Planul

Introducere

Capitolul I. Noţiuni generale despre fenomenul corupţiei..............6 - 29

1.1 Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de corupţie............................6 - 161.2 Organizarea şi planificarea urmăririi penale în cazul infracţiunilor de corupţie, obiectul probaţiunii.........................................................................17 - 211.3 Versiuni înaintate şi activităţi de verificare a lor...........................................22 - 29

Capitolul II. Acţiuni premărgătoare pornirii urmăririi penale......................30 - 73

2.1 Situaţii tipice şi selectări metodologice privind efectuarea cercetărilor infracţiunilor de corupţie............................................................30 - 332.2 Depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere activă.....................34 - 562.3 Depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere pasivă.................... 57 - 73

Capitolul III. Tactica acţiunilor de urmărire penală......................74 - 110

3.1 Audierea persoanei care a declarat infracţiune de corupţie........................77 - 793.2 Audierea martorilor....................................................................................... 79 - 803.3 Organizarea şi reţinerea persoanei bănuite în flagrant delict......................80 - 873.4 Audierea bănuitului........................................................................................87 - 913.5 Tactica efectuării confruntării.......................................................................91 - 923.6 Tactica efectuării percheziţiei şi ridicării de obiecte......................................92 - 973.7 Tactica cercetării la faţa locului...................................................................97 - 1003.8 Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă................................101 - 1033.9 Ordonarea expertizelor şi constatărilor tehnico – ştiinţifice şi medico – legale.........................................................................................103 - 110

ÎncheiereBibliografie

Introducere

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia. Importanţa

cunoaşterii criminalisticii, inclusiv a corupţiei nu mai trebuie demonstrată. Corupţia

reprezintă o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului, echităţii

sociale şi a justiţiei, erodează principiile unei administraţii eficiente, subminează

economia de piaţă şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor statului. Astfel, ca

reprezentarea cît mai exactă a diverselor aspecte ale acestui fenomen infracţional –

sociale şi criminologice, juridico – penale şi faptice şi altor aspecte este absolut

indispensabilă pentru determinarea şi punerea în practică a celor mai eficiente

instrumentarii de prevenire şi combatere a comportamentelor corupţionale.

În acest context aderarea Republicii Moldova la Grupul de state europene

împotriva corupţiei (GRECO), la Convenţia penală şi Convenţia civilă privind

corupţia a impus armonizarea legislaţiei naţionale cu imperativele actelor

internaţionale, fapt care în mare măsură şi-a găsit reflectare în noul Cod penal -

reglementarea infracţiunilor de corupţie pasivă, corupere activă, precum şi

sancţionarea acestor fapte în sectorul privat – infracţiunile de luare de mită şi dare de

mită. Implementarea acestor norme cu tratamentul juridico – penal din alte ţări, în

primul rînd din spaţiul european, urmărindu-se, în cele din urmă, folosirea unei practici

judiciare ce s-ar înscrie în cerinţele legalităţii şi principiilor de respectare a drepturilor

şi libertăţilor persoanei, considerente care şi determină, în viziunea noastră, actualitatea

acestor cercetări.

Lupta împotriva criminalităţii şi, bineînţeles, şi împotriva corupţiei, se

desfăşoară în toate statele prin măsuri concentrate de prevenire şi de constrîngere cu

aplicare de sancţiuni penale. Însă nimeni nu a găsit o soluţie garantată cu eficacitate

pentru reducerea şi, în cele din urmă, eliminarea criminalităţii din viaţa societăţii.

Referitor la fenomenul corupţiei este un adevăr unanim acceptat, potrivit căreia

urmărirea şi pedeapsa penală, sancţiunea contravenţională sau disciplinară contra

indivizilor corupţi pot elimina delicventul, dar nu pot eradica corupţia. În consecinţă,

combaterea corupţiei poate fi realizată eficient în situaţia, cînd concomitent, în

2

complex cu perfecţionarea cadrului legislativ se va purcede şi la reducerea economică,

politică şi spirituală a societăţii.

Aria tot mai largă, complexitatea şi continua desfăşurare a formelor de

manifestare a acestui fenomen (corupţie) determină în evaluarea lui diferite opinii,

operîndu-se uneori cu noţiuni retorice, cu afirmaţii inexacte sau exagerate. În această

ordine de idei ni se pare actuală abordarea în mod ştiinţific şi sistematic a formelor de

manifestare a corupţiei, delimitînd „corupţia” în sens juridico – penal de „corupţia”

percepută de opinia publică.

Nepunînd la îndoială valoarea teoretico – ştiinţifică şi aplicativă a studiilor

nominalizate se cere totuşi de precizat că în marea lor majoritate acestea erau

fundamentate pe reglementările de drept anticipate, păstrînd amprenta unor valori

depăşite, deseori intrînd în contradicţie cu raporturile juridice nou apărute.

De aceea studiul nostru apare ca o actualitate teoretico – ştiinţifică şi cu unele

soluţii practice în acest domeniu.

Necesitatea unui asemenea studiu mai este determinată şi de priorităţile

programului de guvernare al Republicii Moldova, în care combaterea corupţiei, ca şi a

criminalităţii în general, este considerată drept obiectiv principal al politicii generale a

ţării, fapt care impune conceperea şi elaborarea unei strategii anticorupţionale

adecvate, inclusiv şi în soluţii de drept penal şi la care, prin acest studiu încercăm să

ne aducem contribuţia.

Este cert, că reglementările şi interpretările juridico – penale internaţionale sînt

necesare pentru o cunoaştere mai profundă a comportamentelor infracţionale, în

vederea aplicării corecte a legislaţiei naţionale referitoare la sancţionarea faptelor de

corupţie. Precizînd gradul de studiere a subiectului corupţiei, conştientizăm faptul, că o

abordare ştiinţifică a acestui fenomen nu este acceptată decît în contextul

interdisciplinar, dat fiind caracterul universal al acestuia – social – economic, politic –

manifestări, care, în cazul cercetării noastre, sînt doar conturate punîndu-se accentul pe

normativul penal al corupţiei potrivit titlului tezei.

Scopul şi obiective cercetării. Prin această lucrare mi-am propus analizarea şi

interpretarea fenomenului corupţiei, reflectat în reglementările de drept şi în literatura

3

de specialitate atît în R. Moldova cît şi din alte ţări, studierea complexă a metodologiei

de depistare, documentare a infracţiunilor de corupere activă şi pasivă, căci

metodologia de investigare a acestor genuri de infracţiuni.

Scopurile trasate sînt intermediate de obiectivele cercetării, la care am referiri:

- noţiuni generale despre fenomenul corupţiei;

- caracteristica criminalistică a infracţiunilor de corupţie;

- organizarea şi pklanificarea urmăririi penale a infracţiunilor de corupţie;

- obiectul probaţiunii;

- versiuni înaintate şi activităţi de verificare a lor;

- acţiuni premărgătoare pornirii urmăririi penale;

- depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere activă;

- depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere pasivă;

- tactica acţiunilor de urmărire penală.

Inovaţia ştiinţifică a lucrării. Avînd la bază o diversitate largă de surse

normative, bibliografice atît din R. Moldova, cît şi din alte ţări, fiind conlucrate cu

minuţiozitate în lucrare se pune în evidenţă:

- organizarea şi planificarea urmăririi penale a infracţiunilor de corupţie;

- acţiuni premărgătoare pornirii urmăririi penale;

- depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere activă;

- depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere pasivă;

- particularităţile tactice desfăşurării acţiunilor de urmărire penală.

Structura lucrării. Este determinată de scopurile, sarcinile şi obiectivele

cercetării de cercul problemelor abordate, nivelul şi gradul de studiere al acestora în

jurisprudenţă.

Lucrarea constă din introducere, trei capitole, încheiere şi bibliografie.

Capitolul I este destinat aspectelor de ordin general privind fenomenul

corupţiei, caracterizarea criminalistică a infracţiunilor de corupţie, organizarea şi

planificarea urmăririi penale a infracţiunilor de corupţie, obiectul probaţiunii, versiuni

înaintate şi activităţi de verificare a lor.

Capitolul II este consacrat acţiunilor premergătoare pornirii urmăririi penale,

4

situaţiilor tipice şi selectării metodologice privind efectuarea cercetărilor infracţiunilor

de corupţie. Depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere activă şi depistarea

şi documentarea infracţiunilor de corupere pasivă.

Capitolul III. Tactica acţiunilor de urmărire penală pe baza cercetărilor

întreprinse se propun procedee tactice privind desfăşurarea:

- audierea persoanei care a declarat infracţiune de corupţie;- audierea martorilor; - organizarea şi reţinerea persoanei bănuite în flagrant delict;- audierea bănuitului;- tactica efectuării confruntării;- tactica efectuării percheziţiei şi ridicării de obiecte;- tactica cercetării la faţa locului;- colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă;- ordonarea expertizelor şi constatărilor tehnico – ştiinţifice şi medico – legale.

5

Capitolul I. Noţiuni generale despre fenomenul corupţiei

1. 1 Caracteristica criminalistică ale infracţiunilor de corupţie

Corupţia, mai precis fenomenul ei, a fost permanent obiectul unor studii din

partea specialiştilor. Fenomenul corupţiei este probabil cel mai vechi fenomen social,

care s-a dezvoltat treptat în societatea umană şi a atins apogeul o dată cu apariţia

statalităţii.1 Istoria demonstrează că anume acest fenomen a fost un catalizator al

diferitelor evenimente, ce au stagnat, iar în alte cazuri, dimpotrivă, au stat la baza

dezvoltării societăţii. Desigur, cel de-al doilea aspect este destul de discutabil, însă nu

putem să nu recunoaştem că în istorie au fost destule momente paradoxale şi, în unele

cazuri, anume corupţia în diferite perioade a dat imboldul principal dezvoltării mai

rapide a statului.

Evident că sursa principală a corupţiei a constituit-o mentalitatea persoanei,

dorinţa ei de a se evidenţia, voinţa de a avea putere şi surse materiale, de a-şi asigura o

viaţă mai bună. Anume aceste scopuri provoacă persoana la diferite acţiuni care, din

punct de vedere moral, nu sînt acceptate de societate. în acelaşi timp, societatea deseori

acceptă astfel de acţiuni din partea statului sau a unor indivizi, sub pretextul

„necesităţilor sociale".

O altă sursă a constituit-o obiceiul, larg răspândit în justiţia medievală, în

scopul răscumpărării pedepsei. Fiscalizarea treptată a economiei şi, respectiv, a întregii

societăţi, dublată de o elementară lăcomie de bani din partea oficialilor, a făcut posibilă

formarea unor condiţii obiective pentru ca dreptul de judecată să se altereze simţitor.

Cu alte cuvinte, s-a produs şi fiscalizarea dreptului: pentru o anumită sumă de bani

puteai răscumpăra orice pedeapsă.

Acest obiectiv nu şi-a pierdut actualitatea până în prezent, obiceiul

transformându-se într-o realitate de toate zilele, recunoscută de majoritatea membrilor

societăţii. Faptul răscumpărării pedepsei în actualul sistem judiciar al Republicii

Moldova nu este o excepţie, ci în majoritatea cazurilor o regulă. Un rol important în

acest sens îl joacă însăşi legislaţia imperfectă, care oferă posibilitatea de a o tălmăci în

1 V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Editura ATLAS LEX, Bucureşti, 1995

6

funcţie de necesitate în cauzele examinate2.

Pe timpuri, un alt domeniu în care corupţia de asemenea se putea manifesta era

legat de politica imunităţilor.3 Este vorba despre dreptul acordat de către domnie

unor persoane fizice şi juridice (feudali, mănăstiri, oraşe) de a judeca anumite

diferende, fără intervenţia anumitor agenţi ai statului, precum şi acordarea unor

facilităţi de ordin fiscal, cum ar fi perceperea de sine stătătoare a unor impozite,

cedarea venirilor, scutiri de impozite şi de dări. Pentru obţinerea acestor privilegii se

apela la mituirea unor funcţionari publici. Pe de altă parte, către sfârşitul secolului al

XVI-lea a /ut loc treptata înlocuire a regimului de imunităţi cu unul de scutiri, efectuat

într-un iod arbitrar sau, mai bine zis, preferenţial. Astfel, s-a făcut observată tendinţa

de a elibera de povara obligaţiilor fiscale pe unii membri ai familiei sau rude ale

urmaşilor foştilor domni.

Observăm legătura dintre manifestările corupţiei din trecut şi perioada

prezentă, cînd guvernatorii de diferit nivel acordă un şir de drepturi, facilităţi şi scutiri

diferi-lor persoane în funcţie de statutul lor, nivelul material şi gradul de rudenie.

Un rol important de asemenea îl are „lobbysmul", adică presiunea legislativă a

reprezentanţilor organelor de stat şi a altor persoane în interesul unor structuri

comerciale, partide politice şi organizaţii nestatale. însă, spre deosebire de alte ţări, în

Republica Moldova acest „lobbysm" al intereselor societăţilor comerciale etc, ia forma

apărării drepturilor acestora în detrimentul intereselor statului şi autorităţilor publice,

ignorării posibilităţilor reale ale lor, lipsei controlului efectiv asupra valorifică-i

eficiente şi conform destinaţiei a mijloacelor financiare statale şi lipsei unui cadru

juridic bine determinat privind responsabilitatea acestor persoane.

Din cîte observăm, pe parcursul timpului, fenomenul „corupţiei" nu a suferit

modificări esenţiale, ci doar s-a transformat treptat o dată cu dezvoltarea societăţii,

căpătînd formele unei „corupţii" acceptabile pentru societatea contemporană.

Aşadar, corupţia este un fenomen social negativ, care rezidă în folosirea de

către persoane a funcţiei deţinute şi a posibilităţilor legate de ea în scopul obţinerii

2 Legea privind combaterea corupţiei şi protecţionismului. Nr.900-XIII din 22.07.95.3 M.Avram, V.Gurin, A.Donciu. Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de corupţie. Chişinău 2005.

7

ilicite a nor venituri, bunuri materiale sau a altor foloase şi avantaje personale.

Corupţia porneşte de la ascunderea realităţii cu scopul de a obţine rezultate la care nu

se poate ajunge promovând adevărul şi continuă prin introducerea unui sistem de

clientelism, în promovarea rudelor, prietenilor, aliaţilor politici (aşa-numitul cumetrim

şi nepotism). Indiferent de faptul cum se manifestă, activ sau pasiv, corupţia are

întotdeauna câteva componente: una penală — vizibilă şi sancţionabilă; una de

ilegalitate — sancţionabilă, dar greu de dovedit şi, în sfârşit, una de imoralitate,

mereu prezentă, ir care practic nu este pasibilă de pedeapsă.4

Corupţia administrativă, deosebit de frecventă, care cuprinde spaţiul dintre

fapta funcţionarului de a pretinde recompense pentru îndeplinirea unui act legal sau

ilegal şi deturnarea, în interes personal, a averii publice. în general, această formă de

corupţie se caracterizează prin eludarea sau chiar încălcarea de către funcţionar a

dispoziţiilor legale.

Corupţia economică, fenomen cu un spectru foarte larg care vizează, în special,

servirea diversificată (preferenţială) a clienţilor, precum şi coruperea funcţionarilor

unor întreprinderi concurente.

Corupţia politică, una din cele mai răspândite şi mai periculoase, dar şi mai

perfecţionate şi mai ascunse forme de corupţie, care se manifestă iniţial prin acordarea

de foloase necuvenite şi care evoluează apoi spre şantaj şi sfârşeşte prin atragerea

funcţionarului într-o organizaţie ilegală sau care urmăreşte scopuri şi interese ce

contravin legii.

Locul pe care îl ocupă cel corupt poate fi diferit, începând cu o persoană

oficială din legislativ sau executiv şi terminând cu un întreg partid politic. în acest

context, se cere de menţionat faptul că lipsa unui control asupra autorităţilor publice

centrale poate favoriza în mod direct dezvoltarea corupţiei politice. Iată de ce, un rol

deosebit în contracararea acestui fenomen îl are sistemul politic şi de guvernământ

existent în ţară. Este important în acest sens procesul de desemnare a deţinătorilor

puterii (sistemul electoral), care trebuie să fie bine echilibrat, şi procesul de control al

4 V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Editura ATLAS LEX, Bucureşti, 1995

8

exercitării atribuţiilor de către deţinătorii puterii, prin instituirea unor organe

independente de control.

Corupţia poate fi definită drept ansamblul faptelor ilegale săvârşite de către

anumiţi indivizi, grupuri sau organizaţii în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau

morale, sau a unor poziţii sociale şi/sau politice superioare prin utilizarea mituirii,

fraudei, escrocheriei, înşelăciunii, traficului de influenţă şi altor acţiuni ilegale5.

Potrivit unor specialişti, pentru a înţelege mai bine fenomenul corupţiei au fost

evidenţiate un şir de trăsături specifice, care ar pune în evidenţă esenţa fenomenului

dat. Aşadar, corupţia ar însemna:

Săvârşirea unui act oficial interzis de actele normative în vigoare.

Comportament care deviază de la îndatoririle normale ale unui funcţionar

public sau violează legile îndreptate împotriva exercitării anumitor tipuri de influenţă.

Fenomen antisocial caracterizat prin mituire — corupere a funcţionarilor de

stat şi din alte organizaţii, constând în utilizarea de către aceştia, în scopuri personale, de

grup, corporative, a atribuţiilor de serviciu, a autorităţii şi posibilităţilor pe care le

acordă serviciul.

Fenomen antisocial, expresie a unor manifestări de dereglare normativă, de

diluare şi deformare a moralităţii sociale sau de degradare spirituală a societăţii, atât la

nivel macro-social, cît şi la nivel individual6.

Fenomen antisocial constând în utilizarea interesată (în scopuri personale) de

către un individ a atribuţiilor sale de serviciu.

Totalitatea faptelor şi actelor unor indivizi care, profitând de funcţia sau

poziţia lor, folosesc mijloace ilicite pentru obţinerea unor avantaje personale.

Prin urmare, au fost evidenţiate şi mecanismele corupţiei: Are loc o afacere

(înţelegere, convenţie), în cadrul căreia persoana aflată în serviciul public sau în alt

serviciu „vinde" în mod ilegal atribuţiile şi favorurile sale, bazate pe autoritatea

funcţiei şi posibilităţile legate de această autoritate, unor persoane fizice sau juridice,

unor grupuri, inclusiv organizaţii criminale, iar „cumpărătorul" capătă posibilitatea de

5 C.Gurschi în coautorat. Jurisprudenţa privind infracţiunile de corupţie (aspecte teoretice şi practice) Chişinău 20036 E.Obreja în coautorat. Corupţia în Moldova. Chişinău 2002.

9

a utiliza instituţia de stat sau de alt fel, în scopurile sale: pentru îmbogăţire, evitarea

răspunderii prevăzute de lege, evitarea controlului, instituirea prin diverse reglementări

a unor privilegii de ordin economic, administrativ, financiar (fiind de acord cu cele

expuse, considerăm că afacerea de asemenea poate fi unipersonală, manifestată prin

acţiunile unui individ în scopuri personale).

Persoana aflată în serviciul public sau în alt serviciu extorchează o recompensă

suplimentară (sau obţine bunuri personale).

Are loc mituirea (coruperea) activă a persoanei, uneori însoţită de o puternică

influenţă psihică asupra acesteia.

Un rol important în formarea structurilor corupte îl joacă atât mentalitatea

naţională, religioasă, de drept şi alte tradiţii, dar, nu în ultimul rând, şi nivelul de

dezvoltare economică a societăţii. Fenomenul corupţiei coexistă şi cu alte fenomene

negative din societate, precum economia subterană (ilegală) şi criminalitatea

organizată. Formal, corupţia poate fi tratată drept o formă a economiei subterane.

Totodată, economia subterană este sursa principală care nutreşte corupţia.

Prin urmare, putem spune că fenomenul corupţiei nu ar putea exista fără

necesitatea de a obţine o „protecţie" din partea structurilor de stat pentru nişte afaceri

ilegale sau semilegale. Aşadar, vorbind, de exemplu, despre evaziunea fiscală şi legătura

ei cu fenomenul corupţiei, se are în vedere că evaziunea fiscală există în orice stat, chiar

şi acolo unde este un nivel foarte jos al corupţiei. Atunci, însă, când sistemul de audit

fiscal supravieţuieşte numai datorită mitelor, evaziunea fiscală capătă proporţii

deosebit de mari. Când se menţionează legătura dintre operaţiunile ilicite de import-

export, de asemenea se are în vedere, că din moment ce este vorba de volume

comparabile, precum volumul comerţului exterior, astfel de operaţiuni pot avea loc

doar sub protecţia funcţionarilor de stat. Dacă se vorbeşte despre privatizarea ilicită,

aceste tranzacţii pot lua proporţii atât de mari numai fiind favorizate de funcţionarii de

stat. Numeroase delapidări în proporţii deosebit de mari pot avea loc dacă nu se iau

anumite măsuri din partea statului, deci acestea se produc sub protecţia tacită a

statului.7

7 A. Grigorovici, Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976

10

Economia subterană cuprinde toate formele de activitate economică care nu

sînt reflectate de statistica oficială, tipuri de activităţi economice care generează

valoare adăugată — legale sau ilegale, dar neînregistrate din considerentul evaziunii

fiscale ori a condiţiilor nefavorabile pentru activitatea în cadrul economiei legale.

Rezultatele numeroaselor studii comparative ale indicilor economiei neoficiale şi

ale performanţei economice a statelor (Heritage Fondation, Transparency International,

Freedom House Rankings) demonstrează cantitativ atît dependenţa dintre creşterea

gradului de corupere a ţării, a volumului de tranzacţii subterane, cît şi diminuarea

performanţei reformelor şi dezvoltării economice a ţării.

Corupţia, fiind o problemă transnaţională, a devenit obiectul de preocupare la

cel mai înalt nivel al politicii mondiale. Numai în 1999 a avut loc Forul Mondial

privind Combaterea Corupţiei (februarie, Washington, organizat de vicepreşedintele

SUA, Al Gore.), Conferinţa a IX-a Internaţională Anticorupţie (septembrie, Durban,

Republica Africa de Sud, Transparency International), întrunirea a doua Anticorupţie

(noiembrie Budapesta, Universitatea Central-Europeană).

Preşedinţie Băncii Mondiale, James D. Wolfensonn, declara la Consiliul

Guvernatorilor Băncii Mondiale la întrunirea Anuală în Plen (septembrie, 1999): „...

Ţările pot elabora politici fiscale şi monetare substanţiale, dar dacă ele nu au un sistem

de guvernare eficient, dacă ele nu abordează problema corupţiei, dacă nu au un sistem

legislativ care protejează drepturile omului, dreptul de proprietate, şi respectarea

contractelor, care creează cadrul legal pentru procedurile de faliment şi un sistem fiscal

previzibil, dacă ele nu au un sistem financiar reglementat adecvat şi transparent,

dezvoltarea lor este fundamental eronată şi nu va fi durabilă".

Conform datelor statistice analizate a corupţiei, efectuate în baza datelor

oficiale în continuare voi încerca să redau analiza statistică a corupţiei. De la

bun început se cer unele precizări. Au fost supuse cercetării datele

statistice ale MAI pe anii 2003-2006, o problemă, care apare la efectuarea

analizei statistice a corupţiei, constă în faptul că Direcţia Informaţie şi Evidenţă

Operativă a MAI prelucrează şi generalizează informaţia statistică primară într-un fel

care permite reflectarea activităţii organelor de afaceri interne şi a stării criminalităţii

11

doar într-o manieră foarte generală, iar elaborarea unui studiu ştiinţific doar în baza

datelor generalizate nu întotdeauna are sorţi de izbîndă.

Cercetările ştiinţifice şi datele statistice dovedesc că numărul infracţiunilor de

corupţie constituie anual circa 0,6-0,8% din numărul total de infracţiuni înregistrate.

Infracţiunile de mită (luare şi dare) în ultimii zece ani constituie în medie 0,2%

din numărul total de infracţiuni depistate şi oscilează de la 285 în anul 2003 la 417 în

anul 2006.

Începând cu anul 2003 indicii infracţiunilor „descoperite” a fost înlocuit cu

criteriul „dosarele penale terminate (pe care urmărirea penală este finisată) şi trimise

procurorului”.

Numărul de infracţiuni de corupţie înregistrate pe perioada anilor 2003-2006

2003 2004 2005 2006Corupere activă 25 75 115 137Corupere pasivă 59 190 216 239Mită (general) 285 307 371 417

Procentul de cauze penale trimise procurorului (pe care urmărirea penală este finisată):

2003 2004 2005 2006Corupere activă 96,9% 97,5% 93,0% 96,0%Corupere pasivă 92,0% 91,5% 93,0% 86,1%Mită (general) 82,9% 100% 94,7% 90,3%

Procentajul numărului de infracţiuni de corupţie înregistrate pe anul 2006 faţă de

2005 se prezintă astfel (în creştere):

Corupere activă +19,1%Corupere pasivă +10,6%Mită (general) +20,4%

Nivelul de descoperire a cazurilor de corupţie este destul de înalt şi alcătuieşte în

ultimii 4 ani peste 90 % (în 2004 pe infracţiunea de mită este chiar de 100 % din to-

talul cazurilor de mită înregistrate), în timp ce celelalte tipuri de infracţiuni sînt

descoperite, în cel mai bun caz în proporţii de 80-90 %.

12

Explicaţia este simplă: infracţiunea de mita este depistată şi trecută în evidenţă,

de obicei, atunci cînd făptuitorul deja este identificat.

Cazurile de corupere au fost stabilite în:

- organele de poliţie - (27%), inclusiv (17,3%) cazuri de instigare a colaboratorilor

de poliţie la luare de mită,

- organele administrării publice - (6,5%);

- structurile comerciale - (12,3%);

- organele vamale - (12,3%);

- sfera medicinii - (10%);

- organele justiţiei - (4,6%);

- sectorul de invăţămant - ( 4,24%).

După trăsăturile sale criminologice infracţiunile de corupţie se deosebesc

radical de celelalte infracţiuni. Infracţiunile de acest tip nu sînt comise cu aplicarea

armei de foc sau a dispozitivelor explozive;

- foarte rare sînt cazurile cînd ele se comit pe străzi şi în parcuri (în medie 4%

cazuri de mituire pe an, în timp ce în aceste locuri sînt comise, în genere,

aproximativ l2% din totalitatea de infracţiuni);

- de persoane în stare de ebrietate (cel mult un caz pe an);

- în grup; de persoane care anterior au comis infracţiuni (2% - 3%, iar din

totalul infracţiunilor 15%-17%);

- de către persoane fără loc de muncă sau care nu-şi fac studiile (5,7%), în

general pe ţară de infracţiuni au fost comise de aceste persoane (49,3%);

- nu s-a atestat nici un caz de mituire comis de minori.

Trăsăturile inerente personalităţii infractorului care este tras la răspundere pentru

corupţie diferă mult de cele ale infractorului „obişnuit".

Bunăoară, femeile comit a zecea parte din totalul infracţiunilor, în timp ce din

numărul persoanelor trase la răspundere penală pentru corupţie ele alcătuiesc tocmai

36,5 %. Din totalul infracţiunilor comise în Republica Moldova 63% sînt săvîrşite de

persoane în vîrstă de pîna la 30 de ani, pe cînd între infractorii învinuiţi de corupţie

acestea constituie doar 8,5 %. În schimb, persoanele în vîrstă de peste 30 de ani

13

formează 37 % din totalul de infractori şi 83,6 % din infractorii traşi la răspundere

penală pentru corupţie. Minorii comit în medie 15 % din numărul total de

infracţiuni şi nici o infracţiune de corupţie. Studii superioare au 16,7 % dintre

infractori, în timp ce persoanele corupte au studii superioare în proporţie de 52,6 %.

Prezintă interes şi faptul că din numărul total de infracţiuni comise de persoane cu

funcţii de răspundere 50% le revin infracţiunilor comise pe linia de activitate a poliţiei

economice, pe cînd în ansamblul de infracţiuni atare categorie are o pondere de 10%.

Acest indicator plasează Moldova pe un loc mediu între ţările în tranziţie, în

ceea ce private dimensiunea mitei în comparaţie cu veniturile anuale ale populaţiei,

Moldova este plasată printre primele cinci dintre cele mai corupte ţări. Au fost estimate

cantitativ legătura directă dintre frecvenţa intervenţiilor statului şi dimensiunile

mitelor, precum şi legătura inversă dintre gradul de privatizare şi indicele de corupţie.

Concluzionând asupra celor menţionate mai sus, am putea spune că economia

subterană şi corupţia reprezintă o cale deschisă pentru dezvoltarea criminalităţii

organizate, între aceste fenomene există o conexiune, ele susţinându-se una pe alta.

Pentru a percepe şi a cunoaşte mai bine modalităţile de combatere a corupţiei,

este evident faptul că ar fi mai bine să numim şi determinantele ei, adică factorii

corupţiei.8 Unul dintre autori a grupat aceste determinante în felul următor:

factorii politici — lipsa voinţei politice de a combate corupţia; neclaritatea

problemei separaţiei puterii legislative, executive şi judecătoreşti la diferite

niveluri; lipsa unei politici unice şi a unui program de stat cu privire la

contracararea corupţiei; supremaţia intereselor de partid asupra intereselor

societăţii;

factorii informativi-legislativi — legislaţia imperfectă, lipsa unui mecanism de

realizare a actelor normative din domeniu;

factorii organizaţionali — interacţiunea slabă între organele competente,

neajunsuri în organizarea activităţii de control, eficacitate redusă a controlului

departamental;

factorii de cadre — lipsa sistemului unic de selectare şi pregătire a funcţionarilor

8 V. Cuşnir, Corupţia. Reglementări de drept. Activităţi de prevenire şi combatere, Chişinău, 1999

14

de stat, profesionalismul scăzut, încălcări privind selectarea şi repartiza rea

cadrelor, protecţionismul, protecţia socială slabă a funcţionarilor;

factorii economici — criza în economia naţională, neajunsurile în sfera

producerii şi a distribuirii bunurilor materiale, evidenţa insuficientă a valorilor

materiale şi a bunurilor publice;

factorii moral-psihologici — criza morală în societate, tradiţiile

nedezvoltate

ale eticii serviciului de stat, modificări patologice în conştiinţa socială.

Programul de luptă contra corupţiei trebuie elaborat pornind de la

următoarele principii de bază:

O victorie absolută asupra corupţiei nu este cu putinţă. Evident că

fenomenul corupţiei nu poate să dispară, deoarece factorul uman joacă rolul

principal, iar dat fiind faptul că persoana este condusă de emoţiile şi dorinţele

sale, permanent va exista motivarea pentru a acţiona în interes personal sau

material. Astfel, ajungem la primul criteriu de luptă împotriva corupţiei —

educarea unei personalităţi cu un moral înalt.

Nu există ţări condamnate apriori la o corupţie cronică de proporţii.

