S O L D U L   s a u  C E N T U R A   P E L VI N Ă(CINGULUM MEMBRI INFERIORIS)Centura pelvină este formată din cele două oase coxale, care la rândul lor fiecareeste format din trei oase numite ischion, ilion şi pubis.COXALUL(OS COXAE)Deşi este format din cele t re i oase, i l ion ( os i l ium ) dispus superior , ischion (osischii) , dispus infer ior ş i pubis ( os pubis) , dispus anter ior , osul coxal se s tudiază ca unsingur os , dator i tă faptului că la adul t cele t re i oase componente se sudează între e le .Oasele coxalului se sudează definitiv între 12-16 ani la fete şi 13-18 ani la băieţi.O s u l c o x a l e s t e u n o s l a t , v o l u m i n o s ş i n e r e g u l a t , t o r s i o n a t c a o e l i c e . A r e o f o r m ă  patrulateră, prezentând două feţe, una laterală (externă) şi alta medială (internă), patrumargini şi patru unghiuri.Ilionul reprezintă mai mult din jumătatea coxalului. Limita inferioară este vizibilă lacopil unde se observă linia de sutură cu celelalte oase coxale iar la adult este reprezentată printr-o linie care trece prin treimea superioară a acetabulului. Este format dintr-un corp(corpus ossis ilii) care participă la formarea acetabulului şi o porţiune superioară turtitănumită aripa osului iliac (alla ossis ilii).Ischionul este poziţionat postero-inferior şi cuprinde un corp (corpus ossis ischii) şi o r a m u r ( ramus ossis   ischi i ) .   C o r p u l   i s c h i o n u l u i   p a r t i c i p ă   l a  f o r m a r e a   l a   f o r m a r e a acetabulului (porţiunea postero-inferioară) iar ramura ischionului se îndreaptă înainte. Lalimita dintre corp şi ramură se găseşte tuberozitatea ischiadică.Pubele este dispus antero-inferior fiind format dintr-un corp (corpus ossis pubis) şidouă ramuri (ramus ossis pubis). Corpul pubelui participă la formarea porţiunii antero-inferioare a acetabulului. El se unseşte cu ilionul, la locul de unire formându-se eminenţailiopectinee (eminetia iliopectinea) . De la corp pleacă înainte ramura superioară , carecoteşte în unghi ascuţ i t (unghiul pubelui) ş i se cont inuă cu ramura descendentă sau inferioară a pubelui. Ramura inferioară a pubelui se uneşte cu ramura ischionului formândîmpreună ramura ischiopubiană. Faţa laterală a coxaluluiPrezintă în porţiunea ei mijlocie o cavitate articulară, numită cavitatea cotiloidă(acetabulul) destinată articulării cu capul femural. Deasupra acestei cavităţi articulare, faţala tar lă a coxalului es te formată dintr-o suprafaţa largă, numită fosa i l iacă la terală , iar  

  dedesubtul cavităţii cotiloide se găseşte un orificiu larg, numit gaura obturatorie (foramenobturatum).Cavitatea cotiloidiană sau acetabulul (acetabulum) , e s t e o c a v i t a t e   p r o f u n d ă , emisferică, mărginită pe suprafaţa laterală de o proeminenţă circulară, numită sprânceanacotiloidiană. Pe această sprânceană se găsesc trei şanţuri care reprezintă cele trei puncte desutură dintre cele trei porţiuni osoase care formează coxalul (ilion, ischion, pubis). Dintrea c e s t e   t r e i   ş a n ţ u r i ,   ş a n ţ u l   i s c h i o - p u b i a n   e s t e   c e l   m a i  m a r c a t   n u m i n d u - s e   ş i   i n c i z u r a acetabulului  sau  incizura  cot i loidă  ( incizura acetabuli) .  Această   incizură  este  s i tuată imediat deasupra găurii obturatorii şi este transformată pe viu, cu ajutorul ligamentuluitransvers al acetabulului, într-un canal, prin care trec vasele şi nervii destinaţi capuluifemural. Deasupra sprâncenei cotiloidiene se găseşte şanţul supracotiloidian în care seinseră tendonul reflectat al muşchiului drept anterior al coapsei. Suprafaţa interioară acavi tă ţ i i cot i loide (acetabulului) es te împărţ i tă în două porţ iuni bine diferenţ ia te : unanearticulară numită fosa acetabulară ( fossa acetabuli), de formă pătrată, situată în fundulcavi tă ţ i i  cot i loide,  ş i  care  serveşte   inser ţ ie i   l igamentului  capului   femural ,   ş i  cealal tăarticulară, în formă de semilună, care o încadrează pe prima. Cele două coarne ale acesteisuprafeţe în formă de semilună ( facies lunata), pentru articulaţia cu capul femural, unulanterior mai şters şi altul posterior mai pronunţat, delimitează incizura acetabulului.Fosa iliacă laterală sau suprafaţa gluteală (  facies glutea ossis illi) es te dest inatăinser ţ ie i muşchi lor fesier i (gluteal i ) . Pe fa ţa i l iacă externă se observă t re i l ini i curbe, numite liniile gluteale. Linia gluteală anterioară (linea glutea anterior ) începe la nivelulmarii scobituri ischiadice, se îndreaptă în sus şi înainte şi se termină la nivelul unghiuluiantero-superior a osului, în vecinătatea spinei iliace anterosuperioare, fiind cea mai lungălinie. Linia gluteală posterioară (linea glutea posterior ) î n c e p e t o t d e l a n i v e l u l m a r i i scobituri ischiadice (incizura sciatică) cam la 2 cm. înapoia celei anterioare şi apoi urcăvertical, terminându-se la nivelul marginii superioare a osului, la unirea celor două treimi  p o s t e r i o a r e   c u   o   t r e i m e   a n t e r i o a r ă ,   t e r m i n â n d u - s e  a n t e r i o r   d e   s p i n a   i l i a c ă   p o s t e r o - inferioară. Linia gluteală inferioară (linea glutea inferior ) este cea mai puţin pronunţată şise îndreaptă de la marea scobitură ischiadică către marginea anterioară a osului. Cele treilinii gluteale împarte fosa iliacă externă în patru zone: prima zonă este situată sub liniagluteală inferioară şi pe ea se inseră muşchiul drept femural, urmează o zonă anterioară pecare se inseră micul fesier, o zonă mijlocie pe care se inseră fesierul mijlociu, şi o zonă posterioară foarte

restrânsă pe care se inseră marele fesier. Aici se găseşte una din găurilenutritive ale osului.Gaura obturatorie ( foramen obturatorum)este formată, mergând de sus în jos, de:ramura orizontală a pubisului, corpul pubisului şi de ramura descendentă a pubisului, deramura ascendentă a ischionului, de corpul ischionului. Această gaură are o formă ovalară,orientată oblic, inferior şi posterior. Gaura obturatorie prezintă două margini, una medialăşi a l ta la terală care în par tea infer ioară a găuri i se cont inuă una cu al ta , iar în par tea superioară ele se depărtează una de alta, semicircumferinţa medială îndreptându-se înapoiiar cea laterală anterior, formând astfel între ele un şanţ adânc, numit şanţul subpubian sauşanţul obturator care este transformat în canalul obturator prin care trec în ordine supero-inferioară nervul, artera şi vena obturatorie. Gaura obturatorie este acoperită de membranao b t u r a t o r i e   ( membrana obturatoria ) ,   c a r e   t r e c e   î n  p u n t e   p e s t e   ş a n ţ u l   o b t u r a t o r , transformându-l într-un canal obturator care face legătura între pelvis şi coapsă.. Faţa medială sau faţa pelvină a osului coxal Este împărţită în două porţiuni, de o linie oblică, arcuată, care merge de sus în jos şidinapoi înainte, numită linia nenumită ( linea arcuata). Porţiunea din această faţă situatădeasupra şi înaintea liniei nenumite este netedă şi concavă şi se numeşte fosa iliacă internă(fossa iliaca), fiind acoperită de muşchiul iliac. În această fosă se găseşte una din găurile nutr t ive  a  osului .  Porţ iunea  s i tuată  dedesubtul   l inie i  nenumite ,  prezintă  următoarele  proeminenţe, mergând de sus în jos:-   t u b e r o z i t a t e a   i l i a c ă   ( tuberosi tas   i l iaca ) ,   e s t e   d e  f o r m ă   p a t r u l a t e r ă ,   f o a r t e neregulată, pe care se inseră ligamentele sacro-iliace posterior şi ligamentele interosoasesacroiliace;- o suprafaţă asemănătoare cu pavilionul urechii care se numeşte faţeta auriculară( facies auriculares) , m e n i t ă a r t i c u l ă r i i c u f a ţ e t a o m o n i m ă d e p e o s u l s a c r u , f o r m â n d articulaţia sacro-iliacă;-   întâ lnim apoi  o  suprafaţă plană patrulateră care  corespunde fundului cavi tă ţ i icotiloide şi pe care se inseră muşchiul obturator intern;- inferior acesteia, se găseşte o altă suprafaţă plană care priveşte înăuntru şi puţin în  jos ş i care formază împreună cu suprafaţa deschisă mai sus un rel ief care ia par te la formarea strâmtorii mijlocii a bazinului- mai inferior urmează apoi gaura obturatorie.Marginea anterioară este formată din două porţiuni, una superioară care aparţindei l ionului ş i cu direcţ ie ver t icală , ş i a l tă infer ioară care aparţ ine pubelui , cu direcţ ieorizontală. Aceste două porţiuni formază între ele un unghi de 140°. Urmărită de sus în jos, marginea anterioară conţine următoarele elemente:

