149
REVISTÃ DE CULTURÃ ªI ISTORIE MILITARÃ EDITATÃDE FILIALA DIN ORADEA A COMISIEI ROMÂNE DE ISTORIE MILITARÃ Redactor ºef: ANTONIO FAUR Seria a II-a nr. 1 / 2007

MIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE ...media0.webgarden.ro/files/media0:4b6db0f270ae3.pdf.upl/biharea nr 1 final.pdf · activitatea consiliului de colaborare

  • Upload
    others

  • View
    20

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

1Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 1Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 1Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 1Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE”

REVISTÃ DE CULTURÃ ªI ISTORIE MILITARÃ

EDITATÃDEFILIALA DIN ORADEAA COMISIEI ROMÂNEDE ISTORIE MILITARÃ

Redactor ºef: ANTONIO FAUR

Seria a II-anr. 1 / 2007

2 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 20072 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 20072 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 20072 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

REDACÞIA:

Redactor ºef:Antonio FAUR

Secretar de redacþie:Constantin MOªINCAT

Membri:Gheorghe TUDOR-BIHOREANU

Aurel PENTELESCUGheorghe VARTIC

Nicolae MIHUDan POINAR

Andrei NICOLESCU

Preºedinte C.I.R.M. - filiala Oradea:Viorel FAUR

COLEGIUL DE REDACÞIE:

Acad. Camil MUREªAN - director al Institutului de Istorie “George Bariþiu”, Cluj-NapocaAcad. Nicolae EDROIU - membru al filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române

Prof. univ. dr. Vasile VESE - Universitatea “Babeº - Bolyiai” din Cluj-NapocaProf. univ. dr. Constantin HLIHOR - Universitatea din Bucureºti

Prof. univ. dr. Alexandru BABOª - Academia Trupelor Terestre “Nicolae Bãlcescu”, Sibiu

3Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 3Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 3Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 3Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE”

C U P R I N S

ROMAN CIOROGARIU – MODELATOR DE CONªTIINÞE ªI FORMATOR DE CARACTERE - - - / 5Elisaveta ROªU

EXKURS ISLAM - - - / 13Axel BIELING

STÂNA DE VALE. DE LA O RECUNOAªTERE STRATEGICÃ LA UN LOC DE RECREARE - - - / 23Constantin MOªINCAT

CONTRIBUÞII ISTORIOGRAFICE PRIVIND ACÞIUNILE BATERIEI A 6 – A DIN DIVIZIONUL2 ARTILERIE GREA AL REGIMENTULUI 6 ARTILERIE GREA ROMÂN PE FRONTUL DE EST(17 IUNIE – 29 IUNIE 1941) - - - / 35Laurenþiu MIOC

ACTIVITATEA CONSILIULUI DE COLABORARE BIHOR. STUDIU DE CAZ: ªEDINÞA DIN 19IUNIE 1941 - - - / 39 Alin SPÂNU

OPÞIUNILE POLITICE ALE EVREILOR DIN ROMÂNIA ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEARÃZBOI MONDIAL - - - / 45Florin STAN

EVENIMENTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ªI CONSECINÞELE SALE POLITICO-MILITARE - - - / 55Col. dr. Alexandru BABOªMiron BREZOIU

1945 – RIPOSTÃ SOVIETICÃ LA OPERAÞIUNILE “PARAªUTIªTII” ªI “DEªTEPTAREAPRIMÃVERII” - - - / 59Mircea TÃNASE

VARIANTE PROPUSE DE MAGHIARI PENTRU ,,REZOLVAREA PROBLEMEITRANSILVANIEI”, 1944 - 1945 - - - / 71Nicolae MIHU

STAREA DE SPIRIT A POPULAÞIEI DIN VESTUL ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 23 AUGUST 1944 – 31DECEMBRIE 1947 - - - / 77Vasile VALENTIN

UN DOCUMENT (din 28 iulie 1948) REFERITOR LA NAÞIONALITÃÞILE DIN TRANSILVANIA,TRANSMIS LUI ROBERT SCHUMAN, MINISTRUL DE EXTERNE AL FRANÞEI - - - / 87Antonio Viorel FAUR

4 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 20074 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 20074 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 20074 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

PAªI ÎN SOVIETIZAREA ROMÂNIEI – IMPUNEREA LIMBII RUSE ÎN ªCOALÃ - - - / 93Corneliu CRÃCIUN

FRÃMÂNTÃRILE UNUI GENERAL. I.M. PACEPA ÎNAINTE DE „FUGA LA INAMIC” - - - / 99Liviu ÞÃRANU

ION GHEORGHE MAURER - SCHIÞÃ DE PORTRET - - - / 109Dr. Florian BANU

CRIZA POLONEZÃ ªI PROBLEMELE MILITARE ALE ORGANIZAÞIEI TRATATULUI DE LAVARªOVIA ÎN TOAMNA ANULUI 1981 - - - / 125PETRE OPRIª

INFORMATIZAREA ACTIVITÃÞII SECURITÃÞII ÎN DECENIUL AL OPTULEA. STUDIU DECAZ: REÞEAUA INFORMATIVÃ - - - / 137Luminiþa BANU

BÃTÃLII ªI MORMINTE. CÂTEVA ASPECTE REFERITOARE LA MORMINTELE EROILORARMATEI ROMÂNE CÃZUÞI ÎN LUPTELE PENTRU ELIBERAREA UNGARIEI ÎN CEL DE-ALDOILEA RÃZBOI MONDIAL ÎN JUDEÞUL SZABOLCS-SZATMAR-BEREG - - - / 145Dan N. POINAR

5Elisaveta ROªUROMAN CIOROGARIU – MODELATOR DE CONªTIINÞE ªI FORMATOR DE CARACTERE

Prezentarea personalitãþii lui RomanCiorogariu surprinde, pe lângã

atributele de om al bisericii, pe cele deluptãtor naþional, om al ºcolii, gânditorpolitic, publicist, ctitor de instituþii culturalbisericeºti, filantrop ºi modelator deconºtiinþe. Toate acestea, îmbinate armonic,l-au transformat în lider de opinie.

“Fire predestinatã de luptãtor”, cum îleticheta Andrei Criºanul, Roman Ciorogariua folosit cuvântul scris pentru a ajunge câtmai aproape de sufletul românilor. Ideile carei-au coordonat scrisul, începând cucolaborarea sa la Tribuna de la Sibiu, în1884, au fost: afirmarea unitãþii culturale aromânilor, pregãtirea spiritului publicromânesc pentru a se angaja în iniþierea ºiorganizarea unor acþiuni politice ºidezvoltarea conºtiinþei naþionale a românilor.Intransigenþa ºi principialitatea puse în slujbanaþiunii române au conturat profilulgazetarului, ca parte “a generaþiei tribuniste”,al cãrei reprezentant a fost. În concepþia sa,tribunismul era o “expresie a activismuluipolitic ºi a extinderii luptei naþionale în toatedomeniile vieþii sociale”1. Unchiaºul,“gazetar nãscut, iarã nu fãcut”2, aconsiderat presa o ºcoalã politicã, care sãarate drepturile românilor ºi modul de aacþiona pentru ca acestea sã fie respectatede cãtre autoritãþi. Prezentarea trecutului ºieforturile pentru afirmarea identitãþiinaþionale, scotea în evidenþã importanþapãstrãrii limbii ºi a credinþei strãmoºeºti, capremise ale solidaritãþii naþionale.

ROMAN CIOROGARIU– MODELATOR DECONªTIINÞE ªIFORMATOR DECARACTERE

Elisaveta ROªU*

* Doctor în istorie, inspector - Inspectoratul ªcolarJudeþean Bihor1 * Roman R. Ciorogariu (1852 – 1936). Studii ºidocumente, Editura Episcopiei Ortodoxe Române aOradiei, Oradea, 1981, p. 76 – 772 Trei sferturi de veac. Jubileul de 75 de ani al P.S.Episcop Roman Ciorogariu, Tipografia DiecezenãOrtodoxã Românã, Oradea, 1928, p. 37 (articolele luidr. Vasile Lãzãrescu: “Unchiaºul” ºi “Preotul bãtrân”)

6 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Numit redactor al revistei eparhieiarãdene, Biserica ºi ºcoala, de la 1 ianuarie1901 pânã la 24 septembrie 1917,profesorul, apoi directorul RomanCiorogariu, a continuat tradiþia impusã deVasile Mangra, valorificând credinþareligioasã ortodoxã, pentru a fundamentaidentitatea naþionalã ºi a promova culturapopularã. Dezbaterile teologice, prezentareaunor personalitãþi ale credinþei ortodoxe s-au completat cu articole ce demonstrau rolulºcolii în formarea conºtiinþei tinerei generaþii.Experienþele pozitive din viaþa Preparandieiarãdene ºi din mediul ºcolar românesc ºi-augãsit totdeauna loc în coloanele revistei.Progresele învãþãmântului, în concepþia sa,erau indispensabile efortului de ridicare anivelului cultural al românilor. Deschidereaprofesorului Ciorogariu spre învãþãmântmodern, aplicativ, se impunea a fi cunoscutãde comunitãþile sãteºti. Articolele sale ºi alecolaboratorilor revistei, între care IosifVulcan, Petre Pipoº, Petre ªpan, EmanuilUngureanu, Sever Secula, se inspirau dinviaþa cotidianã ºi se adresau marii mase acititorilor din Eparhia Aradului.

Preocuparea pentru promovareastudiului limbii române a fost constantã.Încercarea nereuºitã din 1883, de a introduceortografia Academiei Române în paginilerevistei ºi în practica Preparandiei, a fostconsideratã doar o sincopã în acest demers.Legãturile cu corpul profesoral din RegatulRomâniei au menþinut treazã conºtiinþanecesitãþii perfecþionãrii predãrii limbiiromâne în Transilvania. Publicarea normelorortografice stabilite de Academia Românã agenerat o amplã dezbatere în presã,finalizatã cu concluzia cã exprimarea ºicunoaºterea temeinicã a limbii române suntdeziderate pentru fiecare român.

Este justificatã, astfel, vehemenþa cu carerevista a criticat Legile ºcolare ale contelui

�lbert App�nyi, care atentau fãþiº lainstituþiile culturale ºi limba românilor.“Glasul sãu (al lui Roman Ciorogariu-n.n.)de protest în numele obºtei asuprite ºi încontra volniciei asupritorilor, sunaîntotdeauna hotãrât ºi limpede, neadmiþândtârguieli ºi compromisuri”3.

Un real sprijin pentru populaþie s-adovedit revista în perioada rãzboiuluimondial, când ziaristica oficialã minimalizaefortul ºi spiritul de sacrificiu demonstrat desoldaþii români. Prin articolele sale,Unchiaºul a restabilit adevãrul desprevaloarea ostaºului român, adresându-se înegalã mãsurã celor rãmaºi acasã, femeilor ºibãtrânilor, care, în felul lor, suportaugreutãþile rãzboiului.

„N-a fost problemã teologicã, ºcolarã ºinaþional–culturalã, care sã nu fi fostdezbãtutã în Biserica ºi ºcoala. Prin vastitateaºi actualitatea subiectelor sale, revista a ajunsla începutul sec. al XX-lea cea mai apreciatãºi „cãutatã lecturã ziaristicã a preoþimii ºiînvãþãtorimii noastre”4. Însuºi RomanCiorogariu a apreciat-o ca “izvor de apã viepentru sufletele setoase de adevãr ºidragoste, carte deschisã a istoriei culturalecontemporane, tribunã a discuþiilor publiceasupra aºezãmintelor noastre bisericeºti ºiºcolare”5. Roman Ciorogariu a imprimatacestei reviste note specifice militantismuluitribunist ºi crezului sãu: unirea tuturorromânilor.

Mãreþia idealului impunea rigori cetrebuiau respectate de presã: prezentareaadevãrului, luptã de principii ºi idealuri,profesionalism, militantism politic.

Dupã o primã colaborare la Tribuna dela Sibiu, Roman Ciorogariu a devenit ceamai proeminentã figurã a presei româneºtidin Arad. Atribuind acesteia rolul de apurifica moral societatea, el s-a implicat înprocesul de educaþie politicã a românilor,

3 Ibidem, p. 39 – 40. Vezi ºi Keith Hitchins, Ortodoxie ºi naþionalitate, Andrei ªaguna ºi românii dinTransilvania (1846-1873), Editura Universul Enciclopedic Bucureºti, 1995, p. 61; Tribuna,1907, nr.36,p.7; Flaminia Faur, Persecuþia ºi teroarea autoritãþilor asupra învãþãtorilor ºi elevilor români din Bihor(1907), în Cele Trei Criºuri, 1995, nr.1-2, p.5.; Idem, Manifestãrile românilor din Bihor împotriva proiectuluide lege ºcolarã din 1907, Fundaþia Culturalã „Cele Trei Criºuri”, Oradea, 1994, p. 27; Viorel Faur, Documentecu privire la procesele politice din Transilvania (1907). Cazul învãþãtorului Petru Mihuþa din Câmp(jud.Bihor), în Analele Universitãþii din Oradea, 1993, p.103-1084 Ibidem, p. 415 Biserica ºi ºcoala. Foaie bisericeascã scolasticã, literarã ºi economicã (Arad), 1917, nr. 1, p. 1

7Elisaveta ROªUROMAN CIOROGARIU – MODELATOR DE CONªTIINÞE ªI FORMATOR DE CARACTERE

prin cultivarea încrederii în propriile forþenaþionale ºi îndepãrtarea de vechilementalitãþi pro-dinastice. În aceastã luptã aacceptat ideea jertfei supreme: “ªi dacã va fiscris sã cãdem în aceastã luptã, vom cãdeaunul câte unul în rânduri deschise, cel rãmassãrutând arma celui cãzut ºi purtând-o maideparte”6.

Orientarea lui Ciorogariu în modul deconducere a luptei naþionale transpare încãdintr-o intervenþie a sa în nr. 49/1887 alTribunei de la Sibiu, când, exprimându-ºidezacordul pentru politica moderatãpromovatã de conducerea naþionalã,semnala apariþia unui nou spirit la Arad,dornic de a-ºi valorifica propriile forþe. Aicisunt începuturile spiritului “tribunist”, demilitant activ, care i-a marcat existenþa. Tonulmoderat adoptat de Tribuna de la Sibiu, odatãce a devenit organ oficial al PartiduluiNaþional Român, sub preºedenþia lui IoanRaþiu, a creat o breºã între luptãtorii naþionalidin redacþia ziarului. Roman Ciorogariu asprijinit acþiunea lui Ioan Russu ªirianu deeditare la Arad a ziarului Tribuna poporului.Apãrut în 1897, noul organ de presã apropulsat Aradul ca centru politic naþional.În redacþia acestuia ºi-au gãsit locul un grupde oameni dornici de a se implica înmiºcarea militantã, cu asumarea riscului dea intra în vizorul autoritãþilor.

În 1903, Tribuna de la Sibiu ºi-a încetatactivitatea, mesajul tribunist fiind preluat deziarul arãdean care a luat numele de Tribuna.Reluarea activismului politic, în urmaConferinþei de la Sibiu, din 1905, ºi-a gãsitexpresia scrisã în mesajul articolelorpublicate în Tribuna. Pânã în 1912, RomanCiorogariu a reprezentat adevãratul “Spiritusrector” al ziarului. O scenã relatatã, maitârziu, de profesorul universitar VictorStanciu, este ilustrativã: “În una din zile,gazetele ungureºti ne atacau turbat.Unchiaºul vine la redacþie când ziarul eracules ºi gata de pus în presã. Staþi bãieþi,trebuie sã rãspundem articolelor din PestiHirlap!. În zadar am încercat sã-l convingemcã putem sã rãspundem a doua zi. Unchiaºul

nu înþelegea acest lucru. Trebuia sã lerãspundã fãrã zãbavã. A început sã dictezeºi peste câteva minute ziarul a apãrut cuarticolul dictat”7. Redacþia ziarului eraalcãtuitã din nume sonore în miºcareanaþionalã: Vasile Goldiº, Octavian Goga,Ilarie Chendi, Sever Bocu, Onisifor Ghibu,Ioan Montani, Ioan ªchiopu ºi alþii.

Viabilitatea ziarului nu consta numai încalitatea ºi intransigenþa articolelor, ci ºi încapacitatea de a pãtrunde în toate sferelesocietãþii ºi a acoperi un teritoriu cât maimare. În discuþia lui Ciorogariu cu DimitrieSturdza, liderul Partidului Naþional Liberaldin Regat, transpare ideea de a se depãºiizolaþionismul provincial, în favoarea unuiorgan de presã oficial al Partidului Naþional8.S-a impus nu numai modernizarea ziarului,ca arhitecturã redacþionalã, ci ºidiversificarea temelor abordate, precum ºicooperarea unor corespondenþi consacraþidin þarã ºi strãinãtate. Stabilitatea economicãa acestuia a crescut graþie gândiriipragmatice a lui Nicolae Oncu, RomanCiorogariu, Sava Raicu ºi Sever Bocu. În1909 s-a inaugurat palatul Tribunei, s-auadus instalaþii tipografice noi, s-a înfiinþatsocietatea comercialã Tribuna, care urmãreacrearea unei tipografii ºi a unei librãrii,menite sã ofere independenþã economicãziarului.

Ciorogariu n-a subestimat niciodatãefectele negative pe care activitatea sa laTribuna le putea atrage asupra Preparandiei.O parte dintre articolele sale au rãmasnesemnate, în acelaºi mod procedând ºi altepersonalitãþi ce îndeplineau ºi funcþiiadministrative.

Tensiunile de la nivelul conduceriiPartidului Naþional Român, determinate dealegerile parlamentare din 1910, s-aureflectat ºi în paginile Tribunei, apãrând totmai evidentã ideea unei “primeniri” aconducerii naþionale. Pe fondul ofensiveiguvernamentale în alegeri ºi a ezitãrilor dinPartidul Naþional s-a creat grupul de“intransigenþi”, de “oþeliþi”, din care a fãcutparte ºi Roman Ciorogariu. Evenimentele

6 Roman R. Ciorogariu (1852 – 1936). Studii ºi documente…,p. 777 Trei sferturi de veac. Jubileul de 75 de ani al P.S. Episcop Roman Ciorogariu…, p. 1118 Roman Ciorogariu, Tribuna ºi tribuniºtii, Biblioteca ziaristicã, 1934, p. 25

8 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

care au urmat, („criza Tribunei”-n.n.),întãresc opinia cã Roman Ciorogariu a ºtiutsã-ºi depãºeascã orgoliile, intransigenþa,pentru a sluji un ideal: unitatea lupteinaþionale. Gazetarul a lãsat locul omuluipolitic, capabil sã accepte “pierderea uneibãtãlii, pentru a câºtiga rãzboiul”. Manieraîn care Roman Ciorogariu ºi-a susþinut ºiimpus programul politic la cooptarea sa înComitetul Central al P.N.R. este o dovadã înacest sens. Cu toate frãmântãrile existente,Preparandia a continuat sã se manifeste ca oimportantã instituþie de culturã româneascãºi sã câºtige respect chiar din parteaautoritãþilor. Este meritul directorului RomanCiorogariu, care a ºtiut sã-ºi ierarhizezeprioritãþile, sã accentueze unele domenii aleluptei naþionale în funcþie de context, sãcedeze atunci când comandamentesuperioare o impuneau. Complexitateapersonalitãþii sale, implicarea în efortulsolicitat de miºcarea naþionalã, l-au adusuneori în conflict cu autoritãþile, iar înpreajma alegerii sale ca vicar devenise“indezirabil politic”.

În convulsiile politice ºi în frãmântãrilesociale din primele decenii ale secoluluinostru, Roman Ciorogariu a „ fost fãclierulneadormit ºi luptãtorul neobosit care avegheat la pãstrarea neºtirbitã a legiistrãmoºeºti ºi a conºtiinþei naþionale,împrãºtiind raze de luminã ºi îmbãrbãtareîn suflete”.9

Convins de importanþa cuvântului scrisîn modelarea conºtiinþelor ºi formareaopiniei publice, acesta a apelat la gazetãrieîn nenumãrate rânduri. Articolele sale dinTribuna Bihorului, de la sfârºitul lui 1918 ºiînceputul lui 1919, trebuiau sã formezeconvingerea în justeþea actului Unirii de laAlba Iulia, în condiþiile unei propagandeoficiale ostile acestuia. Spiritul sãu tolerantnu l-a împiedicat niciodatã sã prezinte cufrancheþe adevãrul. Efectele stãpânirii ungareasupra românilor ardeleni trebuiauevidenþiate, o datã în plus, populaþiei, pentru

a nu se lãsa amãgitã de “falºii predicatori” ºia aprecia, la justa valoare, importanþareîntregirii neamului. Concomitent,principiile moderne ale libertãþii cetãþenilortrebuiau sã devinã lege10. Într-o lume înschimbare, derutantã pentru þãranul român,Ierarhul, devenit ºi conducãtor al ConsiliuluiNaþional Român din Oradea ºi Bihor, ºi-aasumat sarcina de a explica o serie deconcepte ce erau vehiculate ºi nu de puþineori tendenþios prezentate: monarhie saurepublicã, socialism, capitalism ori societateburghezã11. N-a fost un demers uºor încomplexitatea evenimentelor de atunci ºi încondiþiile unui analfabetism aproapegeneralizat. Din nou, preoþii ºi învãþãtoriitrebuiau sã tãlmãceascã sãtenilor cuvinteleUnchiaºului.

Interzicerea activitãþii ziarului a fãcut ºimai dificilã comunicarea. Circularele audevenit principala modalitate prin careVicarul s-a strãduit sã pãstreze unitatea devoinþã a populaþiei pentru izbânda idealuluinaþional: unirea cu patria mamã.

Integrarea Bihorului multietnic ºimulticultural în România Mare n-a fost unproces simplu ºi facil. La dificultãþile inerenteunui asemenea demers s-au adãugatmodificãrile provocate de rãzboi înmentalitatea oamenilor, ideologiile care s-au rãspândit, atitudinile diferite alenaþionalitãþilor faþã de noua realitate. Viduleditorial românesc trebuia înlocuit cu o presãcare sã surprindã o problematicã vastã ºi sãstabileascã o relaþie lucrativã între categoriilesociale. Reuniunea “Cele Trei Criºuri” ºi-apropus sã transforme Criºurile în simbolulculturii noi româneºti. Solicitat sã colaborezela revista “Cele Trei Criºuri”, RomanCiorogariu a reînnodat firul gazetãriei ºi alacestui tip de relaþie cu enoriaºii sãi, ºi nunumai. Pledoaria sa pentru o culturãnaþionalã creºtinã presupunea ºi respectareaculturii naþionalitãþilor conlocuitoare12,sentimentul nefiind alterat în mentalulromânilor de politica oficialã a foºtilor

9 Din activitatea bisericeascã a Episcopiei ortodoxe a Oradiei în ultimii douã sute de ani. Publicatã deEpiscopia Ortodoxã Românã a Oradiei cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la zidirea Bisericii cu Lunã(1784 – 1984),Editura Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, Oradea, 1984,p.34810 Tribuna Bihorului(Oradea),1919, nr. 1, p. 111Ibidem, nr. 6, p. 112 Cele Trei Criºuri(Oradea), 1920, nr. 1, p. 3

9Elisaveta ROªUROMAN CIOROGARIU – MODELATOR DE CONªTIINÞE ªI FORMATOR DE CARACTERE

stãpâni. Experienþa sa, ca profesor ºi director,a fost utilã în perioada de inconsecvenþãlegislativã în domeniul ºcolar. Soluþiile oferitede Ierarh au fost de multe ori bine primite.La fel s-a întâmplat ºi cu editarea revisteieparhiei de cãtre preoþi ºi învãþãtori. «Legearomâneascã» se tãlmãceºte a fi român ºicreºtin13, fãcea precizarea Episcopul, încã dinprimul numãr. Paginile revistei erau deschise“cultului, religiozitãþii ºi patriotismului, careuna sunt cu concepþia româneascã”14. Toateproblemele de naturã bisericeascã ºi ºcolarãurmau sã se reflecte în coloanele revistei.Presa apare ca o „putere formidabilã cândluptã pentru adevãr, egalitatea între oameniºi respectarea drepturilor, pentru cã laspatele ei stã colectivitatea”15.

Sub atenta supraveghere a “Preotuluibãtrân”, Eparhia îºi propunea sã creezeinstituþii precum: Academia Teologicã,ªcoala de cantori, Mãnãstirea de la Izbuc, omãnãstire de maici, Orfelinat, Azil pentrubãtrâni, Spital diecezan etc.

Revista a devenit îndrumãtoareapreoþimii ºi a credincioºilor în pãstrareavalorilor ortodoxiei. Cu consecvenþã au fostsusþinute manifestãrile culturale din þinutulBihorului, cum au fost cele ale Astrei,Hilariei, Casei Naþionale. Sintetizând, AndreiLupºa aprecia cã Legea româneascã a fost”[...] un caleidoscop al stãrilor multiple ºivariate care interesau nu numai viaþaBisericii, ci ºi viaþa poporului ºi a societãþiinoastre [...], un amvon cu multã eficienþãde care au þinut seamã cei cu bunã- credinþã[...], un dascãl neobosit care a luminat ºi aîndrumat fiii Bihorului,[...] o mamã care ne-

a învãþat dragostea de muncã, dragostea deom ºi dragostea de Bisericã ºi patrie”.16

Profilul revistei a fost o ilustrare apersonalitãþii iniþiatorului ei. Articolelepublicate de Roman Ciorogariu au fost înmajoritate articole de atitudine. Implicareapreoþilor în viaþa politicã, îi putea îndepãrtade adevãrata lor misiune, atrãgându-i îndisputele ce nu cadrau cu misiunea acestora.Episcopul a semnalat acest pericol ºi s-a opusunei asemenea perspective. Politicianismulîngust a fost aspru sancþionat, amintindu-semereu de adevãratele obiective ale vieþiipolitice: reconstruirea României, dezvoltareaeconomicã “prin noi înºine”, progresulinstituþional ºi cultural.

Talentul publicistic al Ierarhului ºi-a datmãsura în lucrarea memorialisticã Zile trãite,apãrutã în 1926. Exceptând presa greco-catolicã ºi lucrarea polemicã a canoniculuiunit Iacob Radu, Rãspuns ºi apãrare,percepþia faþã de lucrare a fost pozitivã.“Aprecierile P.S. Sale din aceastã carte suntun catehism al vieþii noastre naþionale, pecare îl pot deschide ºi preoþii patriei:guvernanþii”17, opina vicarul AndreiCriºanul. Personalitãþi culturale, precumAlexandru Lapedatu18, Ion Clopoþel, MihailSadoveanu19, Gheorghe Bogdan Duicã, auapreciat importanþa acestei opere pentrucunoaºterea unui fragment de istorienaþionalã ºi frumuseþea redactãrii.Mulþumind pentru carte, bibliotecarulAcademiei Române, mai vechiul sãucolaborator, Ion Bianu, adãuga: “Cãrþi ca ceascrisã ºi publicatã de P.S. Voastrã pot ºi

13 Legea Româneascã(Oradea), 1921 nr. 1, , p. 114 Ibidem15 Ibidem16 Din activitatea bisericeascã...,p.35317 Legea Româneascã, 1927, nr. 23, p. 518 Arhivele Naþionale – Direcþia judeþeanã Arad (în continuare: A.N. – D.J.Ar) fond Roman Ciorogariu, dos.16, f. 1 – 2. Printre altele, istoricul Alexandru Lapedatu îi scria:“Multe, foarte multe, din cele relatate, (înlucrarea Zile trãite- n.n.) nu le cunoºteam sau le cunoºteam imperfect ºi adesea tendenþios denaturate.Istoria vieþii noastre politice ºi culturale din ultimele decenii nu se va putea scrie fãrã de acest preþios izvoral Preasfinþiei tale… Ai fãcut cel mai bun serviciu istoriografiei zilelor noastre, asemenea literaturii, cãci aiscris frumos ºi miºcãtor, pagini ce vor rãmâne. Ce pãcat cã avem aºa de puþine astfel de mãrturii”.19Ibidem, dos. 21, f. 4. În aceeaºi notã, Mihail Sadoveanu scria: “Am isprãvit de citit cartea aºa de frumosscrisã, aºa de româneºte simþitã a Preasfinþiei Tale. Am petrecut în tovãrãºia Preasfinþiei Tale ceasuri deînãlþare ºi de aleasã emoþiune, pentru care þin sã aduc cele mai alese mulþumiri. Ca un frate întru românismºi literaturã, rog pe Preasfinþia ta sã primeascã ºi din partea mea un dar al inimii mele, odatã cu acestemulþumiri ºi cu cele mai devotate salutãri”.

10 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

trebuie sã contribuie cu multã putere laîndrumarea aceasta, a neamului întreg ºi maiales a cãrturarilor lui de la sat pânã la Palat,de la învãþãtori ºi preoþi pânã la erudiþii ceimai înalþi ºi la conducãtorii cei mai înalþi aiafacerilor statului”20.

În cercurile Palatului Regal21, aloamenilor politici22, lucrarea s-a bucurat deunanime aprecieri. Pentru mediul ortodox,cartea a devenit una de referinþã. EpiscopulClujului, Feleacului ºi Vadului, Nicolae Ivan,aprecia cã “a scos la luminã un materialbogat ºi preþios”23. Alãturi de mulþumirilePatriarhului Miron Cristea24, consemnãmaprecierile Episcopului Vartolomeu, de laRâmnicu Vâlcea25, ºi circulara EpiscopuluiArdealului Nicolae Bãlan, în care serecomanda achiziþionarea lucrãrii de cãtrefiecare bibliotecã parohialã26.

În amintirile sale, diaconul Ioan ªendruþiumenþioneazã: “Cartea sa, Zile trãite a fostsocotitã subversivã de cãtre orânduireacomunistã a þãrii. Prin anul 1948 sau 1949,cineva s-a simþit “dator” sã spunã cã îndepozit la episcopie mai sunt exemplare dincarte – o ladã mare - . Au venit ºi le-auconfiscat”27. Cu certitudine, opiniileEpiscopului Roman Ciorogariu desprecomunism, socialism ori democraþie nu erauîn concordanþã cu ideologia timpului.

Roman Ciorogariu a colaborat la o seriede ziare ºi reviste precum: Tribuna dinSibiu, Biserica ºi ºcoala, Tribuna din Arad,Tribuna Bihorului, Cele Trei Criºuri,Societatea de mâine, Viaþa româneascã,Hotarul din Oradea, Cultura poporului,Biblioteca ziaristicã din Cluj, Universul dinBucureºti etc.

În 1921, chiar la înfiinþare, Ciorogariudevine membru susþinãtor al AsociaþieiGenerale a Ziariºtilor Profesioniºti”28, pentruca, în 1923, alãturi de Mitropolitul greco-catolic Vasile Suciu ºi Mitropolitul OrtodoxNicolae Bãlan, sã fie proclamat membru deonoare în Comitetul Societãþii scriitorilorromâni. Aceste recunoaºteri, ca ºi cerereade a colabora la diferite ziare ale timpuluiîntregesc imaginea publicistului RomanCiorogariu, aºa cum era ea prezentatã deVicarul Andrei la jubileul celor 75 ani deviaþã: “Scrisul Unchiaºului de la Tribuna n-a fost întrecut pânã azi (1927- n.n.) de altcondei. Nimeni nu prindea mai bine decâtdânsul orice idee nouã ºi n-avea darul de a-i da viaþã, turnând-o în cuvintele cele maiplastice”29.

Contactul cu publicistica a fostpermanent, fapt relevat de corespondenþa cuIoan Clopoþel30, Bogdan Duicã, generalulPetala31, Sextil Puºcariu32, la care se adãugau

20 Ibidem, dos. 2, f. 12021 Ibidem, dos. 19, f. 526. În numele Regelui Carol al II lea, în 1935, maiorul Mihãilescu îi mulþumea luiRoman Ciorogariu ºi promitea o vizitã a Suveranului la Oradea.22 Ibidem, dos. 21, f. 462. Generalul Alexandru Averescu mulþumeºte pentru Zile trãie.23 A.N.-D.J.Ar., fond Roman Ciorogariu, dos. 14, f. 28924 Ibidem, dos. 21, f. 46325 Ibidem, dos. 21, f. 467 . “Prin opera scrisã i-aþi ridicat istoriei ºi sufletului românesc un monument ºi i-aþi dãruit un tezaur care va atinge nemurirea”.26 Legea româneascã, 1927, nr. 16, p. 227 Ioan ªendruþiu, Episcopia Ortodoxã Românã Oradea, mss., Anexe28 A.N.-D.J.Ar., fond Roman Ciorogariu, dos. 1, f. 5129 Legea româneascã,1927, nr. 23, p. 330 Corespondenþa cu Universitatea din Cluj relua o relaþie anterioarã a episcopului cu profesorul VictorStanciu, care l-a sprijinit ºi în publicarea lucrãrii Zile trãite. În 1923, Ciorogariu a dãruit Universitãþii lucrareasecretã a lui Huszar Antal “A magyarorszagyi romanok”(“Românii din Ungaria”), în care se prezintã planulde maghiarizare a românilor din Monarhie. În 1928, Bogdan Duicã i-a cerut lui Ciorogariu sã colaborezela ancheta privind relaþiile dintre cele douã biserici româneºti. Ion Clopoþel mulþumea Ierarhului pentruarticolele trimise spre publicare în Biblioteca ziaristicã, fãcându-se mesagerul Sindicatului presei românedin Ardeal ºi Banat, în a-i cere publicarea manuscrisului Goga ºi Tribuniºtii, continuare a articolului Tribunaºi lupta naþionalã. (Vezi ºi A.N.- D.J.Ar., fond Roman Ciorogariu, dos. 21, f. 114 – 126).31 Ibidem, dos. 19, f. 348. În 1923 generalul Petala era directorul ziarului Cultura poporului din Cluj. Înopinia sa, articolele trimise de Episcop “trezesc mare interes în public”.32 Ibidem, f. 476. Sextil Puºcariu îi solicita în 1931 colaborarea la cotidianul clujean “Drumul nou” ºi în1927 un articol despre “Ecoul rãzboiului de independenþã în Ardeal”.

11Elisaveta ROªUROMAN CIOROGARIU – MODELATOR DE CONªTIINÞE ªI FORMATOR DE CARACTERE

abonamente la multe dintre cotidianeletimpului: Cele Trei Criºuri, Gazeta de Vest,Criºana, Vestul Timiºoara, Cultura poporului,Societatea de mâine, Santinela.

Iniþiativa înfiinþãrii Reuniunii Cele TreiCriºuri a fost consideratã una semnificativãpentru cultura româneascã a acesteiregiuni33. Ca membru fondator, Episcopul adevenit un constant colaborator al revistei,împãrtãºindu-ºi experienþa ºi punându-se ladispoziþia celor care doreau valorificareapotenþialului cultural românesc.

Grija pentru cultura românescã n-aexclus deschiderea spre cultura europeanã.Era un semn de normalitate, menit sã atragãatenþia strãinãtãþii. Cercul de lecturã franco-român, organizat la Oradea de cãtregeneralul Marcel Olteanu, viza sã fructificebunele relaþii cu Franþa, consolidate înperioada rãzboiului, facilitând cunoaºtereareciprocã34 ºi racordarea la valorile culturaleoccidentale. Activitatea lui Ciorogariu încadrul cercului amintit s-a dorit un reperpentru intelectualitatea româneascã,indiferent de vârstã ori confesiune, ce trebuiasã se împãrtãºeascã din valorile umanitãþii.

Alãturi de George Bariþiu, Ioan Slavici,Vasile Goldiº, Ioan Russu ªirianu, OctavianGoga ori Valeriu Braniºte, Roman Ciorogariua fost un “modelator de conºtiinþe”, un

ABSTRACT

Roman Ciorogariu used the written word to reach out as far as possible into thehearts of the romanian people. The ideas that coordinated his writings were: theemancipation of romanian cultural unity, the preparation of the public romanian spiritto engage itself in initializing and organizing political actions, and the development ofromanian national consciousness. The intransigency and the principles that wereexercised in the interest of the romanian nation, have shaped the contour of the publicistRoman Ciorogariu. The presentation of the past and the efforts that have been madefor the emancipation of the national identity, pointed out the importance of keepingthe language and ancient romanian traditions, as premises of the national solidarity.The religious debates and the presentation of orthodox personalities have been madecomplete with papers, articles that proved the role that school occupied in forming thenew generation’s consciousness. Some of his articles remained unsigned, in the same

adevãrat “pãstor sufletesc”. Generaþiile depreoþi ºi învãþãtori pe care i-a format în planprofesional, sunt mãrturia unei personalitãþice s-a impus în tinereþe, prin experienþã ºiautoritate, iar la maturitate, prin energie,avânt ºi tinereþea sufletului35. Calitãþile salede profesor ºi director l-au impus în memoriaelevilor. Bun profesionist, psiholog fin,riguros cu sine ºi cu cei din jur, s-a apropiatde sufletul elevilor, a încercat sã le cunoascãatât calitãþile, cât ºi defectele, pentru acontribui la formarea unor caractereputernice, pregãtite pentru misiuneaasumatã, într-o lume predominant ostilã.Viitorul protopop Petre E. Papp îºi aminteacu emoþie cãldura pãrintelui, care pregãteacu deosebitã dragoste viitorul elevilor sãi:„Ne iniþia în tainele atât de variate ale vieþiipastorale, ne înfãþiºa viaþa cu nenumãrateleei greutãþi ºi ne arãta mijloacele de a rãzbiºi merge înainte”36.

Cu abilitãþi de bun sociolog, fãcea catoate cunoºtinþele sã fie subordonate bisericiiºi neamului, motivând acþiunile prezente ºiviitoare ale elevilor sãi. Exemplul sãupersonal a fost, poate, mai important decâtprelegerile teoretice, a contribuit la formareaunor caractere puternice, atât de necesareîn lupta naþionalã, mai apoi, în consolidareaRomâniei Mari.

33 A.N.-D.J.Ar., fond Roman Ciorogariu, dos. 18, f. 4634 Ibidem, f. 6435 Trei sferturi de veac. Jubileul de 75 ani al P.S. Episcop Roman Ciorogariu,..., p. 16.36 Ibidem, p. 24

12 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200712 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200712 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200712 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

way that other personalities that worked in public jobs didn’t sign some of their articleseither. Roman Ciorogariu knew how to overcome his pride, his intransigency, to serveonly one purpose: the battle for national unity. Convinced of the importance that writtenwords have in shaping the knowledge and forming the public opinion, he often turnedto journalism. His tolerant spirit never stopped him to frankly speak of the truth. Mostof Roman Ciorogariu’s articles proved attitude in standing up for what one believes in.The press is shown as a „ formidable power when it fights for truth, human equality,human rights, for behind it stands the collectivity” (public opinion).

13Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 13Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 13Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 13Axel BIELINGEXKURS ISLAM

Europäischer Betrachtung undDenkweise entzieht sich ohne tieferesStudium der arabi-schen Sprache, welchesvon Hourani12 als „unerläßlicher Schlüsselfür das Verständnis des Islam“ postuliert wird,die Zweigleisigkeit des sozialen Lebens derMuslimin. Im osmanischen Reich als derRegion, die hier von besonderem Interesse ist,waren die Abläufe und Verfahren des täglichenLebens und Miteinanders besonders starkformalisiert. Den Forderungen des Koranfolgend sind die Richtlinien der schari´a zubefolgen. Die schari´a ist aber mehr als nurein Gesetz europäischen Verständnisses. Dieschari´a stellt gleichzeitig auch sozialeHandlungen (z.B. die Mildtätigkeit) undBeziehungen unter allgemeine, vom Islamabgeleitete Grundsätze. Unter Beachtung derVorschriften des Korans sollte die schari´a imgesamten Verbreitungsbereichs des Islam gleichsein. Das dem nicht so ist, kann unschwer inder Moderne z.B. an den fatwas der Ayatollahsabgelesen werden. Beispielsweise wurde diefatwa3 des Ayatollah Ruholla Khomeini imFebruar 1981 gegen den Schriftsteller AhmedSalman Rushdie durchaus nicht in allenislamischen Staaten und von allen Moslemsals bindende Rechtsvorschrift aufgefasst4.

EXKURS ISLAM

Axel BIELING*

* Doctor în istorie – Germania.1 Albert Hourani, Der Islam im europäischenDenken, Frankfurt 1994, Seite 190.Eine Sammlung arabischer Begriffe ist in den Anhangunter 9.4.1 aufgenommen.2 „fatwa“: ein formelles Rechtsgutachten einesRechtsgelehrten oder eines Rechtsgutachters (mufti).3 Die iranische Regierung erklärte allerdings noch am18.2.1996, dass sie den Bannspruch zwar nichtzurücknehmen kann, aber auch nichts tun wird, um seineErfüllung herbeizuführen. (Quelle: CNN-Nachricht).4 Alexis de Tocqueville, oeuvres compl�tes, Seite174: „Der Mohammedanismus ist diejenigeReligion, welche die beiden Machtbereiche amvollständigsten miteinander vermengt und verwischthat ... so daß alles Handeln im bürgerlichen undpolitischen Leben mehr oder minder vom religiösenGesetz geregelt wird.“.

14 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200714 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200714 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200714 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Parallel zu der Rechtsprechung unter derschari´a haben die Regierenden Interessen, diesich nicht unmittelbar aus dem Koran ableitenlassen. Der kanun, ein weltliches Gesetz, trägtden lokalen Gegebenheiten Rechnung, soweitsie sich mit der allgemeinen Politik derRegierung vereinbaren lassen, und istdemzufolge von Land zu Land verschieden.In diesen Bereich der Rechtssprechung fallenz.B. Steuern und Abgaben. So geregelt könnensie dann von Finanzbeamten undSteuerpächtern eingetrieben werden.5

MusliminWill man versuchen, die Muslimin insoweit

zu verstehen, wie es für das Thema notwendigist, kommt man um einen intensiven Blick inden Koran nicht herum. Goethe6, der sich zuerstvom Koran abgestoßen fühlte, sich ihm aberimmer wieder genähert hat und letztlich vondiesem Glaubenswerk fasziniert war7,beschreibt ihn als „Genaue Vorschriften vonDingen, die erlaubt und verboten sind“ undkritisiert ihn mit der Beschreibung „..., Amplifi-kationen aller Art, grenzenlose Tautologienbilden den Körper dieses heiligen Buches“8.Interessant sind in diesem Zusammenhang die

zunehmenden Veröffentlichungen, die ent-weder beweisen wollen, dass Goethe einMuslim war, oder das Gegenteil behaupten. EinBlick in das Internet macht unter denSuchworten „Goethe“ und „Islam“ oder „Koran“eine Reihe von Beiträgen zugänglich. Sehrempfehlenswert ist das Studium der Seitewww.enfat.de/gote-fat.htm. Unter derÜberschrift „Goethe-fatwa“ beweist dortSchaikh Abdulqadir Al-Murabit untergeschickter Weglassung entsprechend anderslautender Zitate, dass Goethe der erste Muslimdes Abendlandes war, und schlägt vor, ihn unterMuslimin in Zukunft Muhammad JohannWolfgang von Goethe zu nennen!9 Goetheselber hält die zweite Sure für denmaßgeblichen Kern des Koran10 und kommt zudem lapidaren Ergebnis: „Der ganze Inhalt desKorans, um mit wenigem viel zu sagen, findetsich zu Anfang der zweiten Sura und lautetfolgendermaßen: Es ist kein Zweifel an diesemBuch.“11. Dieser Verkürzung kann unterbestimmten Betrachtungswinkeln nur zuge-stimmt werden.

Sowohl der „gerechte Gläubige“ als auchseine Lebensaufgaben sind mit vielen Wiederho-lungen12 in der zweiten Sure beschrieben:

5 Vertiefend dazu empfiehlt sich das Studium eines Feuilleton-Beitrags von Manfred Osten in der NeuenZürcher Zeitung Nr 112 vom 17.05.2002 : War Goethe ein Mohammedaner?, sowie des Standard-werkes von Katharina Mommsen : Goethe und die arabische Welt.6 Goethe schreibt: „Ob nun gleich die muselmännische Kritik selbst an den Koran manches Bedenkenfindet, ... ; so wird doch dieses Buch für ewige Zeiten höchst wirksam verbleiben, indem es durchauspraktisch und den Bedürfnissen einer Nation gemäß verfaßt worden, ...“. (Goethes Werke Band II, Gedichteund Epen II, Seite 145, Zeile 20ff).7 J.W. von Goethe, a.a.O., Seite 144, ab Zeile 2.8 Weitere Seiten sind : www.horstkannemann.de/1.2goethe.html und www.alhadin.de/broschuere/8.html.9 J.W. von Goethe, a.a.O., Seite 143, ab Zeile 21.10 bei Yücelen, Was sagt der Koran dazu ?, München 2001, S. 97, lautet Ajat 2,2 : „Dies ist das (voll-kommene) Buch; es ist kein Zweifel darin; (es ist) eine Richtschnur für die Gottesfürchtigen.“.

Sure 2, Die Gerechtigkeit besteht nicht darin, daß ihr das Antlitz [beimAjat 178: Gebet] nach Ost oder West richtet, sondern jener ist gerecht,

- der an Allah glaubt und an den jüngsten Tag und an die Engel und andie Schrift und die Propheten;- der voll Liebe von seinem Vermögen gibt: den Verwandten, Waisenund Armen und den Pilgern, überhaupt jedem, der darum bittet;- der Gefangene löst, das Gebet verrichtet, Almosen spendet; der angeschlossenen Verträgen festhält;- der geduldig Not und Unglück und standhaft die Schrecken desKrieges erträgt. 13

Dieser ist gerecht: Er ist wahrhaft gottesfürchtig.14

15Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 15Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 15Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 15Axel BIELINGEXKURS ISLAM

Damit ist gleichzeitig schon zu einem sehrfrühen Zeitpunkt im Koran die Tatsache erwähnt,dass es kriegerische Auseinandersetzungen gebenkann. Die zweite Sure definiert in den Versen191 bis 194 aber auch die Rahmenbedingungenfür den sogenannten „Heiligen Krieg“. Geradein der Zeitspanne von 1990 bis heute wurde undwird der Heilige Krieg (Dschihad) immer öfterzur Begründung für terroristische Anschlägebenutzt, unseres Erachtens zu Unrecht, wie sichinsbesondere aus der Auslegung des Verses 191ergibt. Weitz hat in seinem im November 2001bei chrismon veröffentlichten Artikel aus-führlichzu diesen Auswüchsen Stellung bezogen.15

Bezeichnend für die Bewertung dieser Aussagenist die Tatsache, dass im Koran „nur“ fünfPflichten der Muslime beschrieben sind, derDschihad gehört eben nicht zu dieserabschließenden Kernaufzählung :1. Das Glaubensbekenntnis ( schahada )2. Das rituelle Gebet ( salat )3. Die Almosenabgabe ( zakat )4. Das Fasten ( saum )5. Die Pilgerfahrt ( hadsch )

Da Kriege immer einhergehen mit Todund Vernichtung, lohnt sich ein Blick auf dieent-sprechenden Verse des Koran:16

Sure 2:

In einer ersten Zusammenfassung istfestzustellen:

· Die Verse 191 bis 194 bilden einenZusammenhang. Keine Formulierung darfeinzeln aus dem Kontext entnommen zurBegründung von Handlungen herangezogenwerden.

· Der gerechte Gläubige darf keineaggressiven Handlungen beginnen, er darfnur auf ag-gressive Handlungen antworten.

· Stellt der Angreifer seine Aggressionenein, muss der gerechte Gläubige auch sofortaufhören zu kämpfen.

· Bei enger Auslegung könnenAggressionen nur gegen „Ungläubige“ bzw.„Frevler“ ausgeübt werden. Dabei sind beideBegriffe in Schwarz-Weiß-Form auf dieBefolgung der Gebote Allahs in derGefolgschaft des Glaubens des Mohammedanzuwenden.

Diese Interpretation muss zwangsläufigin alle Überlegungen einbezogen und ggf.disku-tiert werden, wenn das Soldatentummuslimischer Gläubiger in einer vonUngläubigen befehligten Armeeinsbesondere mit der Möglichkeit einesKrieges gegen muslimische Staaten betrachtetwird. Yücelen zitiert dazu unter dem

11 J.W. von Goethe, a.a.O., S. 143, Zeile 36: „Und so wiederholt sich der Koran Sure für Sure.“.12 Bei Henning ist das Wort „Gerechtigkeit“ durch „Frömmigkeit“ ersetzt. Zusätzlich fehlt der Hinweis aufden Krieg. Der entsprechende Teilsatz lautet: „..., und standhaft sind im Unglück; Not und Drang-salzeit;...“,Max Henning, Der Koran, Stuttgart 1960.13 Nach Winter / Ullmann, Der Koran, Das heilige Buch des Islam, München 1959.14 Burkhard Weitz, Christentum-Islam, Frommes Blutvergiessen, www.chrismon.de.15 Da der Koran im Alltag aus mehreren Gründen auf die Interpretation durch den Imam in der Moscheeangewiesen ist, soll im Anhang 9.4.2.1 sowohl die Übersetzung von Yükcelen (Y) als die auch von Henning(H) gegenübergestellt werden. Durch Feinheiten (Interpretationen) in der Übersetzung wird der Sinn unseresErachtens deutlicher.16 Yücelen, a.a.O., Seite 136.

Ajat 191 Tötet (bekämpft) für Allahs Pfad -euere Religion-, die euch töten wollen; dochbeginnt nicht ihr die Feindseligkeiten; Allah liebt die nicht, welche über das Zielschießen.

Ajat 192 Tötet Sie, wo ihr sie trefft, verjagt sie, von wo sie euch vertrieben; vertreiben istschlimmer als töten. Bekämpft sie, aber nicht in der Nähe heiliger Stätten; greifen sieeuch aber dort an, erlegt sie auch da; dies sei das verdiente Schicksal der Ungläubigen.

Ajat 193 Lassen sie aber ab, dann ist Allah versöhnend und barmherzig.

Ajat 194 Bekämpft sie, bis ihr Versuch aufgehört und Allahs Religion gesiegt hat. Lassensie aber ab, hört alle Feindseligkeit auf, die nur gegen Frevler bestehen bleibt.

16 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200716 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200716 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200716 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Stichwort „Töten“ aus der vierten Sure zweiVerse. Der Vers 92 ist auf das soldatische Tunin der Regel nicht anwendbar, denn er setztdas Töten „aus Versehen“ voraus. UnseresErachtens kann in einer kriege-rischenAuseinandersetzung durchaus der Terminus„Töten auf Befehl“ aber bis auf ganz wenigeAusnahmesituationen nicht „Töten ausVersehen“ angewendet werden. Zur Ab-grenzung soll die entsprechende Sure desKoran „Töten aus Versehen“ ebenfalls zitiertwerden. Dabei soll es Ziel sein, dieGenauigkeit der Regelungen aufzuzeigen.

Im Vers 93 (Henning 95) sind nurmarginale Unterschiede in der Übersetzungzu Henning. Im Vers 92 (Henning 94) sinddie drei wesentlichen Wörter andersübersetzt:

Ist der Heilige Krieg in der im Koranvorgesehenen Form18 aber erst einmalausgespro-chen, verlässt sich der gerechteGläubige auf die Versprechungen des Koran:

17 Diese Formulierung wurde mit vielen Vorbehalten gewählt. Unserer Ansicht nach ist der im Koranvorgesehene „gihad“ ein permanenter Prozess, keine losgelöste, zeitlich befristete Aktion.18 www.spiegel.de, 07.06.02, „Aufruhr in Harvard“.

Sure 4 Ajat 93 Und wer einen Gläubigen vorsätzlich tötet, dessen Lohn ist die Hölle,worin er bleiben soll. Allah wird ihm zürnen und ihn verfluchen und ihm[im Jenseits] schwere Strafe bereiten.17

Sure 4 Ajat 92 Kein Gläubiger darf einen [anderen] Gläubigen tö-ten, es geschehe dennaus Versehen. Und wer einen Gläubigen aus Versehen tötet, der soll zurSühne einen gläubigen Sklaven befreien und Blutgeld an die Erben zahlen,es sei denn, sie erlassen es aus Mildtätigkeit. Stammt der Erschlagene abervon ei-nem Volk, das euch feindlich ist, und war er gläu-big, dann soll[der Totschläger nur] einen gläubi-gen Sklaven befreien; stammt erdagegen von ei-nem Volk, das euch durch Bündnis verbunden ist, dannsoll [der Totschläger] an seine Erben Blutgeld zahlen und einen gläubigenSklaven befreien. Wer aber keinen findet, der soll zwei Monatehinterein-ander fasten, eine Barmherzigkeit von Allah. Und Allah istallwissend, weise.

Yücelen Henning

„gläubiger Sklave“ <> „gläubiger Nacken“„Blutgeld“ <> „Sühngeld“„Barmherzigkeit von Allah“ <> „Buße von Allah“

Sure 2 Ajat 219 Jene aber, die glauben und ausziehen, um für die Religion Allahs zukämpfen, die dürfen Allahs Barmherzigkeit gegenwärtig sein; denn Allah istversöhnlich und barmherzig.

17Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 17Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 17Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 17Axel BIELINGEXKURS ISLAM

Auch wegen der Brisanz in der heutigenZeit soll im Folgenden der Begriff „HeiligerKrieg“ etwas näher beleuchtet werden.

Dschihad

Harvard-Absolvent Zayed Yasin (22)bekam 2002 als einer von drei Studenten dieehren-volle Aufgabe, eine Rede zumSemesterbeginn und zur Zeugnisvergabe zuhalten.19 Doch als vorab der Titel seiner Rede„Faith and citizenship: my american dschihad“durch-sickerte, hagelte es sofort Proteste. Es gingsogar soweit, dass seine Kommilitonen einePetition aufsetzten, die Yasins Rede verhindernsollte. Kurz nach Bekanntwerden seinesVorhabens wurde Yasin als Sympathisant derTerroristen vom 11. September 2001 ge-brandmarkt. Durch eine e-Mail wurde ihmsogar eine Todesdrohung zugestellt.

Eigentlich wollte Yasin auf diegemeinsamen Werte der islamischen und derwestlichen Welt aufmerksam machen. Dochseine Rede mündete fast in einen nationalenSkandal, weil er bereits im Titel das Wort„Dschihad“ verwendete. Und obwohl sich derHarvard-Präsident Lawrence Summersdemonstrativ hinter Yasin stellte, änderte derpraktizierende Muslim den Titel: Er ließ denzweiten Teil weg. Summers hatte ihmgegenüber betont, dass Offenheit anderen

sowohl als Amerikaner als auch als Moslemnach dem 11. September 2001. Das Wort„Dschihad“ sei ein häufig falsch gebrauchterund falsch interpretierter Begriff, sagte Yasin.Für ihn bedeute Dschihad „Anstrengung, dasRichtige und das Gerechte zu tun“. Chbib20

definiert: „Sich bemühen, im Sinne Gottes,die göttlich vorgeschriebenen Ziele zuerreichen.“ Muslime und Nicht-Muslime, dieden Begriff missbrauchten, seien zuverurteilen, ergänzte Yasin und forderteseine Kommili-tonen auf, eine „gerechtere,friedlichere, globale Gesellschaft zuformen“.

Weiter oben wurde darauf verwiesen,dass in der heutigen Zeit Terroristen denBegriff „Dschihad“ für ihre Zielemissbrauchen. Stellvertretend für vielegleichwertige Aussagen von Muslimin zumAttentat auf das World Trade Center in NewYork („Nine Eleven“) soll hier Senad EffendiAgi�, Chief Imam of BiH Islamic Communityin USA zitiert werden: „Terrorists areMurderers, not Martyrs!“ 21

Dschihad - Der „heilige“ Krieg im Sinnebewaffneter Auseinandersetzung?

Der Begriff Dschihad ( wörtlich:Anstrengung, Abmühen, Einsatz ) findet sichbereits in den ersten mekkanischenOffenbarungen, in denen aber (noch) keineRede von Kriegen war.

Der Wortstamm j-h-d verweist in seinernominalen und verbalen Form auf einengeistigen, gesellschaftlichen Einsatz. Das WortJihad bezeichnet in erster Linie eineentschlossene geistige Haltung. Ausgehend vondieser Grundbedeutung bezeichnete Dschihadin medi-nensischer Zeit (vermutlich ab dem2. Jahr der Hidschra) den Einsatz für den Islamschlechthin, mit der Betonung auf den Einsatzvon Vermögen und Leben (vgl. auch Sure 8Ajat 72). Wesentlich ist, dass Dschihad von

19 Nabil Chbib, Bonn, Mission und Heiliger Krieg, Kampf im Namen Gottes, vorgetragen in Bielefeld am31.01.2001 vor einem islamisch-katholischen Dialogkreis.20 Entnommen einem Vortrag von PsyOps, HQ SFOR, Bosnien-Herzegowina.21 Als Muhammad die ersten Suren verkündete, lebte er in einem Umfeld von Vielgötterglauben.22 Gemeinschaft der Gläubigen, siehe Anhang : Sammlung arabischer Begriffe.

gegenüber gerade an einer Universitätunverzichtbar sei. Ein Skan-dal war aber vorallem deshalb entstanden, weil niemand denkonkreten Inhalt der Yasin-Rede kannte. DerVortrag, unter strengen Sicherheitsvorkehrun-gen gehalten, trug schlag-artig zur Entspannungbei und veranlasste viele Zuhörer sogar zuStanding Ovations.

Yasin begann mit den Worten „Ich bineiner von euch. Aber ich bin auch einer vondenen.“ Er nahm damit Bezug auf sein Leben

Sure 25, Ajat 52: Gehorche nun nicht den Ungläubigen,sondern setze dich damitmit großem Einsatz auseinander.

= den Polytheisten 22

= mit dem Koran= Dschihad

18 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200718 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200718 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200718 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

seinem Wortstamm her weder „Krieg führen“noch „töten“, also in diesem Sinne nicht„Aggression“ beinhaltet, wie dies dagegen beimWortstamm q-t-l (Kriegführen, töten) / (qital =Schlacht) der Fall ist. Die Zuordnung derBegriffe „eigenes Leben“ und „Vermögen“ indie Inhaltsbestimmung des Wortes lässt kei-nenZweifel daran, dass Dschihad dieSelbstaufopferung und die Opferung deseigenen Vermögens für Gott meint, wasgleichzeitig seine religiöse Komponenteausmacht.

Obwohl qital keinesfalls als allgemeineRegel gilt, sondern nur auf dieSchutzverpflichtung der Umma23 beschränktist, gelten für ihn stark einschränkendeRegeln24 :

· Krieg darf nur gegen Angreifer geführtwerden, also ausschließlich zur Verteidigungund zum Schutz;

· dabei darf nicht übertrieben werden,zum Beispiel also nicht aus Rache getötetwerden;

· er darf nur für die Sache Gottes geführtwerden, also nicht aus materiellen Gründen;

· er muss sofort beendet werden, wennsich der Angreifer zurückzieht.

Es widerspricht dem koranischenWesensgehalt von Dschihad, ihn als„heiligen Krieg“ (im Sinne einer bewaffnetenAuseinandersetzung) aufzufassen. Auch Al-Qital, der Krieg zum Schutz der islamischenUmma, ist kein „heiliger Krieg“. Krieg ist ausislamischer Sicht nie „heilig“, selbst derVerteidigungskrieg ist allenfalls einnotwendiges Übel, ein unbeliebtesInstrument. Nach Aussage Chbib gebrauchtder strenggläubige Moslem dieses Instrumentnur, wenn er dazu gezwungen wird.25

Im Gegensatz zur koranischen Intentionerhielt der Dschihad in der Zeit nachMuhammads Tod einen anderen Stellenwert:Weltliche Kämpfe und Kriege umwirtschaftliche und poli-tische Machterhielten eine „religiöse Weihe“, wurden zu

einem (äußeren) Dschihad hoch-stilisiert,vergleichbar den „christlichen Kreuzzügen“.Dagegen hat einer Überlieferung zufolgeMuhammad im Sinne des Koran zwischendem „kleinen“ und dem „großen“ Dschihadunterschieden: Während die Opferung vonVermögen und Leben für die Verteidigungdes Glaubens als „kleiner Dschihad“bezeichnet wird, gilt der „große Dschihad“dem Kampf gegen die eigenen Fehler undschlechten Eigenschaften.