Republica Moldova nu constituie o excepţie de la această regulă. Majoritatea

statelor dezvoltate, cu un nivel scăzut al corupţiei, s-au confruntat cu această

problemă. Posibilitatea soluţionării diferitelor probleme arată nivelul de

dezvoltare a statalităţii.

Îngrădirea corupţiei nu se poate face printr-o singură campanie. După

încheierea oricărei campanii poate urma o nouă răbufnire a corupţiei, mult mai

periculoasă. Desigur, doar un program corect şi consecvent poate aduce

rezultate pozitive în lupta împotriva corupţiei. Numai o politică permanentă în

combaterea cauzelor şi urmărilor corupţiei nu va permite apariţia unui nou val

al corupţiei.

Corupţia nu poate fi îngrădită doar prin metode legislative şi prin lupta

contra manifestărilor ei. Atunci când corupţia a luat proporţii şi a afectat

vârfurile puterii, înlăturarea condiţiilor care generează corupţia este mult mai

15

productivă decât un atac nepregătit împotriva manifestărilor ei.

Nici unul dintre numeroasele obstacole care stau în calea instaurării şi

asigurării legalităţii şi constituţionalităţii nu este astăzi mai periculos decât

concreşterea criminalităţii din sectorul privat cu corupţia din sectorul public.

Atâta timp cît salariul în sectorul public va fi infim, în timp ce câştigurile ilicite

între orice imaginaţie, legea nu va fi niciodată executată în modul cuvenit. în

condiţiile când salariul funcţionarilor este mai mic decât coşul minim de consum,

nu poate fi discutată chestiunea privind îndeplinirea exactă din partea lor a

obligaţiilor de serviciu. Evident că atunci când pe cântar sînt puse bunăstarea

personală (a familiei) şi interesele de serviciu, în condiţiile când statul nu-şi

onorează obligaţiile, bunăstarea personală va fi permanent pe locul întâi9.

Criminalizarea economiei şi corupţia din sectorul public reprezintă două

feţe ale aceleiaşi medalii. Să lupţi contra uneia, fără a te atinge de cealaltă, nu are

rost.

Programul anticorupţie trebuie să fie realizat la cel mai înalt nivel al

conducerii politice a ţării şi în maximă colaborare cu instituţiile civile. Numai atunci

când întreaga societate va fi antrenată în luptă împotriva corupţiei şi această

societate se va bucura de susţinerea politică, legislativă şi materială a conducerii

statului, numai atunci se vor putea crea condiţii favorabile pentru realizarea

unui program anticorupţie10.

9 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, intrată în vigoare la 27 august 199410 C.Gurschi în coautorat. Jurisprudenţa privind infracţiunile de corupţie (aspecte teoretice şi practice) Chişinău 2003.

16

1.2 Organizarea şi planificarea cercetărilor infracţiunilor de corupţie, obiectul

probaţiunii.

1. Descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor de corupţie presupune (alături de

alte activităţi - efectuarea măsurilor operative de investigaţii, alte feluri de activităţi

extrajudiciare, care au un regim juridic specific şi care n-au fost cuprinse de obiectul de

studiu al prezentei lucrări, cu excepţia unor referiri generale) o urmărire penală

completă, al cărui unic scop îl constituie aflarea adevărului cu privire la faptele şi

împrejurările comiterii acestor infracţiuni, persoana făptuitorului.

Întru realizarea acestora este absolut necesar ca organul de urmărire penală să

apeleze la toate mijloacele tehnico-ştiinţifice, tactice şi metodologice pe care le pune la

îndemână ştiinţa Criminalisticii. Folosirea eficientă a acestor instrumente nu poate fi însă

concepută decât într-un mod organizat, printr-o planificare judicioasă, singura modalitate

aptă să asigure un fundament ştiinţific urmăririi penale a celor corupţi.

2. Organizarea urmării penale serveşte realizării scopului procesului penal:

constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca

orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici

o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală prin determinarea direcţiilor

şi întinderii cercetărilor necesare elucidării, sub toate aspectele, a faptelor încriminate de

lege în cadrul celor menţionate alături de organizare se include şi planificarea

urmăririi penale, care reprezintă un element de legătură dintre scopul, sarcinile

urmăririi penale şi acţiunile concrete (actele de urmărire) de realizare a lor.

Planificarea se materializează în obiectivele urmării penale, versiunile şi

problemele de clarificat, metodele şi mijloacele disponibile. Întreaga organizare a

cercetărilor, planificarea lor se cere înţeleasă într-un sens dinamic nu fixist, planul

trebuind să se coreleze, în permanenţă, cu datele obţinute pe parcursul urmăririi penale.

Totodată organizarea urmăririi penale privind infracţiunile de corupţie trebuie să se

supună regulilor fundamentale ale procesului penal, sase raporteze la principiile de bază

şi specifice ale acestei ştiinţe.

17

Un loc important în desfăşurarea cercetărilor infracţiunilor de corupţie are planul

de urmărire penală ale cărui elemente constitutive sunt versiunile şi problemele ce se cer

rezolvate în verificarea fiecărei versiuni, precum şi activităţile întreprinse pe baza

metodelor ştiinţifice criminalistice cu ajutorul cărora se rezolvă aceste probleme.

Versiunile elaborate şi precizate permit planificarea continuă a întreitului proces,

remarcând faptul, că ca şi în cazurile altor infracţiuni, planul cercetării unei infracţiuni

de corupţie necesită corectări, completări. De regulă, în plan, mai detaliat sunt

reflectate măsurile preliminare (inclusiv - operative de investigaţii), acţiunile de

neamânat, precum şi cele cu caracter organizaţional, iar celorlalte le este caracteristică o

probabilitate mai înaltă. Planificarea activităţii de urmărire penală în cazul investigării

unei infracţiuni de corupţie (cum şi la cercetarea multor alte infracţiuni), capătă arma

unui plan scris.

Pe baza experienţei organelor judiciare în dependenţă de cantitatea versiunilor

elaborate, planul poate căpăta mai multe forme. La prezenţa a 2-3 versiuni e potrivit

următorul model:

PlanulDe urmărire penală

____________________________________________________________________________________________________Argumentarea versiunilor_________________________________________________________________________________

Nr.

art

.

Ver

siu

nil

e

Pro

ble

me

de

clar

ific

at

Activităţi de urmărire penală şi măsuri organizaţionale

Însărcinări privind efectuarea măsurilor operative de investigaţie

Persoana care execută

Dat

a ef

ectu

ării

Ob

serv

aţii

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Dar atunci, când sunt elaborate mai multe versiuni în cauzele penale mai

complexe, cu mai multe fapte de mituire şi mai mulţi participanţi, versiunile pot fi

expuse pe o coală de hârtie separat sau cu întocmirea planurilor pe episoade după un alt

model:

18

Planul

de urmărire penală

Versiunea (epizodul) ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Nr.

art

.

Ver

siu

nil

e

Pro

ble

me

de

clar

ific

at

Activităţi de urmărire penală şi măsuri organizaţionale

Însărcinări privind efectuarea măsurilor operative de investigaţie

Persoana care execută

Dat

a ef

ectu

ării

Ob

serv

aţii

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

P. S. După denumirea planului din aliniat se expune fabula scurtă a cazului cercetat.

Fiecare plan de urmărire penala se întocmeşte luând în consideraţie momentele

specifice cazului concret, locul efectuării actelor de investigare şi caracteristicile

persoanelor participante la realizarea lor.

O atenţie deosebită la planificarea întregului proces al cercetărilor i sau a unor

etape cer problemele utilizării mijloacelor tehnico-criminalistice (precum şi tehnicii

speciale), necesare pentru descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii.

Atenţia sporita se datorează faptului, că cele mai valoroase urme se produc

anume în momentul transmiterii ofertei, dării-luării de mită, un act de scurtă durată, şi

urmele produse, de regulă, fără întârziere se distrug de infractori, sau se deformează.

De aceea, în plan trebuie de prevăzut cu exactitate maximă locul, timpul, procedura

utilizării mijloacelor tehnico - criminalistice, specialiştii-executanţi.

3. Totodată, trebuie să menţionăm că aflarea adevărului printr-un proces

judiciar presupune o investigaţie de o anumită întindere în care sunt descoperite,

verificate, clarificate o serie de date, de împrejurări, capabile să servească la conturarea

elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv la identificarea autorului faptei, la

probarea vinovăţiei sale.

19

Pentru determinarea acestor elemente organele penale de specialitate trebuie să

răspundă la o suită de întrebări, denumită convenţional "formula celor 7 întrebări", sau

alături de aceasta, "formula celor 4 întrebări".

Formula celor 7 întrebări, întâlnită mai întâi în jurispradenţa romană - quis?

quid? ubi? quibus auxillis? curr? quomado? quando? qu'on? -cunoscută sub denumirea

"disticul lui Daries ", are ca destinaţie clarificarea următoarelor aspecte:

■ ce faptă s-a comis şi care este natura ei?

■ unde s-a comis fapta cercetată?

■ când a fost săvârşită?

■ cine este autorul ei?

■ cum, în ce mod a săvârşit-o?

■ cu ajutorul cui?

■ în ce scop a fost comisă?

Formula celor 4 întrebări, considerată întrucâtva superioară calitativ primei

formule, deoarece delimitează mai clar conţinutul infracţiunii. Astfel,

a. determinarea obiectului infracţiunii, respectiv a relaţiei sociale lezate

prin săvârşirea faptei penale, ca şi a obiectului nemijlocit asupra căruia s-a

exercitat acţiunea ilicită;

b. stabilirea laturii obiective a infracţiunii, în primul rând a acţiunii sau

inacţiunii, incriminate de lege, a raportului de cauzalitate între acestea şi

urmările faptei, precum şi a locului, timpului, modului, a altor circumstanţe

în care a fost săvârşită fapta.

c. identificarea subiectului activ al infracţiunii, a tuturor participanţilor

(complici, instigatori, tăinuitori), ca şi identificarea subiectului pasiv al faptei

penale;

d. determinarea laturii subiective a infracţiunii, prin stabilirea formei

vinovăţiei (intenţie directă sau indirectă, imprudenţă sau neglijenţă) ca şi a

mobilului faptei.

20

4. Raportând formulele sus menţionate la faptele şi împrejurările care trebuie dovedite

la descoperirea infracţiunilor de luare şi dare de mită, mijlocire a mituirii, primire a

recompensei nelegitime, traficului de influenţă, ele sunt următoarele:

1. Faptul luării - dării de mită, mijlocire a mituirii, primirii recompensei

nelegitime;

2. Obiectul mitei: natura bunurilor, avantajelor, altor valori ce-l formează şi alte

caracteristici ale lui;

3. Participanţii la infracţiune (mituit, mituitor, intermediar ş.a.);

4. Timpul, locul şi modul de transmitere a mitei;

5. Caracterul acţiunii (inacţiunii) persoanei cu funcţie de răspundere

sau funcţionarului înfăptuite contra bani, bunuri, altor valori şi avantaje;

6. Mobilul şi scopurile celor implicaţi în infracţiunea de corupţie;

7. Prezenţa în acţiunile făptuitorilor a elementelor altor infracţiuni;

8. Prezenţa circumstanţelor agravante sau atenuante;

9. Prezenţa extorcării de mită sau autodenunţului;

10.Cauzele şi condiţiile care au favorizat la săvârşirea infracţiunii de corupţie.

În literatura de specialitate, referitor la întrebările care trebuiesc clarificate de

organul judiciar în cazurile descoperirii infracţiunilor de corupţie în acelaşi sens se

pronunţă şi autorii Ion Mircea, N.P. Iablocov.

Rezumând pe marginea celor expuse considerăm că întrebările la care trebuie

dat răspuns în procesul urmăririi penale diferă nu numai de la o categorie la alta de

infracţiune, dar şi în cadrul aceleiaşi categorii de infracţiuni, date fiind particularităţile în

care se comit, fapt care pe deplin se referă şi la infracţiunile de care ne ocupăm.

21

1.3 Versiuni înaintate şi activităţi de verificare a lor

1. Activităţile organului de urmărire penală în vederea investigării infracţiunilor

de corupţie în mare maură sunt determinate de sarcinile care stau în faţa lui la diferite

etape ale schemei metodologice de cercetare alese. Astfel, sarcina înlăturării

incertitudinii informaţionale prevede realizarea unor măsuri în scopul acumulării datelor

necesare.

Întru realizarea acestei sarcini organul judiciar apelează la sistemele de evidenţa

aflate în exploatare, care permit completarea informaţiei privind persoanele bănuite,

legaturile şi posibilităţile acestora. De rând cu aceasta, deseori apare necesitatea obţinerii

unor informaţii despre competenţa, obligaţiunile de serviciu a persoanei cu funcţii de

răspundere sau funcţionarului, despre statutul social şi modul lui de viaţa, referitor la

personalitatea lui etc. Aşa date pot fi acumulate înfăptuind unele măsuri operative de

investigaţii, executând controale, alte activităţi extrajudiciare, precum şi din declaraţiile

unor cetăţeni. În acest scop pot fi folosite şi materiale de arhivă.11

În alte cazuri rezolvarea anumitor probleme ale investigării devine posibilă

clarificând statutul, structura, condiţiile funcţionarii întreprinderii, organizaţiei, instituţiei în

care îşi exercită atribuţiile persoana bănuita. Aceste realizări pot fi obţinute de organul de

urmărire penală întreprinzând verificări, controale la activităţii economico - financiare de

producere, stării de evidenţă, pieţei de desfacere, altor aspecte ale activităţii

întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor în cauză. Măsuri analogice pot fi înfăptuite nu

numai în organizaţia în care activează persoana coruptă, ci şi în unitatea în care lucrează

mituitorul, precum şi în altele, care au avut sau au relaţii cu primele.

2. Consideram necesar de accentuat că activităţile organelor judiciare, îndeosebi la

etapa declanşării urmăririi penale, impun respectarea strictă a secretului, altfel în caz

contrar, infractorii dându-şi seama despre scopul şi sensul măsurilor efectuate vor

întreprinde contra acţiuni în vederea distrugerii urmelor existente, creării diferitor

obstacole, contracarări, pentru a împiedica desfăşurarea cercetărilor.

11 V. Tarhon, Infracţiuni pentru care se aplică proceduri s

22

Reacţiuni, obstacole şi împotriviri urmăririi penale din partea celor corupţi

Pregătirea şi planificarea minuţioasă a infracţiunii,

camuflarea acţiunilor ilicite.

Tăinuirea obiectului mitei, bunurilor şi valorilor

dobândite în mod ilicit.

Presiuni, influenţe asupra martorilor, revizorilor,

experţilor altor participanţi în proces.

Tinderea celor corupţi de a stabili "contacte" cu

persoanele care efectuează urmărirea penală.

încercări de a compromite persoanele oficiale care efectuează

urmărirea penală.

Eschivarea celor corupţi prin diverse metode şi

procedee de răspundere.

Realitatea acestui pericol creşte în cazurile când persoanele bănuite posedă

antecedente penale, în trecut au fost trase la răspundere penală pentru infrac ţiuni

analogice, sau când datorită funcţiilor exercitate sunt informate în ceia ce priveşte

tactica şi metodica investigării acestor categorii de infracţiuni.

3. Pentru a atribui cercetărilor un caracter strict orientat şi bineînţeles cât se

poate de efectiv, investigatorul evaluând materialele colectate elaborează

versiunile de urmărire penală, prin care s-ar putea explica infracţiunea de

corupţie, împrejurările în care s-a comis sau este pregătită, determinându-se faptele, problemele

care trebuiesc clarificate, consecutivitatea masurilor ce ţin a fi întreprinse în acest scop.

Evaluarea datelor privitor la o infracţiune de corupţie

I. S-au clarificat (pe deplin, parţial) faptul şi împrejurările infracţiunii

II. Au fost descoperite (toate, unul, cîteva) acte de mituire

III. Sînt stabilite (toate, unele) persoane care pot fi martori (martori - oculari)

IV. Sînt descoperite obiecte, documente şi alte înscrisuri, care vor servi ca mijloace materiale de probă

V. Sînt fixate acţiunile (toate, cele mai importante)făptuitorului (altor participanţi), care fac posibilă aflarea adevărului

23

4. Versiunile deţin poziţia centrală în cadrul planului de urmărire penală,

întrucât anume prin ele se materializează una din metodele tactice fundamentale menite

să orienteze întreaga activitate a organului de urmărire penală spre stabilirea faptelor şi

împrejurărilor infracţiunii, adică spre aflarea adevărului.

După obiectul şi întinderea lor versiunile elaborate pot fi:

Versiuni principale - care se referă la fapta în ansamblul ei, deci la

elementele constitutive ale infracţiunii;

Versiuni secundare - presupunerile referitoare la unele aspecte izolate

ale infracţiunii, dar bineînţeles importante pentru soluţionarea cauzei.

Clar lucru, că o versiune secundară este subordonată direct unei versiuni

principale şi că se elaborează şi se verifică înaintea celei principale.

Pentru elaborarea unor versiuni în cazul cercetării infracţiunilor de corupţie (fireşte

ca şi în cazul altora) investigatorul trebuie să respecte unele condiţii generale şi anume:

1. Deţinerea unor date, informaţii despre fapta cercetată, suficiente în

acest sens sub raport cantitativ şi calitativ.

2. Conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicită pregătirea

multilaterală, experienţa şi intuiţia investigatorului.

3. Folosirea unor forme logice de raţionament (deducţie, inducţie, raţionamentul

prin analogie).

4. Ţinând cont de faptul că actele de corupţie în marea majoritate se comit în

secret, calitatea şi cantitatea datelor dispuse de organul judiciar reprezintă o premiză

esenţială pentru formularea versiunilor.

Provenienţa acestor date, pe care se întemeiază o versiune sau alta, este de regulă

de natură procesuală, deşi pot fi folosite şi informaţii din izvoare extraprocesuale

(rezultatele activităţii operative de investigaţii); dar remarcând totodată necesitatea

verificării lor, contrapunerii cu alte probe, pentru a evita orientarea greşită a cercetărilor.

Concepând cele consemnate trebuie să menţionăm că, la etapa preliminară a

efectuării cercetărilor versiunile de urmărire penală se elaborează în primul rând, pentru a

stabili dacă într-adevăr a avut loc un act de corupţie. în acest sens cele mai tipice

versiuni pot fi:

24

■ Funcţionarul într-adevăr a primit oferta în împrejurările care decurg

din informaţiile deţinute;

■ Funcţionarului într-adevăr i s-a înmânat bani, un bun oarecare, dar nu ca

mită, ci în legătură cu alte motive, împrejurări şi destul de legitim -

restituirea unei datorii, un act de donaţie, achitarea onorariului etc.

■ Acţiunile înfăptuite de funcţionar în folosul unei anumite persoane

sunt legitime şi dânsul n-a primit nici o ofertă;

■ Funcţionarul n-a primit nici o ofertă şi n-a înfăptuit nici careva acţiuni

în folosul persoanei, care chipurile i-a înmânat-o, are loc o eroare.

■ Are loc un act de calomnie.

A avut loc o altă infracţiune (de exemplu - escrocheria, şantajul etc.)

Aceste versiuni explică în cea mai mare maură faptele şi împrejurările unui act de

corupţie care a fost deja comis (produs în trecut). în alte cazuri la prezenţa datelor

despre extorcarea unei oferte, versiunile elaborate, în esenţa lor nu numai că trebuie să

explice cele întâmplate dar şi să conţină presupuneri, prognoze ale eventualelor acţiuni,

evenimente care vor constitui infracţiunea de corupţie. Spre exemplu, investigând

cazurile luării de mită în trecut de către un funcţionar concret (în legătură cu sesizarea

privitor la un nou caz de extorcare a mitei din partea lui) investigatorul trebuie sa

elaboreze versiuni particulare, privind comportarea posibilă a mituitului şi mituitorului

în momentul reţinerii lor asupra faptului transmiterii şi luării mitei. Apreciind

particularităţile locului şi timpului conceput de mituitor şi mituit pentru întâlnire,

caracteristicile bunului, valorii ofertei, ce ţine a fi înmânată, experienţa participanţilor în

acest domeniu, investigatorul prognozează posibila reacţie a mituitului, căile posibile de

fugă a acestuia, precum şi modul de dezbăierare a lui de obiectul mitei, eventualele

acţiuni ale intermediarului, altor complici etc.

6. Situaţiile care se creează în anchetă la etapa ulterioară decurg din

rezultatele obţinute în urma acţiunilor preliminare, fiind determinate de gradul de

trecere de la probabilitatea fiecăreia din versiuni la certitudinea faptei, de atitudinea

făptuitorului faţa de probele privind vinovăţia sa, precum şi de faptul recunoaşterii sau

negării ei.

25

Bineînţeles, noile versiuni de urmărire penală elaborate la etapa în cauza

posedă un caracter mai particular decât la începutul cercetărilor şi au ca obiecte

stabilirea unor anumite elemente constitutive ale infracţiunii de corupţie, clarificarea

unor împrejurări, aspecte specifice faptei în cauză. Totodată trebuie să menţionăm, că şi

la etapa a doua, atunci când se stabilesc unele noi episoade ale infracţiunii, când se obţin

date suplimentare, necunoscute până la acel moment, poate fi necesară elaborarea unor

noi versiuni privind esenţa şi conţinutul faptei produse.

După elaborarea versiunilor de urmărire penală urmează o etapă de maximă

importanţă în stabilirea adevărului - verificarea versiunilor. Verificarea versiunilor are un

caracter complex, vizând multe aspecte, multe împrejurări şi impunând totodată

necesitatea respectării unor reguli tactice, şi anume:

a) verificarea concomitentă a tuturor versiunilor şi problemelor;

b) verificarea iniţială a acelor probleme a căror amânare poate stângeni

aflarea adevărului;

c) clarificarea integrală a fiecărei probleme, până la eliminarea versiunii

ca necorespunzătoare realităţii.

7. Alegerea unor sau altor acţiuni preliminare şi tactica desfăşurării lor sunt

determinate de obiectivele cercetărilor de faptul în ce direcţii se caută probele.

În cazurile infracţiunilor de corupţie probele necesare mai frecvent sunt

căutate:

1. la locul de muncă a mituitului. în acest scop nemijlocit se cercetează atât încăperea

în ansamblu (spre exemplu biroul funcţionarului) cât şi obiectele aparte, aflate în

încăpere (safeul, masa de lucru, şifonierul etc), ori hainele mituitului. în procesul

acestor cercetări (percheziţii) pot fi stabilite date privitor la persoanele, care dispun de

careva informaţii despre faptul mituirii, descoperite documente, înscrisuri (spre exemplu

- contracte, conturi precum şi înscrierile de pe calendarul de birou, din agenda de

notiţe etc), care reflectă acţiunile funcţionarului în favoarea mituitorului, poate fi

localizat obiectul mitei (bani, bunuri etc), constatate alte urme ale infracţiunii.

2. la domiciliul mituitului (inclusiv vilă, garaj etc). în aceste locuri de rând cu datele

de importanţă probatore sus menţionate, pot fi descoperite documente care

26

demonstrează interesul funcţionarului în vederea îndeplinirii sau neîndeplinirii anumitor

acţiuni, obiectul mitei, alte bunuri de provenienţă ilicită.

3. la domiciliu şi locul de muncă al mituitorului pot fi constatate unele urme

infracţionale dintre cele arătate mai sus precum şi noi probe, (spre exemplu, despre

provenienţa obiectului mitei, aparţinerea lui mituitorului).

4. la domiciliu şi locul de muncă al intermediarului. Deseori, în aceste locuri pot fi

descoperite diferite valori, bunuri căpătate în urma serviciilor acordate făptuitorului,

înscrisuri care mărturisesc despre o eventuală transmitere a mitei, alte urme ale

infracţiunii.

5. la locul de înmânare a mitei sau unde a avut loc întâlnirea intermediarului cu

mituitul ori mituitorul. În urma cercetării acestor locuri pot fi fixate secvenţele cele

mai importante legate de transmiterea obiectului material al

mitei, este posibilă stabilirea unora sau a tuturor participanţilor la infracţiune, a martorilor,

a unei părţi al bunului transmis, a ambalajului lui etc.

6. în locurile de realizare a valorilor, bunurilor primite ca mită. Cercetările înfăptuite în

această direcţie permit fixarea actului de cumpărare - vânzare, mijloacelor băneşti

obţinute. Concomitent pot fi stabiliţi şi martori.

8. La investigarea infracţiunilor de corupţie s-a cristalizat o anumită legitate privind

consecutivitatea acţiunilor de anchetă penală. În acele cazuri, când investigatorul dispune

de date autentice despre faptul, că într-un anumit loc şi timp, făptuitorul sau complicii

săi intenţionează înmânarea - luarea de mită sau întreprind măsuri spre ascunderea

urmelor, distrugerea probelor, este necesară reţinerea acestora în flagrant delict ori

înfăptuirea percheziţiei la mituit, mituitor sau intermediar.

Reţinerea persoanelor corupte în flagrant delict impune consecutivitatea altor

acţiuni de anchetă. Imediat după aceasta este necesară percheziţio-narea celor reţinuţi, în

caz de necesitate şi examinarea lor corporală. Ulterior se organizează cercetarea locului

unde sa produs fapta se efectuează ascultarea martorilor, bănuitului, percheziţii la

domiciliu şi locul de muncă al ultimului, expertize criminalistice, alte acte procedurale,

precum şi măsuri operative de investigaţii. O astfel de consecutivitate reiese din

necesitatea acumulării sistematice şi neîntrerupte a materialului probatoriu.

27

Consecutivitatea corectă, este o condiţie necesară dar nu şi în de ajuns pentru

cercetarea completă a infracţiunii. Caracterul sistematic al cercetărilor şi anume

realizarea treptată a sarcinilor anchetei, pe etape, în scopul construirii unei sisteme

probatorii integre - credem, că va fi condiţia suficientă în acest sens. Anume datorită

acestui fapt unele acte de urmărire penală pot fi efectuate în mod repetat. Aceasta

permite investigatorului să concretizeze informaţia iniţială, să înlăture momentele

contradictorii apărute în procesul cercetărilor. Spre exemplu, ascultarea uneia şi

aceleiaşi persoane poate fi efectuată de mai multe ori în legătură cu noile împrejurări

apărute, (atenţionăm, că cele spuse n-au nimic comun cu practica defectuoasă privind

ascultarea multiplă a unei persoane pe unele şi aceleaşi întrebări). Pot fi la fel efectuate

suplimentar şi expertize, şi verificări şi alte acte de cercetare.

În acele situaţii, când cercetarea faptelor de corupţie începe cu efectuarea

percheziţiei la mituit, mituitor sau intermediar, consecutivitatea acţiunilor de anchetă

este următoarea: percheziţia; aplicarea sechestrului pentru asigurarea confiscării;

cercetarea urmelor infracţiunii şi dispunerea examinărilor tehnico-ştiinţifice a celor care

pot fi distruse ori dispărea; ascultarea făptuitorilor; pregătirea, ordonarea şi efectuarea

expertizelor.

În cazul prezenţei unei situaţii informativ - nedeterminate, iniţial, se planifică şi

se înfăptuieşte ascultarea reclamantului, martorilor. în funcţie de rezultatele obţinute, se

v-a decide care vor fi ulterioarele acţiuni de anchetă. Conţinutul şi consecutivitatea lor

sunt determinate de caracterul şi plinătatea informaţiilor deţinute după aceste ascultări.

Daca informaţiile căpătate se referă la careva acţiuni ilicite concrete sau maşinaţii,

afaceri ilegale, atunci, eforturile investigatorului trebuie îndreptate spre descoperirea şi

fixarea urmelor infracţiunii de corupţie: cercetări criminalistice, ascultarea altor martori,

ordonarea expertizelor necesare.

În cazurile când datele obţinute în urma ascultărilor se referă la obiecte

materiale (corpuri delicte, documente etc.) se efectuează percheziţii, reţineri (arestări),

cercetări, expertize grafologice, fizico-chimice, complexe etc.

9. Activitatea şablonată a organului de urmărire penală nu totdeauna asigură

descoperirea deplină a infracţiunilor de corupţie. Investigarea acestor delicte, care în cele

28

mai frecvente cazuri se manifestă ca infracţiuni corelative, în practică întâmpină diferite

dificultăţi legate de probaţiunea lor.

De acea investigatorul în astfel de situaţii caută sa lărgească spectrul izvoarelor de

informaţie. în acest scop este utilă organizarea unor controale, verificări ale activităţii

organizaţiei, în care-şi satisface serviciul făptuitorul, adresarea unor interpelări

administraţiei, consultarea diferitor specialişti, precum şi utilizarea cât mai eficientă a

metodelor şi mijloacelor operative de investigaţii.

Totodată, acţiunile întreprinse de organul judiciar trebuie să fie bine chibzuite,

organizate după cerinţele fiecărei cauze în parte, pe baza tacticii generale recomandate în

materie de criminalistică şi activitate operativă de investigaţii.

Capitolul II. Acţiuni premergătoare pornirii urmăririi penale.

29

2.1 Situaţii tipice si selectări metodologice privind efectuarea cercetărilor infracţiunilor de

corupţie

1. Informaţiile privind comiterea infracţiunilor de corupţie parvin la organele

de urmărire penală din diferite surse (art. 262 Сod de Рrocedură реnală):

- declaraţiile, scrisorile cetăţenilor;

- sesizările din partea organizaţiilor sindicale şi altor organizaţii obşteşti;

- sesizările din partea întreprinderilor, instituţiilor, şi a persoanelor cu

funcţii oficiale;

- articole, notiţe sau scrisori publicate în mijloacele mass-media, dezbaterile

publice;

- autodenunţarea;

- descoperirea nemijlocită de către organul de cercetare penală, de către

anchetatorul penal, procuror, judecător sau instanţa de judecată, a elementelor

unei infracţiuni;

- rezultatele activităţii operative de investigaţii;

- denunţuri anonime.

Modurile de sesizare a organelor de urmărire penală sunt variate şi în literatura

de specialitate au fost avute în vedere diverse criterii de clasificare:

- sub aspectul sursei informative din care provine sesizarea poate fi

oficială şi neoficială, externă şi internă:

- în funcţie de organul sesizat sesizarea poate fi primară şi complimentară;

- în dependenţă de cantitatea informărilor organului sesizarea poate fi

principală şi secundară.

Sesizarea fiind un act dinamizator şi totodată procesual, se caracterizează printr-

un anumit volum şi calitate de informaţii, care conţine şi acea abilitate legală în virtutea

căreia se desfăşoară urmărirea penală. Volumul şi calitatea acestor informaţii

influenţează direct la începerea urmăririi penale precum şi la optarea corectă şi reuşită a

schemei metodologice de investigare a infracţiunilor de corupţie. în acest context ţinem

să menţionăm, că în dependenţă de aceşti factori pot fi remarcate două situaţii tipice în

care se poate pomeni investigatorul către momentul pornirii cercetărilor şi care în mare

30

măsură exprimă gradul de informare al organului de urmărire penală în vederea

declanşării urmăririi penale. Prima situaţie tipică poate fi definită informativ -

determinată, iar a doua — informativ - nedeterminată. De regulă, în cazul situaţiei

informativ-determinate organul judiciar este informat:

1. Despre unele fapte concrete de luare de mită de către o anumită persoană;

2. Despre persoanele care au dat mită;

3. Despre natura şi alte caracteristici ale bunurilor, foloaselor care au

constituit obiectul mitei;

4. Despre modul de săvârşire a infracţiunii;

5. Despre unele aspecte ale relaţiilor dintre infractori;

Referitor la locul, timpul si modul de transmitere a următoarei oferte.