•cel mai superior se găseşte o porţ iune mamelonată , numită spina i l iacă antero-superioară (   spina i l iaca anterior superior   ) p e c a r e s e i n s e r ă a r c a d a f e m u r a l ă (ligamentul inghinal), muşchii croitor şi tensor al fasciei lata;•inferior spinei iliace antero-superioare se găseşte şanţul nenumit, prin care trecenervul femuro-cutanat;•inferior şanţului nenumit se găseşte o altă ridicătură numită spina iliacă antero-inferioară ( spina iliaca anterior inferior ) p e c a r e s e i n s e r ă t e n d o n u l d i r e c t a l muşchiului drept femural. Dedesubtul acesteia se găseşte un şanţ prin care trecemuşchiul psoas-iliac, iar mai inferior se găseşte eminenţa iliopectinee pe care se  prinde bandeleta iliopectinee;•infer ior eminenţei i l iopect inee se găseşte o suprafaţă t r iunghiulară pe care se  prinde muşchiul pectineu, fapt pentru care se şi numeşte suprafaţa pectineală, careeste delimitată posterior de o creastă numită creasta pectineală (pecten ossis pubis)care se continuă cu linia nenumită;•în vârful suprafeţei pectineale se găseşte un tubercul, numit spina pubisului pe carese inseră arcada femurală;

Ş O L D U L   s a u  C E N T U R A   P E L V IN Ă(CINGULUM MEMBRI INFERIORIS)Centura pelvină este formată din cele două oase coxale, care la rândul lor fiecareeste format din trei oase numite ischion, ilion şi pubis.COXALUL(OS COXAE)Deşi este format din cele t re i oase, i l ion ( os i l ium ) dispus superior , ischion (osischii) , dispus infer ior ş i pubis ( os pubis) , dispus anter ior , osul coxal se s tudiază ca unsingur os , dator i tă faptului că la adul t cele t re i oase componente se sudează între e le .Oasele coxalului se sudează definitiv între 12-16 ani la fete şi 13-18 ani la băieţi.O s u l c o x a l e s t e u n o s l a t , v o l u m i n o s ş i n e r e g u l a t , t o r s i o n a t c a o e l i c e . A r e o f o r m ă  patrulateră, prezentând două feţe, una laterală (externă) şi alta medială (internă), patrumargini şi patru unghiuri.Ilionul reprezintă mai mult din jumătatea coxalului. Limita inferioară este vizibilă lacopil unde se observă linia de sutură cu celelalte oase coxale iar la adult este reprezentată printr-o linie care trece prin treimea superioară a acetabulului. Este format dintr-un corp(corpus ossis ilii) care participă la formarea acetabulului şi o porţiune superioară turtitănumită aripa osului iliac (alla ossis ilii).Ischionul este poziţionat postero-inferior şi cuprinde un corp (corpus ossis ischii) şio r a m u r

( ramus ossis   ischi i ) .   C o r p u l   i s c h i o n u l u i   p a r t i c i p ă   l a  f o r m a r e a   l a   f o r m a r e a acetabulului (porţiunea postero-inferioară) iar ramura ischionului se îndreaptă înainte. Lalimita dintre corp şi ramură se găseşte tuberozitatea ischiadică.Pubele este dispus antero-inferior fiind format dintr-un corp (corpus ossis pubis) şidouă ramuri (ramus ossis pubis). Corpul pubelui participă la formarea porţiunii antero-inferioare a acetabulului. El se unseşte cu ilionul, la locul de unire formându-se eminenţailiopectinee (eminetia iliopectinea) . De la corp pleacă înainte ramura superioară , carecoteşte în unghi ascuţ i t (unghiul pubelui) ş i se cont inuă cu ramura descendentă sau inferioară a pubelui. Ramura inferioară a pubelui se uneşte cu ramura ischionului formândîmpreună ramura ischiopubiană. Faţa laterală a coxaluluiPrezintă în porţiunea ei mijlocie o cavitate articulară, numită cavitatea cotiloidă(acetabulul) destinată articulării cu capul femural. Deasupra acestei cavităţi articulare, faţala tar lă a coxalului es te formată dintr-o suprafaţa largă, numită fosa i l iacă la terală , iar  dedesubtul cavităţii cotiloide se găseşte un orificiu larg, numit gaura obturatorie (foramenobturatum).Cavitatea cotiloidiană sau acetabulul (acetabulum) , e s t e o c a v i t a t e   p r o f u n d ă , emisferică, mărginită pe suprafaţa laterală de o proeminenţă circulară, numită sprânceanacotiloidiană. Pe această sprânceană se găsesc trei şanţuri care reprezintă cele trei puncte desutură dintre cele trei porţiuni osoase care formează coxalul (ilion, ischion, pubis). Dintrea c e s t e   t r e i   ş a n ţ u r i ,   ş a n ţ u l   i s c h i o - p u b i a n   e s t e   c e l   m a i  m a r c a t   n u m i n d u - s e   ş i   i n c i z u r a acetabulului  sau  incizura  cot i loidă  ( incizura acetabuli) .  Această   incizură  este  s i tuată imediat deasupra găurii obturatorii şi este transformată pe viu, cu ajutorul ligamentuluitransvers al acetabulului, într-un canal, prin care trec vasele şi nervii destinaţi capuluifemural. Deasupra sprâncenei cotiloidiene se găseşte şanţul supracotiloidian în care seinseră tendonul reflectat al muşchiului drept anterior al coapsei. Suprafaţa interioară acavi tă ţ i i cot i loide (acetabulului) es te împărţ i tă în două porţ iuni bine diferenţ ia te : unanearticulară numită fosa acetabulară ( fossa acetabuli), de formă pătrată, situată în fundul cavi tă ţ i i  cot i loide,  ş i  care  serveşte   inser ţ ie i   l igamentului  capului  femural ,   ş i  cealal tă articulară, în formă de semilună, care o încadrează pe prima. Cele două coarne ale acesteisuprafeţe în formă de semilună (facies lunata), pentru articulaţia cu capul femural, unulanterior mai şters şi altul posterior mai pronunţat, delimitează incizura acetabulului.Fosa iliacă laterală sau suprafaţa gluteală ( facies glutea ossis illi) es te dest inatăinser ţ ie i muşchi lor fesier i (gluteal i ) . Pe fa ţa i l iacă externă se observă t re i l ini i curbe,numite liniile gluteale. Linia gluteală anterioară ( linea glutea anterior ) începe la nivelulmarii scobituri ischiadice, se îndreaptă în sus şi înainte şi se termină la nivelul unghiuluiantero-

superior a osului, în vecinătatea spinei iliace anterosuperioare, fiind cea mai lungălinie. Linia gluteală posterioară ( linea glutea posterior ) î n c e p e t o t d e l a n i v e l u l m a r i i scobituri ischiadice (incizura sciatică) cam la 2 cm. înapoia celei anterioare şi apoi urcăvertical, terminându-se la nivelul marginii superioare a osului, la unirea celor două treimi  p o s t e r i o a r e   c u   o   t r e i m e   a n t e r i o a r ă ,   t e r m i n â n d u - s e  a n t e r i o r   d e   s p i n a   i l i a c ă   p o s t e r o - inferioară. Linia gluteală inferioară (linea glutea inferior ) este cea mai puţin pronunţată şise îndreaptă de la marea scobitură ischiadică către marginea anterioară a osului. Cele treilinii gluteale împarte fosa iliacă externă în patru zone: prima zonă este situată sub liniagluteală inferioară şi pe ea se inseră muşchiul drept femural, urmează o zonă anterioară pecare se inseră micul fesier, o zonă mijlocie pe care se inseră fesierul mijlociu, şi o zonă posterioară foarte restrânsă pe care se inseră marele fesier. Aici se găseşte una din găurilenutritive ale osului.Gaura obturatorie (foramen obturatorum)este formată, mergând de sus în jos, de:ramura orizontală a pubisului, corpul pubisului şi de ramura descendentă a pubisului, deramura ascendentă a ischionului, de corpul ischionului. Această gaură are o formă ovalară,orientată oblic, inferior şi posterior. Gaura obturatorie prezintă două margini, una medialăşi a l ta la terală care în par tea infer ioară a găuri i se cont inuă una cu al ta , iar în par tea superioară ele se depărtează una de alta, semicircumferinţa medială îndreptându-se înapoiiar cea laterală anterior, formând astfel între ele un şanţ adânc, numit şanţul subpubian sauşanţul obturator care este transformat în canalul obturator prin care trec în ordine supero-inferioară nervul, artera şi vena obturatorie. Gaura obturatorie este acoperită de membranao b t u r a t o r i e   ( membrana obturatoria ) ,   c a r e   t r e c e   î n  p u n t e   p e s t e   ş a n ţ u l   o b t u r a t o r , transformându-l într-un canal obturator care face legătura între pelvis şi coapsă.. Faţa medială sau faţa pelvină a osului coxal Este împărţită în două porţiuni, de o linie oblică, arcuată, care merge de sus în jos şidinapoi înainte, numită linia nenumită ( linea arcuata). Porţiunea din această faţă situatădeasupra şi înaintea liniei nenumite este netedă şi concavă şi se numeşte fosa iliacă internă( fossa iliaca), fiind acoperită de muşchiul iliac. În această fosă se găseşte una din găurilenutr t ive  a  osului .  Porţ iunea  s i tuată  dedesubtul   l inie i  nenumite ,  prezintă  următoarele  proeminenţe, mergând de sus în jos:-   t u b e r o z i t a t e a   i l i a c ă   ( tuberosi tas   i l iaca ) ,   e s t e   d e  f o r m ă   p a t r u l a t e r ă ,   f o a r t e neregulată, pe care se inseră ligamentele sacro-iliace posterior şi ligamentele interosoasesacroiliace;- o suprafaţă asemănătoare cu pavilionul urechii care se numeşte faţeta auriculară(

