Metode de inmultire a speciilor pomicole

COORDONATOR: Prof. PADURARU NICULINAELEV: Paraschiv PaulicaCLASA A XIII-A A ruta progresivaTUTORE: TITILIUC FLORICA

Metode de inmultire Plantele pomicole se pot inmulti pe doua cai: prin seminte si prin fragmente ale

unui organ vegetativ sau numai prin unele tesuturi sau chiar pornind numai de la o celula somatica.

Desi inmultirea prin seminte-reproducere sexuata- este cel mai general mod de inmultire a vegetalelor, soirile de pomi si arbusti fructiferinu pot fi multiplicate pe aceasta cale din motive genetice. Samanta este heterozigota si prezinta caractere genetice diferite de planta mama.Indivizii noi rezultati nu prezinta insusiri si caractere identice cu parintele, sunt heterozigoti. Acesst tip de inmultire nu intereseaza soiurile, dar ramane util in pomicultura pentru obtinerea portaltoiurilor(parte subterestra a unui pom, formata pe cale generativa sau vegetativa)

Inmultirea vegetativa nu se face prin celule specializate, cum este zigotul, ci prin tesuturi somatice – parti de tulpina, de radacina, muguri, tesuturi si celule diferentiate- care poarta cu ele intreaga informatie genetica a plantei –mama. Noii indivizi rezultatipoarta insusiri si caractere identice cu parintele, sunt homozigot ,mentin caracteristicile de soi in descendenta. Inmultirea vegetativa priveste nu numai soiurile de pomi, ci si portaltoii utilizati in cultura,, permitand obtinerea unui material omogen cu numeroase avantaje prin care se numara: afinitate constanta la altoire, adaptare uniforma la conditiile de mediu, omogenitate in ceea ce priveste calitatea recoltei.

Caracteristici

In pomicultura se obtin din seminte( la mar, par, guti si mosmon) sau din samburi(la cires, visin, cais, prun, piersic si migdal)portaltoi generativi sau sexuati .

Portaltoii generativi infunctie de origine pot fi portaltoi franc, cand provine din mar salbatec, par salbatec, visin salbatec.

Acesti portaltoi sunt valorosi, prezinta o vigoare mare, sunt adaptati la conditii de mediu putin favorabile existente in zona colinara sau pe pante erodate. Ei sun folositi in pomicultura constituind partea subterana a pomilor altoiti

La speciile pomicole si arbusti fructiferi inmultirea vegetativa este realizata prin butasi (portiuni de tulpina, de ramura sau lastar). Acesti butasi poseda muguri, care in conditii favorabile formeaza noi plante.

Dimensiunile acestor butasi sunt diferite in functie de specie, soi si conditii de plantare. Ei sunt folositi si pentru producerea portaltoilor vegetativi de vigoare mijlocie folositi in cultura pomicola in sistem intensiv. Aceeasi metoda de inmultire corespunde producerii de portaltoi vegetativi de vigoare slaba utilizati in sistemul pomicolde cultura superintensiva.

Dupa modul in care se face fasonarea butasii pot fi : simpli, cu calacai sau cu carlig. In practica se foloseste curent butasirea simpla, care consta in confectionarea butasilor cu lungime de 3-4cm(1-3muguri) pana la 50-60cm. De regula sectiunea de la baza se face perpendicular pe axul ramurii, la 2-3mm sub ultimul mugur. Experienta a dovedit ca inradacinarea este determinata in mai mare masura de calitatea materialului folosit si de conditiile de mediu asigurate si mai putin de rigurozitatea modului de fasonare.

BUTASIREA

Butasirea in uscat Este o metoda de inmultire rapida a portaltoilor

vegetativi,Folosind ca material de confectionare a butasilor portiuni de tulpina ale marcotelor care cad la fasonarea pentru plantare in campurile de altoire. De asemenea se mai pot folosi marcotele care nu au inradacinat in scolili de marcote.Metoda se foloseste curent pentru portaltoiul de prun, ciressi mai ales, pentru pentru tipurile de mar vegetativ de vigoare mica si mijlocie, pentru specii de arbusti si chiar unele soiuri pentru cultura de radacini proprii.