În aşa situaţii informaţiile deţinute nu conturează un tablou complet şi distinct al

infracţiunii, dar in acelaşi timp în baza lor pot fi, în linii generale, desemnate şi realizate

două sarcini: în primul rând - alegerea schemei metodologice de investigare, iar în al

doilea rând - consemnarea, formularea întrebărilor, care vor constitui obiectul probaţiunii şi

consecutivitatea clarificării lor.

Pe de alta parte, in procesul investigării infracţiunilor de corupţie apar şi altfel de

situaţii, şi anume, când organul de urmărire penală are la dispoziţie doar o scurtă

informaţie privitor la o faptă concretă ce atestă probabilitatea comiterii unui act de

corupţie. Situaţiile de acest fel pot fi definite ca finformativ - nedeterminate.

Prezenţa uneia sau altei situaţii tipice presupune şi selectarea de către

investigator a metodicii respective de cercetare a acestor infracţiuni.12

2. în cazurile existenţei situaţiei informativ-determinate, cercetările pot fi înfăptuite

după schema metodologică definită - frontală. Esenţa acestei metodici constă in faptul,

că odată cu declanşarea urmăririi penale este posibilă planificarea şi efectuarea prin

surprindere a unor măsuri preliminare, destinate să consolideze datele faptice deţinute de

către investigator. La rândul său, rezultatele acestor măsuri vor servi ca factori

contribuabili la desfăşurarea cercetărilor ulterioare. Cu alte cuvinte, schema

metodologică "frontală" permite de a stabili elementele principale ale infracţiunii, fapt

12 V. Tarhon, Infracţiuni pentru care se aplică proceduri speciale de urmărire şi judecată, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968

31

care asigură perceperea şi posibilitatea dovedirii modului de săvârşire a faptei,

aprecierea rolului fiecărui participant, vinovăţiei si mobilului lor, cât şi stabilirea

condiţiilor care au contribuit la naşterea şi producerea faptei incriminate. în cadrul

cercetărilor potrivit schemei metodologice frontale, de regulă, sunt reţinuţi, arestaţi

bănuiţii (învinuiţii), se preîntâmpină contactul lor cu alte persoane, se stabilesc bunurile

care constituie produsul infracţiunii investigate şi se aplică sechestrul pentru a împiedica

irosirea, înstrăinarea lor în scopul reparării pagubei, recuperării prejudiciului.

Realizarea schemei metodologice frontale cuprinde 3 etape şi include următoarele

activităţi (măsuri):

I-a etapă - studierea şi aprecierea informaţiilor iniţiale, elaborarea planului de

urmărire penală (versiunile, problemele, precizarea termenelor de rezolvare,

nominalizarea executanţilor); asigurarea cu mijloace tehnice (criminalistice şi speciale)

şi de transport, radio-recepţie, soluţionarea altor probleme organizaţionale.

A II-a etapă - efectuarea următoarelor măsuri preliminare: ascultarea

reclamantului; organizarea flagrantului, reţinerea şi arestarea făptuitorului; efectuarea

percheziţiilor la mituitor, mituit, intermediar, aplicarea sechestrului; efectuarea

cercetărilor la faţa locului, examinarea obiectului mitei, îmbrăcămintei şi altor lucruri

personale ale mituitorului, mituitului, ale înscrisurilor; examinarea corporală (în caz de

necesitate) a mituitului si mituitorului; ascultarea bănuitului. Totodată, în cadrul acestei

etape se precizează versiunile, se corectează şi se completează planul urmăririi penale, se

asigură interacţiunea cu alte organe, specialişti.

A III-a etapă - efectuarea acţiunilor de ancheta penală; interogarea martorilor;

ordonarea expertizelor necesare; interogarea învinuiţilor, inculpaţilor; efectuarea

confruntărilor si altor masuri in scopul creării unei sisteme probatorii logice,

necontradictorii.

3. Situaţia tipică informativ - nedeterminată este întâlnită destul de frecvent, îndeosebi

în cazurile când informaţia despre infracţiunile de corupţie survine la organele de

urmărire penală prin intermediul mijloacelor mas-media, prin denunţuri anonime, în

urma efectuării măsurilor operative de investigaţii etc. Datele comunicate in astfel de

situaţii, de regulă, sunt incomplete, deseori, neconcrete, pot fi incorect percepute si

32

redate de semnalator etc. Trăsătura principală a acestei situaţii - imposibilitatea

începerii urmăririi penale.

Cercetările corespunzătoare situaţiei descrise vor fi efectuate după altă

metodică potrivit unei scheme din 4 etape, care poate fi definită - investigativ -

acumulativă.

La I-a etapa investigatorul rezolvă două probleme: pe de o parte strânge , date

faptice in contextul sesizării iniţiale, din alta - le analizează, le apreciază si le aranjează

intr-o sistemă determinata.

În vederea strângerii datelor necesare pentru începerea urmăririi penale; si

preîntâmpinarea urmăririi penale nejustificate, organele competente recurg la măsurile

operative de investigaţii în conformitate cu art. 55 Cod de procedură penală şi art.6

al Legii privind activitatea operativă de investigaţii.

Investigatorul sistematizează datele acumulate si daca ele nu sunt

contradictorii cu cele precedente, decide pornirea urmăririi penale, efectuând cercetările

de mai departe potrivit schemei metodologice frontale, caracteristice situaţiei tipice

informativ-determinate.

2.2 Depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupţie pasivă

33

După cum s-a menţionat anterior, coruperea pasivă este recunoscută de

legislaţia penală a Republicii Moldova drept faptă a persoanei cu funcţii de răspundere,

care pretinde ori primeşte oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje

patrimoniale, fie acceptă servicii, privilegii sau avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a

îndeplini u nu ori pentru a întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de

obligaţiile ei serviciu, ori pentru a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii, precum

şi pentru a obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare

decizie favorabilă (art. 324 CP).

În procesul de combatere a infracţiunilor de corupere pasivă se pot utiliza

următoarele metode de depistare:

1.metode procesual-penale;

2. metode cu caracter operativ de investigaţie;

3. metode normative, prevăzute în unele legi ale Republicii Moldova deja

amintite;

4. metode complexe procesual-penale, normative şi operative de investigaţie .

Avînd în vedere complexitatea problemei abordate, o primă regulă tactică o reprezintă

instrumentarea acestui gen de cauze în echipă, de către procuror, alături de poliţişti

specializaţi, ofiţeri din alte instituţii abilitate cu dreptul de activitate operativă de

investigaţie şi specialişti criminalişti în baza unui plan de anchetă dinamic şi minuţios,

cuprinzînd multiplele versiuni logice, activităţi operative şi termenele de executare.

Metodele procesual-penale de depistare a acestei categorii de infracţiuni

sînt reglementate de prevederile art. 262-265 CPP şi ele pot fi următoarele:

a. Depistarea semnelor infracţiunii respective în urma depunerii de către

o persoană fizică sau juridică (victimă) la organele de constatare, de urmărire

penală sau procuratură a plîngerii despre faptul că de la ea se extorchează sau se

cere folosul necuvenit (comision ilicit) sau că valoarea cerută a fost deja transmisă

făptuitorului.

Plîngerea pe care victima o depune la organele competente va servi numai ca

semnal iniţial referitor la faptă săvîrşită, însă pentru depistarea şi documentarea

34

semnelor infracţiunii de corupere pasivă este nevoie de o activitate bine planificată, cu

respectarea procedeelor de conspiraţie totală sau parţială.

De aceea, persoana responsabilă din organele indicate, care primeşte şi înregis-

trează plîngerea, trebuie să insiste ca autorul ei să indice în ea cele mai importante date

ale faptei săvîrşite sau ale faptei în curs de desfăşurare ori de pregătire şi anume:

- date referitoare la întreprinderea, instituţia, organizaţia de stat sau organul

administraţiei publice locale sau centrale în care activează persoana cu funcţii de

răspundere, genul lor de activitate şi dislocarea sediului administrativ;

- datele personale şi funcţia pe care o deţine făptuitorul în întreprinderea, instituţia,

organizaţia de stat sau organul administraţiei publice locale sau centrale;

- date cu privire la acţiunea ce ţine de obligaţiile de serviciu ale persoanei cu funcţii de

răspundere pe care trebuie s-o îndeplinească sau nu ori pentru a întîrzia sau grăbi

îndeplinirea ei, ori a îndeplini o acţiune contrar obligaţiilor funcţionale;

- date despre calitatea folosului necuvenit (comisionului ilicit) care urmează a fi

transmis sau care deja a fost dat făptuitorului: bani, titluri de valoare, alte bunuri

materiale sau avantaje patrimoniale, servicii, privilegii etc;

- date despre vremea, locul, împrejurările, condiţiile şi modalităţile de transmitere a

valorilor etc;

- date cu privire la relaţiile dintre depunătorul plîngerii şi persoana cu funcţii

de răspundere;

- adresa domiciliului, numerele de telefon de la serviciu, de acasă sau mobil;

- informaţia referitor la mijloacele de transport cu care se deplasează făptuitorul

(automobil propriu, de serviciu, al rudelor, al cunoscuţilor etc);

- date despre posibilii participanţi (rude, prieteni, colegi de serviciu, alte persoane) la

săvîrşirea actului de corupţie pasivă.

Dacă aceste date nu sînt cunoscute pe deplin de autorul plîngerii, atunci

organul competent va acumula informaţie suplimentară.

În funcţie de modul cum a fost cerut folosul necuvenit (comisionul ilicit), se

vor efectua acţiunile de documentare a acţiunilor infracţionale ulterioare ale făptuitoru-

lui, în cazul cînd el intenţionează să extorcheze valorile necuvenite sau numai o parte

35

din ele, atunci este posibilă organizarea reţinerii persoanei cu funcţii de răspundere în

flagrant delict prin transmiterea sumei respective sub controlul organului operativ de

investigaţie şi a procurorului, aşa cum prevede pct. 4 art. 8 al Legii cu privire la acti-

vitatea operativă de investigaţie. în asemenea situaţii, apare problema găsirii banilor

(lei moldoveneşti, valută străină, titluri de valoare, alte valori materiale) preconizaţi

pentru transmitere funcţionarului corupt. în fiecare caz se cere ca banii să fie autentici şi

nu falsificaţi. Cel mai eficient va fi folosirea banilor care aparţin persoanei de la care ei

se extorchează, deoarece pe viitor obiectul actului de corupţie sau valoarea lui vor fi

restituite proprietarului-victimă a acţiunilor de corupţie. Totodată, pentru a fixa faptul

transmiterii-primirii obiectului actului de corupere pasivă, nu este obligatoriu

transmiterea întregii sume, ci doar a unei părţi din ea. Acest procedeu este un mijloc de

probare a infracţiunii deja săvîrşite, deoarece însuşi faptul de extorcare de către

persoana cu funcţii de răspundere a folosului necuvenit este deja o componenţă con-

sumată, prevăzută de art. 324 CP.

Pentru pregătirea corectă a reţineri bănuitului în flagrant delict se va planifica şi

executarea procedurii de înzestrare a victimei cu tehnică specială (audio, video), iar

acest fapt va trebui consemnat în procesul-verbal, cu indicarea datelor referitoare la

această tehnică specială. în cazul în care informaţia se va înregistra pe banda magnetică

a casetelor video sau audio, va trebui exclusă posibilitatea extragerii acesteia din

dispozitivul aparatelor de înregistrare audio sau video pînă la ridicarea de către per-

soana responsabilă, prin sigilarea dispozitivului de închidere.

În caz că persoana cu funcţii de răspundere numai cere banii sau alte valori

materiale, dar nu le extorchează, atunci nu este justificată organizarea reţinerii

făptuitorului în flagrant delict prin această metodă, fiindcă legislaţia menţionată nu

reglementează alte situaţii.

De aceea, trebuie delimitat modul de extorcare a comisionului ilicit de modul

de cerere simplă a banilor sau a altor valori materiale. E recunoscut faptul că, potrivit

pct. 12 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 6 din 11 martie 1996 cu mo-

dificările ulterioare „Cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală

pentru mituire", extorcarea folosului necuvenit (comisionului ilicit) constă în cererea lui

36

de către făptuitor sub ameninţarea săvîrşirii acţiunilor care vor cauza prejudicii

intereselor legale ale victimei, sau crearea intenţionată a unor condiţii care o impune

să dea banii sau bunurile materiale în scopul prevenirii consecinţelor nefaste pentru

interesele sale legale.

De la persoana care a depus plîngerea se va solicita o explicaţie detaliată

privind datele relatate în sesizarea făcută şi ea va fi rugată să nu destăinuie informaţia

altor persoane care n-au acces la examinarea cazului, chiar dacă ele sînt angajaţi ai

organelor de drept.

O condiţie esenţială la etapa primirii şi înregistrării plîngerii este păstrarea confi-

denţialităţii datelor expuse în ea şi limitarea cercului de persoane care ar putea avea

acces la informaţia dată, pentru a evita scurgerea necontrolată de informaţii. 13

O cerinţă esenţială la această etapă este verificarea datelor expuse în plîngerea

înregistrată şi corespunderea lor cu realitatea. Aceste acţiuni se efectuează în cadrul unei

activităţi premergătoare pornirii sau nepornirii urmăririi penale în termenele re-

zonabile stabilite de procuror.

În scopul verificării veridicităţii informaţiei cu privire la fapta de corupere pasivă

se vor utiliza mai multe canale şi surse de colectare a datelor necesare.

Pentru efectuarea controlului veridicităţii informaţiei parvenite în organele de

constatare, de urmărire penală sau de procuratură, se folosesc atît procedee obişnuite, cît şi

unele cu caracter operativ de investigaţie.

În cazul în care actul a fost executat de către o persoană cu funcţii de

răspundere coruptă, atunci persoana responsabilă care examinează cazul va solicita în

mod oficial hotărîrea respectivă adoptată de organul vizat. Pentru ca persoana bănuită

să nu înţeleagă că activitatea sa este supusă controlului, se recomandă de a cere mai

multe hotărîri care au fost adoptate de organul sau funcţionarul dat, dar care nu sînt

suspecte. Paralel, din organul, instituţia, întreprinderea sau organizaţia respectivă, se so-

licită şi alte documente, cum ar fi cele de contabilitate sau de cancelarie: registrele de

evidenţă, registrele de intrare-ieşire a corespondenţei, ordinul de numire în funcţie,

13 V. Tarhon, Infracţiuni pentru care se aplică proceduri speciale de urmărire şi judecată, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968

37

fişa de post a funcţionarului, referinţa de serviciu, plîngerile asupra acţiunilor persoanei

bănuite, alte acte.

Concomitent cu această acţiune este necesar de întreprins măsuri operative de in-

vestigaţie, prevăzute de art. 6 al Legii privind activitatea operativă de investigaţie.

Aceste măsuri vor fi aplicare în funcţie de situaţia concret creată, dar dacă acţi-

unea este prevăzută la alin. 3 al art. 324 CP (infracţiune gravă), se recomandă să se

efectueze următoarele măsuri operative: cercetarea domiciliului şi instalarea în el a

aparatelor audio, video, de fotografiat, de filmat etc; supravegherea domiciliului persoa-

nei bănuite prin utilizarea mijloacelor tehnice; interceptarea convorbirilor telefonice şi

a altor convorbiri; controlul comunicărilor telegrafice şi a altor comunicări; culegerea

informaţiei de la instituţiile de comunicaţii. Această măsură se efectuează cu au-

torizarea conducătorului organului care exercită activitatea operativă de investigaţie şi

a judecătorului de instrucţie. Se cere autorizaţia judecătorului de instrucţie, iar

rezultatele întreprinse vor fi documentate prin intermediul proceselor-verbale cu privi-

re la efectuarea măsurilor descrise.

În conjugare cu măsura indicată vor fi executate şi altele, precum: culegerea

informaţiei despre persoana cu funcţii de răspundere şi chiar depunătorul plîngerii,

urmărirea vizuală a lor, chestionarea persoanelor care prezintă interes operativ pentru

organe şi altele. Măsurile acestea se efectuează numai cu autorizaţia conducătorului

organului indicat, iar rezultatele vor fi documentate prin rapoarte, procese-verbale

sau note informative.

Datele acumulate în urma verificării circumstanţelor indicate în plîngere vor

servi ca temei pentru:

1. înaintarea versiunilor tipice şi concomitent a celor particulare;

2. recunoaşterea lor ca probe în cadrul viitoarei cauze penale;

3. pornirea procedurii de urmărire penală şi efectuarea acţiunilor de urmărire

4. penală în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

b. Depistarea semnelor infracţiunii de corupţie pasivă în urma parvenirii la

organele de constatare, de urmărire penală sau la procuratură a denunţului făcut

38

de o persoană fizică sau o persoană juridică despre săvirşirea faptei de corupere

pasivă.

Denunţul poate parveni de la următoarele categorii de persoane:

■ de la conducătorii întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei de stat ori de la

conducătorii organului administraţiei publice locale sau centrale în care activează

persoana cu funcţii de răspundere implicată în actul de corupere pasivă;

■ de la organele de stat abilitate cu funcţii de control care, în cadrul controa lelor

efectuate în întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile de stat sau în organele

administraţiei publice, relevă acte de corupere săvîrşite de către factorii de decizie din

structurile respective;

■ de la persoane care ocupă diferite funcţii atît în întreprinderile, instituţiile sau

organizaţiile de stat, cît şi în organele şi organizaţiile nestatale şi care, în virtutea

îndeplinirii activităţilor determinate de statutul lor, devin posesorii unor informaţii

despre actul de corupere pasivă săvîrşit de făptuitor: lucrători din organizaţiile care

efectuează operaţiuni financiare, lucrători ai serviciului cadastral, notari, avocaţi etc.

■ de la colegii de serviciu al făptuitorului care nu pot tolera atitudinea criminală a

acestuia faţă de executarea corectă şi cinstită a obligaţiilor de serviciu;

■ de la rudele, foştii prieteni sau cunoscuţi ai persoanei cu funcţii de răspundere cu care

făptuitorul se află în relaţii sociale şi care cunosc date despre infracţiunea săvîrşită;

■ de la rudele, prietenii, cunoscuţii sau colegii persoanei de la care se cere, se

extorchează folosul necuvenit (comisionul ilicit) sau care a transmis bani sau bunuri

materiale persoanei corupte;

■ de la alte persoane.

Persoana responsabilă din organele competente care primeşte denunţul trebuie

să ceară ca acest act să corespundă cerinţelor art. 263 CPP (Plîngerea şi denunţul), adi-

că trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea, domiciliul petiţionarului, de-

scrierea faptei care formează obiectul denunţului, indicarea făptuitorului, dacă acesta

este cunoscut, şi a mijloacelor de probă.

Denunţul trebuie să fie consemnat într-un proces-verbal semnat de autorul lui şi

de persoana oficială din organele indicate. Este obligatoriu ca persoanei care depune

39

denunţul să i se explice răspunderea penală pe care o poartă în caz că denunţul este

intenţionat calomnios, fapt care se consemnează în procesul-verbal şi autorul denun-

ţului semnează.

În cazul denunţului se presupune că autorul cunoaşte date despre faptul că o

persoană cu funcţii de răspundere pretinde, acceptă sau a primit un folos necuvenit (co-

mision ilicit) sau se pregăteşte să-l primească, de aceea, în sesizare va indica aceleaşi

date ca şi în plîngere şi anume:

- date referitoare la întreprinderea, instituţia sau organizaţia de stat, ori organul

administraţiei publice locale sau centrale în care activează persoana cu

funcţii de răspundere care cere sau extorchează comisionul ilicit;

- datele personale, funcţia acestui funcţionar şi cercul de împuterniciri pe care le are el

în legătură cu funcţia deţinută;

- actul săvîrşit sau neexecutat pentru care persoana suspectată de comiterea faptei

prejudiciabile cere sau extorchează comisionul ilicit, ori 1-a primit deja;

- calitatea folosului necuvenit (oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje

patrimoniale, servicii, privilegii etc);

- alte date expuse anterior.

Aceste date vor fi mai detaliat expuse de autorul denunţului într-o explicaţie

depusă organului respectiv.

Totodată, autorul denunţului poate să cunoască şi date foarte importante pentru

activitatea operativă şi de urmărire penală despre persoana care a promis, a oferit sau a

dat comisionul necuvenit. Aceste date vor ajuta organul de constatare, de urmărire

penală sau de procuratură să acumuleze mai multe probe în dovedirea vinovăţiei per-

soanelor implicate în actul de corupţie.

Şi în aceste cazuri este necesar de respectat regulile anterior indicate.

1. Protecţia informaţiei. În acest scop, conducătorul organului competent va

dispune examinarea denunţului unei persoane sau grup de persoane cu experienţă

în acest domeniu. Se va cere de la autorul denunţului să nu divulge datele pe care le

deţine şi să coopereze nemijlocit numai cu acei angajaţi ai organelor de drept care

40

examinează denunţul. Se va limita accesul altor persoane, inclusiv şi a celor din cadrul

organelor de drept, la informaţia expusă în denunţul examinat.14

2. Se va planifica şi efectua un control de verificare a datelor expuse în denunţ

şi în explicaţia autorului acestei sesizări.

Metodele şi procedeele de verificare a informaţiei deţinute de organele

competente sînt similare procesului verificară datelor din sesizarea în formă de

plîngere.

În cadrul efectuării acţiunilor de verificare a datelor acumulate la etapa iniţială

se va proceda la evitarea sau minimalizarea scurgerii de informaţii, pentru ca persoana

bănuită să nu-şi dea seama că este supusă controlului.

Probele acumulate în procesul controlului vor fi multilateral analizate. în

primul rînd, se va preciza dacă nu este cazul de calomniere a unui funcţionar în scop de

răzbunare, de concurenţă neloială, de ocupare pe viitor a funcţiei pe care o deţine cel

supus controlului şi altele.

Datele colectate pe parcursul verificării vor servi ca temei pentru a prelungi

controlul în cadrul dosarului operativ sau pentru a înceta examinarea sesizării.

Dacă se confirmă că fapta de corupere pasivă a fost săvîrşită sau este în curs de

săvîrşire sau pregătire, atunci activitatea de control preventiv va fi prelungită pentru a

acumula datele necesare pentru pornirea urmăririi penale.

c) Depistarea semnelor infracţiunii de corupţie pasivă în urma autodenunţului

depus de persoana care a săvîrşit fapta indicată.

Această metodă de depistare a genului de infracţiuni examinat este foarte rar

întîlnit în practica organelor de drept, dar cu toate acestea, ea nu trebuie exclusă pe de-

plin din arsenalul activităţii organelor respective. O asemenea formă de sesizare a or-

ganelor de drept e posibilă în cazul în care făptuitorul a comis un act de corupere pasivă

în anumite împrejurări deosebite precum ar fi:

■ săvîrşirea actului de corupere pasivă sub influenţa constrîngerii aplicate de subiectul

care a dat folosul necuvenit (comisionul ilicit);

14 Gh. Nistreanu, Prevenirea infrcaţiunilor prin măsuri de siguranţă, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1991

41

■ săvîrşirea acestor fapte prejudiciabile de către un grup de persoane cu funcţii de

răspundere de la o întreprindere, instituţie sau organizaţie de stat ori din organele

administraţiei publice, între care apar contradicţii serioase referitor

la repartizarea cotei-părţi din comisionul acaparat pentru fiecare participant

la infracţiune;

■ săvîrşirea de către persoana cu funcţii de răspundere a faptei de corupere pasivă sub

influenţa constrîngerii din partea conducătorilor ierarhic superiori;

■ comiterea de către făptuitor a actului de corupere pasivă ca urmare a constrîngerii

fizice sau psihice aplicate împotriva acestuia de către reprezentanţii lumii

criminale.

Autodenunţarea va fi primită în corespundere ce cerinţele art. 264 CPP. Se reco-

mandă ca această formă de sesizare să fie făcută numai în scris. Totodată, procedura de

autodenunţare se va efectua cu înregistrarea audio sau video a declaraţiei despre să-

vîrşirea de către persoana indicată a infracţiunii de corupere pasivă.

Persoanei care face declaraţia de autodenunţare i se explică dreptul de a nu spu-

ne nimic şi de a nu se autodenunţa şi că, în caz de autocalomnie, care împiedică

constatarea adevărului, ea nu va avea dreptul la reparaţia prejudiciului material sau

moral.

Cauzele care îl determină pe făptuitor să procedeze la autodenunţare pot fi di-

verse: incompatibilitatea conştiinţei sale cu fapta sâvîrşită; teama că organele de drept

vor descoperi fapta infracţională şi în privinţa lui va fi aplicat arestul preventiv;

dezvăluirea unor date despre asemenea crime săvîrşite de alte persoane corupte în cer

cărora făptuitorul a fost atras involuntar; ameninţările la viaţa şi sănătatea fapt torului

din partea unor persoane criminale sau structuri criminale.

Totodată, autodenunţarea poate servi ca o formă destul de eficientă la depista

semnelor infracţiunilor de corupţie, dacă ofiţerii organelor de constatare şi urmărire

penală vor lucra intens cu făptuitorul pentru a-1 convinge sau a-1 determina să

colaboreze cu organele de drept, inclusiv să facă asemenea sesizare la organele

competente.

42

După depunerea autodenunţului şi înregistrării lui se vor lua măsuri de verific a

datelor care au fost prezentate de persoana bănuită. Şi în aceste situaţii se utilizează

metodele obişnuite de control a informaţiei deţinute de organele competente sau n suri

operative de investigaţie.

Se iau măsurile necesare pentru excluderea scurgerii de informaţie şi pentru

protecţia persoanei bănuite care a făcut autodenunţul şi alte persoane care deţin date

convingătoare despre fapta cercetată.

Datele acumulate vor servi drept temei pentru pornirea urmăririi penale şi

efectuarea acţiunilor de urmărire penală.

d. Depistarea şi documentarea semnelor faptei de corupere pasivă în urma

stabilirii infracţiunii nemijlocit de către colaboratorii organului de constatare,

urmărire penală sau ai procuraturii.

În asemenea cazuri se utilizează metoda complexă cu caracter operativ şi

norma De menţionat că această metodă de depistare a infracţiunilor de corupere pas are

posibilităţi nelimitate în activitatea de contracarare a fenomenului de corupţie

domeniul activităţii de stat.

Pentru ca activitatea de depistare şi documentare a faptelor prejudiciabile de

rupere pasivă să fie eficientă, complexă şi legală este necesar ca reprezentanţii

organelor abilitate cu depistarea şi cercetarea infracţiunilor de corupţie să cunoască în

social următoarele aspecte:

1. întreprinderile, instituţiile sau organizaţiile de stat ori organele administra

publice în care se pot comite asemenea infracţiuni:

a. întreprinderile de stat, adică agenţii economici subordonaţi Aparatului

Guvernului, Ministerelor, altor autorităţi administrative centrale sau organe

administraţiei publice locale (municipale) cu capital de stat; societăţi

comerciale cu capital de stat majoritar.

Informaţia referitoare la întreprinderile de stat este stocată la Camera înregistră-

rii de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale.

43

b. Instituţiile de stat din domeniul privatizării, licenţierii unor genuri de activitate,

învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii, transporturilor, protecţiei drepturi lor

consumatorilor, documentării populaţiei, efectuării expertizelor medico-legale,

psihiatrice şi judiciare, protecţiei mediului înconjurător, informaticii, geodeziei,

cartografiei, cadastrului, standardizării şi metrologiei, asigurărilor de stat, finanţelor,

sociologiei, judiciare şi altele.

c. Organizaţiile de stat. în această categorie se includ diverse organizaţii de stat,

înregistrate la Camera înregistrării de Stat a M.D.I. Din ele putem menţiona: Agenţia

Naţională Reglementare în Energetică, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare,

Comisia Naţională Electorală Centrală, Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile,

Comisia Interdepartamentală Maşini de Casă şi Control; Inspectoratul de Stat

Supraveghere şi FNR şi altele.

d. Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice. în această categorie

de organe se includ ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi alte autorităţi.

2. Categoriile de persoane cu funcţii de răspundere care pot comite fapte

prejudiciabile de corupere pasivă.

Potrivit art. 123 CP, prin persoană cu funcţii de răspundere se înţelege persoana

căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice

locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin

stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi

şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor adminis-

trative de dispoziţie ori organizatorico-economice.

Prin persoană cu înaltă funcţie de răspundere se înţelege persoana cu funcţii de

răspundere al cărei mod de numire sau alegere este reglementat de Constituţia Repu-

blicii Moldova şi de legi organice, precum şi persoanele cărora persoana cu înaltă fun-

cţie de răspundere le-a delegat împuternicirile sale.

Persoane cu funcţii de răspundere sau cu înaltă funcţie de răspundere sînt:

44

— Preşedintele Republicii Moldova, Preşedintele Parlamentului şi locţiitorii lui,

Prim-ministrul şi locţiitorii lui, deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova, membrii

Guvernului, Preşedintele Adunării Populare a UTA Găgăuzia şi locţiitori lui,

Preşedintele Curţii de Conturi şi adjuncţii lui, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie şi

adjuncţii lui, preşedinţii Curţii de Apel şi adjuncţii lor, preşedinţii instanţelor

judecătoreşti teritoriale şi de specialitate, judecătorii, Procurorul General, adjuncţii lui

şi procurorii ierarhic inferiori ş.a.

Aceste funcţii sînt prevăzute de Constituţia Republicii Moldova şi de acte

legislative speciale privind statutul juridic al acestor funcţionari.

De asemenea, la categoria persoanelor cu funcţii de răspundere vor fi atribuiţi:

directorii de întreprinderi, instituţii şi organizaţii de stat (birouri, comisii, agenţii

etc); locţiitorii lor; şefii de direcţii, secţii, subsecţii sau sectoare de activitate de pro-

ducţie ori economico-financiară; contabilii-şefi, inginerii-şefi, şefii de şantiere şi locţii-

torii lor; şefii de depozite etc.

3. Genurile de activitate pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea, întîrzierea sau

grăbirea executării cărora persoanele cu funcţii de răspundere pot pretinde, primi

sau accepta folosul necuvenit (comisionul ilicit).