Entsprechend dem Begriffsfeld vonDschihad, das in seiner umfassendsten Formjede gros-se Anstrengung für eingottgefälliges Ziel umfasst, mit einemähnlichen Spektrum wie das deutsche Wort„Kampf“26, unterscheiden heute islamischeAutoren mit Vorliebe dreiErscheinungsformen des Dschihad:

1. Persönliche Opfer gegen einenäußeren Feind;

2. Kampf gegen die eigenen schlechtenNeigungen;

3. Kampf für die Verwirklichung höhererWerte.

In der modernen islamischen Diskussionerfährt Dschihad sowohl eine neue Belebungals auch eine neue Interpretation:

1) Befreiungskampf gegen Kolonialmächte;2) Kampf gegen ungerechte Herrscher

und Systeme, die eine Abhängigkeit vonfremden Mächten und Unterdrückung zurFolge haben;

3) Einsatz für die Erneuerung aufwirtschaftlichem, gesellschaftlichem undkulturel-lem Gebiet.

Als „Einsatz für eine gottgefällige Tat“wird der Begriff Dschihad also auchverwendet, um die islamischen Massen zuden verschiedenartigsten Erneuerungen zumotivieren. Kon- sequent weitergedacht sindfolgende Aussagen über den Dschihaddemzufolge falsch:

23 Vgl. dazu auch unsere Ausführungen der Sure 2, Ajat 191-194 weiter oben.24 Nabil Chbib, Vortrag in Bielefeld am 31.01.2001, a.a.O.25 „Kampf gegen Analphabetentum“ = moralisch hochstehende Handlung; dagegen- nicht gottgefällig-„Kampf um die Alleinherrschaft“.26 schahada, salat, zakat, saum, hadsch (siehe weiter oben).

19Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 19Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 19Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 19Axel BIELINGEXKURS ISLAM

Nimmt man die weiter oben angeführteDefinition von Chbib als Grundlage für einewei-terreichende Interpretation, dann ergibtsich folgendes Bild:

· Dschihad mit „Heiliger Krieg“ zu übersetzen. Diese Wortverbindung ist zwar in derchristlichen Kirchengeschichte geläufig, nicht jedoch im Islam. Dieser kennt im Zu-sammenhang mit Krieg keinen analogen Begriff (weder im Wortfeld von Dschihad, nochvon harb oder qital), der sprachwissenschaftlich korrekt mit „heilig“ übersetzt werdenkönnte;

· zu unterstellen, dass nach koranischem Verständnis derDschihad als Mittel zurgewaltsamen Verbreitung des Islam oder zur Bekehrung der „Ungläubigen“ verstandenwird;

· den Koran mit einem „Kriegshandbuch“ gleichzusetzen, das angeblich die Ausbrei-tungdes Islam „mit Feuer und Schwert“ verlangt;

· wenn heute politisch motivierte Kriege unter dem Deckmantel des Dschihad geführtwerden oder solche Kriege als von der Religion bestimmte Kriege bezeichnet werden.Es entspricht auch nicht dem koranischen Verständnis von Dschihad, wenn sichTerrororganisationen diesen Namen geben. Falsch ist es, solche Aktionen als islamischoder gar vom Koran legitimierbare Handlungen zu bezeichnen.

Definition Sich bemühen, im Sinne Gottes, die göttlich vorgeschriebenen Zielezu erreichen.

bemühen lexikalisch beinhaltet dieses Wort Synonyme wie: sich anstrengen;eifrig streben nach oder aber: interessiert sein an; Wert legen auf;bitten; verlangen.Im Sinne der Definition trifft die ersteSynonymgruppe die Bedeu-tung. Der zielgerichtete Eifer in dem Wort„bemühen“ impliziert also die Suche nach verschiedenen Wegenbei einer Problemlösung. Hier könnte eine eskalierende Treppekonstruiert werden, die mit schwei-gender Duldung beginnt und sichüber die Diskussion, den Schrift-verkehr, usw. bis zur kriegerischenAuseinandersetzung (Al-Qital) erstreckt. Der Krieg wäre demzufolgeerst die letzte Möglichkeit, wenn alle anderen Lösungsversuche vorherversagt haben.

im Sinne Gottes Weder in der Bibel noch im Koran noch in anderen HeiligenBüchern anderer Religionen gibt es eine Vorschrift zurGewaltanwendung. Es fehlen ebenso die Hinweise auf notwendigeKriege gegen andere Menschen, weil sie z.B. einer anderen Religionangehören.

göttlich vorge- Der christliche Glaube kennt hier die Zehn Gebote, der Koranschriebenen Ziele verzeichnet fünf Pflichten für die Muslimin.27

Chbib ging in seinem Vortrag28 sogarsoweit, probeweise einmal die heute üblicheLesart herumzudrehen:

„Hier spricht man einfach vom „HeiligenKrieg“ und meint das arabische Wort„Gihad“. Aber wenn ich das Wort „heiliger

27 Nabil Chbib, a.a.O.28 Arabisch: Koran.

Krieg“ umgekehrt übersetze, würde dasarabische Wort „Al-Harbu-l-Muqadassa“herauskommen. Dieses Wort ist weder imQuran29 , noch in den Aussagen desPropheten, noch in den alten oder denislamischen Literatur- oderNachschlagwerken zu finden. Es taucht nicht

20 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200720 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200720 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200720 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

mal in der Umgangssprache der Muslime auf.Dieses Wort kann in keiner arabischenQuelle gefunden werden.“

Auch er ist analog der oben vollzogenenInterpretation der Meinung, dass „der Krieg(kann) niemals heilig sein [kann]. Der Kriegwurde vom Islam nie als heilig dargestellt,und wurde von den Muslimen nie als eineheilige Sache empfunden.“

Beachtenswert ist in diesem Kontextauch ein Interview30 der Tageszeitung„Riyadh“ mit dem saudischen InnenministerNaif, in dem der Reporter fragt, „ob esstimmt, dass Sicher-heitskräfte desInnenministeriums einige Personen ergriffenhabe, die in Saudi-Arabien für den Dschihadim Irak ... ausgebildet worden sind?“ Naifäußert sich zurückhaltend: „Der Dschihadist eine Säule31 des Islam, aber es gibtBedingungen dafür. Nach unseremVerständnis kann der Dschihad nur durchden Befehlshaber ausgerufen werden.“ DerBefehlshaber ist nach dem Verständnis dessaudischen Königshauses nur der Königselbst.

Schlussfolgerungen

Unbeantwortet weil deutlich außerhalbder Thematik dieser Arbeit bleiben die Fragender Problemkreise

o Angriffskrieg und verschärfendo Kampfhandlungen innerhalb eines

Angriffskrieges gegen Muslimin („Gläubige“),genauer: gegen muslimische Soldaten ineinem gegnerischen Heer.

Zur Anregung einer Auseinandersetzungmit diesem Themenkreis sei folgende Thesefor-muliert, die gerade auch heute und inder Zukunft eine hohe Brisanz hat:

These:

Einem gläubigen Muslim sind

- Angriffskampfhandlungen jedweder Art- gegen Muslimin untersagt.

29 Spiegel online, 1. April 2003, 13:35h.30 Unseres Erachtens nicht richtig. Es gibt nur fünf, nicht sechs Säulen des Islam.

21Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 21Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 21Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 21Axel BIELINGEXKURS ISLAM

REZUMAT

În Imperiul Otoman, o regiune de mare interes pentru lucrarea de faþã, decursul ºievenimentele vieþii de zi cu zi ºi al relaþiilor interumane sunt puternic formalizate. Dupãcum cere Coranul, trebuie urmate principiile legii islamice, ºari’a. ªari’a este însã mai multdecât o lege în accepþia europeanã a cuvântului. ªari’a pune ºi activitãþile ºi relaþiile socialesub influenþa unor principii generale, derivate din islam. Respectându-se prevederileCoranului, ºari’a trebuia sã fie la fel în toate zonele unde este rãspândit islamul. Cã lucrurilenu stau aºa, se poate deduce de exemplu din fatwa-urile ayatollah-ilor.

Deja la începutul Coranului este amintit faptul cã pot exista conflicte rãzboinice. Adoua sura, defineºte în versetele 191 pânã la 194, condiþiile cadru pentru aºa-numitul„Rãzboi Sfânt”. Tocmai în perioada de dupã 1990 ºi pânã în zilele noastre, Rãzboiul Sfânt(Jihad) a fost folosit adesea pentru motivarea unor atacuri teroriste, pe nedrept în opinianoastrã, dupã cum se observã mai ales din interpretarea versetului 191. Este semnificativfaptul cã în Coran sunt descrise „doar” cinci obligaþii ale musulmanilor, iar Jihad-ul nu senumãrã printre acestea.

22 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200722 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200722 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200722 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

23Constantin MOªINCATSTÂNA DE VALE. DE LA O RECUNOAªTERE STRATEGICÃ, LA UN LOC DE RECREERE

Poziþia a 4-a, de apãrare strategicã afrontului de vest, în perioada 1930-

1940, era preconizatã pe aliniamentul:Munþii Þibleºului1, din Vf. Pietrosu pe laînãlþimile de la Est de pârâul Lãpuºului,pantele de Vest ale Munþilor Lãpuº, MunþiiMezeº, Jibou, Ciucea, înãlþimile dintre ValeaIadului ºi valea Drãganului, Vaºcãu,Treimeripe Criºul Alb, Cãpruþa, Chiºzeta, pe Bega.

Aceastã poziþie, în opinia specialiºtilor dinMarele Stat Major, avea o tãrie deosebitã pentruumãrul de nord al apãrãrii Transilvaniei, „cenu poate fi întors decât de la Sud ºi numaiprintr-o acþiune comunã a armatelor rusã ºiungarã, respectiv pe la Sud de Someºul Mareºi Someº care ar viza pãtrunderea direct înPodiºul Transilvan”2. Latura de vest a MunþilorLãpuº pânã la Jibou reprezenta o poziþie foartetare pentru apãrare. Poziþia era dominantãpeste Someº, care reprezenta un obstacolserios, cu foarte bune observatoare, cu vedereîntinsã, cu panta foarte abruptã spre Someº.Un atac de strãpungere pentru întoarcereaapãrãrii organizate pe Munþii Mezeº3 „nu poate

STÂNA DE VALE.DE LA ORECUNOAªTERESTRATEGICÃ, LA UNLOC DE RECREERE

Constantin MOªINCAT*

*Doctor în istorie, cercetãtor în domeniul istorieimilitare - Oradea1 Arhivele Militare Române (în continuare: A.M.R.),fond 948, dos.441, f.24. Munþii Þibleºului, cu Vf.Pietrosu (1201 m), erau acoperiþi cu pãduri, cupuþine comunicaþii pentru samare. Orice acþiuneofensivã s-ar fi lovit de greutãþi de neînvins din pricinaadâncimii vãilor ºi a prelungirii acestora cu MunþiiRodnei. Întoarcerea apãrãrilor prin vãile Tisei, Mara,Iza ºi Viºeu ar fi fost adevãrate aventuri imposibile.2 Ibidem, f.253 Deºi este un lanþ de munþi cu înãlþimi mici ºi îngust,orientat Nord-Est, Sud-Vest, bareazã vãile Zalãu, Crasna,Bereteu, avea multe sate ce puteau fi pregãtite ca centrede rezistenþã. Munþii erau acoperiþi ºi dispuneau de undrum de rocadã, prin valea Agriºului. Înãlþimile trebuiauapãrate cu orice preþ, deoarece strãpungerile pentruîntoarcerea apãrãrii erau posibile doar prin flancuri. Cutoate aceste caracteristici, ce favorizeazã apãrarea, MunþiiMezeº nu puteau fi consideraþi „un obstacol tare, cu atâtmai mult cu cât trebuie apãraþi cu forþe numeroase,deoarece pe aici inamicul îºi va cãuta drum depãtrundere spre platoul Transilvaniei.”

24 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200724 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200724 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200724 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

reuºi. Ei sunt aceea care vor primi cu toatãputerea lovitura grosului inamic”4. Zonaavea tãrie redutabilã ºi, prin apãrarea ce s-ar fi organizat între cotul Someºului, la Jibouºi Ciucea, poziþie care ar fi oprit înaintareape direcþia generalã Cluj.

Munþii Bihorului reprezentau „pivotulcentral pe care se sprijinea atât apãrarea dinPoarta Someºului, cât ºi apãrarea din PoartaMureºului, deoarece stãvilesc înaintareainamicului de la Vest la Est, între Criºulrepede ºi Criºul Negru, eventual ºi CriºulAlb”5.

În ansamblu, se poate aprecia cã poziþiaa 4-a era una foarte tare prin naturaterenului. Foarte economicã sub raportulîntrebuinþãrii forþelor ºi mijloacelor, cuobservatoare dominante ºi cu vedere întinsã,cu doi stâlpi solizi, la nord Munþii Þibleº ºiMunþii Bihorul, ca pivoþi de rezistenþã. Zonapoziþiilor 4 obliga canalizarea atacului pecomunicaþii ºi la angajarea luptei în munþi.

Dupã cum am constatat din mãsurilepropuse de recunoaºteri, cãlãtoriile decomandament ºi de stat major efectuate ºiaplicarea la teren a ipotezelor din Planurilede campanie, putem formula teza cãBihorul, mãrginit la nord de Bereteu ºi lasud de Dealurile Ineului, a reprezentatcentrul de rezistenþã al Frontului de Vest.Deºi regiunea nu avea caracteristici care s-ofacã interesantã prin ea însãºi, totuºi„prezenta interes din punct de vedere alinfluenþei pe care o exercita asupraoperaþiilor din Poarta Someºului ºi PoartaMureºului”6.

Având în vedere toate elementele careinfluenþau decisiv acþiunile militare dinaceastã zonã, recunoaºterile din MunþiiApuseni, din iarna anului 1935, au întãrit

aceastã tezã. Nici o acþiune nu ar fi avutsucces, în special pe timp de iarnã7. Luptaîn munþi avea un ritm de ofensivã extrem descãzut, presupunea angajarea unor efectivenumeroase, se putea transforma oricând într-un rãzboi de partizani. Factorul etno-demografic de pe poziþiile alese despecialiºtii militari era favorabil organizãriiapãrãrii.

Recunoaºterile efectuate au scos înevidenþã nevoia pentru redislocareaunitãþilor încã din timp de pace. Acoperireastrategicã pentru Frontul de Vest trebuia sãaibã o misiune ofensivã. Se punea, deasemenea, problema mobilizãrii în secret astructurilor organizatorice, pentrusurprinderea adversarului ºi obþinerealibertãþii de acþiune, prin ordine de chemareindividuale, sub pretext de participare lamanevre. Aceste iniþiative, alãturi demãsurile de strictã supraveghere aminoritarilor din zona de operaþii militare,ar fi fost posibile prin folosirea ca „forþe deacoperire a Diviziilor 16, 17, 1 infanterie ºia Grupului 3 Vânãtori Munte, pe frontul de300 km”8, cât reprezenta zona lor deresponsabilitate.

Operaþia s-ar fi împãrþit în trei faze. În primafazã, cu elementele de acoperire pe frontierã,care sã cedeze pânã la poziþia a 2-a, care doarar întârzia. Rezistenþa putea fi sporitã prinamenajãri de „fortificaþii sumare” pe direcþiilecele mai probabile de invazie, în special îngurile defileurilor. Faza a doua ar fi consumatlupte, cu durata între Z+12-16 zile, pe poziþiile2-3. Faza a treia marca rezistenþa îndelungatãa acoperirii, cu duratã nedeterminatã, cuangajarea grosului forþelor.

Concluziile generale detaºau importanþacrescutã a Frontului de Vest, faþã de celelalte

4 Ibidem5 Ibidem, f.26. Munþii erau masivi, cu înãlþime de 1849 m, cu versanþi înclinaþi, lipsiþi de comunicaþii ºiresurse, cu climã asprã, iarna. Înãlþimile dominau valea Criºului Repede ºi a Criºului Negru ºi toatãDepresiunea din Þara Beiuºului. Cea mai slabã parte a unei poziþii de apãrare era aceea care includea valeaCriºului Negru, care putea fi întoarsã prin valea Criºului Alb. Pentru atacator, zona Munþilor Bihor era unobstacol foarte serios ºi care, din cauza naturii terenului ºi a lipsei cãilor de comunicaþii, trebuia sã angajezetrupe samarizate ºi specializate.6 Idem, dos. 444, f.1. Aprecierea a fost formulatã de mr. C. Verdeº ºi cpt. Tr. Hodoº, din Secþia 3 Operaþii dinMarele Stat Major, în darea de seamã întocmitã cu prilejul recunoaºterilor operative din regiunea CriºuluiRepede ºi a Criºului Negru. Cei doi ofiþeri de stat major au remarcat, cu just temei, rolul ce îl avea acestcentru pentru legãtura dintre cele douã porþi principale de apãrat.7 Ibidem, dos.451, f.78 Ibidem, dos.441, f.30

25Constantin MOªINCATSTÂNA DE VALE. DE LA O RECUNOAªTERE STRATEGICÃ, LA UN LOC DE RECREERE

fronturi, iar pregãtirile de rãzboi aleinamicilor de la vest impuneau mãsuri deluat. Aceste “fronturi” reprezentau, în limbajmodern, zone (teatre) de operaþii orientate,fiecare, sã interzicã cele trei direcþii strategiceunde exista un pericol potenþial din estul,vestul ºi sudul României Mari.

Din acest punct de vedere, situaþiaRomâniei nu era singularã. Numai cã altestate, aflate într-o situaþie similarã în perioadeconjuncturale, au depãºit-o prin diversemetode, inclusiv printr-o “împãcare” cu unuldintre adversari. România, însã, s-a aflat subpresiunea acestei realitãþi întreaga perioadãinterbelicã, iar stat-majoriºtii au creatipoteze speciale pentru a gãsi rezolvareaproblemei strategice de apãrare a pãmântuluiromânesc. Esenþa acesteia trebuia sã rezolvesituaþia în care un atac împotriva Românieise putea produce pe o direcþie, pe douã saupe trei fronturi, simultan sau succesiv, încondiþii ºi modalitãþi cunoscute sauimprevizibile.

Într-un sfârºit de sãptãmânã, aflându-mãla Cabana militarã „Vulturul” de la Stâna deVale mi-am amintit de preocupãrile defortificare a graniþelor ºi aceea din inimileluptãtorilor din perioada interbelicã - întrecare se înscrie, la loc de cinste, ºi operaduratã pentru recuperarea celor carevegheau la fruntariile þãrii - ºi de însemnãrilefãcute de ofiþerii desemnaþi a efectua orecunoaºtere strategicã. Iatã cum a fostconsemnatã, în documentele timpului,recunoaºterea condusã de maiorulDinulescu, ºeful de stat major al Diviziei 1Vânãtori Munte, pe un traseu de 140 Kmlungime, desfãºuratã între 7-12 martie 1935,de cãtre o echipã formatã din Mr. Cârlan,ºeful biroului operaþii, cpt. Ioan Nicolau, 2subofiþeri ºi 8 soldaþi. Echipajul - dotat cuschiuri, echipat adecvat ºi cu hranã rece pe7 zile, în total 36 Kg., purtat în raniþã defiecare participant - a activat între 7-13 oreºi a parcurs distanþe între 14-42 km/zi, acantonat în stânele de oi existente circa 3ore, a adunat lemne pentru foc iar pentruodihnã ºi-a amenajat paturi pe cetinã. Ceamai grea etapã s-a parcurs în ziua a treia (17km), între Prislop, Cârligaþi, Tomasca, pe un

viscol violent ce a împiedicat orientarea, lao temperaturã de minus 30ºC, temperaturãla care nici busola „Bezard” nu a maifuncþionat. „Toþi coechipierii au avut senzaþiicurioase. Apãreau ºi dispãreau din faþa lor:pãduri, stânci, ce a dus la influenþareamoralului. Zãpada viscolitã împiedicarespiraþia ºi pãtrundea pânã la piele. LaCârligaþi s-a luminat pentru un moment, ne-am orientat. Coborârea de la Cârligaþi, laPoiana Arsã, s-a fãcut pe un vifor aºa denãprasnic, încât lacrimile îngheþau în orbiteºi toate încercãrile de apãrare în faþa acesteicalamitãþi erau zadarnice. La controlul dela Piatra Arsã s-a constatat cã 5 dintre noiaveau obrazul ºi nasul degerat. Distanþa de8 km s-a parcurs în patru ore ºi jumãtate”9.Cu toate greutãþile întâmpinate, concluziileau fost clar formulate: acþiunile de luptãputeau fi purtate în masivul munþilor numaide trupe special antrenate ºi corespunzãtordotate.

Am avut curiozitatea sã rãsfoiesc Carteade onoare a Cabanei „Vulturul” ºi sã constatcã, de fapt, adevãrul istoric cu privire laexistenþa acesteia nu este cunoscut.Impresiile fiind astfel uºor denaturate,mulþumirile adresându-se admirativpersonalului care a deservit cabana, îndiferite etape. Subscriem acelor impresii, noiînºine fiind rãsfãþaþi cu o politeþe specificãoamenilor locului ºi cu meniuri peste ceeace se servea în alte localuri. Pentru acesteingrediente, desigur cã gazdele au meritataprecierile exprimate, în unanimitate ºibinemeritat, de cãtre toþi cei care au popositla cabanã. Pentru clarificarea paginii deînceput a acestui imobil, care a aparþinutofiþerilor din Garnizoana Oradea, facemcuvenitele precizãri:

1. Pe 28 octombrie 1919, coman-dantul Divizia 17 Infanterie, dupã ce a luatiniþiativa creãrii Cercului Militar Oradea,înainta ministrului de rãzboi generalulRãºcanu, memoriul cu nr.2124, prin caresolicita sprijinirea, pentru început, a acestuiacu suma de 60.000 lei10, fond necesar pentruorganizarea, dotarea cu mobilier adecvatpentru acþiunile culturale ºi distractive careurmau a se desfãºura. Pe acest raport, ºeful

9 Ibidem, dos.451, f.8

26 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200726 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200726 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200726 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

contabilitãþii armatei, informa pe ministrudespre existenþa unui „fond disponibil înbuget de 290.000 lei ºi fiindcã trebuie cercuriofiþereºti în toate garnizoanele din teritoriileromâneºti”11 propunea acordarea sumei de40.000 lei. Pe raport, ministrul Rãºcanu apus urmãtoarea rezoluþie: „Nu avem fonduriprea mari pentru toate garnizoanele (…),pentru Oradea aprob 20.000 lei, ceea ceînseamnã, la faþa locului, astãzi cel puþin50.000 coroane. În acelaºi timp am mai dat5.000 lei pentru popotã, care trebuieinstalatã la acest cerc”12. Suma pusã la

dispoziþie din creditul de rãzboi a fostconfirmatã de ºeful serviciului contabil, prinadresa nr.27252 din 11 noiembrie 191913.

2. Chestiunea înfiinþãrii Cercurilormilitare în noile garnizoane, ºi activarea lor,a preocupat conducerea Ministerului deRãzboi, care, pe 16 februarie 1920, emiteaOrdinul Circular nr. 42032, prin careimpunea obligativitatea ofiþerilor de a plãticercurilor militare anumite cotizaþii, pentruca, prin ajutorul lor, sã se poatã preîntâmpinacheltuielile impuse de buna ºi imediatã lorpunere în stare de funcþionare14. Reþinerile

urmau a începe, în mod obligatoriu,din februarie 1920 ºi se calculau lasolda prevãzutã de Instrucþiunileministeriale nr. 22184/1919, iar dupãtrecerea pe picior de pace, la soldabrutã bugetarã. Menþionãm faptul cã,înainte de primul rãzboi mondial,Cercurile Militare subzistau dincotizaþiile ofiþerilor. Importanþa denetãgãduit a acestora rezulta din multepuncte de vedere. Ele constituiaumijlocul prin care ofiþerii din toatearmele ºi de toate gradele intrau încontact unii cu alþii, realizând strânselegãturi de camaraderie, ºefii îºicunoºteau mai bine subalternii ºi astfelse puneau bazele unei disciplinesufleteºti, se realiza o armonie socialãîn garnizoane, precum ºi între militariºi societatea civilã. Cercul Militarreprezenta un loc de culturã ºidistracþie, în care ofiþerii îºi puteausatisface, cu bani puþini, unele plãceride ordin spiritual, conform cutendinþele ºi moravurile acelorvremuri. Cotizaþiile reþinute dinsoldele ofiþerilor nu acopereau însã înîntregime cheltuielile, în special cele

10 Idem, fond 2280, dos. 1631, f.54. Cercul Militar Oradea s-a înfiinþat la 11 octombrie 1919, din nevoia decontracarare a propagandei antiromâneºti desfãºuratã într-o garnizoanã cu 70% minoritari. Adunareageneralã a ofiþerilor a ales comitetul de conducere ºi ca Preºedinte de onoare pe Rãºcanu (ministrul derãzboi), ca preºedinte activ pe generalul de infanterie Constantinescu, vicepreºedinþi colonelul de artilerieGeorge Bacaloglu (fondatorul revistei Cele trei Criºuri) ºi maiorul de artilerie Boerescu, iar membrii au fostdesemnaþi maiorul de cavalerie Greceanu, ºi cãpitanul de infanterie Luca. Comisari ai Cercului au fost aleºisublocotenenþii Leon Gheorghiu ºi Eliad, iar casier sublocotentent Ioan Schiller.11 Ibidem12 Ibidem, verso p.13 Ibidem, p.5514 Ibidem, p.72

A.M.R., fond 1989, dos. 1/1935, f. 11

27Constantin MOªINCATSTÂNA DE VALE. DE LA O RECUNOAªTERE STRATEGICÃ, LA UN LOC DE RECREERE

referitoare la dotare. Starea în care acestease aflau, dupã rãzboi, impunea acordareatemporarã a unor subvenþii, fapt pentru care,cu analiza nevoilor de reparaþii ºi dotãrii afost investitã Direcþia Geniu. Anual,veniturile din cotizaþiile ofiþerilor au sporitºi prin lãrgirea categoriilor membrilorcotizanþi, prin transformarea Cercului MilitarOradea în Cercul Militar-Civil Oradea15 ºicooptarea de membri din rândul societãþiicivile.

3. La 1 aprilie 1934, capitalul Cerculuia sporit la 377.147 lei. Adunarea generalã aofiþerilor garnizoanei Oradea a Cercului-Militar Civil a hotãrât, pe 22 aprilie 1935,„construirea cãminuluiofiþerilor garnizoaneiOradea, la Stâna de Vale,cu mijloacele ofiþe-rilor”16 (subl. ns. - C.M.).Sumele provenite dincotizaþiile ºi donaþiileofiþerilor ºi membriloraleºi au fost investite, înconformitate cuhotãrârile luate deAdunarea generalã aCercului, potrivit cãrora s-a trecut la începereaconstruirii cãminuluiofiþerilor la Stâna de Vale,începând din 1935.Menþionãm faptul cã, întimp ce frontiera de vesta României se fortifica -prin centura de fier aliniei „Carol”, dublatã defortificarea spiritualãrealizatã de bisericã,ºcoalã ºi instituþiiculturale, ofiþerii au gãsitresursele morale pentru adura o cabanã pentru eiºi familiile lor, într-un loccu cetini de brazi, cu aerozonat, la o altitudine de1103 m, loc în careliniºtea era tulburatã doarde trilul pãsãrilor ºi de

susurul izvoarelor minunate. Pentru ducereala îndeplinire a hotãrârii Adunãrii Generalea Ofiþerilor, comandantul Diviziei 17Infanterie a desemnat un comitet, format dincolonelul Alexandru Marinescu, dinRegimentul 34 Artilerie, lt. col. Herman Lang,din R. 86 I., lt.col. Constantin Luca, din R.85I., cpt. Vasile Cehan, din R.88 I., mr. LeonVasilescu, ca ofiþer gestionar. Atribuþiilestabilite pentru comitetul însãrcinat serefereau la semnarea contractului cuEpiscopia Unitã, de închiriere a spaþiului,„redactarea statutului cãminului;supravegherea lucrãrilor de construire;strângerea materialelor; construirea

15 Idem, fond 1989, dos. f.n./1940, f.2-916 Ibidem, dos. 1/1935, f. 11; 112.

Vedere generalã a Cabanei din 1938A.M.R., fond 1989, dos. f.n./1940, p.422

Cabana „Vulturul”- vedere generalã - 2006

28 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200728 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200728 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200728 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

cãminului; cumpãrarea ºi recepþiamaterialelor; strângerea ºi gestionareafondurilor; supravegherea ºi hrãnireadetaºamentului de lucru”17(subl. ns. - C.M.).Memoriul nr.1, din 12 aprilie 1937, întocmitde maiorul intendant Leon Vasilescu, în urmaverificãrii Cercului ºi al Cãminului ofiþerilorStâna de Vale, evidenþiazã un total încasatde 1.178 102 lei, la care se mai adãugareportul anului precedent de 101.853 lei.Din acest total 1.254.986 lei reprezentaucheltuielile. Rezulta un sold de 25.019 lei18.În acel Memoriu, veniturile nete din chiriacamerelor de la Cãminul Stâna de Vale eraude 5108 lei, în timp ce încasãrile dincotizaþii ºi donaþii de la ofiþeri ºi diverseinstituþii pentru construirea Cãminului Stânade Vale reprezentau 886.579 lei19.

Cabana militarã de la Stâna de Vale ºi-a continuat activitatea pânã la cedãrileteritoriale în urma Dictatului de la Viena,dupã cum aflãm, de pildã, dintr-o înºtiinþare,pentru sezonul 1938-1939 (anexa nr. 13).Realizarea era de datã recentã ºi nu eraucunoscute condiþiile în care ofiþerii puteausã petreacã, în condiþii financiareavantajoase, un sejur „în pitoreasca staþiuneclimatericã Stâna de Vale, judeþul Bihor, laaltitudine de 1102 m, într-o regiune de brad,tot timpul ozonatã ºi feritã de curenþipreºedintele Cercului Militar Oradea,colonel Rodovan ºi administratorulCãminului, cãpitan Vasile Cehan au trimiso înºtiinþare cãtre toate unitãþile de pe razaCorpului 6 Armatã. Din aceasta aflãm detaliidespre cum a fost amenajat ºi dotat acelfrumos Cãmin al ofiþerilor din Oradea (fotoalãturat), de la Stâna de Vale „este oconstrucþie modernã, are 28 cameremobilate, a câte 2-3 persoane, balcoaneînsorite, apã în fiecare camerã, bãi, etc. ºipoate adãposti 60-80 persoane. În plus aremansarde, pentru 30-40 turiºti. Scopulacestui cãmin este pentru înlesnirea pentruofiþerii de pe întreaga razã a C. VI. A. ºifamiliile lor ca ºi cu mijloace reduse, sã

poatã profita de binefacerile naturii înmunþi, pentru refacerea sãnãtãþii. Aici, laCãmin, se obþine: odihnã ºi recreaþiecompletã, reconfortarea celor debili,tratarea cu efect a bolii lui Bassedoff, decare suferã în general femeile, precum ºipracticarea sporturilor în munþi, atât vara,cât ºi iarna. Dreptul de a ocupa camere înCãmin – conform statutelor – îl au numaiofiþerii de pe raza C. VI. A. cu familiile lor;prioritatea avându-o cei din GarnizoanaOradea, care l-au construit”20.

Totodatã se fãceau precizãri cu privirela costurile de cazare ºi hranã, pentruperioadele de sezon ºi extrasezon, ºimodalitãþile de rezervare a locurilor,prioritate având ofiþerii din garnizoanaOradea. Când numãrul vizitatorilor încãmin depãºea 20 de persoane funcþiona ºipopota, iar în caz contrar vizitatorii puteaulua masa la Hotelul Staþiunii, contra unuicost, al mesei de om, pe zi, cuprins între110-130 lei, preþ în care intra micul dejun,masa de prânz ºi cea de searã. Staþiuneaavea tot timpul: medic, poºtã, telefon,telegraf, ziare, reviste, bibliotecã ºi radio,iar în sezon ºi orchestrã militarã pentrudans.

La Cabana ofiþerilor de la Stâna de Valese putea ajunge cu trenul C.F.R. pe liniaprincipalã Cluj-Oradea, cu debarcarea înHalta Stâna de Vale, 4 km. de la Bratca,spre Cluj, sau a 3-a staþie de la Ciucea spreOradea. Din Halta Stâna de Valetransportul se asigura cu ”autobusul pe ºine(linie îngustã) 4 km. urcând în munþi pânãîn staþiune”21. Legãtura era asiguratã latoate trenurile „care opresc în staþia Stânade Vale ºi mai sigur la acela dedimineaþã”22. Pentru amatorii de excursiiºi drumeþii organizatorii recomandautrasee din staþiune spre Izvorul Someºului,Padiº, Vârful Poenii, Vlãdeasa, IzvorulDrãganului, Moara Dracului, AriaVulturului, Izvorul Minunilor, Beiuº.

ªi între 1940-1944, teritoriul în careaceastã cabanã era amplasatã nu intrase sub

17 Ibidem18 Ibidem, dos. f.n./1935, f. 10419 Ibidem20 Ibidem, dos. f.n./1940, p.42221 Ibidem22 Ibidem

29Constantin MOªINCATSTÂNA DE VALE. DE LA O RECUNOAªTERE STRATEGICÃ, LA UN LOC DE RECREERE

jurisdicþia Dictatului de la Viena23. Larevenirea în garnizoana Oradea, noulcomitet de conducere al Cercului Militar,ales de Adunarea generalã din 18 octombrie1946, a fost prezidat de comandantulRegimentului 10 Grãniceri, în incintacazãrmii cãruia funcþiona, temporar, aceastãinstituþie, iar custode al cabanei era plt. maj.Mariaº Vasile. Pe 12 noiembrie 1946, în faþacomandantului Cercului de RecrutareTeritorial Bihor, custodele cabanei, trecut înrândul cadrelor disponibile ale armatei,conform Decretului Lege nr. 433/1946, seangaja „de bunã voie sã rãmânã custodelecãminului, în care a fost ºi pânã în prezent,fãrã nici o pretenþie materialã din parteagarnizoanei. Totodatã, înþeleg sã pãstrezaverea care îmi este datã în primire înaceleaºi condiþiuni în care am pãstrat-o ºipânã în prezent. Acest angajament mi-l iaupânã la data de 30 Mai 1947”24.

Ca un arc peste timp, pe 23 mai 1971,un alt fost ministru de rãzboi, având numele

asemãnãtor celui care aprobase un prim fondde finanþare a construcþiei cabanei,generalul ConstantinVasiliu Rãºcanu, dupãun sejur la Cabana „Vulturul” de la Stâna deVale, consemna urmãtoarele: „Plãcerea ceam simþit-o este mãritã de sentimentul meude admiraþie faþã de demnii urmaºi ai noºtri,care au înþeles nu numai sã ne imiteze darsã mãreascã ºi sã perfecþioneze ceia ce amfãcut noi aceºtia care am trecut pe acestelocuri înaintea lor. Ca veteran, fost ministruºi vechi vânãtor de munte, admir lãcaºul deaici care întrece cu mult ceea ce am avutnoi cu patru decenii în urmã. S-a pornit peun drum bun, doresc tot mai sus, tot maimulte realizãri cu care sã se mândreascãpatria noastrã România Socialistã”.

În acest context, pentru o exactãinformare a celor interesaþi, ºi încompletarea informaþiilor lapidareconsemnate în Cartea de Onoare a Cabenei,reproducem, în probaþiune, câtevadocumente inedite din istoricul acesteia.

23 Pentru detalii vezi Constantin Moºincat, Augustin Þãrãu, Evacuarea judeþelor din Nord-VestuluiTransilvaniei (1940) ºi consecinþele acesteia asupra judeþului Bihor, Editura Tipo MC, Oradea 200524 A.M.R., fond 1989, dos. 118, p. 26

ABSTRACT

The presentation reveals new aspects and unpublished documents about an importantreconnaissance realised in the winter of the year 1934, on a mountain route nearby Stanade Vale, by officers from The General Staff toghether with a crew of mountain troopsregarding the 4th planned line of defence on the western border of Romania .

In the second part one will find out the concerns of the officers from Oradea Garrison,members of the Military Cercle (Officers Club), regarding the building of „Eagle” military chalet.

30 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200730 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200730 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200730 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Anexe

1.Nr. 6825 1937 Iulie 31Preºedintele popotei Cãminului Stâna de ValeCãtrePreºedintele Cercului Militar OradeaAm onoarea a vã face cunoscut urmãtoarele:Din lipsã de înscrieri cu camere ºi masã la Cãmin, pe luna August a.c., începând de mâine

1 August a.c., la popota Cãminului, nu vor lua masa decât un numãr de circa 12 persoane ºi,datoritã faptului cã numãrul este mic, iar piaþa ºi transportul scumpe, costul meselor, la popotaCãminului, va depãºi suma de 70 lei pe zi.

Acest cost ridicat al meselor este datorat ºi faptului cã la popotã mai iau masa, fãrã platã,3 persoane ºi anume:

1. Medicul Cãminului; Lt. Dr. ªtefãnescu E.R.98 S.2. I Stanciu, procurist la Mina de Cãrbuni Jibou, a D-luiVavu, donatorul sticlãriei.3. Administratorul Cãminului, Cãpitan Cehan Vasile.Pentru a nu se mai încãrca masa celor care plãtesc, cu acea a celor 3 persoane de mai sus,

gratuite, propunem:a). Pentru medicul Cãminului ºi procuristul Stanciu, sã suporte Cercul Militar masa lor pe

luna August (medicul 1-31 VIII ºi Stanciu pânã la 12 VIII când pleacã).b). Pentru administratorul Cãminului Cercului Militar, conform hotãrârii ultimei adunãri

generale, când i s-a votat 100 lei pe zi Cãpitanului Cehan, pe timpul cât va sta din ordin laCãmin, sã i se plãteascã de Cercul Militar ºi pe luna August aceastã alocaþie de hranã, pentrua fi trecut ºi el la masã cu platã.

Rugãm a ne comunica hotãrârea Dumneavoastrã.Preºedintele popotei,

Colonel I. Arhip

2.Nr. 5726 1937 Iulie 23Cãminul Ofiþerilor de la Stâna de ValeCãtrePreºedintele Cercului MilitarAm onoarea a raporta urmãtoarele:Pentru luna August a.c., la Cãmin nu avem la camere decât urmãtoarele înscrieri:1). Lt. Petroman S.R. 5 Roº. 1-15 August 2 persoane.2). Cpt. Forna C.12 J. 5 Roº. 1-15 August 2 persoane.3). Maior Ivanovici Dan R.33 A. 1-10 August 2 pers.4). Lt. Petrovici R.5 Roº. 1-30 August 2 pers.5). Medic Maior Arghernade Sp. M. 1-30 August 2 pers.6). Col. Ioanovici R. C. G.A. 1-30 August 3 pers.7). Pr. Cpt. Marian 1-15 August 2 pers.8). Maior Tãnase C.R.B. 1-30 August 2 pers.Faþã de înscrierile de mai sus, vor fi ocupate 8 camere din 24 ale Cãminului, plus apartament

etaj popotã 2 camere.

25 Ibidem, dos. 1935, p.17026 Ibidem, p. 172

31Constantin MOªINCATSTÂNA DE VALE. DE LA O RECUNOAªTERE STRATEGICÃ, LA UN LOC DE RECREERE

Statutul Cãminului prevede ca atunci când sunt 8-10 persoane la masã, popota cãminuluisã funcþioneze iar pe de altã parte, d-l General Comandant al C.6.A., care este prezent aici laCãmin ºi va sta probabil pânã la finele acestei luni, a fost de pãrere ca oricare ar fi numãrul depersoane la popotã sau camere ocupate, în luna August, sã se þinã Cãminul deschis ºi popota înfuncþiune.

Credem cã nu toþi ofiþerii din Oradea ºi familiile lor cunosc Cãminul de la Stâna de Vale, cutoate avantajele lui, aerul dãtãtor de sãnãtate, confortul civilizat, viaþa familiarã ºi distracþiile,ce le oferã acest Cãmin.

Pentru a se face cunoscut toate acestea, propun a se cere Diviziei, spre a se aproba,convocarea adunãrii generale a Cercului Militar, cât mai urgent posibil, ºi unde sã se expunã decãtre D-l preºedinte al Cercului Militar, sau de cãtre un ofiþer care s-a înapoiat recent de laCãmin (D-l Lt. Col. Negru T. R.85 S.), toate avantajele de la Cãmin.

În cazul când nu se aprobã aceastã convocare, rog a interveni la Divizia 17, spre a facecunoscut Regimentelor ºi Serviciilor din Oradea, cât mai curând posibil, urmãtoarele:

1). La Cãminul Stâna de Vale, pentru luna August (1-31), se gãsesc camere libere ºi ofiþeriicu familiile lor, se pot înscrie la R. 34 Art.

2). Timpul este foarte bun la Stâna de Vale ºi aerul ozonat la înãlþimea de peste 1100 m,înconjuratã fiind toatã staþiunea de brãdet.

3). Camera este ieftinã (30-40 lei pe zi de familie) iar popota în mediu costã 70 lei pe zi.4). Cãminul are muzicã, iar distracþiile în afarã de dans (fãrã obligaþii de toalete Doamne ºi

Domni) se mai fac excursii plãcute în jurul staþiunii, iar în sala popotei existã toate pieselepentru jocuri.

5). În afara Cãminului nostru, staþiunea are foarte mulþi vizitatori cu care familiile noastremilitare petrec, fie la Cãmin, fie în localurile staþiunii.

6). Pentru convingere, s-ar putea organiza o excursie a ofiþerilor ºi familiile lor din Oradeala Cãmin ºi în acest caz va trebui sã se anunþe telefonic, atât Directorul Domeniului EpiscopescMarian la Oradea, telefon Nr. G, cât ºi Cãminul spre a se pune la dispoziþie un tren de la ValeaIadului la Stâna de Vale ºi a se pregãti masa, pe numãrul de persoane care ar sosi la Cãmin.

Director al Cãminului,Cpt. Vasile Cehan

3.Nr. 2827 11 Iulie 1937Cãpitanul Cehan VasileCãtreD-l Colonel Marinescu Alexandru,Preºedintele Cercului MilitarAm onoare a raporta urmãtoarele:În urma raportului subsemnatului, referitor la administrarea Cãminului pe timpul sezonului

de varã (Iulie ºi August 1937) ºi un concediu ce am solicitat pentru bãi, Divizia 17-a a aprobatca subsemnatul sã administreze acest Cãmin, luna Iulie ºi pânã la 6 August iar dupã aceasta, sãni se acorde un concediu de 25 zile pentru bãi, urmând ca de la 7-31 August sã fiind înlocuit deun alt ofiþer.

Cum însã, ofiþer cu popotã nu s-a numit un ofiþer ci a fost lãsat custodele Cãminului (plut.Major Marieº Vasile) sunt nevoit a face atât administrarea Cãminului, cât ºi a popotei; iar dacãs-ar numi un ofiþer înlocuitor dupã 7 August, care este strãin de acest serviciu, aici la Cãmin, nuºtiu dacã ar fi în stare sã conducã aceste servicii în bune condiþiuni.

Cum nici subsemnatul nu pot renunþa la concediul de bãi, cred cã ar fi cazul sã se intervinãla D-l General Comandant al Diviziei 17-a ,spre a-mi aproba zile în 25 Septembrie acestconcediu de bãi, iar la comanda Companiei sã fiu înlocuit tot cu Cãpitanul Damian din R. 85Inf., ca ºi în sub perioada I de instrucþie.

Cãpitan Vasile Cehan

27 Ibidem, p. 183

32 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200732 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200732 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200732 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

4.Nr. 16128 1937 Decembrie 26Cãminul ofiþerilor Stâna de ValeCãtreD-l Preºedinte al Cercului Militar OradeaAm onoarea a raporta urmãtoarele:I). Cãminul ºi popota s-au deschis pe ziua de 24 XII. a.c., iar astãzi data de mai sus, la

Cãmin sunt ocupate urmãtoarele camere:1). D-l Gl. Vasilescu Cristea Comd. C.6.A., apartament Et. popotã.2). Gl. Garaescu Gh. …………..…..cam. nr. 18 ºi 193). Col. Arhip Ioan……………………………..…....154) Col. Reponovici V. cu fratele ºi sora……….25, 265). Col. Cialik Gh. ………..…………………....…..246). Cpt. Chescheº P. R. 8 Gr…………………....……57). Maior Svanovici Dan Div. 17…………...……..148). Maior Boºman N….R.8 Gr………………….......219). Cpt. Rãdulescu C. ..R.34 A…………………...….710). Lt. Dumitrescu ºi Deac R .86S.…………...……411). Ing. Misir (general D-l Gh. Vasilescu)………..1612). Lt. Buda R. 85 Inf. …………………………...….613). Lt. Vulpescu R.86 ºi Slt. Galetuºã R. 33 A.…...314). Slt. Nicolae Gh. 18 ºi of. cu popota R.38 A .…915). Lt. Cherelã D. R.34 A. cu sora……………..….1316). Subsemnatul, administrator…………......……..11

Total = 17 camere ocupate ºi 7 libereII). În prezent la popotã i-au masa 35-38 persoane.III). Costul popotei în medie de persoanã este de lei 80 pe zi.IV). Rog a ni se comunica:a) Dacã D-l Gl. Vasilescu Cristea Cd. C.6.A. trebuie sã plãteascã chiria camerelor.b) Dacã bucãtarul popotei, angajat cu 100 lei pe zi, se va plãti de Cercul Militar din venitul

chiriei la Cãmin, sau de cãtre oaspeþi ( în sezonul Iulie, August s-a plãtit de Cãmin din chiriacamerelor ºi nu de oaspeþi la popotã).

c) Dacã chiria camerelor în acest sezon, rãmâne cea din sezonul de varã (40 lei pe zi decamerã) sau se stabileºte o altã chirie ºi în acest din urmã caz, rog a mi se comunica urgent,spre a putea taxa pe fiecare la timp.

Administratorul Cãminului,Cpt. Vasile Cehan

12.Oradea la 29 Decembrie 1937Preºedintele Cercului Militar OradeaCãtreAdministratorul Cãminului Ofiþeresc Stâna de ValeLa Nr. 161 din 26 Decembrie 1937, vã comunic urmãtoarele:1). Este surprinzãtor cã puneþi întrebarea dacã Domnul Comandant al Corpului VI Armatã

trebuie sã plãteascã chiria camerelor. Dumneavoastrã ºtiþi cã apartamentul de la etajul popoteieste construit numai pentru ºefii ierarhici superiori (Inspectori de Armatã ºi Corp de Armatã),care atunci când locuiesc în staþiune se considerã invitaþi ai Ofiþerilor în acest apartament.Aceastã hotãrâre iniþialã a fost tradusã în fapt pânã în prezent ºi sigur cã ºi în viitor, iar rezolvareaei este fãcutã anticipat pentru totdeauna.

2). Cheltuiala cu: plata bucãtarului popotei, femeii de serviciu, materialelor de curãþat etc.se suportã din venitul chiriei la Cãmin.

28 Ibidem, p. 291-292

33Constantin MOªINCATSTÂNA DE VALE. DE LA O RECUNOAªTERE STRATEGICÃ, LA UN LOC DE RECREERE

3). Referitor la plata camerelor preþurile sunt urmãtoare:- Preþ de bazã 40 lei pe zi camerã,- Reduceri pentru membrii fondatori 25%,- Reduceri pentru membrii ajutãtori 10%.4). Veþi lua mãsuri de a percepe vizitatorilor toate taxele legale cerute de staþiune ºi legile în vigoare.5). La înapoierea Dumneavoastrã la Oradea veþi aduce provizoriu scriptele cãminului pentru

întocmirea registrelor Cercului Militar ºi punerea lor la punct.6). Înainte de a veni la Oradea, veþi proceda la verificarea existenþii averii Cãminului,

înaintând în timp de 48 ore dupã venirea dumneavoastrã la Oradea raport detaliat (în specialasupra completãrii lipsurilor lãsate de Locotenenþii Feºanu Nicolae etc.).

Preºedintele Cercului Militar OradeaColonel, Alex. Marinescu

13.Cercul militar Oradea29

Cãminul Ofiþerilor Stâna de Vale Bihor

ÎNªTIINÞAREPentru anul 1938-1939Cu onoare se aduce la cunoºtinþa tuturor domnilor ofiþeri, de pe raza C. VI. A. ºi familiilor

D-lor, urmãtoarele:1 Ofiþerii din garnizoana Oradea, prin contribuþia lor exclusivã, au construit un cãmin în

pitoreasca staþiune climatericã Stâna de Vale, judeþul Bihor, la altitudine de 1102 m, într-oregiune de brad, tot timpul ozonatã ºi feritã de curenþi.

2 Cãminul este o construcþie modernã, are 28 camere mobilate, a câte 2-3 persoane,balcoane însorite, apã în fiecare camerã, bãi, etc. ºi poate adãposti 60-80 persoane. În plus, aremansarde, pentru 30-40 turiºti.

3 Scopul acestui cãmin este, înlesnirea pentru ofiþerii de pe întreaga razã a C. VI. A. ºifamiliile D-lor ca ºi cu mijloace reduse, sã poatã profita de binefacerile naturii în munþi, pentrurefacerea sãnãtãþii. Aici la Cãmin, se obþine: odihnã ºi recreaþie completã, reconfortarea celordebili, tratarea cu efect a bolii lui Bassedoff, de care sufãr în general femeile, precum ºi practicasporturilor în munþi, atât vara, cât ºi iarna.

4 Dreptul de a ocupa camere în Cãmin – conform statutelor – îl au numai ofiþerii de pe raza C. VI.A. cu familiile lor; prioritatea avându-o cei din Garnizoana Oradea, care l-au construit.

5 Costul camerelor în cãmin este:Una camerã mobilatã de 1-2 persoane lunar:- În lunile Iulie ºi August, precum ºi în sezonul de iarnã, 24 Decembrie – 10 Ianuarie …lei 1.000- În lunile Iunie, Septembrie ºi Octombrie…………….......................................………800- În restul de timp a anului, lunar………………….......................................…………...800A treia persoanã în aceeaºi camerã, plãteºte un supliment de 10 lei pe lunã.- Turiºtii, plãtesc câte 10 lei pe zi de persoanã la mansardã. Persoanele în trecere ºi dormind

în Cãmin, plãtesc câte 50 lei pe zi.6. Cãminul are popotã ºi ea funcþioneazã cu un numãr de minimum 20 de persoane la masã.7. Costul popotei este cel real, dupã preþurile pieþei, la care se adaugã preþul transportului

alimentelor, din oraº în staþiune.8. Când numãrul vizitatorilor în cãmin este sub 20 ºi popota nu funcþioneazã aceºtia pot lua

masa la Hotelul Staþiunii, costul mesei de om pe zi variazã între 110-130 lei, în care intrã,micul dejun, masa de prânz ºi cea de searã.

9. Staþiunea are tot timpul: medic, poºtã, telefon, telegraf, ziare, reviste bibliotecã ºi radio;în sezon orchestrã militarã pentru dans.

10. Transportul vizitatorilor în staþiune se face astfel: Cu trenul C.F.R. pe linia principalãCluj-Oradea, se debarcã la Stâna de Vale (4 km. de la Bratca, spre Cluj), sau a 3-a staþie de la

29 Ibidem, dos. f.n./1940, p.422

34 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200734 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200734 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200734 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Ciucea spre Oradea. De aici, din staþia Stâna de Vale, cu autobusul pe ºine (linie îngustã) 4 km.urcând în munþi pânã în staþiune. Legãturã, la toate trenurile care opresc în staþia Stâna de Valeºi mai sigur la acela de dimineaþã.

11. Excursii din staþiune, se por face: Bazarul Someºului, Padiº, Vârful Poenii, Vlãdeasa,Izvorul Drãganului, Moara Dracului, Aria Vulturului, Izvorul Minunilor, Beiuº, etc.

12. Înscrierile cu camere la Cãmin, pentru sezonul de iarnã se fac pânã la 15 Noiembrie,trimiþându-se înscrierile de regiment, direct Cercului Militar Oradea, în care se va arãta:

- Numele ofiþerului care solicitã camerã, gradul, unitatea ºi Garnizoana din care face parte.- Data de când ºi pânã când solicitã camera.- Numãrul persoanelor (inclusiv ofiþerul solicitant).Pentru restul de timp, înscrierile se fac pânã la 15 ale fiecãrei luni, pentru luna urmãtoare.13. Pot ocupa camere în Cãmin ºi familii, cu sau fãrã copii, ale ofiþerilor cu aceste drepturi,

când soþul solicitant, nu poate merge la Cãmin, din motive de serviciu, sau din alte motive.14. Intenþiunea Garnizoanei Oradea – în scopul de a corespunde menirii pentru care a fost

construit acest Cãmin – este de a-l þine deschis tot anul ºi aceasta depinde de numãrul înscrierilorcu camere la Cãmin.

Rugãm a dispune, ca aceastã înºtiinþare, sã fie adusã la cunoºtinþã tuturor ofiþerilor ºi familiilordomnilor din unitatea D-voastrã.

Preºedintele Cercului Militar Oradea,Colonel Rodovan

Administratorul CãminuluiCãpitan Vasile Cehan

R. 98 I.

35Laurenþiu MiocCONTRIBUÞII ISTORIOGRAFICE PRIVIND ACÞIUNILE BATERIEI A 6 – A . . .

Înfiinþat la 1 noiembrie 19231,Regimentul 6 Artilerie Grea al Armatei

Române a avut garnizoana de reºedinþã între1925 – 1939 la Alba Iulia; în cursul anului1940 în comuna Floreºti, judeþul Cluj iardupã cedarea Ardealului de Nord, la 30august 1940, iniþial în Alba Iulia, ulterior laSibiu, între 1940 – 19412.

În perioada septembrie – decembrie 1938regimentul a fost modernizat, fiind dotat cuguri de foc motorizate3, respective tunuri lungical. 105 mm „Schnéider” de fabricaþiefrancezã, model 19364, destinate nimiciriiinfanteriei, tancurilor ºi adãposturilor inamice,în special în zona de câmpie, dar nu numai5 ºiobuziere grele cal. 150 mm „Skoda” defabricaþie cehoslovacã, model 19346, destinateanihilãrii infanteriei ºi adãposturilor inamice,în orice zonã de relief7.

Mototracþiunea se realiza la Divizionul1 Artilerie Grea cu maºini „Praga”, de

CONTRIBUÞIIISTORIOGRAFICEPRIVIND ACÞIUNILEBATERIEI A 6 – ADIN DIVIZIONUL 2ARTILERIE GREA ALREGIMENTULUI 6ARTILERIE GREAROMÂNPE FRONTUL DE EST(17 IUNIE – 29 IUNIE 1941)

Laurenþiu MIOC*

*Doctorand la Universitatea din Timiºoara1 Arhivele Militare Române ( în continuare A. M. R.),fond ,,Bibliotecã”, Registrul istoric nr. 669, f. 1. ( „Înconformitate cu Înaltul Decret nr. 1674 din 12 aprilie1923 — secret — care se referã la noua organizare aArmatei, a luat fiinþã pe lângã fiecare Corp de Armatãcâte un regiment de artilerie grea. Regimentul 6 ArtilerieGrea a fost repartizat Corpului 6 Armatã, având careºedinþã „Alba – Iulia”, în cazarma „Mihai Viteazul”.Regimentul a luat fiinþã pe ziua de 1 Noiembrie 1923” ).2 Copia foii matricole a d—lui Nicolae Hurloiu,veteran de rãzboi din Regimentul 6 Artilerie Grearomân ( în continuare pentru sintagma „veteran derãzboi din Regimentul 6 Artilerie Grea român” :„v.r.” ), f. 2 – 2 v..3 Mãrturia d – lui Iosif Sabo, v. r.. Dotarea cu tunurilungi cal. 105 mm „Schnéider”, mototractate, estenesigurã, dar probabilã; echiparea cu obuziere grelecal. 150 mm „Skoda” mototractate este sigurã.4 *** — Istoria artileriei române ( în continuare se vapreciza: Istoria artileriei ), Editura Militarã, Bucureºti,1977, p. 218.5 Relatarea d–lui Ieronim Dan, v. r..6 Istoria artileriei, p. 218.7 Mãrturia d–lui Ieronim Dan.

36 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200736 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200736 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200736 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

fabricaþie cehoslovacã iar la Divizionul 2Artilerie Grea ºi la Divizionul 56 ArtilerieGrea cu maºini „Skoda”, de fabricaþiecehoslovacã, cu o greutate de 7 t prevãzutecu cabestane de 25 – 30 m lungime, utilizateîn situaþii de imobilizare ( împotmolire )8.

Mobilitatea tunului lung cal. 105 mm ºia obuzierului greu cal. 150 mm ( viteza demarº maximã — 60 km / h, viteza medie încoloanã — 35 – 40 km / h ) era la niveluleuropean al artileriei de corp de armatã9.

În timpul deplasãrilor, þevile obuzierelorgrele „Skoda” se demontau, fiind aºezate îndispozitivele portþeavã, spre deosebire deþevile tunurilor lungi „Schnéider”, ce nu seputeau demonta10.

Conform reglementãrilor armateiromâne, orice unitate sau mare unitate eraalcãtuitã din o parte operativã ºi o partesedentarã11.

Încadrarea cu efective ºi tehnicã de luptãa pãrþii sedentare era mult redusã faþã de apãrþii sedentare12.

Obiectivele de bazã ale pãrþilorsedentare din marile unitãþi sau unitãþi erauinstruirea contingentelor de recruþi ºicompletarea pierderilor suferite pe front demarile unitãþi ºi unitãþi operative cuefectivele contingentelor de recruþi13 iarobiectivul de bazã al pãrþilor operative dinmarile unitãþi sau unitãþi era intervenþiadirectã în luptã14.

În cursul anului 1942, regimentul eraformat din o parte operativã ( de luptã ) ºi oparte sedentarã ( de instrucþie )15. Structurapãrþii operative era formatã din eºalonulsuperior operativ, alcãtuit din birouladjutanturã, bateria de comandã ( bateriade legãturi ºi transmisiuni ), biroul 1organizare – mobilizare, biroul 2 cercetareºi biroul 3 operaþii ºi eºalonul inferioroperativ, compus din Divizioanele 1, 2, 36ºi 56 Artilerie Grea16.

Fiecare divizion de artilerie grea eracompus din o baterie de legãturi ºitransmisiuni ºi 3 baterii de artilerie grea iarbateriile de artilerie grea erau dotate îngeneral cu 4 guri de foc, alcãtuite din douãsecþii17.

Bateria a 6 – a era parte a Divizionului 2Artilerie Grea ºi era alcãtuitã dincompartimentul de comandã ( compartimentde legãturi ºi transmisiuni ), cu un efectiv de22 militari, compartimentul organizare,încadrat cu 39 militari, compartimentulcercetare artileristicã, cu un efectiv de 10militari, compartimentul operaþii, încadrat cu7 militari ºi compartimentul execuþie, cu unefectiv de 42 militari18.

Bateria era dotatã cu 4 obuziere grelecal. 150 mm „Skoda”, de fabricaþiecehoslovacã, mototractate iar o gurã de focde acest tip era deservitã de un efectiv de 15militari19.