Ramurile necesare confectionarii butasilor se recolteaza de regula toamna, imediat dupa caderea frunzelor. Se aleg ramuri de un an, bine dezvoltate(peste5-6mm in diametru), lignificate, intucat acestea au depozitate mari cantitati de substante de rezerva.

Ramurile(daca se planteaza primavara)se stratifica in nisip sau pamant in camp sau spatii cu temperatura, umiditatea si aerisirea controlate. Temperatura optima de pastrare este de 5-7 grade C iar umiditatea suficienta pentru a preveni deshidratarea tesuturilor dar nu in exces pentru a favoriza dezvoltarea bolilor.

Peste iarna in cele mai multe cazuri are loc formarea calusului si chiar emiterea de radacini. Plantarea se face toamna sau primavara cat mai devreme, interen de obicei modelat in biloane, la distante de 5-10 cm butas de butas.

Butasii de radacinaSe practica la speciile care au insusirea de a

forma muguri adventivi pe radacini(mur fara spini, visin , zmeur, mar, prun, cires etc).

Se folosesc de obicei radacini cu grosimi de peste 6-8mm, rezultate in urma fasonarii diferitelor categorii de material biologic.

Butasii se fasoneaza la o lungime de 14-16cm, se pastreaza asemenea butasilor de ramuri.

Pentru stimularea inradacinarii se trateaza cu acid betaindolil butiric in concentratie de 2000ppm, in care butasii se tin cu baza timp de 5 secunde imediat dupa fasonare, dupa care se stratifica in nisip

Butasirea in verdeEste o metoda de inmultire prin butasi verzi sub ceata

artificiala care s-a extins in ultimul timp, asigurand posibilitatea inmultirii rapide a celor mai bune clone de plante devirozate a portaltoi;or de perspectiva si a arbustilor fructiferi si chiar a unor soiuri de cultura pe radacini proprii.

Pentru marirea capacitatii de inradacinare si pentru scurtarea timpului necesar de emitere a radacinilor adventive, tehnicile moderne asigura incalzirea substratului de inradacinare, la nivelul bazei butasilor, la25 grade C mai scazute decat in substrat.

Creearea unui sistem automat de producerea cetii artificiale, care sa mentina in aer o umiditate ridicata si o pelicula permanenta de apa pe frunze, care impiedica transpiratia, supraincalzirea substratului de inradacinare, permit in prezent extinderea metodei.

MARCOTAJUL

In vederea folosirii acestei metode se creaza plantatii speciale de plante-mama numite marcotiere.

Marcotajul se realizeaza prin acoperirea cu pamant (turba sau alte materiale) a bzei ramurilor sau lastarilor nedetasati de la planta mama si emiterea de radacini adventive pe portiunile acoperite. Dupa inradacinare ficare ramura detasata de la planta mama formeaza o noua planta de sine statatoare. Metoda este folosita frecvent la tipurile de portaltoi vegetativ de mar, par, gutui, cires. De asemenea la coacaz,, agris, alun, smochin.

a)Marcotajul prin musuroireTulpinile plantei mama se taie la 3-

5cm deasupra coletului si se musuroiesc cu un strat de pamant marunt si reavan.

Pentru inradacinarea lastarilor care se formeaza, baza acestora se acopera cu pamant in 2-3 etape.

b) Marcotajul orizontal Tulpinile in varsta de un an de la planta-mama se culca

pe directia randului, intr-un sant adanc de 3-5 cm si se fixeaza in sol cu ajutorul unor carlige.

Orizontalizarea se realizeaza toamna, dupa care se realizeaza un bilon de pamant inalt de 20-25cm.

Pana in primavara are loc etiolarea tulpinii, aparitia primordiilor radiculare pe partea inferioara si umflarea mugurilor de pe partea superioara a tulpinii orizontale.

Primavara bilonul se desface, lasadu-se un strat de 2-3cm d pamant deasupra ramurilor orizontale.

Lastarii marcota se formeaza din mugurii principali nu din mugurii adventivi cum este cazul la marcotajul prin musuroire. In continuare in marcotiera lucrarile principale sunt asemanatoare cu cele de la marcotajul prin musuroire.

Marcotajul orizontal este folosit la speciile samburoase care nu dau rezultate prin marcotajul prin musuroire, cat si la semintoase la tipurile de vigoare mijlocie si mare,

c) Marcotajul prin aplecareEste o metoda mai putin folosita in

practica pomicoa si consta in aplecarea si indoirea unor ramuri de un an in santuri la adancimea de 10-12cm, varful ramurii aplecate ramanad in afara cu pozitie catre verticala.