Practica judiciară şi literatura de specialitate consideră că asemenea activităţi pot fi:

- acordarea de ajutor (acordul, permisiunea, susţinerea) persoanelor interesa

te în crearea unor structuri comerciale sau a unor întreprinderi republicane

sau municipale cu scopul de a „pompa" în aceste structuri mijloace ale între

prinderilor de stat;

- vînzarea la preţuri scăzute a proprietăţii de stat (republicane sau

municipale) în beneficiul unor structuri care desfăşoară activităţi de întreprinzător,

evitînd vînzarea prin intermediul licitaţiei sau organizînd licitaţii fictive;

- încheierea unor acorduri comerciale prejudiciabile pentru stat (cu privire la

închirierea unor clădiri, a mijloacelor de transport ş.a.m.d.);

- acordarea unor garanţii bancare, de asemenea, a creditelor şi împrumuturi

lor fără a prevedea obligaţii reciproce din partea partenerilor, ceea ce favorizează

delapidarea mijloacelor băneşti;

45

- acordarea de ajutor la crearea întreprinderilor „fantomă", la înregistrarea în-

treprinderilor fără perfectarea actelor juridice, la deschiderea în bănci a conturilor

bancare fără înregistrarea întreprinderii; la transferarea clientului pentru deservire

în altă bancă fără a verifica perfectarea actelor juridice şi a mijloacelor băneşti pe

cont;

- refuzul persoanelor cu funcţii de răspundere de a înregistra întreprinderile

concurente care deţin monopolul asupra fabricării unor categorii de mărfuri sau asupra

unei ramuri din sfera comerţului, în schimbul unui comision ilicit;

- susţinerea concurenţei neloiale pe piaţa de desfacere a mărfurilor. Se poate

manifesta în forme atît juridice, cît şi economice sau în ambele forme.

- amînarea achitării plăţilor fiscale în bugetul local, acordarea de înlesniri

fiscale, vamale sau eliberarea licenţelor preferenţiale;

- obţinerea de la factorii de decizie a introducerii modificărilor şi

schimbărilor în actele normative, convenabile anumitor structuri (de întreprinzător, cri-

minale);

- eliberarea delicvenţilor de răspundere juridică. La această categorie de

acţiuni pot fi atribuite: primirea consultaţiei de la lucrătorii organelor fiscale, poliţiei,

de la lucrătorii bancari în problemele eschivării de la plata impozitelor, de la

controalele bancare; obţinerea unor decizii favorabile prin falsificarea materialelor

reviziilor documentare, a controalelor de audit, a datelor despre mijloacele impozabile,

falsificarea declaraţiilor fiscale; obţinerea informaţiei confidenţiale din bănci, burse,

fonduri de investiţii, fonduri imobiliare, instituţii de statistică, inspecţii fiscale,

procuratură, poliţie; adoptarea deciziei favorabile pentru delicvent privind rezultatele

investigaţiilor de serviciu, materialele de control şi cercetările în cauzele penale;

tăinuirea materialelor compromiţătoare parvenite în organele de drept, în mass-media.

E important de ştiut că licenţele sînt eliberate de Camera de Licenţiere a

Republicii Moldova, iar în unele cazuri, prevăzute în art. 6 al Legii nr. 451 -XV

privind licenţierea unor genuri de activitate, de către autorităţile executive ale

administraţiei publice locale.

- impozitare, achitare a datoriilor la bugetele de stat şi local sau la fondul so-

46

cial, de care sînt responsabili angajaţii organelor Serviciului Fiscal de Stat;

- privatizare a unor întreprinderi de stat, imobile, terenuri, mijloace de

transport, subsoluri etc, cu perfectarea actelor în serviciile de privatizare;

- înregistrare a unor întreprinderi sau firme de către angajaţii Camerei

înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale;

- eliberare a unor garanţii de stat la primirea creditelor sau împrumuturilor

ori scutirea de datorii istorice, înfăptuită prin intermediul unor structuri ale

Guvernului;

- efectuare a controalelor financiare sau a reviziilor de către angajaţii organe

lor control financiar şi revizie;

- activitate a Curţii de Conturi a Republicii Moldova la efectuarea

controalelor financiare de stat.

În procesul de depistare şi documentare a faptelor prejudiciabile de corupere

activă, organele competente sînt obligate să colecteze datele necesare din diferite surse,

dar procedeele trebuie să aibă un suport juridic prevăzut de legi, de hotărîri ale

Guvernului sau de acte normative departamentale. Se recomandă de utilizat, prelucrat

şi analizat următoarele feluri de informaţii şi anume:

■ Informaţii ce se conţin în materialele de control efectuate de Guvern şi

serviciile lui teritoriale din care rezultă comiterea de către persoanele cu funcţii de

răspundere a unor încălcări a obligaţiilor de serviciu cu semne de corupere pasivă sau

alte infracţiuni de serviciu.

■ Informaţii acumulate de organele procuraturii referitoare la sferele de

activitate economico-financiară, administrativă, culturală etc. a întreprinderilor,

instituţiilor sau organizaţiilor de stat ori a organelor administraţiei publice în care au

fost comise încălcări a obligaţiilor de serviciu cu caracter corupţional.

■ Informaţii primite de la locul de muncă al persoanei cu funcţii de

răspundere despre plecarea ei în delegaţii peste hotarele republicii din contul

persoanelor fizice sau juridice cu un comportament dubios.

47

■ Informaţii acumulate de la locul de serviciu cu privire la primirea de către

persoana cu funcţii de răspundere a unor recompense, daruri, cadouri şi anumitor

servicii pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

■ Informaţii parvenite de la diverse persoane cu privire la participarea nemij-

locită a funcţionarului public la activitatea de întreprinzător.

■ Informaţii acumulate de organele de constatare, de urmărire penală şi

procurori în timpul studierii declaraţiilor de venituri şi proprietate depuse de persoanele

cu funcţii de răspundere la încadrarea lor în serviciu şi ulterior prezentate în fiecare an.

■ Informaţii parvenite la organele competente de la conducătorii de

autoritate publică, de la alte instituţii, întreprinderi şi organizaţii de stat referitoare la

actele de corupţie săvîrşite de funcţionarii din subordine.

■ Informaţii parvenite de la colaboratorii titulari ai subdiviziunilor

operative, infiltraţi în organizaţiile criminale.

■ Informaţia parvenită de la persoanele care colaborează în mod confidenţial

cu organele care exercită activitatea operativă de investigaţie, de asemenea infiltraţi

operativ în organizaţiile criminale.

■ Informaţii referitoare la modul de viaţă şi comportamentul unor persoane cu

funcţii de răspundere, ale căror cheltuieli în mod vădit depăşesc veniturile oficiale

obţinute de la locul de serviciu.

În cazul depistării, în procesul controlului prealabil, a elementelor componente

ale unor încălcări, inclusiv infracţiuni, Comisia centrală de control sau comisiile depar-

tamentale de control înaintează materialele respective spre examinare Centrului pentru

Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. Serviciile specializate ale CCCEC

efectuează controlul de facto al declaraţiilor, care constă în confruntarea informaţiei şi

datelor expuse în declaraţie cu informaţia şi documentele de care dispun autorităţile

publice competente sau cu cele aflate în arsenalul organelor de drept abilitate cu funcţia

de depistare şi cercetare a acestui gen de infracţiuni.

■ Informaţia parvenită de la serviciile competente ale Curţii de Conturi. în

conformitate cu alin. 5 art. 25 al Legii nr. 312-XIII privind Curtea de Conturi,

hotărîrile adoptate de Curtea de Conturi pe marginea rapoartelor de control sînt

48

prezentate ordonatorilor de credite ai autorităţilor administraţiei publice respective.

Despre încălcările comise este informat organul de resort ierarhic superior, după caz,

organele financiare şi de drept respective. Totodată, potrivit lit. „h" art. 26 al legii

indicate, pe lîngă exercitarea funcţiilor de control, Curtea de Conturi remite CCCEC

materialele referitoare la încălcările financiare depistate ce conţin elemente

constitutive ale infracţiunii.

■ Informaţia prezentată de organele de control financiar şi revizie de pe

lîngă Ministerul Finanţelor. Conform prevederilor Regulamentului „Cu privire la

efectuarea reviziilor economico-financiare", aprobat prin HG nr. 253 de la 10

martie 2003, colaboratorii acestei instituţii, în cazul în care, pe parcursul reviziei, au

constatat comiterea unor fapte ce presupun răspunderea penală, inclusiv a celor de

corupţie, consemnează constatările într-un act de revizie intermediară. Actul indicat,

avînd anexate documentele respective şi alte probe, se înaintează spre examinare

organului de urmărire penală care a solicitat efectuarea reviziei în termenul şi condiţiile

prevăzute de legislaţie. De asemenea, art. 9 al Regulamentului Departamentului control

financiar şi revizie, aprobat prin HG nr. 667 din 27.04.2002 despre unele măsuri

privind asigurarea activităţii Ministerului Finanţelor, stipulează că neangajaţii acestei

instituţii, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, sînt obligaţi să transmită orga-

nelor de drept materialele reviziilor şi controalelor ce conţin semnele constitutive ale

infracţiunii, să informeze structurile puterii de stat despre abuzurile şi contravenţiile

depistate.

■ Informaţii acumulate de la organele Serviciului Fiscal de Stat. Conform

cerinţelor art. 8 al Regulamentului cu privire la modul de funcţionare a organelor

Serviciului Fiscal de Stat, adoptat prin HG nr. 1736 din 31.12. 2002 cu privire la

reglementarea activităţii organelor Serviciului Fiscal de Stat, şefii inspectoratelor

fiscale sînt obligaţi să întreprindă măsuri de combatere a corupţiei şi protecţionism ului

în organele fiscale.

■ Informaţii parvenite de la organizaţiile abilitate cu atribuţiile de efectuare

a operaţiunilor financiare în virtutea executării măsurilor de prevenire şi combatere a

spălării banilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 633-XV (Monitorul Oficial, nr.

49

139-140/ 1084 din 15.11.2001) cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor

şi finanţării terorismului. în conformitate cu cerinţele art. 4 al legii indicate,

organizaţiile care efectuează operaţiuni financiare (bănci, sucursale ale băncilor străine,

alte instituţii financiare şi filiale ale acestora; burse de valori, alte burse, fonduri de

investiţii, companii de asigurare, companii fiduciare, oficii comerciale de dealeri şi

brokeri, alte întreprinderi, organizaţii şi instituţii care exercită operaţiuni de primire,

transmitere, înstrăinare, transport, transfer, schimb sau păstrare a mijloacelor

financiare sau a bunurilor; instituţii care legitimează ori înregistrează dreptul de pro-

prietate; organe ce acordă asistenţă juridică, notarială, contabilă, financiar - bancară şi

orice alte persoane fizice şi juridice care încheie tranzacţii în sfera sistemului financiar-

bancar; cazinouri, localuri de odihnă, înzestrate cu aparate pentru jocuri de noroc,

instituţii care organizează şi desfăşoară loterii sau jocuri de noroc) sînt obligate, în

cazul depistării unor circumstanţe care de notă caracterul suspect al operaţiunilor

financiare, în curs de pregătire, de realizare sau deja realizate, inclusiv săvîrşite de

persoane cu funcţii de răspundere sau alţi funcţionari publici, să informeze Centrul

pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei în termen de 24 de ore; la

solicitarea în scris a CCCEC aceste organizaţii prezintă informaţiile, documentele,

materialele disponibile referitoare la efectuarea operaţiunilor financiare limitate sau

suspecte.

■ Informaţii acumulate de autorităţile care exercită controlul legalităţii

operaţiunilor efectuate de organizaţiile financiare. Conform Legii nr. 633-XV din

15.11.2001, asemenea autoritate este creată în cadrul CCCEC şi este obligată

să prezinte Centrului indicat, organelor de urmărire penală, organelor procuraturii şi

instanţelor judecătoreşti informaţia (documente, materiale, alte date) cu privire la

rezultatul verificării persoanelor fizice, inclusiv a celor cu funcţii de răspundere sau alţi

funcţionari publici, în legătură cu obţinerea ilicită a banilor sau altor bunuri.

Totodată, autoritatea care exercită controlul legalităţii operaţiunilor efectuate

de organizaţiile financiare este obligată prin lege să acorde sprijinul necesar organelor

nominalizate în procesul de verificare a materialelor sau în cazul urmăririi penale.

50

■ Informaţii acumulate de organele de constatare, de urmărire penală sau

de procuratură în procesul de cercetare a altor infracţiuni, inclusiv din categoria celor

de corupţie. Potrivit alin. 3 art. 262 CPP, în cazul depistării infracţiunii nemijlocit de

către lucrătorul organului de urmărire penală, acesta întocmeşte un raport, în care

expune circumstanţele depistate şi dispune înregistrarea infracţiunii. Informaţii

acumulate de serviciile competente în procesul efectuării controlului financiar şi fiscal

pentru neadmiterea legalizării mijloacelor băneşti şi a altor valori dobîndite nelegitim

în vederea coruperii persoanelor cu funcţii de răspundere. Lit. „f” art. 6 al Legii privind

combaterea corupţiei şi protecţionismului stipulează că preîntîmpinarea corupţiei şi

protecţionismului se realizează prin efectuarea unor măsuri speciale de control financiar

şi fiscal pentru neadmiterea legalizării (spălării) de mijloace acumulate nelegitim în

vederea mituirii persoanelor abilitate cu exercitarea funcţiilor de administrare.

■ Informaţia parvenită din întreprinderile, organizaţiile sau subdiviziunile

create sub acoperire în scopul depistării unor infracţiuni concrete, inclusiv de corupere

pasivă. Legea privind activitatea operativă de investigaţie prevede la lit. „f” art. 13 că

la realizarea sarcinilor activităţii operative de investigaţie organele împuternicite cu

exercitarea ei au dreptul să înfiinţeze, în modul stabilit de legislaţie, întreprinderi,

organizaţii şi subdiviziuni pentru soluţionarea sarcinilor prevăzute de legea indicată.

■ Informaţii acumulate de organele competente în procesul examinării

petiţii lor cetăţenilor, inclusiv a celor străini şi apatrizi, adresate organelor de stat,

întreprinderilor şi organizaţiilor în scopul asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor

lor legitime în conformitate cu prevederile Legii nr. 190-XIII cu

privire la petiţionare.

■ Informaţii cu caracter anonim: scrisori, cereri şi adresări anonime,

intervenţii telefonice cu autori neidentificaţi, date parvenite de la persoane care nu

doresc să-şi dezvăluie identitatea. Temeiul juridic al acestei proceduri este stipulat în

alin. 2 art. 10 al Legii nr. 190-XIII, care prevede că petiţiile nesemnate autori se

examinează de către organele corespunzătoare doar în cazul în ca acestea conţin

informaţii ce vizează securitatea naţională şi ordinea public

51

■ Informaţii acumulate din mass-media: articole din ziare şi reviste, emisiuni

radiofonice şi televizate, date de la conferinţele de presă sau interviurile nepublicate în

presă din care rezultă că a fost comis un act de corupere pasivă

Potrivit art. 12 al Legii nr. 416- XII, organele competente sînt abilitate cu atribuţii de a lua

măsuri de investigare operativă şi alte măsuri necesare, prevăzute de legislaţie, pentru

stabilirea, prevenirea, curmarea infracţiunilor, pentru identificarea şi punerea sub

urmărire a persoanelor care le-au săvîrşit.

■ Informaţiile parvenite de la persoane fizice şi juridice în formă discretă s

confidenţială prin intermediul sistemului telefonic (linia fierbinte).

■ Informaţii acumulate de serviciile competente ale organelor de drept în

tipul însoţirii operative a procesului de desfăşurare a urmăririi penale şi al dezbaterilor

judecătoreşti asupra cauzelor penale privind infracţiuni excepţional

de grave sau deosebit de grave ori săvîrşite de membrii grupărilor criminale

sau organizaţiilor (asociaţiilor) criminale, pînă la intrarea în vigoare a hotărîrilor

definitive.

E cunoscut faptul că anume în situaţia dată reprezentanţii criminalităţii

organizate caută să corupă persoanele cu funcţii de răspundere: lucrători operativi ai şi

a celor de drept, ofiţeri de urmărire penală, procurori ce conduc sau exercită urmării

penală, judecători de instrucţie, judecători ai instanţei judecătoreşti (de fond, de ap de

recurs), reprezentanţi ai instituţiilor penitenciare etc, pentru a elibera infractorii de

răspundere penală (încetarea sau clasarea nejustificată a cauzelor penale, achitai ilegală

a inculpaţilor, recalificarea infracţiunilor săvîrşite de învinuiţi, inculpaţi în infracţiuni

uşoare sau mai puţin grave, aplicarea ilegală a prevederilor legislaţiei penale referitor la

eliberarea inculpaţilor de răspunderea penală etc). Pentru a contra aceste tendinţe

periculoase ale lumii criminale, se instituie procedura de protecţie procedurii de

urmărire penală şi de examinare judiciară a cauzelor penale, iar ace posibilităţi

trebuiesc folosite de organele de constatare, de urmărire penală şi procurori pentru a

depista faptele de corupere pasivă sau corupere activă.

52

Documentarea măsurilor operative de investigaţii efectuate in procesul de

verificare a informaţiei parvenite in organele de constatare, urmărire penală sau

procuratură despre fapta de corupere pasivă.

Măsurile operative de investigaţii se documentează prin întocmirea următoare-

lor acte:

1. Decizie cu privire la efectuarea unui anumit gen de activitate operativă de in-

vestigaţie.

Acest act trebuie să fie motivat şi să cuprindă următoarele aspecte: data şi locul

întocmirii; numele, prenumele şi calitatea persoanei responsabile care o întocmeşte;

fabula cazului la care se referă, obiectul acţiunii, temeiul legal al acţiunii preconizate,

semnătura celui care a întocmit-o.

Deciziile sînt de două tipuri:

a. Decizie în care se cere aprobarea conducătorului organului care exercită

activitatea operativă de investigaţii şi autorizaţia judecătorului de instrucţie. Asemenea

decizii se emit pentru efectuarea următoarelor măsuri operative de investigaţie:

cercetarea domiciliului şi instalarea în el a aparatelor de înregistrare audio, video, de

fotografiat, de filmat etc; supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor

tehnice; interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri; controlul

comunicărilor telegrafice şi al altor comunicări; culegerea informaţiei de la instituţiile

de telecomunicaţie.

b. Decizie în care se cere numai aprobarea conducătorului organului care

exercită activitatea operativă de investigaţie. Asemenea decizii se emit pentru efectu-

area unor măsuri operative de investigaţie cum ar fi: urmărirea şi documentarea cu

ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne; colectarea mostrelor pentru

cercetarea comparativă; cercetarea corespondenţei condamnaţilor; marcarea cu

substanţe chimice sau cu alte substanţe speciale; infiltrarea operativă în organizaţiile

criminale a colaborator lor titulari din subdiviziunile operative şi a persoanelor care

colaborează în mod confidenţial cu organele care exercită activitatea operativă de

investigaţie, utilizînd acte de identitate şi alte documente de acoperire.

53

2. Proces-verbal prin care se înregistrează acţiunile efectuate în cadrul

realizării măsurilor operative de investigaţie.

Acest act trebuie să cuprindă: locul şi data efectuării măsurii operative de

investigaţie; funcţia, numele şi prenumele persoanei responsabile care întocmeşte

procesul-verbal; numele, prenumele şi calitatea persoanelor care au participat la

efectuarea măsurii operative de investigaţie; data şi ora începerii şi terminării măsurii

operative de investigaţie; descrierea amănunţită a faptelor constatate, precum şi a

măsurilor luate în cadrul efectuării măsurii operative de investigaţie; menţiunea privind

efectuarea, în cadrul realizării măsurii operative de investigaţie, a fotografierii, filmării,

înregistrării audio, interceptării convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri, privind

mijloacele tehnice, utilizate la efectuarea măsurii respective, condiţiile şi modul de

aplicare a lor, obiectele faţă de care au fost aplicate aceste mijloace, rezultatele

obţinute, precum şi menţiunea că, înainte de a se utiliza mijloacele tehnice, despre

aceasta s-a comunicat factorilor care participă la desfăşurarea măsurii operative de

investigaţie.

3. Explicaţie, adică act în formă scrisă în care se înregistrează informaţiile

obţinute pe cale verbală de la diferite persoane în procesul chestionării lor. în explica

ţie trebuie să fie indicate numele de familie şi prenumele persoanei responsabile, funcţia

pe care o deţine; numele de familie, prenumele, anul naşterii, adresa domiciliului, a

locului de muncă şi numărul de telefon al persoanei chestionate; informaţia referitor la

evenimentul cercetat, semnătura persoanei responsabile şi a celui chestionat.

4. Raportul întocmit de către colaboratorul organului de constatare în adresa şe-

fului organului respectiv referitor la informarea despre anumite aspecte din

activitatea de efectuare a măsurilor operative de constatare.

5. Raportul întocmit de către ofiţerul de urmărire penală în adresa conducăto-

rului organului de urmărire penală în cazul depistării infracţiunii nemijlocit de către

acesta, în care expune circumstanţele depistate şi dispune înregistrarea infracţiunii în

ordinea prevăzută de instrucţiunile interne departamentale.

6. Nota informativă a lucrătorului organului de constatare sau, după caz, a ofi-

ţerului de urmărire penală care constată anumite circumstanţe şi aspecte ale

54

procesului activităţii de efectuare a măsurilor operative de investigaţie.

Toate materiale acumulate în procesul verificării datelor parvenite la organele de

resort prin intermediul plîngerii, denunţului, autodenunţului sau autosesizării organului

de urmărire penală vor fi acumulate în cadrul unui dosar operativ (dosarul mare).

Pentru cauza penală (dosarul mic) vor fi legalizate numai acele date care pot deveni

probe cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului, pentru a se

constata dacă este sau nu cazul să se transmită dosarul penal în judecată în condiţiile legii

şi pentru a se stabili răspunderea acestuia.

Prin intermediul acţiunilor efectuate pentru documentarea faptelor de

corupere pasivă vor fi colectate date referitor la următoarele aspecte:

■ Persoana bănuitului: numele de familie şi prenumele lui; anul şi locul

naşterii; studiile şi ce instituţie a absolvit; antecedentele penale anterioare în caz că a

fost condamnat şi a tăinuit acest lucru; locul de trai şi membrii familiei; starea

fizică şi psihică a sănătăţii şi comportamentul persoanei suspecte; trăsăturile

ei negative şi înclinaţia de a primi foloase necuvenite sau necesităţile urgente de a

căpăta bani în mod ilegal (este cuiva dator, a pierdut la jocuri de noroc, îşi

construieşte casă, garaj, alt imobil, este necesară o intervenţie chirurgicală

costisitoare etc); obiceiurile pe care le are, dorinţa lui de a se îmbogăţi în mod ilegal,

altele;

■ Modul de viaţă al persoanei bănuite: are un spaţiu locativ luxos care se

deosebeşte vădit de cel al persoanelor obişnuite; deţine mijloace de transport scumpe;

este îmbrăcat în vestimentaţia unor firme de lux şi se evidenţiază cu mult de persoanele

cu un mod modest de viaţă; frecventează des localurile de agrement, precum ar fi

cazinourile, magazinele de elită, băile scumpe, restaurantele; efectuează deplasări

personale în străinătate, inclusiv pentru călătorii de odihnă în staţiuni scumpe; deţine

conturi bancare în bănci pe numele său, ale rudelor apropiate sau ale unor cunoscuţi

implicaţi în afaceri ilegale; se ocupă suplimentar cu o activitate de întreprinzător

interzisă persoanei cu funcţii de răspundere; care sînt veniturile legale şi cheltuielile

reale şi dacă suportă cheltuieli:

55

- proporţii simple (valoarea comisionului primit constituie pînă la 500 de uni-

tăţi convenţionale de amendă);

- proporţii mari (valoarea comisionului primit depăşeşte 500 de unităţi

convenţionale de amendă, dar nu mai mult de 1500 de unităţi convenţionale de amendă);

- proporţii deosebit de mari (valoarea comisionului primit depăşeşte 1500 de

unităţi convenţionale de amendă).

■ Metoda de intrare în posesia comisionului ilicit: pretinde, acceptă sau pri-

meşte comisionul în formă simplă, prin extorcare, prin şantajare, prin violenţă fizică

etc.

■ Persoanele care beneficiază nemijlocit de comisionul ilicit: personal

făptuitorul, o persoană terţă (rude, prieteni, cunoscuţi, amante etc).

■ Posesorul comisionului ilicit: persoană simplă, funcţionar public, persoană

care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie ne

statală; grup criminal organizat sau organizaţie criminală.

■ Scopul şi motivul actului săvîrşit pentru a demonstra forma de vinovăţie a

făptuitorului.

Dacă în materialele acumulate vor exista indicii ale infracţiunii de corupere pa-

sivă, atunci examinarea lor este pusă în sarcina ofiţerului de urmărire penală sau a

procurorului, care va porni urmărirea penală în temeiul art. 324 (Corupere pasivă) Cod

penal, cu respectarea prevederilor art. 274 Cod de procedură penală.

În funcţie de datele acumulate şi versiunile înaintate se planifică şi efectuarea

acţiunilor de urmărire penală şi a altor măsuri operative de investigaţie prevăzute de le-

gea respectivă care, din diferite considerente tactice, n-au fost efectuate anterior.

Succesul cercetării infracţiunilor de corupere pasivă depinde numai de combina-

rea acţiunilor de urmărire penală cu măsurile operative de investigaţie.

Metodele de depistare şi de documentare a infracţiunilor de corupere pasivă

pot fi utilizate şi în procesul de depistare şi documentare a altor infracţiuni săvîrşite în

scopuri de profit de către persoane cu funcţii de răspundere, cum ar fi: abuzul de putere

sau abuzul de serviciu (art. 327 CP), excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de

serviciu (art. 328 CP), falsul în acte publice (art. 332 CP) şi altele.

56

2. 3. Depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere activă

Pentru depistarea şi cercetarea corectă, obiectivă, completă şi sub toate

aspectele a infracţiunilor de acest gen, este necesar ca angajaţii organului de

constatare, de urmărire penală şi a procuraturii trebuie să cunoască perfect:

- încadrarea juridico-penală a infracţiunii de corupere activă, prevăzută de art.

325 Cod penal;

- Metodele de depistare a acestui gen de infracţiuni care sînt aproape similare

cu cele de depistare a faptelor de corupere pasivă;

- Tactica şi metodica verificării şi documentării faptelor de corupere activă.

Potrivit legislaţiei penale, coruperea activă este recunoscută ca o faptă

prejudiciabilă de a promite, oferi sau da unei persoane cu funcţii de răspundere,

personal sau prin mijlocitor, oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje

patrimoniale servicii, privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin, distincţii, funcţii, pieţe de

desfacere sau o oarecare decizie favorabilă, în scopul de a îndeplini sau nu ori pentru a

întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de obligaţiile ei de serviciu, ori pentru

a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii.

De menţionat că infracţiunea de corupere activă se săvîrşeşte în majoritatea

cazurilor în conjugare directă şi nemijlocită cu coruperea pasivă. De aceea, metodele ş

mijloacele de relevare a semnelor faptei de corupere pasivă vor servi drept surse d

depistare a infracţiunilor de corupere activă şi invers.

Prin urmare, în procesul de combatere a faptelor de corupere activă, se

utilizează următoarele metode de depistare a semnelor infracţiunii respective prevăzute

de nou; legislaţie procesual-penală a Republicii Moldova, de Legea cu privire la

activitate; operativă de investigaţie, alte legi cu caracter procesual şi acte normative, de

instrucţiunile şi regulamentele departamentale interne şi anume:15

1. Metode procesual-penale

2. Metode operative de investigaţie

3. Metode normative prevăzute de alte legi sau hotărîri ale Guvernului

15 Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de corupere, Editura ARC, Chişinău, 2005

57

4. Metode complexe (combinate) procesual-penale, normative şi operative de

investigaţie

După cum am menţionat anterior, metodele procesuale de relevare a infracţiu-

nilor de corupere activă sînt pe deplin reglementate de articolele 262-265 Cod de

procedură penală, şi pot fi următoarele:

a. Depistarea semnelor infracţiunii de corupere activă în urma depunerii

de către victimă în calitatea sa de persoană cu funcţii de răspundere a plîngerii cu

privire la cazurile de tentativă a unor persoane de a o corupe, adică de a-i promite,

ofer sau da un comision ilicit.

În calitate de victimă va fi persoana cu funcţii de răspundere, statutul căreia este

conform cu prevederile art. 123 Cod penal, adică persoana căreia, într-o întreprindere,

instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune

a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere

sau în virtutea unor însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vedere exercitării

funcţiilor autorităţii publice sau a actelor administrative de dispoziţie or

organizatorico-economice.

De asemenea, victima poate să fie şi o persoană cu înaltă funcţie de răspundere

adică persoană cu răspundere, al cărui mod de numire sau alegere este reglementat de

Constituţia Republicii Moldova şi de legile organice, precum şi de către persoanele

cărora persoana cu înaltă funcţie de răspundere le-a delegat împuternicirile sale (art.

123 Cod penal).

Victima se va adresa cu plîngere la organele de constatare, de urmărire penală or

procurorului din diverse motive pentru faptul că beneficiarul comisionului ilicit

promis, oferit sau a încercat să-i dea valorile indicate în dispoziţia art. 324 CP. în primul

rînd, această persoană cu funcţii de răspundere este un angajat cinstit şi nu acceptă

încălcări de lege, inclusiv cele care violează sfera sa de activitate. în al doilea rînd,

funcţionarul se teme ca prin acţiunile făptuitorului infracţiunii de corupere activă să

fie provocat şi, în aşa fel, să fie supus urmăririi penale. în al treilea rînd, prin decla-

rarea cazului de corupere activă, persoana cu funcţii de răspundere care a încercat să-1

58

corupă, îşi manifestă atitudinea negativă faţă de acele persoane care încearcă prin

metode ilegale să-şi soluţioneze problemele lor.

Concomitent cu înregistrarea plîngerii, conducătorul organului de constatare,

de urmărire penală sau procurorul va dispune sesizarea respectivă unui angajat ex-

perimentat sau unui grup de lucrători din diferite servicii pentru verificarea imediată a

informaţiei şi adoptarea deciziei de pornire a urmăririi penale sau de nepornire a ei.

Evident că victima va prezenta o declaraţie privind împrejurările comiterii actu-

lui de corupere activă: se va stabili cine este făptuitorul; pentru care acţiune sau in-

acţiune a persoanei cu funcţii de răspundere i-a fost promis, oferit sau s-a încercat de a

i se da comisionul ilicit; dacă intră sau nu în cercul de atribuţii ale victimei acţiunea sau

inacţiunea pe care şi-o dorea făptuitorul; dacă avea sau nu funcţionarul respectiv

posibilitatea reală de a putea soluţiona solicitarea beneficiarului comisionului ilicit;

dacă a executat funcţionarul anumite acţiuni în favoarea făptuitorului sau nu; dacă da,

atunci acţiunile persoanei cu funcţii de răspundere au fost îndeplinite în limitele legii

sau cu încălcarea normelor stabilite fiind silit sau şantajat etc.