8 Relatarea d–lui C–tin Cãlina, v.r..9 Istoria artileriei, p. 218.10 Mãrturia d–lui C–tin Cãlina.11 Ion ªuþa, Dimensiunea istoricã a primei operaþii a românilor în rãzboiul antihitlerist, Editura Facla,Timiºoara, 1985, p. 59.12 Ibidem.13 Ibidem.14 Nota autorului.15 Laurenþiu Mioc, Mãrturii istorice orale ºi scrise privind structura ºi personalul militar din Regimentul 6Artilerie Grea român între 1942 – 1945 [ Studiu preliminar de caz ( 3 ) ]{ în continuare: Structura}, înLucrãrile celui de al IV – lea Simpozion Internaþional „Cercetarea multidisciplinarã regionalã” România –Iugoslavia – Ungaria 16 – 18 Noiembrie 2000 Timiºoara, România, Editura Sudura, Timiºoara, 2001, p.1176 – 1182.16 Ibidem.17 Istoria artileriei, p. 206.18 Laurenþiu Mioc, Contribuþii istoriografice privind structura ºi personalul militar al bateriei a 6 – a dinDivizionul 2 al Regimentului 6 Artilerie Grea român pe frontul de Est între 22 iunie – 16 octombrie 1941 [Studiu preliminar de caz ( 5 ) ]{ în continuare: Structura bateriei}, în Lucrãrile celui de al III – lea SimpozionInternaþional „Tinerii ºi cercetarea multidisciplinarã” 8 – 9 Noiembrie 2001 Timiºoara, România, EdituraSudura, Timiºoara, 2001, p. 517 – 518.19 Ibidem, p. 518.

37Laurenþiu MiocCONTRIBUÞII ISTORIOGRAFICE PRIVIND ACÞIUNILE BATERIEI A 6 – A . . .

Efectivul bateriei la 21 iunie 1941 erade 117 militari iar la 26 iunie 1941 a ajunsla 120 militari20.

Partea sedentarã era alcãtuitã dinDivizionul de instrucþie format din bateria decomandã ( bateria de legãturi ºi transmisiuni ),bateria de instrucþie ºi bateria depozit21.

Între 22 iunie 1941 – 25 octombrie 1944,în structurile de comandã ale regimentului s– au remarcat urmãtorii ofiþeri: col.Gheorghe Lipovan ( în eliberarea Basarabiei— iulie 1941 ), col. Alexandru Galgoþi ( înapãrarea Timiºoarei — august – septembrie1944 ), col. Alcibiade Carozzi ( în eliberareaTransilvaniei — octombrie 1944 ), mr. VictorBorcescu ( în eliberarea Basarabiei — iulie1941 ) ºi mr. Zaharia Ionescu ( în apãrareaTimiºoarei — septembrie 1944 )22 ºi cpt.Cazimir A. Iosif ( în eliberarea Basarabiei ºiUcrainei — iulie – octombrie 1941 )23.

Pe frontul de Est, între 30 iunie – 19 octombrie1941, regimentul a fost comandat de colonelulGheorghe Lipovan, având drept comandantsecund pe locotenent – colonelul AlexandruGalgoþi, iar comandanþi de divizioane pe maiorulVoinea Policarp la Divizionul 1 Artilerie Grea ºipe maiorul Dumitriu Emil Mircea la Divizionul2 Artilerie Grea24.

Între 17 iunie – 19 octombrie 1941, pefrontul de Est, la comanda bateriei s–a aflatcãpitanului Iosif A. Cazimir25.

Pe frontul de Est, în Basarabia ºi Ucraina,între 30 iunie – 19 octombrie 1941, auacþionat din cadrul pãrþii operative aregimentului numai Divizionul 1 ArtilerieGrea, mototractat, dotat cu tunuri lungi 105

mm Schnéider model 1936 ºi Divizionul 2Artilerie Grea ( din care fãcea parte ºi bateria,mototractat, dotat cu obuziere grele 150 mmSkoda model 193426.

Plecatã la 17 iunie 1941 din garnizoanade reºedinþã de la Sibiu cu trenul ( simultancu Divizioanele 1 ºi 2 Artilerie Grea aleregimentului), bateria a sosit la 21 iunie laora 9,00 la Buzãu, unde a debarcat iar înaceeaºi dupã–amiazã a plecat spre Focºani27.

În jurul orei 19,00, personalul bateriei aobservat executarea pregãtirii psihologice apopulaþiei Regatului României privindiminenþa campaniei militare antisovieticeprin lansarea din avioane de apeluri cãtrepopulaþie din care se deducea cã „Izbucnireaconflictului e aproape”28.

Imediat dupã miezul nopþii, santinelelebateriei au raportat cã au vãzut lansarea uneirachete roºii ( rachetã de semnalizare), dupãcare avioanele de pe un aeroport vecin auînceput sã zboare spre Est29 .

La 22 iunie 1941, personalul bateriei aprimit ordinul generalului Ion Antonescu:„OSTAªI, Vã ordon: treceþi Prutul!”30, starea despirit a militarilor devenind incandescentã.Contaminat de starea de spirit generalã,comandantul bateriei, cãpitanul Iosif A. Cazimir,a notat în jurnalul sãu: „Rãzboiul a început (22iunie 1941). Razele dimineþii încep sã se arateºi soarele dreptãþii noastre începe sã se înalþe.În noaptea înstelatã ce – a trecut, destinulnostru tragic ºi – a schimbat cursul.”31.

A fost realizatã aprovizionarea cu benzinãa maºinilor „Skoda” iar la ora 15,00 bateria aplecat spre Nord. Podul peste râul Putna era

20 Ibidem, p. 519.21Structura, p. 1179.22 Ibidem.23 Ibidem, p. 1176 – 1182;24 A.M.R., fond 4638, dos. 321, f. 664.25 Iosif Cazimir, Jurnalul de operaþiuni al bateriei a 6 – a din Divizionul 2 al Regimentului 6 Artilerie Grea[( Jurnalul personal al cãpitanului Iosif A. Cazimir, comandantul bateriei a 6 – a din Divizionul 2 ArtilerieGrea al Regimentului 6 Artilerie Grea român între 21.06 – 22.10.1941 (în continuare: Jurnalul, passim.26 A.M.R., fond 4638, dos. 321, f. 664.27 Jurnalul, p. 9.28 Ibidem.29 Ibidem.30 Constantin Hlihor, Ioan Scurtu, Complot împotriva României!, Editura Academiei de Înalte Studii Militare,Bucureºti, 1994, p. 41 – 42 apud *** — Veteranii pe drumul onoarei ºi jertfei ( 1941 – 1945 ). Spre cetãþilede pe Nistru ( Mãrturii, episoade, documente, privind acþiunile Armatei române în campania de eliberare aBasarabiei, Nordului Bucovinei ºi Þinutului Herþa ) 22 IUNIE – 26 IULIE 1941, Editura Vasile Cârlova,Bucureºti, 1996, p. 111.31 Jurnalul , p. 9.

38 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200738 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200738 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200738 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

distrus iar bateria a trecut prin vad, în 25 deminute, fãrã incidente. Maºini române ºigermane rãmase în apã au fost remorcate demaºinile „Skoda” ale regimentului. TraversareaPutnei de întregul efectiv al regimentului s–aterminat la cãderea nopþii32.

În zorii zilei de 23 iunie 1941, dupã unmarº de noapte epuizant, bateria a sosit laBacãu iar dupã o haltã de douã ore s–aîndreptat spre Roman, unde a sosit la ora 11,00,cantonând în marginea de sud a oraºului33.

La 24 iunie 1941, la Roman, efectivulbateriei a realizat, întreþinerea uzualã a logisticiiproprii (materialele artileristice ºi maºinile„Skoda”)ºi a fost suportatã o incursiune aerianãinamicã fãrã importanþã34.

În 25 iunie 1941, personalul bateriei aexecutat instrucþie. Activitatea inamicã s – aconcretizat într – o incursiune aerianã, fãrãurmãri pentru baterie ºi militarii ei35.

La 26 iunie 1941, militarii bateriei auexecutat instrucþie. Efectivul bateriei a fostîntregit cu 3 ºoferi de la partea sedentarã aregimentului iar activitatea inamicului s–amanifestat prin 5 incursiuni aeriene minore36.

32 Ibidem.33 Ibidem, p. 11.34 Ibidem.35 Ibidem.36 Ibidem.37 Ibidem, p. 13.38 Ibidem.39 Ibidem.40 Este o referire la incidentele de la Iaºi, din 28 – 30 iunie 1941, dintre populaþia evreiascã de aici ºi trupeleromâne ºi germane care se îndreptau spre linia frontului. Pentru detalii a se vedea Ion Alexandrescu,Constantin Botoran, Ion Calafeteanu, Situaþia evreilor din România ( 1939 – 1941 ), vol. I, Editura ÞaraNoastrã, Bucureºti, 2003; Matatias Carp, Cartea Neagrã. Suferinþele evreilor din România în timpul dictaturiifasciste 1940 – 1944, vol. II, Pogromul de la Iaºi, Societatea Naþionalã de Editurã ºi Arte Grafice „DaciaTraianã”, Bucureºti, 1948 ( 1949 ? ); M.Covaci, A. Kareþki, Zile însângerate la Iaºi – 1941, Editura Politicã,Bucureºti, 1978; Cristian Troncotã, Omul de tainã al Mareºalului, Editura Elion, Bucureºti, 2005.41 Jurnalul” , p. 13.

La 27 iunie 1941, militarii bateriei auexecutat instrucþie de luptã, în dimineaþa zileiei auzind o canonadã puternicã37.

La 28 iunie 1941, dimineaþa, efectivulbateriei a executat instrucþie iar dupã – amiazao baie în râul Moldova38.

La 29 iunie 1941 ( ziua de Sfântul Petru ),la Roman, la ora 2,00, bateria a primit ordinde deplasare în direcþia Târgu Frumos – Iaºi, laora 3 începându–se marºul iar spre amiazã fiindatinsã marginea Iaºului39.

Aici personalul bateriei a fost informat cã,în timpul nopþii, evreii au atacat cu arme defoc trupele române ºi germane40.

Prin urmare, militarii au intrat în Iaºicu toate mãsurile de precauþie luate ºi austaþ ionat la Socola iar la ora 15,00personalul compartimentelor de cercetareartileristicã ºi operaþii au plecat dinbaterie, spre a executa recunoaºtereafrontului.

La întoarcere, aceºtia au fost informaþi cãregimentul a fost subordonat unei mari unitãþigermane ( Corpul 30 Armatã din Armata 11germanã)41.

Historiographical Contributions regarding actions of the 6th Batterie from the 2nd HeavyArtillery Battalion of the 6th Romanian Heavy Artillery

ABSTRACT Regiment on the Eastern Front between June 17th – 29th, 1941. In order to participate

at „Barbarossa” Operation the 6th Batterie from the 2nd Heavy Artillery Battalion of the 6th

Romanian Heavy Artillery Regiment travelled by train between June 17th – 21st, 1941 onthe itinerary Sibiu – Buzãu where it landed and between June, 21st – 29th, 1941 and then itmove on the highway on the itinerary Focºani – Bacãu – Roman – Iaºi.

On June 29th, 1941 the 6th Romanian Heavy Artillery Regiment was subordinated to the30th Army Corp from the 11th German Army.

39Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 39Alin SPÂNUACTIVITATEA CONSILIULUI DE COLABORARE BIHOR. STUDIU DE CAZ . . .

La 22 iunie 1941, Germania a atacatURSS, fãrã declaraþie de rãzboi, deºi

cele douã þãri ºi-au împãrþit cu doar doi aniînainte sferele de influenþã teritorialã ºieconomicã din Europa, de la Marea Balticãla Marea Neagrã. România a participat alãturide Germania la campania din est, cu scopulde a recupera Basarabia, nordul Bucovinei ºiþinutul Herþa, cedate cu un an înainte, înurma unui ultimatum al guvernului de laMoscova, parte a unei anexe (secrete) dintratatul sovieto-german semnat la 23 august1939 ºi cunoscut sub denumirea celor doisemnatari, pactul Ribbentropp-Molotov.

Una din condiþiile principale de reuºitã aacþiunii militare a constituit-o menþinerea subcontrol a ordinii interne ºi asigurarea unuicadru adecvat pentru identificarea ºineutralizarea pericolelor la adresa siguranþeinaþionale. În acest sens, un rol important arevenit Consiliilor de Colaborare, organeinstituite în anul 19311 ºi a cãror eficacitate s-a dovedit timp de 10 ani. Graniþa de vest aRomâniei a necesitat o atenþie sporitã, atât dinpunct de vedere al problemelor de siguranþã,cât ºi a celor socio-economice, mai ales dupãDictatul de la Viena (30 august 1940), princare România a fost obligatã sã cedezeUngariei circa 48.000 km2 din Transilvania.Dupã venirea generalului Ion Antonescu laconducerea statului (4 septembrie 1940),Consiliul de Colaborare Bihor a avut un rolimportant în menþinerea ordinii la graniþa devest, fapt dovedit de problemele discutate încadrul acestor reuniuni2.

ACTIVITATEACONSILIULUI DECOLABORARE BIHOR. STUDIU DE CAZ:ªEDINÞA DIN 19 IUNIE1941

Alin SPÂNU*

* Cercetãtor - Centrul de studii Euro-Atlantice , Bucureºti1 Pentru mai multe detalii despre înfiinþarea ºi atribuþiileacestei instituþii administrative locale a se consulta AlinSpânu, Consiliul de Colaborare – structurã eficientã demenþinere a ordinii publice ºi siguranþei naþionale, înCetatea Bihariei, 2005, nr. 1 p. 112-116.2 Pentru mai multe detalii a se consulta Alin SpânuConsiliul de Colaborare Bihor. Probleme economicela începutul anului 1941, în Cetatea Bihariei 2006, nr.2, p. 63-66.

40 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200740 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200740 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200740 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Cu trei zile înainte de declanºareacampaniei pentru eliberarea Basarabiei,Bucovinei ºi Herþei, la 19 iunie 1941, s-adesfãºurat o ºedinþã a Consiliului deColaborare Bihor. Pe ordinea de zi s-au aflatnouã puncte, care au abordat probleme deinteres local ºi au fost prelucrate ºapte ordineprovenite de la Ministerul Afacerilor Interne.Trei dintre acestea au vizat populaþia maghiarãdin România ºi acestea au vizat douã aspecte:înlocuirea angajaþilor unguri din instituþiilepublice de stat ºi particulare, respectivpropaganda antiromâneascã întreprinsã deunii minoritari în rândurile militarilor germanistaþionaþi în zonã. În scopul limitãrii unorasemenea acþiuni, ordinele au prevãzut, printrealtele, interzicerea utilizãrii limbii maghiareîn localurile publice ºi în discuþiile telefonice.Pe de altã parte, în zona de frontierã au fostinterzise convorbirile între persoane dinRomânia cu cele din teritoriul cedat Ungariei,chiar dacã erau rude în urma „ordinelorsuperioare în vigoare”3.

În problema legionarilor – una constantãîn ºedinþele Consiliului de Colaborare Bihor –au fost luate, de asemenea, douã mãsuri: unapreventivã ºi una de reabilitare. Prima dintreacestea a vizat desfiinþarea firmelor caremascau o propagandã politicã sau aveaudenumiri ostentative ºi subversive. Reabilitareaa constat în ridicarea domiciliului forþat unorfuncþionari publici cu simpatii legionare care,deºi nu au fost acuzaþi niciodatã de organelede cercetare penalã, se aflau în „strictãobservaþie de cãtre Legiunea de Jandarmi”4,fiindu-le interzise o serie de drepturi civile.

Problema situaþiei populaþiei din judeþ afost abordatã în mai multe puncte de peordinea de zi. În privinþa stãrii de spirit, acestaera consideratã „agitatã ºi nemulþumitã”5, dincauza lipsei alimentelor de bazã de pe piaþã,însã populaþia româneascã îºi manifesta„dragostea, supunerea ºi nãdejdea”6 faþã degeneralul Ion Antonescu. Membrii Consiliuluide Colaborare au hotãrât ca preoþii ºi învãþãtorii

sã arate oamenilor cã lipsa de alimente nu sedatoreazã trupelor germane cantonate înRomânia, ci unui cumul de factori, cum ar ficoncentrãrile masive din ultimii doi ani, anulagricol slab, pagubele produse de cutremuruldin noiembrie 1940, numãrul mare de refugiaþidin teritoriul cedat º.a. De asemenea,propaganda antigermanã efectuatã defuncþionarii publici era strict interzisã, iar ceigãsiþi vinovaþi de asemenea fapte riscaupedepse aspre sub acuzaþia de „instigatori saucolportori de zvonuri subversive ºitendenþioase”7. Un factor de „destrãmarenaþionalã ºi religioasã”8 era reprezentat depropaganda diferitelor secte, mai ales ceabaptistã, contra cãrora s-au luat mãsuri decontracarare.

Alte probleme discutate s-au referit laînfiinþarea unor comitete cetãþeneºti mixtepentru apropierea româno-germanã, cumisiunea de a ajuta la încartiruirea ºi plasareamilitarilor germani în condiþii „cât maisatisfãcãtoare”9, precum ºi la cãlãtoriacetãþenilor în afara localitãþii de domiciliu, maiales în urma introducerii trenurilor de cãlãtoripe toate liniile de cale feratã.

Evident, o datã cu începerea operaþiilormilitare problemele s-au înmulþit iar organelede securitate naþionalã au avut noi sarcini înacest domeniu. Consiliile de Colaborare ºi-aucontinuat activitatea ºi au reuºit sã rezolveproblemele de ordine publicã, siguranþãnaþionalã ºi cele socio-economice cu care s-au confruntat.

Prefectura Judeþului BihorNr. 574/941 St.

Proces-Verbal

Dresat în Beiuº, la 19 Iunie 1941, înºedinþa Consiliului de Colaborare, þinutã încabinetul prefectului de judeþ. Prezenþidomnii: 1. colonel Dumitru Popovici,

3 Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Direcþia Generalã a Poliþiei, dos. 83/1934, f. 44.4 Ibidem, f. 46.5 Ibidem, f. 45.6 Ibidem, f. 45.7 Ibidem, f. 42.8 Ibidem, f. 46.9 Ibidem, f. 43.

41Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 41Alin SPÂNUACTIVITATEA CONSILIULUI DE COLABORARE BIHOR. STUDIU DE CAZ . . .

prefectul judeþului, în calitate de preºedinte;2. Aurelian C. Necºulescu, primul procuroral Parchetului Tribunalului Bihor; 3.locotenent-colonel Ioan Voicu,reprezentantul Brigãzii 3 Mixtã Munte; 4.maior Liebharth Arthur, comandantulLegiunii de Jandarmi Bihor; 5. Liviu Herlea,ºeful Poliþiei Beiuº; 6. dr. Aurel Andru,subprefectul judeþului Bihor; 7. LeonidaTânoveanu, ºeful Serviciului Administrativºi al Biroului M.O.N.T de la Prefecturã; 8.Gheorghe Popa, ºef de serviciu la Prefecturã,în calitate de secretar al Consiliului.

Dl. prefect, în calitate de preºedinte,dupã ce salutã pe domnii membrii aiConsiliului ºi face cunoscut scopulconvocãrii acestei întruniri, declarã ºedinþadeschisã. Se intrã în ordinea de zi.

I. Înlocuirea personalului de serviciu, deorigine etnicã maghiarã, de la hoteluri,restaurante, cafenele etc.

Dl. prefect face cunoscut membrilorConsiliului dispoziþiile ordinului nr. 3342 din5 Iunie a.c. [cu caracter] confidenþial-personal al Ministerului Afacerilor Interne,Cabinetul Secretarului General, prin care,în virtutea ordinului d-lui. General IonAntonescu, Conducãtorul Statului, se dispuneca pânã la data de 17 Iulie 1941 sã fieînlocuit tot personalul de serviciu (portari,liftieri, bãrbaþi ºi femei de serviciu, chelneri,bucãtari, picoli etc.) de origine etnicãmaghiarã de la hoteluri, restaurante ºicafenele ºi, totodatã, se interzic convorbirileîn limba maghiarã în localuri, la autoritãþi ºiprin telefon. Relateazã apoi dl. prefect cã,în sensul ordinului de mai sus, a luat mãsuride executare întocmai, prin organelepoliþieneºti ºi administrative în drept.

Prin raportul comandantului Legiunii deJandarmi ºi al ºefului Poliþiei se constatã cã,pe raza oraºului Beiuº, s-au executat dejaaceste dispoziþii, iar în judeþ se aflã în cursde executare, prin organele Jandarmerieiîntocmindu-se tablouri de proprietariihotelurilor, restaurantelor ºi cafenelelor careau asemenea personal de serviciu, precumºi de personalul de serviciu înlocuit. Sesupravegheazã, de asemenea, oriceconvorbiri telefonice, astfel cã cele ce seefectueazã în limba maghiarã se întrerup. S-a pus, de asemenea, în vedere proprietarilorhotelurilor, restaurantelor ºi cafenelelor sã

atragã în mod deosebit atenþia publiculuifrecventator cã este strict interzis a vorbiungureºte în localuri, cunoscând cã abaterilevor fi sancþionate cu închiderea localurilor.

Legiunea de Jandarmi ºi Poliþia Beiuº suntinvitate, cu acest prilej, sã verifice dispoziþiileLegii referitoare la românizarea industriei ºicomerþului pentru a constata dacã diferiteleîntreprinderi mai au în serviciul lor angajaþievrei, luând mãsuri faþã de acei evrei careîn limbajul lor comun folosesc limbamaghiarã.

Comandantul Legiunii de Jandarmi Bihoreste invitat apoi sã cerceteze ºi sã verifice înce mãsurã corespunde realitãþii informaþiacã brigadierul silvic Danszki ªtefan dinGurbediu dã pãdurarilor ordine scrise înlimba maghiarã.

Membrii Consiliului, luând cunoºtinþã decele de mai sus, pronunþã Avizul nr. 7: se iala cunoºtinþã.

II. Desfiinþarea firmelor legionare cu scopde propagandã politicã

Se aduce, de asemenea, la cunoºtinþacelor prezenþi conþinutul notei informativeprimitã cu ordinul nr. 3655 din 14 Iunie a.c.[cu caracter] confidenþial-personal alMinisterului Afacerilor Interne, CabinetulSecretarului General, relativ la desfiinþareafirmelor cu scop de propagandã ºi politicãºi acelora care poartã denumiridemonstrative. Constatându-se cã acestedispoziþii au fost comunicate organelor îndrept pentru cercetarea cazurilor deasemenea naturã ce, eventual, s-ar gãsi peteritoriul judeþului Bihor ºi a oraºului Beiuº[ºi] avându-se apoi în vedere cã, în urmainvestigaþiilor întreprinse de cãtre Legiuneade Jandarmi ºi Poliþia Beiuº în localitate ºiîn judeþ nu se gãsesc asemenea firme cudenumiri asemãnãtoare, se pronunþã Avizulnr. 8: se ia la cunoºtinþã.

III. Sancþionarea funcþionarilor care facpropagandã antigermanã

Dl. prefect relateazã apoi membrilorConsiliului dispoziþiile ordinului nr. 3079 din1 Iunie a.c. al Ministerului Afacerilor Interne,Cabinetul Secretarului General, potrivitcãruia funcþionarii de orice categorie suntobligaþi sã se abþinã de la orice discuþii saupropagandã antigermanã, care ar lezasentimentele de prietenie existente întreRomânia ºi marele Reich, urmând ca

42 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200742 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200742 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200742 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

funcþionarii care vor fi identificaþi cã auafirmat pãreri personale – cu caracterantigerman – sau au colportat zvonuritendenþioase în aceastã privinþã, sã fie deferiþijustiþiei ca instigatori sau colportori dezvonuri subversive ºi tendenþioase.

Având în vedere cã toþi funcþionariiPrefecturii au luat cunoºtinþã de acest ordinsemnând un tabel nominal ºi considerândcã aceste dispoziþii au fost difuzate tuturororganelor din subordine pentru luare lacunoºtinþã ºi informare; considerând apoi cãnu s-a semnalat nici un caz prin care vreunfuncþionar sã fie verificat cã are pãreriantigermane, se pronunþã Avizul nr. 9:Autoritãþile de toate categoriile vor fi invitatesã punã, din nou, în vedere funcþionarilorsãi dispoziþiile ordinului de mai sus.

IV. Înfiinþarea comitetelor cetãþeneºtimixte pentru apropierea româno-germanã

Celor de faþã li se face apoi cunoscutdispoziþiile ordinului general nr. 58 din 2Iunie a.c., [cu caracter] confidenþial-personal al Ministerului Afacerilor Interne,Cabinet, relativ la înfiinþarea de comitetecetãþeneºti mixte, în vederea apropieriiromâno-germane. Se stãruie, îndeosebi,asupra scopului menirii compunerii acestorcomitete, care au obligaþia de a da concursla încartiruirea ºi la plasarea în condiþii câtmai satisfãcãtoare a ofiþerilor ºi soldaþilorgermani, fãrã a se divulga însã nimicpublicului. Asemenea comitete vor lua fiinþãîn centrele de plãºi cu populaþia româneascã,nicidecum însã în comunele ungureºti.

Toate aceste dispoziþii au fost comunicatepentru ºtiinþã ºi conformare tuturor organelorîn drept, dându-li-se totodatã instrucþiunidetaliate asupra procedurii de urmat, pentruo cât mai bunã reuºitã a acþiunii. Avându-seîn vedere cã, în sensul ordinului de mai sus,s-au luat mãsuri de executare, se pronunþãAvizul nr. 10: se ia la cunoºtinþã.

V. Propaganda antiromâneascã pe careo face minoritatea maghiarã printre militariigermani

Dl. prefect face cunoscut membrilorConsiliului conþinutul notei informativeprimitã cu ordinul nr. 3641 din 12 Iunie a.c.[cu caracter] confidenþial al MinisteruluiAfacerilor Interne, Cabinetul Subsecretaruluide Stat, referitor la propagandaantiromâneascã pe care o face minoritatea

maghiarã prin militarii germani. În virtuteaacestei dispoziþii ºi [a] ordinului nr. 3582din 5 Iunie a.c. al Ministerului AfacerilorInterne, [dl. prefect] subliniazã deosebitagrijã ce trebuie depusã pentru îndeplinireaprescripþiunilor ordinului nr. 3582 din 5Iunie a.c. al Ministerului Afacerilor Interne,în sensul cã este necesar întreprinderea unuiact de propagandã româneascã cu tact, darfãrã zgomot, interzicându-se ºcolilormaghiare ieºirea pentru a manifesta.

Concomitent cu aceasta, atât Legiuneade Jandarmi, cât ºi Poliþia Beiuº, relateazãcã, în ziua de 16 Iunie a.c., cu ocaziaîntrunirii comisiei militare româno-maghiarecu scopul de a cerceta incidentele defrontierã de la Cãlãþea, comisie care a þinutºedinþã la sediul Companiei de Grãniceri dinTinca sub preºedinþia d-lui. colonelRoncescu, din artileria Timiºoara, a avut loco manifestaþie iredentistã de simpatie pentrucomisia maghiarã din partea unor tinereunguroaice din Tinca. Cazul a început a ficercetat la 18 Iunie a.c. de cãtre organeleJandarmeriei ºi se aflã în continuare, dinpartea unei comisii formatã din dl.locotenent-colonel Beleca, delegatul Brigãzii3 Mixtã Munte, ºi locotenent de rezervãGheorghe Cãpitan din Legiunea de Jandarmi,rezultatul urmând sã fie raportat. Luându-seact ºi de aceste dispoziþii, care au fost difuzatetuturor celor chemaþi a lua mãsuri deexecutare, se pronunþã Avizul nr. 11: se ia lacunoºtinþã.

VI. Convorbirile la frontierã, cu persoanedin teritoriul cedat, sunt interzise

Constatându-se cã numeroºi cetãþeni,veniþi chiar din judeþul Arad, se prezintã lapunctul de frontierã Hidiºelul de Jos, pentrua lua contact cu rudele din teritoriul cedat,fapt care, potrivit ordinelor superioare învigoare, este strict interzis, dl. prefect facecunoscut cã, în acest sens, a luat mãsurilecuvenite, de a fi încunoºtinþaþi toþi ceiinteresaþi cã este interzisã orice convorbirela frontierã.

Concomitent cu aceasta, comandantulLegiunii de Jandarmi aduce la cunoºtinþã cãorganele grãnicerilor, invocând anumitedispoziþii ce au, nu permit jandarmilor sãpãtrundã în zona de patrulare a pichetuluide grãniceri pentru a instrumenta, eventual,anumite crime, incendii etc. ce se petrec ºi

43Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 43Alin SPÂNUACTIVITATEA CONSILIULUI DE COLABORARE BIHOR. STUDIU DE CAZ . . .

nu permit convorbiri la frontierã decât înprezenþa grãnicerilor, interzicând chiar ºijandarmilor sã ia parte la aceste convorbiripentru a culege anumite informaþii,împrejurare care îngreuneazã serviciulacestora.

Avându-se în vedere cele de mai sus, sepronunþã Avizul nr. 12: Batalionul deGrãniceri din Chiºinãu de Criº, judeþul Arad,va fi rugat ca, având în vedere cele semnalatede Legiunea de Jandarmi Bihor, sã deadispoziþii organelor sale din subordine sã sepermitã jandarmilor sã pãtrundã ºi în zonade patrulare a grãnicerilor, pentru a-ºi puteaîndeplini obligaþiile ce le au.

VII. Cãlãtoria cetãþenilor în afarã delocalitatea de domiciliu

Membrilor Consiliului li se aduce, deasemenea, la cunoºtinþã conþinutul ordinuluinr. 3621 din 12 Iunie a.c. [cu caracter]confidenþial, relativ la introducereacirculaþiei trenurilor de cãlãtori pe toateliniile, admiþându-se în trenuri, cu începerede la 13 Iunie a.c., numai cãlãtorii careposedã autorizaþii speciale, aceasta pentru aevita eventuale accidente ce se întâmplã dincauzã cã trenurile rãmase în circulaþie suntsupraîncãrcate, oamenii cãlãtorind peacoperiºul vagoanelor, pe scãri ºi petampoane, punându-ºi viaþa în primejdie ºidând un aspect de debandadã.

Având în vedere cã ºi aceste dispoziþiiau fost comunicate imediat dupã primireorganelor în drept, care urmeazã sãaprecieze de la caz la caz cererile ce li seadreseazã, þinând seama de motivul invocatºi de distanþa pentru care se solicitãautorizaþia, se pronunþã Avizul nr. 12: se iala cunoºtinþã.

VIII. Starea de spirit a populaþieiDin raportul prezentat de cãtre

comandantul Legiunii de Jandarmi ºi de cãtrePoliþia Beiuº privind starea de spirit a populaþieise constatã cã, în general, populaþiaromâneascã este agitatã ºi nemulþumitã dincauza lipsei de alimente, fiind în credinþa cãaceastã stare de lucruri se datoreºte prezenþeitrupelor germane în România.

S-a constatat apoi cã faþã deConducãtorul Statului întreaga populaþieromâneascã are cea mai deplinã încredere,manifestându-ºi cu orice prilej dragostea,supunerea ºi nãdejdea înspre mai bine.

În ce priveºte populaþia maghiarã, seconstatã cã aceºtia la suprafaþã se manifestãa fi loiali. Sunt stãpâniþi însã de urã ºiduºmãnie, nutrind speranþe de noirevendicãri, sentimente ce ºi le manifestã înmod ascuns ºi ocazional.

Luându-se cunoºtinþã de cele relatate, sepronunþã Avizul nr. 14: Episcopiile ortodoxeromâne [ºi] românã unitã vor fi rugate ca,þinând seama de împrejurãrile excepþionaleîn care trãim, sã se adreseze preoþimii ºiînvãþãtorilor satelor, precum ºi intelectualilorsatelor, ca prin conferinþe sã arate populaþiei,în mod real, cã lipsa de alimente se explicãprin concentrãrile masive care au avut locîn cursul acestor doi ani, apoi anul agricolslab, cutremurul petrecut, numãrul mare derefugiaþi etc., situaþia care nicidecum nu sepoate explica cu prezenþa trupelor germaneîn þarã. Concomitent cu aceasta, sã sfãtuiascãpe locuitorii satelor sã se debaraseze deportul culorilor ungureºti, înlocuind atât lasumane, cât ºi la cojoace, culorile ungureºticu culori româneºti, readucând în uz portulnostru frumos ºi românesc ºi sã se lepede deexpresiile ºi cuvintele maghiarizate, în carescop se va da ºi un ordin organelor dinsubordine.

IX. Interzicerea propagandei baptisteConstându-se cã diferitele secte

religioase, chiar interzise de lege ºi deordinele în vigoare, fac ºi dezvoltã înrândurile locuitorilor satelor o viepropagandã de destrãmare naþionalã ºireligioasã, exploatând orice prilej ºifolosindu-se de mijloace interzise, dl. prefectface cunoscut cã a luat energice mãsuri de ase împiedica orice propagandã sectarã,dresându-se acte de dare în judecatã tuturorcelor vinovaþi.

Luându-se cunoºtinþã de celecomunicate, se pronunþã Avizul nr. 15: se iala cunoºtinþã.

X. Planul de informaþii ºi contrainformaþiiDl. prefect dã comandantului Legiunii

de Jandarmi ºi ºefului Poliþiei Beiuº explicaþiiºi îndrumãri practice cu privire la întocmireaplanului de informaþii ºi contrainformaþii,privind aplicarea lui, mijloacele de lucru,personalul ce urmeazã a fi întrebuinþat ºidatele ce trebuie sã cuprindã.

Luându-se cunoºtinþã ºi de acestea, sepronunþã Avizul nr. 16.

44 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200744 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200744 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200744 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

XI. Ridicare mãsurilor domiciliului forþataplicat unor funcþionari, foºti membri aimiºcãrii legionare

ªeful Serviciului Administrativ ºi alBiroului M.O.N.T. de la Prefecturã facecunoscut cã anumiþi funcþionari, foºtimembrii ai miºcãrii legionare, sunt þinuþi substrictã observaþie de cãtre organeleJandarmeriei, deºi au fost scoºi de sub oriceacuze, împrejurare datoritã cãreia, avânddomiciliul forþat nu pot pãrãsi localitatea dereºedinþã decât cu aprobarea ºiconsimþãmântul prealabil al Jandarmeriei,dat de la caz la caz, fapt care este îndetrimentul bunului mers administrativºtirbind, în acelaºi timp, autoritatea ºiprestigiul funcþionarului respectiv.

Constându-se cã asemenea mãsuri suntîn contrazicere cu dispoziþiile existente învigoare în aceastã materie, se pronunþãAvizul nr. 17: Legiunea de Jandarmi Bihorva lua imediat mãsuri în scopul de a ridicaaceste restricþii aplicate funcþionarilor careau fost scoºi de sub orice acuze, dându-li-se

Activity of Collaborative Council of county Bihor (June 19, 1941)

ABSTRACT

The study analyzes the situation in the county Bihor three days before triggering thehostilities against USSR. Among the measures taken by Romanian authorities we can count:the substitution of the Hungarian origin staff from the public service, the spreading ofantiromanian propaganda by Hungarian ethnics among the German soldiers, the punishmentof the white collar employee found guilty of antigerman propaganda and the banning ofBaptist propaganda.

To improve the spirit of citizens (to encourage the population), the Collaborative Counciltook the decision as the Orthodox and Greek-Catholic Episcopate to back up conferencesin the count side areas through which to reveal to the citizens the real political, economicaland social state as well as their causes.

deplinã libertate în exerciþiul funcþiunii ceîndeplinesc.

Nemaifiind alte obiecte la ordinea de zi,dl. prefect, mulþumind membrilor pentruinteresul manifestat, ridicã ºedinþa.

Prefect-Preºedinte [al Consiliului deColaborare] /ss/ col. Dumitru Popovici

Primul procuror al ParchetuluiTribunalului Bihor /ss/ Aurelian Necºulescu

Reprezentantul Brigãzii 3 Mixtã Munte /ss/ lt. col. Ioan Voicu

Comandantul Legiunii de Jandarmi Bihor/ss/ mr. Arthur Liebharth

ªeful Poliþiei Beiuº /ss/ Liviu HerleaSubprefectul judeþului Bihor /ss/ dr. Aurel

Andruªef Serviciu Administrativ ºi al Biroului

MONT /ss/ Leonida TârnãveanuSecretarul Consiliului [de Colaborare] /

ss/ Gheorghe Popa

(Arhivele Naþionale Istorice Centrale,fond Direcþia Generalã a Poliþiei, dosar 83/1934, f. 41-47)

45Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 45Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 45Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 45 F lor in STANCONSIDERAÞII CU PRIVIRE LA OPÞIUNILE POLITICE ALE EVREILOR DIN ROMÂNIA . . .

În condiþiile extreme ale rãzboiului ºiîn contextul unei legislaþii antisemite,

instituþia care i-a reprezentat pe etniciimozaici a fost Centrala Evreilor, înfiinþatãprin Decretul-lege nr. 3415 din 16decembrie 1941 pentru dizolvareaFederaþiei Uniunilor de ComunitãþiEvreieºti din România, Regulamentul defuncþionare al Centralei fiind publicat la31 ianuarie 19421. Creatã sub presiunegermanã, Centrala nu s-a bucurat deîncrederea evreilor, conducerea sa fiindformatã din persoane nelegate de viaþaevreiascã, în frunte cu dr. Nandor Gingold,de confesiune catolicã. Lucru semnificativînsã, Gingold a colaborat cu dr. WilhelmFilderman, fostul preºedinte al Federaþiei2.În opinia unui contemporan evreu, ArnoldSchwefelberg, Centrala a reprezentat un,,organ al guvernului”, fiind, deci, oorganizaþie ,,nu pentru evrei, ci mai curândcontra lor”, populaþia evreiascã rãmânând,astfel, ,,fãrã nici o conducere”3.

Liderii evreimii române au promovato po l i t i cã a suprav ie þu i r i i obº t i imozaice, organizând în clandestinitateun Sfat evreiesc, compus din dr. W.

CONSIDERAÞIICU PRIVIRE LAOPÞIUNILE POLITICEALE EVREILOR DINROMÂNIAÎN TIMPUL CELUI DE-ALDOILEA RÃZBOIMONDIAL

Florin STAN*

* ªef secþie - Muzeul Marinei Române, Constanþa1 Hary Kuller, O istorie a evreilor din România îndate. Vol. II. De la 1920 pânã la 1944, Editura Hasefer,Bucureºti, 2000, p. 185.2 Lya Benjamin, Prigoanã ºi rezistenþã în istoriaevreilor din România, 1940-1944. Studii, EdituraHasefer, Bucureºti, 2001, p. 208-209.3 Arnold Schwefelberg, Amintirile unui intelectualevreu din România, Editura Hasefer, Bucureºti,2000, p. 137. Precizãm cã Centrala a activat subdirecta supraveghere a lui Radu Lecca, comisargeneral al Guvernului pentru probleme evreieºti.Înþelegând accentele de subiectivi tate aledeclaraþiei date de fostul comisar la cerereaorganelor de Securitate, vezi, pe larg, volumulmemorialistic Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreiidin România, ediþie Alexandru V. Diþã, EdituraRoza Vânturilor, Bucureºti, 1994.

46 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200746 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200746 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200746 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Filderman4, dr. Alexandru ªafran5, care eraªef-Rabinul evreilor din România, MiºuBenvenisti, cunoscut sionist, Ferry Froimescuºi A. Schwefelberg, principala modalitate deacþiune a acestui sfat fiind înaintarea dememorii cãtre guvern sau cãtre înaltepersonalitãþi, în care se fãceau cunoscutegreutãþile ºi nenorocirile în care se aflauevreii6.

Mai multe surse atestã apartenenþa unorevrei la miºcarea comunistã.

În luna ianuarie 1940, toate direcþiile depoliþie din þarã erau informate cã ,,în judeþulCernãuþi s-a descoperit o organizaþiecomunistã, care urmãrea convertireaminoritarilor, în special a tinerilor ucrainenievrei, sã treacã în U.R.S.S., unde pe lângãavantajul de a scãpa de serviciul militar, îifãceau sã creadã cã vor avea posibilitãþi maimari de ascensiune, vor fi împroprietãriþi cu40 de hectare de pãmânt, vor primi gratuitcase, îmbrãcãminte, mâncare ºi vor avea ladispoziþie tot felul de distracþii.(…)Organizaþia avea conducãtori în majoritateacomunelor din judeþul Cernãuþi. Aceastãacþiune comunistã se generalizeazã înmajoritatea oraºelor ºi comunelor dinprovinciile populate în majoritate cuminoritãþi. Faþã de cele de mai sus, avem

onoare a vã ruga sã dispuneþi urmãrireaacestei propagande comuniste ºi a scopuluice urmãreºte, raportându-ne rezultatulconstatãrilor dumneavostrã”7.

Într-un referat asupra istoricului,,problemei evreieºti”, întocmit în anul 1940în cadrul Biroului de Siguranþã al Poliþiei dereºedinþã Lugoj, se sublinia cã ,,cei câþivaevrei suspectaþi pentru comunism nu potcâºtiga aderenþi ºi dezvolta nici o activitate,pe de o parte din cauza strictei supravegheria organelor poliþieneºti, iar pe de alta dincauzã cã astãzi toatã lumea se fereºte deevreI”8.

În luna iulie a anului 1940, în urmaevenimentelor dureroase prilejuite decedarea Basarabiei ºi a nordului Bucovineicu þinutul Herþa cãtre U.R.S.S., presa dinRomânia, ºi nu numai, a ,,explodat”, evreiifiind acuzaþi ºi traºi la rãspundere pentrusituaþia românilor basarabeni ºi pentruatitudinea manifestatã în timpul zilelor încare se consuma ultimatumul sovietic9.

Curentul din 1 iulie 1940 publica, înpagina informaþiilor de ultimã orã, titluldupã care ,,În Basarabia ºi Nordul Bucovineitrupele ruseºti comit acte samavolnice. Evreiis-au dedat la acte de molestare în oraºelecelor douã provincii”10.

4 Despre activitatea liderului evreimii române, vezi S. Schafferman, Dr. W. Filderman. 50 de ani din istoriajudaismului român, Editura autorului, Tel Aviv, 1986; Teodor Wexler, Michaela Popov, Un avocat al etnieisale. Un avocat al cauzei naþionale a României. Articole, discursuri, memorii. 1921-1948, vol. I-II, Fundaþia,,Dr. W. Filderman“, f.l., f.a.; Teodor Wexler, Dr. Wilhelm Filderman. „Zionism or the Tendency to beAssimilated in the History of the Romanian Jews“, în The Jews in the Romanian History. Papers from theInternational Symposium. Bucharest, September 30-October 4, 1996, coordinator dr. Ion Stanciu, Silex,Bucureºti, 1996, p. 225 ºi urm.5 Despre fostul ªef-Rabin, în ªafran printre nemuritori, volum realizat de Manase Radnev ºi Þicu Goldstein,Editura Hasefer, Bucureºti, 2002.6 Arnold Schwefelberg, op. cit., p. 137.7 Arhivele Naþionale Direcþia judeþeanã Tulcea (în continuare: A.N.-D.J.T.), fond Poliþia oraºului Mãcin, dos.44/1940, f. 13.8 Arhiva Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii (în continuare: A.C.N.S.A.S.), fond D,dos. 155/1945, f. 244.9 Comandor Gheorghe Vartic, Consideraþii cu privire la retragerea armatei române din Basarabia ºi nordulBucovinei (28 iunie-3 iulie 1940), în Revista de Istorie Militarã, 2001, nr. 1, p. 33-37. De asemenea, maiorConstantin Hlihor, Calvarul retragerii armatei române din Basarabia ºi Bucovina de Nord, în Revista de IstorieMilitarã, 1992, nr. 1, p. 13-14. Elefterie Negel, redactor al Universului pentru Basarabia, a scris, la 1 iulie 1940,un cuprinzãtor articol despre Tragedia evacuãrii Basarabiei, în locotenent-colonel Alesandru Duþu, dr. ConstantinBotoran (coordonatori), Situaþia evreilor din România. Vol. I (1939-1941), partea întâi, Centrul de Studii Transilvane/Fundaþia Culturalã Românã, Cluj-Napoca, 1994, p. 159-164. O relatare amplã asupra comportamentului agresival unor evrei faþã de români, în iunie-iulie 1940, în raportul nr. 14033 din 3 iulie 1940 al Biroului 2 din cadrulMarelui Stat Major al Armatei Române, cf. Alex Mihai Stoenescu, Armata, mareºalul ºi evreii. Cazurile Dorohoi,Bucureºti, Iaºi, Odessa, RAO, Bucureºti, 1998, p. 81-90.10 Curentul, nr. 4448, p. 8.

47Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 47Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 47Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 47 F lor in STANCONSIDERAÞII CU PRIVIRE LA OPÞIUNILE POLITICE ALE EVREILOR DIN ROMÂNIA . . .

Un comunicat al Ministerului de Interne,publicat la 2 iulie 1940, aprecia: ,,Populaþiaevreiascã originarã din Basarabia, aflatã îninteriorul þãrii, continuã sã treacã Prutul peteritoriul basarabean. În cursul zilei de azi7.600 de evrei au trecut prin puncteleUngheni ºi Cristeºti, 2.000 evrei prin Galaþi-Reni”11. Se demonstra astfel simpatia evreilorfaþã de ocupantul sovietic.

Ancheta trimisului special al Curentului,P. Tipãrescu, dezvãluia ,,Cum s-a fãcutevacuarea Basarabiei”: ,,Cei care au fostumiliþi o clipã de bandele din Basarabia ºiBucovina, duc cu ei la vetrele lor imaginearealã a jidovului trãdãtor ºi învaþã pe fraþii ºicopiii lor sã cearã capul lui Iuda...”12 ,,Celemai deºãnþate manifestãri de simpatie pentrutrupele ocupante le-au fãcut evreii,permanenþii intermediari internaþionali”13.

Faþã de aceste acuzaþii, ziarul Renaºtereanoastrã a exprimat o atitudine ce reprezentapunctul de vedere al evreimii române faþãde evenimentele din iunie-iulie 1940 ºi carese pare cã este textul citit de ªef-Rabinulªafran în Senat, în ºedinþa din 4 iulie 1940:,,Nenorocirea care s-a abãtut asupra Þãrii ºicare a prilejuit puternice manifestaþiuni desolidaritate naþionalã gãseºte populaþiuneaevreiascã strâns legatã de suferinþa ºi desoarta poporului român. (…) Suntemconvinºi cã spiritul de dreptate care acãlãuzit întotdeauna pe conducãtorii acesteiþãri va dãinui de-a pururi, strângând laolaltãpe toþi fiii României. Trãiascã Maiestatea SaRegele! Trãiascã România!”14 Tot astfel, înCurierul Israelit din 10 iulie 1940, se scria:,,Nu cunoaºtem decât din zvonuri fapteleurâte care s-ar fi petrecut cu prilejul evacuãriiBasarabiei ºi a nordului Bucovinei, fapte

comise de unii locuitori din þinuturileevacuate, printre care ar fi fost ºi evrei. Nuºtim în ce mãsurã sunt adevãrate zvonurile…dar oricare ar fi adevãrul, ce vinã avem noiîn aceste fapte de nebunie sãlbaticã, comisede oameni care s-au nãscut ºi au trãit sub unalt regim ºi cu care nu putem fi solidar”15.

Prima reacþie a autoritãþilor române faþãde situaþia creatã, în urma evacuãriiteritoriilor cedate, a fost interzicereaînscrierii evreilor în Partidul Naþiunii16.

Memoria documentelor de arhivãpãstreazã dovezile adeziunii unor evrei laideile comuniste.

Într-un documentar privind istoriculminoritãþilor din judeþul Bãlþi, întocmit întimpul rãzboiului în cadrul BirouluiSiguranþei de pe lângã Poliþia de reºedinþãBãlþi, se arãta, între altele, cã toate asociaþiileevreieºti din oraº (în numãr de 17) ,,în afarãde activitatea fãþiºã pe care o desfãºuraupentru a atinge scopul specificat în dreptulfiecãreia, lucrau în mod conspirativ însprijinul miºcãrei comuniste, metodã uºorde executat, totul desfãºurându-se sub mascalegalã. În sprijinul celor afirmate mai sus,menþionãm cã aproape toate organizaþiilecomuniste descoperite în localitate, au avutconducãtori, precum ºi majoritateamembrilor evrei. (...) Ca o dovadã în plus cãmarea majoritate a evreilor simpatizaumiºcarea comunistã este ºi comportareaacestora cu ocazia cedãrii Basarabiei, cândevreii au ieºit în întâmpinarea bolºevicilorla bariera oraºului, manifestându-ºi bucuria.Odatã cu instalarea regimului comunist înBasarabia, evreii din Bãlþi ºi mai ales cei careau suferit condamnaþiuni pentru activitatesubversivã, au trecut la posturi de încredere

11 Ibidem, 1940, nr. 4449 p. 1.12 Ibidem, 1940, nr. 4455, p. 7.13 Ibidem,1940, nr. 4456, p. 3.14 Renaºterea noastrã, , 1940, nr. 717 (apud Federaþia Comunitãþilor Evreieºti din România/Centrul pentruStudiul Istoriei Evreilor din România, Parlamentari evrei în forul legislativ al României (1919-1940).Documente (extrase), Editura Hasefer, Bucureºti, 1998, p. 405-406). De asemenea, Declaraþia din 10 iulie1940 a Federaþiei Uniunilor de Comunitãþi Evreieºti din România privind solidaritatea populaþiei evreieºticu poporul român în momentele de grea încercare care s-au abãtut asupra þãrii prin amputarea unorprovincii pentru eliberarea cãrora au luptat ºi evreii în anii primului rãzboi mondial, în Comisia Internaþionalãpentru Studierea Holocaustului în România, Documente, ediþie îngrijitã de Lya Benjamin, Polirom, Iaºi,2005, p. 80.15 Curierul Israelit, nr. 22, din 10 iulie 1940, (apud Hary Kuller, op. cit., p. 172-173).16 Curentul, , 1940, nr. 4460, p. 5.

48 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200748 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200748 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200748 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

ºi chiar de conducere. Citãm pe numiþii: LeibDerji, Lona Lerner, Reidel Rahil, MasisMoisei, Cighenºtein David, Cighenºtein Lewºi Cighenºtein Mihail, Elik Abram, Elik Davidºi Monãâstârchi Abram”17.

Cu nr. 23 din 20 iulie 1940, Postul dejandarmi Moara Nouã - Soroca a înaintatPoliþiei de reºedinþã din Bãlþi un numãr depatru evrei, ,,care au fost gãsiþi refugiaþi peraza acestui post în anturajul comuniºtilor”18.

Un raport al Poliþiei Râmnicu Vâlceamenþiona cã ,,în seara de 20 spre 21 ianuarie1941, au fost arestaþi în comuna Brezoi,judeþul Vâlcea, de cãtre postul de jandarmirespectiv, comuniºtii: Gh. Priseacã dinBucureºti ºi Stern Iosif, zugrav, evreu dinCraiova, surprinºi pe când fãceau propagandãcomunistã printre lucrãtorii de laîntreprinderile forestiere din comunamenþionatã. Numiþii au fost înaintaþi, cu actedresate, Parchetului Vâlcea”19.

În conformitate cu un ordin emis la 26august 1941 de Inspectoratul de PoliþieConstanþa, Poliþia oraºului Tulcea a transmisîn teritoriu ,,o notã de persoanele care auactivat intens în contra statului în timpuldominaþiei sovietice”, rugând a se lua mãsuride arestare a împricinaþilor20. În aceastã notã

era menþionat Copel Gica Aronovici dinCernãuþi, care ,,a fost în serviciul Sovietelor,a fugit din þarã pe timpul regimului legionar- deºi are pe tatãl sãu, Copel Aron înBucureºti, Bulevardul Schitul Mãgureanu 21ºi o sorã, croitoreasa Charlota, tot înBucureºti - care s-a declarat comunist contraþãrii noastre”21.

În anul 1941, autoritãþile române auinternat în Lagãrul de la Târgu-Jiu mai multegrupuri de evrei din þarã, suspectaþi îngeneral cã împãrtãºesc ideologia comunistã.Printre aceºtia s-a aflat ºi comerciantul MiºuDulgheru (Dulbergher), nãscut la Tecuci, la16 ianuarie 1909, contabil la reprezentanþacomercialã sovieticã din Bucureºti înperioada 1940-1941, viitor colonel deSecuritate22. Dupã mãrturia fãcutã autoruluiacestor rînduri de cãtre un fost internat înlagãr, Sadi Herºcovici, nãscut la Huºi, la 1ianuarie 1923, evreii comuniºti aduºi laTârgu-Jiu au avut parte de un tratament,,special”, fiind separaþi de celelaltegrupuri23.

La 7 noiembrie 1941, a fost executat înBucureºti un grup de ºapte comuniºti (dincare ºase evrei) ,,care pregãteau acte desabota”24.

17 Arhivele Naþionale ale Republicii Moldova (în continuare: A.N.R.M.), fond 694, inv. 3, dos. 269/1943,Istoricul minoritãþilor, f. 10-11. În acelaºi document se arãta ºi cã ,,o parte din evrei însã, capitaliºti, fiindsocotiþi de cãtre sovietici ca unii ce au exploatat pe proletari au fost deportaþi. Citãm pe numiþii: SimhaSmuker, Rahmil Ioffe, Danil Sorocher, Bujacher Aron ºi alþii”, (Ibidem, f. 11).18 Arhivele Militare Române,(în continuare: A.U.R.), fond 694, inv. 3, dos. 142/1941, f. 30. Interesant estefaptul cã, potrivit unei ,,Situaþii numerice pe naþionalitãþi a minoritãþilor cari au dovedit atitudineantirmomâneascã”, în urma mãsurilor luate împotriva evreilor (internarea acestora în lagãre) dupã eliberareaBasarabiei, din oraºul Bãlþi un singur evreu a fost trimis în judecata Curþii Marþiale din Chiºinãu pentru a fijudecat, anume Harab Gheorghe, nãscut la 4 aprilie 1899 la Tighina: ,,a fost trimis în judecata CurþiiMarþiale Chiºinãu, pentru manifestare ostilã Statului Român în anul de ocupaþie, care acte însã au fostclasate, dupã cum ni s-a comunicat de cãtre Parchetul Curþii Marþiale cu adresa No. 85.578 din 24Februarie 1943. La data de 4 Martie 1942 a fost internat în Lagãrul Oneºtii Noi, judeþul Lãpuºna, iar la datade 4 Aprilie 1942 a fost pus în libertate, dela care datã ºi pânã în prezent nu s-a mai constatat nimic însarcina sa ºi nici nu este capabil de acte de teroare”,(A.U.R., fond 694, inv. 3, dos. 269/1943, Istoriculminoritãþilor, f. 19).19A.N- D.J.T., fond Comisariatul de Poliþie Isaccea, dos. 79/1941, f. 61.20 Ibidem, dos. 80/1941, f. 111.21 Ibidem, f. 112.22 Marius Oprea, Banalitatea rãului. O istorie a Securitãþii în documente (1949-1989), Polirom, Iaºi, 2002,p. 551-553.23 Certificatul eliberat de Poliþia Huºi, sub nr. 3297 din 30 octombrie 1946, document personal al familieiSadi, atestã internarea lui Herºcovici Sadi în Lagãrul de la Târgu-Jiu, ,,înscris în tabelele de internaþi politici.“24 Comisia Internaþionalã pentru Studierea Holocaustului în România, Documente..., p. 292. Grupul judecatla 5 noiembrie 1941 de Curtea Marþialã a Comandamentului Militar al Capitalei, era format din: PanethFrancisc ºi soþia sa, Paneth Lili, Nagy Elisabeta, Moses Francisc, Kornhauser Adalbert ºi Iosipovici Ada(singura persoana de origine neevreiascã era Nagy Elisabeta), (Ibidem).

49Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 49Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 49Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 49 F lor in STANCONSIDERAÞII CU PRIVIRE LA OPÞIUNILE POLITICE ALE EVREILOR DIN ROMÂNIA . . .

La 20 decembrie 1941, Poliþia oraºului Bãlþia înaintat Chesturii Poliþiei municipiului Iaºi,sub nr. 13.423 S., un ,,dosar privitor la unii evreicare ar fi întocmit un memoriu adresat lui Stalinpe când era ocupatã Basarabia de cãtre Soviete,memoriu ce a fost adus în cele din urmã înBasarabia de cãtre câþiva evrei din Iaºi, cari autrecut clandestin Prutul”25. În legãturã cususþinerea ocupanþilor sovietici în Basarabia,subliniem cã aceasta nu a venit din parteatuturor evreilor din provincie sau exclusiv dinpartea acestora. Iatã un exemplu sugestiv: înconformitate cu o cercetare efectuatã înnoiembrie 1941 de ºeful Biroului Siguranþei depe lângã Poliþia din Bãlþi, Filipescu Gurie, s-aconstatat cã cetãþeanul Artemie Gãinã eracãsãtorit cu o evreicã originarã din Fãleºti,rãmânând ,,sub ocupaþie sovieticã, avândsentimente sovietofile”, bãnuindu-se ,,cã întimpul ocupaþiei sovietice ar fi fost însãrcinat sãatragã tineretul din oraºul ºi judeþul Bãlþi, înmiºcarea comunistã, sub conducerea unuioarecare evreu cu numele Vinogradov”26.Interesant este cã respectiva evreicã mãritatã cuA. Gãinã era ,,botezatã în 1938 de preotulAvacum Rusu, astãzi deportat”27.

În anul 1943, în judeþul Tulcea erauidentificaþi doi evrei comuniºti28.

La 26 mai 1944, Poliþia de ReºedinþãTulcea transmitea Comisariatului de PoliþieSulina un ordin secret al InspectoratuluiRegional de Poliþie Constanþa, în care erausemnalaþi câþiva ,,indivizi suspectaþi pentrufapte dãunãtoare siguranþei statulu”29. Întreaceºtia, ,,Hausner Michel, de origine etnicãevreu, pretins inginer, care între anii 1917-1918, a fãcut parte din CEKA, filiala Odessa.În anul 1938, a fost condamnat de Curtea

Marþialã din Chiºinãu pentru less-naþiune. Întimpul ocupaþiei Basarabiei în 1940-1941s-ar fi bucurat de protecþia PreºedinteluiRepublicei Sovietice Moldoveneºti. În iulie1941, urmãtor dezrobirii Basarabiei,Hausner Michel a fost internat în lagãrul dinoraºul Balta. (...) Glucksman Nicolae, deorigine etnicã evreu, fost avocat în barouldin Lãpuºna, care actualmente s-arrecomanda cu numele Vasiliu Nicolae. Întimpul ocupaþiei Basarabiei, numitul a rãmasîn Chiºinãu, unde ar fi terorizat populaþiaromâneascã. De asemenea, ar fi ocupatfuncþiuni înalte în conducerea RepubliciiMoldoveneºti. Ghendrich Alion, de origineetnicã evreu, fost redactor al ziarului sovietic<<Cuvântul Basarabiei>> (Basarabscoe-Slovo). Numitul este comunist notoriu ºiactualmente ºi-ar mai manifesta simpatia sapentru succesele armatei sovietice...”30.

Într-un referat întocmit la 5 noiembrie1949, în cadrul Direcþiei Generale aSecuritãþii Poporului, Direcþia SecuritãþiiCapitalei, se apreciazã cã Stern Leon, nãscutla Brãila la 4 ianuarie 1893, proaspãt alespreºedinte al Comunitãþii Evreilor dinBucureºti, ,,este cunoscut cã a activat înP.C.R. în ilegalitate”, fiind un ,,duºman alsionismului”31.