 facies auriculares) , m e n i t ă a r t i c u l ă r i i c u f a ţ e t a o m o n i m ă d e p e o s u l s a c r u , f o r m â n d articulaţia sacro-iliacă;-   întâ lnim apoi  o  suprafaţă plană patrulateră care  corespunde fundului cavi tă ţ i icotiloide şi pe care se inseră muşchiul obturator intern;- inferior acesteia, se găseşte o altă suprafaţă plană care priveşte înăuntru şi puţin în  jos ş i care formază împreună cu suprafaţa deschisă mai sus un rel ief care ia par te la formarea strâmtorii mijlocii a bazinului- mai inferior urmează apoi gaura obturatorie.Marginea anterioară este formată din două porţiuni, una superioară care aparţindei l ionului ş i cu direcţ ie ver t icală , ş i a l tă infer ioară care aparţ ine pubelui , cu direcţ ieorizontală. Aceste două porţiuni formază între ele un unghi de 140°. Urmărită de sus în jos, marginea anterioară conţine următoarele elemente:•cel mai superior se găseşte o porţ iune mamelonată , numită spina i l iacă antero-superioară (   spina i l iaca anterior superior   ) p e c a r e s e i n s e r ă a r c a d a f e m u r a l ă (ligamentul inghinal), muşchii croitor şi tensor al fasciei lata;•inferior spinei iliace antero-superioare se găseşte şanţul nenumit, prin care trecenervul femuro-cutanat;•inferior şanţului nenumit se găseşte o altă ridicătură numită spina iliacă antero-inferioară ( spina iliaca anterior inferior ) p e c a r e s e i n s e r ă t e n d o n u l d i r e c t a l muşchiului drept femural. Dedesubtul acesteia se găseşte un şanţ prin care trecemuşchiul psoas-iliac, iar mai inferior se găseşte eminenţa iliopectinee pe care se  prinde bandeleta iliopectinee;•infer ior eminenţei i l iopect inee se găseşte o suprafaţă t r iunghiulară pe care se  prinde muşchiul pectineu, fapt pentru care se şi numeşte suprafaţa pectineală, careeste delimitată posterior de o creastă numită creasta pectineală (pecten ossis pubis)care se continuă cu linia nenumită;•în vârful suprafeţei pectineale se găseşte un tubercul, numit spina pubisului pe carese inseră arcada femurală;iar în partea cea mai inferioară a marginii anterioare se găseşte o suprafaţă rugoasă pe care se inseră muşchii piramidali şi drepţi ai abdomenului.Marginea posterioară a c o x a l u l u i p r e z i n t ă o d i r e c ţ i e a p r o a p e v e r t i c a l ă ş i e s t e f o r m a t ă d i n i l i o n ş i i s c h i o n . S t u d i a t ă d e s u s î n j o s , l a f e l c a ş i m a r g i n e a a n t e r i o a r ă , marginea posterioară conţine următoarele elemente anatomice:•cel mai superior se găseşte o proeminenţă rotunjită numită spina iliacă postero-superioară ( spina iliaca posterior superior );•inferior spinei iliace postero-superioare se găseşte şanţul nenumit;

•sub şanţul nenumit se găseşte o a l tă proeminenţă numită spina i l iacă postero-i n f e r i o a r ă   (   s p i n a   i l i a c a   p o s t e r i o r   i n f e r i o r   ) .   P e   c e l e  d o u ă   s p i n e   s e   i n s e r ă ligamentele articulaţiei sacroiliace;•inferior spinei iliace postero-inferioare se găseşte o mare scobitură numită mareascobitură ischiatică (incisura ischiadica major ) prin care trec: muşchiul piramidal,vasele şi nervii fesieri superiori, marele şi micul nerv sciatic, vasele ischiatice,vasele şi nervul ruşinos intern;•sub marea scobitură ischiatică se găseşte o proemineţă triunghiulară numită micaspină sciatică (  spina ischiadica), pe vârful căreia se inseră micul ligamnet sacro-sciat ic , iar pe fa ţa externă se pr inde muşchiul gemen superior , pe fa ţa internă muşchiul ridicător anal;•s u b   m i c a   s p i n ă   s c i a t i c ă   s e   g ă s e ş t e   o   a l t ă   s c o b i t u r ă  n u m i t ă   m i c a   s c o b i t u r ă ischiaticăn (incisura ischiadica minor ) prin care trec muşchiul obturator intern şivasele şi nervul ruşinos intern.•în f ine, porţ iunea cea mai infer ioară a margini i poster ioare este voluminoasănumită tuberozitatea ischiatică (tuber ischiadicum) , pe care se inseră muşchiul semitendinos, semimembranos şi capătul lung al bicepsului femural.Marginea superioară a coxalului, mai este numită şi creasta iliacă (crista iliaca),are formă de “S” i ta l ic , mai groasă spre extremităţ i ş i mai subţ i re la mij loc. Pe buzaexternă a creste i i l iace se inseră muşchiul marele obl ic iar pe buza internă muşchiul transvers. Pe interstiţiu se inseră muşchiul micul oblic.Marginea inferioară a coxaluluieste formată din ramura descendentă a pubisului şide ramura ascendentă a ischionului . În porţ iunea cea mai anter ioară prezintă o fa ţe tăar t iculară ovalară care se va ar t icula cu o fa ţe tă s imilară de pe osul opus, const i tuind simfiza pubiană. În restul ei această margine este rugoasă şi se va insera pe ea aponevroza perineală mijlocie, corpii cavernoşi şi muşchii drept intern şi marele adductor.Unghiurile coxalului:unghiul antero-superior este constituit din spina iliacă antero-superioară; unghiul postero-superior este constituit din spina iliacă postero-superioară;unghiul antero-inferior este constiuit de unghiul pubisului, iar unghiul postero-inferior esteconstituit de tuberozitatea ischiatică. Pe faţa internă a tuberozităţii ischiatice se inserămuşchii ischio-cavernoşi şi transversul perineului iar pe faşa ei externă se inseră mareleadductor, iar în porţiunea cea mai posterioară se inseră muşchii gemenul inferior, pătratulfemural ş i cei t re i muşchi poster ior i a i coapsei : semitendinosul , semimembranosul ş i  bicepsul femural.

 OSTEOLOGIE Palparea osului coxal.D i n   c o x a l   s e   p o a t e   p a l p a :   c r e a s t a   i l i a c ă   î n   î n t r e g i m e ,   l a   c e i  c u   m u s c u l a t u r a abdominală moale putându-se palpa creasta iliacă pe toată lărgimea ei – între cele două  b u z e ,   s p i n a   i l i a c ă   a n t e r o -s u p e r i o a r ă   ş i   p o s t e r o - s u p e r i o a r ă ,   c o r p u l   p u b i s u l u i ,   s p i n a  pubisului, simfiza pubiană, tuberozitatea ischiatică şi ramura ischio-oubiană în întregime.Prin tuşeu rectal sau vaginal se poate palpa fundul pelvian al fosei acetabulare, spinasciatică, marea şi mică incizură sciatică, faţa posterioară a pubisului şi o porţiune mai micăsau mai mare din liniile nenumite, în funcţie de configuraţia bazinului.Punere în poziţie Elemente de reper:

faţa care prezintă o cavitate articulară (acetabulul)marginea cea mai groasă a osuluimarginea cea mai scobită. Se poziţionează extern, faţa care prezintă o

cavitate articulară, superior se aşeazămarginea cea mai groasă în formă de “S” italic iar posterior se poziţionează marginea ceamai scobită.BAZINUL sau PELVISUL OSOS(PELVIS)Bazinul osos reprezintă porţiunea de schelet circumscrisă de cele două oase coxale,sacrum şi coccis, şi serveşte ca element de protecţie pentru organele pelviene, ca elementde susţinerea segmentelor superioare şi de transmisie a greutăţii corpului spre membreleinferioare. Deasemeni prezintă o importanţă deosebită în mecanica naşterii, în funcţie deconfiguraţia şi diametrele sale, evoluând şi naşterea fătului. Dezvoltarea bazinului:În raport cu dezvoltarea membrelor inferioare şi a mersului, bazinul se dezvoltă maitârziu. Astfel la nou-născut se notează:-absenţa concavităţii sacrate şi poziţia lor verticală-baza sacrului este înaltă şi nu există promontoriu-vertebrele sacrate sunt nesudate-aripile iliace aproape verticale-ischioanele foarte apropiate de linia mediană-cele trei oase ale coxalului nu sunt sudate.