Totodată, se verifică minuţios dacă nu este o situaţie de denunţare calomnioasă,

cînd persoana cu funcţii de răspundere, cu bună ştiinţă, avînd ură pe persoana care are

necesitatea de a-şi soluţiona legal problemele ce întră în atribuţiile sale de serviciu, o

denunţă ilegal pentru a o face pe aceasta din urmă să sufere nejustificat. Ca motiv

poate servi faptul că persoana cu funcţii de răspundere care a adresat plîngerea, ea

însăşi poate fi o persoană coruptă care a încercat să extorcheze comisionul ilicit şi fiind

refuzată categoric, încearcă să se răzbune pe persoana cinstită şi face declaraţie

calomnioasă.

În cazul în care vor fi prezente indiciile componenţei de infracţiune a faptei de

corupere activă, atunci se va decide pornirea urmăririi penale şi efectuarea acţiunilor de

urmărire penală şi a măsurilor operative de investigaţie.

Recomandăm, în caz că victima este de acord, să se organizeze reţinerea făptui-

torului în flagrant delict în momentul cînd va încerca să-i transmită persoanei cu funcţii

de răspundere comisionul ilicit sau o parte a acestei valori, deoarece legea nu interzice

59

această măsură în privinţa unei persoane simple care este autorul faptei de corupere

activă.16

b. Depistarea semnelor infracţiunii de corupere pasivă în urma parvenirii la

organele de constatare, de urmărire penală sau la procuratură a denunţului făcut

de o persoană fizică sau juridică despre săvîrşirea infracţiunii de corupere activă,

despre fapta indicată în curs de desfăşurare sau de pregătire.

Denunţul trebuie să corespundă pe deplin cerinţelor indicate în art. 263 CPP şi

să fie înregistrat conform instrucţiunii privind modul de primire, înregistrare, evidenţă

şi examinare a sesizărilor şi a altor informaţii despre infracţiuni.

Practica ne demonstrează că cel mai frecvent sesizările sub formă de denunţ

aparţin persoanelor din mediul familial, din mediul profesional, din alte medii ale

făptuitorului.

Din mediul familial, denunţătorii sînt, de regulă, rude apropiate ale făptuitoru-

lui, mai ales soţia / soţul nemulţumiţi, invidioşi, răzbunători, inclusiv din cauză că su-

feră de pe urma transmiterii comisionului ilicit.

Din mediul profesional, denunţătorii pot fi colegii de serviciu, şefii sau subordo-

naţii persoanelor cu funcţii de răspundere care pretind, acceptă sau primesc comisionul

ilicit. Unii din denunţători sînt persoane oneste care îşi îndeplinesc cinstit obligaţiile de

serviciu şi nu permit afectarea imaginii organului, instituţiei, întreprinderii sau

organizaţiei de stat în care activează, alţii sînt răzbunători, invidioşi, nemulţumiţi că nu

iau parte la căpătarea cîştigului nemeritat.

Din mediul celor antrenaţi în comiterea actului de dare-primire a comisionului

ilicit pot fi persoanele care sînt obligate să devină intermediari în actul de corupţie,

persoanele care trebuiau să susţină făptuitorul coruperii active cu mijloace financiare

sau materiale şi cunosc esenţa faptei etc.

Persoanele care deţin anumite informaţii despre fapta de corupere activă deja

comisă sau în curs de desfăşurare, sau pregătire, nu întotdeauna sînt predispuse să se

adreseze cu denunţ la organele respective. Prin urmare, organele de constatare, de ur-

mărire penală sau procurorul, cunoscînd asemenea situaţii, sînt obligaţi să conlucreze

16 Силла А., Закон и взятка, Кишинэу, 1984

60

cu persoanele indicate, pentru a le convinge să colaboreze cu organele de drept chiar de

la etapa de înaintare a denunţului pînă la examinarea cauzei penale în instanţa de

judecată.17

Formele de lucru cu viitorii autori ai denunţului sînt diverse şi vor fi aplicate

în funcţie de situaţia concretă: discuţii cu deţinătorul de informaţie despre fapta de

corupere activă, chemarea acestor persoane la respectarea legilor, care prevăd că orice

persoană care posedă date despre infracţiuni, inclusiv de corupere activă, este obligată

să le denunţe organelor de drept; prevenirea despre răspunderea penală în caz că ele

vor tăinui infracţiunea săvîrşită, acumularea unor materiale compromiţătoare în

privinţa persoanei care deţine informaţia pentru a o determina să depună denunţul în

privinţa făptuitorului coruperii active, alte metode legale.

c. Depistarea semnelor infracţiunii de corupţie activă în urma

autodenunţului făcut de persoana care din proprie iniţiativă a promis, a oferit sau a

dat comisionul ilicit, sau se pregăteşte să săvîrşească acest lucru.

Dacă persoana de la care a fost extorcat folosul necuvenit de către persoana cu

funcţii de răspundere va încerca să se adreseze cu un autodenunţ, atunci se recomandă

ca organul de constatare, de urmărire penală sau procurorul să consemneze sesizarea

sub formă de plîngere, dar nu autodenunţ. Aceasta se explică prin faptul că persoana de

la care a fost extorcată valoarea respectivă va apărea în calitate de victimă, deoarece,

potrivit prevederilor art. 325 CP, persoana care a promis, a oferit sau a dat bunurile

sau serviciile enumerate la art. 324 CP este eliberată de răspundere penală dacă ele i-au

fost extorcate.

În situaţia dată, informaţia despre fapta de corupere activă va fi examinată în

conformitate cu regulile procesuale stabilite de art. 263 (Plîngerea şi denunţul) CPP

precum a fost indicat anterior privind depistarea şi documentarea semnelor de corupere

pasivă.

Autosesizarea va fi acceptată numai dacă situaţia concretă corespunde condiţii-

lor ce decurg din dreptul material şi anume:

17 V. Cuşnir, Corupţia. Reglementări de drept. Activităţi de prevenire şi combatere, Chişinău, 1999

61

■ Persoana (autorul autosesizării) care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori

servicii a comis fapta prejudiciabilă din proprie iniţiativă, fără ca comisionul ilicit să fi

fost extorcat de persoana cu funcţii de răspundere;

■ Persoana (autorul autosesizării) care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori

servicii s-a autodenunţat, neştiind că organele de urmărire penală au fost la

curent cu fapta pe care a săvîrşit-o.

Angajaţii organului de constatare, de urmărire penală sau procurorul, primind

autosesizarea, trebuie să fie prudenţi şi să respecte cu stricteţe prevederile art. 264

(Autodenunţare) CPP. în caz contrar, datele expuse în sesizarea dată nu vor avea putere

probantă şi nu vor fi recunoscute ca probe în procesul urmăririi penale şi în instanţa de

judecată pentru demonstrarea infracţiunii de corupere pasivă săvîrşită de persoana

respectivă.

Concomitent cu înregistrarea autosesizării referitor la infracţiunea de corupţie

activă şi, evident, a faptei de corupere pasivă, organul respectiv va lua o explicaţie de-

taliată de la autorul sesizării indicate.

Totodată, se va planifica verificarea datelor expuse de către autorul

autodenunţului, atît prin acţiuni obişnuite, cît şi prin efectuarea acţiunilor operative de

investigaţie, prevăzute de art. 6 al Legii privind activitatea operativă de investigaţie.

Persoanele responsabile din organele de constatare, de urmărire penală sau

procurorii, primind autodenunţarea, vor lua măsurile deja descrise pentru protecţia

informaţiei şi evitarea scurgerii ei şi pentru a proteja persoana care a făcut sesizarea

dată.

În caz de necesitate, datele privind infracţiunea de corupere activă şi cea de

corupere pasivă vor fi codificate; examinarea autodenunţului va fi încredinţată unui

cerc cît mai redus de specialişti; va fi limitat accesul altor persoane, inclusiv din cadrul

organului de drept care cercetează cazul, la informaţia respectivă.

d. Depistarea semnelor infracţiunii de corupere activă în urma colectării şi

acumulării informaţiei despre fapta săvîrşită nemijlocit de către lucrătorii

organelor de constatare, de urmărire penală sau procurori.

62

Pentru a putea organiza mai eficient activitatea de depistare şi documentare a

semnelor infracţiunii de corupere activă, ofiţerii organelor de constatare, de urmărire

penală şi procurorii trebuie să cunoască în detaliu categoria organelor în care se pot co-

mite asemenea fapte şi categoria de persoane pasibile de a deveni făptuitori.

Faptele prejudiciabile de corupere activă, evident, se pot săvîrşi în organele în

ca re se pot comite şi actele de corupere pasivă, deoarece aceste infracţiuni sînt strîns

legate între ele şi apar ca două feţe ale uneia şi aceleiaşi monede. Ca şi la coruperea

pasivă, infracţiunile de corupere activă se pot comite în:

1. întreprinderile, instituţiile sau organizaţiile de stat ori organele

administraţi publice:

a) întreprinderile care aparţin statului, adică agenţi economici din cadrul

ministerelor sau organelor administraţiei publice locale (municipale) cu capital de

stat; societăţi comerciale cu capital de stat majoritar. Informaţia referitor la

întreprinderile de stat se poate solicita de la Camera înregistrării de Stat a Ministerului

Dezvoltării Informaţionale;

b) instituţiile de stat din domeniul privatizării, licenţierii unor genuri de

activitate, învăţămîntului, medicinii, transportului, protecţiei drepturilor

consumatorilor, documentării populaţiei, efectuării expertizelor judiciare, protecţiei

mediului înconjurător şi altele;

c) organizaţiile de stat. Informaţia referitor la numărul şi denumirea acestor

organizaţii de stat poate fi interpelată de la Camera înregistrării de Stat a Ministerului

Dezvoltării Informaţionale; organele administraţiei publice.

2. Categoria de persoane care pot întruni semnele făptuitorului faptei de

corupere activă.

Infracţiunile de corupere activă pot fi săvîrşite de persoane fizice care doresc să-

soluţioneze în întreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat sau în organele

administraţiei publice locale sau centrale pe căi legale, ilegale ori ocolite, în regim de

urgenţă sau cu tăinuirea unor împrejurări nefavorabile pentru ele sau rudele lor apro-

piate, diverse necesităţi precum ar fi:

63

1. promovarea unor proiecte de legi, hotărîri ale Parlamentului sau Guvernului

Republicii Moldova favorabile pentru anumite categorii de persoane fizice sau

juridice;

2. perfectarea actelor de identitate personală (certificatul de naştere, buletinul

de identitate, paşaportul internaţional), permise de conducere a mijloacelor de transport,

paşapoarte tehnice de înregistrare a mijloacelor de transport, obţinerea unor numere

preferenţiale de înmatriculare a automobilelor etc, care se pot perfecta în primării şi

serviciile Ministerului Dezvoltării Informaţionale;

3. solicitarea licenţelor pentru anumite genuri de activitate profitabile precum

ar fi: activitatea legată de metalele nobile şi pietrele preţioase; activitatea legată de

jocurile de noroc; organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea cazinourilor,

exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile

sportive; importul alcoolului etilic; importul şi/ sau comercializarea angro a băuturilor

alcoolice şi a berii importate; fabricarea alcoolului etilic, a producţiei alcoolice, a berii

şi/ sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a

berii produse de producătorii autohtoni; importul articolelor de tutun; importul şi/

sau prelucrarea industrială a tutunului, fabricarea articolelor din tutun şi/ sau

comercializarea angro a tutunului fermentat şi a articolelor din tutun şi altele. E

important de ştiut că licenţele sînt eliberate de Camera de Licenţiere a Republicii Mol-

dova, iar în unele cazuri prevăzute în art. 6 al Legii nr. 451-XV privind licenţierea unor

genuri de activitate, de către autorităţile executive ale administraţiei publice locale;

4. scutirea de impozite, datorii la bugetele de stat şi local sau la fondul social,

pe care le pot oferi unii angajaţi ai organelor Serviciului Fiscal de Stat;

5. privatizarea unor întreprinderi de stat, imobile, terenuri, mijloace de trans -

port, subsoluri etc, responsabili de care sînt angajaţii organelor de privatizare;

6. înregistrarea unor întreprinderi sau firme fantomă ori refuzul de a înregistra

unele întreprinderi concurente structurilor economiei subterane, realizată prin

intermediul unor angajaţi ai Camerei înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării

Informaţionale;

64

7. eliberarea unor garanţii de stat la primirea creditelor sau împrumuturilor ori

scutirea de datorii istorice, înfăptuită prin intermediul unor structuri ale Guvernului;

8. obţinerea unor decizii favorabile în urma efectuării controalelor financiare

sau a reviziilor de către angajaţii Departamentului Control Financiar şi Revizie;

9. obţinerea unor hotărîri favorabile în cursul controlului financiar de stat, efe-

ctuat de serviciile abilitate ale Curţii de Conturi a Republicii Moldova;

10. scutirea de anumite pedepse pentru comiterea contravenţiilor

administrative în sfera: protecţiei muncii şi sănătăţii populaţiei; atentării asupra

patrimoniului; protecţiei mediului ambiant, monumentelor istorice şi de cultură; in-

dustriei şi utilizării energiei termice şi electrice; gospodăriei agricole; încălcării regulilor

sanitar-veterinare; gospodăriei comunale şi amenajării; comerţului, financiară şi a

îndeletnicirilor meşteşugăreşti; apărării ordinii publice; a ordinii de administrare;

menţinerii ordinii în instanţele judecătoreşti;

11. evitarea pedepselor cu caracter penal, care se pot manifesta prin nepornirea

urmării penale; încetarea sau clasarea cauzelor penale; suspendarea condiţionată a

urmăririi penale şi eliberarea de răspundere penală; achitarea inculpatului în instanţa de

judecată, micşorarea pedepsei, schimbarea categoriilor de pedeapsă penală sau

eliberarea de răspunderea ori pedeapsa penală;

12. obţinerea unor decizii favorabile în cauzele civile de litigii din sfera

relaţiilor civile, familiale, a muncii, a comerţului, a finanţelor etc;

13. trecerea ilegală sau neîntemeiată peste hotarele vamale ale Republicii

Moldova a mărfurilor, obiectelor şi altor valori de contrabandă, a substanţelor

narcotice, psihotrope, cu efect puternic, toxice, otrăvitoare, radioactive, explozive, a

deşeurilor nocive, a armamentului, dispozitivelor explozive, a muniţii lor sau a

valorilor culturale;

14. efectuarea unor expertize medico-legale sau judiciare favorabile pentru

partea interesată;

15. efectuarea licitaţiilor de mărfuri industriale, agricole şi alte tipuri de

mărfuri, inclusiv a celor cu strigare şi negociere directă;

65

16. angajarea la serviciu într-o funcţie privilegiată în întreprinderile,

instituţiile, organizaţiile de stat sau în organele administraţiei publice de diferite

niveluri;

17. alte chestiuni.

Persoanele responsabile abilitate cu contracararea fenomenului corupţiei vor

colecta informaţia din următoarele surse:

● Informaţia cu caracter anonim: scrisori anonime, intervenţii telefonice cu

autori neidentificaţi; date parvenite nemijlocit de la persoane care nu acceptă să-şi

dezvăluie identitatea.

● Informaţia din mass-media: articole din ziare şi reviste; emisiuni radiofonice şi

televizate; informaţii de la conferinţele de presă; informaţii din interviuri încă

nepublicate în mod oficial în mijloacele de presă.

● Informaţii referitoare la comportamentul unor persoane care îşi rezolvă pro-

blemele lor ce ţin de domeniul public cu multă uşurinţă, într-un mod suspect

sau dubios; nejustificat sau ilegal, obţinînd diverse avantaje, servicii, distincţii, funcţii,

pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabilă.

● Informaţia obţinută de organele de constatare, de urmărire penală sau pro-

curori în cadrul cercetării unor materiale, cauze penale despre diverse infracţiuni,

inclusiv din categoria celor săvîrşite.

● Informaţia parvenită de la colaboratorii titulari ale subdiviziunilor operative

infiltraţi, conform legii, în organizaţiile criminale.

● Informaţii parvenite de la persoanele care colaborează în mod confidenţial

cu organele care exercită activitatea operativă de investigaţie.

● Informaţia parvenită de la organele de revizie şi control sau credit: acte de

inventariere, acte de revizie, acte de diverse controale şi verificări.

● Informaţia parvenită de la serviciile Curţii de Conturi a Republicii Moldova

publicate în Monitorul Oficial sau rămase nepublicate.

● Informaţii obţinute în urma verificărilor efectuate de organele de control asu-

pra adoptării, conform legii în vigoare şi a ordinii stabilite, a actelor în intere

sul persoanelor interesate.

66

● Informaţia parvenită prin intermediul mijloacelor telefonice (linia fierbinte)

instalate în incintele ministerelor, departamentelor şi altor instituţii ale autorităţilor

publice.

● Informaţia parvenită de la lucrătorii întreprinderilor, instituţiilor sau subdi -

viziunilor create sub acoperire anume în scopul depistării infracţiunilor, inclusiv a

celor de corupere activă.

● Informaţii acumulate de organele competente în procesul de urmărire şi susţine-

re operativă a procedurii de cercetare penală şi de la dezbaterile judecătoreşti în cauze

penale privind infracţiuni deosebit de grave, excepţional de grave sau săvîrşite de

reprezentanţii grupărilor criminale ori a organizaţilor (asociaţii lor) criminale, pînă la

adoptarea şi intrarea in vigoare a hotărîrilor definitive.

• Altă informaţie dobîndită de către organele competente din alte surse în pro-

cesul de depistare a infracţiunilor de corupere pasivă, despre care s-a vorbit în

paragraful anterior.

Informaţia referitor la comiterea infracţiunii de corupere activă sau a faptei în

curs de desfăşurare ori pregătire trebuie să fie bine protejată şi în acest scop se

limitează accesul angajaţilor din organele de constatare, de urmărire penală sau

procuratură la materialele preventive; în caz de necesitate se procedează la codificarea

informaţiei incluse în registrul respectiv, alte metode acceptabile şi adoptate în funcţie

de situaţia concretă.

Activitatea de verificare şi documentare a datelor parvenite la organele

competente referitor la fapta prejudiciabilă de corupere activă

O activitate serioasă la etapa iniţială o constituie procedura de verificare şi

documentare a datelor incluse în denunţul înregistrat.

Aşa cum s-a menţionat anterior, angajaţii organelor de constatare, de urmărire

penală sau procurorii, în cadrul unui dosar operativ vor utiliza atît procedee obişnuite

de control, cît şi măsuri operative de investigaţie prevăzute de Legea privind acti-

vitatea operativă de investigaţie.

67

Se recomandă ca informaţia referitor la fapta de corupere activă să fie verificată

şi documentată de către o echipă de specialişti în componenţa ofiţerilor organului de

constatare, a ofiţerului de urmărire penală, a procurorului, a unor ofiţeri din alte ser-

vicii ale organului de poliţie, cu participarea inspectorilor criminalişti şi, după caz, a

altor specialişti.18

Din arsenalul metodelor obişnuite, angajaţii organelor indicate vor utiliza:

- audierea detaliată a deţinătorului de informaţie cu respectarea tuturor regu -

lilor de tactică şi metodică criminalistică, astfel încît să se poată realiza o imagine

completă a faptei de corupere activă. în obţinerea declaraţiilor trebuie să

se insiste asupra relevării tuturor aspectelor şi împrejurărilor legate de fapta

de corupere activă, de persoana făptuitorului — posesorul comisionului ilicit, de

persoanele care pot confirma datele prezentate de denunţător, de persoana cu funcţii de

răspundere căreia îi este destinat comisionul ilicit, de calitatea şi natura foloaselor

necuvenite etc;

- solicitarea de la organul în care lucrează persoana cu funcţii de răspundere a

documentelor care nemijlocit vizează actul de corupţie şi alte documente care pot avea

tangenţă la fapte de corupţie. Totodată, pentru a nu da temei ca posesorul comisionului

ilicit să bănuiască că este supus controlului, angajaţii organelor competente vor cere şi

alte feluri de documente: de contabilitate, de cancelarie, de evidenţă etc;

- audierea unor persoane care deţin date cu privire la fapta de corupere activă,

care pe viitor vor fi audiate în calitate de martori în cadrul cauzei penale;

- solicitare - instrucţiunilor, regulamentelor, ordinelor, contractelor din care

decurg atribuţiile persoanei cu funcţii de răspundere;

- alte acţiuni.

Este foarte important ca lucrătorii organelor competente să întreprindă măsuri

efective ca persoanele care au fost audiate în cadrul procedurii de verificare a infor-

maţiei să nu divulge datele despre care s-a discutat.

18 V. Tarhon, Infracţiuni pentru care se aplică proceduri speciale de urmărire şi judecată, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968

68

Concomitent cu efectuarea acţiunilor obişnuite se recomandă a efectua şi măsuri

operative de investigaţie prevăzute de art. 6 al Legii privind activitatea operativă de

investigaţie.

Angajaţii organului de constatare şi de urmărire penală, cu autorizaţia condu-

ctorului organului respectiv, vor proceda la:

- chestionarea persoanelor din anturajul făptuitorului faptei de corupere pasivă;

- culegerea informaţiei ce prezintă interes operativ referitor la fapta săvîrşită

sau la cea în curs de desfăşurare ori pregătire;

- identificarea altor persoane care pot deţine informaţii cu privire la: făptuito-

rul coruperii active, persoana cu funcţii de răspundere pentru care este destinat

comisionul ilicit, natura şi calitatea comisionului ilicit, data şi locul transmiterii

valorilor necuvenite, întîlnirile cu persoana cu funcţii de răspundere

pentru a discuta detaliile transmiterii beneficiului ilicit, întîlnirea cu persoane

de la care făptuitorul coruperii active va împrumuta banii sau bunurile materiale

necesare pentru a le transmite persoanei cu funcţii de răspundere în calitate de

comision ilicit;

- alte acţiuni din această categorie.

În procesul executării măsurilor operative de investigaţie se utilizează

mijloacele tehnice speciale, inclusiv aparate de fotografiat, camere de luat vederi,

magnetofoane, aparataj de depistare a substanţelor marcatoare (fluorescente şi altele).

Totodată, specialiştii vor folosi şi substanţele chimice speciale fluorescente

pentru marcarea banilor, titlurilor de valoare, documentelor necesare, bunurilor

materiale i a altor obiecte.

Documentarea acţiunilor şi a măsurilor operative de investigaţie în

procesul verificării datelor cu privire la faptele prejudiciabile de corupere activă

Rezultatele acţiunilor executate vor fi documentate şi se vor întocmi

ordonanţele i procesele-verbale necesare.

După cum am menţionat la compartimentul documentării infracţiunilor de

corupere pasivă, la fel în cazurile de documentare a faptelor de corupere activă,

69

lucrătorii responsabili vor întocmi decizii, procese-verbale, explicaţii, rapoarte şi note

informative.

În cadrul efectuării acţiunilor de verificare cu caracter obişnuit şi a măsurilor

operative de investigaţie vor fi acumulate şi documentate date referitor la următoarele

aspecte:

- persoana făptuitorului coruperii active: numele şi prenumele; locul de trai,

genul de activitate, antecedentele penale, starea familială, locuieşte la bloc sau

este posesorul unei case individuale, deţine automobil de lux sau altă avere;

- atitudinea membrilor familiei (soţie / soţ, copii, părinţi), a prietenilor şi

cunoştinţelor faţă de intenţia de a promite, a oferi sau a da foloase necuvenite;

- problemele pe care le are posesorul comisionului ilicit şi pe care încearcă să le

rezolve sau deja le-a rezolvat prin coruperea persoanei cu funcţii de răspundere;

- sursele din care poate fi constituit comisionul ilicit: salariul personal sau salariul

membrilor familiei, acumulările financiare în decursul a mai multor ani, mijloacele

băneşti obţinute din vinderea unor bunuri materiale; banii împrumutaţi de la rude, prieteni,

cunoscuţi, luaţi din băncile comerciale în calitate de credit, bani şi bunuri materiale

primite de făptuitor în calitate de mită; mijloace financiare sau bunuri materiale obţinute

în urma săvîrşirii unor infracţiuni, precum ar fi furturi, jafuri, tîlhării, escrocherii, şantaje,

delapidări a proprietăţii de stat, obşteşti sau a unităţilor comerciale; mijloace băneşti

nelegalizate, dobîndite ca urmare a eschivării de la achitarea impozitelor, din circulaţia

ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor, din proxenetism şi

prostituţie; bani proveniţi din conturile organizaţiilor (asociaţiilor) criminale; imobilul

personal sau al membrilor familiei (apartamente, vile, terenuri, întreprinderi

individuale, localuri, baruri, alte bunuri de acest gen aflate în proprietatea privată a

făptuitorului);

- cercul de persoane antrenate în executarea nemijlocită a acţiunii de corupere

activă: făptuitorul va transmite personal comisionul ilicit sau va face uz de serviciul

unui intermediar sau de alţi complici, ori de persoane care nu-şi dau seama că se comite

o infracţiune;

70

- modul de transmitere a comisionului necuvenit: va fi transmis direct de către

făptuitor, de intermediar; va fi depus pe contul bancar al persoanei cu funcţii

de răspundere; va fi încheiat un contract de cumpărare-vînzare între funcţionarul

corupt şi făptuitor; va fi perfectat un testament de moştenire, un act de donaţie etc.

- data şi timpul transmiterii beneficiului necuvenit: în timp de zi sau de noapte;

timp de vară sau de iarnă, de ploaie sau ninsoare etc;

- locul săvîrşirii actului de dare a banilor, titlurilor de valoare, a bunurilor ma-

teriale etc: în birou, în bar sau restaurant, în salonul automobilului, în stradă, în spaţiu

liber etc;

- calitatea comisionului ilicit: bani, titluri de valoare, oferte, bunuri sau avan-

taje patrimoniale, servicii, privilegii sau alte beneficii;

- calitatea persoanei cu funcţii de răspundere căreia îi este destinat beneficiul

necuvenit: organul în care aceasta lucrează, funcţia pe care o deţine, cercul de atribuţii

(drepturi şi obligaţii) pe care le posedă şi care decurg din postul ocupat; actele pe care le

poate adopta sau semna; acţiunea pe care trebuie s-o execute în favoarea făptuitorului

coruperii active sau deja a îndeplinit-o, sau nu trebuia s-o îndeplinească etc.

Datele acumulate în cadrul dosarului operativ vor fi minuţios analizate pentru a

decide care din documentele disponibile vor fi legalizate pe viitor în procesul efectuării

urmăririi penale.

Totodată, informaţia deţinută de angajaţii organului de constatare sau de

urmărire penală va servi ca material preventiv pentru a construi, înainta şi controla

versiuni cu caracter general şi a celor cu caracter particular.

Din categoria versiunilor tipice pot face parte următoarele:19

- a avut loc actul dării folosului necuvenit (comisionului ilicit) fără a fi

acceptat sau primit de persoana cu funcţii de răspundere;

- a avut loc fapta dării-primirii folosului necuvenit (beneficiului ilicit);

a avut loc extorcarea valorilor ce constituie obiectul material al actului de corupere;

- faptele de dare-primire a foloaselor ilegale se săvîrşesc de făptuitori sistematic;

19 V. Cuşnir, Corupţia. Reglementări de drept. Activităţi de prevenire şi combatere, Chişinău, 1999

71

- persoana cu funcţii de răspundere a înţeles greşit comportamentul persoanei

care are de rezolvat probleme şi a depus neîntemeiat plîngerea la organele de drept;

- alte persoane care au denunţat organele de constatare, de urmărire penală sau

procuratura despre actul de corupere activă, au tratat neadecvat informaţia

respectivă şi au sesizat greşit organul de drept;

- valorile materiale au fost promise, oferite sau date în mod legal, şi actul de

corupere nu s-a realizat, deoarece denunţătorul acestor valori era dator funcţionarului

public şi prin această tranzacţie a fost stinsă o datorie reală;

- alte versiuni.

Concomitent cu versiunile de ordin general vor fi constituite, înaintate şi

verificate şi versiunile de ordin particular, care vor depinde de fiecare situaţie concretă

şi vor cuprinde împrejurările concrete de comitere a faptei de corupere activă, cum ar

fi: locul, timpul, calitatea nemijlocită a comisionului ilicit, persoanele implicate în

acţiunile infracţionale, tehnologia de dare-primire a beneficiului, formele de

promisiuni sau oferte de bunuri şi servicii, mijloacele de transport sau alte mijloace

tehnice utilizate în acţiunea de corupere etc.

Rezultatele activităţii de verificare şi documentare a faptei de corupere

activă

Activitatea de verificare şi documentare a faptei prejudiciabile de corupere

activă trebuie să se încheie cu acumularea datelor referitor la întregul spectru al

componenţei de infracţiuni prevăzute de art. 325 CP, pentru a putea demonstra

următoarele aspecte:

- fapta concretă de corupere activă: promiterea, oferirea sau darea bunurilor şi

serviciilor unei persoane cu funcţii de răspundere, numărul actelor de corupere activă,

timpul şi consecutivitatea lor;

- persoana făptuitorului, numărul persoanelor implicate în fapta de corupere

activă, calitatea de autor, organizator, instigator sau complice; din ce anturaj

face parte;

- calitatea comisionului ilicit: bani, titluri de valoare (acţiuni, obligaţii, cecuri,

cambii, bilete de ordin, acreditive, bonuri de trezorerie, obligaţii ale împrumutului de

72

stat) oferte, bunuri, avantaje, servicii etc; valoarea lor: obişnuită, mare sau deosebit de

mare;

- împrejurările realizării actului de corupere pasivă: data, locul, mijloacele

tehnice utilizate pentru atingerea scopului propus de făptuitor;

- acţiunea pe care trebuia sau nu trebuia să o îndeplinească ori pe care trebuia

să o tergiverseze sau să o îndeplinească de urgenţă; dacă executarea acţiunii ţinea de

competenţa persoanei cu funcţie de răspundere sau nu;

- alte circumstanţe ce ţin de realizarea intenţiei făptuitorului etc.

În caz de prezenţă a semnelor componenţei de infracţiune, ofiţerul de urmărire

penală va porni urmărirea penală în temeiul art. 325 CP, respectînd cerinţele art. 274

CPP.

73

Capitolul III. Tactica acţiunilor iniţiale de urmărire penală.

Începerea urmăririi penale este un moment procesual deosebit, constituind

momentul iniţial al procesului penal, dar şi faptul că implică drepturi şi obligat

specifice atît pentru organele de urmărire penală, cît şi pentru ceilalţi participant la

proces.

Atît modalităţile începerii urmăririi penale, cît şi măsurile ce se impun a fi luate

cu această ocazie sînt prevăzute în cuprinsul art. 274 CPP, care prevede că organul de u

mărire penală, sesizat în condiţiile art. 262 CPP, dispune, prin rezoluţie, începerea

urmăririi penale dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare

efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii

penale prevăzute în art. 275 CPP.