În concluziile unui referat întocmit întimpul rãzboiului (1944?) de Biroul de Studiidin cadrul Direcþiei Generale a Poliþiei, sesubliniau urmãtoarele: ,,corupþia mereupracticatã, încercãrile de slãbire a religieicreºtine ºi propagarea comunismuluiconstituie lovituri puternice date de evreimoralitãþii publice ºi actualei forme deconducere a statului nostru”32.

25 A.M.R., fond 694, inv. 3, dos.141, 1941-1942, f. 303.26 Ibidem, f. 334.27 Ibidem, f. 340.28 Direcþia Judeþeanã Constanþa a Arhivele Naþionale Direcþia judeþeanã Constanþa, (în continuare:A.N-D.J.Constanþa), Fond Chestura Poliþiei Tulcea, dosar nr. 1 bis./1943, f. 92.29 A.N-D.J. Constanþa fond Comisariatul de Poliþie Sulina, dos. 10/1944, f. 38.30 Ibidem.31 A.C.N.S.A.S., fond D, dos. 136/1949-1950, f. 3.32 Ibidem, dos. 155/1945, f. 191. Apreciem cã potopul de acuzaþii antisemite, cu trimitere la împãrtãºireaideologiei comuniste de cãtre minoritarii evrei, se poate sã fi cãpãtat o dimensiune mai amplã ºi ca urmarea propagandei legionare, inclusiv în mediile militare. Într-un manifest legionar rãspândit în rândurile Armateiîn perioada condominium-ului legionaro-antonescian, intitulat ,,Apel cãtre ofiþeri ºi soldaþi”, se sublina cã,,jidovul sau jidovitul (...) este împotriva Crucii, pe care l-a rãstignit pe Iisus, e împotriva Patriei, pe care oviseazã bolºevizatã ºi împotriva Neamului, pe care îl jupuieºte ºi-l batjocoreºte de sute de ani”, (Evenimenteledin ianuarie 1941 în arhivele germane ºi române, vol. I., Editura Majadahonda, Bucureºti, 1998, p. 93).

50 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200750 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200750 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200750 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

S-a subliniat cã ,,simpatia multor evreifaþã de Uniunea Sovieticã s-a datorat faptuluicã aceasta pãrea singura forþã capabilã sã seopunã exceselor naziste declanºate încã dina doua jumãtate a anilor 30, de distrugere aevreilor. De aceea, în anii rãzboiului,înaintarea Armatei Roºii spre teritoriulRomâniei ºi inima Reichului a fost privitã casoluþia salvatoare, de ultim moment, atuturor evreilor din lagãrele unde fuseserãdeportaþi, iar prezenþa ei aici a fost apreciatã- pentru început - drept garantul estompãriiexceselor antisemite ale autohtonilor”33.

Dacã nu se poate contesta ataºamentulunor evrei români faþã de ideile comuniste, lafel de adevãrat este ºi faptul cã nu puþini evreiau dovedit cã sunt buni cetãþeni ai Patriei deadopþie. Menþionãm aici cazul lui IsidorSchwartz, domiciliat în Str. Gogu Cantacuzinonr. 2, Bucureºti, care, la 27 mai 1941, a adresatun memoriu ministrului de Interne, în carepreciza cã ,,aþi binevoit a aproba repatriereamea din Cernãuþi împreunã cu familia, dupão ºedere de 9 luni în Cernãuþi, unde am avutde suferit cele mai straºnice persecuþii dinpartea autoritãþilor ruseºti. Cauza tuturoracestor persecuþiuni a fost faptul cã am fostsocotit duºman al regimului de acolo, ca unulce am condus Banca de Credit Român,sucursala Cernãuþi, timp de 20 de ani, ºi întimpul celor 9 luni petrecute sub ruºi, amtransformat locuinþa mea de acolo într-un felde centru de adunare al tuturor românilor ce,ca ºi mine, tindeau la repatriere. În plus, ammai fost acuzat de sabotaj economic, prin faptulcã am pus la dispoziþia Centralei Bucureºtimaterial bancar necesar. (...) Sunt cetãþeanromân revizuit în regulã, soþia este originarãdin Iþcani, jud. Suceava, ºi mai presus de orice,sunt un bun patriot român. Rog, ºedereapermanentã în þarã, cu famili”34.

La data de 21 iulie 1941, cu nr. 34, Postulde jandarmi Bricevo înainteazã Poliþiei de

reºedinþã din Bãlþi cinci evrei ,,refugiaþi debombardament la neamurile din TârgulBricevo ºi unde nu au fãcut nici omanifestare antiromânã”35.

Un raport al unui evreu, fost reprezentantal localitãþii Chilia Veche din judeþul Tulcea,în perioada ocupaþiei sovietice a Basarabiei,Bucovinei de Nord ºi Þinutului Herþa,ocupaþie care s-a extins în mod agresiv ºidincolo de linia de demarcaþie a frontierei destat cu România, ilustreazã bunele sentimenteromâneºti nutrite într-o perioadã dintre celemai tulburi din istoria României.

Raportul a fost înregistrat la 15 noiembrie1941, la Serviciul Registraturii din cadrulPrefecturii judeþului Tulcea36 ºi reproducemdin text câteva pasaje: ,,Subsemnatul HilLãpuºner, domiciliat în comuna ChiliaVeche, cu respect aduc la cunoºtinþãDomniei Voastre (prefect, colonel M. Ghica),urmãtoarele: Soarta vitregã a fãcut ca întimpul ocupaþiei inamice sã cadã asupra-migreaua sarcinã de a conduce comuna, tristãmisiune ce subliniez cã mi-a fost încredinþatãnu de stãpânire ci de popor, prin unanimitatede voturi. Or, este cunoscut de toateautoritãþile ºi toþi bunii Români felul cumm-am comportat faþã de concetãþenii meuRomâni în aceastã tristã calitate dePreºedinte al Consiliului Comunal subocupaþie rusã. Cred cã, fãrã sã vreau, amtrecut printr-un examen al sentimentelormele Româneºti ºi dupã cât îmi pare l-amtrecut cu succes. Dacã m-am vãzut întreciocan ºi nicovalã în situaþia de a nu putearefuza postul impus de popor n-am gãsit cucale sã cedez conºtiinþei mele ºi am lucratromâneºte. Am dovedit cu jertfã cãsentimentele mele româneºti adâncînrãdãcinate în suflet n-au putut fi lovite deevenimente trecãtoare. Sunt fiul Patriei-Române ºi oricât m-ar bate mama îi voi purtatotdeauna tot respectul ºi dragostea cuvenit37.

33 Lucian Nastasã (coordonator), Andreea Andreescu, Andrea Varga, Minoritãþi etnoculturale. Mãrturiidocumentare. Evreii din România (1945-1965), Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturalã, Cluj,2003, p. 23. Vezi, Hary Kuller, Evreii în România anilor 1944-1949. Evenimente, documente, comentarii,Editura Hasefer, Bucureºti, 2002; Idem, Un slogan care polueazã istoria sau confruntarea cu istoria a unuislogan: evreii ºi comunismul în anii 1944-1950, în Buletinul Centrului, Muzeului ºi Arhivei Istorice aEvreilor din România, Bucureºti, 2000, nr. 4-5 p. 38-42.34 A.C.N.S.A.S., fond D, dos. 136/1949-1950, f. 67.35 A. M. R., fond 694, inv. 3, dos. 142 / 1941, f. 31.36A. N.- D.J. Tulcea, fond Prefectura judeþului Tulcea - Serviciul Administrativ, dos. 1034/1941, f. 41-42.

51Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 51Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 51Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 51 F lor in STANCONSIDERAÞII CU PRIVIRE LA OPÞIUNILE POLITICE ALE EVREILOR DIN ROMÂNIA . . .

(...) Mã vãd azi trimes în faþa Curþii Marþialefãrã sã ºtiu de ce. Am dat toatã solicitudineaa tot ce a fost Român. Am împãrþit ajutoareîn cantitãþi mult mai mari Românilorrepatriaþi decât bãºtinaºilor; am fost primulcare am dat toatã solicitudinea ºi asistenþaPãrintelui Ion Radu, rãnit în câmp; amconservat arhiva comunei ºi avereapersonalã a Dlui Mihai Georgescu [fostulprimar al localitãþii]. (...) Dacã mã simþeamcâtuºi de puþin vinovat nu mã adresamDomniei Voastre dela care cer nu ocrotireci numai un pic de dreptate”38.

Nu am aflat documentatã situaþia fostuluiprimar, dupã acest demers.

Începând din anul 1942-1943, caurmare a constatãrii evoluþiei frontului îndefavoarea germanilor, mareºalul IonAntonescu, Conducãtorul statului român, acerut lui Eugen Cristescu, director generalal Serviciului Special de Informaþii, sãformeze un serviciu împotriva acþiunilorsubversive ale naziºtilor. Dacã germaniiobservau ceva, urma sã li se spunã cã erainiþiativa evreilor ºi democraþilor. În vedereaorganizãrii serviciului, a fost solicitat HaimSchaer (Soreanu), aflat în legãturi cuanturajul þãrãnistului Iuliu Maniu39 ºi avândbune relaþii ºi cu dr. W. Filderman.40 Într-unraport al Agenturii I, din 30 noiembrie 1942,se arãtau urmãtoarele: ,,În cercurileapropiate ataºatului de presã german aînceput sã circule zvonul cã domnul directorgeneral, Eugen Cristescu, va fi schimbat dela conducerea S.S.I., deoarece urmãreºteactivitatea germanilor ºi în mod intenþionatneglijeazã urmãrirea activitãþii agenþiloranglo-saxoni care miºunã în Capitalã (...).În acelaºi timp se afirmã cã Serviciul condusde domnul director general Eugen Cristescunu vrea sã urmãreascã atent acþiuneaevreilor care au devenit foarte obraznici ºitendenþioºi, bazându-se pe unele succesefãrã importanþã ale statelor democratice”41.

Documentele de arhivã confirmã cã, spresfârºitul rãzboiului, unii dintre evrei seorganizau în vederea sprijinirii politiciialiaþilor anglo-britanici. La 23 iunie 1944,Inspectoratul Regional de Poliþie Constanþaa transmis Poliþiei oraºului Tulcea un ordinsecret al Direcþiei Generale a Poliþiei, careinforma cã ,,unele din organizaþiile evreeºtidin þarã ar fi fost solicitate a se organiza învederea sprijinirii acþiunii inamice înteritoriul naþional la momentul consideratoportun. În general, se cere a se organiza înurmãtoarele scopuri: a) Fiecare familietrebuie sã aibã la îndemânã costume dehaine cu care sã echipeze paraºutiºtii lansaþide aviaþia anglo-americanã, cu care evreiitrebuie sã intre în legãturã imediat dupãlansare; (...) d) Prin comunitate sã seorganizeze imediat un serviciu deinformaþiuni, care sã intercepteze atâtcomentariile opiniei publice, cât ºi mãsurileluate de autoritãþi în vederea prinderiiparaºutiºtilor pentru a le înlesni ascundereaacestora. De asemenea, comunitãþile evreeºtiar mai fi primit dispoziþiuni ca prin oamenide încredere sã desfãºoare o acþiune defetistãdirijatã, acreditând ideea cã rãzboiul estevirtual pierdut, iar orice rezistenþã estelipsitã de sens. Luaþi mãsuri pentrusupravegherea activitãþii tuturororganizaþiilor evreeºti ºi pentru verificareacelor semnalate mai sus...”42. Într-o Notãinformativã întocmitã la Constanþa, la 7august 1944, în cadrul Biroului 2 al StatuluiMajor al Diviziei a IX-a Infanterie, se fãceacunoscut, între altele, în urma interogãrii apatru paraºutiºti lansaþi ºi prinºi la Periprava,în Delta Dunãrii, cã, la Odessa, ,,faþã deTurcia, Anglia ºi U.S.A., opinia publicãaratã oarecare indiferenþã. Numai evreiisimpatizeazã pe anglo-americani.”43 Aceastapoate fi o dovadã a unor legãturi extinseîntre diferitele cercuri evreieºti din þarã cualtele din afara graniþelor.

37 Ibidem, f. 41.38 Ibidem, f. 42. Investigaþiile autoritãþilor au confirmat cele precizate de petent, (Ibidem, f. 41 verso, f. 43).39 Cristian Troncotã, Istoria serviciilor secrete româneºti. De la Cuza la Ceauºescu, Editura ,,Ion Cristoiu“S.A., Bucureºti, 1999, p. 239.40 Ibidem, p. 240.41 Ibidem, p. 241.42 A.N. –D. J. Constanþa, fond Chestura Poliþiei Tulcea, dos. 22/1944, f. 163.43 Idem, Fond Comisariatul de Poliþie Sulina, dos. 10/1944, f. 125.

52 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200752 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200752 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200752 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

44 Lucian Nastasã (coordonator), Andreea Andreescu, Andrea Varga, op. cit., p. 35. Activitatea organizaþiilorsioniste din România a fost interzisã la 7 august 1942.45 Pentru activitatea sioniºtilor români, pe larg, în Sioniºti sub anchetã. A. L. Zissu, declaraþii, confruntãri,interogatorii, 10 mai 1951-1 martie 1952, Edart-FFP, Bucureºti, 1993. De asemenea, Itzhak Artzi, Biografiaunui sionist, Editura Hasefer, Bucureºti, 1999.46 A.C.N.S.A.S., fond D, dos. 155/1945, f. 338.47 Ibidem.48 Ibidem, f. 339.* Women International Zionist Organization.49 Ibidem, f. 340. Referenþii se pare cã nu erau foarte bine informaþi cu privire la filiaþia tuturor organizaþiilor.Deºi considerate de dreapta, depinzînd de miºcarea sionistã de dreapta, care promova anticomunismul,unele societãþi au fost dovedite ca fiind ataºate ideologiei comuniste, un exemplu în acest sens fiindPartidul Poale Zeire Zion.50 Ibidem.51 Ibidem, f. 343.52 Dupã numele eroului Iosef Trumpeldor, ucis în Palestina în anul 1920, în timpul luptelor cu arabii(Ibidem, f. 346).53 Ibidem, f. 344. Se preciza cã organizaþia ,,are secþiuni în toatã þara ºi chiar în comunele rurale, în specialdin Basarabia“, (Ibidem, f. 349).54 Ibidem, f. 344.

În privinþa sionismului, opþiune politicãce promova emigrarea ºi întemeierea unuistat evreiesc, în România acelor ani auexistat mai multe miºcãri care au activat cuintensitate ºi în clandestinitate44, în aniirãzboiului, unele având însã acordul tacit alautoritãþilor45. Într-un referat al DirecþieiGenerale a Poliþiei întocmit în anul 1940 ºitransmis Ministerului de Interne, erauidentificate o miºcare sionistã cu caracterde stânga, sub denumirea de ,,Organizaþiasionistã din România” (cu sediul în B-dulDomniþei nr. 50, Bucureºti), condusã de dr.Niemirover ºi dr. Singer, ,,evrei cusentimente antiromâneºti”46 ºi o miºcaresionistã cu caracter de dreapta, carepromova inclusiv anticomunismul, subdenumirea de ,,Noua organizaþie sionistã”(cu sediul în Str. Cernica nr. 2, Bucureºti),aflatã sub conducerea lui E. Kanner47. Aceastadin urmã, dupã cum se arãta în referatulîntocmit în cadrul Direcþiei centrale aPoliþiei, avea la îndemânã, pentru îndeplinireaacþiunii sale ,,în vederea zisei reclãdiri aPalestinei”, urmãtoarele asociaþii, aflate subdirecta sa îndrumare ºi au absolut toate caobiect ,,pregãtirea elementelor pentruemigrarea în viitorul stat iudeu”: UniuneaSionistã Statul Judeu, Organizaþia BrithHakanaim-Barak, Partidul Poale Zeire Zion,Tineretul sionist socialist din Partidul PoaleZeire Zion, Societatea Muncitorilor evrei PoaleZion, Asociaþia Haoved, Organizaþia HaºomerHaþair, Asociaþia Iedidei Haicar, Asociaþia Bnei

Avodah, Societatea Brochovia, SocietateaGordonia, Societatea dr. Herzl din Tecuci,Organizaþia Buºelia din Chiºinãu, OrganizaþiaToynbee Hall din Iaºi, Societatea Tarbuth48,Asociaþia feministã W.I.Z.O.*, OrganizaþiaMizrachi, Organizaþia Aviva Barisia,Organizaþia Bove, Organizaþia HanuarHazioni, Societatea Ort, Oficiul Palestinian,Banca Evreiascã de Emigrare, Societatea HiasEmigdirect, Societatea Hias Hicem, CerculCultural Evreiesc (fosta Federaþie CulturalãEvreiascã, dizolvatã în anul 1934 ,,pentruacþiune comunistã”)49. ,,Toate acesteorganizaþii - subliniau autorii referatului - sebucurã de o largã autonomie, fãrã nici uncontrol efectiv sau stânjenire, nici chiar azicând este stare de asediu, din parteaautoritãþilor”50. Dupã un alt referat al DirecþieiGenerale a Poliþiei, ,,Noua organizaþie sionistã”avea urmãtoarele postulate: ,,credinþa faþã devechile tradiþii evreeºti, atitudinea patrioticãfaþã de þara ai cãrei cetãþeni sunt ºi participareadisciplinatã la toate manifestaþiile naþionale ºicetãþeneºti”51. Conform documentului, aceastãorganizaþie avea drept anexã o organizaþie detineret, ,,Brith Trumpeldor52, zisã ºi Bethar,împãrþitã în patru secþiuni regionale”, fiindorganizatã paramilitar, instruirea tinerilor evreiasemãnându-se foarte mult cu cea promovatãîn armata românã53. Scopul mãrturisit alBethar-ului era ,,crearea unor batalioanedefensive, atât în Palestina cât ºi în celelaltestate”54. Tocmai din aceastã cauzã ,,întreagamiºcare sionistã de dreapta sau de stânga nu

53Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 53Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 53Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 53 F lor in STANCONSIDERAÞII CU PRIVIRE LA OPÞIUNILE POLITICE ALE EVREILOR DIN ROMÂNIA . . .

mai poate fi toleratã decât sub supraveghereapermanentã a autoritãþilor ºi dupã normestabilite în prealabil în aºa fel ca întreagaactivitate sã nu fie desfãºuratã decât învederea emigrãrii evreilor în Palestina”55.

Într-un alt referat, cu referire la Bethar,dar cu trimitere la întreaga miºcare sionistãdin România, referenþii Poliþiei subliniauurmãtoarele: ,,cu toatã masca deanticomunism a acestor evrei bethariºti, nune sfiim sã spunem cã tot evrei rãmân ºi cãdeci înfiinþarea organizaþiei BrithTrumpeldor în statul nostru nu poate fi decâtdãunãtoare ºi periculoasã siguranþei statului.Noroc cã evreii nu prea se înþeleg între ei,cãci ar însemna batalioane de evrei înarmaþiîn þara noastrã, dacã nu o revoluþie în masã,fie a lor, ofensivã, fie a partidelor de dreapta,în contra lor”56.

Într-adevãr, la nivel general, între adepþiisionismului din România nu a existat ounitate de acþiune. Menþionãm aici doarfaptul cã tinerii din miºcarea Haºomer Haþair(Tânãrul pãzitor) erau consideraþi„opoziþioniºti ºi nedisciplinaþi“ de cãtreconducerea oficialã sionistã57.

Precizãm cã, în anul 1942, un grup deelevi evrei de la Liceul ,,Cultura B” dinBucureºti a fost arestat, judecat ºi condamnatpentru activitate sionistã. Peste timp, dr.Alexandru Elias, martor al evenimentelor, îºiaminteºte: ,,Activitatea noastrã se rezuma ladiscuþii despre plecarea în Palestina,persecuþiile rasiale ºi necesitatea autoapãrãriiîn condiþiile amplificãrii acþiunilor anti-semite. Ce-i drept, organizaþiile sioniste erauinterzise, dar întâlnirile noastre erau absolutinofensive. În contextul dat, organizaþiasionistã promova principiul <<nu facem

nimic aici, nu ne încadrãm în lupta de aici,noi ne pregãtim pentru Alia (emigrare)>>.Cel puþin aºa ne spuneau mai marii noºtri.Discuþiile aveau un caracter pueril,neorganizat, fãrã perspective concrete”58.Unii dintre partizanii sionismului acþionauînsã ºi în calitate de membri ai miºcãriicomuniste, aflatã, de asemenea, în ilegalitate.Astfel, Leon Zalman, membru al UniuniiTineretului Comunist, intrase în HaºomerHaþair ºi, împreunã cu Cornel Elias ºi IancuMoscovici, aderenþi, de asemenea, ai miºcãriicomuniste, ,,au fost arestaþi în timp ceîmpãrþeau bancnote ºtampilate cu lozinciantifasciste. Aceastã acþiune - mãrturiseºtedr. Alexandru Elias - nu avea nici o legãturãcu organizaþia sionistã; era o iniþiativãutecistã de care noi nu aveam cunoºtinþã”59.În urma arestãrii ºi judecãrii întregului grupde tineri sioniºti (19 elevi), în cadrul unuiproces la Curtea Marþialã din Bucureºti, înaprilie 1942, L. Zalman, C. Elias ºi I.Moscovici, au fost condamnaþi la moarte60,ceilalþi fiind închiºi ºi eliberaþi ulterior, dupãmomentul 23 august 194461.

Dovadã cã activismul sionist, în afaraapropierii de extrema stângã, avea acordulautoritãþilor este ºi faptul cã, la 9 iunie 1944,în ºedinþa Consiliului de Miniºtri,analizându-se problema emigrãrii evreilor,s-a stabilit felul în care urma sã se facã. Pentruaceasta s-a înfiinþat „un Oficiu deEmigraþiune, compus din reprezentanþiiorganizaþiilor evreieºti cu legãturiinternaþionale, care sã lucreze cu CentralaEvreilor ºi cu comisarul pentru chestiunileevreieºti ºi Ministerul de Interne, stabilindlistele ºi amãnuntele fiecãrui transport“62.Acest Oficiu de Emigrare a fost condus de

55 Ibidem, f. 345.56 Ibidem, f. 348.57 Carol Buium Beniamini, Un sionist în vremea lui Antonescu ºi dupã aceea, Editura Hasefer, Bucureºti,1999, p. 17 ºi urm. ;Dr. Ephraim Ofir, Miºcãrile sioniste de tineret în România în timpul Holocaustului. Notede curs, Yad Vashem, Ierusalim, mai 2000.58 Dr. Alexandru Elias, Un grup de liceeni evrei la Curtea Marþialã. Relatare consemnatã de Lya Benjamin, înBuletinul Centrului, Muzeului ºi Arhivei Istorice a Evreilor din România, vol. II, Bucureºti, 1998, p. 47.59 Ibidem.60 Ibidem. Vezi ºi Tineri evrei, eroi ai rezistenþei române, în Revista Cultului Mozaic, nr. 472, 1 decembrie1980.61 Dr. Alexandru Elias, loc. cit., p. 49.62 Emigrarea populaþiei evreieºti din România în anii 1940-1944. Culegere de documente din ArhivaMinisterului Afacerilor Externe al României, volum îngrijit de dr. Ion Calafeteanu (responsabil), NicolaeDinu ºi Teodor Gheorghe, Silex - Casã de Editurã, Presã ºi Impresariat S.R.L., Bucureºti, 1993, p. 173.

54 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200754 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200754 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200754 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

63 Ibidem, p. 178.64 Moshe Carmilly-Weinberger, Istoria evreilor din Transilvania (1623-1644), Editura Enciclopedicã,Bucureºti, 1994, p. 176.65 Arhiva Centrului pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, fond III, dos. 296/1941-1944, f. 14.66 A.C.N.S.A.S., fond D, dos. 170/1947-1949, f. 288.

evreul A. L. Zissu, unul dintre cei maiinfluenþi lideri ai sioniºtilor români,63 careavea sã constate, în legãturã cu flexibilitateaguvenului manifestatã spre sfârºitulrãzboiului: „Nu Ion Antonescu s-a schimbat,ci situaþia politicã mondialã“64.

În afara opþiunilor politice comuniste sausioniste au existat ºi alte programe politiceîmpãrtãºite în rândurile evreilor. Într-o cererea Oficiului tineretului evreiesc din jud.Hunedoara, se solicita acordarea uneiaudienþe la regele Mihai I pe data de 16noiembrie 1944, ,,preºedintelui tineretuluinaþional-þãrãnesc evreiesc din Ardeal”,Lorincz Ernest65.

Menþionãm cã au existat ºi evreineîncadraþi politic, precum farmacistul Maller

Raymond, nãscut la Galaþi, la 12 octombrie1901, dupã rãzboi, ºef al laboratorului dechimie de la Spitalul Caritas din Bucureºti66.

Concluzionând, apreciem cã în contextuldesfãºurãrii politicii antisemite desfãºurate deautoritãþile vremii, evreii din România aupromovat în anii celei de-a doua conflagraþiimondiale, în primul rând la nivelulreprezentanþilor, o politicã a supravieþuirii,prin organizarea clandestinã a unui Sfatevreiesc. La nivel individual, documentelede arhivã ºi mãrturii contemporane atestãadeziunea unor evrei la miºcarea comunistã.Cea mai importantã opþiune politicã a fostînsã cea care promova sionismul, în diferitevariante, prin numeroase instituþii, societãþi,organizaþii ºi asociaþii evreieºti.

LES OPTIONS POLITIQUES DES JUIFSDANS LA ROUMANIE PENDANT LA SECONDE GUERRE MONDIALE

RÉSUMÉ

Dans la contexte d’une violente politiques antisemite les juifs de la Roumanie, pendantla seconde guerre mondiale, ont promové, au niveau des representants une politique de lasurvivance, par l’organisations clandestine d’une ,,Conseil juif”. Au niveau individuel,sourtout les documents d’archive et le temoignages de quelques contemporaines atestentl’adhésion de certaines juifs au mouvement comuniste. La plus important option politiquea ét�, pourtant, celle qui encourageait le sionisme dans les differents variantes, par desnombreux institutions, sociétés, organisations et asociations juifs.

55Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 55Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 55Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 55Alexandru BABOª / Miron BREZOIUEVENIMENTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ªI CONSECINÞELE . . .

Evenimentul petrecut la 23 august1944, în urma cãruia conducãtorul

statului român de atunci, mareºalul IonAntonescu, ºi principalii sãi colaboratori aufost arestaþi, a fost prezentat în timp în diverseforme, în funcþie de interesele de momentale participanþilor direcþi sau indirecþi laderularea lui, ori de orientãrile politice alebeneficiarilor sãi.

Apreciat, la început, de majoritatea celorcare l-au înfãptuit drept o loviturã de stat,cu începere de prin 1946 s-a vorbit despreîntoarcerea armelor, apoi de eliberarea dela 23 august (evident de cãtre armatasovieticã), pentru ca mai târziu sã fie apreciatdrept insurecþie armatã ºi, în cele din urmã,sã fie catalogat drept revoluþie de eliberarenaþionalã, antifascistã ºi antiimperialistã, carea avut o lungã carierã, sfârºindu-se doar lafinele anului 1989, odatã cu înlãturarearegimului comunist din România ºi dinnefericiaã zonã Est europeanã.

Dupã trei ani de rãzboi, trupele sovieticeau pãtruns din nou pe teritoriul românescdin estul þãrii, ocupând o mare parte dinBasarabia ºi Bucovina. Ruperea frontului, lavest de Iaºi ºi la sud de Chiºinãu (20 august1944), pierderile mari provocate trupelorromâne ºi germane de înaintarea fronturilor2 ºi 3 ucrainene, necesitatea evitãriitransformãrii teritoriului românesc într-unpustiitor teatru de operaþiuni militare pe cares-ar fi confruntat aproape 3.000.000 demilitari români, germani ºi sovietici,bombardamentele puternice executate deaviaþia anglo-americanã, care acþiona fãrãreþinere în spaþiul românesc, au fost doarcâþiva factori care au impus adoptarea unorsoluþii politico-militare urgente, în mãsurãsã asigure salvarea statului român. Însã actorii

EVENIMENTUL DE LA 23AUGUST 1944 ªICONSECINÞELE SALEPOLITICO-MILITARE

Alexandru BABOª*Miron BREZOIU**

*Prof. univ. dr. - Academia Trupelor Terestre “NicolaeBãlcescu”, Sibiu**Doctor în istorie - Academia Trupelor Terestre“Nicolae Bãlcescu”, Sibiu

56 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200756 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200756 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200756 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

dramei jucate în vâltoarea acelor timpuri augândit în mod diferit evitarea catastrofeinaþionale. Aici îi avem în vedere pe IonAntonescu ºi principalii sãi colaboratori, pede-o parte ºi, de cealaltã parte, pe regele Mihaiºi anturajul sãu la care s-au adãugatreprezentanþii Blocului Naþional Democrat(Partidul Naþional Þãrãnesc, Partidul NaþionalLiberal, Partidul Social-Democrat, PartidulComunist Român).

Ion Antonescu dorea sã încheie unarmistiþiu cu Aliaþii ceea ce însemna încetareafocului ºi imobilizarea trupelor pe poziþiileocupate, deci un act cu un caracter exclusivmilitar. În acest sens, stabilizarea frontuluireprezenta o necesitate. O a doua condiþie eraanunþarea fostului aliat – Germania – despreintenþiile României. Era corect ºi cavaleresc.

În condiþiile ofensivei sovietice, declanºateîncepând cu 20 august 1944 pe linia Iaºi-Chiºinãu, posibilitatea unui armistiþiu eraexclusã.

Chiar diplomatul german Karl Clodius,informat despre intenþiile României, opina cã„a negocia în condiþiile în care Armata Roºiese aflã în ofensivã, ar fi o greºealã”.1 Numaioprirea armatelor sovietice pe un aliniamenttare din teren ar fi putut duce la începereaconvorbirilor pentru încheierea armistiþiului.Acest aliniament era reprezentat de liniafortificatã Focºani-Nãmoloasa-Galaþi.

Problema stabilizãrii frontului pe aceastãlinie s-a pus atât cu ocazia ultimei întrevederiavutã de Antonescu cu Hitler (5 august) cât ºiîn cazul discuþiei purtate la 21 august la Slãnicde cãtre mareºal cu generalul Friessner,comandantul Frontului Ucraina de Sud.

Linia de fortificaþii amintitã, în lungime de100 Km, era mãrginitã la Est de Dunãre ºi deltasa, iar la Vest de Munþii Carpaþi. Ea nu putea fiforþatã decât între marea buclã a Dunãrii ºimunþi. Pe flancul sãu drept, fluviul îºi formeazãdelta, totalmente improprie operaþiilormilitare. Traversarea sa pune aceleaºi problemeca ºi o debarcare. Flancul stâng este apãrat deun obstacol natural extrem de greu deabordat, Carpaþii. Dar chiar intervalul acesta,cu pãduri ºi coline, oferã posibilitãþiapreciabile de apãrare. În plus, fiind puternic

fortificat, Antonescu era convins cã aici vaputea bloca definitiv Armata Roºie. Alãturide el, alþi experþi români ºi strãini consideraucã o rezistenþã pe linia fortificatã era posibilã.

Hans Kussel, de pildã, scria: „operândîn mod corect cu contraatacuri bineexecutate, posibilitatea de a investi la timpputernica linie fortificatã Dunãre-Focºani-Carpaþi exista fãrã îndoialã, linie care, cuforþe relativ reduse, ar fi putut fi þinutã pânãla ocuparea Berlinului. Astfel, ar fi fostposibil ca România ºi toate þãrile balcanicesã fie sustrase stãpânirii ruseºti”.2

Regele Mihai împreunã cu anturajul sãu ºiliderii partidelor din opoziþie doreau sã punãcapãt cât mai repede, ºi în orice condiþii,rãzboiului cu Puterile Aliate ºi Asociate,opinând cã, în condiþiile în care Germania estepe punctul de a pierde rãzboiul, poziþiajuridicã a României ar fi incomparabil maibunã dacã ea s-ar prezenta la Conferinþa depace în calitate de cobeligerantã. Sã teîncãpãþânezi sã rãmâi alãturi de o Germanievirtual învinsã, ar fi o crimã împotriva þãrii.

De asemenea, autorii actului de la 23august, dintre care unii cu o insuficientãexperienþã politicã, însã dotaþi cu o maredozã de oportunism, credeau cã eventualularmistiþiu trebuia sã fie un act juridic, carear fi permis pãrþii interesate, în caz de litigiu,sã-ºi pledeze cauza. O a doua greºealã a fostcredulitatea în promisiunile sovietice, fãcutecu aprobarea ºi acoperirea anglo-americanilor.

În urma loviturii de stat de la 23 august1944, România a ieºit din rãzboiul purtatalãturi de Germania ºi s-a alãturat NaþiunilorUnite. Guvernul sovietic nu a luat act de celepetrecute la Bucureºti ºi a continuat sãconsidere România un stat inamic, pânã la 12septembrie, când s-a încheiat armistiþiul. Pânãatunci, þara a fãcut un act de încetareunilateralã a focului, statul român rãmânândla cheremul trupelor sovietice, al cãrorcomportament a depãºit orice închipuire. Jafulorganizat, dezarmarea a peste 130.000 deostaºi ºi trimiterea lor în gulagurile ruseºti,dezorganizarea economicã au fost câteva dinatuurile „eliberatorilor”.3

1 Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu. Al treilea om al Axei, Iaºi, Institutul European, 1992, p. XIV2 Ibidem, p. 118.

57Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 57Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 57Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 57Alexandru BABOª / Miron BREZOIUEVENIMENTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ªI CONSECINÞELE . . .

Lovitura de stat de la 23 august 1944, înurma cãreia þara ar fi trebuie sã revinã pefãgaºul firesc, a fost numai o uverturã pentruca o serie de agenþi ai Moscovei, sprijiniþide armata de ocupaþie sovieticã, sãinstaureze în România regimul pe caremareºalul Ion Antonescu îl detesta cel maimult: regimul comunist.

CONSECINÞE MILITAR-STRATEGICEIeºirea României din rãzboiul Axei a avut

un impact decisiv asupra zonei de dominaþiea Germaniei în Europa centralã ºi de sud-est, contribuind în chip hotãrâtor ladestrãmarea hegemoniei celui de-al III-leaReich ºi a sistemului militar ºi politic dinaceastã zonã a continentului. Evenimenteledin România din august 1944 au influenþatdecisiv deznodãmântul crizelor politico-militare din Bulgaria, Serbia, Slovacia ºi aucontribuit la modelarea configuraþiei politicea Europei postbelice.4

Între cele mai importante avantajestrategice aduse Naþiunilor Unite, s-au situat:

- prãbuºirea defensivei germane laflancul sudic al frontului est-european ºipulverizarea dispozitivului de luptã alWehrmacht-ului în Peninsula Balcanicã.

- deschiderea „Porþii Focºanilor” ºi prinaceasta a „porþilor Europei Centrale” (pevalea Dunãrii) ºi ale Europei de Sud-Est încalea înaintãrii armatelor sovietice.

- realizarea într-un timp extrem de scurta unei mari translaþii a frontului sud-esteuropean, fãrã egal în istoria celui de-aldoilea rãzboi mondial (între 200 ºi 700 Kmîn numai 15 zile).

- modificarea importantã în balanþa deforþe a celor douã coaliþii aflate în luptã prinpunerea la dispoziþia Naþiunilor Unite apeste 1.000.000 de militari românimobilizaþi.

- impactul negativ asupra maºinii derãzboi germane prin sistarea imediatã a

oricãrei aprovizionãri din România cuproduse de bazã pentru continuarearãzboiului (în special petrol ºi cereale).

- provocarea unui adevãrat seism însistemul politic dominat de Axã.

- contribuþie militarã continuã ºieficientã, pânã la sfârºitul rãzboiului, pe odirecþie importantã de pãtrundere sprecentrul Europei.

- amplu efort economic, bazat exclusivpe posibilitãþile proprii ale þãrii ºi desfãºuratconcomitent cu îndeplinirea unorîmpovãrãtoare obligaþii asumate.

- realizarea surprizei strategice totalepentru germani, datoritã pregãtirii în secreta acþiunilor militare ºi a modului de execuþiea acestora ºi, legat de aceasta, punerea înimposibilitate a oricãrui proiect german dedistrugere a cãilor de comunicaþii ºi aresurselor româneºti, care au servit apoi, întotalitatea ºi integralitatea lor, rãzboiulNaþiunilor Unite în sectorul de sud-est ºicentral al Europei.

Totodatã, a fost pusã la dispoziþia Aliaþilorîntreaga documentaþie de care se dispuneaatunci, cuprinzând informaþii de mareimportanþã asupra potenþialului german.

Teoreticianul britanic B.H.Liddel-Hart,aprecia cã dupã 23 august 1944 trupelesovietice au avut posibilitatea de a exploata„cel mai larg flanc deschis cunoscut vreodatãîn rãzboiul modern”.5 Feldmareºalul Gerdvon Rundstedt, sublinia, la rândul sãu faptulcã „pierderea resurselor de materii primeconstituie una din cauzele principale aleprãbuºirii Reichului”.6

Însuºi Hitler aprecia cã, dupã Stalingradºi debarcarea din Normandia, ieºireaRomâniei din rãzboi constituia cea mai marepierdere pentru Reich.7

Din pãcate, pe plan intern, deºi Româniase desprinsese din coaliþia Axei printr-un actpolitic, iar nu ca urmare a unei înfrângerimilitare, deºi alãturarea sa Naþiunilor Unite

3 Valeriu Florin Dobrinescu, România ºi organizarea postbelicã a lumii, 1945-1947, Bucureºti, EdituraAcademiei, 1988, p. 274 Ibidem , p. 285 B. H. Liddel-Hart, Istoria celui de-al doilea rãzboi mondial, 1971, p. 236 Comandor (r) dr. Ilie Manole, Preoþii ºi oºtirea, Editura Fundaþiei Hanns Seidel, Târgoviºte, 1998, p. 137 Dr. V. Fl. Dobrinescu, mr.dr. Constantin Hlihor, 23 august: act favorabil aliaþilor sau României?, în Revistade istorie militarã, 1994, nr. 6, p. 5

58 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200758 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200758 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200758 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

a avut un imens ecou în mass-mediainternaþionale, þãrii noastre nu i-au fostrecunoscute drepturile, actul de la 23 augustneavând vreo influenþã în anulareaprevederilor pactului Ribbentrop-Molotov.Înfãptuirea trecerii de partea aliaþilor printr-o loviturã de stat – în conformitate cuhotãrârea regelui Mihai, având aprobarealiderilor opoziþiei naþionale – ºi nu prinsemnarea prealabilã a unui armistiþiu,coroboratã cu atitudinea guvernelor aliateºi tergiversarea nejustificatã (ori poatedimpotrivã?) a semnãrii Convenþiei dearmistiþiu, au fãcut ca Armata Roºie sãacþioneze pe teritoriul românesc fãrã a þineseama de evenimentul petrecut în capitalaRomâniei la 23 august 1944.8

Pentru Aliaþi, intrarea þãrii noastre înrãzboiul Naþiunilor Unite a contribuit decisivla încheierea mai grabnicã a celui de-aldoilea rãzboi mondial. Contribuþia sa laînfrângerea Reich-ului a fost apreciatã deînalte personalitãþi ºi oficialitãþi politice ºimilitare ale marilor puteri aliate, care nu auezitat sã afirme cã România se situa „în alpatrulea rând în ceea ce priveºte numãrulde soldaþi cu care participã la bãtãlia pentrudistrugerea nazismului”.9 Cu toate acestea nui s-a recunoscut statutul de cobeligeranþã, laConferinþa pãcii, þara noastrã gãsindu-se întabãra învinºilor din cel de-al doilea rãzboimondial.

Analizând consecinþele actului de la 23august 1944, se poate conchide cã el a fostfavorabil doar Aliaþilor ºi nu României,

8Ibidem9 Alesandru Duþu, România în rãzboi, în Dosarele Istoriei, 1999, nr. 9, p. 5010 Dr. V. Fl. Dobrinescu, mr.dr. Constantin Hlihor, op.cit., p. 1111 Ibidem

cãreia i-a adus, în scurtã vreme, comunismulºi distrugerea instituþiilor democratice.10

Se aduce cel mai adesea în discuþie cãprin acea loviturã de stat, România a fostscutitã de un rãzboi nimicitor. Dar, având învedere decapitarea armatei, prin dezarmareatrupelor, prin trimiterea comandanþilor înînchisori, jaful organizat al trupelor deocupaþie, achitarea unor uriaºe sume încontul reparaþiilor de rãzboi, distrugereainstituþiilor democratice ale statului,trimiterea în temniþele comuniste a sute demii de oameni, dezorganizarea economieinaþionale ºi, mai ales, impunerea unui sistempolitic strãin de tradiþiile ºi mentalitãþileromâneºti, pagubele suferite de Româniadupã 23 august 1944 sunt cu mult mai marifaþã de ce ar fi însemnat materializarea uneiconfruntãri armate directe.11

Odatã cu încheierea rãzboiului a luatsfârºit ºi statutul de independenþã al þãrii.Locul echilibrului precar, menþinut cugreutate ºi cu abilitate diplomaticã înperioada interbelicã, a fost luat de hegemoniaUniunii Sovietice. Pregãtitã prin acþiunileComisiei Aliate (Sovietice) de Control – care,deºi creatã formal pe baze tripartite, afuncþionat, practic, unilateral, în folosulexclusiv al sovieticilor – ºi recunoscutã printratatul de pace din 10 februarie 1947,hegemonia ruseascã nu a mai întâlnit niciun obstacol, odatã încheiat procesul descoatere în afara legii a partidelor istorice ºiîn urma abdicãrii regelui Mihai din 30decembrie 1947.

ABSTRACT

The historical event that happened at 23-rd of august 1944, that had been followed bythe committing of the marshal Ion Antonescu and all his main collaborators, it was presentedduring various periods in history, in different ways depending on the interests of theparticipations and, on the other hand, by the political orientations of those who werebeneficiary.

Initially considered by almost all those who have achieved it as a coup d’etat, startingwith 1946 it was written about swing round the guns, after that about the liberation from23-rd of august (the Russian version-of course). Later then, the event was appreciated as aninsurrection and, finally, as a national liberation revolution.

59Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 59Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 59Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 59Mircea TÃNASE1945 – RIPOSTÃ SOVIETICÃ LA OPERAÞIUNILE . . .

Printre planurile de ripostã alegermanilor pentru contracararea

efectelor actului de la 23 august 1944 s-aunumãrat ºi acþiunea de trimitere în spaþiulromânesc a unor grupe de agenþi paraºutaþi,cu misiuni informative ºi de naturã politicã,precum ºi pentru organizarea ºi ducerea lupteide rezistenþã în spatele frontului sovietic(Operaþiunea “Paraºutiºtii”); atragerea unorgenerali români din vârful ierarhiei militaresau aflaþi la comanda unor mari unitãþi într-oacþiune de întoarcere a frontului (Operaþiunea“Deºtepterea Primãverii”).

Acþiunea acestor grupuri de paraºutiºtitrimise în România, formate în majoritate dinlegionari români, cu o pregãtire precarã pentruastfel de misiuni, ca ºi celelalte încercãri alegermanilor de a redresa “rãsturnarea” de la 23august 1944, nu a avut efectele scontate,România rãmânând pe mai departe, atât peplan militar, cât ºi politic, alãturi de UniuneaSovieticã. Aderarea militarilor români laaceastã acþiune, pe care s-a scontat ca ocondiþie de reuºitã, s-a dovedit a fi fostneverosimilã, ignorându-se spiritul de corp alacestora ºi faptul cã nu erau dispuºi sã accepteo asemenea defecþiune la vârf, chiar dacãmajoritatea ofiþerilor superiori erau animaþi desentimente antisovietice. La aceasta s-a adãugatlipsa coeziunii în cadrul miºcãrii legionare, darºi prezenþa unor forþe sovietice din ce în cemai numeroase ºi mai puternice în România,care a determinat o teamã justificatã faþã derepresaliile acestora ºi a avut ca efectneangajarea acestor grupuri în acþiuni directe.Mãsurile luate de sovietici pentru asigurareaspatelui frontului au avut consecinþe dintre celemai nefaste asupra societãþii româneºti.

S-a pus problema dacã instalarea de cãtresovietici a guvernului dr. Petru Groza, la 6martie 1945, poate fi o consecinþã sau doar osimplã coincidenþã cu intenþiile decontraofensivã ale Germaniei. Un rãspuns

1945 – RIPOSTÃSOVIETICÃ LAOPERAÞIUNILE“PARAªUTIªTII” ªI“DEªTEPTAREAPRIMÃVERII”

Mircea TÃNASE*

* Doctor în istorie - Academia de aviaþie, Buzãu

60 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200760 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200760 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200760 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

definitiv nu a fost formulat încã, cert este faptulcã drumul României spre comunism a fostdeschis, iar reacþia aparatului de represiune astatului a devenit din ce în ce mai durã, ceeace i-a obligat pe membrii acestor grupuri la oacþiune rezervatã, rezumatã doar la culegereaºi transmiterea în Germania a informaþiilorcu caracter politic, militar ºi social, dar carenu au mai ajutat la nimic.

Aºa cum am arãtat într-unul dinnumerele anterioare ale revistei, printreplanurile de ripostã ale germanilor pentrucontracararea efectelor puternicei ºineaºteptatei “defecþiuni” româneºti de la 23august 1944, s-au numãrat: constituirea unuiguvern naþional român, din oameni politiciimportanþi, cu orientare progermanã; fixareafrontului pe crestele Carpaþilor româneºtiprin retragerea unitãþilor germane în spaþiultransilvan, blocarea trecãtorilor din CarpaþiiMeridionali prin lansarea unor comandourisub comanda lui Otto Skorzeny; mobilizarealegionarilor din Banatul sârbesc înformaþiunile paramilitare comandate degeneralul Arthur Phleps; menþinerea înspatele frontului sovietic a unor nuclee derezistenþã, formate din soldaþi germani saumaghiari rãmaºi în urma unitãþilor care seretrãgeau spre Transilvania, în mãsurã sãatace trupele sovietice în drum spre front ºicãile lor de aprovizionare, constituirea unororganizaþii de partizani formate din etnicigermani din România, care sã ducã un rãzboide gherilã contra sovieticilor; crearea uneiArmate Naþionale, formatã din legionari ºimilitari români aflaþi la ºcoli sau înprizonierat în Germania; trimiterea în spaþiulromânesc a unor grupe de agenþi paraºutaþi,cu misiuni informative ºi de naturã politicã,precum ºi pentru organizarea ºi ducerealuptei de rezistenþã în spatele frontuluisovietic (Operaþiunea “Paraºutiºtii”);atragerea unor generali români din vârfulierarhiei militare sau aflaþi la comanda unormari unitãþi într-o acþiune de întoarcere afrontului (Operaþiunea “DeºteptereaPrimãverii”).

Operaþiunea “Paraºutiºtii”Concomitent cu încercãrile de a constitui

din voluntarii români unitãþi ºi mari unitãþicompacte, care sã fie angajate direct în luptãpe linia întâi a frontului antisovietic,Germania a apelat ºi la forme de luptã mai

puþin convenþionale, în încercarea disperatãde a se agãþa de orice umbrã de speranþãpentru a se salva din situaþia dezastruoasãspre care se îndrepta vertiginos. În acest sens,folosirea unor grupuri de luptãtori cu misiunispecifice în spatele frontului advers nureprezintã o noutate în domeniu. Istoriacelui de-al doilea rãzboi mondial este plinãde exemple de acest fel, toate marile puteriau folosit grupurile de cercetare diversiunepentru a obþine anumite beneficii, uneledintre ele cotate la nivel strategic. ªi nu depuþine ori acestea au fost spectaculoase. Ceeace dã o notã aparte situaþiei de faþã estetocmai opþiunea Reichului pentru acesteaºa-numite acþiuni de commando, în ultimafazã a rãzboiului, când juca totul pe ultimacarte, apelând pentru aceasta la niºte soluþiide maximã improvizaþie, caraghioase chiar.Sã nu uitãm cã Germania avea la începutulrãzboiului una dintre cele mai redutabileforþe aeropurtate, comparativ cu ceilalþiprotagoniºti ai conflictului, cu care a datlecþii de artã militarã în Norvegia, Belgia, înOlanda ºi mai apoi în Creta, prin deja celebraoperaþie “Mercur”, sã nu uitãm temuteledetaºamente “Brandenburg” cu care a aprins,în septembrie 1939, în Polonia, vâlvãtaiacelui de-al doilea rãzboi mondial, sã nuuitãm cã Skorzeny, cu un grup de experþidin batalionul sãu de paraºutiºti, a reuºit sã-l elibereze pe dictatorul italian Mussolini înseptembrie 1943 din captivitatea în care îlþineau proprii compatrioþi. ªi atunci se naºtefireasca întrebare: de ce pentru a întoarcefrontul sovieto-român, sau cel puþin pentrua crea dificultãþi considerabile unui inamicdezlãnþuit, Germania nu a apelat la forþelesale specializate ºi s-a mulþumit doar cu niºtesoluþii puerile? Dincolo de argumentulimposibilitãþii susþinerii unui efort deasemenea amploare, când trupele sale numai aveau nici pe departe puterea ºistrãlucirea pe care o afiºau la începutulrãzboiului, Germania, sfâºiatã din mai multepãrþi, cu siguranþã nu se mai putea opunetãvãlugului sovietic, indiferent la ce soluþiiar fi recurs. Cum însã ideea capitulãrii nuera acceptatã, cel puþin la vârful ierarhiei,care susþinea cu fanatism lupta pânã lavictoria finalã (în care nu ºtim cine maicredea!?), acþiunea acestora se mai justificadoar pentru cei care nu mai aveau altã ieºire

61Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 61Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 61Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 61Mircea TÃNASE1945 – RIPOSTÃ SOVIETICÃ LA OPERAÞIUNILE . . .

din aceastã situaþie…fãrã ieºire. Fãrã sã vrea,probabil, însuºi Horia Sima, conducãtorulMiºcãrii Legionare, aflat în exil în Germania,a dat un posibil rãspuns care era de altfelvizibil pentru toatã lumea:“ În cercurilearmatei germane se întãrise convingerea cãrãzboiul este pierdut, cã o prelungire a luinu serveºte la nimic altceva decât lapierderea de vieþi omeneºti. Strãinii dinGermania, între care ºi noi românii, cuparticiparea noastrã, de ultimã orã, la efortulde rãzboi al Germaniei, contribuiau laprelungirea inutilã a ostilitãþilor ºi ca atarenu trebuiesc încurajaþi. Ofiþerii dinWehrmacht respectau ordinele primite, darîn execuþia lor nu se observa zelul lor dealtãdatã. Se observa o anumitã neglijenþã ºiîncetinealã. […] Rãzboiul este pierdut ºi sãnu ne complicãm existenþa, intrând încontact cu miºcãri neagreate de biruitorii demâine”.1

Chiar dacã explicaþia pare într-un felconvingãtoare ºi avem în vedere cã în armatagermanã erau ºi oameni lucizi, lipsiþi defanatismul celor din SS sau SD, totuºi au fosttrimise în România mai multe grupe deparaºutiºti, formate în majoritate dinlegionari români, cu o pregãtire dintre celemai precare pentru acest gen de misiuni, ºica atare au fost ºi rezultatele. A fost dorinþalegionarilor de a rãsplãti cu orice preþ bunultratament de care s-au bucurat pe durataexilului lor în Germania, a fost un fanatismdus dincolo de inconºtienþã al unor oamenicu o ideologie care îi motiva sã ignoregroapa în care se afundau, a fost rãzbunareagermanilor prin cozile de topor alepoporului român pentru un 23 august încãdureros ºi sângerând, a fost…

Afirmaþia istoricului german Günter Kleinpoate fi un rãspuns la întrebarea de ce nu aufost folosiþi militarii germani (pregãtiþi specialpentru astfel de misiuni) sau etnicii germanidin România pentru acþiuni în spatelefrontului sovietic:”BrigadefuhretrulSchellenberg este de pãrere ca etniciigermani din România sã nu fie folosiþi într-un rãzboi de partizani în România sau în

regiunile locuite de etnici germani, fiindcãîn ambele cazuri trebuie avute în vedererepresaliile, care ar putea duce pânã ladistrugerea fizicã a populaþiei germane dinaceste regiuni…”2 De bunã seamã cã nunumai teama de represalii din parteaautoritãþilor române era motivul de a nutrimite etnici germani în interiorulRomâniei, ci însãºi raþiunea de a nu folosipentru aceste acþiuni, cu ºanse minime dereuºitã, am putea spune chiar sinucigaºe,elemente germane, a cãror singurãpreocupare devenea acum supravieþuirea ºiîn nici un caz sacrificarea pentru hrãnireailuziilor unor fanatici sau, mai mult chiar,disperaþi ai istoriei.

Academicianul Florin Constantiniuafirmã cã, la un colocviu desfãºurat în 1969,la Marburg (Lahn), de cãtreArbeitsgemeinschaft für südostdeutscheVolks-und Heimatforschung, a fost abordatã pentruprima datã în istoriografie problemaacþiunilor subversive desfãºurate de membriai Grupului Etnic German din România ºi aimiºcãrii legionare în 1944-1945 în cadrul“Acþiunii Paraºutist”. Franz Herbert, editorulbroºurii tipãrite în 1970 ºi care cuprindeatemele tratate la colocviu respectiv, afirmãcã “aceastã acþiune nu era plãnuitã ca un felde înlocuitor al <Wehrwolf>-ului (Vârcolac)– nu avea nici obiective militare, nici desabotaj – , ci constituia o misiune pur politicãcondiþionatã de rãzboi”, aceste paraºutãriintegrându-se unor acþiuni ce urmãreau“recunoaºterea” situaþiei, asigurarealegãturilor radio ºi crearea în rândurilepopulaþiei a unui climat favorabilcontraofensivei germane.3

Acþiunea acestor grupuri de paraºutiºti,ca de altfel toate celelalte încercãri alegermanilor de a redresa “rãsturnarea” de la23 august 1944, nu a avut efectele scontate,România rãmânând pe mai departe, atât peplan militar, cât ºi politic, alãturi de UniuneaSovieticã. Aderarea militarilor români laaceastã acþiune, pe care s-a scontat ca ocondiþie de reuºitã, s-a dovedit a fi fostneverosimilã, ignorându-se spiritul de corp

1 Horia Sima, Guvernul Naþional Român de la Viena, Editura Gordian, Timiºoara, 1998, p.61.2 Gunther Klein, Începuturile rezistenþei antisovietice în România (23 august 1944 -6 martie 1945), în 6martie 1945. Începuturile comunizãrii României, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1995, p 203.3 Florin Constantiniu, De la Rãzboiul fierbinte la Rãzboiul rece, Editura Corint, Bucureºti, 1998, p.57.

62 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200762 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200762 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200762 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

al acestora ºi faptul cã nu erau dispuºi (cuexcepþiile menþionate) sã accepte oasemenea defecþiune la vârf, chiar dacãmajoritatea ofiþerilor superiori erau animaþide sentimente antisovietice. Pe de altã parte,lipsa coeziunii în cadrul miºcãrii legionare,în care membrii moderaþi din þarã au refuzatsã subscrie entuziasmului exagerat ºinejustificat al celor din exterior, dispuºi sãriºte totul pe aceastã carte, a contribuit laeºecul acestei acþiuni. Mai mult, dupã 6martie 1945, o datã cu instalarea guvernuluiPetru Groza, drumul spre comunism fiinddeschis, reacþia aparatului de represiune astatului a devenit din ce în ce mai durã, ceeace i-a obligat pe membrii acestor grupuri lao acþiune rezervatã, rezumatã doar laculegerea ºi transmiterea în Germania ainformaþiilor cu caracter politic, militar ºisocial, dar care nu au mai ajutat la nimic,iar dupã ce Germania a capitulat în mai1945, non-sensul luptei alãturi de aceasta adevenit evident.

Prezenþa unor forþe sovietice din ce înce mai numeroase ºi mai puternice înRomânia a determinat o teamã justificatã faþãde represaliile acestora ºi a avut ca efectneangajarea acestor grupuri în acþiunidirecte. Sovieticii ºi-au luat mãsuri (fireºti,de altfel, într-o confruntare militarã deasemenea amploare) pentru asigurareaspatelui frontului, numai cã acestea au avutconsecinþe dintre cele mai nefaste asupraarmatei române, devenitã de la 23 august1944 aliatã în lupta contra Germanieinaziste. Lipsa de încredere a sovieticilor înnoul sãu aliat, generatã în primul rând depoziþiile pe care se situaserã ºi seconfruntaserã pânã nu demult, alimentatãacum ºi de “actele de violenþã ºi de terorismale acestor elemente destabilizatore“4, i-adeterminat sã reducã drastic trupeleromâneºti din interior, iar cele care luptaupe front erau încadrate de trupe sovietice ºiatent supravegheate, mergând, atunci cândinformaþiile deveneau alarmante, pânã la

neutralizarea comandanþilor (cum a fostcazul generalului Avramescu, comandantulArmatei a 4-a române ºi al statului sãumajor). Atmosfera capitulantã 5 instalatã înþarã nu a fost însã în mãsurã sã-i liniºteascãpe toþi cei care mai sperau în revenirea þãriipe vechile fãgaºe ale democraþiei ºilibertãþilor ideologice. Nemulþumiþi de noulregim instalat la Bucureºti sau, ºi mai rãu,hãituiþi de organele sale represive, mulþi sevor orienta în continuare spre acþiunisubversive sau de rezistenþã armatã.

Numele celor care au participat la acesteacþiuni nu vor fi probabil cunoscute ºistabilite în totalitate ºi cu precizie niciodatã,datã fiind în primul rând puþinãtateadocumentelor pãstrate în arhive, generatã deinteresul autoritãþilor comuniste de a negaexistenþa unei miºcãri naþionale de rezistenþãîmpotriva armatei sovietice “eliberatoare” ºia regimului comunist impus de aceasta,precum ºi de mãsurile impuse de regulileconspirativitãþii la care au fost constrânºi sãapeleze protagoniºtii acestor acþiuni.Demersul devine cu atât mai anevoios cucât, dupã 1989, au apãrut o serie de lucrãricare supraliciteazã, dezinteresat sau nu,implicarea în aceastã miºcare a diverselorforþe politice ale vremii.

Sovieticii ºi Operaþiunea “Paraºutiºtii”Istoricul Dorin Dobrincu menþioneazã cã

sovieticii au manifestat un interes deosebitfaþã de paraºutiºtii lansaþi în România.Dorind sã þinã sub control acþiunile centrelorde rezistenþã legionaro-germane, receptate,pe bunã dreptate, ca focare de destabilizarea spatelui frontului, sovieticii solicitauinsistent S.S.I.-ului informaþii despregrupurile paraºutate, pentru prinderea cãroraproiectaserã razii cu participareajandarmilor, armatei române ºi sovietice. La28 martie 1945 au fost detectate deasupraÞãrii Bârsei mai multe avioane care auparaºutat deasupra comunei Crizbav optparaºute, în teren fiind gãsite patru lãzi a câte

4 ***România ºi armistiþiul cu Naþiunile Unite, vol.II, ediþie de documente editatã de Arhivele Statului dinRomânia, Bucureºti, 1995, p.267-268.5 Dorin Dobrincu, Un „23 august invers”?Tentativa de readucere a României în Axã ( toamna 1944-primãvara 1945), în Politicã externã comunistã ºi exil anticomunist, Anuarul Institutului Român de IstorieRecentã, vol. II, Editura Polirom, Iaºi, 2003, p. 287.

63Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 63Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 63Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 63Mircea TÃNASE1945 – RIPOSTÃ SOVIETICÃ LA OPERAÞIUNILE . . .