În  evoluţ ie ,  bazinul  suferă  modif icăr i  s ta t ice ,  dinamice,  f iz iologie   (sarcina)  ş i  patologice (osteomalacie, rahitism,lipsa de dezvoltare a unei aripi sacrate sau chiar lipsaambelor aripioare sacrate etc).Mersul aduce modificări însemnate de statică şi dinamică, transformând bazinul dela nou-născut în bazin de adult. La bazinul femeii formele se accentueată după vârsta de 8-9 ani, iar apoi se modifică odată cu pubertatea şi cu

sarcina.Bazinul osos prezintă pentru studiu: o circumferinţă superioară, o circumferinţăinferioară, o suprafaţă exterioară şi o suprafaţă interioară.A.Circumferinţa superioară(apertura pelvis superior).Planul circumferinţei superioare este oblic înainte şi în jos şi este format de:-b a z a   s a c r u l u i   c u   a r t i c u l a ţ i a   l o m b o s a c r a t ă -c r e s t e l e   i l i a c e - m a r g i n e a   a n t e r i o a r ă   a  c o x a l u l u i ,   c u   e l e m e n t e l e   s a l e   a n a t o m i c e -e x t r e m i t a t e a s u p e r i o a r ă   a s i m f i z e i p u b i e n e . Diametrele circumferinţei superioare sunt:1.Diametrul biiliac superior (bispinos) – uneşte spinele iliace anterosuperioare şimăsoară 24 cm2.  D i a m e t r u l   b i i l i a c   i n f e r i o r  ( b i s p i n o s   i n f e r i o r )   –   u n e ş t e   s p i n e l e  i l i a c e anteroinferioare şi măsoară 20 cm3.Diametrul transvers maxim(bicret) – uneşte puntele cele mai îndepărta te a le crestelor iliace şi măsoară 28 cm4.Diametrul anteroposterior  – uneşte extremitatea superioară a simfizei pubiene şiapofiza spinoasă a celei de a 5-a vertebre lombare, măsurând 20 cmB. Strâmtoarea superioarăeste formată de:- posterior →promontoriu şi marginea anterioară a aripioarelor sacrului şi dearticulaţia sacro-iliacă- lateral→liniile arcuate (nenumite) şi crestele pectineale- anterior →marginea superioară a simfizei pubienePlanul dus prin promontoriu este superior simfizei şi după acastă diferenţă avem promontorii înalte, nomel situate, sau coborâte.Diametrele strâmtorii superioare:1.Diametrul  promonto-suprapubian( c o n j u g a t a   a n a t o m i c ă )   –   u n e ş t e  promontoriul cu marginea superioară a simfizei pubiene şi măsoară 11,5 cm2.Diametrul promonto-retropubian(conjugata vera sau diametrul sagital utilPinard) – uneşte promontoriu cu faţa posterioară a pubelui, măsurând 10,5-11 cm3. Diametrul transvers maxim– uneşte punctele cele mai îndepărtate ale liniilor arcuate şi măsoară 13,5 cm. Acesta întretaie diametrul promonto-retropubian launirea unei treimi posterioare cu două treimi anterioare4. Diametrul transvers central 

sau clinic – întretaie conjugata vera la jumătateasa, şi măsoară 13 cm. Acest diametrul împarte strâmtoarea superioară într-un arc posterior şi altul anterior. Arcul anterior face parte dintr-un cerc cu raza de 6 cm5. Diametrele oblice  – s e î n t i n d d e l a e m i n e n ţ a i l i o p u b i a n ă d e o p a r t e l a articulaţia sacroiliacă de partea opusă. Diametrul oblic stâng (cel care pleacă dela eminenţa iliopubiană stângă) este mai mare ca diametrul oblic drept.

Diametrul oblic stâng = 12,5 cm; Diametrul oblic drept = 12 cm.C. Strâmtoarea inferioară(apertuta pelvis inferior),  prezintă un plan oblic de josîn sus şi dinainte înapoi, fiind formată de:- posterior →vârful coccisului- la teral→ramurile ischiopubiene, tuberozitatea ischionului, ligamentelesacrotuberale şi sacrospinale- anterior →marginea inferioară a simfizei pubieneDiametrele strâmtorii inferioare:1.Diametrul antero-posterior – de la vârful coccisului la extremitatea inferioară asimfizei şi măsoară 9,5 cm2.D i a m e t r u l   t r a n s v e r s a l   s a u   b i i s c h i a t i c -   u n e ş t e   f e ţ e l e  m e d i a l e   a l e   c e l o r   d o u ă tuberozităţi ischiatice şi măsoară 11-12,5 cm3.Diametrele oblice – unesc mijlocul ligamentului sacrospinal cu mijlocul ramuriiischiopubiene de partea opusă şi măsoară 11-12 cm Între cele două strâmtori se delimitează pelvisul mic.Suprafaţa exopelvină,   s e   d i v i d e   p e n t r u   u ş u r i n ţ a   s t u d i u l u i   î n   p a t r u  r e g i u n i : anterioară, posterioară, şi laterale.Regiunea antero-infer ioară prezintă pe l inia mediană s imfiza pubiană, la teral –  corpul pubisului cu ramurile orizontale şi descendente, ramura ascendentă ischiatică şigaura obturatorie. Înălţimea simfizei pubiene poate varia între 4-6 cm iar îmclinarea între90-105°.Regiunea posterioară este îndreptată postero-superior prin înclinarea sacrumului şicoccisulu, ar t iculându-se pr in ar t iculaţ ia sacro-i l iacă cu coxalul , care prezintă mareascobitură, mica spină sciatică şi mica scobitură sciatică.Regiuni le la terale , sunt obl ice ş i pr ivesc în jos , intern ş i poster ior în segmentulsuperior, anterior, intern şi în jos în segmentul inferior. Ele sunt alcătuite de gropile

iliacee x t e r n e   c u   d o u ă   l i n i i   c u r b e   p e n t r u   i n s e r ţ i a   m u ş c h i l o r  f e s i e r i ,   c a v i t a t e a   c o t i l o i d ă   ş i ischioanele.Suprafaţa endopelvină– delimitează pelvisul osos.Pelvisul ososse împarte în:→pelvisul mare (abdominal)→pelvisul mic (canalul pelvin)Pelvisul mare este del imitat superior de ci rcumferinţa superioară ş i infer ior de strâmtoarea superioară, fiind delimitat de următoarele structuri anatomice:- fosele iliace, şi- aripioarele sacrului.Pelvisul mic este cuprins între strâmtoarea superioară şi strâmtoarea inferioară şieste format din următoarele structuri anatomice:- anterior →faţa posterioară a simfizei pubiene,- lateral→suprafeţele plane ce răspund acetabulului şi găurile obturatorii,- posterior →faţa anterioară a sacrului şi coccisului.Pelvisul mic diferă ca înălţime astfel:anterior măsoară 4,5-5 cm,lateral - 9-10 cm, posterior 16 cm.

C O A P S AScheletul coapsei este format din două oase, femur şi patelă.

FEMURUL(FEMUR)E s t e u n o s l u n g , p e r e c h e ş i n e s i m e t r i c , i n t e r p u s î n t r e c o x a l ş i o a s e l e g a m b e i . Prezintă o direcţie oblică de sus în jos şi din afară înăuntru. Este puţin torsionat pe axulsău şi este puţin recurbat astfel că corpul său prezintă o concavitate care priveşte posterior.Când călcâile sunt alipite cele două oase femurale se ating prin epifizele lor distale. Catoate oasele lungi, femurul prezintă o diafiză şi două epifize. Diafiza sau corpul femurului (corpus femoris).Are formă de prismă triunghiulară cu trei feţe şi trei margini. Feţele femurului suntorientate, una anterior una medial şi alta lateral, iar marginile sunt orientate, una internă,altă externă şi una posterioară. Faţa anterioară a diafizei femuruluieste netedă ş i convexă, pe ea inserându-se muşchiul vast intermediar. Faţa laterală sau externă a diafizei femuraleeste netedă şi acoperită de muşchiulvast extern. Faţa medială sau internă este şi ea netedă şi acoperită de muşchiul vast intern.Marginea posterioară a diafizei femuraleeste cea mai rugoasă şi mai pronunţată,fiind numită şi linia aspră a femurului (linea aspera). Pe buza sa laterală (labium laterale)se inseră

muşchiul vast extern, pe buza medială ( labium mediale) se inseră muşchiul vastintern iar pe interstiţiu se inseră de sus în jos cei trei adductori ai coapsei şi scurta porţiunea   b i c e p s u l   f e m u r a l .   L i n i a   a s p r ă a   f e m u r u l u i s e   b i f u r c ă î n   p o r ţ i u n e a e i   i n f e r i o a r ă cuprinzând între liniile ei de bifurcaţie o suprafaţă triunghiulară numită spaţiul popliteu( facies polplitea) .   D i n t r e   a c e s t e   d o u ă   l i n i i   d e  b i f u r c a ţ i e ,   r a m u r a   l a t e r a l ă   e s t e   m a i  pronunţată, cea medială fiind întreruptă la mijlocul ei de către o depresiune produsă deartera femurală. În partea superioară linia aspră a femurului se trifurcă. Ramura ei lateralăse numeşte tuberozitatea gluteală ( tuberositas glutea) ş i se îndreaptă în sus spre mareletrohanter , dând inser ţ ie muşchiului marele fesier , fapt pentru care se mai numeşte ş i creasta marelui fesier. Ramura mijlocie se îndreaptă spre micul trohanter şi dă inserţie pentru muşchiul pectineu, din care cauză se mai numeşte şi creasta pectineului. Ramuramedială merge oblic în sus şi înăuntru spre partea antero-inferioară a gâtului femurului şidă inserţie muşchiului vast intern, numindu-se şi creasta vastului intern.