Din cele relatate se poate rezuma că pentru începerea urmăririi penale este

necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:

a. săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală;

b. existenţa unei sesizări a organului de urmărire penală care să cuprindă un minim

de date sau informaţii pe baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi

penale. în cazul în care sesizarea nu conţine minimul informaţional, se proceda

a efectuarea actelor premergătoare;

c. inexistenţa vreunuia din cazurile de împiedicare a începerii urmăririi penal

prevăzute în art. 275 CPP.

Ca motiv pentru începerea urmăririi penale pentru faptele de corupţie, servesc

sesizările verbale şi scrise despre infracţiunile săvîrşite sau în curs de pregătire parvenite

la organul de urmărire penală sau procuratură.

În cazul existenţei vreuneia din circumstanţele prevăzute de art. 275 CPP,

organul de urmărire penală, în conformitate cu pct. 4 art. 274 CPP, înaintează

procurorului propunerea de a nu porni urmărirea penală20.

Rezoluţia sau, după caz, procesul-verbal de începere a urmăririi penale, emisă

de organul de urmărire penală, în termen de 24 ore se supun confirmării de către

20 Codul de procedură penală al R.Moldova din 14 martie 2003

74

procurorul efectuează conducerea activităţii de urmărire penală. Concomitent cu

confirmarea urmăririi penale, procurorul fixează şi termenul de urmărire.

La începerea urmăririi penale pentru faptele de corupţie, organul de urmărire

penală stabileşte un plan de acţiuni primordiale.

Planul urmează să fie elaborat ţinîndu-se cont de faptul că ofiţerul de urmărire

efectuează nemijlocit urmărirea şi concomitent conduce efectuarea măsurilor operative

de investigaţie necesare.

Organizarea şi efectuarea primelor măsuri ce nu suferă amînare depinde de

situaţia creată la moment în fiecare caz aparte. Este imposibil de prevăzut toate

circumstanţele pentru a face nişte recomandări generale privind investigarea

infracţiunilor de corupţie. Analizînd practica, am ajuns la concluzia că, de obicei, la

pornirea urmăririi penale ofiţerul de urmărire penală poate să se ciocnească de trei

situaţii neordinare şi anume:

1. crima e deja săvîrşită şi au survenit consecinţe;

2. infracţiunea e în proces de pregătire;

3. informaţia despre săvîrşirea infracţiunii nu este bine documentată şi necesită un

control adăugător în scopul stabilirii existenţei ei defacto, stabilirea persoanelor

nevinovate şi a consecinţelor survenite.

Pornind de la aceste situaţii concrete, ofiţerul de urmărire penală planifică şi

efectuează acţiunile necesare.

Astfel, stabilind că infracţiunea e deja săvîrşită, se recomandă de procedat la:

- audierea persoanelor ce au declarat infracţiunea;

- audierea martorilor;

- efectuarea percheziţiilor la bănuit în scopul depistării obiectelor dobîndite pe

cale ilicită, documentelor necesare, inscripţiilor, schemelor;

- ridicarea documentelor ce relevă infracţiunea;

- audierea bănuitului;

- audierea complicilor;

- efectuarea (după caz şi necesitate) a percheziţiilor la complici;

- efectuarea confruntărilor;

75

- dispunerea unor expertize. revizii, constatări tehnico-ştiinţifice;

- reţinerea bănuitului, aplicarea în privinţa lui a măsurii preventive.

Dacă infracţiunea e în proces de pregătire, ofiţerul de urmărire penală are

posibilitatea reală de a verifica veridicitatea informaţiei parvenite. încredinţîndu-se că

informaţia este obiectivă e necesar să stabilească dacă persoana în cauză este subiect al

infracţiunii de corupţie, care sînt obligaţiunile ei de serviciu, posibilitatea efectuării

acţiunilor în interesul altor persoane (la corupţie pasivă şi activă), care sînt relaţiile

dintre reclamat şi declarant. La stabilirea circumstanţelor date e oportun de întreprins

următoarele:

- de audiat, conform art. 105 CPP, persoana care a remis sesizarea privind

infracţiunea;

- de organizat efectuarea unor măsuri operative de investigaţie necesare la

probarea faptei infracţionale (transmiterea banilor sau altor bunuri sub control,

interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri);

- reţinerea persoanei în flagrant;

- percheziţionarea ei corporală;

- cercetarea la faţa locului;

- efectuarea percheziţiei la domiciliu, la locul de muncă;

- ridicarea şi cercetarea documentelor necesare;

- efectuarea confruntărilor;

- cercetarea obiectelor ce au servit ca obiect al infracţiunii;

- dispunerea efectuării expertizei criminalistice (chimice, grafologice), constatării

tehnico-ştiinţifice;

- audierea martorilor.

În cazul cînd nu sînt stabilite cu certitudine fapta infracţională, persoana

bănuită sau consecinţele survenite, e necesar de studiat şi de ridicat documentele ce

reglementează funcţionarea organului în care activează persoana bănuită de săvîrşirea

infracţiunii, de studiat obligaţiunile ei de serviciu, după caz şi necesitate, de dispus

efectuarea unor revizii, în scopul elucidării unor aspecte ce ţin de fapta infracţională, de

audiat în calitate de martor persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul instituţiei

76

date sau din alte instituţii, de dispus organizarea efectuării unor măsuri operative de

investigaţie (interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri, supravegherea

domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice).

La stabilirea circumstanţelor săvîrşirii infracţiunii, prejudiciului cauzat, e

necesar de procedat la audierea persoanei bănuite, după caz şi necesitate, se efectuează

percheziţii la domiciliu şi la locul de muncă al persoanei în cauză, la complici, se

efectuează confruntări.

În procesul efectuării urmăririi penale, se recomandă de respectat tactica şi

metodica efectuării unor acţiuni de urmărire penală care au o importanţă deosebită şi

de rezultatele cărora în mare măsură depinde acumularea probelor necesare. Se propune

examinarea următoarelor acţiuni de urmărire penală:

3.1. Audierea persoanei care a declarat infracţiunea de corupţie

La instrumentarea dosarelor penale ce ţin de coruperea pasivă (art. 324 CP),

coruperea activă (art. 325 CP), traficul de influenţă (art. 326 CP), primirea de către un

funcţionar a recompensei ilicite (art. 330 CP), audierea persoanei care a declarat

infracţiunea este un element de primă importanţă21.

În cadrul audierii persoanei în cauză, avem posibilitatea de a obţine informaţia

care, uneori, nu poate fi dobîndită din alte surse, de aceea audierea se efectuează imediat

după pornirea procesului penal. Numai prin audierea persoanei date avem posibili tatea

de a stabili persoana care a săvîrşit sau se pregăteşte să săvîrşească infracţiunea, putem

stabili obiectul infracţiunii şi interesul pentru care ea se comite. Persoana se audiază în

calitate de martor conform condiţiilor prevăzute de art. 105 CPP. Din start e necesar de

stabilit un contact psihologic cu persoana, care ar permite înlăturarea sentimentului de

neîncredere în organele statale, care ar putea deja să prevaleze la ea. Este oportun de a

da voie persoanei, într-o formă liberă, să comunice tot ce cunoaşte despre infracţiune,

iar în scopul precizării unor aspecte se vor pune întrebările corespunzătoare; se

interzice punerea unor întrebări provocatoare. Cu mult tact se va încerca a stabili

21 Codul penal al R.Moldova din 18 aprilie 2002.

77

motivul adresării la organele de drept cu declaraţia despre infracţiune.

Deci, din discuţia cu persoana în cauză urmează să stabilim:

- care au fost motivele ce au făcut-o să se adreseze organelor de drept;

- cînd şi cui urmează să transmită bunurile (sau le-a transmis deja);

- cine a fost iniţiatorul transmiterii bunurilor, s-a ajuns sau nu la înţelegerea

despre forma şi cantitatea bunurilor ce urmează să fie transmise;

- în cazurile cînd ele au fost deja transmise, de clarificat particularităţile bunurilor

transmise, condiţiile transmiterii;

- cui concret au fost transmise bunurile;

- pentru care interes, acţiune sau inacţiune a persoanei cu funcţii de răspundere

sau a funcţionarului autorităţii publice a fost transmis sau urmează să fie

transmis bunul;

- cine în afară ea este la curent cu fapta infracţională.

În funcţie de caz, urmează de clarificat şi alte circumstanţe ce ţin de infracţiune.

în particular, persoanei i se propune să descrie detaliat locul unde se află instituţia în

care activează făptuitorul; i se recomandă să întocmească o schiţă referitor la

dislocarea cabinetului, biroului sau locului de serviciu al funcţionarului, să indice

amplasarea mobilei din birou, a coşului de hîrtii, a cuierului în care pot atîrna hainele

funcţionarului şi în care pot fi puşi banii sau hîrtiile de valoare ori unele obiecte mici

(bijuterii); se constată în care parte a încăperii se află fereastra şi în care parte se deschide,

ce fel de spaţiu se află după ea; cine din personalul instituţiei a intrat în birou în timpul

discuţiei referitor la extorcarea banilor sau bunurilor materiale; dacă a mai intervenit el

anterior în organul sau organizaţia respectivă cu privire la soluţionarea chestiunii so-

licitate, dacă da, atunci care a fost rezultatul adresării sale, a fost depusă vreo plîngere

referitor la nesoluţionarea solicitării sale, ce răspuns a primit la intervenţia sa; alte

detalii.22

Dacă persoana deja a transmis banii, titlurile de valoare sau unele obiecte mici

(bijuterii) care fac parte din obiectul acţiunii de corupere (sau numai o parte din acest

obiect), atunci se precizează detaliat în ce au fost împachetaţi banii, ce bancnote erau,

22 Кузнецова Н. Обсуждение борьбы с корупцией, Государство и право, Nr. 2, Москва, 1993

78

de unde i-a luat, de la cine i-a împrumutat; care sînt semnele particulare ale obiectelor

predate, valoarea lor, în ce au fost ele împachetate, care erau seninele particulare ale

materialului care a servit pentru împachetarea obiectului; care a fost modul de

transmitere a banilor sau valorilor materiale; pe cine a informat despre faptul acţiunii

întreprinse etc.

3.2. Audierea martorilor

Persoana care deţine informaţii despre actul de corupţie va fi audiat în

conformitate cu cerinţele art. 105,109 CPP, iar în caz că e minor, şi cu respectarea

prevederilor art. 481 CPP.

În procesul audierii, se cere de aflat în primul rînd de unde cunoaşte martorul

datele cu privire la actul de corupţie şi dacă sursa respectivă este de încredere, ce

cunoaşte el concret: a auzit de la anumite persoane despre fapta săvîrşită sau în curs de

pregătire ori desfăşurare, sau a văzut evenimentul transmiterii banilor, titlurilor de

valoare ori a unor obiecte; care e sursa folosului necuvenit; care e acţiunea ce urma să

fie îndeplinită sau neîndeplinită de funcţionar; cine mai cunoaşte despre faptul

săvîrşirii actului de corupere pasivă sau activă.

În cazul în care va fi audiat funcţionarul căruia s-a încercat de a-i transmite

folosul necuvenit contrar voinţei sale, atunci acest martor, care pe viitor va fi

recunoscut ca persoană vătămată, va da depoziţii referitor la persoana care a propus

sau a încercat să-i transmită valorile în calitate de obiect al actului de corupere; dacă îl

cunoaşte şi anterior a avut anumite relaţii în legătură cu atribuţiile sale de serviciu;

dacă provocatorul este o persoană necunoscută, atunci martorul trebuie să descrie

semnele fizice ale persoanei şi vestimentaţia lui; ce chestiuni (acţiuni, inacţiuni)

pretindea să fie îndeplinite (neîndeplinite) de către funcţionar; dacă s-a adresat anterior

persoana cu pricina la funcţionarul audiat sau la alte persoane cu funcţii de răspundere

pentru soluţionarea solicitării sale legale sau ilegale; dacă persoana care a propus sau a

încercat să transmită banii, titlurile de valoare sau bunurile materiale într-adevăr avea

necesitatea de a se adresa la instituţia respectivă sau ea a folosit această metodă pentru

a defăima funcţionarul cinstit, dacă da, atunci care au fost motivele adevărate ale

79

acţiunii întreprinse de ea.

3. 3 Organizarea şi realizarea reţinerii persoanei bănuite în flagrant delict

Organizarea reţinerii persoanei în flagrant delict

Constatarea infracţiunilor flagrante reprezintă, practic, cea mai sigură

modalitate de probare a faptelor de corupţie. în conformitate cu prevederile art. 513

CPP, se consideră flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvîrşirii ei.

Este, de asemenea, flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după

săvîrşire, este urmărit de către victimă, martori oculari sau alte persoane ori este

surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte

obiecte care ar da temei de a-1 presupune participant la infracţiune.

Coruperea pasivă, coruperea activă, traficul de influenţă şi primirea de către un

funcţionar a recompensei ilicite sînt infracţiuni care se consumă instantaneu, ceea ce

face ca acestea să nu poată fi uşor constatate în flagrant. Actul de corupere presupune

desfăşurarea unor acţiuni conjugate din ambele părţi. De aceea, probele acumulate sînt

iile pentru descoperirea atît a faptei de dare, cît şi de luare a folosului (avantajului)

necuvenit, iar ambele infracţiuni să fie investigate prin modalităţi tactice similare23.

Surprinderea în flagrant nu se realizează pentru a constata săvîrşirea

infracţiunii, ci pentru a se constata primirea banilor sau a altor foloase de către

funcţionarul necinstit, moment situat la o dată ulterioară consumării infracţiunilor în

discuţie. Excepţii întîlnim în cazul primirii de foloase necuvenite, cînd prinderea în

flagrant poate să coincidă cu săvîrşirea infracţiunii.

Organizarea reţinerii în flagrant a bănuitului (bănuiţilor) de comiterea faptelor de

corupţie presupune, obligatoriu, efectuarea atentă a unor activităţi de pregătire,

raportate nu numai la fapte, în sine, dar şi la modul de sesizare. Organele de urmărire

penală pot fi sesizate din oficiu sau prin denunţ despre săvîrşirea unui act de corupţie.

în practică, însă, sînt destul de rare cazurile în care persoana care dă sau oferă, ca şi cea

căreia i se oferă ori care acceptă folosul necuvenit, să sesizeze organul de urmărire penală.

23 Materialele conferinţei ştiinţifico-practice Internaţionale din 18-19 aprilie 2003 Criminalitatea în R. Moldova, strategia actuală, tendinţele şi măsurile de prevenire şi combatere.

80

Explicaţia este simplă: cele două părţi acţionează în mod conjugat, ambele fiind

prudente şi atente la secretul acţiunilor lor deoarece, în cazul coruperii pasive şi a

coruperii active, şi cel care dă şi cel care primeşte folosul necuvenit profită de pe urma

angajamentelor ilegale.

Cel mai frecvent sesizările despre faptele de corupţie provin din următoarele medii:

din mediul familial, denunţătorii sînt, de regulă, rude apropiate, chiar şi

soţia/soţul, nemulţumiţi, invidioşi, răzbunători, pentru că nu profită de cîştig,

sau invers, pentru că suferă prin darea de mită;

din mediul profesional, denunţătorii sînt, în primul rînd, colegii de serviciu,

şefii sau subordonaţii, unii oneşti, alţii răzbunători, invidioşi, dar şi

nemulţumiţi că nu s-au „bucurat" de cîştigul operat, în urma unei anumite

complicităţi la comiterea actului de corupţie;

din mediul celor antrenaţi în actul de corupţie, cum ar fi, de exemplu, cei obligaţi

să mituiască sau forţaţi să plătească o sumă de bani peste aşteptările lor, inclusiv

cei care pot să profite, în urma denunţului.

Iniţial, în funcţie de complexitatea actelor, de amploarea lor, dar şi de modul

de sesizare, organele de drept trebuie să acţioneze cu multă rigoare la pregătirea

flagrantului, apelînd la modalităţile procesual-penale, tehnico-tactice criminalistice, în

care le includem şi pe cele proprii poliţiei sau unor servicii speciale de investigaţie.

Elementele de referinţă în pregătirea flagrantului. Fireşte că primul element

luat în calcul pentru pregătirea surprinderii în flagrant, îl reprezintă modul în care s-a

făcut sesizarea. De exemplu: în cazul sesizării din oficiu, organul de drept va verifica

datele existente despre fapte şi făptuitori. Va fi investigată, în primul rînd, persoana

mituitorului sau a celui care oferă folosul necuvenit. Se va verifica dacă are sau nu

antecedente penale, ce profesie are şi unde este angajat, dacă sînt explicaţii plauzibile

în cazul denunţului sau autodenunţului şi alte date care ar face verosimilă

probabilitatea săvîrşirii faptei şi identificarea subiecţilor activi ai infracţiunii.

Verificarea acestor date se poate realiza prin metode tipice: supravegherea

persoanei în locuri publice, investigarea acesteia, interceptări şi înregistrări. Se va

verifica ce relaţii există între persoana care urmează să dea bani sau alte foloase

81

necuvenite şi persoana care urmează să primească aceste bunuri, urmînd a se stabili

dacă nu cumva aceste relaţii sînt de duşmănie sau dacă nu se urmăreşte, de fapt,

compromiterea acesteia din urmă.

În cazul sesizării prin denunţ. Din perspectiva urmăririi penale, denunţul este

alternativa cea mai bună pentru stabilirea unor astfel de acte. în aceste cazuri, este

posibilă audierea detaliată a denunţătorului, audiere care va fi efectuată potrivit tuturor

regulilor tactice criminalistice, astfel încît să se poată realiza o imagine completă a

faptelor infracţionale.

Audierea denunţătorului se va desfăşura cu respectarea atît a regulilor

procedurale, cît şi a regulilor tactice criminalistice care guvernează audierea martorilor

în dependenţă de personalitatea sau gradul de cultură, vîrsta şi, bineînţeles, poziţia

socială a audiatului.

În obţinerea declaraţiei, trebuie insistat asupra tuturor aspectelor legate de

faptă, de făptuitor şi de persoanele care pot confirma afirmaţiile acestuia. Totodată, va

fi descrisă persoana funcţionarului, locul în care acesta îţi desfăşoară activitatea. De

asemenea, trebuie să dea explicaţii cu privire la natura bunurilor sau valorilor pretinse

de funcţionar, la împrejurările, condiţiile în care urmează să înmîneze aceste bunuri.

În cazul în care înmînarea banilor sau bunurilor se va face printr-un

intermediar, se impune obţinerea aceloraşi date privind persoana, locul său de

activitate, modul în care vor fi predate bunurile.

Problemele esenţiale urmărite în realizarea flagrantului. Potrivit unei

experienţe semnificative a organelor de drept, problemele legate de pregătirea reţinerii

făptuitorului în flagrant delict sînt:

identitatea funcţionarului, profilul personalităţii, calitatea oficială a acestu ia,

atribuţiile sale de serviciu, locul de muncă;

locul în care s-a consumat sau urmează să se consume fapta ilicită. Identificarea

locului vizează denumirea oraşului, strada, topografia imobilului, descrierea şi

localizarea mobilierului, dispunerea locurilor în care s-ar putea ascunde banii

sau bunurile. Pentru determinarea acestor locuri, conform codului de

procedură penală, se pot instala sisteme tehnice de înregistrare, care vor

82

surprinde şi săvîrşirea faptei ca atare;

determinarea modului de operare, a circumstanţelor în care se va comite

infracţiunea. Totodată, trebuie stabilit dacă există intermediari, dacă banii vor fi

daţi direct funcţionarului sau vor fi lăsaţi într-un loc indicat anterior. Raportat

la modurile de operare mai noi, trebuie văzut dacă nu se recurge la depunerea la

bancă a unei sume de bani sau dacă nu există o simulare de acte comerciale sau

financiare, aparent legale.

Alcătuirea echipei de prindere în flagrant. Echipa de prindere în flagrant va fi

coordonată de către procuror şi va fi alcătuită din inspectori şi criminalisti specialişti în

domeniul înregistrărilor şi interceptării comunicaţiilor. în cazul în care informaţiile

provin de la servicii speciale, în măsura în care specialiştii acestora au calitatea de organ

de investigaţii, vor fi cooptaţi în echipe şi cadre ale acestor organisme. Vor fi stabilite

atribuţii precise şi clare pentru fiecare membru al echipei în funcţie de competenţa

materială a fiecăruia. Aceştia vor transmite conducătorului echipei în permanenţă

datele pe care le deţin.

Stabilirea modului de acţiune al echipei care realizează flagrantul este o

măsură deosebit de importantă. Vor fi stabilite diverse variante de acţiuni, ţinînd cont de

datele pe care le deţin, de comportamentul autorilor. Aceste variante vor cuprinde pe

larg atribuţiile fiecărui membru al echipei, inclusiv modul său de acţiune. în cazuri

excepţionale, complexe, unii membri ai echipelor nu trebuie să cunoască sarcinile

celorlalţi24.

Este evident că fiecare caz presupune modalităţi particulare de pregătire a

constatării infracţiunii flagrante. Totuşi se pot contura cu adevărat cîteva măsuri ce

trebuie luate de către membrii echipei pentru derularea acestei acţiuni:

Supravegherea atentă a locului unde urmează să se deruleze infracţiunea.

Protejarea participanţilor la comiterea faptelor, începînd cu denunţătorul şi

terminînd cu organele de drept.

Stabilirea modalităţilor şi mijloacelor de comunicare între membrii echipei.

Apelarea la mijloacele tehnice, logistice adecvate acţiunii.

24 E.Stancu Tratat de criminalistică ed.II Bucureşti 2002.

83

Toate aceste măsuri vor servi la realizarea flagrantului ca atare, identificarea şi

ridicarea bunurilor sau valorilor, conservarea unor mijloace materiale de probă şi

fixarea rezultatelor.

Pregătirea de capcane criminalistice şi folosirea altor mijloace tehnice

criminalistice, în cazurile de flagrant, în infracţiunile de corupere pasivă sau corupere

activă se recurge frecvent la capcane cu substanţe fluorescente, scriindu-se cuvîntul

„Mită" cu un creion fluorescent pe bancnotele sau pe alte valori ce urmează a fi înmînate

drept folos necuvenit. Totodată, în procesul-verbal de pregătire a acţiunii vor fi

înregistrate şi seriile acestor bancnote. După flagrant, bancnotele vor fi supuse unei

constatări tehnico-ştiinţifice.

Tot drept capcane criminalistice mai sînt folosite prafurile invizibile, care

devin vizibile, fluorescente sub acţiunea lămpii cu raze ultraviolete. Aceste prafuri se

depun pe bani sau diverse bunuri, fiind apoi preluate de mîna acelora care vin în

contact cu ele.

Pentru eliminarea riscului contaminării probelor, se recomandă ca

operaţiunea de marcare sau pudrare să se realizeze de către specialistul criminalist cu

cîteva minute înaintea flagrantului şi să nu aibă acces la aceste obiecte nici o altă

persoană, cu excepţia denunţătorului.

În ultimul timp, pentru a nu deteriora bancnotele şi a nu le scoate din circuitul

financiar, se recomandă de a face copii xerox a acestor bancnote în prezenţa

persoanelor participante Ia pregătirea flagrantului. Copiile xerox se semnează de

persoanele responsabile de efectuarea reţinerii a făptuitorului în flagrant delict şi de

participanţii acestei acţiuni de urmărire penală şi se anexează la procesul-verbal

respectiv.

Mijloacele tehnice de înregistrare sau supraveghere. Organele de drept pot

utiliza mijloace tehnice de înregistrare video şi audio. Aceste înregistrări reprezintă

procedee tehnice de înmagazinare, relevare, conservare şi evidenţiere a probelor a

căror forţă probatorie este egală cu a celorlalte probe. Utilizarea lor face posibilă

documentarea directă a faptelor de corupţie chiar în faza consumării infracţiunii de

luare sau dare de mită. în cazul infracţiunii de primire de foloase necuvenite,

84

infracţiunea flagrantă există cînd funcţionarul a îndeplinit deja un act în virtutea

funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.

După efectuarea înregistrărilor, organul de urmărire penală va întocmi un

proces-verbal care va cuprinde, în afara datelor prevăzute de art. 260 CPP, şi

următoarele:

autorizaţia dată de judecătorul de instrucţie, conform legii.

numele posturilor telefonice între care se poartă convorbirea;

numele persoanelor care poartă convorbirea;

data, ora şi durata fiecărei convorbiri;

numele şi calitatea persoanei care a realizat înregistrarea;

numărul de ordine al casetei, din evidenţa serviciului care efectuează

înregistrarea;

înregistrările redate în formă scrisă.

La procesul-verbal se ataşează caseta original, fiind sigilată de către organul

de investigaţie. Aceste înregistrări se vor putea expertiza la cererea procurorului,

instanţei sau părţii vătămate.

Din punct de vedere tehnico-tactic criminalistic, la realizarea acestor

înregistrări se vor avea în vedere următoarele:

Specialistul însărcinat cu înregistrarea convorbirilor va transmite imediat

mesajele cu valoare sau semnificaţie infracţională organului de urmărire penală,

orice întîrziere prejudiciind activitatea de probare a infracţiunii.

Alegerea mijloacelor de înregistrare video, fotografice, în funcţie de condiţiile

specifice în care se va realiza înregistrarea. Astfel, se va ţine cont de

particularităţile sau topografia locului de întîlnire, de spaţiul închis sau deschis,

timpul de zi sau noapte, sursele de radiaţii electomagnetice etc.

În cazul denunţului se va putea utiliza procedeul montării pe corpul

denunţătorului a unor aparate de înregistrare a întregii convorbiri.

Deşi CPP nu prevede prezenţa martorilor asistenţi, credem că prezenţa unor

martori nu ar fi de prisos. Ei nu trebuie să aibă, fireşte, legătură cu cei implicaţi în

activitatea ilicită. Martorii asistenţi sînt aleşi înainte de trecerea la prinderea făptuitori

85

lui şi vor însoţi echipa în toate activităţile derulate, însă ei nu trebuie să fie martori

oculari în momentul în care are loc înmînarea bunurilor.

2. Realizarea flagrantului

Desfăşurarea propriu-zisă a acţiunii de surprindere în flagrant va parcurge

următoarele etape:

Supravegherea locului în care va fi surprins făptuitorul. Fiecare membru al

echipei va supraveghea zonele sau spaţiile, persoanele care i-au fost încredinţate, ei vor

comunica în permanenţă cu conducătorul echipei, informîndu-1 prompt asupra unor

elemente noi, neanticipate, care pot afecta desfăşurarea flagrantului, cum ar fi:

trimiterea de către autor a unor complici cu mesajul de a li se da banii sau bunurile;

transmiterea către denunţător de a reveni în altă zi sau de a preda banii la o anume

adresă, ori a-i depune într-un cont în bancă, apariţia unor noi persoane care doresc să

dea bani sau bunuri.

Realizarea efectivă a flagrantului. în funcţie de complexitatea acţiunii, echipa

va alege momentul intervenţiei, asigurîndu-se de efectul elementului surpriză asupra

infractorului, element tactic semnificativ pentru destrămarea sistemului de apărare al

acestuia. Regulile tactice criminalistice care trebuie urmate în aceste momente sînt

următoarele:

Intrarea cu rapiditate în spaţiul infracţional, în aşa fel încît făptuitorul să nu

poată să fugă. Dacă spaţiul este deschis, se vor bloca toate direcţiile, iar dacă

spaţiul este închis, se vor bloca toate căile de acces spre uşi sau geamuri, membrii

echipei, prestabiliţi, vor avea grijă ca făptuitorul să nu distrugă obiectele sau

banii aflaţi la vedere ori asupra sa, să nu încerce să se sinucidă.

Conducătorul echipei, ceilalţi membri trebuie să-şi decline identitatea,

prezentînd legitimaţia, astfel încît toate persoanele prezente să audă. Totodată,

se atrage atenţia că orice atingere adusă reprezentanţilor organelor de drept de

faţă constituie infracţiunea de utilaj.

Identificarea funcţionarului, subiect activ al infracţiunii pe baza documentelor de

identitate pe care le are asupra sa. Vor fi reţinute toate datele din documentul de

identitate.

86

Identificarea tuturor persoanelor care se găsesc în acel loc şi care ulterior ar

putea furniza date despre activităţile desfăşurate de făptuitor, despre bunuri şi

bani, în calitate de martori oculari. Pînă la finalizarea operaţiunii, aceste

persoane vor rămîne la faţa locului pentru audiere şi pentru semnarea actului de

constatare.

Efectuarea percheziţiei corporale a autorului faptei de corupere pasivă. înainte

de percheziţie se recomandă să se propună făptuitorului să declare ce obiecte

sau bunuri are asupra sa, în biroul de serviciu, dacă e necesar, să explice

provenienţa lor.

Descrierea desfăşurată în procesul-verbal a locului găsirii bunurilor luate ca

folos necuvenit şi descrierea acestora, inclusiv după iluminarea lor cu lampa cu

raze ultraviolete. Iluminarea cu aceeaşi lampă a mîinilor şi hainelor

infractorului, totodată urmărindu-se cu stricteţe ca nimeni dintre membrii

echipei de reţinere să nu se atingă de obiectele infractorului şi de el însuşi.25

Înregistrarea video a acestor acţiuni.

3.4. Audierea bănuitului

Conform art. 63 CPP, bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite

probe că a săvîrşit o infracţiune, audierea lui se efectuează conform condiţiilor prevăzute

de art. 104 CPP. în art. 64 CPP sînt stipulate drepturile şi obligaţiile bănuitului, care

urmează să fie aduse la cunoştinţă persoanei audiate înainte de a începe audierea.

Tactica audierii bănuitului în cazurile de corupţie are specificul său, deoarece,

ca regulă, persoanele bănuite de săvîrşirea infracţiunilor date au un nivel avansat de

cunoştinţe şi sînt nişte personalităţi ce deţin funcţii de stat. Depoziţiile bănuitului ne

pot ajuta la stabilirea tuturor circumstanţelor infracţiunii în cazul în care el depune

mărturii veridice. De regulă însă, bănuitul se străduieşte să folosească toate mijloacele

posibile pentru a ne induce în eroare, face tot posibilul ca ofiţerul de urmărire penală să

aibă iluzia sincerităţii, de aceea, de fiecare dată cînd se procedează la audierea

bănuitului, e necesar de întocmit un plan aparte în care să fie incluse toate

25 E.Stancu Tratat de criminalistică ed.II Bucureşti 2002

87

circumstanţele ce urmează a fi clarificate, lucru pentru care ofiţerul de urmărire penală

urmează să studieze şi să analizeze amănunţit documentele din dosar, să-şi facă

însemnările respective despre prevederile actelor normative ce reglementează

activitatea instituţiei unde activează bănuitul şi în care sînt stipulate obligaţiunile lui de

serviciu, pe care le-a încălcat, să verifice care circumstanţe sînt deja stabilite şi probate,

care circumstanţe urmează a fi clarificate, prin ce metodă, ce întrebări concrete trebuie

adresate bănuitului.