60 kg. fiecare. Materialele gãsite (72.500.000lei în bancnote româneºti, medicamente,aparate de radioemisie ºi recepþie, armament)au fost preluate de cãtre o comisie sovieticãºi duse la Ploieºti. S-a ajuns la concluzia cãmaterialele erau destinate militarilor germanicare încercau sã organizeze un centru derezistenþã în regiunea montanã a Braºovului.De altfel, A.I.Vâºinski, vicecomisarulpoporului pentru afaceri externe al U.R.S.S.,punea în sarcina unui grup de legionariparaºutaþi în zona Braºov un atentat din 28februarie asupra sediului N.K.V.D.-ului dinBraºov, unde îºi pierduserã viaþa cinci (sauºapte) militari sovietici, alþi nouã fiind rãniþi(dupã alte relatãri, explozia ar fi avut locdatoritã unei acumulãri de gaze) ºi îl informa,în audienþa din 1 martie 1945, pe regeleMihai, despre lansarea a 30 de paraºutiºtigermani pe un aeroport românesc ºi 6 pe unaltul.6 Posibila exagerare a emisarului ruspoate fi justificatã de dorinþa vãditã aautoritãþilor sovietice de discreditare aguvernului generalului Rãdescu, acuzat deasemenea ºi de implicarea în “cazul Schmidt–Stoicãnescu”.

Încercarea de întoarcere în Germania,pe calea aerului, a lui Andreas Schmidt, ºefulGrupului Etnic German din România ºi a luiConstantin Stoicãnescu, fruntaº legionar,pentru a transmite Înaltului Comandamentgerman rãspunsul autoritãþilor românereferitor la încercarea de redresare a situaþieidezastruoase a armatei germane dupã 23august. Încercarea, care poate fi consideratca o prelungire a acþiunii “DeºteptareaPrimãverii”, încheiatã în condiþii dramaticeºi încã învãluite într-o umbrã de mister, s-asoldat cu un eºec, datoritã, în primul rând,acþiunii serviciilor secrete sovietice care au“controlat” acest caz printr-un agent dublu,dr. Þãranu, dar ºi, probabil, unei pregãtirisuperficiale a acþiunii. Toþi cei implicaþi auplãtit cu ani grei de închisoare, în Româniasau în Siberia sovieticã, îndrãzneala de aspera cã pot întoarce mersul implacabil alunei istorii nedrepte.

“Deºteptarea primãverii”- un 23 augustinvers

Acþiunea “Deºteptarea primãverii”, cumeste denumitã încercarea unor generali ºiofiþeri români de a se opune înaintãriiarmatei sovietice ºi care se pare cã ar fi avuto legãturã cu “Operaþiunea Paraºutiºtii”,urma sã se înscrie într-o miºcare mai amplãde rezistenþã, consideratã un “ 23 augustinvers”, dejucatã însã de sovietici, prinarestarea generalului Gheorghe Avramescu,comandantul Armatei a 4-a române ºi aaltor generali ºi ofiþeri români, bãnuiþi cã arfi fãcut parte din aceastã acþiuneconspirativã7, urmatã de înlãturarea de laputere a generalului Nicolae Rãdescu ºiinstalarea, la 6 martie 1945, a unui guvernmarionetã, condus de Dr. Petru Groza.Paternitatea acestei acþiuni este revendicatãvehement de legionari, care susþin cã acestaar fi de fapt mobilul demersului lor de a-itrimite în România pe Andreas Schmidt ºiConstantin Stoicãnescu. Tot legionariiavanseazã ºi numele unor generali românipe care se putea conta ºi care, unii dintre ei,fuseserã contactaþi ºi îºi exprimaserã sprijinulpentru o întreprindere deosebit de riscantãºi, se poate afirma acum, cu extrem de puþineºanse de reuºitã.

În declaraþiile pe care le-a dat organelorsovietice de anchetã, în martie 1945,Andreas Schmidt vorbeºte despre uncomplot al unor conducãtori ai armateiromâne ºi oameni politici îndreptatîmpotriva U.R.S.S. Sunt menþionaþi astfelgeneralii Gheorghe Avramescu,comandantul Armatei a 4-a române, aflatãpe front alãturi de trupele sovietice, generalulDumitru Coroamã, fost mareºal al palatului,generalul Borcescu, ºef de birou în MareleStat Major ºi secretar general al Ministeruluide Rãzboi, generalul Vasile Mitrea, fostprefect al poliþiei Capitalei, generalulCorneliu Dragalina, fost comandant de corpde armatã pe frontul de est ºi guvernator alBucovinei, generalul Constantin Sãnãtescu,fost prim-ministru al României imediat dupã23 august 1944, generalul ªerban Lambru,comandantul ºcolilor de artilerie, generalulPetre Dumitrescu, fost comandant de armatã

6 Dorin Dobrincu, op. cit., p.250, 255-257.7 Alexandru Popescu, România ºi cele trei rãzboaie mondiale în arhivele diplomatice germane ºi austriece,Institutul European, Iaºi, 2002, p. 309.

64 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200764 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200764 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200764 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

pe frontul de est, generalul Radu Korne, fostcomandant al Diviziei Blindate române.8

Legionarii mai sperau pe sprijinul generaluluiNicolae Rãdescu, prim–ministru al guvernuluiromân dupã 6 decembrie 1944 (chiar dacãacesta, convins de victoria anglo-americanilorºi de necesitatea pregãtirii României pentruaceastã variantã, nu era de acord cu poziþia ºisperanþele legionarilor de a credita încontinuare Germania), generalului ªtefanBardan, subºeful Marelui Stat Major român ºiamiralului Gheorghiu, care conducea în Sibiu,alãturi de ofiþerul de marinã Dahinten, o“grupã de ofiþeri complotiºti”9.

Referindu-se la un studiu al profesoruluicanadian Perry Bidiscombe, academicianulFlorin Constantiniu aratã cã, pe lângãpreocuparea pe care o aveau de a contracaraefectele lui 23 august în România, germaniiau desfãºurat în paralel concentrarea unormari efective germane în Ungaria apuseanã învederea ofensivei denumite codificat“Frühlingserwachen” (“Trezirea Primãverii“).“În decembrie 1944 erau angajate în aceastãzonã 55 divizii germane ºi ungare, inclusivnouã divizii blindate, de departe cea mai mareconcentrare de forþe pe frontul de Est”10. Hitlerconta, în aceastã acþiune disperatã de a recuceriestul Ungariei ºi Balcanii, “pe o rãscoalã înspatele frontului inamic, foarte asemãnãtoarecu activitatea coloanei a 5-a care a acompaniatprima înaintare germanã în est, în 1941“11. Amutat în acest sens Armata a 6-a Panzer SS depe frontul de vest (din Ardeni) în vestulUngariei, vizând recâºtigarea Budapestei,deschiderea drumului spre estul Ungariei ºidestabilizarea întregii poziþii sovietice înBalcani. Estimãrile lui Hitler, dovedite de altfellipsite de realism, aveau în vedere menþinereacu orice preþ a petrolului maghiar (de laNagykanizsa) ºi austriac (de la Zisterdorf), caultimã soluþie de menþinere a maºinii de rãzboigermane în funcþiune. Ofensiva din Ungaria,sub comanda generalului SS Joseph (Sepp)Dietrich, a început la 5/6 martie 1945, dar

rezulatele ei au fost nesemnificative, rãmânândînsã în istoria celui de-al doilea rãzboi mondialca ultima operaþiune militarã în care germaniiau avut iniþiativa.12 Cât despre mult doritarãscoalã popularã generalã împotriva UniuniiSovietice, care sã cuprindã întreg spaþiul est-european, concomitent cu acþiunea“Frühlingserwachen” (Trezirea Primãverii)aceasta n-a fost decât o altã fantasmã a luiHitler. La 14 aprilie 1945 sovieticii cucereaudeja Viena, iar pânã la Berlin nu mai era decâtfoarte puþin.

Sovieticii ºi Operaþiunea “DeºteptareaPrimãverii”Istoricul canadian Perry Biddiscombe

considerã cã sovieticii au fost nevoiþi sãcontracareze aceastã mare ofensivã germanãcare se prefigura, concomitent cu acþiunileechipelor paraºutate în toamna lui 1944 ºiiarna 1944-1945, hotãrând sã-ºi asigure uncontrol total asupra spaþiului românesc.Amestecul direct în politica României, prininstalarea, la 6 martie 1945, a guvernuluidr. Petru Groza, sub tutela Moscovei, capãtãastfel, din perspectiva sovieticã, deplinãlegitimitate, fiind impus “de iminentaofensivã germanã de-a lungul frontuluiºubred din Ungaria ºi de activitatea aparentnereprimatã a agenþilor instruiþi în Germania,având drept scop sprijinirea acestui atac.”13

“Lista participanþilor activi aicomplotului militar, care fac parte dinorganizaþia Miºcarea de rezistenþã”, aflatãArhiva CC al PCR, cuprinde 61 generali ºiofiþeri români. Academicianul FlorinConstantiniu avanseazã ipoteza cã aceasta afost întocmitã de organele sovietice deinvestigaþii, dovedind strãdania acestora îna susþine implicarea militarilor români înacþiunile subversive din spatele frontului ºia-ºi “argumenta” astfel necesitatea înlocuiriiguvernului Rãdescu.14

Într-un Memorandum aflat în ArhiveleNaþionale Române, A.I.Vâºinski, aflat la

8 Dorin Dobrincu, op. cit., p.264.9 Ibidem, p.266.10 Florin Constantiniu, op. cit., p. 59.11 Ibidem12 Ibidem.13 Florin Constantiniu, 0p. cit., p.59.14 Ibidem, p. 70-72.

65Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 65Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 65Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 65Mircea TÃNASE1945 – RIPOSTÃ SOVIETICÃ LA OPERAÞIUNILE . . .

Bucureºti pentru instalarea, la 6 martie 1945,a guvernului dr. Petru Groza, transmitea laMoscova, la 10 martie 1945, aprecierilepãrþii sovietice asupra politicii internepromovate de fostul guvern Rãdescu ºi arãta:“Faptul consta, dupã cum a fost stabilit denumeroºi factori, în pregãtirea unei dictaturimilitare în România ºi înãbuºirea democraþieiromâneºti prin metode teroriste. În acestescopuri au fost efectuate de generalulRãdescu pregãtirile menþionate, ce constauîn urmãtoarele mãsuri: a) înarmareagrupãrilor ilegale ale legionarilor ºi naþional-þãrãniºtilor; b) organizarea unor grupespeciale de luptã, formate din ofiþeri; c)concentrarea în Capitalã a unor puterniceunitãþi militare, dotate cu cel mai bunarmament, pânã la artilerie ºi tancuri,muniþii ºi, mai mult, acestea erau destinatetrimiterii pe front pentru completarea armateiromâne active; d) organizarea punctelor detragere pe acoperiºurile caselor ºiinstituþiilor; e) organizarea unor depozitesecrete de arme; f) organizareasistematicã a actelor de violenþã ºi de terorismîmpotriva reprezentanþilor partidelor cuadevãrat democratice ce protesteazãîmpotriva metodelor teroriste ale generaluluiRãdescu, împotriva atentatelor asuprapreºedintelui Confederaþiei Române aMuncii, Apostol, ºi împotriva celorlalteinfracþiuni menþionate mai sus.[…]Astfel defapte aratã situaþia creatã în România datoritãtoleranþei excesive ºi a sprijinului direct dinpartea guvernului generalului Rãdescu care,prin metode teroriste de conducere, aîncercat sã-ºi impunã întreaga sa voinþãpoporului român, sã pãstreze rãmãºiþeleorganizaþiei naziste în România, sã leîntãreascã, sã nimiceascã cu ajutorul lorforþele democratice din þarã ºi sã instaurezeun regim de dictaturã militarã.”15

Într-o Notã informativã asupraorganizaþiei “Miºcarea de rezistenþã” dinRomânia, întocmitã împreunã cu listaparticipanþilor la aºa-zisul complot militar,mai sus menþionatã, organele sovieticearãtau: “Cu evenimentele începute la 24Februarie ºi terminate la 6 Martie cu venirea

la putere a guvernului Petru Groza seterminã prima perioadã de activitate areacþiunii române. Aceastã perioadã estecaracterizatã prin întãrirea miºcãrii derezistenþã din partea reacþiunii, care avea uncaracter politic, ºi prin naºterea ºi precizareaideilor despre organizarea miºcãrii derezistenþã militare.[…] Acest lucru (gruparearezistenþei politice sub conducerea lui IuliuManiu, n.n.) s-a manifestat cu deosebire înFebruarie 1945, când ºi casta militarã, alãturide toþi reacþionarii, a fost atrasã în luptapoliticã împotriva partidelor de stânga. Înfelul acesta reacþiunea a obþinut un dubluefect: antrenând la acþiune casta militarã, eaºi-a sporit forþele ºi, satisfãcând speranþelepolitice ale castei militare, ºi-a asiguratparticiparea acesteia la acþiunile eiviitoare.[…] În legãturã cu acþiunea miºcãriimilitare de rezistenþã, care începuse sã seformeze în acea perioadã (pe la sfârºitul luiFebruarie 1945), reacþionarii rãspândeauzvonuri cã între Uniunea Sovieticã ºi anglo-americani va izbucni un conflict armat,pentru a participa la el de partea anglo-americanilor. Aceastã pregãtire trebuia sã fieefectuatã de militari, cari s-au folosit deautoritatea Palatului ºi a Marelui Stat Major.În aceastã perioadã se contureazã ºiconducãtorii miºcãrii de rezistenþã militare:Rãdescu din partea Marelui Stat Major ºiGeneralul Aldea ºi alþi generali din parteaPalatului, despre care pe vremea aceea serãspândeau abia zvonuri. Ideea realizãriiunei miºcãri militare avea în vedere acþiunipe întregul teritoriu al României. La sfârºitullui Februarie 1945, reacþiunea pierde marelestat major, ca o poziþie de acþiune.[…] Înafara atragerii elementelor militare înmiºcarea de rezistenþã politicã, reacþiunease bazeazã pe efectul poziþiei politice a luiRãdescu în sânul militarilor”16

Istoricul Cristian Troncotã aratã cã “înscopul realizãrii unui plan de loviturã destat, acel “23 august invers”, adicã împotrivasovieticilor, în toamna lui 1945 începuserãprimele paraºutãri în cadrul operaþiunii„Gemsbrok” iniþiatã de germani pentru acontacta vârfurile armatei române.”17 Autorul

15 ***România ºi armistiþiul cu Naþiunile Unite, vol.II, ediþie de documente editatã de Arhivele Statului dinRomânia, Bucureºti, 1995, p.267-268.16 Florin Constantiniu, op. cit., p.83-85.

66 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200766 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200766 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200766 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

menþioneazã memoriile colonelului IonLissievici, ºef al S.S.I.-ului dupã arestarea luiEugen Cristescu, care spune cã la sfârºitullunii noiembrie 1944 a semnalat sovieticilorspre ºtiinþã “cazurile descoperite de agenþiai Serviciului de Informaþii german paraºutaþiîn zona Deva, Alba Iulia ºi Bãneasa”.18

Majoritatea grupurilor de paraºutiºti,subliniazã acelaºi memorialist, a fost arestatãde organele teritoriale ale InspectoratuluiGeneral al Jandarmeriei, în urmasemnalãrilor de cãtre S.S.I.“E greu de crezut,conchide autorul, cã aceºti paraºutiºticapturaþi nu au fost predaþi ºi sovieticilor sprea fi anchetaþi. Cel puþin datele ºi informaþiileobþinute din ancheta lor, conforminstrucþiunilor privind schimbul deinformaþii cu serviciile similare sovietice,trebuiau aduse la cunoºtinþa comanda-mentelor sovietice. Prin urmare, dininformaþiile rezultate în urma anchetelorinformaþive a primelor grupuri paraºutate degermani, precum ºi din jocul operativ cusursa dr. Þãranu, (fost radiotelegrafist alAbwehr-ului ºi recrutat apoi de sovietici)începuserã sã se contureze mai clar intenþiileplanului pucist al germanilor împreunã cuHoria Sima ºi colaboratorii sãi din guvernulde la Viena”.19

La sfârºitul lui octombrie 1945,generalul Susaikov, reprezentantul sovieticîn Comisia Aliatã de Control din România, acãutat sã justifice reprezentanþilor britanicºi american din aceiaºi comisie –vicemareºalul aerului Stevenson ºi generalulSchuyler – impunerea cu forþa a guvernuluiGroza, la ordinele mareºalului Malinovski,care comanda trupele sovietice în Ungariaºi se temea de o rãscoalã în spatelefrontului.20

În stadiul actual al cercetãrilor,documentele care sã confirme cu certitudineimplicarea unor generali ºi ofiþeri în aceastãacþiune sunt foarte puþine, însã existãconvingerea cã o parte din liderii militariromâni nu ar fi fost de acord cu prezenþa

trupelor sovietice în România ºi ar fi aderatla o acþiune conspirativã în acest sens.

Concomitent cu mãsurile de contracararea acestei preconizate contraofensivegermane, prin anihilarea acþiunilorantisovietice ºi anticomuniste desfãºurate îninteriorul teritoriului românesc, UniuneaSovieticã nu a neglijat nici mãsurileinformative pentru sprijinirea operaþiilormilitare pe frontul antihitlerist. A impus înacest sens autoritãþilor române o colaborarecare trebuia pusã în slujba acþiunilor militarecomune pânã la capitularea Germaniei ºiUngariei, conform articolului 1 dinConvenþia de Armistiþiu. Cristian Troncotãaratã cã în acest sens S.S.I.-ul, subordonatdirect, de la 20 octombrie 1944, Ministeruluide Rãzboi, a trebuit sã sufere uneletransformãri organizatorice care sã rãspundãnoilor imperative. A fost desfiinþatã, printrealtele, structura informativã a Frontului deEst (Eºalonul Mobil, birourile agenturilor,centrele ºi subcentrele informative), fiindcreat în schimb “Eºalonul Operativ” cãruia ise subordonau cele douã “centre deinformaþii” de pe lângã Armata 1 românã ºiArmata 4 românã. Secþia Informaþii aveamisiunea de a culege informaþii de pe frontulantihitlerist ºi a le pune la dispoziþia trupelorromâne ºi sovietice. Secþia Contraspionajtrebuia sã desfãºoare acþiuni de identificareºi arestare a agenþilor lansaþi de serviciile deinformaþii germane ºi maghiare. SecþiaContrasabotaj avea misiunea sã intensificemãsurile de siguranþã a intreprinderilorindustriale ºi depozitelor de materiale careinteresau economia de rãzboi împotrivaactelor de sabotaj ale agenþilor inamici. Erauvizate în special rafinãriile petroliere,depozitele de muniþii ºi carburanþi. Înoctombrie 1944 au fost elaborate“Instrucþiunile pentru organele informativece lucreazã în folosul armatelor deoperaþiuni” care, pe lângã mãsurileorganizatorice, stabileau metodele ºimijloacele preponderente: informatoritrimiºi peste liniile inamice; capturarea

17 Cristian Troncotã, Istoria serviciilor secrete. De la Cuza la Ceauºescu, Editura Ion Cristoiu, Bucureºti,1999, p.267.18 Ibidem.19 Ibidem.20 Florin Constantiniu, op. cit., p..65

67Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 67Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 67Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 67Mircea TÃNASE1945 – RIPOSTÃ SOVIETICÃ LA OPERAÞIUNILE . . .

documentelor din punctele de comandãinamice; cercetarea informativã aprizonierilor, refugiaþilor, populaþiei ºifuncþionarilor din zonã; cercetareaelementelor de echipament ºi tehnicãcapturate; observarea terestrã ºi aerianã;interceptarea radio etc. Erau vizate cuprecãdere cãile de comunicaþii, resurseleeconomice ale inamicului, configuraþiaterenului, aglomerãrile de populaþie dincentrele urbane ºi rurale ale frontului.21

Pentru atingerea obiectivelor propuse,Serviciul de Informaþii sovietic a iniþiatcrearea unui Centru Mixt informativromâno-sovietic, cu sediul la Arad. Deºi nua fost operaþionalizat, dovedindu-seineficient datoritã ritmului alert în care sedesfãºurau acþiunile militare pe front, centrulfusese constituit în scopul recrutãrii,pregãtirii ºi trimiterii în teritoriul inamic aagenþilor pentru obþinerea de informaþii caresã fie folosite în operaþiile militare aleFrontului 2 ucrainian. “Instrucþiunile specialepentru funcþionarea Centrului Mixt”,elaborate la 30-31 octombrie 1944, stabileaumisiunile echipelor ºi agenþilor ce trebuiaulansate/lansaþi în spatele liniilor inamiceEchipele erau constituite din tineri ofiþeri,buni cunoscãtori ai limbilor germanã ºimaghiarã, iar pregãtirea se executa princursuri comune, conduse de instructorisovietici ºi români. Partea sovieticã a pus ladispoziþie aparatura radio, materialul volant(avioane ºi paraºute), iar partea românãlocaluri de instruire, fonduri (douã treimi dinbugetul de 20. 613 000 lei pe trimestru,cealaltã treime fiind asiguratã de sovietici).Pregãtirea informativã, fãcutã exclusiv prinradio, precum ºi pregãtirearadiotelegrafiºtilor a fost fãcutã de specialiºtiisovietici. Componenþa echipelor ºi zonelede acþiune erau stabilite, de asemenea, deComandamentul sovietic.

Centrul Mixt a fost instalat la Arad, undeerau întrunite condiþiile de lansare aechipelor ºi de trafic radio, dat fiind faptulcã la momentul constituirii lui (toamna1944) Frontul 2 ucrainian finalizase Operaþia“Debreþin” ºi declanºase Operaþia

“Budapesta”. Cele 7 echipe (compuse fiecaredin 1-3 oameni, plus un radiotelegrafist)urmau sã acþioneze în regiunile Budapesta,Viena, Komarom-Gzor, în Germania de Sudºi la vest de Dunãre.

La 30 noiembrie 1944, în cadrul uneiºedinþe a reprezentanþilor români ºi sovietici,a fost adusã la cunoºtinþã hotãrâreaComandamentului Frontului 2 ucrainiancare renunþase la procurarea informaþiilorde mare adâncime, invocând o serie deservituþi pe care acestea le presupuneau înculegerea ºi exploatatrea acestora. Dândprioritate culegerii informaþiilor pe oadâncime de 50-60 km în spatele frontuluiinamic, sovieticii cereau desfiinþarea, ca fiindinadecvat noilor condiþii în care luptauarmatele române ºi sovietice, a CentruluiMixt de la Arad. Partea românã s-a pronunþatpentru menþinerea centrului, opinând capregãtirea ºi dotarea echipelor sã fie preluatede Marele Stat Major român, iar instructajulinformativ sã se facã de Serviciul deInformaþii român. Deºi derularea ulterioarãa operaþiunilor militare ar fi justificatmenþinerea acestui centru ºi intrarea lui înfuncþiune (Operaþiunea “Budapesta” a duratpânã în 15 februarie 1945) sovieticii nu ºi-au dat consimþãmântul în menþinereaacestuia. Motivele renunþãrii la aceastãacþiune sunt puse de Cristian Troncotã peipoteza cã sovieticii s-ar fi putut teme de“defecþiunea” acestor agenþi sau“întoarcerea” lor de cãtre serviciilecontrainformaþive adverse. De asemenea,puteau fi luate în calcul ºi riscurile acestormisiuni informative, nejustificate prin prismarapiditãþii cu care erau preconizate a sedesfãºura acþiunile militare, justificate, lamomentul respectiv, de succesul rapid alOperaþiunii “Debreþin”. O altã ipotezã esteaceea a creãrii acestui centru doar în scopultestãrii, de cãtre sovietici, a capacitãþiiinformative a serviciilor de informaþiiromâneºti în vestul Europei.22

Evidenþiind ºirul de evenimentepetrecute într-un timp foarte scurt –capturarea liderilor acþiunii progermaneConstantin Stoicãnescu ºi Andreas Schmidt

21 Cristian Troncotã, op. cit., p.255-262.22 Ibidem, p. 263-268.

68 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200768 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200768 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200768 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

ºi arestarea, în acelaºi context, a generaluluiGheorghe Avramescu, deportarea etnicilorgermani din România, arestãrile masive înrândurile organizaþiilor legionare ºigermane, epurãrile masive în rândurilearmatei române, rãsturnarea guvernuluiNicolae Rãdescu – istoricul Dorin Dobrincuîºi pune întrebarea dacã acestea sunt doarsimple coincidenþe sau între ele ºi instaurareaguvernului Petru Groza ar fi existat olegãturã. Deºi acceptã cã acþiunea germano-legionarã, sentimentele antisovietice alemajoritãþii ofiþerilor superiori români ºiimplicarea unora în acþiuni conspirative,lipsa de simpatie în interiorul clasei politicetradiþionale din România au concurat lapunerea mai rapidã în practicã a mãsurilorde comunizare a þãrii, autorul nu este deacord cã se poate stabili o relaþie cauzalãîntre declanºarea ofensivei germane dinUngaria ºi impunerea guvernului PetruGroza la Bucureºti, considerând cã alãturide crearea Guvernului Naþional Român dela Viena ºi a Armatei Naþionale de Eliberare,încercarea de realizare a unui 23 augustinvers (Operaþiunea „DeºteptareaPrimãverii”) a fost doar expresia disperãriiBerlinului în ultima parte a rãzboiului.23 Lacare, din pãcate, au subscris ºi mulþi români,unii – legionarii – convinºi ºi cointeresaþi derevenirea la putere cu sprijin german, iar alþii– cercurile politice tradiþionale – interesate,în cazul unei contraofensive germaneîncununatã de succes, de o intervenþiemilitarã anglo-americanã care sã scapeRomânia de sovietici. Mãsurile luate desovietici pentru a contracara aceastã acþiunenu i-au lãsat însã nici cei mai mici sorþi deizbândã. Reducerea drasticã a forþelormilitare româneºti din interior, precum ºisupravegherea atentã a celor care erau

încadrate în dispozitivul militar sovietic,mergând pânã la neutralizarea acelorcomandanþi care deveniserã suspecþi,indiferent de rangul lor, coroborate cu oatentã anihilare de cãtre serviciile secrete aacþiunilor legionarilor care încercau sãcanalizez nemulþumirea populaþiei îndirecþia unei acþiuni antisovietice24, au fãcutca aceasta sã fie înnãbuºitã din faºã.

La aceiaºi întrebare, dacã existã într-adevãr o legãturã între instalarea guvernuluiGroza ºi ofensiva germanã din Ungaria,academicianul Florin Constantiniu considerãcã pânã la proba arhivelor sovietice ºiromâneºti încã necercetate ºi care sãevidenþieze o relaþie cauzalã întredeclanºarea contraofensivei germane dinmartie 1945 în Ungaria – corelatã cuacþiunea subversivã din România – ºiinstalarea de cãtre sovietici, în aceiaºi zi de6 martie 1945, a guvernului Petru Groza înRomânia, sunt motive sã ne îndoim cã ar fimai mult decât o simplã coincidenþã.Instalarea guvernului controlat de comuniºtinu ar fi fost decât consecinþa unei replici“simetrice” pe care sovietice au dat-o acþiuniibritanice de impunere a guvernului grec laAtena, în decembrie 1944, în spiritulacordului de procentaj dintre Churchill ºiStalin din octombrie 1944, prin care URSSprimea 90% în România, iar Marea Britanie90% în Grecia25. Chiar dacã aceste acþiuninu a putut decât, cel mult, sã grãbeascã, fãrãînsã a o determina, intervenþia Moscovei înRomânia, reputatul istoric conchide cã, “îniarna 1944-1945, forþe de rezistenþãanticomunistã din România au încercat sãscoatã Armata Roºie din aceastã þarã, printr-o acþiune care se singularizeazã, princaracterul ei, în Europa.”26

23 Dorin Dobrincu, op. cit., p. 288-289.24Ibidem, p. 288.25 Florin Constantiniu, op. cit., p.65.26 Ibidem.

ABSTRACT

Dropping some groups of agents, with intelligence and political missions destined fororganizing and fighting behind the Soviet lines (Operation “Paratroopers”), and attracting

69Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 69Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 69Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 69Mircea TÃNASE1945 – RIPOSTÃ SOVIETICÃ LA OPERAÞIUNILE . . .

some Romanian top generals to turn the front were some of the Germans’ plans designedto counter the outcomes of the 23 August 1944 event.

The missions conducted by these airborne groups in Romania, groups comprising mainlyRomanian legionnaires with a low level of training, and the other German attempts torevert the 23rd of August 1944 profound change did not have the desired effects. Romaniaremained the Soviet Union’s close military and political ally. Although the vast majority ofsenior officers were having strong anti-Soviet feelings, the Romanian military adherence tothis action, which was considered a condition for success, proved baseless because it ignoredthe esprit de corps and their unwillingness to accept disorder at the top of the ArmedForces. The lack of cohesion within the Legionnaire Movement, together with the presenceof more numerous and stronger Soviet forces inside Romania added to this situation. Thepresence of the Soviet forces inside Romania created a justifiable fear of their reprisals; asa result, these groups did not conduct any direct actions. The measures the Soviets tookbehind the front line had a very bad influence over the Romanian society at large.

Many people wondered whether the Soviets’ decision to install the Petru Groza’sGovernment, on the 6th of March 1945, was a consequence of or a simple coincidencewith the planned German counteroffensive. A clear and articulated answer to this questionwas not given yet. However, it is now very well known that Romania’s path towardscommunism was opened and the State’s oppressive apparatus started reacting harsher. As aresult, the members of these groups became more reluctant to conduct any mission, theirsubsequent actions including gathering and sending political, military and social intelligenceto Germany. Their efforts were, however, useless.

70 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200770 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200770 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200770 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

71Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 71Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 71Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 71Nicolae MIHUVARIANTE PROPUSE DE MAGHIARI PENTRU ,,REZOLVAREA PROBLEMEI TRANSILVANIEI”

Analiza notelor ºi rapoartelorinformative furnizate de diferite

structuri de informaþii româneºti conduce laformarea unei concluzii certe cã la praguldintre anii 1944-1945, atât guvernelemaghiare care s-au succedat, indiferent decoloratura lor politicã, cât ºi cercurilemaghiare transilvãnene, au conlucrat laelaborarea ºi aplicarea unor strategii legatede prezenþa ºi ascendenþa elementuluimaghiar în Ardeal. O primã miºcare tacticãs-a concretizat prin numãrul mare de etnicimaghiari înscriºi în partidele de stânga. Nuconta dacã în urmã cu numai câteva zile,înainte de intrarea trupelor sovietice înprovincie, cei mai mulþi dintre ei militaserãactiv în diverse formaþiuni fasciste. Cauza lornaþionalã reclama unitate de acþiune,disciplinã ºi obedienþã faþã de noii stãpâni.

Pe de altã parte, ruºii nu erau interesaþisã satisfacã prea devreme pretenþiileromâneºti. Menþinerea unei stãri denesiguranþã în legãturã cu soarta Ardealului,le oferea o multitudine de avantaje.Recuperarea Transilvaniei era o bunãmotivaþie pentru soldaþii români angajaþi pefrontul de Vest. Pentru guvernul de laBucureºti, viitorul politic al Translivaniei erafolosit ca monedã de ºantaj. În plus, acestteritoriu putea fi lesne jefuit, fãrã ca mãrfurilece se scurgeau cãtre U.R.S.S. sã fieînregistrate în contul despãgubirilor ce nereveneau de pe urma Armistiþiului.

La sfârºitul lunii noiembrie 1944, CentrulZonal de Informaþii de la Sibiu anunþa despreiminenþa punerii în discuþie a unui scenariulansat de cãtre intelectualitatea maghiarã dinCluj, conform cãruia întreaga Transilvanie vafi încorporatã Uniunii Sovietice, ca urmare adeclanºãrii unei crize guvernamentale, pefondul nemulþumirilor populaþiei1. În condiþiile

VARIANTE PROPUSE DEMAGHIARI PENTRU,,REZOLVAREAPROBLEMEITRANSILVANIEI”,1944 - 1945

Nicolae MIHU*

* Doctorand la Universitatea din Oradea1 Arhivele Serviciului Român de Informaþii, (în continuareA.S.R.I.), fond Documentar, dos. 6006, f. 151

72 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200772 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200772 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200772 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

imposibilitãþii reinstaurãrii supremaþieiUngariei pe teritoriul ardelean, fruntaºiimaghiari acceptau ideea creãrii unui modulteritorial supus protectoratului sovietic. Erauna dintre variantele minimale alepretenþiilor maghiare. Administrareamajoritãþii judeþelor ardelene fusese dejaacaparatã de maghiari, care constataserã cã“se poate trãi” ºi cu ruºii.

O bunã parte a adepþilor varianteiminimale s-au încãpãþânat sã creadã înrealizarea ei ºi dupã data de 9 martie 1945,când s-a dispus oficial reintegrarea teritorialãa Ardealului în hotarele României. Mãrturiestã raportul Legiunii de Jandarmi Bihor, încare este surprinsã atitudinea ungurilor dinOradea la aflarea veºtii, ce le-a produs o„mare nemulþumire vãzând cã toatestãruinþele lor au fost zadarnice pentruîmpiedicarea [revenirii] autoritãþilor româneîn Ardealul de Nord”2. Urmãtorii paºi au fostfãcuþi în direcþia obstrucþionãrii reinstalãriiautoritãþilor româneºti ºi sabotãrii activitãþiiadministrative a acestora.

În fruntea acþiunilor s-au aflat din nougrupurile de intelectuali. Funcþionarii dinOradea au decis – se relateazã într-un raport– „ca fiecare dintre ei sã fie ferm hotãrâþi sãnu cedeze sub nici o formã funcþiunile ce leocupã autoritãþilor româneºti, ba chiar dacãvor fi ocupate de români, sã caute cu oricepreþ împiedicarea bunului mers alserviciului, cãutând în felul acesta sã arateAliaþilor cã românii nu sunt în stare sãrespecte condiþiunile de armistiþiu cu URSSºi administrarea Ardealului”. Pe de altã parte,muncitorii de la Uzina Electricã hotãrâserãsã nu accepte „conducerea româneascã,crezând cã chiar dacã se vor ivi divergenþeîntre ei ºi români la preluarea serviciului,vor avea sprijinul populaþiei minoritaremaghiare” 3. Perioada de tatonare s-a întinspânã la mijlocul lunii aprilie, fiind mereuamânatã revenirea prefecturii de la Beiuº.Lucruri similare s-au petrecut ºi în alte judeþe.Aceastã tergiversare a nãscut suspiciuni în

mediile româneºti, mai ales la sate, undelocuitorii erau „cât se poate de îngrijoraþi –se semnala într-o notã informativã – pentrufaptul cã nici pânã în prezent autoritãþileromâneºti nu au intrat pentru ocupareateritoriilor, aºa dupã cum s-a comunicat”prin presã4.

O altã variantã referitoare la soartaArdealului, lansatã de guvernul maghiarprocomunist de la Debreþin, viza obþinereastatutului de autonomie pentru aceastã vecheprovincie româneascã, în care minoritateamaghiarã sã deþinã conducerea sub masca„noii democraþii”. La 2 ianuarie 1945,Subcentrul de Informaþii din Arad trimitea onotã informativã care confirma existenþa uneireþele maghiare cu terminaþiile la Cluj, pusãîn slujba materializãrii acestui proiect.Culese de locotenentul Botto, „ºeful MuziciiMilitare”, întors de la Cluj, informaþiilerelatau cã „din cercurile politice localetranspirã ºtirea cã noul guvern maghiarinstituit la Debreczen, depune toate sforþãrilepe lângã guvernul Uniunii Sovietice, de aadmite autonomia Ardealului”. În acest sens- continua nota – „se spune cã la Cluj ar fiavut loc o consfãtuire la care, pe lângãdelegaþia maghiarã, ar fi luat parte mai mulþiofiþeri români, ºi în care s-a discutatautonomia Ardealului”5. La fel ca ºi în timpulinvaziei din septembrie 1944, cercurilerevizioniste maghiare încercau iarãºi, în„mãrinimia lor”, sã-i atragã ºi pe români departea cauzei lor, dovadã cã la întrunirilelor secrete fuseserã invitaþi ºi ofiþeri români.O notã informativã a Centrului de Informaþiidin Cluj, întocmitã la 15 aprilie 1945,confirma activitatea guvernului maghiar pelinia cultivãrii ideii autonomiei Ardealului,sub protectorat sovietic. În acest scop sefoloseau agenþi ºi funcþionari publici din fostaadministraþie horthystã, care se reîntorceauîn Transilvania, apelându-se chiar la sprijinulunor ofiþeri români care ar îmbrãþiºa ideea6.

Dupã revenirea Ardealului de Nord înhotarele sale fireºti, maghiarii au trecut la

2 Arhivele Naþionale –Direcþia Judeþeanã Bihor, (în continuare AN – DJBh), fond Prefectura judeþului Bihor,dos. 5/4028/1945, f. 13 Ibidem4 Ibidem, dos. 6. a/4460/1945, f. 155 ASRI, fond Documentar, dos. 6006, f. 1946 Ibidem, f. 196/5

73Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 73Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 73Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 73Nicolae MIHUVARIANTE PROPUSE DE MAGHIARI PENTRU ,,REZOLVAREA PROBLEMEI TRANSILVANIEI”

punerea în practicã a variantei minimale,care viza recuperarea unei suprafeþe maireduse din teritoriul transilvãnean. În a douajumãtate a lunii martie 1945, organeleromâneºti de informaþii erau la curent cuplecarea la Moscova a unei delegaþii aguvernului maghiar, formatã din patrureprezentanþi, cu scopul de a influenþapoziþia sovieticilor, cãutând cu acest prilejsã demonstreze cã „ungurii s-au încadratperfect în noua ordine socialã, ceea cedovedeºte cã acest popor este eminamenteprogresist, în contradicþie cu elementul etnicromânesc care este reacþionar ºi profascist”7.Informaþia a fost culeasã de cãtre jandarmiidin Beiuº, în urma punerii sub observare aactivitãþii cercurilor maghiare din oraº.Acestea vehiculau ideea cã „Comisia va maidovedi cã Ungaria încã în anul 1918 a fostun teren propice pentru comunism, darromânii au fost aceia care au înãbuºit însânge revoluþia proletariatului maghiar”8. Înraport se atrãgea atenþia asupra acestuiraþionament, subliniindu-se cã „unguriisperã cã prin aceastã manevrã vor reuºi casã obþinã aprobarea mareºalului Stalin, capãrþile din Criºana, Sãtmar ºi Sãlaj sã fieanexate la Ungaria ºi numai partea de Est aArdealului de Nord sã fie predatã României”9.

Guvernul de la Debreþin nu era strãinde miºcãrile maghiarimii din Ardeal, ba chiarle coordona. Pe ruta Debreþin-Satu Mare-Cluj activa o reþea de spionaj maghiar, careaplica directivele transmise de guvernulmaghiar prin intermediul cãpitanului„Szombaty Paul, consilier pe lângã guvernuldin Debreþin ºi ginerele industriaºuluiIlajtajer din Satu Mare”. Ofiþerul fãcea desevizite în Ardeal ºi se aflase la Cluj chiar înzilele în care se deplasaserã în localitateoficialitãþile române spre a sãrbãtorireîntregirea teritorialã a þãrii. Din reþeaua safãcea parte ºi ºeful Biroului politic din cadrulSiguranþei din Satu Mare10.

Încurajaþi de atitudinea favorabilã asovieticilor, ungurii au trecut la aplicareaplanului minimal, care debuta cu acapararea

centrelor administrative din judeþele nord-vestice ale Ardealului. Cu deosebitãîngrijorare, Centrul de Informaþii al S.S.I. dinSibiu, pe 28 noiembrie 1944, informaBucureºtii despre afiºarea în municipiul Cluja unei ordonanþe emise de Prefecturã, princare aceasta anunþa trecerea Ardealului deNord sub administraþie militarã sovieticã. Înacelaºi material mai erau stipulate începerearecensãmântului, instituirea noilor posturi decontrol pe traseul vechii frontiere fixate prinDictatul de la Viena ºi reinstalarea în posturia funcþionarilor fostei administraþii maghiare.

Noul prefect al Clujului, Teofil Vescan,devenea instrumentul intereselor strãine deþarã. „Pânã inclusiv 12 noiembrie - decretaacesta - toþi cetãþenii se vor înscrie în listelecivile, care vor fi totodatã ºi liste derecenzare a populaþiei. Toþi locuitorii suntobligaþi sã declare toate bunurile mobiliare,cum sunt: animale, mobilier, rufãrie de oricecategorie, cereale, zarzavaturi, unturã, ulei,etc”. ªirul anomaliilor nu se oprea însã aici,pentru cã la punctul trei al ordonanþei,prefectul instituia un veritabil embargoeconomic asupra întregului judeþ. „Nimeni– ordona el – nu are voie sã vândã sau sãînstrãineze ceva din ceea ce posedã, nici sãscoatã afarã din comunã sau judeþ”, aceastaîn condiþiile în care spre Ungaria se scurgeaunecontrolat importante cantitãþi de alimente,chiar dacã România se afla în rãzboi cu þaravecinã. ªi pentru ca lista aberaþiilor sã fiecompletã, la punctele 4 ºi 5 ale ordonanþei,Vescan repunea în drepturi vechile practicihorthyste: „La punctele de trecere la graniþaDictatului de la Viena, începând cu data de9 noiembrie 1944, orele 12, s-a instituitcontrol, întocmai ca înainte sub stãpânireaungureascã – ºi – se cere tuturorfuncþionarilor regimului unguresc sã-ºi reiafuncþiunile, sub ameninþarea cu gravesancþiuni”11.

Comportamentul acestui oportunistvenea sã confirme temerile nutrite depopulaþia româneascã a judeþului Cluj lasfârºitul lunii octombrie, cu atât mai mult

7 AN-DJBh, fond Prefectura judeþului Bihor, dos. 6.a/3841/1945, f. 18 Ibidem9 Ibidem10 ASRI, fond Documentar, dos. 6006, f. 293-29811 Ibidem, f. 150

74 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200774 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200774 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200774 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

cu cât cercurile maghiare încercaserã sãîmpiedice reapariþia ziarului TribunaArdealului, singurul cotidian de limbãromânã din Ardealul de Nord. Demersul lora fost însã contracarat de opoziþiaintelectualitãþii româneºti. Cu toate acestea,gruparea filomaghiarã reuºeºte sã impunãcenzurarea articolelor care prezentaucomportamentul abuziv al nucleuluimaghiar infiltrat la putere, motivând cãacestea „ar putea sã tulbure raporturile depaºnicã convieþuire a naþionalitãþilor dinArdeal”12.

În Bihor, odatã cu eliberarea pãrþii denord a judeþului de cãtre trupele sovieto-române, o serie de etnici maghiari fugiþi dinteritoriul românesc în anii 1940-1944, auînceput sã se reîntoarcã pe la casele lor. Pela mijlocul lunii noiembrie, în Uileacu deBeiuº s-au întors ºase, în Finiº opt, iar înTãrcaia 35 de persoane13. Alþii au rãmas pemai departe în Bihorul de Nord, cu speranþacã autoritãþile militare sovietice de ocupaþievor da câºtig de cauzã Ungariei în privinþaatribuirii Ardealului, mai ales cã revenireaautoritãþilor româneºti la Oradea a fost descurtã duratã.

Retragerea administraþiei româneºti lasud de frontiera trasatã prin Dictatul de laViena, la somaþia Comandamentului MilitarSovietic, a produs satisfacþie în cercurilemaghiare, încredinþate, o datã în plus, cãArdealul de Nord va reveni Ungariei dupãîncheierea rãzboiului. Pe de altã parte,situaþia a produs consternare ºi derutã înrândurile românilor14. În special bãrbaþiichemaþi la concentrare erau demoralizaþidin aceastã pricinã, întrebându-se, pe bunãdreptate – se relata într-un raport dinnoiembrie 1944 – „de ce mai sunt chemaþi,dacã nu ni se dã Ardealul de Nord (înapoi) -ºi cã - autoritãþile ºi populaþia din aceaprovincie ºi în prezent sunt batjocoriþi deunguri”15. Starea de nesiguranþã eraîntreþinutã ºi de numãrul mare de unguri care

emigrau nestingheriþi din Ungaria ºi sestabileau în continuare pe teritoriulArdealului, la ordinele guvernuluiprocomunist de la Debreþin, într-un efortdisperat de a modifica balanþa etnicã, înperspectiva negocierii sorþii Transilvaniei laviitoarea Conferinþã de Pace16. „Se înmulþeºtepopulaþia maghiarã pe teritoriul þãrii –atrãgea atenþia Inspectoratul General alJandarmeriei, care avea cunoºtinþã cãintelectualitatea maghiarã pregãteºteorganizarea unui plebiscit asemenea celuide la Cluj17. Dacã în septembrie maghiariise autodeclarau cei mai aprigi luptãtoriantibolºevici, acum majoritatea lor seînscriseserã în Partidul Comunist, mânaþi deaceleaºi interese legate de recâºtigareaArdealului. În darea de seamã pe lunadecembrie 1944, asupra stãrii de spirit apopulaþiei, prefectura constata faptul cãpopulaþia româneascã era convinsã cã„ungurii vor reuºi sã câºtige simpatia ruºilor,înscriindu-se toþi în Partidul Comunist, ºi deciun câºtig de cauzã în legãturã cu viitoareasoartã a Ardealului”18.

Neliniºtiþi erau ºi refugiaþii stabiliþi însudul Bihorului. Aceºtia erau împiedicaþisistematic de noile autoritãþi maghiareprocomuniste, de la Oradea, sã se reîntoarcãla vetrele lor din Bihorul de Nord. Grãitoarepentru ilustrarea acestei imposibile situaþiieste plângerea þãranului român ªtefan Bochiºdin comuna Diosig, în care sunt descriseabuzurile administraþiei locale ºi ale aºa-zisei„Poliþie Românã”, ambele alcãtuite exclusivdin minoritari maghiari. Referindu-se laabuzurile acestora, omul reclama faptul cã„ei - ungurii - în mare numãr, sunt înarmaþi,având acasã la ei arme ºi muniþii, ºiconstituindu-se câte 2-3, intrã pe la caseleromânilor, chiar de multe ori ºi noaptea, ºile ia tot ce gãsesc mai de valoare, haine,cereale, vin, vite etc., spunând cã se trimitpentru armatã ºi spitale, ºi când acolo, împartjaful între ei”. Dupã care mai exemplifica

12 Ibidem, f. 163-16513 AN-DJBh, fond Legiunea de Jandarmi Bihor, dos. 33/1944, f. 20114 Idem, fond Prefectura judeþului Bihor, (inv. 142) dos. 79/1944, f. 10015 Ibidem, f. 10116 AN-DJBh, fond Legiunea de Jandarmi Bihor, dos. 33/1944, f. 18917 Ibidem, dos. 23/1944-1945, f. 98818 Ibidem, f. 248-249

75Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 75Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 75Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 75Nicolae MIHUVARIANTE PROPUSE DE MAGHIARI PENTRU ,,REZOLVAREA PROBLEMEI TRANSILVANIEI”

cu o „altã faptã dureroasã pentru noi: au luatTricolorul Românesc, care era scos afarã laPrimãrie, ºi l-au cãlcat în noroi” ºi cã „dacãse duce vreun român la Primãrie sã se plângãcu ceva, nu-l ascultã ºi îi spun rãstit peungureºte «sã vii mâine !», fiindcã toþifuncþionarii ºi slujitorii Primãriei sunt unguriºi nici nu cunosc limba românã”19.

Reîntoarcerea refugiaþilor români a fostîmpiedicatã ºi dupã data de 6 martie 1945.În Bihor ºi Satu Mare, poliþiile popularemaghiare au blocat trenurile cu carereveneau þãranii români din exilul de patruani. Dintr-o telegramã adresatã desubprefectul Bihorului, Csillag Andras, aflãmcã între români ºi structurile militarizateungureºti s-au iscat incidente sângeroase, pefondul refuzului maghiarilor de a-i lãsa perefugiaþi sã-ºi ocupe fostele gospodãrii.Norocul românilor a fost cã în zona Diosig-Piºcolt mai erau cantonate trupe ale armateinoastre, care au intervenit în favoarea lor20.

Ca un corolar al stãrii de anormalitateace domnea în întreaga zonã de ocupaþiemilitarã sovieticã este o notã informativã aCentrului de Informaþii din Cluj, remisãforurilor sale superioare pe 23 decembrie1944. Tocmai acolo unde sovieticii invocaunecesitatea menþinerii unei administraþiieficiente prin armata proprie, motivând cãautoritãþile româneºti n-ar fi capabile sãasigure un climat de liniºte în spatele frontului,serviciile noastre de informaþii constataudeznãdejdea cumplitã în care trãia populaþia

româneascã, confruntatã cu haosul ce domneaîn Ardealul de Nord, datoritã lipseiadministraþiei, poliþiei ºi jandarmeriei, acþiuniibandelor de rãufãcãtori care jefuiau sateleromâneºti, ori a primarilor unguri care fãceaurechiziþii numai de la þãranii români. Iatã cumeste prezentatã succint aceastã sumbrã realitate:

„În Transilvania de Nord, care esteconsideratã ca «þara nimãnui», lipsitã deadministraþii, poliþie ºi jandarmerie, cutreierãîn lung ºi în lat bandele de rãufãcãtori ºiindivizi suspecþi, care propagã idei deextremã stângã. În comunele româneºti s-auformat gãrzi cetãþeneºti, care cautã sã seapere cu arma faþã de jefuitori, ºi cu dispreþfaþã de propovãduitorii unui crez care nueste ºi al lor. În satele româneºti, unde s-austabilit coloniºti unguri în ultimii patru ani,sunt primari unguri. Aceºti primari, care facrechiziþiile de animale, haine ºi alimente,aruncã cotele pentru rechiziþii numai asupraromânilor, ungurii fiind puºi la adãpost, sauli se fac rechiziþii numai de formã.Rechiziþiile se fac cu asistenþa unei patrulede soldaþi. Ungurii se preteazã la jafuri înstil mare. Astfel, ungurii care au fostprizonieri în URSS, înapoiaþi acasã ºiîmbrãcaþi în uniformã ruseascã, cutreierãsatele româneºti ºi îi jefuiesc pe români.Administraþia ungureascã este pe întregcuprinsul Ardealului de Nord. Democraþiiunguri, care pânã ieri au asasinat preoþi ºiînvãþãtori români, azi se erijeazã în mariumanitariºti, cerând pentru ei privilegii”21.

19 Idem, fond Comitetul Judeþean Bihor al P.C.R., dos. 5/1944-1947, f. 5-620 Idem, fond Prefectura judeþului Bihor, inventar 189, dos. 16/102/1945, f. 721 ASRI, fond Documentar, dos. 6006, f. 180-183

ABSTRACT

The article refers to a very tensioned period of the history of Romania namely thesituation of Transylvania at the interference of the year 1944-1945.

The author evaluates unpublished documents discovered in the archives of the RomaniaInformation Service, documents from which results that during the reference period, bothHungarian Governments, without matter about their political orientation, and the Hungariansfrom Transylvania, have worked together to the elaboration and application of some strategiesrelated to the presence and to the ascendance of Hungarian element in Ardeal.

The variants advanced by the Hungarians aimed at the creation of a territorial moduleunder the influence of the Soviet protectorate or at the attainment of the statute of autonomyfor this old Romanian province, the last variant being released even by the pro-communistGovernment from Debrecen.

76 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200776 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200776 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200776 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

77Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 77Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 77Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 77Vasile VALENTIN UNELE APRECIERI DESPRE STAREA DE SPIRIT A POPULAÞIEI DIN VESTUL ROMÂNIEI . . .

Evenimentele politice ºi militare dinvara anului 1944 au produs schimbãri

semnificative în viaþa cotidianã a românilor.Schimbarea aliatului militar, o nouã liniepoliticã internã ºi externã, coroborate cuproblemele de naturã economicã (distrugereamai multor obiective economice din cauzabombardamentelor inamice, concentrareaeconomiei într-una de rãzboi, insuficienþaforþei de muncã în industrie ºi agriculturã) ºisocialã (populaþia afectatã de rãzboi prinpierderile de vieþi omeneºti, distrugerea anumeroase locuinþe în urma raidurilor aeriene,nemulþumiri provocate de absenþa din ce înce mai pronunþatã a articolelor de primãnecesitate) au constituit principalelecoordonate ale vieþii de zi cu zi a românilor înzilele fierbinþi ale lunii august 1944. Abuzurilearmatei sovietice, lipsa cronicã a produselorde strictã necesitate, adoptarea reformei agrareºi aplicarea acesteia, fenomenul infracþional ºipromovarea unui nou tip de politicã înRomânia sunt surprinse, cu obiectivate, înarticol ºi care se constituie într-un studiu decaz, întrucât prezintã situaþia existentã în vestulRomâniei în primii ani postbelici (23 august1944-31 decembrie 1947).

Actul de la 23 august 1944 a marcat o nouãetapã în istoria României, renunþarea lacolaborarea militarã cu Germania ºi adoptareaunei noi politici militaro-diplomaticã (alãturide Coaliþia Naþiunilor Unite). Acþiunea forþelorpolitice de la Bucureºti, aflate sub conducerearegelui Mihai I, au avut drept rezultatîndepãrtarea regimului antonescian ºiadoptarea unei noi politici militaro-diplomatice (alãturi de Coaliþia NaþiunilorUnite). Trupele sovietice aflate în înaintarecãtre Germania au primit un ajutor consistentdin partea armatelor române, pe de o parte,prin întoarcerea armelor împotriva fostuluialiat, pe de altã parte, prin participarea forþelorromâneºti la operaþiunile militare purtate în

UNELE APRECIERIDESPRESTAREA DE SPIRIT APOPULAÞIEI DINVESTUL ROMÂNIEIÎN PERIOADA 23AUGUST 1944 – 31DECEMBRIE 1947

Vasile VALENTIN*

* Cercetãtor - CNSAS, Bucureºti

78 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200778 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200778 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200778 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Ungaria, Cehoslovacia ºi Austria. PrezenþaArmatei Roºii s-a simþit din plin prinnumeroasele abuzuri comise asuprapopulaþiei civile ºi a forþelor de ordine, înperioada 1944-1946. Atacurile armatelorsovietice s-au înregistrat pe tot teritoriulRomâniei, astfel, în ziua de 26 octombrie1944, 12 soldaþi sovietici au atacat postulde jandarmi Sãldabagiul de Munte dinLegiunea de Jandarmi Bihor, ocazie cu carea ridicat tot armamentul disponibil la postplus muniþie ºi echipament.

Acþiuni împotriva jandarmilor au maiavut loc ºi putem exemplifica:

patrula postului de Jandarmi Þeþchia,jud.Bihor, în timp ce se afla în misiune, afost dezarmatã de un ofiþer ºi 3 ostaºiîmbrãcaþi în uniforma Armatei Roºii; ºefulpatrulei, sergent major Stoica Anghel, s-aopus ºi a plãtit cu viaþa;1

o incidentul din 16 noiembrie 1944, cândpostul de Jandarmi Bencecul de Sus, Timiº, afost devastat de 5 soldaþi sovietici, prada fiindarmele ºi efectele militare aparþinândjandarmilor. Umilirea constituia o formã dedistracþie pentru soldaþii Armatei Roºii, care ofoloseau ori de câte ori aveau ocazia, aºa cums-a întâmplat ºi în ziua de 6 decembrie 1944,ora 14.30, când 4 ostaºi sovietici l-au pãlmuitîn public ºi l-au dezarmat de pistol peplutonierul major T. Rotaru2.

o în noaptea de 21/22 decembrie 1944,mai mulþi ostaºi îmbrãcaþi în uniformaArmatei Sovietice au asasinat în comunaBucova, jud.Timiº-Torontal, pe jandarmulplutonier Tãnase Petre, încadrat la Centrulde Instrucþie nr.1 Jandarmi, trimis în misiunede Inspectoratul Jandarmi Timiº;3

o în ziua de 5 ianuarie 1945, un soldatsovietic a sosit la postul de jandarmiTopolovãþul Mare, jud.Timiº, unde a cerut ocãruþã pentru a merge la Timiºoara. Cu toatecã ºeful de post i-a promis cã-i va da o cãruþã,ostaºul a pãtruns în locuinþa acestuia,

ameninþându-l cu împuºcarea, apoi trecând,în cancelaria postului a rãsturnat toatebirourile, distrugând aparatul telefonic. ªefulde post a reuºit sã anunþe ofiþerii sovieticidin localitate care s-au deplasat la sediulJandarmeriei ºi l-au ridicat pe soldatul aflatîn stare de ebrietate, însã, nu înainte caacesta sã-l rãneascã pe plutonierul GeorgescuDumitru (ºeful de post)4.

De altfel, despre abuzurile Armatei Roºiipe teritoriul României se cunosc foarte multeamãnunte (au fost publicate volume dedocumente, studii, etc), iar, tabloul datelorpoate fi completat cu cel oferit deInspectoratul General al Jandarmeriei la datade 1 februarie 1945. Din nota informativãrezultã urmãtoarele cifre: 5

Agresiuni asupra jandarmilor numãrdezarmaþi 1.375uciºi 20rãniþi 48

Devastãri numãrInstituþii.ale.statului 1.583Magazii,.depozite 2.239Locuinþe 73.050Ferme,.conace 2.228Întreprinderi 735Biserici 401Vagoane.CFR 854Diferite 566

Vehicule.confiscate numãrauto 1.260cãruþe,.trãsuri 46.603motociclete 1.396biciclete 1.361hamuri.perechi 7.261tractoare 239

Animale.confiscate numãrcai 96.350boi.ºi.vaci 67.218

1 Ioan Scurtu, România.Retragerea trupelor sovietice.1958, Ed.Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1996, p.1332 Direcþia Arhivelor Naþionale Istorice Centrale ( D.A.N.I.C ), fond Inspectoratul General al Jandarmeriei (I.G.J), dos.23/1945, f. 263; Vezi, pe larg, despre aceastã politicã urmãtoarele cãrþi: Antonio Faur,Comportamentul militarilor sovietici în judeþele din vestul României (1944-1945),Editura Universitãþiidin Oradea, vol. I, 2000, 401 p.; vol. II, 2003, 336 p.; Idem, Raporturile armatei sovietice cu populaþia ºiadministraþia din vestul României (1944-1945), Editura Universitãþii din Oradea, 2002, 454 p.3 Ioan Scurtu, op.cit, p.1394 Ibidem, f. 142-1435 Ibidem, f. 117,118

79Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 79Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 79Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 79Vasile VALENTIN UNELE APRECIERI DESPRE STAREA DE SPIRIT A POPULAÞIEI DIN VESTUL ROMÂNIEI . . .

oi 309.351porci 107.139pãsãri 382.351

Cereale confiscate.Kg.grâu 42.833.996porumb 39.231.347orz 23.266.311ovãz 32.474.660fân 123.990.929

Alte abuzuribãuturi confiscate ( þuicã,vin ) 23.634.124 litridiferite.produse 7.056.143.kgValori. 8.017.107.228femei.siluite 2.844persoane.jefuite 53.515uciºi 842rãniþi 799

Din datele prezentate se poate observanumãrul mare de infracþiuni comis de soldaþiiArmatei Roºii pe teritoriul þãrii noastre, într-uninterval de timp extrem de scurt, pe parcursula câtorva luni (august 1944 – ianuarie 1945),considerate luni de groazã pentru întreagapopulaþie ºi organele statului aflate înimposibilitatea de a schiþa vreun gest deîmpotrivire. Trupele sovietice au acþionat ca oarmatã de ocupaþie ºi mai puþin ca un aliatmilitar dupã 23 august 1944.