 Extremitatea sau epifiza superioară.Este formată dintr-un cap articular, un col anatomic, un col chirurgical, iar întrea c e s t e   d o u ă   c o l u r i   s e   g ă s e s c   d o u ă   t u b e r o z i t ă ţ i  v o l u m i n o a s e   n u m i t e   m a r e l e   ş i   m i c u l trohanter.Capul femurului (caput femoris) reprezintă două treimi dintr-o sferă şi priveşte însus, intern ş i puţ in înainte . Infero-poster ior centrului său se vede o depresiune numită foseta ligamentului rotund ( fovea capitis femoris) a articulaţiei coxo-femurale.Colul anatomic (collum anatomicum femoris) uneşte capul cu cele două tuberozităţiale femurului. Are forma unui cilindru turtit în sens antero-posterior şi are o direcţie oblicăde sus în jos şi dinăuntru înafară. Axul său formează cu axul corpului un unghi de 130°,numit unghiul de încl inaţ ie . Colul anatomic prezintă două feţe , două margini ş i douăextremităţi. Faţa anterioară priveşte puţin în jos şi vine în raport pe toată întinderea sa cucapsula ar t iculară . Faţa poster ioară pr iveşte puţ in în sus ş i vine în raport cu capsula articulară numai în cele două treimi mediale ale ei. Marginea superioară este orizontală şimai scurtă ca marginea inferioară care este oblică în jos şi lateral. Extremitatea medială secontinuă cu capul iar extremitatea laterală se continuă cu cele două apofize şi cu diafizafemurală.Marele t rohanter ( trohanter major ) e s t e s i t u a t l a t e r a l d e c o l u l a n a t o m i c ş i a r e aceeaşi direcţie cu diafiza femurului. Are o formă patrulateră prezentând feţe feţe (laterală,medială) şi patru margini (superioară, inferioară, anterioară şi posterioară). Faţa lateralăeste traversată în diagonală, oblic anterior şi inferior, de o linie rugoasă pe care se inserămuşchiul mijlociul  fesier. Această linie oblică

împarte faţa externă a marelui trohanter înd o u ă   p o r ţ i u n i :   u n a   s u p e r i o a r ă   p e   c a r e ,   p r i n   i n t e r m e d i u l  u n e i   b u r s e   s e r o a s e   a l u n e c ă tendonul mijlociului fesier, şi o altă suprafaţă inferioară care corespunde bursei seroase amarelui fesier. Faţa medială se confundă aproape în întregime cu extremitatea externă acolului anatomic şi prezintă în porţiunea posterioară o scobitură numită cavitatea digitală amarelui trohanter ( fossa trochanterica), în fundul acestei cavităţi inserându-se tendonulmuşchiului obturator extern iar pe marginile acestei cavităţi se prinde tendonul comun almuşchilor obturator intern şi cei doi gemeni. Marginea superioară a marelui trohanter esteorizontală iar pe mijlocul ei se inseră muşchiul piramidal. Marginea inferioară se confundăcu diafiza femurului, pe ea găsindu-se o creastă rugoasă pe care se inseră muşchiul vastextern. Marginea posterioară limitează posterior în porţiunea superioară cavitatea digitalăiar infer ior dă inser ţ ie muşchiului pătrat femural . Pe marginea anter ioară a marelui trohanter se inseră muşchiul micul fesier.Micul t rohanter ( trohanter minor ) se s i tuează în porţ iunea postero- infer ioară a colului anatomic, pe el inserându-se tendonul muşchiului psoas iliac.Colul chirurgical (collum chirurgicum femoris) a l f e m u r u l u i u n e ş t e d i a f i z a c u epifiza superioară a gemurului, find situat la baza celor doi trohanteri, şi fiind unul dinlocurile cele mai frecvente ale fracturilor femurale. Extremitatea sau epifiza inferioară a femurului.Are forma unui cub, es te mai voluminoasă decât epif iza proximală ş i prezintă osuprafaţă ar t iculară în formă de t rohlee, numită t rohleea femurală ( trochlea femoris).Trohleea femurală este formată din două suprafeţe laterale înclinate una spre altă, careajung la un şanţ antero-posterior numit colul trohleei. Dintre aceste două faţete ale trohleei femurale, cea laterală este mai largă. În porţiunea inferioară a osului cele două faţete sesepară una de cealaltă formând un şanţul intercondilian, continuând gâtul trohleei. Acestşanţ împarte extremitatea inferioară a femurului în două porţiuni laterale numite condiliifemurali, care se numesc condilul medial (condylus medialis) şi condilul lateral (condylislateralis). Condilul medial este mai îngust şi mai coborât decât cel lateral. Fiecare condilare o formă cuboidală cu şase feţe: faţa superioară face corp comun cu diafiza femurală;feţele inferioară, anterioară şi posterioară sunt articulare şi aşezate în semicerc pentruar u l a   p e   p l a t o u l   t i b i a l ;   f a ţ a   m e d i a l ă   f a c e   p a r t e   d i n  ş a n ţ u l   i n t e r c o n d i l i a n   (  fossaintercondylaris), pe ea inserându-se ligamentele încrucişate; în fine, o faţa laterală carediferă mult de la un condi l la a l tul , as t fe l : fa ţa la terală a condi lului medial prezintă în  partea ei mijlocie o proeminenţă numită epicondilul intern

(epicondylus medialis), pe carese   inseră   l igamentul  colateral   intern  al  ar t iculaţ ie i  genunchiului .  Postero-superior  deepicondilul intern se găseşte tuberculul marelui adductor, pe el inserându-se muşchiulm a r e l e   a d d u c t o r .   P o s t e r o - i n f e r i o r   t u b e r c u l u l u i  m a r e l u i   a d d u c t o r   s e   g ă s e ş t e   f o s e t a muşchiului gemen intern. Faţa laterală a condilului lateral femural prezintă epicondilulextern (epicondylus lateralis) pe care se inseră ligamentul colateral extern al articulaţieigenunchiului. Posterior acestei tuberozităţi se făsesc două fosete suprapuse: în foseta saugropi ţa superioară se inseră muşchiul gemen la teral iar în foseta infer ioară ş i inseră muşchiul popliteu.Pe faţa anterioară a epifizei distale a femurului se mai găseşte foseta supratrohlearăîn care pătrunde baza rotulei în mişcăr i le de extensie a le gambei pe coapsă. Pe par tea  posterioară deasupra şanţului intercondilian, între liniile de bifurcaţie inferioare a cresteifemurale, se găseşte o suprafaţă triunghiulară numită spaţiul popliteu, în partea infero-internă a acestui triunghi popliteu, la circa 15 mm deasupra marginii externe a condiluluiintern se găseşte tuberculul supracondilian intern al lui Gruber pe care se inseră fasciculelemijlocii ale gemenului intern.Modificările unghiului de înclinaţie şi declinaţie se repecurtează asupra atitudiniimembrului inferior. Mărirea unghiului de înclinaţie are ca rezultat ducerea membruluiinfer ior în abducţ ie (coxa valga) . Invers , micşorarea lui imprimă adducţ ia membrului infer ior (coxa vara) . Mărirea unghiului de decl inaţ ie pune membrul infer ior în rotaţ iemedială. Micşorarea sau reducerea lui la zero duce, membrul inferior în rotaţie laterală.Greutatea corpului se transmite de la bazinul osos la membrul inferior liber princ o l u l   f e m u r u l u i .   D i r e c ţ i a   f o r ţ e l o r   c e   s e   t r a n s m i t  s o l i c i t ă   d i n   p a r t e a   c o l u l u i   o   m a r e rezistenţă, ceea ce explică arhitectura lui trabeculară deosebit de complexă, alcătuită dintr-un sistem de bolţi. După vîrsta de 50 de ani, sistemul trabecular începe să se resoarbă, iar cavi ta tea  medulară  se  cont inuă în  epif iza  superioară .  Greutatea corpului ş i   resorbţ iaosoasă favorizează fracturile colului. Formarea calusului fiind mai dificilă aceste fracturiau un caracter foarte grav.PalpareaD i n f e m u r s e p o a t e p a l p a : d o u ă t r e i m i s u p e r i o a r e a l e f e ţ e i e x t e r n e a d i a f i z e i femurale, între vastul extern şi bicepsul crural; din epifiza proximală se poate palpa doar trohenterul şi anume: faţa externă şi marginile superioară anterioară şi posterioară; iar dine p i f i z a   d i s t a l ă   s e   p o a t e   p a l p a   c o n d i l i i   f e m u r a l i   c u  t u b e r o z i t ă ţ i l e   ş i   m a r g i n i l e   l o r    posterioare. Condilul

intern se palpează cel mai uşor în extensie, în flexie ascunzându-sedupă muşchiul vastul intern.Punere în poziţie Elemente de reper:capul femurului

linia aspră a diafizei femurale.Se poziţionează supero-intern capul femurului, posterior se aşează marginea rugoasăa diafizei femurale iar inferior se va aşeza condilii femurului.ROTULA sau PATELA( PATELLA)Este un os scurt tur t i t în sens antero-poster ior , f i ind s i tuat pe fa ţa anter ioară aarticulaţiei genunchiului. Are o formă triunghiulară, cu două feţe, una anterioară şi alta posterioară, o bază în sus, un vârf în jos şi două margini, una laterală şi alta medială.Faţa anterioară a rotulei este convexă şi prin intermediul bursei seroase perirotulienevine în raport cu tegumentele. Prezintă pe suprafaţa sa o serie de striaţiuni verticale care îiconferă un aspect fibroid, striat.Faţa posterioară a rotulei este articulară, fiind împărţită de către o linie ce trece launirea unei pătrimi inferioare cu trei pătrimi superioare, în două porţiuni: una superioarăarticulară care vine în contact cu trohlea femurală, şi alta inferioară, rugoasă care vine înr a p o r t   c u   s t r a t u l   c e l u l o - a d i p o s   c a r e   o   s e p a r ă   d e  a r t i c u l a ţ i a   g e n u n c h i u l u i .   P o r ţ i u n e a superioară prezintă în porţ iunea mij locie o creastă ver t icală care corespunde gâtului trohleei femurale, iar lateral două faţete care corespund faţetelor articulare ale condililor.Faţeta externă este mai mare decât cea internă.Baza rotulei (basis patellae) are formă t r iunghiulară cu vârful superior , ş i es te încl inată de sus în jos ş i dinapoi înainte . În par tea anter ioară dă inser ţ ie tendonului qvadricepsului iar în porţiunea posterioară este acoperită de cartilagiu hialin şi vine înraport cu concavitatea articulară.Vârful rotulei (apex patellae) este îndreptat inferior, pe el inserându-se ligamentulrotulian. M a r g i n i l e   l a t e r a l e   a l e   r o t u l e i   d e s c r i u   f i e c a r e ,   d e  l a   b a z ă   l a   v â r f ,   c â t e   o semicircumferinţă. Pe aceste margini se inseră fasciculele inferioare ale muşchilor vaşti şiligamentele colaterale sau aripioarele rotulei.PalpareaDin rotulă se poate palpa toată faţa anterioară, marginile, şi mai puţin baza şi vârful.Atunci când muşchi i sunt re laxaţ i rotula se palpează cu uşurinţă , f i ind reperată pr in deplasările laterale şi verticale pe care le execută.