Pe portiunea de ramura indoita mugurii sunt suprimati.

In felul acesta de la fiecare ramura se obtine se obtine o singura planta fiica.

d) Marcotajul serpuitSe foloseste la plantele care formeaza

ramuri lungi(mur, alun si unele specii ornamentale)

Pentru realizarea acestui marcotaj se sapa santuridepartate succesiv de planta mama la 25cm unul de altul.

Ramura se apleaca si indoaie in fiecare sant prinzandu-se cu un carlig de fundul acestuia dupa care se acopera cu pamant.

In cursul vegetatiei portiunile ingropate formeaza radacini iar zonele ondulate in afara formeaza lastari.

e) Marcotajul prin varfuri

Se foloseste la unele soiuri de mur si zmeur.

Varfurile ramurilor de 1 an se ingroapa pe o portiune de 15-20cm la adancime de 8-10cm, varfurile acestora ramanand in afara.

In conditii favorabile de umezeala si sol afanat, inradacinarea are loc in aproximativ 2 luni de zile

MARCOTIERAInfiintarea marcotierelor se face pe terenuri care

indeplinesc conditii optime de: temperature, umiditate, aerisire, cantitati suficiente de substante hranitoare, in consecinta se aleg terenuri cu soluri usoare.

Lucrarile specifice de producere a marcotelor sunt: desfundat, fertilizat, nivelat, marcarea rindurilor, pregatirea marcotelor pentru plantare plantarea de toamna sau primavara,lucrari de ingrijire.

Lucrarile de ingrijire in anul I : bilonat, irigat, combaterea buruienilor, protectie fitosanitara

Lucrarile de ingrijire in anul II: desfacerea bilonului, scurtarea marcotelor, musuroitul, combaterea buruienilor, irigatul, tratamente fitosanitare, recoltarea, sortarea si stratificarea marcotelor

INMULTIREA PRIN DRAJONI

Unele specii cum sunt visinul, unele soiuri de prun, migdalul, unele tipuri de mar si zmeurul, au proprietatea de a forma din radacini lastari cunoscuti sub numele de drajoni.

Acestia traiesc la inceput pe seama plantei-mama, dupa separare devenind plante de sine statatoare.

Pentru a le asigura conditii bune de crestere este necesar ca solul sa fie afanat permanent.

Recoltarea drajonilor se face toamna, dupa care la unele specii cum este zmeurul, se folosesc direct pentru infiintarea de noi plantatii.

La alte specii(visin, prun) drajonii se planteaza pentru formare si fortificare, timp de 1 an , intr-un camp special

INMULTIREA PRIN STOLONI

Aceasta cale de inmultire este specifica capsunului. Formarea stolonilor, in conditii favorabile de temperatura si umiditate, are loc din luna iunie si pana in toamna, cand temperatura solului scade sub 10 grade C.

Practica de a folosi infiintarea de noi plantatii stoloni din capsunariile destinate producerii de fructe, este ingeneral abandonata in toate tarile.

Cauza o constituie infectia puternica a stolonilor cu diferiti virusi care provoaca degenerarea plantelor de capsuni dupa 2-3ani de vegetatie.

Acesta este principalul motiv pentru care s-a trecut la cultura anuala a capsunelui si la producerea stolonilor „in vitro”.

ALTOIREAAltoirea consta in transplantarea unor

organe(ramuri, muguri) sau tesuturi(meristeme) lae unor plante, numite altoi, pe o alta planta care indeplineste functiile radacinii, numita portaltoi.

Principiul pe care se bazeaza altoirea consta in sudarea, concresterea si vascularizarea tesuturilor ranite si puse in contact intim in anumite conditii biologice, tehnice si de mediu.

Portiunile de planta care se transloca definesc metodele de altoire care se grupeaza astfel: -altoire cu ochi, -altoire cu ramuri detasate, -altoire cu tesuturi, -altoire fara detasare.

Altoirea cu ochi-muguri(oculatie) este cea mai raspandita metoda in practica pepinieristica, fiind deosebit de economica: dintr-un mugur se formeaza o noua planta.