Lipsa diferitelor articole de primãnecesitate ºi scumpetea crescândã a dusinevitabil la un nivel de trai foarte scãzut,în special, pentru micii fincþionari,pensionari ºi locuitorii fãrã nici un venit lunarasigurat. În regiunile deluroase s-a resimþitfoarte mult absenþa cerealelor ºi a nutreþului,astfel cã mulþi locuitori ai acestor zone auplecat în regiunile de câmpie în cãutare decereale, iar o parte ºi-au vândut vitele pentrucã numai aveau cu ce sã le întreþinã.Nemulþumiri au fost provocate ºi de blocareacerealelor pentru îndeplinirea obligaþiilorimpuse prin Convenþia de Armistiþiu;cerealele erau achiziþionate la preþuriderizorii comparativ cu preþurile reale.

ªi spectrul politic era destul de animatrivalitãþile politice, soldându-se cunenumãrate neînþelegeri, duºmãnii, certuri,conflicte, scandaluri urmate de bãtãi6.

Anul 1945 a fost marcat ºi de campaniade intimidare promovatã de guvernul Groza,prin care mulþi cetãþeni au ajuns în închisorisub diferite pretexte, cele mai multe nefiinddecât niºte invenþii menite sã elimine dinspectrul politic, social ºi economic pe ceiconsideraþi incomozi. Principalele motivecare au stat la baza reþinerilor pot fienumerate în rândurile urmãtoare: activitatelegionarã (membru al Miºcãrii Legionare,studenþi cunoscuþi cu vederi legionare),profitor de rãzboi (dezvoltarea afacerilor pecãi ilicite fiind vizaþi comercianþii, mãcelariiºi alþi întreprinzãtori particulari),desfãºurarea de activitãþi fasciste ºi hitleriste.7

Serviciul Poliþiei de Siguranþã Timiºoarainforma Direcþia Poliþiei Siguranþã Bucureºtidespre arestãrile efectuate pe razaInspectoratului Regional de Poliþie Timiº,argumentând prin comiterea mai multordelicte dintre care amintim: agentprovocator, cãlãul comuniºtilor (SchuldorfAladar, funcþionar la Marele Stat Major alArmatei), membru în Asociaþia Româno-Germanã ºi terorizator al evreilor îndomeniul activitãþii ca inginer al Timiºoarei(ing.arh.Edmund Stranzl), vinovat dedezastrul þãrii (ing.Octavian Tripa, pentru cãa adus în þarã tramvaiele din oraºulucrainean Odessa), propagandãantidemocraticã (preot Cornel Mager), º.a.8

În primãvara anului 1945 a începutacþiunea de purificare politicã, economicã,administrativã ºi care a atins, inevitabil, ºiPoliþia românã. Prin ordinul circularnr.42.565/17 martie 1945 s-au emisdispoziþii cãtre inspectorii regionali depoliþie, noi instalaþi, sã treacã imediat la oserie de arestãri împotriva unor persoanecare, prin „activitatea lor politicã din trecut,ar dãuna ordinii publice ºi siguranþei statuluidacã ar rãmâne în continuare în libertate” 9

stabilindu-se ºi categoriile sociale vizate:

6 Ibidem7 Arhiva Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii (A.C.N.S.A.S.), fond Documentar, dos.204, vol. I, f. 18 Ibidem, f. 1299 Ibidem, f. 216

80 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200780 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200780 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200780 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

o poliþiºtii cunoscuþi drept simpatizanþiºi membri ai Miºcãrii Legionare, criminaliide rãzboi ºi schingiuitori;

o elemente identificate cu activitatelegionarã, fascistã ºi gogo-cuzistã (PartidulNaþional Creºtin);

o legionari care, dupã 23 august 1944,au participat la acþiuni huliganice în diferitelocalitãþi10.

Dupã cum lesne se poate observa, foºtiimembri ai Miºcãrii Legionare, funcþionariicare au ocupat poziþii importante deconducere în timpul regimului antonescian,minoritarii germani au primit ”atenþiemaximã” din partea guvernului Groza,adãugându-se, în multe rânduri, cercetãrilearbitrare efectuate de unitãþile de poliþiepentru învinuiri mãrunte asupra multorindivizi care au comis infracþiuni ce nu seîncadrau în prevederile ordinului menþionat.Profesorul Ilie Rusmir, primarul oraºuluiOraviþa, arestat întrucât a adãpostit înlocuinþa sa pe Milbacher Elisabeta (de orgineetnicã germanã, coafezã, s-a sustras de lamunca ce trebuia sã o execute în spatelefrontului) ºi pentru cã a fost gãsit ºi un aparatradio clandestin (interzisã deþinerea unoraparate radio ce nu erau înregistrate saunepredate autoritãþilor)11, completat de cazulagricultorului Ioan Ciorman, arestat la 14mai 1945 ( acesta se afla în posesia a douãaparate radio)12. Adoptarea reformei agrare(23 martie 1945) a condus la exproprierimasive ºi la inflamarea stãrii de spirit apopulaþiei. Comitetele pentruîmproprietãrire au comis numeroase abuzuri,þãranii i-au deposedat, în mod arbitrar, pemoºieri ºi instituþiile publice de anumitesuprafeþe agricole, autoritãþile au supusminoritatea germanã unui regimdiscriminatoriu vis-á-vis de ceea ce înseamnãproprietate personalã (terenuri arabile,pãduri, locuinþa, animale, unelte ºi utilaje

agricole). În judeþul Hunedoara, înlocalitãþile Folt ºi Bãcãinþi, sãtenii au împãrþitpãmânturile aparþinând unor ºcoli degospodãrie casnicã13; în mai multe comunedin Arad, þãranii au pãtruns cu forþa înpãdurile statului, comunelor sau ale unorinstituþii pe care le-au defriºat ºi transformatîn terenuri arabile sau în islazuri14.Inspectoratul Jandarmi Timiº aducea lacunoºtinþa autoritãþilor centrale faptul cãpreºedintele comitetului de reformã agrarãdin comuna ªimand judeþul Arad, PetreCristea, a comis o serie de ilegalitãþi. Astfel,a încasat mai multe sume de bani de la ceicare au primit terenuri arabile, a confiscatanimale ºi unelte agricole ºi a favorizatrudele la operaþiunile de împroprietãrire15.Problemele cu care se confruntau agricultoriidin judeþul Arad, în august 1945, i-audeterminat sã trimitã un memoriu ComisieiCentrale de reformã agrarã, prin careinformau despre deficitul de braþe de muncãºi de animale de tracþiune ºi utilaje agricole16.

Nivelul de trai se menþinea la cote foartescãzute. din cauza preþurilor foarte mari ºiîn continuã creºtere la alimente,îmbrãcãminte, încãlþãminte, lemne de foc;articolele raþionalizate (zahãr, ulei, pâine,etc) se gãseau în cantitãþi mici ºi vândute lapreþuri inaccesibile celei mai mari pãrþi apopulaþiei ºi mai mult ,, pe sub mânã ”.17

Lipsa cerealelor în zonele montane ºideluroase a determinat o creºtere akilogramului de porumb pânã la 1.400 lei(o sumã uriaºã pentru majoritateapopulaþiei); în regiunile de ºes, unde se maigãseau cereale, locuitorii nevoiaºi care leachiziþionau întâmpinau mari probleme dincauza transportului ºi a formalitãþilor cetrebuiau întocmite în urma tranzacþiilor.Îmbrãcãmintea ºi încãlþãmintea destul descumpã i-au obligat pe mulþi locuitori sã numai trimitã copiii la ºcoalã, pentru cã nu

10 Ibidem11 Ibidem, f. 30912 Ibidem, dos.204, vol. III, f. 22513 ªandru, Dumitru, Reforma agrarã din 1945 în România, I.N.S.T., Bucureºti, 2000, p.14514 Ibidem, p. 14615 Ibidem, p. 15216 Ibidem, p. 305; forþa de muncã asiguratã de copii ºi bãtrâni, iar caii reformaþi (inapþi pentru nevoilestatului) folosiþi drept animale de tracþiune17 D.A.N.I.C., fond I.G.J, dos.71/1946, f. 9

81Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 81Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 81Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 81Vasile VALENTIN UNELE APRECIERI DESPRE STAREA DE SPIRIT A POPULAÞIEI DIN VESTUL ROMÂNIEI . . .

aveau cu ce sã-i îmbrace ºi sã-i încalþe; încomunele din Severin mulþi locuitori trãiauîn mizerie, fãrã îmbrãcãminte, încãlþãminte,sãpun de rufe ºi alte articole de primãnecesitate izbucnind numeroase cazuri detifos exantematic ºi febrã tifoidã18.

Despre evoluþia ameþitoare a preþurilorputem consulta datele oferite deInspectoratul Jandarmi Oradea, astfel: 1 cutiechibrituri (60 lei, în mod normal) = 1 ou(500 lei), sarea (60 lei/kg preþ oficial)comercializatã cu 700 lei/kg, iar, pestegraniþã cu 30.000 lei/kg19.

Salariile ºi alte compensaþii financiaretrebuiau sã acopere creºterea preþurilor, însãputerea de cumpãrare scãdea în fiecare zi;funcþionarii cu salarii mizere (60 – 120.000lei/lunã) nu puteau sã-ºi asigure decât pâineaºi chiria, în timp ce economatele (magazineînfiinþate pe lângã diverse instituþii pentrudesfacerea produselor de primã necesitatela preþurile oficiale) furnizau alimente încantitãþi foarte mici, cu preþuri mai scãzutedecât pe piaþã, însã, salariile au rãmas cumult în urmã chiar ºi faþã de preþurile oferitede aceste tipuri de iumitãþi de alimentaþiepublicã.

Deºi salariile funcþionarilor au fostdublate, nu au reuºit sã ajungã preþurile cares-au triplat (preþurile au evoluat astfel: 1vagon lemne foc = 100.000 lei ’! 400.000lei, 1 ziar = 60 ’! 200 lei ), iar, de scumpeteaexcesivã, de salariile insuficiente ºi deachitarea alocaþiilor de mutare (sume plãtitejandarmilor, în cazul, transferului la o secþieaflatã în altã localitate) cu mare întârzierese plângeau ºi jandarmii.20 Muncitorii searãtau consternaþi de scumpetea excesivã ºide aprovizionarea insuficientã cu articole deprimã necesitate coroborate cu nemulþumirisalariale (în zilele de 30-31 ianuarie 1946s-au înregistrat greve la exploatãrile miniereÞebea, Muºaru, Barza în urma eºuãriitratativelor cu privire la încheiereacontractului colectiv de muncã)21.

Nemulþumiri se înregistrau ºi pe razaInspectoratului de Jandarmi Arad cu privirela aplicarea reformei agrare (împroprietãriþifiind cei care erau membri de partid ai P.C.R,indiferent cã au fost pe front sau nu, cupãmânturile cele mai bune, în timp ce,invalizii, orfanii ºi vãduvele de rãzboi ºi ceineînscriºi în partide primeau restulterenurilor agricole).22 Cu ocazia concursuluidat Comitetelor de reformã agrarã din Maceaºi Sânmartin s-au produs alte abuzuri asupraminoritãþii germane vis-a-vis de ridicareainventarului viu ºi mort, în mod ilegal, decãtre aceste comitete (inclusiv de la germaniicare nu erau incluºi în operaþiunile deexpropriere). La Sânmartin, vãduvei derãzboi Anna Kasner (nu avea rude înGermania) i-au fost ridicate mai multeanimale ºi unelte agricole, în timp ce de laprimarul comunei, Iosif Kugler ( acesta aveatrei fii încorporaþi în armata germanã), nu s-a expropriat nimic. În comuna Macea,comitetul de reformã agrarã a ridicat ocãruþã, doi cai, un plug, o grapã de la TereziaSand (fãrã rude în Germania, soþul fiinddeportat în U.R.S.S.), în ciuda stãruinþelorfemeii (lucrurile expropriate împãrþite întremembrii comitetului).23

Muncitorii de la exploatãrile ”Barza”,”Musariu”, ”Valea Morii”, ”Valea Ursului”,jud.Hunedoara, aparþinând Societãþii „Mica”au încetat lucrul pe motivul cã societatea aconcediat din serviciu pe primul minerCriºan. Dupã douã ore de negocieri,Direcþiunea societãþii ºi sindicatul, s-ahotãrât menþinerea acestuia în serviciu, iar,muncitorii au reluat activitatea deproducþie24. O problemã pe care autoritãþileîncercau sã o rezolve a reprezentat-ocomerþul cu cereale (operaþiunile decolectare a produselor agricole în contulobligaþiilor rezultate din semnareaArmistiþiului cu Naþiunile Unite (U.R.S.S.) ºidirijarea cantitãþilor suplimentare de cerealespre regiunile înfometate din Moldova) un

18 Ibidem19 Ibidem, f. 1420 Ibidem, f. 19 22321 Ibidem, f. 1122 Idem, fond Inspectoratul Regional de Jandarmi ( I.R.J ), dos. 531/1946, f. 123 D.A.N.I.C., fond I.R.J., dos. 530/1946, f. 224 România.Viaþa politicã în documente.1946, Arhivele Statului din România, Bucureºti, 1946, p. 151

82 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200782 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200782 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200782 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

punct mai mult decât nevralgic în relaþiaautoritãþi-sãteni. Populaþia ruralã îºi arãtadezaprobarea faþã de cotele destul de mari cetrebuiau achitate precum ºi de ”disparaþia” încondiþii misterioase a mai multor cantitãþi decereale deja predate cãtre Moldova.25 Secetadin anii 1945-1946 a afectat ºi vestul României,într-o mãsurã mai micã, astfel cã, judeþul Timiºavând o producþie excedentarã a livrat maimulte cantitãþi de cereale dupã ce au fostcolectate de la populaþie (6.622.257 kg. grâu,74.321 kg. ovãz, 96.653 kg.)26. De altfel,Comisia Interministerialã a ComandamentuluiUnic pentru Ajutorarea Regiunilor bântuite deSecetã (C.A.R.S.) a hotãrât sã organizeze oacþiune de plasare a þãranilor din Moldova lafermele de stat ºi particulare din Banat, însã,fãrã succes27. La 26 octombrie 1946, încomuna Pâncota, o comisie însãrcinatã curechiziþionarea cerealelor a fost atacatã cupietre, lemne de la cãruþe ºi adresate injuriiguvernului, iar, sãtenii ºi-au fãcut legãmintecã oricine mai îndrãzneºte a le cãlcagospodãriile pentru rechiziþii de cereale vor fiomorâþi, de altfel, intervenþia jandarmilor i-ascãpat de la linºaj pe membrii comisiei28.

Þãranii nu erau nemulþumiþi doar derechiziþiile cerealelor pentru a fi trimise înregiunile lovite de secetã, se arãtau profunddezamãgiþi ºi de preþurile maximale (ce nuputeau fi depãºite în mod legal) impuse deautoritãþi pentru produsele agricole pentru cãnu aveau posibilitatea sã acopere cheltuielilede însãmânþare, secerat ºi treerat; de precizatcã, statul nu fixa preþuri maximale ºi la articolelede îmbrãcãminte, încãlþãminte, astfel cã, deºiþãranul îºi vindea întreaga marfã nu putea ,,sã-ºi îmbrace ºi sã-ºi încalþe întreaga familiepentru iarnã”29.

Pentru a încerca sã forþeze mânaautoritãþilor, þãranii refuzau predareacerealelor pentru Moldova (regiune cruntlovitã de secetã), pânã când statul nu le ofereaarticolele de primã necesitate la preþurile

oficiale; ºi cum nu era de ajuns, se bãnuia cãcerealele ce trebuiau sã ajungã la Rãsãrit deCarpaþi se opreau la Arad se distribuiau prineconomate ( 1 kg grâu – 900 lei, ridicat de laþãrani, iar, la economat 1 kg fãinã - 7.500 lei)30. Nemulþumirile populaþiei au fostamplificate ºi de personalul CFR, unii cãlãtoridin trenuri care transportau porumb au avutparte de un tratament nedemn; în timpulmersului, personalul CFR a oprit garniturile detren ºi sub pretextul cã s-au defectat vagoaneleîi ameninþau cã vor fi coborâþi cu bagajeleiertându-i doar în cazul plãþii unei sume debani31. Pentru a completa tabloulnemulþumirilor þãranilor, se arãta cã muncileagricole erau executate cu mare greutate dincauza lipsei inventarului agricol viu (animalede tracþiune) ºi mort (unelte ºi utilaje agricole)ºi a seminþelor, dar ºi majorarea impozitelorpe terenurile agricole stârnind comentariinefavorabile la adresa guvernului Dr. PetruGroza, considerându-se cã se urmãreapauperizarea pãturii þãrãneºti ºi trecereaproprietãþii individuale pe seama Statului(aceste bãnuieli au fost întemeiate, dar,materializate puþin mai târziu). Imposibilitateaconfecþionãrii de îmbrãcãminte, lipsaproduselor monopolizate (tutun, chibrite, sare,etc) procurate la negru cu preþuri destul deridicate constituiau elemente specificetimpurilor respective ºi lipsa sãpunului, apetrolului lampant ºi a medicamentelor rânduriexpunea populaþia paraziþilor ºi declanºãriiepidemiilor32.

Comitetul C.A.R.S. Iaºi anunþa la sfârºitullunii noiembrie 1946 cã alimentele aflate înmagazii erau pe terminate, iar cantinele (39 lanumãr) în situaþia disperatã de a fi închise înjurul datei de 15 decembrie 1946. În ºedinþadin 30 noiembrie 1946 s-a hotãrât ca o echipãde 6 persoane formatã din 1 preot, 1 inspectorºcolar, 1 þãran, 2 femei sã se deplaseze deîndatã la Timiºoara (de precizat cã judeþulTimiº-Torontal primise sarcina de a furniza

25 D.A.N.I.C., fond I.R.J., dos. 530/1946, f. 2526 România. Viaþa politicã în documente. 1946, p. 32227 Dumitru ªandru, Reforma agrarã din 1945 în România, I.N.S.T., Bucureºti, 2000, p. 29928 Viaþa politicã în documente.1946, f. 2329 D.A.N.I.C, fond I.R.J, dos. 532/1946, f. 1430 Ibidem, f. 1731 Idem, fond Direcþia Generalã a Poliþiei ( D.G.P ), dos. 59/1946, f. 19832 Idem, fond D.G.P., dos. 59/1946, f. 201

83Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 83Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 83Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 83Vasile VALENTIN UNELE APRECIERI DESPRE STAREA DE SPIRIT A POPULAÞIEI DIN VESTUL ROMÂNIEI . . .

cereale judeþului Iaºi) pentru a grãbi colectãrileºi expedierea alimentelor necesare cantinelor,iar pânã la data plecãrii au rãmas 3 persoane(o doamnã pe nume Elisabeta, Inspector depoliþie Dumitrescu, preot Gh.Mihoci,secretarul Organizaþiei Apãrãrii Patriotice ºiInspector ªcolar Ovidiu Rotaru)33. Delegaþiamoldavã, în urma vizitei, a prezentaturmãtoarele concluzii:

· C.A.R.S.Timiºoara nu era organizatneavând secþii constituite;

· lipsã totalã de organizare, iar copii sosiþidin Moldova aveau de suferit;

· delegaþia C.A.R.S. Iaºi a întâmpinat marigreutãþi fiind nevoitã sã lucreze pe cont propriu[vizite în teritoriu ºi achiziþionarea de cereale(cumpãrate 2 vagoane cereale de la Jimbolia)];

· organizarea de cãtre Consiliul Interºcolara unui festival în beneficiul C.A.R.S. Iaºi ocaziepentru inspectorul ºcolar Ovidiu Rotaru sãnumere satele lovite de foamete, descriind înforme foarte sugestive, mizeria neagrã aþãranilor moldoveni care locuiau adesea întranºee acoperite ºi bordee fiind lipsiþi dehranã, cãldurã ºi îmbrãcãminte34.

Delegaþia ieºeanã a colectat: 5.000.000 lei,5 vag. porumb, 1 vag. ovãz contra cost(82.000.000 lei), 5 vag. colete, 10 vag. daruripentru copii, 2 vag. cereale trimise ºi sosite laIaºi din plasa Jimbolia35. Copiii din Moldovacare au venit în Timiº trebuie sã fie bine echipaþiîntrucât primii au ajuns aproape goi ºi 12 dintreaceºtia s-au îmbolnãvit de dublã pneumonie ºifoarte mulþi aveau temperaturã. Un alt fenomenîntâlnit în aceastã perioadã l-a reprezentat

infracþionalitatea cescândã pe fondulproblemelor legate de nivelul de trai ºi putemexemplifica prin activitatea bandei de tâlharice acþiona în pãdurile de pe raza comunei ªiria.În cursul sãptãmânii 11 – 18 august 1946 audezbrãcat de haine pânã la indispensabili 3turiºti din Arad ºi o domniºoarã din ªiria,deposedându-i de haine ºi obiectele avuteasupra lor, iar, în ziua de 16 august 1946întâlnindu-se cu 4 vânãtori din comuna Agriºle-au ridicat armele, hainele mai bune ºi toateobiectele de valoare36:

,, Sunt înarmaþi cu pistoale mitraliere, partedin ele fiind de tip rusesc iar la cingãtoare aufost vãzuþi cu grenade ciocan. ªeful bandei areimprimat pe piept un tatuaj care reprezintãun cap de mort cu 2 oase încruciºate. Dincauza terenului foarte accidentat ºi acoperitcu pãduri seculare, urmãrirea ºi prinderea lorse face foarte greu.” 37

Situaþii asemãnãtoare se înregistrau ºi înalte zone confirmate de numãrul mare dedeþinuþi. În închisorile militare erau 4.923deþinuþi, din care condamnaþi 1.677 militariºi 317 civili, în arest preventiv 838 militari ºi1.461 civili; la închisoarea militarã Timiºoaraerau închiºi 953 persoane deºi capacitatea erade 600 locuri, din care condamnaþi 116 militariºi 136 civili, în arest preventiv 76 militari ºi625 civili38.

Pentru a oferi continuitate ultimelorinformaþii despre fenomenul infracþional (anul1946), sunt oferite alte date de cãtreInspectoratele Regionale de Poliþie Oradea ºiTimiº, pe anul 194739:

De reþinut cã datele oferite se referã lainfracþiunile comise pe raza celor douãInspectorate de Poliþie, fãrã a se cunoaºtecâte dintre acestea au fost rezolvate, însã

33 Ibidem, dos. 1/1947, f. 2334 Ibidem, f. 2735 Ibidem, f. 2836 Idem, fond I.R.J, dos.532/1946, f. 1237 Ibidem,38 D.A.N.I.C., fond D.G.P., dos.nr.59/1946, f.10839Idem, fond D.G.P., dos. 87/1947, f. 88

84 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200784 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200784 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200784 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

numãrul acestora era destul de semnificativ,confirmând cursul ascedent al respectivilorani (de precizat cã erau considerate acte deîncãlcare ale legilor ºi cele care nu erauclasice (crime, furturi, tâlhãrii, etc), dintrecare menþionãm: crime de sabotajeconomic, propagandã subversivã, activitãþilegionare).

Starea de spirit a populaþiei pe parcursulanului 1947 a continuat sã se încadreze, înlinii mari, pe coordonate similare celor dinanii 1945-1946. Jandarmii (ofiþerii ºisubofiþerii) erau nemulþumiþi pentru cãrepartiþia articolelor de încãlþãminte ºi textiletrimise de ”Casa Oºtirei” nu s-a efectuat înfuncþie de efectiv (în februarie 1947 s-aurepartizat douã perechi pantofi pentrujandarmi, însã, s-a refuzat predarea pemotivul cã jandarmii se pot aproviziona ºipe alte cãi)40.

Comuna ªiria (Jud.Arad) a fostconsideratã un studiu de caz reprezentativpentru situaþia existentã în 1947. Localitateaavea 8.034 locuitori, din care 5.802 români,1.177 germani, 1.054 unguri, 1 evreu rus.Populaþia românã era neasatisfãcutã deînfãptuirea reformei agrare (pãmântul bunexpropriat ºi dat membrilor de partid,indeferent dacã au fost pe front sau nu;opþiuni politice, P.N.Þ. sau P.N.L.,considerate cele care au redat Ardealul þãriinoastre. Minoritatea germanã nemulþumitãpentru cã averile sale erau trecute laexpropriere ºi o parte importantã apopulaþiei trimisã la ”munca de rãzboi”(deportãri în Uniunea Sovieticã) nu s-aureîntors ºi toþi mor acolo de foame. Locuitoriimaghiari susþin cã Ardealul va fi al lor, pentrucã sunt cei mai bine vãzuþi de ruºi, sfideazãautoritãþile române ºi sunt în cãutarea unorfuncþii în partidele politice. Populaþianemulþumitã de lipsa încãlþãmintei,îmbrãcãmintei ºi a vitelor; de asemenea,protestau vis-á-vis de ridicarea cerealelor dela oamenii simpli care a început sã sufere defoame pentru cã sunt greu de procurat41.

Un moment de referinþã în aniirespectivi l-a constituit situaþia minoritãþii

germane. Dupã 23 august 1944 s-a consumatun pronunþat fenomen de migraþie,depopulare a localitãþilor din vestulRomâniei. Retragerea trupelor germane depe teritoriul României a însemnat ºi plecareaunei pãrþi importante a ºvabilor. La scurttimp, forþele militare sovietice au declanºaturmãrirea saºilor ºi ºvabilor consideraþivinovaþi de colaborare cu Reichul ºi arestarealor, tabolul fiind complett cu deportãri înU.R.S.S. la ”munca de rãzboi”, iar,autoritãþile române le-au confiscat averile.42

Ce s-a întâmplat cu proprietãþile celordeportaþi sau emigraþi ?

Oficiul Naþional al Colonizãrii, organaflat sub directa subordonare a guvernului,a repartizat proprietãþile funciare coloniºtilorrefugiaþi ºi plugarilor necolonizaþi pentru aasigura însãmânþarea urgentã a tuturorterenurilor disponibile.43 În majoritateasatelor cu populaþie rromã, aceºtia au ocupatdin proprie iniþiativã ori au fostîmproprietãriþi provizoriu cu loturi depãmânt aflate pânã nu demult în posesiaetnicilor germani (exemplu concret s-aconsumat în comuna Sãcãlaz, jud.Timiº). Înzonele de câmpie a Banatului s-au stabilitcu precãdere þãrani din alte localitãþi aleprovinciei la care s-au adãugat imigranþi sosiþidin Iugoslavia ºi Transnistria. În câteva luniBanatul era suprapopulat ºi s-a luat deciziade a se sista orice operaþiune de colonizare.Cu toate mãsurile adoptate de autoritãþiprocesul de imigrare s-a menþinut ºi chiar lacote ridicate (coloniºtii originari dinDobrogea, Ardealul de Nord, Moldova). Oparte din cei sosiþi constituiau un pericolsocial prin numeroasele infracþiuni pe carele comiteau, în mod regulat (furturi, bãtãi,abuzuri), aplicând principiul ,, nici o zi fãrãvreun jaf ”. Pentru a reduce numãrulinfracþiunilor s-a decis expulzareapersoanelor considerate indezirabile.

Starea de spirit a locuitorilor judeþuluiArad a fost surprinsã de Inspectoratul deJandarmi ºi comunicatã ºi autoritãþilorcentrale. Populaþia de pe razaacestuiinspectorat era complet nemulþumitã

40 Ibidem, dos. 26/1947, f. 1841 Ibidem,dos. 532/1946, f. 242 Dumitru ªandru, op.cit., p. 20243 Ibidem

85Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 85Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 85Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 85Vasile VALENTIN UNELE APRECIERI DESPRE STAREA DE SPIRIT A POPULAÞIEI DIN VESTUL ROMÂNIEI . . .

pentru cã li se ridicau bucatele cu forþa fiindplãtite la preþ oficial ºi în schimb de lamagazinele de manufacturã nu se primeanimic la preþ oficial. Printre þãrani circulazvonul cã se va ajunge la colhoz (n.a.oamenii anticipau corect se urma sã seîntâmple în România începând cu anul1949), iar, funcþionarii C.F.R. din Arad, înluna ianuarie 1947, au primit bonuri valoriceºi nu bani lichizi44.

Legiunea de Jandarmi Arad, prin notainformativã nr.4/5 februarie 1947, continuasã informeze organele centrale despreevoluþiile economice ºi sociale din judeþ. Searãta cã, în urma ultimelor dispoziþii primitede organele INCOOP-ului (ÎntreprindereaNaþionalã a Cooperativelor), nu se distribuieproduse textile, de fierãrie sau alte produsedecât locuitorilor care vând cereale la preþulvechi de 90.000 lei/100 kg. ºi dintre aceºtiaaceºtia doar 50 % primesc respectiveleproduse, fapt ce a determinat refuzulþãranilor de a le vinde sub preþul de 280.000lei/100 kg. La cooperativã au fost aduºibocanci, iar notarii obligaþi sã alerge foartemult dupã colectãrile de cereale ºi porumb(deteriorare rapidã a încãlþãminþii) nuprimesc respectiva încãlþãminte pentru cã nuau dat porumb sau grâu; situaþie similarã ºicu guarzii comunali ( preþ pereche/bocanci,oficial: 300.000 lei, pe piaþa neagrã:1.500.000 lei). Cu toate eforturile depuse deprimãrii nu s-a putut obþine nici o perechede bocanci, iar rãspunsul cooperativelor afost de fiecare datã destul de cinic: „nu aþidat ceriale”45.

„Sunt informat cã toate aceste produseîn prezent se împart între acþionariicooperativelor, deci, tot la cei ce ling toatãziua smântânã”. Intervenþia Bucureºtiuluivãzutã ca singura salvare pentru autoritãþilelocale (primãrie, jandarmerie), astfel încâtsã primeascã o cotã din fiecare fel de marfãodatã pe an. „ªi noi avem nevoie de sodãcare curge pe podelele magaziei

Cooperativei ºi noi avem nevoie de cãmãºiºi bocanci”. O pereche de hamuri completela cooperativã costã 2.200.000 lei, iar, pepiaþa neagrã ajunge la 10-15.000.000 lei ºi„aº vrea sã vãd cã cei ce le primesc le maiau sau le revând pentru câºtig”. E obligatoriuefectuarea unui control strict cãci abuzurilese þin lanþ46.

Ceea ce s-a întâmplat în judeþul Aradeste similar în mare mãsurã, cu starea delucruri regãsitã în tot Banatul ºi chiar înîntreaga þarã. Sfârºitul anului, care a coinciscu preluarea totalã ºi definitivã a puteriipolitice de cãtre comuniºti (30 decembrie1947, abdicarea forþatã a Regelui Mihai I), agãsit populaþia acestei provincii în situaþiade a accepta noile modificãri de ordin politiccu resemnare ºi fãrã a ºti ce se va întâmplacu o parte a populaþiei, cunoscut fiindmozaicul de populaþii din zonã.

Anii 1944-1947 s-au caracterizat prinîncercãri destul de dure asupra populaþieicivile47 în mod deosebit, recolte pierdute(teatru de rãzboi în toamna anului 1944),ani cu producþie agricolã mai slabã (1945-1947), obligaþia colectãrilor de cereale ºiajutorarea populaþiei lovitã de secetã(Moldova), adoptarea reformei agrare(aplicarea defectuoasã a acesteia marcatãde numeroase abuzuri ale comitetelor deîmproprietãrire, confiscãri ºi deposedãriilegale, acte de discriminare faþã deminoritatea germanã), grave problemesociale (multe categorii de salariaþinemulþumiþi de lipsa articolelor de primãnecesitate, salari i le foarte mici încomparaþie cu preþuri le aflate înpermanentã creºtere, eforturile autori-tãþilor de a stopa procesul imigraþiei caefect la deportarea sau emigrarea a uneipãrþi a ºvabilor, fenomenul infracþional cuo ratã constant crescãtoare) au constituitprincipalele repere ale vieþii cotidiene apopulaþiei din vestul României între anii1944-1947.

44 D.A.N.I.C., fond I.R.J., dos. 530/1946, f. 5345 Ibidem, f. 5446 Ibidem47 Antonio Faur, Starea de spirit a locuitorilor din judeþele nord-vest ale Transilvaniei în anul1945,Editura Universitãþii din Oradea, 2006, 473 p.

86 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200786 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200786 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200786 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

ABSTRACT

The economic, social and political situations had been presented in this study. Themain theme is the daily life of the people from the West of Romania. During 23rd august1944 – 31st december 1947 the principal events which marked the life in Banat were thelack of foodstufs and clothes, the misery salaries, the high prices, the obligation to collectthe grains and help people affected by dryness. The west population frame of mind wasinfluenced by the economic and political decisions; a lot of dissatisfactions and troublescharacterized that period.

87Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 87Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 87Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 87Antonio Viorel FAURUN DOCUMENT REFERITOR LA NAÞIONALITÃÞILE DIN TRANSILVANIA ...

În dupã amiaza zilei de 10 februarie1947 a fost semnat – în sala Orologiului, dela Quai d’Orsay, sediul MinisteruluiAfacerilor Externe al Franþei – tratatul de pacede cãtre reprezentanþii României (Gh.Tãtãrãscu, ministru de externe, LucreþiuPãtrãºcanu, ministru al Justiþiei, ªtefan Voitecºi generalul D. Dãmãceanu1) ºi cei aiPuterilor Aliate ºi Asociate (U.R.S.S., Anglia,Australia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia,India, Noua Zeelandã, Ucraina, ºi UniuneaSud-Africanã2). În partea I a acestui tratat,intitulatã Frontierele, s-a dat soluþiadefinitivã în „problema Transilvaniei deNord, care a revenit, în întregime României”.Conþinutul articolului 2 al tratatului este clarºi concis: „Hotãrârile de la Viena din 30august 1940 sunt declarate nule ºi neavenite.Frontiera dintre România ºi Ungaria esterestabilitã – prin articolul de faþã – astfel cumexista la 1 ianuarie 1938”3 (subl. ns. - A.F.).Dupã aproape trei ani de încercãri alediplomaþilor unguri ºi a diasporei maghiare,de a convinge marile puteri învingãtoare sã-ºi exprime acordul pentru solicitarea lor dea desprinde din Transilvania o parte (fie câtde micã, chiar de 4000 de km2 , cu oraºeleArad, Oradea, Satu Mare ºi Baia Mare) ºi a oceda Ungariei „democratice”, s-a ajuns înaceastã fazã finalã a lucrurilor, când a fostrestauratã graniþa din 1938 dintre Româniaºi Ungaria, fiind astfel anulat diktatul de laViena. Autoritãþile române ºi-au exprimat

UN DOCUMENT(din 28 iulie 1948)REFERITOR LANAÞIONALITÃÞILE DINTRANSILVANIA,TRANSMIS LUI ROBERTSCHUMAN, MINISTRULDE EXTERNE ALFRANÞEI

Antonio Viorel FAUR*

* Doctor în istorie, conferenþiar la Universitatea dinOradea1 Monitorul Oficial, Partea I, 1947, p. 7890-7891;Valeriu Florin Dobrinescu, România ºi organizareapostbelicã a lumii (1945 – 1947), Bucureºti, EdituraAcademiei R.S.R., 1988, p. 1882 Valeriu Florin Dobrinescu, op. cit., p. 187-188; Tratatulde pace între România ºi Puterile Aliate ºi Asociate semnatla Paris la 10 februarie 19473 România în anticamera Conferinþei de pace de la Paris.Documente, coordonator Marin Radu Mocanu,Bucureºti, Arhivele Naþionale ale României, 1996, p. 414

88 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200788 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200788 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200788 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

mulþumirea pentru aceastã înlãturare anedreptãþii din vara anului 1940, fiindrecunoscut, cu deosebire, sprijinul dat dediplomaþii sovietici în aceastã direcþie.

Dupã acest moment cu adevãrat istoric,autoritãþile române au considerat cãtensiunile din Transilvania în problemaamintitã vor înceta ºi cã liniºtea internã,asiguratã fiind, ele pot proceda la mãsuripolitice radicale, prin intermediul cãrora sãpoatã trece la construcþia societãþiicomuniste în România. Consolidându-ºipoziþia, „noul regim”politic s-a preocupat, cuatenþie sporitã, de situaþia „naþionalitãþilor”maghiarã ºi germanã din Transilvania. Faptula trezit, desigur, interesul personaluluidiplomatic de la Bucureºti. Un caz semnificativ,sub acest raport, a fost acela al Legaþiei francezedin România, care s-a informat cu privire laacest aspect politic de actualitate, continuândastfel o acþiune care dura din anul 1944, cuscopul de a cunoaºte cu exactitate o asemeneaproblematicã de certã importanþã, care puteaoricând produce o stare de conflict între celedouã þãri.

Este, fãrã îndoialã, explicabil interesulconstant al diplomaþilor francezi (între aceºtiaîl menþionãm, mai ales, pe consulul de laCluj, Gabriel Richard) pentru realitãþile dinTransilvania, despre care au transmis rapoartetemeinic informate ºi pline de comentariiavizate, care nu ºi-au pierdut credibilitateade-a lungul timpului. Este ºi cazul raportuluipe care Philippe de Luze, însãrcinatul cuafaceri în România, l-a trimis, la 28 iulie1948, ministrului de externe al Franþei,cunoscutul Robert Schuman, unul dintrepãrinþii fondatori ai Uniunii Europene.

Documentul la care ne referim debuteazãcu o constatare tranºantã: „În ciudadeclaraþiilor oficiale, conform cãrora noulregim este singurul capabil sã reglezedefinitiv problema naþionalitãþilor, dupãmodelul oferit de U.R.S.S. (subl. ns.-A.F.),asociindu-le – pe picior de egalitate – îndezvoltarea socialistã a þãrii”, se menþin,totuºi, unele „particularitãþi” în Transilvania,unde cele douã „minoritãþi naþionale”4 (mai

exact maghiarii ºi germanii) au fost vehementcriticate de presa guvernamentalã.

Puterea comunistã de la Bucureºti s-afolosit de propria presã, (ziarele Scînteia ºiLibertatea) nu numai pentru propagandã, darmai cu seamã sã orchestreze atacuridemolatoare împotriva tuturor acelora carenu erau de acord cu sovietizarea þãrii, întrecare ºi unii locuitori de origine germanã ºimaghiarã. De pildã, ziarul Libertatearemarca – dupã cum constata Philippe deLuze – „absenþa oricãrei manifestãriprogresiste” în rândul populaþiei germane.De asemenea, cã n-a dispãrut încã din uneleºcoli ºi instituþii germane „spiritul fascist”.Aceste rãtãciri ar fi fost întreþinute de bisericã,astfel cã spre ea s-au îndreptat cele mai„violente” critici. O privire obiectivã asupracelor vizate de presa comunistã duce laconcluzia cã s-a organizat o campanienedemocraticã, cu exagerãrile de rigoare,pentru a determina o atitudine de totalãdocilitate a acestor locuitori faþã de politicade comunizare a þãrii.

Minoritatea maghiarã a fost – dupãpãrerea însãrcinatului cu afaceri Philippe deLuze – ºi mai expusã unor critici severe. ªiaceasta chiar din partea Uniunii PopulareMaghiare (U.P.M.), care nu ieºea din„cuvântul” partidului comunist. În mai multearticole, preºedintele ei a „denunþat” câtevadin „greºelile” pe care le-a fãcut „fosta clasãconducãtoare”, dar ºi unele persoane dinrândul U.P.M.. „Naþionalismul” - apreciapreºedintele U.P.M.- „a fost ºi continuã sãfie o armã periculoasã”5 (subl. ns. –A.F.),utilizatã mai ales de burghezia maghiarã,care – „în disperarea sa furioasã” – a apelatla toate mijloacele „pentru a ridica maseleneprogresiste, încã nevindecate de otravafascistã, împotriva democraþiei române”6. Nuîntotdeauna, în trecut, U.P.M. ar fi avut o„atitudine fermã ºi consecventã” faþã deamintitele „greºeli”. Mai mult, dupã alegeriledin 1946, „reacþiunea maghiarã” – deºi aîncercat sã prezinte o listã separatã decandidaþi, însã n-a reuºit acest lucru – s-a„înfiltrat în rândurile” U.P.M., unde

4 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Franþei (în continuare: MAE), Série Z Europe . 1944-1949, sous-série Roumanie, vol. 24, dos. 25, f. 3045 Ibidem, f. 3056 Ibidem

89Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 89Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 89Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 89Antonio Viorel FAURUN DOCUMENT REFERITOR LA NAÞIONALITÃÞILE DIN TRANSILVANIA ...

propovãduieºte separatismul (politic,economic ºi cultural7). Clerul catolic s-aimplicat într-o asemenea activitate, deoareceavea o netãgãduitã autoritate asupra þãranilorsãraci, pe care i-a ºi anunþat cã vor fi„excomunicaþi” dacã se „aliniazã de parteademocraþiei”, adicã de partea U.P.M. ºi apartidului comunist, care a acaparat întreagaconducere a þãrii. Þinta unor critici directe –chiar în oficiosul P.C.R., Scânteia – a fost ºiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia,Marton Aron, pentru cã a „interzis”, printr-ocircularã, orice activitate politicã acredincioºilor sãi.

Toate aceste împrejurãri au obligatconducerea U.P.M. sã-ºi facã „autocritica”,în prezenþa ministrului adjunct pentrunaþionalitãþi din guvernul României, cuprilejul plenarei din 23 ºi 24 iulie 1948 aacestei organizaþii. A fost adoptat un raport,care conþine principalele principii„dogmatice” ale forþelor de stânga: orice

7 Ibidem8 Ibidem, f. 3089 Ibidem, f. 309

acþiune trebuie sã aibã la bazã „lupta declasã, alianþa muncitorilor ºi þãranilor,precum ºi egalitatea naþionalitãþilor”8 . Acestesloganuri politice au devenit, în epocã,formule de combatere a adversarilor, ºi dealiniere, a celor mulþi ºi tãcuþi, sub stindardulcomunismului de sorginte moscovitã.

În finalul raportului sãu, Philippe de Luzeconchide cã manifestãrile minoritãþilor dinTransilvania nu au „un caracter grav”, fiindcãRomânia ºi Ungaria „aparþin aceluiaºi sistemºi cu aceluiaºi regim”, impuse de Moscova,care exercita controlul asupra lor. În pofida„lozincilor oficiale” persistã încã antagonismelenaþionale (care mocnesc, de teama autoritãþilorcomuniste). Existã însã pericolul reactivãrii„problemei Transilvaniei”, în cazul cã ambeleþãri nu s-ar „afla de aceeaºi parte”9, subcontrolul sovietic. Diplomatul francez sesizaexistenþa spiritului revizionist maghiar, într-oformã discretã ºi latentã, fiind posibilã oresurecþie a lui în viitor.

ABSTRACT

The author evaluates the historical information referring to some realities fromTransylvania, noted in a (unpublished) rapport of Philippe de Luze, French charged withaffairs in Bucharest, rapport sent to the Minister for the External Affairs of France, RobertSchuman.

The French diplomat makes some comments about the vehement critics that thecommunist press in Romania (Scânteia and Libertatea) makes to the German and Hungarianminorities, and also to the Clergy, because they did not show a sufficient convincing pro-communist attitude. There are also marked, especially, the so called ,,reactionary elements”.

90 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200790 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200790 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200790 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Anexã documentarã

LÉGATION DE FRANCE EN ROUMANIE Bucarest, le 28 juillet 1948

Nr. 863/EUM. Philippe de LUZE, CHARGÉ d’AFFAIRES DE FRANCE

EN ROUMANIE a.i. À SON EXCELLENCE MONSIEUR ROBERT SCHUMAN

MINISTRE DES AFFAIRES ÉTRANG�RES- Direction d’Europe -

Les Nationalitésen TransylvanieEn dépit des affirmations officielles selon lesquelles le nouveau régime est seul capable

de régler définitivement le problème des nationalités, à l’instar de l’U.R.S.S., en les associantsur un pied d’égalité au développement socialiste du pays, le particularisme demeure vivacedans les minorités nationales de Transylvanie.

Il y a environ trois semaines la population allemande de cette province a été rappelée à l’ordre par la presse d’obédience communiste qui affirmait que l’esprit fasciste n’avaitpas disparu des écoles et des institutions. L’Eglise catholique était violemment accuséed’entretenir ces errements. On remarque “l’absence de toute manifestation progressiste dela part de cette population”, écrivait le journal “Libertatea”.

* * *

Mais c’est surtout la minorité hongroise qui vient de subir les critiques les plus sévères.Dans une série d’articles, M. Kacso, Président de l’Union Populaire Magyare, a dénoncéles fautes dont se sont rendus coupables non seulement l’ancienne classe dirigeante, maismème les éléments “progressistes” de l’Union populaire. “Le nationalisme”, écrit M. Kacso,“a été et continue d’ètre une arme dangereuse entre les mains de la réaction. La bourgeoisiehongroise de Transylvanie a employé, dans son désespoir furieux, tous les moyens pourpousser la partie arriérée des masses hongroises qui ne sont pas encore guéries du poisonfasciste contre la démocratie roumaine”. Dans cette lutte contre les erreurs du passé, poursuitM. Kacso, “l’Union Populaire Magyare n’a pas toujours observé une attitude suffisammentferme et conséquente”. La réaction hongroise, écartée lors des élections de 1946, où elleavait essayé en vain de constituer une liste particulière, s’est infiltrée dans les rangs del’Union populaire où elle prône “le séparatisme politique, économique et culturel”. Tirantcrédit de nos erreurs, elle a mis à profit le prestige que garde sur les paysans pauvres leclergé catholique qui “menace d’excommunier ceux qui se rangent aux côtés de ladémocratie”. La nationalisation, continue-t-il, est présentée comme “la perte des avoirshongrois”. Certaines organisations locales de l’Union s’imaginent que les résultats obtenusl’ont été par “les Hongrois de Roumanie en tant que nation”. Continuons la lutte, conclutM. Kacso, et chassons sans pitié les chefs de ces organisations.

Dans un autre article du journal “Scânteia”, l’évêque catholique d’Alba Iulia, Mgr.Marton est pris personnellement à partie pour avoir interdit dans une circulaire, touteactivité politique aux fidèles.

A la suite de ces vives attaques, le Comité Central de l’Union Populaire Magyare s’estréuni en séance plénière les 23 et 24 juillet pour faire son auto-critique, en présence de M.Takacs, ministre adjoint des nationalités. Le compte-rendu qui en a été publié n’apporteaucun élément nouveau. Le rapport adopté rappelle les principes dogmatiques et politiquessur lesquels toute action doit être construite: lutte de classes, alliance des ouvriers et despaysans, égalité des nationalités. Un seul point à remarquer est celui qui concerne la questionreligieuse. L’importance de la dénonciation du Concordat est soulignée et l’Eglise est rappelée

91Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 91Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 91Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 91Antonio Viorel FAURUN DOCUMENT REFERITOR LA NAÞIONALITÃÞILE DIN TRANSILVANIA ...

à l’ordre bien qu’en termes modérés: “l’Union populaire, est-il dit, estime que l’Eglise doitservir les intérêts du peuple, de la paix et de la démocratie”.

* * *

La campagne déclenchée contre les minorités de Transylvanie intervient au momentde la dénonciation du Concordat. Elle semble indiquer que le parti communiste, conscientde l’influence du clergé catholique sur les populations allogènes, a décidé de pousser àfond la lutte contre lui. Mais il s’attaque à forte partie. Le prestige de l’évêque d’Alba Iuliareste grand sur les Hongrois de Transylvanie et l’exemple du primat de Hongrie est danstoutes les mémoires.

L’hostilité des populations magyares et allemandes de cette province ne présente certespas un caractère grave, puisque Hongrie et Roumanie appartiennent au mème systèmepolitique et sont dotées du mème régime. Toutefois, cela prouve qu’en dépit des motsd’ordre officiels les antagonismes nationaux subsistent et que si demain, les deux pays nese trouvaient plus dans le mème camp, la question de Transylvanie se poserait sans doutede nouveau.

[s.s. indéchiffrable]

TraducereLEGAÞIA FRANCEZÃ DIN ROMÂNIA Bucureºti, 28 iulie 1948

Nr. 863/EUDl. PHILIPPE DE LUZE, ÎNSÃRCINATUL CU AFACERI ÎN ROMÂNIA a.i.

EXCELENÞEI SALE, DOMNULUI ROBERT SCHUMAN,MINISTRU AL AFACERILOR EXTERNE

- Direcþia Europei -

Naþionalitãþile în TransilvaniaÎn ciuda declaraþiilor oficiale, conform cãrora noul regim este singurul capabil sã regleze

definitiv problema naþionalitãþilor, dupã modelul oferit de U.R.S.S., asociindu-le pe unpicior de egalitate în dezvoltarea socialistã a þãrii, particularitatea rãmâne vie la minoritãþilenaþionale din Transilvania.

Acum aproximativ trei sãptãmâni, populaþia germanã din aceastã provincie a fostchematã la ordine de presa comunistã, care afirma cã spiritul fascist nu dispãruse din ºcoliºi instituþii. Biserica catolicã era violent acuzatã cã întreþine aceste rãtãciri. Se remarcã„absenþa oricãrei manifestãri progresiste din partea acestei populaþii”, scria ziarul Libertatea.

* * *

Însã minoritatea maghiarã este cea care a suportat criticile cele mai severe. Într-o seriede articole, dl. Kacso, preºedinte al Uniunii Populare Maghiare, a denunþat greºelile decare s-a fãcut vinovatã nu numai fosta clasã conducãtoare, ci chiar ºi elementele „progresiste”ale Uniunii Populare. „Naþionalismul”, scrie dl. Kacso, „a fost ºi continuã sã fie o armãpericuloasã în mâinile reacþiunii. Burghezia maghiarã din Transilvania a folosit, în disperareasa furioasã, toate mijloacele pentru a ridica masele maghiare neprogresiste, încã nevindecatede otrava fascistã împotriva democraþiei române”. În aceastã luptã împotriva greºelilor dintrecut, a continuat dl. Kacso, „Uniunea Popularã Maghiarã nu a urmat întotdeauna oatitudine suficient de fermã ºi consecventã”. Reacþiunea maghiarã, îndepãrtatã dupã alegeriledin 1946, când încercase în zadar sã alcãtuiascã o listã separatã, s-a infiltrat în rândurileUniunii Populare, unde propovãduieºte „separatismul politic, economic ºi cultural”.Învãþând din greºelile noastre, ea a profitat de autoritatea pe care o are asupra þãranilor

92 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200792 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200792 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200792 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

sãraci clerul catolic, care „ameninþã sã-i excomunice pe cei care se aliniazã de parteademocraþiei”. Naþionalizarea, continuã el, este prezentatã ca o „pierdere a averilormaghiare”. Anumite organizaþii locale ale Uniunii îºi imagineazã cã rezultatele obþinuteau fost ale „maghiarilor din România ca naþiune”. Sã continuãm lupta, concluzionã dl.Kacso, ºi sã-i vânãm fãrã milã pe ºefii acestor organizaþii.

Într-un alt articol al ziarului „Scânteia”, episcopul catolic de Alba-Iulia, monseniorulMarton, este luat personal la rãspundere, pentru a fi interzis, într-o circularã, orice activitatepoliticã a credincioºilor.

Ca urmare a acestor atacuri vehemente, Comitetul Central al Uniunii PopulareMaghiare s-a reunit în ºedinþã plenarã la 23 ºi 24 iulie, pentru a-ºi face autocritica, înprezenþa d-lui Takacs, ministrul adjunct al naþionalitãþilor. Raportul publicat ca urmare aacestei ºedinþe nu aduce nici un element nou. Raportul adoptat aminteºte principiiledogmatice ºi politice pe care trebuie sã fie construitã orice acþiune: lupta de clasã, alianþamuncitorilor ºi þãranilor, egalitatea naþionalitãþilor. Un singur punct de remarcat este celcare priveºte chestiunea religioasã. Este subliniatã importanþa anulãrii Concordatului ºibiserica este rechematã la ordine, chiar dacã în termeni moderaþi: „Uniunea Popularã, sespune, estimeazã cã biserica trebuie sã serveascã interesele poporului, ale pãcii ºi aledemocraþiei”.

* * *Campania declanºatã împotriva minoritãþilor din Transilvania intervine în momentul

anulãrii Concordatului. Ea pare sã indice cã Partidul Comunist, conºtient de influenþaclerului catolic asupra populaþiilor locale, a decis sã extindã lupta contra lui. Însã adversarulnu este de neglijat. Prestigiul episcopului de Alba-Iulia rãmâne important în faþa maghiarilordin Transilvania ºi exemplul primatului Ungariei este în memoria tuturor.

Ostilitatea populaþiilor maghiare ºi germane din aceastã provincie sigur nu prezintãun caracter grav, deoarece Ungaria ºi România aparþin aceluiaºi sistem politic ºi au acelaºiregim. Totuºi, asta dovedeºte cã, în ciuda lozincilor oficiale, antagonismele naþionale persistãºi cã, dacã mâine cele douã þãri nu s-ar mai afla de aceeaºi parte, fãrã îndoialã cã s-ar puneiar problema Transilvaniei.

[Philippe de Luze]

(Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Franþei (în continuare MAE), Série Z Europe .1944-1949, sous-série Roumanie, vol. 24, dos. 25, f. 304)

93Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 93Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 93Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 93Corneliu CRÃCIUNPAªI ÎN SOVIETIZAREA ROMÂNIEI – IMPUNEREA LIMBII RUSE ÎN ªCOALÃ

În învãþãmântul public ºi privat dinRomânia, pânã la al doilea rãzboi

mondial, locul întâi în ceea ce priveºteponderea limbilor strãine fusese ocupat delimba francezã. Ei i s-au adãugat, în aceeaºiperioadã, cu regim obligatoriu sau facultativ,limbile englezã, germanã, italianã.

În contextul socio-politic de dupãrãzboi, dominat de prezenþa trupelorsovietice în România ºi de acaparareatreptatã a puterii de cãtre comuniºti, pânãla instituirea monopolului asupra acesteia,în paralel cu modificãrile de sistem politic,ideologic, economic, industrial, militar,cultural, toate operate sub comandã ºi dupãmodel sovietic, a cunoscut ºi învãþãmântulmodificãri esenþiale, care i-au distrus tradiþiaºi valorile, experienþa ºi perspectivele; înacest proces, un rol semnificativ – practic ºisimbolic – l-a deþinut introducerea limbiiruse în învãþãmântul public, ca obiect destudiu obligatoriu.

Noua orientare a ºcolii din România a foststabilitã prin „Legea pentru ReformaÎnvãþãmântului” (intratã în vigoare la 3 august1948). În Capitolul II, Secþiunea a II-a.Învãþãmântul elementar, art. 6, se dispunea:„Cu începere din clasa IV-a elementarã se vapreda obligatoriu limba rusã”.1

Cum obiºnuia conducerea de partid – ºiatunci ºi mai târziu -, imediat dupã hotãrâreau urmat materiale propagandistice – maipuþin de explicitare – de susþinere ºi elogiereextaticã a ceea ce se hotãrâse; introducerealimbii ruse era prezentatã ºi ca un fenomenînscris în legile naturii, ºi – dacã n-ar fi avutcomuniºtii reþineri din cauza atitudinii lorateiste – n-ar fi ezitat sã o declare un fel dedar divin.

În ceea ce priveºte acest act abuziv, înfond, ºi lipsit de bazã tradiþionalã, agitatorul

PAªI ÎN SOVIETIZAREAROMÂNIEI –IMPUNEREA LIMBIIRUSE ÎN ªCOALÃ

Corneliu CRÃCIUN

* Doctor în istorie, conferenþiar la Universitatea“Partium” din Oradea 1 Scânteia, XVII (1948), nr. 1187 (4 aug.), p. 3.

94 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200794 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200794 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200794 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

de serviciu al Scânteii a fost Mihail Roller2,cunoscut ºi pentru rolul sãu nefast înistoriografia româneascã a sfârºitului dedeceniu 5 al secolului al XX-lea.

În ziua urmãtoare tipãririi Hotãrârii cuprivire la reforma învãþãmântului, MihaiRoller semna în Scânteia un material desintezã cu privire la semnificaþia acestui act,din care nu au lipsit aprecierile encomiasticepentru gestul înscrierii limbii ruse în seriaobiectelor de învãþãmânt: „Introducerealimbii ruse, începând cu clasa a IV-aelementarã, va ajuta elevilor noºtri sã poatãlua cunoºtinþã ºi sã se foloseascã de marilecuceriri ºtiinþifice din U. R. S. S. ºi va înlesnicetãþeanului de mâine sã se poatã folosi înactivitatea sa de marea experienþã a þãriisocialismului ce pãºeºte spre comunism”.3

Pregãtirea cadrelor didactice care sãpreia sarcina de a preda elevilor limba rusã(sã þinem seama cã nu aveam atâþia profesoripentru predarea acestei limbi, cu toate cãstudiile de slavisticã au atins, în þara noastrã,cote superioare, dar nu se pusese nicicândºi nici nu s-ar fi putut pune, în mod logic,problema generalizãrii studiului limbii ruseîn învãþãmânt) demarase din cursul verii, înregim de urgenþã, prin cursuri „excepþionale”organizate de cãtre Institutul de StudiiRomâno-Sovietic, în colaborare cuMinisterul Învãþãmântului Public. Într-unmaterial AGERPRES, publicat în Scânteia4,se prezenta festivitatea de deschidere acursurilor, se numeau autoritãþileparticipante, spiritul momentului ºiargumentele ideologice ºi politice ale

formãrii (mai degrabã „încropirii”) acestorcadre. Solemnitatea s-a desfãºurat înamfiteatrul Liceului „Gheorghe Lazãr” dinBucureºti, în prezenþa lui ConstantinDaicoviciu, ministru-adjunct alÎnvãþãmântului Public („…a declarat cãviitorii profesori de limba rusã au îndatorirea,în interesul Republicii Populare Române, sãfie factori importanþi pentru adâncirea ºiconsolidarea prieteniei româno-sovietice”).

În numele Institutului s-a adresat celorprezenþi prof. Nicolau; acesta a relevat cã,prin intermediul activitãþilor organizate înacel cadru, viitorii profesori de limba rusãîºi vor împrospãta cunoºtinþele de limbã ºivor deprinde tehnici pedagogice necesareactivitãþii cu elevii: „…a arãtat cã acestecursuri vor perfecþiona tehnic ºi pedagogicpe cei ce sunt meniþi sã fie în ºcolileRepublicii noastre Populare, profesorii delimba ºi literatura rusã ºi a evidenþiatimportanþa deosebitã pe care o are la noistudiul limbii ruse”. Desprindem tot dinintervenþia sa cele trei surse de pregãtire aviitorilor profesori de limba ºi literatura rusã:„lotul va fi format din aceºti profesori(absolvenþi ai respectivelor cursuri de varãexcepþionale – n. n.), absolvenþii cursurilorA. R. L. U. S. ºi ai Institutului de StudiiRomâno-Sovietic”.