Punere în poziţie Elemente de reper:

 baza osuluifaţa articulară.Se poziţionează superior baza osului şi posterior faţa lui

articulară. Extern se aşează porţiunea cea mai lată a rotulei.

G A M B A

Scheletul gambei este format din două oase, unul situat lateral şi mai subţire, numit peroneu sau fibula, şi unul situat medial, mai gros, numit tibia.La formarea articulaţiei genunchiului, pe lângă femur, tibie şi peroneu mai ia parteun alt os, numit rotula.TIBIA(TIBIA)Os lung, pereche şi nesimetric, situat medial faţă de peroneu şi interpus între femur ş i   o a s e l e   p i c i o r u l u i ,   a r e   o   f o r m ă   d e   “ S ”   i t a l i c ,  p r e z e n t â n d   s u p e r i o r   o   c u r b u r ă   c u concavi ta tea la terală , iar infer ior o a l tă curbură cu concavi ta tea medială . La fel ca ş i femurul este torsionat în axul său. Prezintă o diafiză şi două epifize. Diafiza tibiei.Are o formă de prismă triunghiulară cu trei feţe, madială, laterală şi posterioară, şitrei margini, anterioară, postero-internă şi postero-externă.Faţa medială sau internă a diafizei tibiale vine în raport cu tegumentele şi este planăîn două treimi superioare şi convexă în treimea inferioară. În partea superioară se inserătendoanele celor t re i muşchi care formează laba de gâscă: semitendinosul , croi torul ş i dreptul intern ( pes ansenius).Faţa laterală sau externă a diafizei tibiale estre concavă în două treimi superioareu n d e s e i n s e r ă m u c h i u l t i b i a l a n t e r i o r ş i d e v i n e c o n v e x ă î n t r e i m e a i n f e r i o a r ă u n d e înconjură osul dinapoi înainte şi dinafară înăuntru, pentru a deveni anterioară, urmândastfel direcţia tendoanelor extensorilor care alunecă pe ea.Faţa posterioară a diafizei tibiale este împărţită în două porţiuni inegale, de o creastăoblică de sus în jos şi dinafară înăuntru, numită linia oblică a tibiei, şi care se află în parteasuperioară a tibiei. Pe interstiţiul acestei linii, numită şi linia solearului (linea musculi solei), se inseră muşchiul solear, pe buza sa superioară se inseră muşchiul polpiteu, iar pe buza inferioară se inseră muşchii tibial posterior şi flexorul comun al degetelor. Porţiuneatibială situată deasupra liniei oblice are o formă triunghiulară şi este acoperită de muşchiul  p o l p i t e u .   P o r ţ i u n e a   s i t u a t ă   d i s t a l   l i n i e i   o b l i c e   e s t e  e a   î n s ă ş i   î m p ă r ţ i t ă   î n   d o u ă ,   p r i n intermediul unei creste verticale. Medial acestei creste verticale se inseră muşchiul flexor comun al degetelor iar lateral acestei creste verticale se inseră muşchiul tibial posterior.Tot aici se găseşte şi gaura nutritivă a osului.Marginea anterioară a diafizei tibiale are formă de “S” italic, este rotunjită la celedouă extremităţi ale ei şi foarte ascuţită pe miloc, numindu-se şi creasta tibiei. Superior seîndreaptă

către porţiunea laterală a tuberculului anterior al tibiei, iar inferior se îndreaptăoblic inferior şi intern terminându-se pe maleola medială.Marginea medială a diafizei tibiale este mai pronunţată în porţiunea inferioară. Peaceastă margine se inseră aponevroza gambieră şi fascicole din muşchiul flexorul comunal degetelor.Marginea laterală a diafizei tibiale dă inserţie ligamentului interosos care uneştetibia cu peroneul. Această margine se bifurcă în porţiunea inferioară, cuprinzând între l i n i i l e d e b i f u r c a ţ i e u n s p a ţ i u t r i u n g h i u l a r , î n s p r e v â r f u l c ă r u i a s e i n s e r ă o s e r i e d e ligamente care unesc tibia cu peroneul, iar înspre baza lui se găseşte o faţetă articulară pentru articulaţia tibio-peronieră inferioară. Epi f iza  superioară  a  t ibieia r e o f o r m ă c u b o i d a l ă , c u ş a s e f e ţ e ş i e s t e f o a r t e voluminoasă.Faţa superioară a epifizei proximale a tibiei este formată din doi condili, unul lateral(condylus lateralis) şi altul medial (condylus medialis). Condilii prezintă o faţă superioarăcomună şi o circumferinţă.Faţa superioară a condililor tibiali se mai numeşte şi platoul tibial şi este formată dindouă suprafeţe articulare, una laterală mai lăţită şi alta medială mai scobită şi mai lungă,uşor scobite în centrul lor, numite cavităţile glenoide ale tibiei şi destinate articulării cucondiliii femurali. Fiecare cavitate glenoidă prezintă o margine periferică semicirculară şio margine mediană care prezintă în par tea e i mij locie doi tubercul i osoşi (tuberculumintercondylare  mediale  ş i   tuberculum intercondylare  laterale )   c a r e   m ă r e s c   l ă ţ i r e a cavităţilor glenoide şi care formează împreună cu masivul osos de la baza lor spina tibiei (eminenţa intercondylaris). Spina tibiei este mai apropiată de planul posterior al osuluidecât de planul anter ior . Între cele două cavi tă ţ i glenoide, anter ior ş i poster ior spineitibiale se găsesc două suprafeţe triunghiulare rugoase, una anterioară orizontală numită prespinală (area intercondylaris anterior ) şi alta posterioară şi foarte înclinată postero-inferior numită suprafaţa retrospinală (area intercondylaris posterior ). Pe aceste suprafeţe pre şi retrospinală se inseră ligamentele încrucişate ale articulaţiei genunchiului. Condilulmedial este mai voluminos ca cel lateral şi prezintă în partea posterioară o fosetă în care seinseră tendonul direct al muşchiului semimembranos, iar anterior acesteia se găseşte unşanţ orizontal care merge paralel cu rebordul glenoidian şi care este străbătut de tendonulorizontal al aceluiaşi muşchi. Inferior acestui şanţ se inseră ligamentul lateral intern alarticulaţiei genunchiului. Condilul medial prezintă în porţiunea postero-externă o faţetăarticulară pentru capul peroneului, îndreptată postero-inferior.Aceşti doi condili ai tibiei sunt alipiţi pe linia mediană şi despărţiţi posterior printr-un şanţ care este de fapt suprafaţa retrospinală. În partea anterioară unde sunt fuzionate segăseşte o suprafaţa triunghiulară perforate de foarte multe găuri, cu baza în sus

şi vârful în jos. În vârful acestei suprafeţe triunghiulare se găseşte tuberculul anterior al tibiei, pe carese inseră l igamentul rotul ian. Lateral de tuberculul anter ior se găseşte o proeminenţă numită tuberculul lui Gerdy, unde se inseră tractusul iliotibial şi pe care îşi are origineamuşchiul tibial anterior. Epifiza inferioară a tibieieste mai puţin voluminoasă decât cea proximală şi areformă cubică cu 6 feţe: superioară, inferioară, anterioară, posterioară, internă şi externă.Faţa inferioară se articulează cu trohleea astragaliană şi prezintă pe linia mediană ocreastă antero-posterioară care corespunde gâtului trohleei şi două faţete care corespundcelor doi versanţi ai trohleei astragaliene.Faţa anterioară este plană, continuă faţa externă a diafizei tibiale şi vine în raport cutendoanele extensorilor.Faţa posterioară prezintă în porţiunea externă un şanţ oblic prin care trece tendonulflexorului lung al degetului mare.Faţa laterală are formă triunghiulară şi se găseşte situată între cele două linii de bifurcaţ ie infer ioară a margini i externe a t ibie i . Vârful e i es te rugos, pentru inser ţ i i le l igamentare iar spre baza ei devine netedă pentru a se ar t icula cu maleola peronieră (internă).Faţa medială se prelungeşte infer ior cu o apofiză voluminoasă numită maleola internă (malleolis medialis). Faţa internă a acesteia este netedă şi vine în raport cu pielea.F a ţ a   e x t e r n ă   a   m a l e o l e i   i n t e r n e   e s t e   a r t i c u l a r ă  ş i   s e   a r t i c u l e a z ă   c u   f a ţ a   i n t e r n ă   a astragalului. La nivelul marginii posterioare a maleolei interne se găseşte un şanţ, prin caretrec tendoanele tibialului posterior şi  a flexorului comun al degetelor. Vârful maleolei dăinserţie ligamentului lateral intern a articulaţiei gâtului piciorului.PalpareaTibia este cel mai apropiat os de tegument din corpul uman, putându-se palpa cuuşurinţă: din epif iza proximală: tuberozi tă ţ i le internă ş i externă, tuberculul anter ior ş i tuberculul tibialului anterior; din diafiză: faţa internă în întregime, marginea anterioară şimarginea internă; iar din epif iza dis ta lă se poate palpa faţa internă a maleolei interne,marginile şi vârful.