De menţionat că este important ca înainte de audiere să fie bine studiată

personalitatea bănuitului pentru a clarifica ce studii are, care-i starea lui familială, cîţi

copii are, de ce bunuri dispune (imobil, automobile, conturi în bancă). Datele acestea

sînt necesare pentru a întocmi un tablou psihologic cît mai complet al persoanei

bănuite, lucru care ne-ar ajuta să decidem asupra tacticii audierii. De fapt, nu pot fi

făcute nişte recomandări concrete ce ar purta un caracter general la cercetarea

infracţiunilor date, deoarece în mare măsură tactica aleasă depinde de intuiţia ofiţerului

de urmărire penală, de probele acumulate la momentul audierii, de personalitatea

bănuitului.

Pornind de la situaţia creată, ofiţerul de urmărire penală singur ia decizie

asupra timpului cînd urmează să efectueze audierea. De regulă, pentru infracţiunile ce

ţin de corupţia pasivă, activă, traficul de influenţă, primirea de către un funcţionar a

recompensei ilicite acţiunea dată poartă un caracter de acţiune ce nu suferă amînare.

Dar şi aici trebuie să fim precauţi. în cazul în care nu dispunem de informaţie deja

verificată şi probată, ar fi oportun de amînat audierea pînă la obţinerea informaţiei şi

probarea ei. La instrumentarea dosarelor pornite în legătură cu faptele de abuz de

putere sau abuz de serviciu, exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, refuz

de a executa legea, fals în acte publice, e oportun de a efectua audierea bănuitului din

momentul cînd avem probe concrete ce atestă faptul săvîrşirii infracţiunii anume de către

persoana în cauză. Orice audiere a bănuitului se efectuează în prezenţa unui avocat ales

de acesta sau numit din oficiu. Faptul dat nu poate fi ignorat de către ofiţerul de urmărire

penală, care din Mart urmează să-i reamintească avocatului drepturile de care el

dispune la audierea bănuitului, pentru a exclude intervenirea lui neautorizată în

88

procesul audierii, fapt ce poate avea drept consecinţă refuzul de a da depoziţii sau

alegerea unei poziţii de apărare.

La audierea bănuitului în cazul unor astfel de infracţiuni are importanţă nu

numai timpul, dar şi locul audierii. Nu se recomandă audierea persoanei cu funcţii de

răspundere bănuită de săvîrşirea infracţiunii în biroul său de serviciu, faptul dat îl pune

pe bănuit într-o situaţie psihologică mai avantajoasă faţă de ofiţerul de urmărire penală.

În cazul coruperii pasive, se clarifică aspectele referitoare la toate elementele

componenţei de infracţiuni, mai cu seamă a laturii obiective şi subiective.

În funcţie de circumstanţele săvîrşirii infracţiunii concrete, audierea bănuitului

vizează explicarea aspectelor esenţiale pentru stabilirea tuturor împrejurărilor în care

s-a comis fapta şi în particular — referitor la vinovăţia făptuitorului.

Aşadar, se precizează: instituţia în care activează funcţionarul, funcţia pe care

o deţine şi cercul de atribuţii pe care le are în corespundere cu postul ocupat şi dacă le

cunoaşte pe toate în măsura necesară; data şi locul în care pentru prima datăl l-a cunoscut

pe beneficiarul folosului necuvenit, dacă acesta i-a fost prezentat de cineva, atunci

trebuie de stabilit persoana respectivă şi împrejurările în care a făcut cunoştinţă, de

precizat cine a mai fost prezent la acest eveniment şi ce cunosc ei cu această ocazie; actul

care a fost îndeplinit de persoana cu funcţii de răspundere sau care trebuia să-1 execute

ori să-1 tărăgăneze, pentru care funcţionarul a primit folosul necuvenit sau urma să-1

primească; dacă acţiunile îndeplinite intră în cercul atribuţiilor sale de serviciu sau

făptuitorul a executat ilegal o acţiune pe care nu avea dreptul s-o îndeplinească; modul

de transmitere a banilor, a titlurilor de valoare sau a bunurilor materiale (obiectul

actului de corupere a fost transmis direct, prin intermediul unor terţe persoane, prin

întocmirea unui contract de cumpărare-vînzare, de donaţie, de împrumut, prin

utilizarea unor locuri tăinuite, a unor procedee sofisticate de depunere pe conturile

bancare, pe cârduri, prin intermediul poştei electronice etc); prezenţa persoanelor

intermediare la săvîrşirea actului de corupere; care din persoane a fost iniţiatorul

săvîrşirii acţiunilor ilegale; de clarificat dacă actul adoptat de funcţionar sau de

instituţie în mod colegial este legal sau a fost adoptat cu încălcarea legislaţiei; alte

chestiuni.

89

În cazul coruperii active, trebuie să se clarifice aspecte similare infracţiunii de

corupere pasivă, care în particular vizează: persoana care a avut iniţiativa să promită,

să ofere sau să dea bani, titluri de valoare, bunuri materiale, alte avantaje persoanei cu

funcţii de răspundere; faptul dacă beneficiarul folosului necuvenit a cunoscut anterior

că făptuitorul a mai acceptat, primit sau nu a respins valori de la alte persoane; actul de

care persoana beneficiară era interesată să fie îndeplinit în favoarea sa sau neîndeplinit

în defavoarea altor persoane; scopul acţiunii efectuate de funcţionar; identitatea

persoanei cu funcţii de răspundere care a îndeplinit sau trebuia să îndeplinească actul

solicitat şi dacă îndeplinirea acestuia întră în atribuţiile de serviciu ale persoanei cu

funcţii de răspundere, motivul care 1-a determinat să aleagă anume acest funcţionar;

împrejurările în care bănuitul a făcut promisiuni, a oferit sau a dat valorile

funcţionarului; reacţia persoanei cu funcţii de răspundere la promisiunile beneficiarului

obiectul actului de corupţie de a oferi, promite sau înmîna sume de bani, titluri de

valoare, bunuri materiale sau alte avantaje patrimoniale sau de altă natură;

persoanele care au cunoscut intenţia beneficiarului folosului necuvenit de a-şi

rezolva în alte condiţii decît cele legale solicitările şi cuantumul sumelor sau

bunurilor oferite sau înmînate funcţionarului, inclusiv dacă au fost de faţă la

acest moment.

În cazul traficului de influenţă, audierea bănuitul va viza următoarele

aspecte: scopul intervenţiei traficantului, dacă a făcut-o pentru el sau pentru

altă persoană, data şi împrejurările în care a înmînat banii ori alte valori; cine

este persoana cu funcţii de răspundere pe lîngă care a promis să intervină, dacă a

argumentat că îl cunoaşte, avînd vreo influenţă asupra lui; dacă această persoană

cu funcţii de răspundere există în realitate şi dacă soluţionarea solicitării intră în

atribuţiile de serviciu ale acesteia şi dacă a luat legătura cu funcţionarul

respectiv; dacă a înmînat realmente funcţionarului sumele de bani sau foloase,

în ce împrejurări şi dacă au fost de faţă alte persoane; dacă a mai procedat în

mod asemănător şi cu alte persoane cu funcţii de răspundere, cine sînt acestea şi

ce le-a oferit26.

26 T.Mrejeru în coautorat. Infracţiuni de corupţie (aspecte teoretice şi practice). Bucureşti 2000

90

În cazul primirii de către un funcţionar a recompensei ilicite, audierea

bănuitului trebuie să scoată la iveală următoarele aspecte tipice: atribuţiile de

serviciu ale funcţionarului care nu deţine statutul de persoană cu funcţii de

răspundere, activitatea pe care o îndeplineşte sau serviciile pe care le prestează în

favoarea persoanei de la care a primit recompensa ilicită; în ce constă folosul

necuvenit primit; dacă a existat vreun acord prealabil cu beneficiarul folosului

necuvenit din care ar rezulta că funcţionarul va fi recompensat material pentru

acţiunea sau serviciul îndeplinit; dacă recompensa ilicită viza efectiv cercul de

atribuţii de serviciu ale funcţionarului sau ale altei persoane şi dacă a mai

procedat astfel în alte împrejurări; cine a mai participat la executarea acţiunilor

sau acordarea serviciului pentru care au fost remuneraţi ilegal, alte aspecte.

3.5. Tactica efectuării confruntărilor

Efectuarea confruntărilor se recomandă în cazurile în care victima

acţiunilor de corupţie sau martorii în cauza penală cooperează activ cu organele

de urmărire penală.

Asemenea acţiuni de urmărire penală se vor desfăşura în limitele

cerinţelor prevăzute de art. 113 CPP şi numai în cazul în care există divergenţe

între declaraţiile persoanelor audiate. Confruntările se pot face la iniţiativa

ofiţerului de urmărire penală sau a procurorului. însă această acţiune se poate

efectua şi la cerinţa unor participanţi la proces: a bănuitului, învinuitului, părţii

vătămate etc.

Acţiunea indicată se planifică din timp şi se selectează întrebările care vor

fi puse de către ofiţerul de urmărire penală sau procuror. Totodată, persoanele

responsabile de desfăşurarea acestei acţiuni trebuie să prevadă din timp ce

întrebări pot să parvină din partea persoanelor participante la confruntare.

Ca subiect de cercetare în cadrul acţiunii indicate pot fi relaţiile dintre

părţi, faptele şi circumstanţele în privinţa cărora declaraţiile depuse anterior se

contrazic: funcţiile pe care le ocupă părţile şi care sînt relaţiile între ele (de serviciu, de

rudenie, amicale etc); acţiunile de pretindere, de primire, de acceptare de către

91

făptuitor a obiectului actului de corupţie; acţiunile de promitere, oferire sau dare

persoanei cu funcţii de răspundere a folosului necuvenit (comisionul ilicit); acţiunile de

primire sau extorcare a folosului necuvenit în cazul traficului de influenţă; acţiunile de

primire de către un funcţionar a recompensei ilicite; mărimea folosului necuvenit, locul

şi timpul săvîrşirii actului de corupţie; tehnologia transmiterii-primirii folosului

necuvenit; decizia adoptată de către funcţionar sau organul respectiv în favoarea

persoanei interesate etc.

3.6.Tactica efectuării percheziţiei şi ridicării de obiecte

Temeiurile pentru efectuarea percheziţiei şi a ridicării de obiecte sau

documente sînt expuse în art. 125, 126 CPP. Percheziţia se efectuează în baza

ordonanţei motivate a organului de urmărire penală şi numai cu autorizaţia

judecătorului de instrucţie, în cazul delictului flagrant ea poate fi efectuată în baza

ordonanţei motivate fără autorizaţia judecătorului de instrucţiune, urmînd ca acestuia să i

se prezinte imediat, dar nu mai tîrziu de 24 ore de la terminarea percheziţiei, materialele

obţinute în urma efectuării.

În cazul ridicării documentelor ce conţin informaţii secret de stat, comercial,

bancar, precum şi ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice, ordonanţa de

ridicare la fel urmează să fie autorizată de către judecătorul de instrucţie.

Pregătindu-se pentru efectuarea percheziţiei, ofiţerul de urmărire penală

urmează să stabilească ce anume are de căutat, care sînt particularităţile individuale ale

obiectului, unde poate fi el ascuns, care sînt suporturile ce păstrează o anumită

informaţie şi unde pot fi depistate aceste mijloace de acumulare a datelor

informaţionale27.

De regulă, la efectuarea percheziţiilor în încăperi (case de locuit, birouri de

serviciu, garaje etc.) ofiţerul de urmărire penală nu are posibilitatea de a face

cunoştinţă în prealabil cu interiorul acestor încăperi. în astfel de cazuri el urmează să se

orienteze pe loc ce are de făcut, iar în cazul efectuării percheziţiei în case de locuit,

apartamente, e necesar de întreprins măsuri ce ar exclude intrarea sau ieşirea din aceste

27 Legea privind combaterea corupţiei şi protecţionismului. Nr.900-XIII din 22.07.95

92

încăperi a persoanelor care deja se aflau în ele la începutul percheziţiei. Totodată,

trebuie să ia în considerare şi datele obţinute de la persoanele care au declarat actul de

corupere, inclusiv depoziţiile audierii lor în cadrul urmăririi penale şi schiţele prezentate

de aceste persoane ca anexă la procesul-verbal de audiere a victimei sau a martorilor.

Se recomandă ca percheziţia să fie efectuată de un grup de specialişti sub

conducerea ofiţerului de urmărire penală, deoarece specificul desfăşurării calitative a

acestei acţiuni de urmărire penală cere o activitate combativă şi efectuată în grup. Este

binevenit ca în echipă să participe şi specialişti din diferite domenii, avîndu-se în

vedere scopul propus şi obiectele căutate: inspectori criminalişti, economişti, experţi din

domeniul artelor, ingineri, inclusiv din domeniul informaticii etc. Un rol deosebit în

realizarea scopurilor urmărite în cadrul percheziţii îl poate avea specialistul psiholog,

care va avea sarcina de a urmări comportamentul bănuitului sau al persoanelor la care

se desfăşoară această măsură şi de a da sfaturile necesare ofiţerului de urmărire penală

în fiecare caz de reacţionare emoţională a acestora.

În timpul percheziţiei se caută bani, titluri de valoare, obiecte, valori de artă

care au fost utilizate ca folos necuvenit, părţi de material care a servit ca ambalaj, plicuri

în care au fost împachetaţi banii sau titlurile de valoare, cecuri, etichete de la diferite

mărfuri care ar putea demonstra procurarea anumitor mărfuri într-o anumită

perioadă de timp pe banii primiţi în calitate de obiect al actelor de corupţie; contracte

de cumpăra revînzare a unor imobile, loturi de pămînt, alte obiecte voluminoase; acte

de donaţie; contracte de creditare; recipise, acţiuni ale unor întreprinderi; documente

contabile; acte şi rapoarte ale reviziilor activităţii economico-financiare a

întreprinderilor; diferite agende şi înscrieri din care ar rezulta numărul participanţilor

la actul de corupţie şi rolul lor în gruparea infracţională; notiţe cu informaţii referitor

la activitatea funcţionarului corupt; scrisori, fotografii, telegrame care ar putea avea

tangenţă directă, parţială sau indirectă la explicarea cazului de corupţie; piesele de

vestimentaţie în care a fost îmbrăcat bănuitul în momentul cînd a primit obiectul

actului de corupere marcat cu substanţe speciale şi care ar fi temporar păstrat în

buzunarul hainei ridicate; încălţămintea în care a fost încălţat bănuitul în timpul cînd s-

a aflat într-un anumit loc, pentru a se înţelege despre condiţiile primirii obiectului

93

actului de corupere sau chiar primirea lui; batiste, prosoape, ştergare sau alte pînze cu

care bănuitul şi-a şters mîinile după contactul cu obiectele marcate cu substanţe

speciale; alte obiecte, lucruri sau documente care pot avea legătură cu cazul cercetat.

Este necesar de menţionat că, în ultimii ani, activitatea serviciilor de

administrare din întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile de stat sau din organele

administraţiei publice locale şi centrale este pe deplin asigurată cu mijloace tehnice

moderne — calculatoare de diferite generaţii. Anume în unităţile centrale şi periferice

ale acestor sisteme computerizate se acumulează majoritatea datelor care pot prezenta

interes deosebit ca probe pentru procesul de urmărire penală. Prin urmare, realizarea

scopului propus în cadrul percheziţiei va depinde în cea mai mare măsură şi de

măiestria ofiţerului de urmărire penală şi a specialistului din domeniul tehnicii de

calcul de a aplica procedee adecvate situaţiei concrete şi de a bloca urgent lucrul

calculatorului sau a calculatoarelor ori a întregului sistem integrat de calculatoare în

scopul păstrării informaţiei. De aceea, înainte de a începe executarea acţiunilor în

cadrul percheziţiei se recomandă ca ofiţerul de urmărire penală, lucrătorii serviciilor

respective şi specialiştii participanţi la măsura respectivă trebuie să posede o

informaţie clară şi veridică referitor la lucrul calculatoarelor şi la specialistul

departamental care are acces la deservirea lor. Datele necesare despre lucrul acestor

mijloace tehnice sau a întregului sistem computerizat se pot obţine de la specialiştii

care le deservesc, de la lucrătorii tehnici (dactilografe, traducători, operatori etc), de la

funcţionarii care sînt predispuşi să coopereze cu organele de urmărire penală în

depistarea şi descoperirea actelor de corupţie săvîrşite de unele persoane cu funcţii de

răspundere corupte. Evident, aceste informaţii, ca şi celelalte, trebuie să fie strict

confidenţiale, ca să nu dăuneze intereselor urmăririi penale. în serviciile în care există

un sistem integrat de calculatoare unite într-o reţea unică e binevenit de a şti care dintre

calculatoare este cel principal, pentru a începe lucru imediat de la acesta.

În funcţie de caz, ofiţerul de urmărire penală, în cooperare cu specialistul din

domeniul vizat, va adopta o soluţie eficientă pentru blocarea la timp a calculatorului

sau a întregului sistem în scopul păstrării iniţiale a informaţiei. în acest sens, putem

recomanda următoarele procedee:

94

1. Se propune de a începe percheziţia înainte de începerea zilei de muncă, pentru a

nu permite accesarea sistemului computerizat.

2. În cazul în care percheziţia se desfăşoară în timpul zilei de lucru, se propune

deconectarea calculatorului sau a întregului sistem computerizat în prezenţa

echipei ce efectuează acţiunea de urmărire penală, cu condiţia ca nimeni din

persoanele interesate să nu poate interveni în lucrul calculatorului, spre a nu

distruge informaţia.

3. În situaţia în care persistă pericolul că cineva din persoanele interesate va avea

acces la ştergerea sau modificarea datelor din calculator, se recomandă

deconectarea necondiţionată a sursei de energie electrică ce alimentează

întreaga instituţie.

4. Dacă calculatorul sau sistemul computerizat este dotat cu surse suplimentare de

energie electrică (baterie de acumulatoare), atunci ofiţerul de urmărire penală şi

membrii grupului de specialişti vor lua măsuri adăugătoare de a proteja

calculatoarele deconectîndu-le înainte ca persoanele interesate să poată avea

acces la ele.

5. Se pot utiliza şi alte procedee, executarea cărora va fi dictată de împrejurările

concrete ale fiecărui caz.

În procesul percheziţiei se recomandă de ridicat întregul calculator

(computerul) şi anume: CPU (Unitatea Centrală de Prelucrare a Datelor), ansamblul

de componente hardware, software, imprimanta, modemul extern (conectat prin cablu

la unitatea centrală), monitorul, scanerul, alte elemente periferice. Dezasamblarea şi

ambalarea componentelor calculatorului se face cu atenţie şi precauţie, avîndu-se în

vedere păstrarea perfectă a sistemului tehnic al elementelor constitutive şi a integrităţii

informaţiei depozitată pe suporturile materiale de informaţie. Se propune ca, înainte

de a începe dezasamblarea componentelor calculatorului, să fie efectuată fotografierea

criminalistică a lor, starea de fapt să fie fixată pe banda magnetică a casetei video, să

fie întocmită o schemă a conexiunilor, să fie pregătite şi ataşate notiţe la fiecare punct

de legătură şi la fiecare terminaţie a cablului cu datele necesare, care ulterior vor da

posibilitatea asamblării componentelor calculatorului şi restabilirii conexiunilor.

95

Ofiţerul de urmărire penală, care este persoana responsabilă principală la

efectuarea acestei importante acţiuni de urmărire penală, este obligat să asigure

transportarea corectă a tuturor elementelor calculatorului în salonul automobilului şi

aparatajul să fie păstrat într-o încăpere (birou) curat, aerisit, uscat şi cu tempera tură

medie.

Totodată, lucrătorii competenţi vor căuta şi ridica suporturile materiale pe care

este depozitată informaţia electronică: discuri, dischete, hardware şi software

suplimentare etc.

În cadrul examinării informaţiei din calculator, specialiştii vor scoate

informaţia necesară, care va fi materializată pe hîrtie şi ataşată la cauza penală. în

calculatoare st poate păstra informaţia referitor la evidenţa cererilor şi altor sesizări

parvenite la serviciile de administrare a întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei de stat

ori la organul administraţiei publice locale şi centrale; despre eliberarea unor răspunsuri

privind soluţiona rea solicitărilor persoanelor; despre unele contracte de cumpărare-

vînzare, acte de donaţie, procuri, adeverinţe, obligaţii, propuneri; vizînd documente de

contabilitate etc28.

Totodată, ofiţerul de urmărire penală este obligat să depisteze şi să ridice

anumite obiecte scoase din circuitul civil, precum ar fi: substanţe narcotice (droguri)

bani falşi, arme deţinute ilegal, literatură sau casete video cu imagini cu caracter

pornografic.

Conform art. 130 CPP, ofiţerul de urmărire penală, în cadrul percheziţiei în încă

peri, este în drept să extragă obiecte şi documente ce au importanţă pentru caz şi ca se

află în hainele, în lucrurile sau pe corpul persoanei la care se efectuează această acţiune

de urmărire penală.

În cadrul ridicării de obiecte sau documente, ofiţerul de urmărire penală şi

membrii echipei de specialişti caută anume acele obiecte şi documente care au

importanţă pentru cauza în curs de cercetare. Mai întîi documentele se examinează

vizual şi, fiii depistate cele necesare, se ridică în prezenţa persoanelor interesate. în

cazul cînd cercetează vizual mape cu diverse documente de cancelarie, din aceste mape

28 V.Gurin în coautorat. Corupţia. Chişinău 2000

96

se extrag acele acte care pot confirma fapta de corupere pasivă; actele care au fost

adoptate raport cu solicitarea înaintată (a fost refuzată neîntemeiat îndeplinirea ei, s-a

luat decizie favorabilă, dar ilegală sau s-a refuzat justificat). De asemenea, se ridică

diverse acte şi rapoarte cu privire la rezultatele reviziilor activităţii economico-

financiare întreprinderilor, organizaţiilor de stat sau a organelor administraţiei publice

loc; sau centrale ori a unor structuri executive ale organelor indicate, documente care

semne vădite de falsificare, alte documente.

Obiectele depistate şi ridicate pot fi diverse, însă ele trebuie să aibă legătură

evenimentul produs sau să fi fost procurate din sursele băneşti primite de făptuito

calitate de obiect al actului de corupţie.

În cadrul percheziţiei, specialiştii respectivi vor utiliza mijloace tehnice de fixai

situaţiei obiective: fotografierea criminalistică, înregistrarea pe bandă video şi mijloace

tehnice de căutare a obiectelor precum ar fi: detectoare de căutarea obiectelor metalice,

vergi metalice de străpungere a solului, a vrafurilor de cereale şi alte produse.

La efectuarea percheziţiei sau a ridicării de obiecte şi documente ofiţerul de

urmărire penală, în conformitate cu art. 131 CPP, întocmeşte un proces-verbal, copia

căruia se înmînează persoanei la care a fost făcută percheziţia.

De menţionat că în anumite cazuri, concomitent cu efectuarea percheziţiei sau

a ridicării de obiecte ori documente, ofiţerul de urmărire penală sau procurorul, cu

respectarea prevederilor articolelor 154-156 CPP, sînt în drept să colecteze mostre de

la bănuit sau învinuit, despre care lucru se întocmesc ordonanţe şi procese-verbale

separate cu privire la desfăşurarea acestei acţiuni de urmărire penală.

3.7. Tactica cercetării la faţa locului

Una dintre acţiunile ce nu suferă amînare la instrumentarea dosarelor de

corupţie este şi cercetarea la faţa locului, care poate fi efectuată pînă la pornirea

procesului penal. Condiţiile cercetării la faţa locului sînt reglementate de art. 118 CPP.

Cercetarea la faţa locului se efectuează în scopul descoperirii urmelor infracţiunii, a

mijloacelor materiale de probă pentru a stabili circumstanţele infracţiunii ori alte

circumstanţe care au importanţă pentru cauză.

97

Cercetarea la faţa locului la domiciliul unei persoane poate fi efectuată doar cu

consimţămîntul ei. Fără permisiunea persoanei, căreia i se încalcă dreptul la

inviolabilitatea domiciliului, cercetarea la faţa locului poate fi efectuată doar în baza

ordonanţei motivate a organului de urmărire penală, cu autorizaţia judecătorului de

instrucţie.

Procedeele de efectuare a cercetării la faţa locului depind de împrejurările

concrete de săvîrşire a actului de corupţie, de perioada de timp care s-a scurs din

momentul consumării faptei, de condiţiile climaterice în care a avut loc evenimentul,

de pregătirea profesională şi nivelul de experienţă a ofiţerului de urmărire penală.

În primul rînd, persoanele responsabile vor contura graniţele locului care va fi

supus cercetărilor, vor lua măsuri de păstrare a urmelor şi obiectelor rămase la locul

vizat şi vor alege modalităţile, formele şi procedeele de efectuare nemijlocită a

cercetărilor.

La prima etapă, se va constata situaţia obiectivă la faţa locului, care va fi

descrisă în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi care va fi fixată pe fotografia

criminalistică şi pe banda video.

Se vor căuta obiectul actului de corupţie; urme de încălţăminte, amprente

digitale şi palmare; plicuri în care au fost transmişi banii sau titlurile de valoare, părţi

ale ambalajului de hîrtie sau alt material în care a fost împachetat obiectul actului de

corupţie; urme de sînge, salivă sau alte secreţii sau eliminări de origine umană; diverse

documente de contabilitate şi cancelarie, contracte de cumpărare-vînzare, acte de

donaţie sau de creditare, recipise, obligaţii, acţiuni, procuri, scrisori, telegrame, colete,

fotografii, piese de vestimentaţie a făptuitorului sau a persoanei care a propus, oferit

sau dat folosul necuvenit şi rămase la locul cercetat, documente personale (adeverinţă

de naştere, buletin de identitate, paşaport, permis de conducere, legitimaţie de serviciu

etc.) ale unor persoane ce prezintă interes pentru urmărirea penală, inclusiv ale

făptuitorului; dischete, discuri, casete audio, casete video şi alte acte ori obiecte.

La a doua etapă, ofiţerul de urmărire penală va ridica toate obiectele, lucrurile

şi documentele depistate, pe care le va ambala, împacheta, sigila şi semna împreună cu

participanţii la procedura de cercetare la faţa locului.

98

Trebuie de ţinut cont de regulile de împachetare a diverselor urme şi a

suporturilor materiale purtătoare de asemenea urme. Amprentele digitale şi palmare

vor fi fixate pe peliculă adezivă specială, de culoare opusă urmelor depistate. Urmele

de încălţăminte conturate pe suprafeţe netede se ridică de asemenea pe folie adezivă, iar

dacă ele sînt proaspăt lăsate şi umede — se pot imprima şi pe o coală de hîrtie. Urmele de

încălţăminte modelate în relief vor fi fixate şi ridicate cu ajutorul mulajelor din ghips.

Documentele se vor ridica cu ajutorul pensetelor în aşa mod ca pe ele să nu

rămînă amprentele digitale ale colaboratorilor organelor de urmărire penală sau ale

specialiştilor participanţi la măsura descrisă şi apoi împachetate în plicuri de hîrtie sau

pungi de polietilenă.

Îmbrăcămintea depistată trebuie să fie uscată, împăturită în aşa mod ca urmele

sau particulele microscopice să nu cadă de pe ea şi apoi împachetată în cutii de carton

sau hîrtie.

Urmele de origine umană (sînge, salivă, sudoare etc.) se ridică potrivit regulii

criminalistice pe tampoane de vată sau tifon, se împachetează în plicuri de hîrtie sau

eprubete de sticlă şi apoi se ambalează într-o cutie de carton.

Urmele de substanţă chimică specială care a fost utilizată la marcarea banilor

titlurilor de valoare, a unor obiecte folosite în calitate de folos necuvenit (comisii

ilicit), de asemenea se ridică pe tampoane de vată şi se împachetează în plicuri de hîrtie

sau eprubete de sticlă ori masă plastică.

O însemnătate deosebită o are cercetarea calculatoarelor aflate în birourile de

lucru ale funcţionarilor corupţi sau în locuinţele lor. Procedura indicată se efectuează

prezenţa şi cu participarea specialistului din domeniul informaticii. Ofiţerul de

urmărire penală şi membrii grupului operativ de urmărire penală vor lua cunoştinţă de i

formaţia care se păstrează în calculator şi în caz că anumite date vor prezenta interes

pentru procesul de urmărire penală, informaţia respectivă va fi scoasă pe hîrtie şi,

paralel, pe dischetă sau pe disc (CD) şi vor fi anexate la procesul-verbal de cercetare

faţa locului.

Cel mai productiv rezultat va fi obţinut atunci cînd de la faţa locului va fi ridic

integral calculatorul cu toate elementele sale periferice şi adus în incinta organului

99

drept, unde va fi supus unei cercetări de amploare.

Modalităţile de ridicare, dezasamblare şi asamblare a calculatorului vor fi acele:

ca şi în cazul percheziţiei, adică se ridică: CPU (Unitatea Centrală de Prelucrare a

Datelor), ansamblul de componente hardware, software, imprimanta, modemul extern

(conectat prin cablu la unitatea centrală), monitorul, scanerul, alte elemente periferii

Recomandăm ca înainte de a începe procedura de dezasamblare a componentei

calculatorului să fie efectuată fotografierea criminalistică a lor şi înregistrarea video a

stării acestor mijloace tehnice, să fie întocmită o schemă a conexiunilor, să fie pregătite şi

ataşate notiţe la fiecare punct de legătură şi la fiecare terminaţie a cablului cu datele

necesare, care ulterior vor da posibilitatea conectării componentelor calculatorului

restabilirii conexiunilor.

Dezasamblarea şi ambalarea componentelor calculatorului se face cu atenţie

precauţie de către specialistul în domeniul informaticii, avînd ca scop păstrarea

perfectă a sistemului tehnic al calculatorului, a elementelor constitutive şi a integrităţii

informaţiei depozitate pe suporturile materiale de informaţie.

La încheierea acţiunii respective, ofiţerul de urmărire penală este obligat să

întocmească procesul-verbal, în care trebuie să fixeze rezultatele cercetării la faţa locului

să indice toate probele care au fost ridicate pentru a fi examinate ulterior în incinta

organului de urmărire penală sau cercetate mai detaliat de către specialişti în cadrul

constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale sau de către experţi în cadrul efectuării

diverselor expertize.

De menţionat că participanţii la efectuarea acestei acţiuni de urmărire penală

vor respecta pe deplin toate regulile criminalistice prevăzute pentru desfăşurarea

cercetării la faţa locului, iar urmele, suporturile materiale purtătoare de diverse urme,

obiectele, lucrurile, firele de păr, fibrele de material, particulele microscopice ridicate,

documentele sau alte corpuri materiale vor fi împachetate, ambalate, sigilate şi semnate

de către ofiţerul de urmărire penală şi participanţii respectivi.