Activitatea de coordonare a cursurilor arevenit prof. univ. Eugen Bãdãrãu, ºi elrostitor cu acel prilej al unor aprecierilaudative, în spiritul epocii ºi al momentului:„… a evidenþiat cã rãspândirea largã acunoºtinþelor de limba rusã ne va da

2 6 mai 1908, Buhuºi-21 iun. 1958. A intrat din tinereþe în miºcarea revoluþionarã. Membru al P. C. d. R. din1926. A îndeplinit sarcini pe linie de partid: instructor judeþean al Capitalei, instructor regional al Moldovei,secretar regional al Olteniei ºi Dunãrii de Jos, instructor al Comitetului Central al P. C. d. R., redactor alScânteii (1931) ilegale, începând cu numãrul 2. A fost arestat în câteva rânduri: 1933, 1934, 1938. Dupã23 aug. 1944 a lucrat în aparatul Comitetului Central al P. C. d. R.; a îndeplinit funcþia de responsabil alCercului de Studii ºi Documentare din Direcþia Centralã a propagandei ºi Agitaþiei. A fost unul dintrefondatorii revistei Contemporanul ºi a iniþiat revista de ºtiinþe, filozofie ºi arte: Studii. În 1948 a candidat dinpartea Frontului Democraþiei Populare, în judeþul Dorohoi. În materialul de prezentare, tipãrit în Scânteiaîn acest context electoral, se preia urmãtorul fragment dintr-un text nenumit al lui Roller: „Fãrã educaþiamarxist-leninistã pe care mi-a dat-o Partidul, fãrã cunoaºterea metodelor ºtiinþifice de cercetare folosite înU. R. S. S. – (…) – fãrã exemplul ºi îndrumãrile permanente pe care le-am primit din timpul ilegalitãþii delatovarãºii Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca ºi alþii, nu aº fi fost în stare sã mã formez ºi sã fiu defolos cauzei clasei muncitoare ºi a poporului întreg”. (20 mart., p. 3) Din febr. 1955 a fost prim-adjunct aldirectorului Institutului de Istorie a Partidului de pe lângã C. C. al P. M. R. În 1949 a fost ales membru titularactiv al Academiei Române.3 Noua structurã a învãþãmântului public, XVII (1948), nr. 1187 (5 aug.), p. 4.4 Deschiderea cursurilor de limba ºi literatura rusã, XVII (1948), nr. 1163 (iul.), p. 3.

95Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 95Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 95Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 95Corneliu CRÃCIUNPAªI ÎN SOVIETIZAREA ROMÂNIEI – IMPUNEREA LIMBII RUSE ÎN ªCOALÃ

posibilitatea sã ne apropiem mai mult decultura, arta ºi ideologia poporului sovieticprecum ºi de experienþele pe care zi de zi,le câºtigã oamenii muncii din UniuneaSovieticã”.

Pentru a produce profesorii de limba rusãcare sã intre în ºcolile din mediul rural ºiurban, în cadrul Institutului de StudiiRomâno-Sovietic, a fost înfiinþatã SecþiaPedagogicã Superioarã de Limba ºi LiteraturaRusã. Dar, pe când cursurile din varã fuseserãdestinate unor persoane care cunoºteau câtde cât limba rusã (foºti prizonieri de rãzboiîn U. R. S. S., spre exemplu), aceastã secþiefuncþiona ca o instituþie de învãþãmântsuperior de scurtã duratã: trei ani (durataredusã a lor este dovada cã se lucra subimperiul grabei, luându-se în considerarenecesarul de cadre didactice apãrut o datãcu extinderea limbii ruse).

Scânteia a publicat anunþul cu privire ladeschiderea acestei secþii5, comunicânddetalii de înscriere ºi avantaje pentrucandidaþi: nu se cerea, la înscriere,cunoaºterea limbii ruse; înscrierile se realizauîn perioada 15 septembrie - 1 octombrie1948, cursurile urmând sã înceapã la 15octombrie; studenþii merituoºi ºi lipsiþi demijloace – fii de muncitori ºi de þãrani –puteau obþine burse pentru achitareacheltuielilor de masã ºi de cazare. Laînscriere, candidaþii predau, pe lângã cerere,câteva acte în original, copie legalizatã saufotocopie (din punctul 5 al dosarului se vedecât de intens se punea problema selectãriiunor candidaþi care sã intre în grila politicãimpusã de autoritãþi): 1. Diploma debacalaureat teoretic sau o diplomãechivalentã de bacalaureat; 2. Actul denaºtere; 3. Certificatul de cetãþenie; 4. Fiºamedicalã; 5. Autobiografia detailatã; 6.Douã fotografii.

Dupã deschiderea cursurilor ºcolare aleanului 1948/9, Mihail Roller a revenit cu untext ditirambic la adresa actului deintroducere a limbii ruse în învãþãmânt6,bazat pe entuziasm prosovietic fãrã nici undiscernãmânt, pe declaraþii false, peinterpretãri tendenþioase

Roller vrea sã acrediteze ideea cãplasarea limbii ruse în seria obiectelor deînvãþãmânt ar veni în continuitatea uneirealitãþi mai vechi ºi de duratã; falsificãadevãrul istoric, pentru cã limba rusã nu avutniciodatã statutul impus în 1948; aºa cã,împotriva adevãrului, declarã: „Se reînnoadãastãzi în condiþiuni cu totul noi, o veche ºiîndelungatã tradiþie care a dat rezultatebinefãcãtoare în desvoltarea generalã aRomâniei ºi anume: studierea limbii ruse”.7

Stabileºte apoi o diferenþiere valoricãîntre aceastã limbã ºi celelalte (franceza,engleza, de germanã era cam greu sã vorbeºtila atât de puþin timp de la terminarearãzboiului), introducând limba rusã înstructura intimã a personalitãþii oricãruiindivid care aspira spre mai bine (una dintreexpresiile umilinþei motivate ºi josnice estede a nega orice, în afarã de obiectul care teintereseazã sã-l pui deasupra): „A învãþalimba rusã nu înseamnã a învãþa o limbãoarecare. Limba rusã nu poate fi strãinãniciunui om al muncii care nãzueºte ºi luptãpentru o viaþã mai bunã”.

κi propune un „De ce?”, dar nu pentru asusþine dependenþa limbii ruse de un popor,de o culturã (în tot textul nu se aduce caargumente de susþinere a hotãrârii cu privirela învãþarea obligatorie a limbii ruse în ºcoli- luatã din considerente strict politice ºiideologice, ca parte a campaniei desovietizare a þãrii – numele Puºkin,Dostoievski, Lev Tolstoi, I. Repin, P.Ceaicovski etc.), ci toatã motivaþia erapoliticã (de fapt, ºi realitatea în faþa cãreianimeni nu îndrãznea sã crâcneascã);agravarea dependenþei noastre de U. R. S.S. era substituitã în textul lui M. Roller deproclamarea falsã a unor beneficiiideologice: „Pentrucã limba rusã este aceiacare ne ajutã sã cunoaºtem direct ºi sã neînsuºim uriaºa experienþã a ÞãriiSocialismului, sã cunoaºtem ºi sã ne însuºimcea mai înaintatã culturã, artã ºi ºtiinþã dinlume, uriaºele cuceriri tehnice puse în slujbapãcii ºi bunei stãri a oamenilor muncii.

Pentrucã limba rusã este limba în caresunt scrise operele lui Lenin ºi Stalin, sub a

5 Cursurile Institutului de Studii Româno-Sovietic, nr. 1214 (4 sept.), p. 3.6 Sã învãþãm limba lui Lenin ºi Stalin, în Scânteia, XVII (1948), nr. 1233 (26 sept.), p. 1, 3.7 Ibidem, p. 1.

96 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200796 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200796 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200796 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

cãror conducere genialã, Partidul Comunist(bolºevic) a dus clasa muncitoare larealizarea visului milioanelor de oameni aimuncii de pretutindeni: societatea socialistãºi trecerea treptatã la comunism.

Cunoaºterea limbii ruse este un nepreþuitmijloc de a studia ºi a ne însuºi învãþãturilegloriosului Partid Bolºevic, învãþãturile luiLenin ºi Stalin, care au aplicat ºi au desvoltatmai departe teoria lui Marx ºi Engels, teoriaComunismului ºtiinþific”.

Ceea ce urmeazã face publice opiniilelui Mihail Roller cu privire la istoriapoporului român, teze expuse ºi înmanualele de Istoria R. P. R., intrate, prinimposturã, în învãþãmântul din România.Alãturi de falsuri despre originea poporuluiromân (susþine cã nu se poate vorbi deformarea poporului român înainte deconvieþuirea cu slavii), figureazã exagerãri:se eludeazã rolul culturilor occidentale ºi acontactului românilor din Principate cuOccidentul, susþinând-se, printr-un falsgrosolan, cã suntem îndatoraþicompletamente conexiunii cu Rusia:„…numai în strânsã legãturã cu desvoltarealimbii ºi culturii ruse poate fi vorba dedesvoltarea limbii ºi culturii Principatelornoastre dealungul multor secole”. O relaþieincontestabilã este, în felul acesta,supradimensionatã. Intenþia de a servi cuorice preþ introducerea limbii ruse înînvãþãmânt îl face sã continue deraparea.Falsificã, fãrã nici un fel de reþinere; eadevãrat cã în Evul Mediu, limba decancelarie, de cult, a fost limba slavonã, daraceasta reprezenta o altã realitate lingvisticãdecât rusa. Iar Roller miºcã istoria limbilor

slave, trecând rusa în locul slavonei: „Estecunoscut faptul cã limba rusã a fost limbaoficialã la curtea domneascã, în administraþiadeabia înjghebatului principat Moldova; cãaceastã limbã a fost limba oficialã aprincipatelor noastre pânã în secolul XVII ºiXVIII…”

În secvenþa imediat urmãtoare, face oconcesie ºi trece cuvântul „rusa” cadeterminant adjectival, dar vrea sã impunãideea cã ataºamentul faþã de slavonã/ rusã s-a manifestat ca un fenomen general la niveluloamenilor de carte români (fals insinuat ºisusþinut gramatical prin utilizarea formei deplural articulat), inducând, astfel, ideea cãtoþi – fãrã nici o excepþie – au asimilat limbarusã: „Dupã ce vreme îndelungatã cãrturariiPrincipatelor noastre au folosit slavona rusãbisericeascã, ei ºi-au însuºit ºi limba literarãrusã…”8 Iar pentru explicarea acestei„afectivitãþi” române înspre Rusia/ limbarusã, el recurge la istorie (ocultând elementefundamentale în ceea ce priveºte naturarelaþiilor româno-ruse în Evul Mediu ºi înepoca modernã) ºi la contemplareacvasitranscedentalã a statutului limbii ruse:„Ajutorul ce ni l-a dat Rusia în lupta de secolepentru scuturarea jugului otoman ºi pentrucucerirea independenþei, a fost fãrã îndoialãunul (sic) dintre cele mai importante cauze..Dar însãºi valoarea limbii ºi literaturii ruseau determinat aceastã legãturã”.

Tot în acest material se enumãrã mãsurileluate, în plan naþional, pentru întronarealimbii ruse în învãþãmânt ºi în viaþa publicãdin România: cursuri de însuºire a limbiiruse, organizate de cãtre Institutul de StudiiRomâno-Sovietic, elaborarea manualelor de

8 Ibidem, p. 3. Ce era, în realitate, aceastã „limbã rusã” a lui Roller se spune explicit în câteva lucrãri despecialitate (le-am selectat din perioada comunistã): „Se ºtie care este originea limbii slavone folositã debiserica ortodoxã ºi de oficialitatea feudalã din þara noastrã în veacurile X-XVII. Numirea care i s-a dat maitârziu este cea de „slavã”, „slavonã” sau „slavã bisericeascã veche”, deºi nu se întrebuinþa numai înbisericã, ci ºi la curþile domneºti ºi feudale, în cancelariile dregãtorilor ºi ale oraºelor. Unii lingviºti odenumesc „veche bulgarã”. Aceastã limbã scrisã, incontestabil bulgarã, are la baza ei un dialect bulgarvorbit în Macedonia de sud (regiunea Salonic), în veacul al IX-lea, când fraþii Metodie ºi Chiril, cu uceniciilor, au tradus din greceºte în slavoneºte cãrþile bisericeºti”. (Academia Republicii Populare Romîne, Istorialiteraturii romîne. I. Folcorul. Literatura romînã în perioada feudalã (1400-1780), Editura Academiei RepubliciiPopulare Romîne, Bucureºti, 1964, p. 236)/ „În istoria limbii bulgare existã trei perioade de evoluþie:Vechea bulgarã (vechea slavã, sau slava bisericeascã) care dureazã între secolele al IX-lea ºi al XI-lea, estelimba celor mai vechi documente literare slave. În aceastã limbã au scris cãlugãrii Metodiu ºi Chiril (deci cea maiveche formã a limbii slave e una din etapele de dezvoltare a limbii bulgare)” (p. 75)./ „Lipsa de scrieri mai vechi(adicã texte româneºti în Evul Mediu timpuriu – n. n.) se explicã prin faptul cã limba oficialã era slavona”. (p. 39)(Lucia Wald, Elena Slave, Ce limbi se vorbesc pe glob?, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1968.)

97Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 97Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 97Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 97Corneliu CRÃCIUNPAªI ÎN SOVIETIZAREA ROMÂNIEI – IMPUNEREA LIMBII RUSE ÎN ªCOALÃ

limba rusã ºi distribuirea lor în librãrii,organizarea de cursuri permanente pentruînvãþarea ei, alocarea unei ore, în fiecare zi,la Radiodifuziunea Românã în acelaºi scop,iniþierea învãþãrii limbii rus eprincorespondenþã, cu examene organizate dedouã ori pe an.

Cât devenise de importantã limba rusãîn România o dovedeºte elocvent Decretulnr. 15 din 17 ianuarie 1950 privitor laobþinerea doctoratului în învãþãmânt;concursul de admitere consta în urmãtoareleprobe: a) materialismul dialectic ºi istoric;b) disciplina de specialitate: c) limba rusã;d) o limbã strãinã (franceza, germana,engleza)9; plasarea limbii ruse în afaracategoriei limbilor strãine creeazã impresiaunei a doua limbi oficiale a þãrii.

Hotãrârea luatã în 1948 de introducerea limbii ruse ca obiect obligatoriu înînvãþãmânt a funcþionat ca intangibilã pânãîn 1963, când lucrurile s-au schimbat, în

RÉSUMÉ

L’étude présente un procès de la période contemporaine de l’histoire de la Roumanie.Une fois entrée la Roumanie, à la fin de la Seconde Guerre Mondiale, dans la zoned’occupation soviétique, des actions à double but se sont produites: l’annulation destraditions nationales sur les divers plans et l’introduction des procèdes d’inspirationsoviétique, de mème des organismes voués à renforcer notre dépendance de l’U.R.S.S.

Dans ce procès, l’année 1948 a constitué un moment signifiant quand la direction departi a décidé l’obligation d’apprendre la langue russe par les élèves des écoles de Roumanie,en commençant avec le Cours Moyen 1. Pour ce but, par de diverses institutions, despersonnes ont été instruites pour enseigner dans l’éducation rurale et urbaine. L’année1963, mème la direction de parti, dans le cadre de la politique de déstalinisation, a mis lalangue russe à côté des autres langues (le français, l’anglais etc.)

cadrul general al desprinderii României deU. R. S. S. La începutul deceniului ºapte s-auprodus, la nivelul conducerii superioare departid din România, acþiuni care se înscriauîntr-un plan evident de desovietizare/derusificare a vieþii þãrii (au fost desfiinþateA. R. L. U. S., Institutul de Studii Româno-Sovietic; Institutul de Limba Rusã „MaximGorki” a fost inclus în Institutul de Limbi ºiLiteraturi Strãine de pe lângã Universitateadin Bucureºti; pentru anul ºcolar 1963/1964a fost anulatã obligativitate studierii limbiiruse. La ºedinþa Biroului Politic al C. C. al P.M. R., din 30 august 1963, consacratã ºiproblemelor învãþãmântului, GheorgheGheorghiu-Dej simula inocenþa, întrebând(conþinutul întrebãrii ne aratã, prin el însuºi,excrescenþa la care ajunsese studiul limbiiruse în România): „Cum se facã cã avem4000 profesori de limba rusã, 10-11000profesori pentru limba românã ºi numai 800de limba francezã ºi 80 de limba englezã?”10

9 Apud Mihaela Cristina Verzea, Desovietizarea culturii româneºti la începutul deceniului ºapte. I, înArhivele Totalitarismului, X (2002), nr. 36-37 (3-4), p. 167.10 Apud idem, II., în Arhivele Totalitarismului, XI (2003), nr. 40-41 (3-4), p. 133.

98 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200798 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200798 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 200798 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

99Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 99Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 99Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 99Liviu ÞÃRANUFRÃMÂNTÃRILE UNUI GENERAL. I.M. PACEPA ÎNAINTE DE „FUGA LA INAMIC”

Ion Mihai Pacepa este în continuareunul din personajele controversate ale

regimului Ceauºescu. Acesta face „carierã” ºiastãzi prin interviurile sau articolele pe care lepublicã în þarã sau în strãinãtate. De curând,fostul general a anunþat cã este pe punctul dea finaliza o nouã carte autobiograficã „semnatãde doi autori: generalul român care la 24 iulie1978 a cerut azil politic la ambasada S.U.A.din Bonn ºi americanul de origine vest-europeanã care la 28 iulie 1978 a coborât dinuriaºul avion militar Hercules pe aeroportulprezidenþial de la Andrews Air Force Base, delângã Washington”1. Este partea de biografie alui I.M. Pacepa cel mai puþin cunoscutã depublicul românesc.

În ceea ce priveºte activitatea fostului ºefadjunct al spionajului extern românescînainte de momentul 28 iulie 1978, înRomânia, au apãrut mai multe lucrãri careau ca subiect principal sau colateral„trãdarea” lui I.M. Pacepa. Practic, oricecarte scrisã pe tema fostei Securitãþii facereferiri la acest subiect. Lucrarea de referinþãîn tratarea subiectului bazatã, îndeosebi pedocumente din arhiva Securitãþii, rãmâne ceasemnatã de Mihai Pelin ºi intitulatã Culiselespionajului românesc. D.I.E. 1955-19802.Stilul jurnalistic adoptat în scrierea cãrþii,datorat formaþiei autorului, o face accesibilã,nu însã ºi riguroasã, deºi autorul a avutprivilegiul de a naviga nestingherit mai mulþiani prin arhivele Securitãþii.

Bilanþul „defectãrii” generalului IonMihai Pacepa, în iulie 1978, deºi nu seregãseºte încã în arhivele la care au accescercetãtorii, a fost, dupã cum se vehicula înmediile neoficiale ale vremii, mai pãgubosdecât cutremurul de pãmânt din anulprecedent. „Trãdarea” lui Ion Mihai Pacepa

FRÃMÂNTÃRILE UNUIGENERAL.I.M. PACEPAÎNAINTE DE„FUGA LA INAMIC”

Liviu ÞÃRANU*

* Doctor în istorie, cercetãtor - CNSAS1 Jurnalul Naþional, 20 noiembrie 2006.2 Mihai Pelin, Culisele spionajului românesc. D.I.E.1955-1980, Bucureºti, 1997.

100 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007100 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007100 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007100 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

a fost, fãrã îndoialã, o loviturã grea datãregimului, dar este potrivit sã spunem cãîntreaga activitate a acestui ofiþer a creatnenumãrate prejudicii regimului, poate chiarmai mari decât „fuga sa la inamic”. Caurmare, de suferit au avut nu numai uniimembri ai nomenclaturii de partid, ci ºinumeroase cadre din aparatul de conducereal Securitãþii. O întreagã instituþie a fostrefãcutã din temelii ºi încadratã cu alþioameni. Direcþia Generalã de InformaþiiExterne (D.G.I.E.) a fost transformatã înCentrul de Informaþii Externe – un organismcare se dorea a fi curãþat de întreg„putregaiul” existent în materie de cadre ºiorganizare, în perioada 1959-1978, cât timpla conducerea D.G.I.E. s-a aflat NicolaeDoicaru ºi adjunctul sãu Ion Mihai Pacepa.

Pentru a cerceta condiþiile în care s-aprodus actul „trãdãrii” fostului secretar destat la Interne, la mijlocul lunii august 1978a fost creatã o comisie formatã din generaliiIulian Vlad ºi Emil Macri ºi doi colonei –Vasile Gheorghe ºi Ion Moþ. Aceastã comisieºi-a desfãºurat activitatea pânã în primãvaraanului 1980, audiind peste 500 de ofiþeri desecuritate care, prin activitatea lor, au avuttangenþã sau au activat în spionajul externromânesc, între 1955-1978. În cele peste2.500 de rapoarte, numãrând nu mai puþinde 10.000 de pagini, sunt prezentate, înamãnunt, o serie de operaþiuni ale Securitãþii,executate cu sau fãrã aprobarea organelorde partid. De asemenea, din declaraþiilecelor audiaþi de comisie reiese foarte clarfaptul cã I.M. Pacepa, alãturi de NicolaeDoicaru, au fost cei care, timp de mai binede un deceniu, au deturnat Securitatea de laobiectivele ei în plan extern – ceea ce nueste regretabil pânã la un punct –,proliferând corupþia în rândul aparatului desecuritate, al unor înalte oficialitãþi de partidºi de stat, compromiþând o parte adiplomaþiei româneºti ºi contribuind, astfel,la degradarea imaginii externe a României.

Din mulþimea de rapoarte înaintatecomisiei de anchetã, am selectat douã dintreele semnate de gl. mr. Teodor Sârbu, cadrude conducere în D.G.I.E. ºi un apropiat alfamiliei Pacepa.

Conºtient fiind de consecinþele„defecþiunii” fostului sãu ºef asuprainstituþiei, cât mai ales asupra sa, TeodorSârbu încearcã sã relativizeze relaþia sa cusoþii Ileana ºi Ion Mihai Pacepa. Cunoscându-se tocmai aceastã relaþie, Teodor Sârbu estetrimis de cãtre comisia de anchetã sã facã ovizitã la domiciliul familiei Pacepa, pentrua afla din discuþiile cu soþia ºi fiica fostuluiºef adjunct al DGIE, dacã acesta ºi-a pregãtitîn vreun fel „fuga” ºi dacã exista vreunscenariu pentru scoaterea din þarã a familiei.Deºi cele douã neagã cã ar fi ºtiut în vreunfel de intenþia lui I.M. Pacepa, din discuþiireiese cã acesta fãcuse, cel puþin, niºtearanjamente financiare pentru a-ºi sprijinifamilia.

Publicãm, în continuare, aceste rapoartecare sunt, dupã ºtiinþa noastrã, absolutinedite. Valoarea lor este datã de informaþiilelivrate „la cald”, sub impactul evenimentuluicare tocmai se consumase: trecerea la inamica celei mai importante oficialitãþi dinconducerea unui serviciu de spionajsocialist.

1.Gl. mr. Sârbu Teodor Nr. C/187 din 24.08.1978Nr. 1/14.08.78

Raport3

Privind relaþiile pe care le-am avut cuPacepa Ion raportez urmãtoarele:

2. Relaþii de serviciu.Pe Pacepa Ion l-am cunoscut în anul

1958, luna decembrie sau la începutulanului 1969, datoritã mutãrii subsemnatuluide la Direcþia de contrainformaþii militare,ca ºef al serviciului central de cifru al RSRomânia. În cadrul noii funcþii am venit încontact de serviciu cu Pacepa Ion afarã sã-ifiu însã subordonat.

Din discuþiile ce mi le amintesc cã le-am purtat în acea perioadã, mai deosebitemi se par cele referitoare la modul în carese procurase maºinile de cifrat cu 1-2 aniînainte de mutarea mea la serviciul de cifru.Reþin cã în acþiunea de procurare a acestormaºini a fost antrenat Pacepa Ion care a

3 A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dos. 3447, vol. 10, f. 220-232.

101Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 101Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 101Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 101Liviu ÞÃRANUFRÃMÂNTÃRILE UNUI GENERAL. I.M. PACEPA ÎNAINTE DE „FUGA LA INAMIC”

descoperit la München un specialist pe numeReichert ºi de la care s-au procurat unanumit numãr de maºini electronice decifrat. Reichert, pentru a-ºi putea dezvoltaafacerea cu maºini de cifrat, a plecat din RFGîn Austria, în zona Insbruck.

Referitor la maºinile de cifrat, mai reþincã mi s-a relatat cã au fost probleme care audurat peste un an, pentru testare la radiaþiielectromagnetice ºi luarea de mãsuri deprotecþie antiradiaþii.

Cert este cã la numirea mea ca ºef alServiciului central de cifru, maºinile erauintroduse în exploatare. Relaþii de detaliu potda tovarãºii: col. Leu, col. Munteanu Emil ºicol. Cristescu (toþi au lucrat la Serviciul decifru).

Ca opinie personalã, cu privire lamaºinile de cifrat electronice precizez cã elesunt de concepþie relativ modernã, au mãritviteza de lucru în reþeaua radio ºi dacã suntbine controlate pentru a preveni instalareaunor mijloace T.O., nu pot duce ladeconspirarea textului clar al mesajelorcifrate.

La Serviciul de cifru am lucrat pânã înanul 1972, luna martie. În toatã perioadaaceasta nu reþin aspecte deosebite încomportarea lui Pacepa Ion din care sãrezulte interes sau preocupare deosebitãpentru problemele ce se transmiteau princifru de stat ºi la care el nu avea acces.

Din luna martie 1972, am fost numitlocþiitor ºef direcþie în cadrul U.M. 0920Bucureºti ºi în luna aprilie acelaºi an, ºef dedirecþie.

În acea perioadã, s-a fãcut reorganizareaUM 0920 Bucureºti fiind transformatã îndepartament.

Cunosc relatãrile tov. de muncã cât ºi dela Pacepa Ion cã la scheme de organizare,proiectul de decret ºi alte acte normative, alucrat Pacepa Ion. Personal nu am lucrat laaceastã schemã, pe de o parte [pentru] cãnu am fost antrenat, cât ºi pentru faptul cãeram plecat în misiune. Când am aflat cãServiciul de cifru va fi înglobat într-o unitatea Departamentului am explicat cã se face ogreºealã, dar nu am fost luat în consideraþie.

În funcþia de ºef al Direcþiei T.S. am fostsubordonat nemijlocit lui Pacepa Ion. El acoordonat unitatea din partea conduceriiDepartamentului de Informaþii Externe, pânã

în 1975, când coordonarea a preluat-o ºefulde departament.

În calitate de ºef nemijlocit a avut accesnelimitat la toate problemele din direcþie.

Menþionez cã Pacepa Ion a fost primulºef al Serviciului de Informaþii Externetehnico-ºtiinþifice, dupã care a coordonataceastã activitate. Din aceastã cauzãcunoºtea problemele mai bine decât mine,pânã ce am reuºit sã mã documentez. Deasemenea, cunoºtea cadrele din activitatedirectã.

Nu am sesizat preocupãri deosebitepentru a stabili date ºi probleme, dar credcã mi-ar fi fost ºi imposibil din moment ceeu aveam ca obligaþie de serviciu sã-iraportez ºi sã-i prezint tot.

Trebuie sã menþionez cã despre PacepaIon, în acea perioadã s-ar putea arãta cã eramai mult superficial, decât preocupat ºi atentîn problemele mai deosebite. Îmi cerea sãorganizez expoziþii pentru a prezentamateriale aduse din exterior – documentaþii,mostre etc. – pentru conducerea ministerului,membri ai guvernului, iar uneori pentruconducerea superioarã. Aºa se întâmplã cãperioade de câte 10-20 zile, valize cumateriale stãteau la cabinetul lui Pacepa Ionsau a ºefului de departament, pentru a fiprezentate conducerii. Personal nu amparticipat la nici o prezentare mai sus denivelul vice prim-ministrului.

În perioada cât a coordonat Direcþia T.S.au avut loc mai multe evenimente deosebite,dintre care menþionez: a. arestarea în RFGermania a unui lucrãtor ºi þinerea lui îndetenþie 21 zile, în anul 1974; b. arestareaîn SUA a unui colaborator, trimis temporarpentru câteva zile, printr-o combinaþie, sãvadã o instalaþie de tras geam pe baie demetal topit ºi þinerea lui în închisoare cca14 zile, în 1973; c. trãdarea unui„colaborator” în Norvegia, urmatã dearestarea ºi deþinerea mai multe luni a altuicolaborator din aceeaºi þarã, în anul 1975;d. trãdarea unui colaborator, funcþionar laBIRD – SUA în 1976; e. trãdarea unuicolaborator, reprezentant al ICE Electronumîn Grecia, în anul 1976.

Toate aceste evenimente au avut lavremea respectivã urmãri asupra munciiinformativ-operative. De fiecare datã ºefuldepartamentului a numit comisii de

102 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007102 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007102 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007102 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

cercetare, s-au întocmit rapoarte ce s-audiscutat în Consiliul de conducere alDepartamentului ºi au fost luate mãsuri.

Analizând retrospectiv, cazurile susraportate ºi încercând sã fac legãturã cuPacepa Ion, nu gãsesc elementesemnificative. Aºa de exemplu cazul de lapct. a. s-a datorat unor greºeli grosolane înabordarea unui fugar român ºi a indisciplineiprofesionale a lucrãtorului din exterior.

În cazul b. s-au fãcut de asemenea greºelideosebite, în contextul unei situaþii operativecu totul aparte. În cazul c. ar trebui analizatmai atent, deoarece recent mi s-a relatat cãPacepa Ion ar fi avut un rol în mutareatrãdãtorului Tipãnuþ V. de la Oradea înBucureºti.

La vremea respectivã nu s-a pusproblema din acest unghi. Cazurile d. ºi e.nu cred cã au legãturã cu Pacepa Ion.

Menþionez cã la discutarea în ConsiliulDepartamentului a cazurilor susmenþionatePacepa Ion lua poziþie fermã ºi propuneasau susþinea mãsuri exigente.

Ca probleme deosebite din perioada1972-1975 mai menþionez:

În anul 1972, s-au fãcut fiºe personalepentru agentura externã, cazuri avansate,obiective în preocupare etc.,dactilografiate ºi legate sub formã debroºuri la tipografia Centrului de cifru. S-a spus atunci cã sunt destinate conduceriisuperioare ºi se ocupa de ele Pacepa Ion.Nu cunosc dacã erau mai multe exemplareºi dacã au fost prezentate vreodatã cuiva.La vremea respectivã am spus cã nu-ºi aurostul ºi am ridicat problema lor ºi ulteriorpropunând sã fie distruse.

În anul 1974, fiind plecat în misiune, laînapoiere, col. Diaconescu D-tru, locþiitorºef direcþie, mi-a prezentat o mapã cu fiºepersonale pe nume reale pentru agenturaexternã a unitãþii, cazuri în studiu avansat,agenþi români scoºi în strãinãtate pe termenlung etc. Mi-a raportat cã a fãcut fiºele dinordinul lui Pacepa Ion, cã aºa au procedattoate unitãþile din Departament. Cu acestefiºe m-am prezentat la ºefulDepartamentului, i-am raportat cã nu-s deacord sã le dau pentru cã nu-i bine. Am fostîntrebat din ordinul cui s-au fãcut, mi-a datdreptate ºi a ordonat ca sã se înapoieze latoate unitãþile fiºele respective. Nu cunosc

ce s-a fãcut. Cele de la unitatea pe care ocomand au fost distruse prin ardere.

Din 1975, relaþiile de serviciu cu PacepaIon au cunoscut o reducere, lucrând directcu ºeful departamentului, aceasta nuînsemnând însã cã susnumitul nu a mai avutacces la problemele unitãþii. Au rãmasacþiuni cum ar fi: „stele”, „programulnuclear”, „fabrica de tras geam pe baie demetal topit”, uzina „G” etc. în care PacepaIon a avut acces ºi a fost împuternicit sãexercite control ºi îndrumare.

În anul 1977, a fost numit de ºefulDepartamentului, preºedintele unei comisiicare a executat control de fond în cadrulunitãþii. Controlul s-a prelungit cu mult pestetermenul fixat, motiv pentru care ºefuldepartamentului în repetate rânduri l-acriticat pe Pacepa Ion. În final, Pacepa Ion avenit în cadrul direcþiei, a studiat mai multedosare de agenþi îndeosebi din Anglia, Italia,Japonia ºi a purtat discuþii individuale cu ºefiide servicii ºi ofiþerii operativi. A þinut osingurã analizã cu serviciul de pe spaþiileSUA, Anglia, Canada. De la discuþiile cu locþ.ªefului unitãþii ºi ºefii de servicii eu am fostexclus, ceea ce m-a nemulþumit ºi amraportat ºefului de departament. Materialulfinal, de bilanþ, a fost fãcut destul de tãios,cu exemple ajustate pentru a susþineconcluzii prestabilite. La riposta ºi cerereamea de a se prezenta realitatea ºi de a trececoncluzii susþinute de fapte reale, Pacepa Ionmi-a replicat cã se urmãreºte educareacontrainformativã a efectivului.

Cu privire la deplasãrile fãcute înstrãinãtate cu Pacepa Ion, raportez:

În anul 1974, în luna martie-aprilie, înSuedia, fiind cu col. Alexandru Nic.,finalizasem prima parte a acþiunii speciale„Steaua”. Raportând telegrafic ºefului dedepartament rezultatul, l-a trimis pe PacepaIon sã controleze ce am fãcut, s-au reluatdiscuþiile, s-a ajuns la puncte de impas, ºidupã cca 5 zile s-a ajuns exact la ceea cefãcusem iniþial. Pacepa Ion a plecat în altãparte, nu reþin unde, ºi eu am venit în þarã.

În anul 1976 am fost introdus îndelegaþia condusã de tov. prim vice-prim-ministru Gh. Oprea, în RFG. A participat ºiPacepa Ion, care s-a ocupat în special deproblema motorului de tanc de la M.T.U. –pretindea cã i-a determinat pe nemþi sã dea

103Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 103Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 103Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 103Liviu ÞÃRANUFRÃMÂNTÃRILE UNUI GENERAL. I.M. PACEPA ÎNAINTE DE „FUGA LA INAMIC”

paralel cu licenþa unei familii de motoarecivile ºi documentaþia motorului de tancLeopard I ºi II. În mod deosebit s-a ocupatde problema „Fokker”. În mod special trimisîn strãinãtate cu Pacepa Ion, nu am fost.

Ca o concluzie privind problemele pecare ar fi putut sã le cunoascã ºi reþinePacepa Ion menþionez: o bunã parte dinagentura externã din þãri ca RFG, Austria,Anglia, Suedia, SUA, Japonia, Danemarca;cca 40-50% din ofiþerii aflaþi în misiuniexterne, în mod direct ºi încã 10-15% în modindirect; acþiunile speciale aproape întotalitate ºi spaþiile unde s-au obþinutrezultate mai bune.

II. Relaþii personale.Dupã cunoaºterea în cadrul serviciului,

relaþiile s-au pãstrat la nivel strict oficial pânãîn luna noiembrie 1977. Desigur cã încadrul colectivului de muncã am participatla unele aniversãri ale zilelor de naºtere aletovarãºilor de muncã. În acest context amfost de douã ori ºi acasã la Pacepa Ion,împreunã cu membrii Consiliului deconducere.

Aceasta s-a petrecut de ziua lui denaºtere, a avut loc dimineaþa pentru cca 30minute. Odatã, cred cã în 1976, a venit ºiPacepa Ion la mine acasã împreunã cu alþitovarãºi. Au stat tot cca 30 minute.

Cu începere din 1977 – luna noiembrie –relaþiile personale cu Pacepa Ion ºi soþia saIleana Pacepa au luat o dezvoltare mai mare.

Relaþiile s-au înfiripat ca urmare afaptului cã soþia mea a fost internatã în spitalîn aceeaºi perioadã cu Pacepa Ion care aveaun picior rupt. Vizitându-mi soþia la spital,în mod repetat, am trecut ºi pe la PacepaIon, i-am întâlnit soþia ºi s-a perfectat oinvitaþie din partea mea ºi a soþiei la Voila –unde avem o casã de odihnã. Pacepa Ion adat curs invitaþiei, a urmat o invitaþie a lui ladomiciliul din Bucureºti ºi de aici un schimbrepetat de vizite.

Frecvenþa a fost de 2-3 pe sãptãmânã,dar ºi sãptãmâni cu frecvenþã mai redusã saufãrã vizite.

Pacepa Ion a venit de mai multe ori laVoila, a dormit la mine, dar ulterior ºi-aînchiriat la o familie douã camere. Ajustificat cã trebuie sã facã aºa deoarece el,dar în special soþia, le place Voila, cã au

intenþionat sã-ºi facã o casã de odihnã acolo,dar nu au acþionat la timp ºi au pierdutmomentul. Menþionez cã în contextulacestor vizite, revelionul 1977/1978 PacepaIon ºi soþia sa l-au fãcut la Voila. Au maiparticipat familia gl. Bolânu Gh…

În anul 1978, Pacepa Ion a fost plecat înrepetate rânduri în exterior, cred cã peste 80-90 zile. De fiecare datã ruga sã avem grijã desoþie, care fiind bolnavã, prin modul ei decomportare ºi-a respins toate relaþiile ºi areprobleme, discuþii la fiecare plecare ºi venire.

Cele spuse de Pacepa Ion, am constatatºi eu cã-s reale, soþia sa fiind suferindã dar ºiconsumã bãuturi alcoolice, ceea ce o facegreu de suportat în unele momente.

De altfel, am constatat cã relaþiile soþilorPacepa Ion nu-s dintre cele mai calde, îngeneral era o atmosferã de râcã, deºi alternauºi momente de tandreþe. De fapt deºi am fãcutmulte vizite lui Pacepa Ion ºi mi-a fãcut larândul sãu ºi el vizite, nu am reuºit sãdescifrez exact cam în ce fel de relaþii eraucele dintre soþi, deoarece Ileana Pacepa arecomportãri deosebit de ciudate. Au fostmomente când totul era normal între ei, caîn câteva minute sã se ajungã la atmosferãînnouratã, dar au fost ºi situaþii inverse.

Menþionez cã nu se certau în adevãratulsens al cuvântului, era un fel de schimburide cuvinte în general cuviincioase dar dincare rezultau rãbufniri ºi nemulþumirireciproce.

Pe tema aceasta atât eu cât ºi soþia amdiscutat cu Pacepa Ion, sã se îngrijeascã desãnãtatea lui Ileana Pacepa. A replicat cã nuvrea sã-i ia medicamente, cã a încercat sã ointerneze în spital dar fãrã rezultat ºi cã trebuiesã facã rost de medicamente sub formãinjectabilã. Nu am mai reluat acest subiect.

În trecutul cãsniciei lui Pacepa, probabilcã au fost momente de crizã majorã,deoarece într-o discuþie, Ileana Pacepa aarãtat o scrisoare care spunea cã dateazã de25 de ani, scrisoare în care Ion Pacepa osolicitã sã revinã acasã.

Cu acest prilej Ileana Pacepa a relatat cãîn urmã cu 26 de ani ar fi plecat cu alt bãrbatde acasã de la Pacepa Ion ºi ar fi revenit dupãun an, cu ocazia morþii mamei lui PacepaIon, dupã care s-a nãscut copilul.

Cu privire la discuþiile ce se purtau cuocazia vizitelor, temele au fost variate de la

104 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007104 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007104 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007104 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

literaturã, artã, muzicã, pânã la problememinore de preocupãri cotidiene. Dat fiindfaptul cã în ce mã priveºte faþã de soþii Pacepa,am rãmas în limitele politeþii cu pronume dereverenþã, nici în discuþii nu s-au abordatprobleme de intimitate mai deosebitã.

În cadrul vizitelor la familia Pacepa, ammai cunoscut o familie Biji (el fiind colonel laMAN, iar soþia sa profesor universitar), familiaunui doctor în medicinã (lucreazã ºi la spitalulMI), al cãrui nume nu-l reþin.

Ca probleme mai deosebite din ultimaperioadã raportez:

În luna nov. 1977, Pacepa Ion ºi-ar fifracturat un picior. Relata cã totul s-a produsla serviciu. Era într-o sâmbãtã ºi fiind cu gl.Manea Gh., ne-am despãrþit de Pacepa Ion, lasfârºitul programului fiind teafãr. Lunea,Pacepa Ion a plecat în RFG în problema„Fokker”. Cãlca greu ºi avea ipsos la un picior.Ulterior, dupã ce s-a întors, în spital fiind, arelatat cã în RFG ar fi fãcut radiografie ºi [i s-a]aplicat un fel de plastic pentru imobilizareafracturilor. În þarã i s-a pus din nou clasiculghips. Din cele relatate rezultã cã medicul dinRFG ar fi român care are rudã apropiatã înSibiu. În acest sens îmi amintesc cã am citit ºio telegramã internã, în care i se comunica luiPacepa Ion niºte date de identificare (nu reþinsigur).

O altã problemã se referã la unelefrãmântãri pe care le-am sesizat la Pacepa Ion,în special în anul 1978.

O primã rundã de frãmântãri a concis cumãsurile de reorganizare a DGIE. S-a discutatmult dacã gl. col. Doicaru Nic. va fi schimbat,cu cine ºi când. Aceasta legat ºi de faptul cã înultimul timp gl. col. Doicaru Nic. deveniseirascibil, îl critica în mod aspru pe Pacepa Ion,iar acesta nu reacþiona în nici un fel.

În discuþii Pacepa Ion nu se manifesta însãfrãmântat de soarta sa, ci „de situaþia unitãþii ºi

a muncii”. Când s-au cunoscut schimbãrile destructurã ºi comandã s-a manifestat aparentbucuros ºi a afirmat în mai multe rânduri cã arfi fost consultat de conducerea superioarã cuprivire la desemnarea ºefului DGIE.

Frãmântãrile au apãrut ceva maipregnante dupã vizita la nivel înalt în SUA.Deºi mi-a relatat cã nu au fost problemedeosebite, ca mod de a fi se poate reþine ocreºtere a frãmântãrilor ºi preocupãrilor. Numi-a mãrturisit niciodatã cã ar fi frãmântat, deºislãbise vizibil4.

În mod cu totul deosebit a apãrut frãmântatºi speriat când a fãcut parte din comisia deanchetã instituitã în luna iulie. Cu privire laaceastã anchetã a relatat cã se face în moddur, cã s-au folosit mijloace ale muncii desecuritate, cã nu se þine seama de activitateaoamenilor ºi cã în general nu se are încredereîn cadrele DGIE.

Deºi i-am replicat cã nu cred cã se vor tãiacapete, cã mãsurile nu vor depãºi anumitelimite, a cãutat sã-ºi susþinã punctul de vedere.

Era frãmântat cã ºi el este în aceeaºi situaþieca cei anchetaþi ºi cã i se dã de înþeles cã arurma sã fie cercetaþi ºi alþii. În acest context i-am spus sã meargã sã raporteze ºi cu aceastaterminã. Nu cunosc ce a fãcut. În ziua de 22.07.crt. fiind în birou la Pacepa Ion pentru a analizao problemã de muncã foarte urgentã (tov. gl.lt. Dãnescu A. era plecat din localitate) dinnou mi-a relatat cã mãsurile propuse suntdeosebit de aspre. Nu l-am crezut ºi atuncimi-a dat sã citesc copia unui raport în care sedescriau faptele unor ofiþeri din DGIE ºi sepropuneau mãsuri.

Din nou i-am spus cã nu cred posibil sãse aprobe mãsurile propuse în acel raport.

Cu prilejul discuþiilor purtate pe temacelor sus menþionate mi-a relatat cã directorulgeneral al vãmilor, Þincu, ar fi fost destituitdin funcþie, ca urmare a unui control fãcut de

4 Starea de resuscitare în care se afla I.M. Pacepa în preajma „defectãrii” sale este confirmatã, în memoriilesale, de un alt demnitar al vremii care l-a cunoscut bine pe general – Nicolae M. Nicolae (fost ambasadoral României în SUA între anii 1976-1978): „Ultima oarã l-am întâlnit pe Mihai Pacepa la 11 iulie 1978,adicã cu douã sãptãmâni înainte sã fugã. Mi s-a pãrut complet schimbat: slãbit, cu o faþã palidã parcã deculoare ceva mai închisã ca de obicei ºi foarte îngrijorat”. Referitor la motivul real al gestului fostuluisecretar de stat la Interne, Nicolae M. Nicolae exprimã un punct de vedere care este astãzi confirmat de oserie de documente din arhivele Securitãþii: „Înclin sã cred cã unele conflicte interne în care Pacepa a fostimplicat au fost principalul motiv al fugii acestuia”. Probabil, de aici ºi concluzia tranºantã a lui Nicolae M.Nicolae: „Sigur este însã faptul cã Pacepa pentru români nu poate fi erou”. (Vezi Nicolae M. Nicolae, Olume aºa cum am cunoscut-o. Amintirile unui fost ambasador al României, Bucureºti, 2000, p. 248).

105Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 105Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 105Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 105Liviu ÞÃRANUFRÃMÂNTÃRILE UNUI GENERAL. I.M. PACEPA ÎNAINTE DE „FUGA LA INAMIC”

Consiliul de control muncitoresc, care ar ficonstatat cã au fost emise instrucþiuni deaplicare a Decretului ce limita scoaterea dinþarã a unor produse, în afara literei legii. Nuam comentat, dar la câteva zile l-am întâlnitpe Þincu care era în funcþie.

Referitor la documentul de importanþãdeosebitã privind schema DGIE nu amcunoscut de existenþa lui, decât dupã ce s-adat ordin sã-l citesc. Pacepa Ion nu mi-arelatat niciodatã cã ar exista un astfel dedocument.

Ca o menþiune, precizez cã astãzi cândºtiu ce act ticãlos a întreprins Pacepa Ion,mi se pare stranie ºi comportarea din ultimasãptãmânã înainte de a pleca din RFG.

Fiind chemat în þarã gl. mr. Constantin,ºi eu neluând legãtura cu el, Pacepa Ion mi-a spus cã ar fi fost adus pentru anchetã înlegãturã cu obiecte aduse în þarã ºi nesupusecontrolului vamal. Nu am comentat aspectul.

În ziua de 31.07.78 am aflat cã PacepaIon ar fi cunoscut cã urmeazã sã plece înRFG încã din ziua de 17.07.78, în schimbel se lamenta cã nu se mai are încredere înel, cã probabil va fi schimbat etc. Despreplecarea în RFG am aflat în ziua de 23.07.crt. orele 16.00, când mi-a dat telefon sã-miindice o problemã analizatã în ziua de22.07. crt. cu el sã o raporteze ºefului DGIEîn ziua de 24.07. crt.

Gl. mr. Sârbu Teodor14-15.08.78

2.

Gl. mr. Sârbu Teodor Strict secret05.08.78 Ex. unic Nr. C/954 din 8.XI.1978

Raport5

Conform ordinului primit de laconducerea Ministerului de Interne, în seara

zilei de 04.08.1978, între orele 21.50 – 01.05,am fãcut o vizitã la domiciliul lui „Vintilã”6.

Acasã se gãseau soþia, fiica ºi soacra lui„Vintilã”. Erau în vizitã, la fiicã, o familie detineri (fata ºi ginerele tov. Tamara Dobrin),care dupã cca 20 minute de la sosirea meaau plecat.

Discuþiile ce le-am purtat, în prima parteau avut loc în bucãtãrie, unde soþia lui„Vintilã” a pregãtit cina, apoi pe terasã ºi înfinal în holul de primire ºi birou. Soacra nua participat la discuþii. Toate discuþiilepurtate atât cu soþia, cât ºi cu fiica au fostaxate pe cele întâmplate cu „Vintilã”.Problemele discutate, au constat înprincipal, în urmãtoarele:

Am fost întrebat ce ºtiu ca noutãþi în cazulsoþului, întrucât lor nu le spune nimeni care esituaþia, iar în afara celor comunicate de tov.gl. lt. A. Dãnescu7, nu mai cunosc nimic.

Soþia lui „Vintilã” mi-a spus cã dinaceastã cauzã, în cursul dimineþii zilei de04.08.78 l-a sunat pe tov. ministru T. Coman8

pentru a-l întreba ce se întâmplã ºi ce sã facãea. Ar fi fost sfãtuitã sã stea liniºtitã ºi sã-ºivadã de treburi pentru cã s-au luat mãsuri.

De asemenea, ar fi rugat o familie deprieteni, care au acces la tov. prim-vice prim-ministru Gh. Oprea9, sã meargã la dânsul ºisã-l roage sã intervinã pentru a se lua mãsuri.Ar fi primit rãspuns cã tov. prim-vice prim-ministru, deºi a spus cã nu ºtie ceva desprecaz ºi a promis cã va informa ºi se va interesa,s-a comportat ca ºi cum ar fi fost în temã cuproblema.

La intervenþiile mele privindcomportarea lui „Vintilã” în zilelepremergãtoare plecãrii ºi în special în ziuaplecãrii, soþia lui „Vintilã” mi-a relatat cã eanu a cunoscut despre plecare decât duminicã23.07. crt. la ora 12.00, când a primit telefonsã-i pregãteascã bagajul. Nu ar fi observatnimic deosebit la el, în afara faptului cã eranervos ºi obosit, cum de altfel a fost în ultimaperioadã.

5 A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dos. 3447, vol. 10, f. 83-93.6 Nume de cod folosit pentru I.M. Pacepa. În scurt timp se va renunþa la folosirea lui, numele generaluluifiind dat în clar.7 În martie 1978, dupã destituirea lui Nicolae Doicaru, este numit la conducerea D.G.I.E. gl. lt. Dãnescu Al.8 Teodor Coman, prim-adjunct al ministrului de Interne (1974-1975), ministru de Interne (1975-1978).9 Gh. Oprea, membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (1974-1989), vice-prim ministru alGuvernului (1975-1978).

106 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007106 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007106 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007106 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

În discuþii soþia lui „Vintilã”, în mod repetatmi-a spus cã ea nu înþelege ce s-a petrecut cusoþul ei, cã nu poate sã înþeleagã ºi sã creadãcã ar fi putut sã comitã vreun act duºmãnos.

ªi-a manifestat neputinþa, deznãdejdea ºidezorientarea cu privire la situaþia în care seaflã ºi mi-a cerut pãrerea cum sã procedeze.

Am sfãtuit-o sã aºtepte, sã se gândeascã laaspecte ce ar putea sã elucideze cazul într-unfel, exprimându-mi însã pãrerea personalã cãdin modul cum s-a comportat „Vintilã” rezultãcã a recurs la un act josnic de trãdare. Nu m-a contrazis categoric, mi-a spus cã ar fi „modulcel mai crunt în care se putea rãzbuna pe ea”.S-a gândit ºi se gândeºte sã se sinucidã, dar îieste încã milã de fatã. Am sfãtuit-o sã-ºi vadãde treburi, sinuciderea ei ar încurca ºi mai multlucrurile ºi ar fi o dovadã cã nu este strãinã deceea ce a fãcut „Vintilã”.

ªi-a exprimat apoi pãrerea sa, despre ceicare trãdeazã ºi modul în care ar trebui pedepsiþi(afirma cã nu ar mai trebui primiþi niciodatã înþarã, cã ar trebui cãutaþi ºi lichidaþi).

La remarca mea cã „Vintilã” nu a fost unom de rând ºi ca urmare probabil ºi-a luatmãsuri ca pe parcurs sã le creeze condiþiipentru scoaterea din þarã atât a fiicei cât ºi aei, aceasta s-a exprimat cã nici legatã nu arpleca, deoarece nu are de ce ºi unde sã seducã. Ea ar fi putut rãmâne în multe rânduridacã ar fi intenþionat aceasta. La acesteafirmaþii s-a aliat ºi fiica, menþionând cã nuînþelege cum ar fi posibil ca ele sã plece dinþarã ºi dacã tatãl ar fi intenþionat aceasta ar fiputut sã o facã atunci când erau ambele înstrãinãtate ºi putea veni ºi el.

Insistând sã-mi spunã totuºi, ce crede soþialui „Vintilã” cã s-a întâmplat, pentru cã amsenzaþia cã ar cunoaºte ceva, a spus cã nu ºtieabsolut nimic, cã dacã a dispãrut e posibil sãfie rãpit de americani ºi cã ar trebui sã seapeleze la sprijinul Interpolului.

Explicându-i cã din câte am aflat, nu preaseamãnã a rãpire, cã „Vintilã” a vrut sã se ducãsingur la un restaurant, în mod revoltat aafirmat: „desigur s-a dus la un bar de noaptecu program, pentru cã îi plãcea sã meargã laastfel de locuri”.

I-am replicat cã ºi în aceastã situaþie ceeace a fãcut este un act iresponsabil, deoarece lafuncþia lui nu se permit astfel de aventuri.

Revenind în discuþie, soþia lui „Vintilã” înmod repetat mi-a relatat, cã nu înþelege, nu

poate concepe, face kilometri întregi prin casãºi curte, nu poate dormi noaptea, dar tot nugãseºte o explicaþie la ceea ce s-a întâmplat.Nu a mai plecat din casã, îi este teamã ºi ruºinesã meargã la cunoºtinþe, nu ºtie ce sã spunã, ºis-a gândit cã decât sã se fi produs ceea ce econvinsã cã bãnuieºte ºi presupune toatãlumea, era mai bine pentru ele ºi pentru muncãca „Vintilã” sã fi decedat.

Argumentând cã aveau de toate, cã„Vintilã” are zeci de costume de haine (cã aavut discuþii sã nu-ºi mai cumpere, dar el nu oasculta) se întreba ce o sã se spunã despre eacând se va face percheziþie ºi vor gãsi atâtealucruri. Pentru exemplificare mi-a arãtat încutiile de la douã canapele – din birou – douãpuºti de vânãtoare ºi o cantitate mare de cutiicu muniþie de vânãtoare. De asemene, mi-amai arãtat în compartimentele unei biblioteci,aparaturã tehnicã (un polaroid Kodak, untelerecording cu camerã de luat vederiportabilã, marca Akai).

Am reluat discuþia ºi mi-am exprimatpãrerea cã „Vintilã” nu se poate sã fi plecatfãrã sã le lase nici un fel de instrucþiuni, mesaje,fie la ambele, fie numai fiicei, mai ales cã amaflat despre dorinþa fiicei ca sâmbãtã 22 iulie78 d.a. [dupã amiazã] sã rãmânã singurã cutatãl sãu, pentru a discuta.

Soþia lui „Vintilã” mi-a relatat cã ºtie despreconfidenþele dintre fiicã ºi tatã, dar ea a fostexclusã de la ele. Vorbea la modul general ºinu în referire la ziua de 22.07.78.

La majoritatea acestor discuþii a participatºi fiica lui „Vintilã”.

Ea a intervenit pe parcurs, de mai multeori, exprimându-ºi nedumerirea ºineîncrederea cã tatãl ei ar fi fãcut ceva rãu.De asemenea, era frãmântatã cã nu ºtie ce arede fãcut, cã îi este ruºine sã mai meargã laserviciu. A renunþat sã mai meargã cu începerede la 07.08.78, cum era planificat, în tabãrade creaþie de la Tg. Jiu.

În câteva rânduri, când am rãmas numaicu fiica, i-am cerut sã-mi spunã ce a discutatcu tatãl ei, în ziua de sâmbãtã 22.07.78, d.a.cât ºi duminicã 23.07.78 când l-a condus laaeroport.

Mi-a relatat cã discuþia din ziua de sâmbãtã22.07.08 a fost pe tema grijii faþã de mama ei,care a început sã consume excesiv bãuturi, ºi is-a cerut de tatã ca în lipsa lui sã vegheze pentrua nu mai consuma alcool.

107Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 107Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 107Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 107Liviu ÞÃRANUFRÃMÂNTÃRILE UNUI GENERAL. I.M. PACEPA ÎNAINTE DE „FUGA LA INAMIC”

Discuþia nu ar fi fost lungã, deoarece a venitîn vizitã la ea un prieten Radu Dãmãceanu iartatãl s-a culcat.

În ziua de duminicã 23.07.78, tatãl i-apredat fãrã sã ºtie mama, douã plicuri, în carese gãsesc 3-4 carnete CEC ºi suma de 4.000lei, bani lichizi.

CEC-urile i le-a dat pentru pãstrare,justificându-i cã banii ar fi putut sã fie scoºi înlipsa lui de cãtre soþie. (Mi-a menþionat cã uncec e numai pe numele lui „Vintilã” iar celelaltedau dreptul ºi soþiei sã ridice banii. Suma totalãar fi de 22.000 lei). Cu privire la suma lichidã,ea crede cã i-a dat-o pentru concediu.

Am întrebat-o în mod direct ce au perfectatcu privire la problemele de viitor în ce priveºtepersoana sa ºi dacã nu i-a lãsat nimic scris sauverbal privind comportarea pe care sã o aibã.

I-am argumentat cã în comportarea lui„Vintilã” problema cu plicurile apareneobiºnuitã, cã ea trebuie sã fi înþeles acestaspect ºi singura explicaþie plauzibilã ar fi cãel ºtia deja cã nu va mai veni înapoi. Nu mi-adat un rãspuns ci a început sã jure cã altcevanu ºtie ºi cã nu i-ar fi spus.

Am sfãtuit-o ca în momentul în care va fiîntrebatã sã relateze aspectul cu plicurile lãsatede tatãl ei, în mod corect.

Întrebând-o dacã problema plicurilor estecunoscutã de mamã, mi-a rãspuns afirmativ.

Cu privire la modul în care mi-a relatat celede mai sus, pãrerea personalã, este cã nu am reuºitsã o determin sã-mi relateze întreg adevãrul.

Am reluat, în discuþie, în prezenþa soþiei lui„Vintilã” problema plicurilor ºi mi-am exprimatpãrerea cã modul acestuia de a proceda esteieºit din comun ºi constituie pentru mine un„argument” în favoarea ipotezei cã nu a fostrãpit, ci premeditat ºi conºtient a trãdat. Mi-audat dreptate, dar au spus ambele cã ele tot nucred, fiica în special afirmând cã nu poateînþelege ºi accepta aºa ceva.

Considerã cã pe ea a lãsat-o într-o situaþiedeosebitã, cã trebuie sã se gândeascã sã-ºischimbe numele, prin cãsãtorie, eventual chiarserviciul, cã ar trebui sã plece din Bucureºti.Se teme ºi m-a întrebat dacã vor fi arestate.Am rãspuns cã dacã lucrurile stau aºa cum mile-a prezentat, nu vãd motiv.

Este într-adevãr speriatã, se comportã ºi semanifestã obiectiv în acest sens. Îmi este greuînsã sã apreciez dacã este sau nu în mod realfrãmântatã pe tema situaþiei ei.

Menþionez cã nu ºi-a blamat tatãl în vreunfel, într-un episod al discuþiei ºi-a reamintitdespre o conversaþie purtatã cândva, când ea,lãudând frumuseþile Portugaliei, „Vintilã” i-arfi replicat ºi argumentat cã cel mai mare chinar fi sã ajungi sã trãieºti ºi sã mori printre strãini.(Reamintirea mi s-a pãrut forþatã – nu amcomentat-o).

Atât soþia cât ºi fiica cunoºteau cã la posturide radio occidentale, s-a vorbit despre „Vintilã”explicând cã fiicei i-ar fi confiat aceasta ocolegã de serviciu.

Am întrebat dacã despre situaþia lui„Vintilã” au aflat numai în ziua de 03.08.78când au fost anunþate oficial de tov. gl. lt. A.Dãnescu. M-au asigurat cã nu cunoºteau nimic,cã deplasarea la mare cu subsemnatul cât ºiconvorbirea telefonicã din seara zilei de01.08.78 cu gl. Marcu Gh. despre sosirea înziua de 02.08.78 a lui „Vintilã” le-au fãcut sãnu-ºi punã nici un fel de problemã cu privirela soarta susnumitului.

Când l-a vãzut pe tov. gl. lt. Dãnescu A.,în dimineaþa zilei de 03.08.78 – relata soþialui „Vintilã”, a crezut cã vine sã-i anunþe oriaccident ori decesul lui „Vintilã”.

Fiica lui „Vintilã” mi-a relatat cã îndeplasãrile prin oraº este „urmãritã” de 2-3maºini cu câte 3-4 oameni, cã în jurul caseisunt maºini ce pleacã dupã ea. Soþia lui„Vintilã”, pentru exemplificare, mi-a atrasatenþia cã pe stradã în acel moment se mãturadeºi era trecut de ora 23.00, cã la fel a fost ºicu o searã înainte, dar cã anterior nu seîntâmpla aºa. Mi-am exprimat pãrerea cã nuvãd de ce s-ar lua astfel de mãsuri, deoarecenu ele au dispãrut, poate cã li s-a pãrut ºi totce au vãzut sã fi fost din totdeauna, în jur fiindmulte ambasade strãine. Nu m-au crezut.