Punere în poziţieElemente de reper:-c a v i t ă ţ i l e  g l e n o i d e - c r e a s t a  t i b i e i - m a l e o l a  i n t e r n ă Se poziţionează superior cavităţile glenoide şi infero-intern maleola internă. Creastatibiei se poziţionează anterior.PERONEUL (FIBULA)

(FIBULA)Os lung, pereche şi nesimetric. Este situat lateral şi posterior tibiei, şi este format şiel din epifize şi o diafiză. Diafiza peroneuluiare formă de prismă triunghiulară cu trei feţe şi trei margini.Faţa laterală a diafizei peroneului în porţiunea superioară are formă de jgheab, aiciinserându-se muşchiul lungul şu scurtul peronier lateral, iar în porţiunea inferioară aceastăfaţă este împărţ i tă de o creastă obl ică postero-infer ior ş i care pleacă de la marginea superioară a peroneului, în două porţiuni, una posterioară în formă de şanţ prin care trec tendoanele muşchilor peronieri şi alta anterioară triunghiulară plană care vine în raport cutegumentele.Faţa medială a diafizei peroneului este mai subţire la cele două extremităţi şi maigroasă în porţiunea mijlocie. Prezintă pe suprafaţa sa creasta interosoasă pe care se inserăligamentul interosos, care porneşte din porţiunea superioară a marginii anterioare şi apoiare o direcţie postero-inferioară formând cu marginea anterioară un unghi foarte ascuţit.Creasta interosoasă împarte faţa medială a peroneului în două porţiuni: una anterioară ei pe care se inseră muşchiul extensor comun al degetelor , muşchiul peronier anter ior ş im u ş c h i u l   e x t e n s o r   p r o p r i u   a l   h a l u c e l u i ,   ş i   o   p o r ţ i u n e  p o s t e r i o a r ă   m a i   l a r g ă   c a   c e a anterioară pe care se inseră muşchiul tibial posterior.F a ţ a   p o s t e r i o a r ă   a   d i a f i z e i   p e r o n e u l u i   e s t e   c o n v e x ă  ş i   r u g o a s ă .   Î n   p o r ţ i u n e a superioară se inseră muşchiul solear iar în porţiunea mijlocie muşchiul flexor propriu alhalucelui. Tot în porţiunea mijlocie se găseşte şi gaura nutritivă a osului.Marginea anterioară a diafizei peroneului se mai numeşte şi creasta peroneului. În  porţiunea inferioară se bifurcă cuprinzând între cele două linii de bifurcaţie o suprafaţătriunghiulară pe care am descris-o la faţa externă a osului.Marginea medială a diafizei peroneului este mai ascuţită în porţiunea mijlocie. Pe ease inseră muşchii tibial posterior şi septul fibros care separă acest muşchi de muşchiulflexor propriu al halucelui.Marginea laterală a diafizei peroneului este mai ascuţită în porţiunea inferioară, peea inserându-se septul fibros care separă muşchii din loja externă a gambei de cei din loja posterioară. Epifiza proximală a peroneuluisau capul peroneului (caput fibulae) prezintă în  porţiunea internă o faţetă articulară pentru tuberozitatea externă a tibiei (facies articulariscapitis fibulae). Postero-lateral de această faţetă articulară se găseşte o apofiză în formă de piramidă numită apofiza s t i loidă a peroneului , marginea poster ioară a acestei apofize confundându-se cu marginea posterioară a faţetei articulare, iar marginea ei anterioară iaforma unei faţete triunghiulare fiind foarte largă şi datorită poziţionării ei ia numele

defaţeta prestiliană. Pe apofiza stiloidă şi pe faţeta prestiliană se prinde tendonul inferior alm u ş c h i u l u i b i c e p s c r u r a l , i a r m e d i a l d e a c e s t a s e i n s e r ă l i g a m e n t u l l a t e r a l e x t e r n a articulaţiei genunchiului. Epifiza distală a peroneuluieste formată dintr-o proeminenţă voluminoasă în formăde piramidă triunghiulară numită maleola laterală (malleolus lateralis), care se află situată pe un plan mai posterior şi mai inferior decât maleola medială. Maleola laterală prezintătrei feţe: internă, antero-externă şi postero-externă, şi trei margini: anterioară, externă şi posterioară.Faţa internă a maleolei la terale a peroneului prezintă de sus în jos următoareleformaţiuni anatomice: mai întâi o suprafaţă rugoasă pe care se inseră l igamentele ce unsesc peroneul cu tibia, urmează apoi o faţetă articulară care se va articula cu faţa externăa t ibiei ş i a as t ragalului ; postero-superior acestei fa ţe te ar t iculare se găseşte o fosetă  profundă  (   fossa  malleol i   lateral is )   î n   c a r e   s e   i n s e r ă  l i g a m e n t u l   p e r o n e o - a s t r a g a l i a n  posterior.Faţa antero-externă a maleolei laterale este convexă şi vine în raport cu tegumentele.Faţa postero-externă a maleolei laterale prezintă pe ea un şanţ vertical pein care trectendoanele muşchilor peronieri.Marginea anterioară a maleolei laterale. În partea superioară a acestei margini seinseră ligamentul anterior a articulaţiei tibio-peroniere inferioare iar în partea inferioară seinseră ligamentul peroneo-astragalian anterior.M a r g i n e a   e x t e r n ă   a   m a l e o l e i   l a t e r a l e   f o r m e a z ă  b u z a   a n t e r i o a r ă   a   ş a n ţ u l u i  peronierilor.Marginea posterioară a maleolei laterale pe care se inseră ligamentele posterioareale articulaţiei tibio-peroniere inferioare.Baza maleolei la terale face corp comun cu osul , iar vârful es te împărţ i t în doi tubercul i de către un şanţ în care se inseră l igamentul peroneo-calcanean. La maleola laterală, tuberculul posterior al vârfului coboară mai jos decât cel anterior.PalpareaCea mai mare parte a peroneului este acoperită de muşchi nefiind palpabilă. Din peroneu se pot palpa: capul peroneului – a tunci când este în pozi ţ ie obişnui tă sau în semiflexie, maleola externă – şi anume faţa externă, vârful şi marginile, treimea inferioarăa feţei externe a diafizei peroniere, treimea superioară a feţei posterioare.Punere în poziţie Elemente de reper:

maleola externă Se poziţionează inferior maleola externă şi se aşează medial faţa ei articulară iar foseta posterioară feţei articulare se poziţionează către posterior.

 

Faţa medială prezintă în porţiunea superioară şi posterioară o faţetă articulară înformă de virgulă culcată cu capul înainte care este destinată să se articuleze cu maleolatibială. Anterior şi inferior acestei faţete, faţa medială a astragalului este rugoasă. Inferior acestei faţete se inseră fasciculul profund al ligamentului lateral intern a articulaţiei gâtului piciorului.Faţa anter ioară sau capul ast ragalului se ar t iculează pe toată suprafaţa sa cu faţa  posterioară a scafoidului.Faţa posterioară este redusă la o simplă margine. În partea medială se găseşte unşanţ oblic inferior şi medial prin care trece tendonul muşchiului flexor propriu al halucelui.Acest şanţ este mărginit de două buze, una laterală şi alta medială. Buza laterală este mai pronunţată şi reprezintă osul trigonum a lui Bardeleben care s-a sudat la astragal. Pe el seinseră   l igamentul  peroneo-astragal ian  poster ior  ş i   l igamentul poster ior  a  ar t iculaţ ie iastragalo-calcaneene.Punere în poziţie Elemente de reper:

extremitatea rotundăfaţa

convexă.Se pozi ţ ionează  anter ior  extremitatea   rotundă,  superior  fa ţa  convexă  ş i   la teralmarginea acestei feţe care este mai ridicată.CALCANEUL(CALCANEUS )Calcaneul este cel mai mare os al tarsului, situat dedesubtul astragalului şi stânddirect pe sol. Este un os scurt, alungit antero-posterior şi turtit în sens transversal, cu oformă cubică, neregulată , cu şase fe ţe : anter ioară , poster ioară , superioară , infer ioară , externă şi internă. Faţa superioară a calcaneuluise articulează în două treimi superioare cu astragalulşi prezintă două faţete articulare:•una antero-laterală despărţită printr-un şanţ oblic înainte şi înafară numit şanţulc a l c a n e a n .   A c e s t   ş a n ţ   f o r m e a z ă   î m p r e u n ă   c u   ş a n ţ u l  a s t r a g a l i a n   s c o b i t u r a   c a l c a n e o - astragaliană.•în treimea posterioară faţa superioară a calcaneului este rugoasă şi vine în raportcu o masă celulară grăsoasă care separă tendonul lui Achile de articulaţia tibio-tarsiană. Faţa inferioară a calcaneuluiprezintă în porţ iunea externă doi tubercul i , unulmedial ş i a l tul la teral . Tuberculul medial es te mai voluminos, pe e i vine ş i se inserămuşchii scurt flexor plantar şi adductorul degetului mare. Pe tuberculul lateral se inserăabductorul micului deget. Anterior acestor doi tuberculi se găseşte o suprafaţă rugoasă pecare se inseră ligamentul calcaneo-cuboidian inferior şi care prezintă în porţiunea ei ceamai

anterioară tuberozitatea anterioară, pe care se inseră fasciculul profund al ligamentuluicalcaneo-cuboidian inferior. Faţa laterală a calcaneuluivine în raport cu pielea iar la unirea treimii anterioare cudouă t re imi poster ioare se găseşte tuberculul extern al calcaneului . Deasupra acestui tubercul se găseşte un şanţ oblic în jos şi înainte prin care trece tendonul muşchiului scurt peronier la teral . Dedesubtul tuberculului extern se găseşte un al t şanţ pr in care t rece tendonul lungului peronier lateral. Faţa medială a calcaneuluieste foarte scobită şi formează şanţul calcaneu intern  pr in care t rec muşchi i , vasele ş i nervi i din regiunea poster ioară a gambei în regiunea  plantei . Superior , acest şanţ , es te l imitat de o r idicătură osoasă care se numeşte mica apofiza a calcaneului sau sustentaculum talis. La baza acestei apofize se găseşte un şanţ  prin care trece tendonul flexorului propriu al halucelui, iar în marginea liberă se găseşte unalt şanţ prin care trece tendonul muşchiului flexor comun al degetelor. Faţa anterioară a calcaneuluiprezintă o faţetă articulară pentru faţa posterioară acuboidului. Această faţa articulară este susţinută de marea apofiză a calcaneului. Faţa posterioară a calcaneuluieste rugoasă în jumătatea inferioară unde se inserătendonul lui Achi le , iar în jumătatea superioară este netedă f i ind acoperi tă de o bursăseroasă care o desparte de acest tendon. Răspunde călcâiului.Punere în poziţie Elemente de reper:

extremitatea mai voluminoasăfaţă convexă şi mai mareSe poziţionează posterior extremitatea mai

voluminoasă, superior faţa care prezintădouă feţişoare articulare, lateral faţa care e mai convexă şi mai mare.CUBOIDUL(OS CUBOIDEUM)Este situat înaintea calcaneului, înapoia ultimelor două metatarsiene şi lateral descafoid şi ultimul cuneiform.Faţa superioară este plană şi acoperită de ligamente şi de muşchiul pedios.Faţa inferioară prezintă în porţiune mijlocie o ridicătură osoasă cilindrică, oblicăînainte şi lateral numită tuberozitatea sau creasta cuboidului pe care se inseră ligamentulcalcaneo-cuboidian inferior. Această creastă împarte faţa inferioară a cuboidului în două porţiuni: o porţiune posterioară rugoasă pentru inserţii musculare şi ligamente şi o porţiuneanterioară care prezintă un şanţ numit şanţul cuboidului, oblic înainte şi  înafară prin caretrece tendonul muşchiului lungul peronier lateral.Faţa posterioară este formată în întregime dintr-o faţetă articulară pentru calcaneu.Această faţetă are formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos, care se prelungeşte cuapofiza

piramidală a cuboidului.Faţa anterioară este articulară, fiind împărţită de o creastă în două porţiuni care sevor articula cu al patrulea şi al cincilea metatarsian.Faţa laterală vine în arport cu tegumentele marginii laterale a piciorului.F a ţ a m e d i a l ă s a u m e d i a l ă p r e z i n t ă d o u ă f e ţ e , u n a a n t e r i o a r ă p e n t r u a l t r e i l e a cuneiform şi alta posterioară pentru scafoid.Punere în poziţie Elemente de reper:

faţa articulară cea mai marefaţa cu o creastă groasă Se pozi ţ ionează poster ior fa ţa ar t iculară cea

mai mare, infer ior fa ţa cu o creastă groasă şi lateral faţa cea mai îngustă.SCAFOIDUL sau NAVICULARUL(OS NAVICULARE)Se găseşte s i tuat înăuntru cuboidului , înaintea ast ragalului în înapoia celor t re i cuneiforme. Este turtit antero-posterior şi este concav în porţiunea posterioară şi concav în porţiunea anterioară. Are o formă de barcă, şi i se descriu două feţe, două margini şi douăextremităţi.Faţa posterioară este concavă şi se articulează cu capul astragalului.Faţa anterioară este împărţită de două creste în trei faţete care se vor articula cu celetrei cuneiforme.Marginea superioară corespunde feţei dorsale a piciorului.Marginea inferioară corespunde feţii plantare.Extremitatea internă este mai pronunţată decât extremitatea externă const i tuind tuberculul scafoidului pe care se inseră tendonul principal al muşchiului gambier posterior.Punere în poziţie Elemente de reper:

faţa concavăextremitatea care prezintă un tubercul pronunţat. Se poziţionează posterior

faţa concavă, intern marginea cea mai lungă, iar inferior  extremitatea care prezintă un tubercul pronunţat.CUNEIFORMELE(OSSA CUNEIFORMIA)Sunt în număr de t re i , numite pr imul cuneiform, a l doi lea ş i a l t re i lea , mergânddinspre medial spre lateral.Primul cuneiform sau marele cuneiform are forma unui cui cu baza inferior şi vârfulsuperior . Poster ior se ar t iculează cu faţe ta internă de pe faţa anter ioară a scafoidului .Anterior se articulează cu baza primului metatarsian. Faţa laterală prezintă în porţiuneasuperioară două faţete articulare, una anterioară pentru cel de al doilea metatarsian şi alta posteruioară pentru cel de al doilea cuneiform. Faţa medială coresounde merginii interne a piciorului.Al doilea cuneiform sau micul cuneiform are şi el forma unui cui cu baza în sus şivârful în jos . Faţa poster ioară se ar t iculează cu faţe ta mij locie de pe faţa anter ioară as c a f o i d u l u i .   F a ţ a   a n t e r i o a r ă   s e   a r t i c u l e a z ă   c u   a l   d o i l e a  m e t a t a r s i a n .   F a ţ a   i n t e r n ă   s e articulează cu primul cuneiform, iar faţa

externă se articulează cu al treilea cuneiform.Al treilea cuneiform sau mijlociul cuneiform are forma unui cui cu baza în sus şivârful în jos . Faţa poster ioară se ar t iculează cu faţe ta externă de pe faţa anter ioară a scafoidului. Faţa anterioară se articulează cu al treilea metatarsian. Faţa internă prezintădouă faţete articulare una anterioară pentru al doilea metatarsian şi una posterioară pentrual doi lea cuneiform. Faţa externă prezintă ş i ea două faţe te ar t iculare , una poster ioară  pentru cuboid şi alta anterioară pentru al patrulea metatarsian.Palparea oaselor tarsieneOasele tarsului se pot palpa cu uşurinţă. Din calcaneu se poate palpa faţa posterioarăşi externă. Deasemeni este foarte vizibilă tuberozitatea calcaneului. Din rândul distal se  p o a t e   p a l p a   s c a f o i d u l   c u   t u b e r o z i t a t e a   s a .   S e   m a i   p o a t e  p a l p a   p r o e m i n e n ţ a   o a s e l o r   cuneiforme, iar la marginea externă a piciorului se poate palpa osul cuboid.OASELE METATARSIENE sau METATARSUL( METATARSUS )Sunt oase lungi, în număr de 5, fiecare prezentând o diafiză şi două epifize. Suntnumerotate medio-lateral de la I la V. Diafiza metatarsienelor descrie o curbură cu concavitatea inferioară. Are formă de  prismă triunghiulară, cu trei feţe: una superioară şi două laterale. Epifiza proximală  a metatarsienelor a r e   f o r m a   u n u i   c u i   c u   b a z a   p a t r u l a t e r ă îndreptată în sus şi cu vârful în jos. Prezintă cinci faţete dintre care trei sunt articulare şidouă nearticulare. Faţetele articulare sunt cele posterioară pentru oasele tarsului şi celelaterale pentru metatarsienele învecinate. Faţetele nearticulare sunt una superioară carecorespunde feţe i dorsale a piciorului ş i a l ta infer ioară care corespunde feţe i ventrale(plantare) a piciorului. Epi f iza  dis tală  a metatarsienelor  a r e   f o r m a   u n u i   c a p   a r t i c u l a r ,   t u r t i t   î n   s e n s transversal. Se vor articula cu prima falangă.Caracterele individuale ale metatarsienelor. Metatars ianul I es te cel mai scurt ş i cel mai gros. Baza osului se ar t iculează cucuneiformul medial ş i cu metatars ianul I I . Pe bază se găseşte o tuberozi ta te pe care se inseră muşchiul peronier lung.M e t a t a r s i a n u l I I e s t e c e l m a i l u n g . B a z a l u i s e a r t i c u l e a z ă c u t o a t e c e l e t r e i cuneiforme respectiv cu metatarsianul I şi III. M e t a t a r s i a n u l   I I I .   B a z a   s e   a r t i c u l e a z ă   c u   c u n e i f o r m u l  l a t e r a l   r e s p e c t i v   c u metatarsienele II şi IV. M e t a t a r s i a n u l   I V .   B a z a   s e   a r t i c u l e a z ă   c u   c u b o i d u l   ş i   c u  c u n e i f o r m u l   l a t e r a l , respectiv cu metatarsienele III şi V.Metatars ianul

V. baza se ar t iculează cu cuboidul ş i cu metatars ianul IV. Baza  prezintă lateral o tuberozitate care se poate palpa sub piele.Palparea oaselor metatarsieneDin primul metatarsian se poate palpa capul şi extremitatea lui proximală. Din al 5-lea metatarsian se poate palpa extremitatea proximală şi distală şi marginea externă. Lasportivii de performanţă se pot palpa şi metatarsienele mijlocii.Punere în poziţie

 Elemente de reper:epifiza care are forma unui cap articular  faţa diafizei mai lată şi curbată Se pozi ţ ionează anter ior sau dis ta l

epif iza care are forma unui cap ar t icular ş i superior faţa diafizei mai lată şi curbată.FALANGELE sau OASELE DEGETELOR (OSSA DIGITORUM PEDIS)Falangele degetelor de la picior sunt în număr de 14 şi au aceeaşi conformaţie ca şifalangele de la degetele mâinii. Fiecare deget are trei falange, excepţie face degetul I careare doar două falange. Fiecare fa langă prezintă un corp sau diaf iză , o bază sau epif iza  proximală şi un vârf sau epifiza distală. Degetele sunt numerotate medio-lateral de la  I laV. Degetul I se mai numeşte haluce iar degetul V se mai numeşte degetul mic.Falanga proximală este turtită transversal.Falanga mijlocie este scurtă, fiind formată aproape numai din bază şi cap.Falanga distală este mică, se termină în formă de potcoavă şi răspunde unghiei.