3.8.Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă

În funcţie de situaţia concretă în procesul desfăşurării urmăririi penale, de

100

necesitatea efectuării unor constatări tehnico-criminalistice sau dispunerea efectuării

anumitor expertize, organul de urmărire penală este în drept, iar în majoritatea

cazurilor este obligat să procedeze la colectarea mostrelor pentru cercetarea

comparativă.

Această acţiune penală este reglementată de prevederile articolelor 154-156

CPP, potrivit cărora organul de urmărire penală colectează mostre care reflectă

particularităţile omului viu, ale substanţei, obiectului etc. dacă investigarea lor are

importanţă pentru cauza penală.

Colectarea mostrelor se face numai în baza ordonanţei ofiţerului de urmărire

penală sau a procurorului care conduce sau exercită urmărirea penală, în care se indică:

persoana care va colecta mostrele, persoana de la care se vor colecta mostrele; care

anume mostre şi în ce număr (cantitate) trebuie colectate; cînd, unde şi la cine trebuie

să se prezinte persoanele de la care vor fi colectate mostrele; cînd şi cui trebuie să fie

prezentate mostrele după colectare29.

Reprezentanţii organului de urmărire penală, conform legislaţiei de procedură

penală, sînt în drept să colecteze mostre de la persoanele bănuite sau învinuite de

săvîrşirea infracţiunilor de corupţie. în unele cazuri strict determinate, mostrele vor fi

colectate şi de la martori ori partea vătămată, dar numai în cazul în care trebuie să se

verifice dacă aceşti participanţi la procesul de urmărire penală au lăsat urme în locul

unde s-a produs evenimentul de dare-primire a folosului necuvenit (comisionul ilicit)

sau pe obiectul actului de corupţie.

Recomandăm ca mostrele să fie colectate cu participarea specialiştilor din

domeniile vizate: inspectori criminalişti, medici-legişti, specialişti ingineri, specialişti

biologi etc.

În cauzele penale referitoare la cercetarea infracţiunilor de corupţie apare

necesitatea de a colecta următoarele mostre: sînge, păr, microparticule de pe corp;

salivă, sudoare sau alte eliminări ale organismului; amprente digitale; înscrieri, obiecte,

piese vestimentare şi părţi ale lor, alte materiale ce reflectă deprinderile persoanei

respective; fonograma vocii, fotografii sau înregistrări video; corpuri materiale,

29 M.Avram, V.Gurin, A.Donciu. Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de corupţie. Chişinău 2005

101

substanţe; alte substanţe şi obiecte.

O însemnătate deosebită o are colectarea mostrelor în cazul în care banii, titlurile

de valoare, obiectele materiale sau alte valori vor fi marcate cu substanţe chimice sau alte

substanţe. în astfel de situaţii, se vor colecta mostre de creion sau praf cu care a fost

marcat obiectul actului de corupţie urmînd a fi pus ulterior la dispoziţia experţilor

criminalişti pentru efectuarea expertizelor respective.

Totodată, în procesul de examinare a hainelor şi mîinilor persoanei bănuite de

faptul de corupţie, la colectarea mostrelor de substanţe chimice, specialiştii for utiliza

mănuşi sterile şi vată sterilă extrasă dintr-un pachet neînceput, iar mostrele vor fi

împachetate în plicuri sau pachete noi, care n-au fost folosite la alte acţiuni de urmărire

penală. Se recomandă ca acţiunile date să fie înregistrate pe bandă video. Aceste

proceduri de precauţie vor exclude pe viitor apariţia unor pretenţii referitor la sursa de

provenienţă a prafului special pe bucăţile de vată cu care au fost extrase mostrele de

particule microscopice de pe mîinele persoanelor bănuite şi a altor obiecte care au

intrat în contact cu valorile extorcate (marcate).

Înainte de a începe efectuarea acestei acţiuni de urmărire penală, persoanele

responsabile vor planifica desfăşurarea procedurii de colectare a mostrelor, vor stabili

persoana (persoanele) care va fi invitată în calitate de specialist, va indica metodele şi

procedeele care vor fi utilizate pentru colectarea mostrelor şi, de asemenea, mijloacele

tehnice care vor fi necesare de aplicat la colectarea lor.

Recomandăm ca specialistul să fie folosit în toate cazurile indicate, deoarece

pe viitor, în cadrul urmăririi penale sau al dezbaterilor judecătoreşti, acest participant

va putea fi audiat pentru a da depoziţii cu privire la modalitatea şi corectitudinea

obţinerii acestor mijloace de probă.

Pentru a colecta mostrele necesare, ofiţerul de urmărire penală sau, după caz,

procurorul, asigurînd prezenţa specialistului necesar, va cita bănuitul, învinuitul care

este cercetat în stare de libertate, sau martorul, ori partea vătămată pentru a se prezenta

în incinta organului de urmărire penală. în prezenţa specialistului le va aduce la

cunoştinţă, contra semnătură, ordonanţa de colectare a mostrelor şi le va explica

drepturile şi obligaţiile lor.

102

Ofiţerul de urmărire penală sau procurorul, cu participarea specialistului, va

colecta mostrele necesare, care, cu excepţia documentelor, se împachetează şi se sigilează,

iar pachetele se semnează de reprezentantul organului de urmărire penală, de specialist

şi de persoanele care au participat la desfăşurarea acestei acţiuni de urmărire penală.

Procedura de colectare a mostrelor necesare pentru cercetarea comparativă se

documentează prin întocmirea unui proces-verbal, cu respectarea dispoziţiilor

articolelor 260 şi 261 CPP, în care se descriu toate acţiunile efectuate pentru colectarea

mostrelor vizate şi consecutivitatea efectuării lor, metodele şi mijloacele tehnice

aplicate, precum şi înseşi mostrele. Mostrele colectate se anexează la acest proces-

verbal, care urmează a fi semnat de către ofiţerul de urmărire penală sau, după caz, de

procuror, de specialist şi de persoanele participante la desfăşurarea măsurii indicate.

În cazul în care ofiţerul de urmărire penală sau procurorul se confruntă cu

anumite impedimente în desfăşurarea acestei măsuri importante, ei sînt în drept să

colecteze mostrele prin efectuarea percheziţiilor sau a ridicărilor de obiecte şi

documente, acţiuni ce sînt prevăzute de articolele 125-132 CPP.

3.9. Ordonarea expertizelor şi constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.

Temeiurile pentru dispunerea şi efectuarea expertizei sînt specificate în art. 142

CPP, conform căruia expertiza se dispune pentru constatarea circumstanţelor ce pot

avea importanţă probantă pentru cauza penală şi sînt necesare cunoştinţe speciale în

anumite domenii. în calitate de expert poate fi numită orice persoană care posedă

cunoştinţele necesare pentru a prezenta concluzii referitoare la circumstanţele apărute

în legătură cu cauza penală şi pot avea importanţă probantă pentru cauza penală.

Efectuarea expertizei se dispune prin ordonanţa motivată a ofiţerului de urmărire

penală, în care se indică circumstanţele cauzei, întrebările expuse expertului,

denumirea instituţiei de expertiză, materialele prezentate, termenul efectuării.

În funcţie de cazul concret de corupţie cercetat, de scopurile propuse pentru

probare, de probele materiale acumulate, de mostrele obţinute şi calitatea lor, ofiţerul

de urmărire penală sau procurorul va dispune efectuarea următoarelor expertize tipice

103

pentru dosarele de corupţie:

Expertiza dactiloscopică a urmelor digitale şi palmare

Expertului i se va prezenta urma în litigiu sau obiectul purtător de urme pe

suprafaţa sa şi mostrele amprentelor digitale ale persoanei interesate (bănuitului,

învinuitului, martorului sau părţii vătămate) expuse pe fişele dactiloscopice. în acest

caz, se propune pentru soluţionare următoarele întrebări: dacă obiectul în litigiu

conţine urme de degete sau palmare pe suprafaţa sa; dacă urma este veche sau

proaspătă; de la ce mînă şi de la ce deget provine urma; dacă urma prezintă elemente

suficiente pentru identificarea persoanei; care este mecanismul de formare a urmei; dacă

a fost îmbibat desenul papilar cu alte substanţe la crearea urmei; dacă urma ridicată de

la faţa locului şi amprenta prezentată sînt create de aceeaşi persoană sau de persoane

diferite.

Expertiza chimică

Pentru efectuarea acestei categorii de expertize este necesar de prezentat

expertului următoarele materiale: banii, titlurile de valoare, documentele sau obiectele

care au fost utilizate în calitate de obiect al actului de corupţie (folos necuvenit,

comision ilicit, remunerare ilicită) care au fost marcate cu substanţe chimice speciale,

inclusiv cu substanţe fluorescente; piese de vestimentaţie, lucruri, obiecte, documente

ridicate de la faţa locului sau în procesul de percheziţie ori ridicarea obiectelor sau

documentelor; tampoane cu substanţă chimică ridicate sub formă de mostre de la

persoana bănuită de săvîrşirea infracţiunilor de corupţie; alte materiale necesare cerute

de expert.

Expertului i se propune pentru soluţionare următoarele întrebări orientative: dacă

bancnotele, titlurile de valoare sînt autentice, confecţionate la întreprinderile specializate;

dacă sînt înscrieri adăugătoare pe bancnotele, titlurile de valoare, documentele,

lucrurile sau obiectele prezentate, dacă da, atunci care anume; dacă sînt substanţe

luminiscente străine pe suprafaţa bancnotelor, titlurilor de valoare, pe documentele,

lucrurile sau obiectele prezentate pentru cercetare; dacă pe tampoanele de vată, haine

(piesele de vestimentaţie), documente, lucruri sau obiecte sînt substanţe luminiscente

străine sau alte substanţe chimice şi dacă da, se aseamănă ele după componenţa chimică

104

cu substanţele luminiscente străine sau cu alte substanţe chimice de pe suprafaţa

bancnotelor, titlurilor de valoare, documentelor, lucrurilor sau obiectelor care au fost

utilizate în calitate de obiect al infracţiunii de corupţie.

Expertiza fotoscopică

Această expertiză are capacitatea de a stabili următoarele împrejurări:

a. de a identifica sunetul vocii (vorbirii) persoanei ce prezintă interes pentru

urmărirea penală, înregistrat pe suport magnetic (compact casete audio, casete

micro audio, casete video VHS, casete video VHS compact şi casete video 8 mm.

CD);

b. de a curăţa de distorsiuni, zgomote parazitare, sunete auxiliare semnalul util al

persoanei înregistrat pe suport magnetic (compact, casete audio, casete micro

audio, casete video VHS, casete video VHS compact şi casete video 8 mm.).

Expertului i se prezintă următoarele materiale: suportul magnetic deja indicat

cu înregistrarea vocii persoanei bănuite; mostre pentru cercetarea comparativă: mostre

libere ale vocii persoanei, adică înregistrări audio sau video executate înainte de

comiterea infracţiunii (înregistrări la diferite manifestaţii cu caracter liber: nunţi,

cumetrii, zile de naştere, interviuri etc); mostre convenţional libere, adică diverse

înregistrări ale vocii persoanei executate sub controlul organului de urmărire penală în

timpul audierii ca bănuit sau învinuit, în timpul desfăşurării confruntărilor, procesului

de reconstituire a faptei ori experimentului etc; mostre experimentale care au fost

colectate în conformitate cu prevederile articolelor 154-156 CPP în condiţii maximal

apropiate de situaţia concretă; procesul-verbal de descifrare a convorbirilor înregistrate

pe suport magnetic, alte materiale cerute de expert.

Expertului i se solicită răspuns la următoarele întrebări orientative: după

vocea de pe fonograma în litigiu care pronunţă cuvintele „...” aparţine persoanei

bănuite, învinuite sau altei persoane; care este numărul persoanelor ce participă la

discuţie; care replici din discuţie aparţin persoanei ce a pronunţat la început cuvintele

„...”; de curăţat în măsura posibilităţilor fonograma de distorsiuni, zgomote

parazitare, sunete auxiliare cu păstrarea maximă a semnalului util. De stabilit

conţinutul verbal al discuţiei înregistrate pe bandă de la cuvintele „...” pînă la cuvintele

105

„...”. De stabilit dacă nu sînt semnale caracteristice de montare a fonogramei în litigiu.

Expertiza traseologică a urmelor de picioareExpertului i se va prezenta urma de picior ridicată de la faţa locului (mulaje)

sau obiectul purtător al urmei (folii adezive de culoare neagră sau transparente, coli de

hîrtie etc.) şi evident mostrele (modelele) de comparaţie ale persoanei bănuite,

învinuite, ale martorului sau părţii vătămate colectate pe folii adezive de culoare

neagră sau transparente.

Se vor propune pentru soluţionare următoarele întrebări: dacă urma prezentată

spre examinare este de picior de om; dacă se găseşte urma de picior de om pe obiectul

prezentat spre examinare; dacă da, conţine ea suficienţe elemente pentru identificarea

persoanei; de la ce picior provine urma; care este vechimea aproximativă a urmei; care

este direcţia de mişcare a persoanei care a lăsat urma; ce particularităţi patologice ale

mersului prezintă persoana care a lăsat urma (urmele); care este sexul, greutatea

aproximativă şi vîrsta persoanei ce a lăsat urma; dacă urma ridicată de la faţa locului şi

urma colectată ca mostră (model) de comparaţie sînt lăsate de una şi aceeaşi persoană

sau de persoane diferite.

Expertiza traseologică a urmelor de încălţăminte

Ofiţerul de urmărire penală sau procurorul va prezenta expertului urma de

încălţăminte (mulajul din ghips sau lut sau obiectul purtător de urme ale încălţămintei,

ori suportul material pe care au fost fixate urmele respective (folie adezivă, coală de hîrtie

etc).

Expertului i se vor propune pentru soluţionare următoarele întrebări: dacă urma

prezentată spre examinare a fost lăsată de persoană de sex masculin, feminin sau de un

copil; dacă urmele au fost lăsate de o singură persoană sau de mai multe persoane; care

sînt dimensiunile încălţămintei care a lăsat fragmentul de urmă; de la care picior este

fragmentul de urmă; dacă încălţămintea care a lăsat urma prezintă elemente de uzură

sau alte caracteristici individuale; dacă persoana care a lăsat urmele posedă unele

particularităţi ce-i afectează mersul; care este lungimea pasului, unghiul pasului, direcţia

de mişcare a persoanei; care este mecanismul de formare a urmei (alergare, săritură,

mers normal, purtarea unei greutăţi etc); dacă urma ridicată de la faţa locului şi urma

106

colectată ca model de comparaţie au fost lăsate de aceeaşi încălţăminte30.

Expertiza tehnică a documentului (textului dactilografiat sau tipărit)

Expertului i se prezintă materialele cu textul în litigiu în original şi mostrele

de texte colectate pentru cercetarea comparativă. în caz că textul a fost executat la

calculator — se prezintă şi calculatorul cu imprimanta lui sau numai imprimanta

respectivă. Acest fel de expertiză poate da răspuns la următoarele întrebări orientative:

textul prezentat la expertiză este în original sau este o copie; dacă este o copie, în ce

mod a fost realizată; care sînt tipul, marca, modelul maşinii de scris sau a

calculatorului folosite pentru scrierea sau imprimarea textului în litigiu; dacă posedă

maşina de scris sau, după caz, calculatorul defecte de uzură şi în ce constau ele; dacă

textul a fost scris în întregime la o maşină de dactilografiat sau la un calculator sau la

mai multe; dacă se observă în text ştersături, adăugiri, modificări, combinări, dacă da,

atunci prin ce mede au fost efectuate; dacă textul în litigiu a fost tipărit sau

dactilografiat cu maşina: scris sau calculatorul la care a fost executată mostra

(modelul) de comparaţie sau la altele.

Expertiza grafologică a impresiunilor de ştampilă

Pentru efectuarea acestei expertize, ofiţerul de urmărire penală sau procurorul

prezintă expertului actul original pe care se conţine impresiunea de ştampilă în litigiu

şi mostrele de comparaţie de la persoana fizică sau juridică care deţine originalul

ştampilei. Pentru soluţionare, expertului i se propun următoarele întrebări orientative:

dacă impresiunea de ştampilă este efectuată de aceeaşi ştampilă ca şi mostrele (modelele)

de comparaţie sau de ştampile diferite; care este procedeul de falsificare sau de

contrafacere a impresiunii de ştampilă; care este vechimea impresiunii de ştampilă.

Expertiza grafologică a actelor.

Expertului i se oferă actul în litigiu şi i se propune să răspundă la următoarele

întrebări orientative: dacă actul în litigiu este falsificat sau contrafăcut; dacă este falşi

ficat, care este procedeul de falsificare; care a fost conţinutul iniţial al textului; care i

fost procedeul de contrafacere.

Expertiza grafologică a semnăturii

30 Materialele conferinţei ştiinţifico-practice Internaţionale din 18-19 aprilie 2003 Criminalitatea în R.Moldova, strategia actuală, tendinţele şi măsurile de prevenire şi combatere

107

Pentru a efectua acest tip de expertiză, este necesar ca expertului să i se prezinte

actul în litigiu cu semnătura pusă la îndoială şi modelele (mostrele) semnăturilor

persoanelor ce prezintă interes pentru organele de urmărire penală. Prin intermediu

acestei expertize se poate primi răspuns la următoarele întrebări: dacă semnătura din

actul în litigiu este efectuată de persoana care a efectuat modelele (mostrele) de

comparaţie; care este procedeul de falsificare a semnăturii.

Expertiza grafologică a scrisului (înscrisurilor)

Expertului i se oferă materiale cu scrisul în litigiu, iar în unele cazuri şi modele

de comparaţie ale unor persoane ce prezintă interes pentru urmărirea penală. Se cere d

a da răspuns la următoarele întrebări orientative: dacă se observă în scrisul prezentat

spre cercetare modificări sau alterări şi în ce constau ele; dacă fragmentele de hârtie ai

constituit anterior un scris integru; dacă da, care este conţinutul textului de pe

fragmentele de hârtie arsă; care este natura substanţelor aplicate la scris; dacă suportul

con ţine vreun text executat cu substanţe invizibile; care este textul scrisului executat ci

substanţe invizibile; dacă sînt întâlnite în text dialecte, cuvinte parazitare sau unele

profesionalisme: dacă textul în litigiu a fost scris de persoana care a scris modelele

(mostrele) de comparaţie etc.

Expertiza biologică a firului de păr

Expertului i se oferă firul de păr ridicat de la locul faptei sau în cadrul

percheziţie corporale, percheziţiei sau ridicării de obiecte sau documente şi mostre

colectate de 1 persoanele care prezintă interes pentru stabilirea adevărului în cauza

penală cu privire la infracţiunile de corupţie.

Pentru cercetare se propun următoarele întrebări orientative: dacă firele

ridicate de ia faţa locului sau în cadrul percheziţiei corporale, percheziţiei sau ridicării de

obiecte ori documente sînt fire de păr sau de altă natură; dacă sînt fire de păr, sînt ele de

natură umană sau animală; dacă firele de păr au fost vopsite sau nu; din care zonă sau

parte a corpului provin firele de păr; dacă se observă la firele de păr distrugeri,

afecţiuni patologice, paraziţi, urme de sânge; care a fost modul de detaşare a firelor de

păr; care este sexul persoanei de la care s-a detaşat firul de păr; care este vârsta

aproximativă; dacă firul de păr ridicat de la faţa locului, în timpul percheziţiei

108

corporale, percheziţiei sau ridicării de obiecte ori documente are aceleaşi caracteristici

cu firul de păr ridicat ca mostră (model) pentru cercetarea comparativă.

Expertiza medico-legală a corpurilor delicte (a urmelor biologice de

natură umană)

Expertului i se prezintă urme de sânge ridicate de la faţa locului, în cadrul

percheziţiei corporale, a percheziţiei sau a ridicării de obiecte ori documente; mostre

de sînge colectate în conformitate cu cerinţele articolelor 154-156 CPP.

Pentru soluţionare, expertului i se propun următoarele întrebări orientative:

dacă substanţa transmisă spre examinare este sînge sau altă substanţă; dacă este sînge,

atunci este el de natură umană sau animală; dacă este de natură umană, care este grupa

sangvină; care este sexul persoanei de la care provine sîngele; care este regiunea

anatomică care a eliminat sîngele; care este vechimea aproximativă a urmelor de sînge;

dacă urma de sînge ridicată de la faţa locului, în cadrul percheziţiei corporale,

percheziţiei, ridicării de obiecte ori documente este de aceeaşi grupă cu mostra (proba)

de sînge colectată de la persoana concretă; dacă există alţi indici de asemănare între

sîngele depistat şi ridicat de la faţa locului, în timpul percheziţiei corporale, percheziţiei,

ridicării de obiecte ori documente şi mostra (proba) de sînge colectată special pentru

cercetările comparative31.

În scopul urgentării probării unor fapte ce ţin de coruperea activă, coruperea

pasivă, traficul de influenţă, primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite, e

necesar de folosit posibilitatea primirii rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice.

Articolul 139 CPP prevede că, în cazurile în care există pericol de dispariţie a unor

mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt şi este necesară verificarea

urgentă a unor fapte sau circumstanţe ale cauzei, organul de urmărire penală poate

folosi cunoştinţele unui specialist dispunînd efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice.

Raportul specialistului de constatare tehnico-ştiinţifică, conform pct. 7 art. 93 CPP,

serveşte ca probă şi nu e necesară efectuarea expertizei. Doar în cazul cînd una din

părţi nu e de acord cu rezultatele obţinute poate fi dispusă efectuarea expertizei.

La instrumentarea cauzelor penale ce ţin de abuzul de putere sau abuzul de

31 Iu.Odagiu, V.Todica, Expertize judiciare, Editura Academiei MAI „Ştefan cel Mare”, Chişinău 2001

109

serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, neglijenţa în serviciu,

apare necesitatea efectuării reviziei documentare. De regulă, revizia se efectuează în

scopul verificării sau constatării prejudiciului cauzat intereselor publice în urma

acţiunilor sau inacţiunilor săvîrşite de persoana cu funcţii de răspundere. Rezultatele

reviziei nu pot servi ca probă. Conform pct. 2 art. 93 CPP, în calitate de probă în procesul

penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul declaraţiilor, raportului

de expertiză, corpurilor delicte, proceselor-verbale privind acţiunile de urmărire

penală, documentelor, înregistrărilor audio-video sau fotografiilor, constatărilor

tehnico-ştiinţifice şi medico-legale. Dar anume în cadrul reviziei pot fi depistate anumite

documente ce denotă fapta infracţională şi care ulterior pot fi recunoscute şi drept

corpuri delicte. Drept bază juridică la efectuarea reviziei serveşte pct. 8 art. 57 CPP şi

Regulamentul „Cu privire la efectuarea reviziilor economico-financiare", aprobat la 10

martie 2003 prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 253. Revizia se

efectuează în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală în care se expun

succint temeiurile dispunerii reviziei, întrebările la care urmează să primim răspuns,

denumirea instituţiei care urmează să efectueze revizia şi documentele ce se pun la

dispoziţia revizorilor.

Încheiere

În rezultatul efectuării unei analize asupra fenomenului de corupţie în Republica

Moldova, studiat s-a constatat că unul dintre cele mai mari obstacole în implementarea

110

reformelor economice, politice şi sociale îl constituie răspîndirea corupţiei în toate

sferele de activitate.

Proporţiile crescînde ale acestui flagel au determinat reorganizarea şi

intensificarea activităţii de combatere a lui ca fenomen printre care se propun pentru

îndeplinirea măsurilor de combatere şi contracarare a corupţiei, MAI are de realizat în

comun cu alte organe de drept următoarele sarcini:

- renovarea calitativă a bazei juridice a activităţii de ocrotire a dreptului,

înlăturarea golurilor, coliziunilor şi contradicţiilor, corelarea actelor normative

ale Republicii Moldova;

- perfecţionarea în continuare a sistemului organelor de drept, incluşi a poliţiei

prin optimizarea structurii organizatorice, concentrarea activităţii organelor de

drept pe direcţiile prioritare;

- întărirea disciplinei şi legalităţii în organele de drept, îmbunătăţirea cooperării

între verigile lor structurale, inclusiv la nivel interdepartamental, dezvoltarea

colaborării internaţionale, implementarea experienţei avansate;

- sporirea responsabilităţii pentru organizarea şi indicii activităţii de combatere a

criminalităţii şi de menţinere a ordinii de drept cu susţinerea organelor

executive, organelor de autoadministrare locală, folosirea mai largă a

potenţialului şi a resurselor locale;

- dotarea organelor de drept cu armament, mijloace de protecţie şi speciale,

tehnică operativă, criminalistică, sisteme şi mijloace de comunicaţie, tehnică de

calcul şi de birou, transport, echipament şi muniţie, utilaj, amplasarea lor în

clădiri şi edificii în conformitate cu normativele şi standardele altor ţări;

- păstrarea şi consolidarea nucleului profesional al organelor de drept, asigurare a

condiţiilor de ordin juridic, social, material psihologic, garanţiilor aferente

serviciului şi vieţii cotidiene a colaboratorilor şi membrilor familiilor lor,

ameliorarea statutului social al colaboratorilor şi prestigiului activităţii

organelor de drept, inclusiv prin folosirea posibilităţilor organizaţiilor de

asigurări şi fundaţiilor de binefacere;

111

- formarea opiniilor publice favorabile privind sistemul organelor de drept şi

rezultatele activităţii lor, restabilirea încrederii societăţii faţă de organele de

drept.

Cît priveşte aspectul investigării calitative ale infracţiunilor de corupţie se află

în dependenţă de respectarea unui şir de cerinţe elaborate de criminalistică. Le ele se

atribuie: spiritul de iniţiativă, rapiditatea primirii hotărîrilor şi efectuării acţiunilor de

urmărire penală şi operaţiunilor de investigaţie operativă, conlucrarea reciprocă dintre

organele de urmărire penală şi colaboratorii operativi existente pe tot parcursul întregii

cercetări, utilizarea mijloacelor tehnice criminalistice.

Metodica cercetării corupţiei nu are o sistemă rigidă. Ea este supusă unor

modificări, schimbări în vederea găsirii soluţiilor optimale de combatere a acestor

infracţiuni.

Combaterea şi prevenirea infracţiunilor de corupţie se va încununa cu succes

numai în cazul mobilizării tuturor forţelor, îmbinării eforturilor şi a realizărilor atît în

domeniul teoretic, cît şi în domeniul practic. Majoritatea organelor de urmărire penală

activ şi calitativ cercetează infracţiunile de corupţie conlucrează activ cu alte servicii,

contribuie la descoperirea, evidenţierea şi înlăturarea condiţiilor şi a cauzelor ce

determină sau contribuie la infracţiunile de corupţie, asigurînd tragerea la răspundere

penală a celor vinovaţi de săvîrşirea lor.

Totuşi în practică se mai întîlnesc cazuri de investigare necalitativă ale

asemenea genuri de infracţiuni, de calificare incorectă a infracţiunilor date, sînt

insuficient folosite mijloacele tehnico – ştiinţifice la efectuarea acţiunilor de urmărire

penală.

Tezele lansate în lucrare constau în elaborarea complexă a problemei în

procesul cercetării şi anume:

1. Combaterea infracţiunilor de corupţie prin elaborarea unei metodici eficiente

de investigare a infracţiunilor de acest gen.

2. Asigurarea calitativă a acţiunilor de urmărire penală iniţiale şi ulterioare a

operaţiunilor de investigaţie operativă în vederea sporirii eficienţei de investigare.

3. De acordat o atenţie deosebită cauzelor şi condiţiilor ce generează săvîrşirea

112

corupţiei.

4. De elaborat recomandări pentru planificarea şi organizarea cercetării

corupţiei.

Bibliografie

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, intrată în vigoare la

113

27 august 1994.

2. Legea privind combaterea corupţiei şi protecţionismului. Nr.900-XIII din

22.07.95.

3. Codul penal al R. Moldova din 18 aprilie 2002.

4. Codul de procedură penală al R. Moldova din 14 martie 2003.

5. Hotărîrea Guvernului R. Moldova cu privire la activitatea guvernului pentru

combaterea crimelor economice şi corupţiei întru realizarea planului de acţiuni

pentru implementarea strategiei naţionale cu privire la combaterea corupţiei.

Nr.1400 din 30.12.2005.

6. M. Avram, V.Gurin, A.Donciu. Depistarea, cercetarea şi calificarea

infracţiunilor de corupţie. Chişinău 2005.

7. T.Mrejeru în coautorat. Infracţiuni de corupţie (aspecte teoretice şi practice).

Bucureşti 2000.

8. E.Obreja în coautorat. Corupţia în Moldova. Chişinău 2002.

9. V.Gurin în coautorat. Corupţia. Chişinău 2000.

10.V.Cuşnir Corupţia. Activitatea de prevenire şi combatere. Chişinău 1999.

11.C. Gurschi în coautorat. Infracţiuni de corupţie. Chişinău 2003.

12.V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Editura ATLAS LEX, Bucureşti,

1995.

13.V. Dobrinoiu, Traficarea funcţiei şi a influenţei în dreptul penal, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.

14.Gh. Nistreanu, Prevenirea infracţiunilor prin măsuri de siguranţă, Editura

Ministerului de Interne, Bucureşti, 1991.

15.C. Voicu, Banii murdari şi crima organizată, Editura Artprint, Bucureşti, 1995.

16. E. Obreja, V. Gîscă, Achiziţiile publice şi etica publică. Viziuni privind

combaterea corupţiei, Chişinău, 2002.

17.Theodor Mrejeru, Infracţiuni de corupţie. Aspecte teoretice şi practice,

Bucureşti, 2000.

18.Materialele conferinţei ştiinţifico-practice Internaţionale din 18-19 aprilie 2003

Criminalitatea în R. Moldova, strategia actuală, tendinţele şi măsurile de

114

prevenire şi combatere.

19.E. Stancu Tratat de criminalistică ed. II Bucureşti 2002.

20.C. Gurschi în coautorat. Jurisprudenţa privind infracţiunile de corupţie (aspecte

teoretice şi practice) Chişinău 2003.

21.Н. Кузнецов, Обсуждение борьбы с корупцией, „Государство и право”, nr.

2, Москва, 1993.

22. Яблоков Н., Криминалистика, Изд., „ВЕР”, Москва, 1996.

23.Образцов В., Криминалистика, Изд., „Юристь”, Москва, 1997.

24.М. Георгицэ, Организованная преступность, проблемы теории и практики

расследования, Кишинэу, 1998.

25.Каминский М., Расследование взяточничества, Горький, 1982.

26.Analele ştiinţifice, Academia “Ştefan cel Mare”, Chişinău, 2005.

27.Materialele conferinţei ştiinţifico – practice internaţionale, Chişinău, 06-07

octombrie 2005.

28.Revista Naţională de Drept, 10 octombrie 2006.

29.Revista „Legea şi viaţa”, martie 2006.

30.Revista „Legea şi viaţa”, octombrie 2006.

115