Revenind la problema eventualelorînscrisuri care le-ar fi putut lãsa „Vintilã”, mi s-a repetat cã nu au nimic, dar cã s-ar putea caîn douã compartimente din birou (unul labiroul propriu-zis, altul la bibliotecã)asigurate cu broaºte yale, s-ar putea sã fieceva, dar ele nu au avut ºi nu au cheile,pentru cã „Vintilã” le purta mereu asupra lui.S-a schiþat un gest sã se caute în dulapul dehaine a lui „Vintilã”, dar am replicat cã nuare sens la acea orã sã cãutãm ceva ºi nuacolo este locul. Le-am sfãtuit pe soþia ºi fiicalui „Vintilã” sã caute ele ºi sã-mi spunã ºimie dacã gãsesc ceva.

108 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007108 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007108 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007108 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Fata lui „Vintilã” m-a întrebat dacã poatepleca din Bucureºti în provincie. I-am rãspunscã dacã-i arde de aºa ceva poate sã plece, dinmoment ce nu s-a cerut de nimeni sã nu plece.

Am încercat sã plec de mai multe ori, darîn special fiica lui „Vintilã” m-a rugat sã maistau. La plecare, soþia lui „Vintilã” m-a chematîn subsolul imobilului, unde mergând toþi trei,mi s-a arãtat într-o boxã mai multe colete mari,în care erau: un frigider Bosch, un uscãtordulap de rufe, o barcã pneumaticã „Zodiac”ºi alte obiecte, inclusiv o husã de puºcã (nuam verificat dacã în ea era ºi puºca).

Soþia lui „Vintilã” m-a întrebat ce sã facãcu aceste obiecte pentru cã nu ºtie nimicdespre ele, nu a fost consultatã când au fostaduse, ºi cã, în general, treburile acestea lerezolva „Vintilã” cu bãieþii ce îi avea la cabinet.I-am recomandat sã le lase acolo, pentru cãlucrurile o sã se lãmureascã cumva.

Pentru cã eram la ieºirea de serviciu, amieºit din locuinþã pe acolo, de unde am ieºit înstradã. Am fost luat în filaj.

Menþionez cã la plecare, exprimându-miintenþia de a le mai vizita, soþia lui „Vintilã”mi-a spus cã le face plãcere oricând vreau,dacã voi primi aprobarea ºefilor. I-am rãspunscã nu este cazul sã cer aprobare, pentru cãnimeni nu mi-a cerut ce sã fac, iar personalnu am pus la cale nici un fel de activitateticãloasã împreunã cu „Vintilã”, pentru a evitasã le vizitez.

De asemenea menþionez cã având cu mineo poºetã de format mic în care aveam actele ºiþigãrile, poºetã pe care am mai avut-o ºi în altedãþi când am vizitat familia „Vintilã”, de dataaceasta soþia acestuia a cãutat prilejul, ca înmod discret sã-i palpeze conþinutul.

Ca o concluzie asupra celor discutate înseara zilei de 04.08.78 raportez:

1. Cele câteva aspecte necunoscuterelatate de soþia ºi fiica lui „Vintilã”, constituieargumente în favoarea ipotezei cã acesta înmod premeditat a dezertat.

2. Familia lui „Vintilã” este frãmântatã cuprivire la situaþia de viitor, se aºteaptã la mãsuride represalii, ceea ce duce la ipoteza cã dacãnu ºtie, acceptã ºi cred cã „Vintilã” a dezertat.

3. Faþã de subsemnatul manifestãamabilitate, bunãvoinþã, dar au apãrut semnede suspiciuni ºi rezervã, discuþiile nemaifiindla fel de deschise ca în urmã cu câteva zile.

4. Între mamã ºi fiicã s-au stabilit relaþii deînþelegere ºi consultare fãrã sã mai existeexplozii nervoase.

5. În prezent sunt dezorientate, nu vor sãprimeascã vizite decât foarte limitate. Pentrua se acþiona pe aceastã cale prin recrutarearelaþiilor, ar merge familia Nelu ºi Margaretape care i-a folosit în intervenþia la tov. prim-vice prim-ministru Gh. Oprea.

Faþã de cele raportate propun:1. Lucrarea în mod activ, de cãtre grupa

însãrcinatã în acest caz, a lui RaduDãmãceanu, relaþia fiicei lui „Vintilã”, învederea elucidãrii dacã în actuala situaþie,acesta mai doreºte sã se cãsãtoreascã ºi dacãnu existã un plan elaborat de „Vintilã”,anterior, în vederea scoaterii fetei din þarã.

2. Instalarea de mijloace de ascultare aconvorbirilor în maºina fetei lui „Vintilã”(menþionez cã maºina în parcaj este asiguratãcu sistem de alarmare sonorã, antifurt).

3. Organizarea de discuþii oficiale ºiobþinerea de declaraþii scrise, de la soþia ºi fiicalui „Vintilã”, executarea controlului în locurileunde acesta ar avea documente la domiciliu.

4. Sã continui a contacta familia „Vintilã”pe cât posibil individual, cu mãsuri deînregistrare în secret a discuþiilor.

5. Casa lui „Vintilã” sã fie controlatã dacãîn afara mãsurilor cunoscute, nu are anteriorinstalate mijloace de ascultare sau de protecþieîmpotriva înregistrãrii discuþiilor.

Rog ordonaþi,Gl. mr. Sârbu Teodor

ABSTRACT

Ion Mihai Pacepa and his treason is the subject of many studies and books. In this study wepresent two reports signed by a subordinate and an intimate too, general major Theodor Sarbu,about his relations with Pacepa family. He writes about his visit and discussion with Pacepawife and daughter, after the Pacepa departures. From reports result that his family didn’t nowabout I.M. Pacepa intentions although the former general of Securitate gives to his daughtersome checks with important amounts of money. Theodor Sarbu troy to find some details aboutan eventually scenario to take out his family from Romania, but didn’t find something.

109Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 109Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 109Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 109Florian BANUI O N G H E O R G H E M A U R E R . S C H I Þ Ã D E P O R T R E T

“Întregul curs al lumii poate fi deturnat fie ºi de temperamentul unui singur

individ. Dacã Miltiade ar fi fugit de laMaraton ºi Charles Martel de la Poitiers,civilizaþia occidentalã ar fi fost alta. ªi toatear fi fost altfel, dacã Iisus Hristos s-ar filepãdat de credinþa sa în faþa lui Pilat”. Cuaceste rânduri îºi încheia Sigmund Freudpreambulul la lucrarea dedicatã de PierreAccoce ºi dr. Pierre Rentchwick profiluluipsihologic al marilor personalitãþi politiceale secolului al XX-lea1, subliniind în modgrãitor rolul personalitãþilor în desfãºurareaistoriei. Deºi au atribuit maselor rolul de forþãmotrice a istoriei, comuniºtii au recunoscut,tacit, printr-un agresiv cult al Liderului, faptulcã masele au nevoie de conducãtori ºipersonalitatea acestora este în mãsurã sãinfluenþeze, adesea decisiv, derulareaevenimentelor.

La rându-ne, împãrtãºim opinia potrivitcãreia o cunoaºtere adecvatã a unei epociistorice este condiþionatã de studiereapersonalitãþilor ce au ilustrat-o. Din acestpunct de vedere, studierea regimuluicomunist din România este profunddeficitarã, pânã la ora actualã neexistândvreo monografie ºtiinþificã dedicatã luiGheorghe Gheorghiu-Dej sau lui NicolaeCeauºescu2. Nici figurile din eºalonul secund

ION GHEORGHEMAURER.SCHIÞÃ DE PORTRET

Florian BANU*

* Doctor în istorie, cercetãtor - CNSAS1 Pierre Accoce, dr. Pierre Rentchwich, Aceºti bolnavicare ne guverneazã, Craiova, Editura Tribuna, f.a., p. 82 Lucrãri precum cea a lui I. Petcu, Ceauºescu, unfanatic al puterii. Biografie neretuºatã, Bucureºti,Editura Românul, 1994 sau a Mirelei Petcu ºi CamilRoguski, Ceauºescu: adevãruri din umbrã.Convorbiri, Bucureºti, Editura EvenimentulRomânesc, 2001 nu îndeplinesc criteriile uneimonografii istorice, dar se constituie în surse deinformare care nu sunt de neglijat; totodatã, trebuiesubliniat cã Ceauºescu a captat mai mult interesulcercetãtorilor datoritã agresivului cult alpersonalitãþii: Olschweski Malte, Der ConducatorNicolae Ceausescu, Wien, Ueberreuter, 1990; Anneli

110 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007110 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007110 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007110 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

al Puterii nu stau mai bine, dacã facemabstracþie de monografia lui Robert Levydedicatã Anei Pauker3 ºi de dicþionarulmembrilor C.C al P.C.R., editat de un colectivde cercetãtori din cadrul C.N.S.A.S.,coordonat de Florica Dobre4. AlexandruDrãghici, Ion Gheorghe Maurer, GheorgheApostol, Vasile Luca, Teohari Georgescu,Lucreþiu Pãtrãºcanu5, Iosif Chiºinevschi,Alexandru Bârlãdeanu au fost personalitãþicu o rãspundere mai mare sau mai micã într-un domeniu dat ºi lor li se datoreazã„fluxurile ºi refluxurile” comunismuluiromânesc. Cu toate acestea, evoluþia lorbiograficã a rãmas, în bunã mãsurã,cunoscutã doar la nivelul superficial,prefabricat de broºurile propagandistice aleregimului6 ºi pigmentat cu detalii cancaniere,provenite în special din memorialisticã.

Încredinþaþi fiind cã cercetãrile istoriceviitoare vor suplini aceste lipsuri, dorim prinprezentul demers sã oferim câteva date despreo personalitate de prim rang a regimuluicomunist: Ion Gheorghe Maurer. Opþiuneanoastrã are la bazã convingerea cã Maurer afost într-adevãr un consilier de încredere al luiGheorghiu-Dej, aflându-se la originea multoradin acþiunile acestuia, ºi, în plus, a fost personajul

cheie al uneia din acele „ore astrale” aleregimului comunist, dupã expresia consacratãde ªtefan Zweig, ºi anume momentuldesemnãrii succesorului lui GheorgheGheorghiu-Dej în fruntea partidului7.

Vom începe prin a reda viaþa acestuiacondensatã într-o fiºã de dicþionar:

„Maurer Ion Gheorghe (Maurer Jean Georges)(n. 23 sept.1902, Bucureºti; d. 8

febr.2000, Bucureºti)Membru al C.C. al P.M.R./P.C.R. (21

oct.1945-28 dec.1955 ºi 13 iun. 958-28 nov.1974); membru supleant al C.C. al P.M.R.(28 dec.1955-13 iun.1958); membru alBiroului Politic al C.C. al P.M.R. (25iun.1960-24 iul.1965); membru alComitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (24iul.1965-28 nov.1974); membru alPrezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. (24iul. 1965-28 nov. 1974).

Studii: Liceul militar din Craiova;Facultatea de Drept, Universitatea dinBucureºti; doctor docent în ºtiinþe juridice.

Profesia de bazã: jurist.Activitate ºi funcþii: judecãtor în Agnita,

Târnava Mare, Iernut ºi Tg.Mureº (1925-1927);procuror al Tribunalului din Sighiºoara (1927-1928); avocat în Bucureºti (1928-1944)8;

Ute Gabanyi, Cultul lui Ceauºescu, Iaºi, Editura Polirom, 2003; Adrian Cioroianu, Ce Ceausescu qui hante lesRoumains: le mythe, les représentations et le culte du Dirigeant dans la Roumanie communiste, bucureºti,Editura Curtea Veche, 2005; O biografie care sã satisfacã, în linii generale, exigenþele genului a reuºit sã realizezeistoricul german Thomas Kunze, Nicolae Ceauºescu. O biografie, Bucureºti, Editura Vremea, 20023 Robert Levy, Gloria ºi decãderea Anei Pauker, Iaºi, Editura Polirom, 2002; Informaþii valoroase pot fidesprinse ºi din lucrãrile realizate de col. P. Popescu-Cetate, Conspiraþia comunistã din România ºi evreicaAna Pauker în faþa Justiþiei militare, f. l., f. ed., 1941, Marius Mircu, Dosar Ana Pauker, Bucureºti, EdituraGutenberg – Casa Cãrþii, 1991, C.N.S.A.S., Dosarul Ana Pauker. Plenara Comitetului Central al PartiduluiMuncitoresc Român din 30 noiembrie – 5 decembrie 1961, selectarea ºi editarea documentelor, studiuintroductiv ºi note Elis Neagoe-Pleºa ºi Liviu Pleºa, vol. I-II, Bucureºti, Editura Nemira, 20064 C.N.S.A.S., Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989. Dicþionar, coord. Florica Dobre, Bucureºti, EdituraEnciclopedicã, 20045 Pentru cunoaºterea personalitãþii lui Lucreþiu Pãtrãºcanu o cercetare meritorie a întreprins Lavinia Betea,munca sa concretizându-se în volumul Lucreþiu Pãtrãºcanu: moartea unui lider comunist, Bucureºti, EdituraCurtea Veche, 20066 Vezi, de exemplu, biografia oficialã Ana Pauker, Bucureºti, Editura P.M.R., 1951, 48 p sau Giancarlo EliaValori, Ceausescu: presentazione dell’on, Roma, Bulzoni, 19747 Cf. Florian Banu, Moartea, succesiunea ºi „eternizarea” lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în C.N.S.A.S.,„Arhivele Securitãþii”, vol. II, Bucureºti, Editura Nemira, 2006, p. 184-1908 În aceastã perioadã a pledat în mai multe procese intentate comuniºtilor, alãturi de alþi comuniºti cu orientarede stânga: „În 1936 a fost un proces mai important la Craiova în cadrul cãruia a fost judecat un grup din carefãceau parte Ana Pauker, Alexandru Drãghici, Estera Marcovici, Coleff, Liuba Chiºinevski, Iosif Roitman – ce-ºi valua prin cãsãtoria cu Liuba numele de Iosif Chiºinevschi, Alexandru Moghioroº, Grunberg ºi nu-mi mai aducaminte cine mai era pe acolo. Da, Donca Simo, care a murit mai apoi executatã de naziºti, în Franþa. Au fost vreo16 comuniºti judecaþi atunci. Apãrãtorii lor eram eu, Lucreþiu Pãtrãºcanu, Paraschivescu-Bãlãceanu ºi MihaiMacovei” (Lavinia Betea, Maurer ºi lumea de ieri. Mãrturii despre stalinizarea României, Arad, Editura IoanSlavici, 1995, p. 22).

111Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 111Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 111Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 111Florian BANUI O N G H E O R G H E M A U R E R . S C H I Þ Ã D E P O R T R E T

membru de partid din 19379; subsecretar destat la Ministerul Comunicaþiilor ºi LucrãrilorPublice (6 mart.1945-29 nov.1946);subsecretar de stat la Ministerul Industriei ºiComerþului (29 nov.1946-13 apr.1948);prim-arbitru al Arbitrajului de Stat de pelângã Consiliul de Miniºtri (13 oct.1952-28dec.1953); ministrul Afacerilor Externe (16iul.1957-15 ian.1958); preºedintelePrezidiului Marii Adunãri Naþionale (11ian.1958-21 mart.1961); preºedinteleConsiliului de Miniºtri (25 mart.1961-30mart.1974).

Membru titular al Academiei R.P.R. (2iul.1955).

Deputat în Adunarea Deputaþilor, ales încirc. elect. Târnava Mare (1946-1948).Deputat în M.A.N., ales în circ. elect.:Târnava Mare (1948-1952); Sighiºoara, reg.Stalin (1957-1961) ºi nr. 1 Universitãþii, jud.Cluj (1961-1974).

Distincþii: Ordinul „Coroana României”în gradul de „Mare Ofiþer”(1945); Ordinul„Steaua României” în gradul de „MareOfiþer”(1947); Ordinul „23 August” clasa I(1959); Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasaI (1966); Titlul de „Erou al Muncii Socialiste”ºi Medalia de Aur „Secera ºi Ciocanul”(1962,1974); Ordinul „Victoria Socialismului”(1971); Titlul de „Erou al RepubliciiSocialiste România” (1974); Ordinul „SteauaRepublicii Socialiste România” clasa I(1982)”10.

Dincolo de datele seci se aflã însã omulIon Gheorghe Maurer. Pe acesta nu-l putemreconstitui decât prin apelul la

memorialisticã (cu bunele ºi relele ei!) ºi prinpropriile amintiri depãnate la bãtrâneþe înfaþa unei cercetãtoare interesatã de studierearegimului comunist.

În „Memoriile mandarinului valah”11,Petre Pandrea are câteva referiri la I. Gh.Maurer de naturã sã contureze trãsãturile decaracter ale acestuia, la maturitate, înperioada în care atinsese apogeul cariereisale publice:

„Pentru postul de Lenin valah a candidatLucreþiu Pãtrãºcanu. N-avea stofã nici deLenin, nici de Stalin. A fost lichidat de AnaPauker, devenitã o… Stalinã valahã (…).Cine-i Leninul valah?

E un om cu o voinþã clarã, care ºtie cevrea ºi ºtie ce face, un om cu o voinþãnãprasnicã, un om jignit de mulþi, cucomplexe de inferioritate ºi cusupracomplexe de supra-superioritate(Uberwertigkeitstrumph).

E vorba de Jenicã [Ion Gheorghe]Maurer, vechiul meu amic, Zechkumpane,avocat, amic de barã ºi de zaiafeturi, de liceemilitare, de puºcãrii ºi de meseîmbelºugate”12.

Acelaºi Pandrea, în 1958, urmând sãfacã o vizitã la Prezidiul Marii AdunãriNaþionale, nota:

„Cu acest prilej sper sã-l revãd ºi pe Rege,pe Jenicã [Ion Gheorghe] Maurer, fiindcã dela Hohenzollern am ajuns la Maurer, adicãtot la nemþi.

Lumea îl crede israelit. Inexact. Tatãneamþ ºi mamã franþuzoaicã, rãmasã vãduvãde tânãrã, cu doi bãieþi13. I-a crescut cu

9 În 1994 Maurer afirma: „am intrat în partidul comunist ceva mai devreme decât anul 1936, cum au spusºi au scris ãºtia. În timpul acela, membru al partidului comunist, puteai sã ajungi în mai multe feluri. Eu, spreexemplu, am intrat în partidul comunist dupã un studiu aprofundat al scrierilor lui Marx” (Lavinia Betea, op.cit., p. 13).10 C.N.S.A.S., Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989. Dicþionar, coord. Florica Dobre, Bucureºti, EdituraEnciclopedicã, 2004, p. 38511 Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, Bucureºti, Editura Albatros, 200012 Ibidem, p. 15013 În privinþa originii sale, Maurer afirma: „Tata a fost neamþ, mama franþuzoaicã. Iar eu am fost botezatcreºtin-ortodox, imediat dupã naºtere, de cãtre o sorã a tatãlui meu, trecutã la ortodoxism prin cãsãtoria eicu un român. În familia mea nu sunt evrei, nici din partea tatãlui, nici din partea mamei. Numele Maurereste nemþesc ºi înseamnã «zidar». Este un nume întâlnit des printre saºii din România. Pe mama o chemaseJeanne Emilie Desmaret. Nu ºtiu cum ºi când s-au întâlnit pãrinþii mei în România pe bunici nu i-amcunoscut. Alte rude apropiate îmi sunt neºtiute. Dupã moartea tatãlui, am continuat sã o vãd pe mama –care a murit în 1960 – ºi pe fratele meu care a decedat ºi el la puþin timp dupã moartea mamei. (…) Încertificatul meu de naºtere nu scrie Ion Gheorghe, ci Jean George. Mai târziu am fost sfãtuit sã-mi schimbnumele”. (Lavinia Betea, op. cit., p. 21).

112 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007112 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007112 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007112 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

greutate. Jean era de o ferocitate carieristicãnemaipomenitã14. Credea în steaua lui. ªi-aunit-o cu a lui Gheorghiu-Dej ºi de 14 anieste amestecat în toate culisele, factor decisivde guvernãmânt”15.

Fidelitatea faþã de Dej ºi apetitul pentruputere al lui Maurer este reiterat dupã doarcâteva pagini:

„Crescut la Liceul Militar din Craiova între11-18 ani, are toate defectele ºi calitãþileolteanului de adopþie, o anume facondã atrivialitãþii, care este de mare efect printreproletari ºi cheflii.

El este omul de casã al lui Gheorghiu-Dej ºi a pontat pe aceastã carte. E un jucãtorde ruletã politicã.

E foarte simpatic. Poate pãrea foartedistins atunci când vrea ºi este lãsat liber, înpace, ºi nu-i obligat sã joace rolul demãscãrici cu facondã trivialã”16.

Sentimentul de superioritate pe careMaurer îl afiºa faþã de interlocutori esteconfirmat ºi de Alexandru Bârlãdeanu:

„Maurer este puþin vorbãreþ, tocmaidintr-un sentiment de superioritate.Comportamentul acesta i-a devenit o a douanaturã. El se credea – ºi realitatea este cãrareori se întâmpla altfel – mult mai deºteptdecât ascultãtorul. De obicei îºi spunea,probabil, cã nu meritã sã strice orzul pegâºte, vorbind. Cred cã nu era comunicativºi din comoditate. Dacã credea cã este nevoiesã-l convingã pe cineva, atunci vorbea maimult. Cu Dej era mai locvace, mai ales cândvoia sã obþinã ceva. La replicã eraextraordinar de bun, nu la povestit. Maurerare un dar al replicii formidabil! Îi spuneai

ceva ºi-þi trântea un rãspuns care te puneaimediat în inferioritate. Acest har poateuneori þine loc ºi de inteligenþã – ceea ce nuera cazul la Maurer. Lui replica îi permiteao anumitã comoditate ºi înlocuia efortul”17.

Aceeaºi „superioritate” este relevatã ºi dePaul Sfetcu, fostul ºef de cabinet al luiGheorghiu-Dej: „În toate situaþiile, ca dealtfel atunci când vorbea cu oricare om,excluzând cazurile când de faþã se aflaGheorghiu-Dej, arbora o minã desuperioritate, lãsând vãdit sã se înþeleagã cãface o mare favoare pentru cã stã de vorbãcu el”18.

Nu vom stãrui asupra anilor de tinereþeai lui Maurer, a perioadei dinainte de aajunge în aparatul guvernamental, în general,mulþumindu-ne sã punctãm faptul cãopþiunile sale de stânga l-au adus în atenþiaserviciilor de informaþii ºi a organelor desiguranþã, iar activitatea sa concretã a impusinternarea sa în timpul rãzboiului în lagãrulde la Tg. Jiu, alãturi de numeroºi fruntaºi aipartidului comunist, dar ºi alãturi denumeroase personalitãþi cu orientareantifascistã19. Aceastã perioadã este evocatãde Maurer în urmãtorii termeni:

„Cât despre închisori, eu n-am fost decâtîn lagãrul din Tg. Jiu, în timpul rãzboiului,doi ani ºi jumãtate20. Erau 2-300 internaþi,nu numai comuniºti deºi, dupã aceea, numaide comuniºti s-a vorbit. Era acolo o lumeamestecatã, scriitori, gazetari, artiºti, militari.Printre cei mai cunoscuþi erau scriitorulTudor Arghezi, industriaºul Max Auschnitt,generalul Rãdescu, dirijorul SergiuMalagamba, Zaharia Stancu. (…) Nu ºtiu

14 Maurer, dimpotrivã, considerã cã „funcþiile acelea mari, pentru care m-or fi invidiat unii, se datoreazãnumai faptului cã mi s-a spus sã le ocup. Nu m-am gândit niciodatã la mine în raportul de a fi sau a nu fi unom de succes. Când am fost într-un post, m-am gândit la ce am de fãcut, cu dorinþa de a fi ce trebuie. Nu m-am gândit la succes personal. Ci sã fac ce trebuie” (Ibidem, p. 241).15 Petre Pandrea, op. cit., p. 28416 Ibidem, p. 28717 Lavinia Betea, Maurer ºi lumea de ieri. Mãrturii despre stalinizarea României, Arad, Editura Ioan Slavici,1995, p. 30718 Ibidem, p. 33019 Traian Borcescu, fostul ºef al Secþiei a II-a Contrainformaþii a S.S.I.-ului susþine cã aceastã formulã, ainternãrii în lagãre cu un regim relativ relaxat, a fost folositã deliberat de autoritãþile române pentru a evitapredarea antifasciºtilor (printre care îl aminteºte ºi pe I. Gh. Maurer) cãtre germani, care îi cereau în modinsistent (Cristian Troncotã, Eugen Cristescu – asul serviciilor secrete româneºti, Bucureºti, Editura RozaVânturilor, 1994, p. 83-84).20 Având în vedere cã internarea în lagãr s-a petrecut în februarie 1942 (vezi anexa), rezultã cã plecarea luiMaurer pe frontul antisovietic a avut loc în vara anului 1944, deci perioada petrecutã pe front a fost foarte scurtã.

113Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 113Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 113Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 113Florian BANUI O N G H E O R G H E M A U R E R . S C H I Þ Ã D E P O R T R E T

pentru ce motive ajunseserã ceilalþi pe acolo,cã nu erau toþi oameni politici. În ceea cemã priveºte, am fost pur ºi simplu arestat ºidus acolo. Comuniºti, la Tg. Jiu, erau vreo20-30 de oameni. Eram închiºi acolo, bãrbaþiºi femei laolaltã. Dormeam în niºte barãcide lemn în care iarna nu se fãcea focul. Vreotrei barãci erau ocupate de bãrbaþi ºi una defemei. Circulam, însã împreunã prin curteaunde erau barãcile. De spãlat, ne spãlam laniºte jgheaburi prevãzute cu robinete. Pentrunevoi, erau niºte privãþi, la o distanþã destulde mare de barãci. Mâncarea cea mai bunãera ciorba de fasole. (…) În timpul petrecutacolo, eu am scãzut 30 de kilograme”21.

Maurer afirmã cã nu a avut resentimentefaþã de cei care l-au închis la Tg. Jiu,susþinând cã „asta depinde de om. Pe minenu m-a influenþat faptul cã am stat în lagãr.Ce face închisoarea asupra omului, depindede caracterul ºi de puterea lui”.

A pãrãsit lagãrul prin înscrierea îndetaºamentele care urmau a fi trimise pefrontul antisovietic. Dupã o scurtã perioadãpetrecutã pe front, Maurer a dezertat ºi s-aîntors la Bucureºti unde a luat contact cuconducerea P.C.R. aflatã în libertate. Întrucâtse luase decizia ca Dej sã fie ajutat sã evadezedin lagãr, aceastã misiune i-a fost încredinþatãlui Maurer. Acesta s-a achitat cu bine desarcina primitã, l-a scos pe Dej din lagãr,dupã care au stat ascunºi împreunã trei zileîntr-un sat la circa 30 de km de Craiova. Încele trei zile, cei doi au purtat lungi discuþiidespre „ideile sociale ale lui Marx ºi Engels”,iar Dej i-ar fi promis lui Maurer cã nu i sevor mai încredinþa alte sarcini de partidpentru ca acesta sã poatã sã scrie o lucrareintitulatã „Marx ºi lumea de azi”. Totuºi, lapuþinã vreme dupã 23 august 1944Gheorghiu-Dej i-a solicitat lui Maurerajutorul.

Potrivit propriei mãrturii, Maurer a intratîn guvernul Groza ca secretar general laMinisterul Comunicaþiilor ºi LucrãrilorPublice, condus de Dej. Afirmaþia cã Dej îiceruse sã-l ajute, este destul de plauzibilã,aceasta fiind prima funcþie importantãdeþinutã de Gheorghiu-Dej pe linie de stat.Când Dej a preluat portofoliul Industriei ºiComerþului, Maurer l-a urmat: „îl ajutam peDej sã conducã ministerele ce le avea însubordine, deci aveam atribuþii pe linie destat, funcþionãreºti, nu politice”22.

Ales membru al C.C. al P.C.R. laConferinþa Naþionalã din octombrie 1945,Maurer a fãcut parte ºi din delegaþia românãla Conferinþa de Pace de la Paris, în calitatede expert23. Cunoºtinþele sale profesionaleau fost de folos partidului ºi în anul 1947,când Maurer a lucrat în calitate de jurist laelaborarea legii pentru reforma monetarã dinluna august24.

Tot în 1947 Maurer intrã în atenþiasovieticilor în urma unui raport trimis deEmil Bodnãraº generalului Susaikov, locþiitoral preºedintelui Comisiei Aliate de Control25.Bodnãraº îl acuza pe Dej ºi pe oamenii dinjurul sãu (Ion Gh. Maurer, Simion Zeiger,Gheorghe Gaston Marin) de îndepãrtare desovietici ºi de o simpatie faþã de anglo-americani. În urma sesizãrii fãcute degeneralul Susaikov, Secþia de politicã externãa C.C. al P.C.U.S. l-a trimis în România peV.I. Lesakov. Acesta a avut întâlniri cu gen.Susaikov, cu Ana Pauker, Vasile Luca ºiGheorghiu-Dej. Primii trei au relevat oopticã asemãnãtoare cu aceea a luiBodnãraº, astfel cã, în raportul întocmit deLesakov, Dej este acuzat de a fi sãvârºit oserie de greºeli în materie de politicãeconomicã ºi sindicalã, precum ºi de oatitudine greºitã faþã de „tovarãºii de drum”burghezi. Pe baza declaraþiilor fãcute de

21 Ibidem, p. 9722 Ibidem, p. 6723 Vezi O apãrare strãlucitã a intereselor României. Expunerea d-lui general Dãmãceanu în ºedinþa ComisieiMilitare; expunerea tov. I. Gh. Maurer în ºedinþa Comisiei Economice, Bucureºti, Editura P.C.R., 194624 Potrivit lui Maurer, „contribuþia pe care eu am avut-o a fost în calitate de jurist. Aceasta e specialitatea meaºi în aceastã calitate am lucrat pentru a da o formã juridicã, adecvatã, acelei reforme. (…) Reforma monetarãtrebuia fãcutã. Pe piaþã erau bani de toate felurile, bani fãrã acoperire, în primul rând ruble de rãzboi. Fãrãdiscuþie, trebuia fãcutã aºa cum s-a fãcut” (Lavinia Betea, op. cit., p. 68).25 Vezi relatarea episodului în Cristina Diac, Ion Gheorghe Maurer (1902-2000), în Arhivele totalitarismului,nr. 52-53, 3-4/2006, p. 244

114 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007114 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007114 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007114 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Susaikov ºi Vasile Luca, Lesakov consideracã la originea greºelilor lui Dej se aflãinfluenþa pe care Maurer o exercitã asupraacestuia. Maurer era chiar acuzat cãîndreaptã economia României spreOccident ºi „tinde, în mod conºtient, sãdiscrediteze comerþul cu UniuneaSovieticã”26.

Intrarea lui Maurer în declin s-a datorat,potrivit propriei mãrturii, opoziþiei pe carear fi manifestat-o faþã de promovarea AneiPauker în fruntea partidului, opoziþie carear fi fost spontanã ºi nu rod al uneiconsfãtuiri cu protectorul sãu politic Dej27:„Am spus doar atât: «Sunt de pãrere cã nu ebine ca tovarãºa Ana Pauker sã fie aleasã înfruntea partidului comunist din România”28.Dincolo de motivaþiile legate de statutulfemeii în societatea româneascã, pe care ile-a înfãþiºat ºi lui Stalin când a fost chestionatpe tema atitudinii sale, Maurer afirmã cãmotivul real a fost teama cã „Ana Pauker,dacã ar fi ajuns în fruntea partiduluicomunist din România, ar fi aplicatstalinismul, poate chiar mai bine decâtStalin”29. Argumentul poate fi luat în calcul,dacã þinem cont cã stalinism înseamnã,printre altele, eliminarea fizicã a tuturor

opozanþilor reali, imaginari sau potenþiali.Probabil cã prima victimã ar fi fost Dej, iarMaurer n-ar fi întârziat sã-i împãrtãºeascãsoarta.

Faptul cã acþiunea sa de a blocaascensiunea Anei Pauker a fost orchestratãde Dej e doveditã, indirect, de evoluþiaulterioarã a evenimentelor. Conform relatãriilui Maurer, Beria, care era protectorul AneiPauker, „a dat dispoziþie sã fiu dat afarã dinconducerea partidului ºi sã mi se facã procescã sunt spion american, englez, de orice fel.Dispoziþia a fost datã Ministerului de Interneºi sigur cã, odatã treaba pornitã, uºor puteamajunge în faþa plutonului de execuþie, cumau ajuns ºi alþii. Cercetãrile au durat câþivaani, ani pe care îi numesc «anii de traversarea deºertului»”.

În fapt, în aceastã perioadã, rãmasmembru al Comitetului Central, Maurer afost trecut pe „linie moartã”30, fiind trimis sãlucreze într-un institut care avea ca scop„rãspândirea cunoºtinþelor ºtiinþifice înrândul oamenilor” ºi apoi sã conducã uninstitut de cercetãri juridice.

Aceastã punere în umbrã a fost gânditãde Gheorghiu-Dej ca o modalitate de a-lproteja pe Maurer, scoþându-l din prim-planul

26 Probabil pentru a contracara astfel de acuzaþii, Maurer publicã un articol elogios la adresa societãþilormixte româno-sovietice ºi a relaþiilor comerciale stabilite între cele douã state pe baza acordurilor semnateîn mai 1945, la Moscova (Ion Gh. Maurer, Acordurile economice româno-sovietice ºi refacerea þãrii noastre,în „Probleme economice”, nr. 1/1948, p. 5-8).27 Este notoriu faptul cã Dej împingea în faþã alte persoane atunci când era vorba de discutarea unorsubiecte spinoase. Astfel, în cazul abordãrii problemei retragerii trupelor sovietice din România, EmilBodnãraº a fost desemnat pentru a-l aborda pe Hruºciov, sub pretextul cã… vorbea mai bine rusa!28 Lavinia Betea, op. cit., p. 9229 Ibidem, p. 9330 Înainte de a fi eliberat din funcþia de subsecretar la Ministerul Economiei, Maurer îºi mai manifestaseatitudinea antisovieticã într-o împrejurare legatã de viaþa economicã. În epocã se înfiinþau pe bandã rulantãsocietãþi mixte româno-sovietice („sovromuri”) în cele mai profitabile ramuri ale economiei. La un momentdat, atenþia sovieticilor a fost atrasã de o societate româneascã de exploatare piscicolã, „Rompescaria”, cese dovedea foarte rentabilã, ºi au demarat acþiunile pentru crearea unui nou sovrom. În faþa presiunilorsovietice, reprezentanþii „Rompescaria” au apelat la sprijinul Ministerului Economiei Naþionale. Au urmatdiscuþii îndelungi în care poziþia româneascã era susþinutã de Miron Dumitru, subsecretar de stat în MinisterulEconomiei Naþionale la acea vreme. Sovieticii ºi-au continuat insistenþele pe un ton din ce în ce mai ferm.Exasperatã, delegaþia românã a adus la cunoºtinþã cererile sovietice lui Ion Gheorghe Maurer. Reacþiaacestuia a fost extrem de violentã, apostrofându-i pe cei de la „Rompescaria”: „Ce vã trebuie sovrom? Nuºtiþi sã prindeþi peºte?”, dupã care a sistat discuþiile. Gheorghe Hossu, unul din participanþii la negocieri dinpartea „Rompescaria”, îºi amintea în 1963 despre deznodãmântul tentativei de a învãþa pescuitul de lasovietici: „Ce a urmat ºi cu cine a vorbit tov. Maurer, nu ºtiu, însã nu a mai venit nimeni pentru înfiinþarea„Sovrompeºtelui”. Dupã ani de zile am aflat de la inginerul Panghiaþ, care a fost folosit în timpul discuþiiloratât ca tehnician cât ºi ca traducãtor, cã [Maurer] a fost chemat la C.S.P. ºi i s-a cerut sã arate cum a fostsabotatã înfiinþarea «Sovrompeºtelui»”. Cu cine „a vorbit” Maurer este inutil de precizat, având în vedere cãDej era ministrul Economiei în acea perioadã (Florian Banu, Numai Patriarhia nu era sovrom, în Magazinistoric, nr. 8/2003, p. 79).

115Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 115Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 115Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 115Florian BANUI O N G H E O R G H E M A U R E R . S C H I Þ Ã D E P O R T R E T

scenei politice31. Maurer afirmã cã directorulSecuritãþii din acea vreme, Gheorghe Pintilie(Pantiuºa), i-ar fi mãrturisit în timpul unei beþiicã primise ordin sã-l împuºte, punândsupravieþuirea sa pe seama lui Dej:

„Datoritã lui n-am fost nici închis, nicijudecat. În calitatea mea de membru alComitetului Central, dosarul meu de arestaretrebuia aprobat de Dej. Numai cã împotrivamea nu se gãsise decât un singur martor, BeluSilber, martor în acelaºi timp ºi în procesullui Pãtrãºcanu. Nu ºtiu cum de nu au gãsitmai mulþi martori, cã de obicei se gãseau.Pe baza declaraþiei lui Belu Silber,Pãtrãºcanu a fost împuºcat. Iar Dej s-a opusprocesului meu, motivând cã nu pot fiîmpuºcaþi doi oameni pe baza aceluiaºimartor. Iar martorul acela sã depunãmãrturie în calitate de puºcãriaº”32.

Faptul cã Securitatea s-a interesatîndeaproape de Maurer începând din 1948este atestat ºi de mãrturiile unor cadre desecuritate. Unul din ofiþerii însãrcinaþi cuinterceptarea convorbirilor recunoºtea, în1967, cã sistemul de interceptare „a fostintrodus la Pãtrãºcanu în anul 1948 (…). Deasemenea, s-a introdus la ªraer, la tov.Maurer, la Rãdãceanu, deci la o serie deoameni importanþi. Acest lucru a mers unan ºi ceva. Eram sã uit, a fost introdus ºi latov. Voitec, dar aici a stat ani de zile ºitelefonul a fost sub control”33.

Faptul cã Maurer era sub atentasupraveghere a Securitãþii, deci ºi asovieticilor, precum ºi orientarea„naþionalistã” a acestuia, sunt atestate,

indirect, ºi de o mãrturie târzie a lui Dej.Acesta, referindu-se la opoziþia pe care aorganizat-o în faþa pretenþiilor tot mai mariale sovieticilor în cadrul sovromurilor,recunoºtea cã, adesea, în faþã era situat IonGheorghe Maurer: „Discutam cu unul Iatrov,venea la mine. Când au vãzut cã eu nusimpatizez lucrurile acestea, au fãcut în aºafel încât sã nu mai am de-a face cu asemeneadomeniu de preocupare. Am spus: foartebine, n-am sã mã plâng, am destul de lucru,eu pot sã mã duc la orice fel de muncã. dartot venea la mine, vroia sã aibã o anumitãacoperire, mãcar sã-i cunoascã pãrerea luiDej. (…) Au venit la mine ºi mi-au spus deun alt tovarãº: (Tovarãºe Dej, de ce s-o fiopunând cutare la formarea acestorsovromuri ºi, în general, de ce o fi avândaceastã atitudine faþã de sovromuri?) Nuziceau de mine, ci de un tovar㺠al meu,spuneau de Maurer. Am spus: (cine v-a spusasta? Dimpotrivã, Maurer, ºi acesta esteadevãrul, a stãruit sã mã convingã cã estefoarte avantajos (Afirmaþia era necesarãdiscursului tocmai pentru exonerarea luiMaurer de orice rãspundere –n. ns. F.B.). Eunu sunt de acord cu el, deci nu el mãinfluenþeazã pe mine. Eu am pãrerea aceasta.Poate gândesc prost, dar consider cã nu estejust ce faceþi. De ce aruncaþi asupraaltuia?)”34. Dacã acordãm credit acesteimãrturii a lui Dej, putem reafirma faptul cãpe cei doi i-a legat o strânsã prietenie,încrederea reciprocã rãmânând neºtirbitã,chiar dacã unele evenimente au umbritrelaþia lor.

31 În acest sens pledeazã ºi opinia lui Alexandru Bârlãdeanu, care, referindu-se la cea de-a treia cãsãtorie alui Maurer, spunea: „pe la începutul cãsãtoriei lor, Maurer era þinut la distanþã de Dej, tocmai în intenþia dea-l salva de tentaculele K.G.B., care îl vâna” (Lavinia Betea, op. cit., p. 308).32 Lavinia Betea, op. cit., p. 94; În memoriile sale Zilber confirmã încercãrile anchetatorilor de a obþinedeclaraþii incriminatoare la adresa lui Maurer; „La începutul anului 1953, am fost adus în faþa coloneluluiªoltuþ[iu] asistat de Moraru. Mi-a þinut urmãtoarea cuvântare: «Domnule Zilber, apãrãtorii d-voastrã nu maisunt! Partidul este acum în mâini sigure (face gestul unui vizitiu care þine strâns hãþurile). Sã ne spui ce crimeai fãcut cu Pãtrãºcanu, Kofler Calmanovici, Berman, Victoria Sîrbu, Carol Neuman ºi alþii! Noi ºtim tot adevãrul,dar vrem sã ni-l spui dumneata. Gândeºte bine!Avem mijloace sã te forþãm sã-l spui. Prefer sã nu leîntrebuinþãm!». La întrebarea mea cine sunt acei alþii, mi-a rãspuns: «Ana Pauker, Vasile Luca, TeohariGeorgescu, Ion Gheorghe Maurer, Petre Nãvodaru ºi toþi criminalii cu care ai lucrat». Atunci am înþeles pentruprima oarã ce se întâmplase: clica Gheorghiu-Dej exclusese clica Ana Pauker. Dar ce cãuta Ion GheorgheMaurer, intelectualul lui Gheorghiu-Dej, în aceastã galerã?” (Andrei ªerbulescu, Monarhia de drept dialectic.A doua versiune a memoriilor lui Belu Zilber, Bucureºti, Editura Humanitas, 1991, p. 84-85).33 Apud Marius Oprea, Banalitatea rãului. O istorie a Securitãþii în documente. 1949-1989, Iaºi, EdituraPolirom, 2002, p. 35934 Apud Florian Banu, Liviu Þãranu, Aprilie 1964. „Primãvara de la Bucureºti”. Cum s-a adoptat „Declaraþiade independenþã” a României?, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2004, p. XXII-XXIII

116 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007116 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007116 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007116 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Trecerea „în penitenþã” l-a afectatputernic pe Maurer. O dovadã în acest senseste o scrisoare-delaþiune înaintatã în 22 iulie1949 Biroului Politic de „tov. P. Chirtoacã”.În aceastã scrisoare se relateazã mai multediscuþii între Mihail Levente (vezi infra), A.Pãtraºcu ºi Maurer: „Mai târziu a început sãvinã în vizitã tov. Maurer. Pãrea foarteplictisit. Am aflat cã-l necãjea foarte multfaptul cã nu mai are maºinã (de serviciu) ºidin pricina asta nu se poate duce la vânãtoareºi la tenis. L-am întrebat dacã nu mai are unalt loc de tenis aproape de casã. Mi-a rãspunscã este, dar (acolo joacã Groza) ºi nu-i facenici o plãcere sã-l vadã. În cursul discuþiilora început sã mã ia la vale pe chestiuneacolectivizãrii. Susþinea cã þãranii sunt contracolectivizãrii ºi acei care spun cã suntpentru, nu sunt sinceri. Susþinea cã þãraniine urãsc, dar (ãºtia habar n-au de ce sepetrece în þarã)35. (útia) era C.C. al partidului.(Cum o sã meargã treaba bine cu plutonierulmajor). (Plutonierul major) era tov. D.Petrescu (vezi infra). (…) Când a fost trecutla Direcþia Propagandã, tov. Maurer a fostîntrebat ce pãrere are despre numirea nouã:(Vecinãtatea lui Chiºinevschi nu-mi face nicio plãcere, iar a lui Rãutu ºi mai puþin), arãspuns. A pãrut mai bine dispus când a aflatcã va lucra în conducerea Societãþii pentrurãspândirea ºtiinþei… Totuºi, prima chestiunepe care a ridicat-o a fost aceea a maºinii”.Acelaºi Chirtoacã formula, în finalul

scrisorii, câteva concluzii: „Ceea ce-i apropiape toþi, unii de alþii, era nemulþumirea lorfaþã de partid. Tov. Maurer este într-unproces înaintat de descompunere politicã.Pe asemenea pantã alunecase ºi Levente ºicred ºi Pãtraºcu. Ultimii cred cã se potredresa, primul nu ºtiu. În orice caz, cred cãtrebuie acordatã o atenþie deosebitã acestormanifestãri cu totul strãine de Partid”36. Pestescurt timp Partidul a acordat „atenþie”, într-adevãr, acestor „manifestãri”.

Înlãturarea „deviaþioniºtilor” Ana Pauker,Vasile Luca ºi Teohari Georgescu, în mai 1952,a fost, probabil, interpretatã de Maurer ca unsemn al apropiatei sale „reabilitãri”. Faptul cãaceasta nu s-a petrecut imediat, ba chiar nicimoartea lui Stalin nu a atras o ameliorare astatutului sãu, l-a determinat pe Maurer sã-ºiexprime nemulþumirile asupra evoluþieipolitice din þarã, într-un cerc restrâns, dar înmod vehement. Evident, acest gen demanifestãri nu putea rãmâne multã vremenecunoscut vigilentei conduceri de partid.

În prima parte a anului 1955, BiroulPolitic al P.M.R. a fost „sesizat”, probabil deun alt Chirtoacã, asupra faptului cã „anumiþimembri de partid duc discuþii în afarapartidului, privind linia politicã, economicãºi de cadre a partidului ºi guvernului”. Caurmare a numit o comisie cu sarcina de astabili „natura acestor discuþii”. Comisia astabilit cã aceste discuþii erau purtate deDumitru Petrescu37, Eremia Ion38, Victor

35 Se pare cã delatorul nu exagera cu nimic. În 1994 Maurer, referindu-se la colectivizarea agriculturii,spunea: „Crezi cã lui Dej i-ar fi trecut prin cap sã-i forþeze pe þãrani sã bage tot ce au în colectiv, sã-i împartãîn chiaburi, mijlocaºi, oameni sãraci? (…) Când s-a hotãrât asta de la Moscova, s-a pornit dupã modelul eiºi cu metodele ei. Dacã am fi fost lãsaþi sã avem drumul nostru, þãranii împroprietãriþi ar fi fost lãsaþi, înRomânia, sã-ºi vadã de treabã. Ca sã poatã sã-ºi cumpere maºini, pentru a practica o agriculturã modernã,singuri ar fi ajuns la acele întovãrãºiri despre care vorbea Marx. (…) Tot rãul, ce l-a fãcut Stalin, provenea dinaceea cã a crezut cã poate trece în vitezã de la un sistem social la altul. Credinþa mea este cã, de la un sistemsocial la altul, nu se poate trece în câþiva ani ºi nici în câteva decenii”. (Lavinia Betea, op. cit., p. 127-128).36 Apud Liviu Þãranu, Tovarãºul Chirtoacã cel vigilent, în „Magazin istoric”, nr. 7/2002, p. 81-8237 Dumitru Petrescu, nãscut în 10 mai 1906, membru P.C.R. din 1932, membru supleant al C.C. al P.M.R.(23 febr.1948-24 ian. 1950 ºi 24 iul.1965-12 aug.1969); membru al C.C. al P.M.R. (24 ian.1950-28dec.1955), preºedintele Comitetului de Stat al Aprovizionãrii (13 apr.1948-9 mart.1952); ministrul Finanþelor(9 mart.1952-4 oct.1955); vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri (4 oct.1955-11 mai 1956) (C.N.S.A.S.,Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989. Dicþionar, coord. Florica Dobre, Bucureºti, Editura Enciclopedicã,2004, p. 467-468). În ºedinþa Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 17 aprilie 1956 s-a decis „sancþionarealui cu vot de blam ºi avertisment ºi destituirea din funcþia de vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri ºitrimiterea lui la munca de jos”38 Ion Eremia, nãscut la 5 august 1913, din 9 septembrie 1952 avea gradul de general maior ºi funcþia delocþiitor al ministrului Forþelor Armate, în perioada 5 octombrie – 4 mai 1955 era ºef al Direcþiei Generalede Construcþii ºi cazare a trupelor ºi locþiitor al ministrului Forþelor Armate (Alina Ilinca, Liviu MariusBejenaru, Ion Eremia (1913-2004), în Dosarele istoriei, nr. 3, 2005, p. 23-24).

117Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 117Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 117Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 117Florian BANUI O N G H E O R G H E M A U R E R . S C H I Þ Ã D E P O R T R E T

Duºa39, Constantin Agiu, Ion GheorgheMaurer, Mihail Levente40 ºi Bucur ªchiopu.Dupã cercetarea individualã a acestora,comisia a întocmit un raport, intitulat „Cuprivire la activitatea antipartinicã a unormembri de partid”41, în care se menþionacã Maurer „singur a recunoscut cã aparticipat la unele din aceste discuþii”, spredeosebire de ceilalþi incriminaþi care „nuau avut o atitudine sincerã ºi cinstitã ºinumai puºi în faþa propriilor lor fapte, aufost nevoiþi sã recunoascã vina lor”. Însarcina lui Maurer se reþinea totuºi faptulcã, deºi a avut cunoºtinþã de aceste discuþii,precum ºi de intenþia lui Victor Duºa de aredacta un memoriu colectiv cãtreconducerea partidului, „s-a mulþumit doarsã-l sfãtuiascã cã nu este bine a se trimiteconducerii part idului un asemeneamemoriu semnat colectiv, deoareceaceasta înseamnã fracþionism”, neaducândaceste fapte la cunoºtinþa conduceriipartidului42. Deºi atitudinea lui Maurer eraapreciatã drept „o greºealã gravã, mai alesdacã luãm în considerare calitatea sa înComitetul Central al Partidului”, comisiade anchetã a recomandat doar

sancþionarea sa cu vot de blam, având învedere faptul cã „a luat o poziþ ieautocriticã sincerã, când s-au discutatabaterile lui”43.

În ºedinþa Biroului Politic al C.C. alP.M.R. din 17 aprilie 1956, la care auparticipat Gh. Apostol, Emil Bodnãraº, PetreBorilã, Nicolae Ceauºescu, Chivu Stoica,Iosif Chiºinevschi, Miron Constantinescu,Alexandru Drãghici, Gh. Gheorghiu-Dej,Alexandru Moghioroº, Dumitru Coliu,Leonte Rãutu, Leontin Sãlãjan ºi ªtefanVoitec, s-a luat hotãrârea de a aproba„sancþionarea tov. Maurer I. Gheorghe cu votde blam pentru cã a cunoscut acþiunileantipartinice ale lui Duºa Victor, s-a antrenatla unele discuþii neprincipiale ºi nu le-a adusla cunoºtinþa partidului. Se acordã dreptultov. Maurer I. Gh. sã cearã ridicareasancþiunilor dupã 2 ani de activitatepartinicã”44.

Sancþiunea a fost aplicatã abia dupãaducerea ei la cunoºtinþã în cadrul PlenareiC.C. al P.M.R. din 28-29 iunie ºi 1-3 iulie1957, plenarã în care se hotãrãºte înlãturarealui Miron Constantinescu ºi a lui IosifChiºinevschi din conducerea partidului45. Cu

39 Victor Duºa, nãscut la 25 iulie 1908, a deþinut dupã 23 august funcþia de prefect al judeþuluiConstanþa, între 1947-1950 a fost preºedintele Institutului Naþional al Cooperaþiei. Din ianuarie 1952, a deþinut funcþia de secretar al C.C. al Frontului Plugarilor, iar la 24 noiembrie 1953 a fost numit prim-arbitru de stat al R.P.R. În ºedinþa Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 17 aprilie 1956 s-a hotãrâtdestituirea din funcþia de prim-arbitru ºi excluderea din P.M.R. (Alina Ilinca, Liviu Marius Bejenaru,Victor Duºa, în Dosarele istoriei, nr. 3, 2005, p. 28). Detalii suplimentare despre biografia lui VictorDuºa ºi evoluþia sa dupã „discuþiile antipartinice” în „Referat cu privire la cererea de reîncadrare înpartid a lui Victor Duºa”, (Arhivele Naþionale Istorice Centrale (A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie,dos. 29/1964, f. 39-40) (mulþumesc domnului Liviu Marius Bejenaru pentru semnalarea acestuidocument).40 Mihail Levente, nãscut în 20 iun. 1915, membru P.C.R. din 1939, deþinuse o serie de funcþii de conducere,dupã cum urmeazã: secretar general al Prefecturii Poliþiei Capitalei (2 iun. 1945-18 mai 1946), al MinisteruluiIndustriei ºi Comerþului (în apr. 1946), al Ministerului Cooperaþiei (din 18 dec. 1946), al Secretariatului deStat al Aprovizionãrii Armatei ºi Populaþiei Civile, de pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri (din 10 iul.1946), al Ministerului Economiei Naþionale (din 16 apr. 1947) ºi al Ministerului Agriculturii (din 13 mai1948); membru al Comitetului pentru Învãþãmântul Superior de pe lângã Consiliul de Miniºtri (din 30 oct.1951); director general al Direcþiei Centrale de Statisticã (din 4 apr. 1956); rector al Institutului de Agronomiedin Bucureºti; locþiitor al ministrului Gospodãriei de Stat ºi director general în Ministerul Agriculturii (în1956) (C.N.S.A.S., Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989. Dicþionar, coord. Florica Dobre, Bucureºti, EdituraEnciclopedicã, 2004, p. 362).41 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dos. 76/1956, f. 175-17742Ibidem, dos. 39/1956, f. 1143 Ibidem, f. 1444 Ibidem, f. 245 Numele lui Maurer nu a fost pomenit în Plenara din 16-17 iulie 1956, aºa cum s-a întâmplat cu Petrescu,Duºa, Eremia, Eremia, Agiu, Levente. Maurer „a beneficiat de un tratament special” (Dan Cãtãnuº,Redeschiderea „cazului Petrescu-Eremia”, în Dosarele istoriei, nr. 3, 2005, p. 28), gest motivat la plenara diniunie-iulie 1957 prin faptul cã Maurer „era plecat în delegaþie”

118 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007118 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007118 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007118 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

aceastã ocazie, Maurer ºi-a fãcutautocritica46 în urmãtorii termeni:

„Tovarãºi, este clar, Comisia Controlului dePartid înfãþiºeazã faptele aºa cum ele s-aupetrecut. Când ele s-au petrecut, de aproximativdoi ani, doi ani ºi ceva în urmã, eu nu am avutpriceperea clarã a semnificaþiei acestor fapteºi am socotit atunci cã discuþii de felul acestasunt departe de a putea sã constituie pentrupartid vreo primejdie, ba din contra, ar fi pututcrea ºi constitui sâmburele unui lucru bun.Aceasta era poziþia mea atunci.

Când aceste fapte au fost discutate cu minede cãtre Comisia Controlului de Partid,respectiv Comisia Biroului Politic constituitãpentru a discuta cu mine, mi-am putut daseama prima datã ce sâmbure de pericolreprezenta o asemenea faptã ºi împrejurãrileurmãtoare au venit sã confirme acest punct devedere, sã ne arate cu claritate unde pot duceuºurinþele în aceastã privinþã.

Eu tovarãºi, mã declar întru totul de acordcu propunerea de sancþiune fãcutã. Socotesccã ea, un minut mai devreme, minutul acestaeste puþin mai mult, mi-a atras atenþia asupraacestei importante probleme. Ea a constituitpentru mine izvorul unei adânci învãþãturi ºipunctul de plecare al hotãrârii de a adânci cuºi mai mult temei metodele de muncã,metodele de activitate principiale ºi de a mãconforma. Atât am avut de spus în legãturã cuaceasta”47.

Pentru a contura mai precis portretul dezoon politikon al lui Maurer, trebuie amintitãºi mãrturia lui Paul Sfetcu, fostul ºef de cabinetal lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Acesta redãîn memoriile sale o confidenþã pe care i-ar fifãcut-o Dej:

„Printre aceºtia era ºi Jean care, vãzând cãse strânge laþul în jurul lor, a venit din proprieiniþiativã ºi mi-a adus la cunoºtinþã cu cine ºice a discutat, precum ºi cã unii dintre cei de-acum în cercetare i-au cerut sã ridiceproblemele ce-i frãmântau într-o plenarã a

C.C. al P.M.R. ªi de ce nu le-ai ridicat Jeane?,l-am întrebat eu. Te-a oprit cineva?…«Sã ºtiþi,tovarãºe Gheorghiu, cã i-am refuzatcategoric». Dar de ce?, l-am întrebat eu. Doarîn calitate de membru al Comitetului Centralai dreptul de a ridica orice problemã doreºtiîntr-un cadru organizat. Faþã de spusele mele,Jean s-a mirat:«Cum sã le ridic, tovarãºeGheorghiu? Aceasta ar fi însemnat fracþionism».Deci ºtiai bine, Jeane, cã faci fracþionism, ºitotuºi l-ai practicat intens?, am zis eu lãsându-l fãrã replicã”48.

Duplicitatea ºi complexele de superioritatecare îl caracterizau pe Maurer transpar ºi dintr-o declaraþie datã de generalul Eremia la 23noiembrie 1960 pe când îºi ispãºea pedeapsade 25 ani muncã silnicã în penitenciarulRâmnicu Sãrat. În aceastã declaraþie suntreluate o serie de aspecte legate de activitatea„antipartinicã” desfãºuratã în 1955-1956împreunã cu Victor Duºa, I. Gh. Maurer ºiceilalþi. Printre altele, Eremia declara:

„Duºa mi-a povestit faptul pe care eu l-amascuns comisiei ºi pe care îl dezvãlui acum:«Jan (aºa îl numea el pe Gh. Maurer) n-a fãcut„nici o brânzã”. Mi-a spus cã s-a gândit ca sãintervinã cu chestiunile ridicate de Duºa, dara renunþat pânã la urmã cãci tot de pomanã„o fãcea”. N-ai cu cine sã te înþelegi. Parcã„ei” (adicã membrii C.C. al P.M.R.) pricepceva?»”49. În continuarea declaraþiei, Eremiaaratã cã atât el, cât ºi Duºa, l-a „acoperit” peMaurer în faþa comisiei de anchetã: „am vorbitComisiei numai de faptul cã în altã împrejurarefãcuse aprecierea (din sursa lui Duºa) «cã nuexistã democraþie internã de partid în sânulC.C. al P.M.R.», ºi vorbisem comisiei numaipentru faptul cã-l declarase Petrescu înainteamea”.

Ion Eremia ºi Victor Duºa regretau cã „pealþii i-am acoperit, rãmânând ca sã ispãºimnumai noi faptele”. În consecinþã, Eremia asocotit necesar sã dezvãluie „aceastã faptã alui Gh. Maurer, prin care el discredita

46 Referindu-se la practicile din astfel de momente de cumpãnã, Maurer îºi aminteºte cã „erai schimbatdintr-o înaltã funcþie de partid fie pentru a fi trimis la închisoare, fie pentru a fi pus într-o altã funcþie. Fie cãurcai, fie cã te coborau, nu-þi cerea nimeni pãrerea cu gândul cã vei fi sincer. Mulþumeai de încredere ori îþifãceai autocritica ºi asta era tot ce aºteptau de la tine…” (Lavinia Betea, op. cit., p. 12).47 Ibidem, dos. 28/1957, f. 363-36448 Lavinia Betea, op. cit., p. 329-330; Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, Bucureºti, Editura FundaþieiCulturale Române, 200049 Mircea Suciu ºi Mircea Chiriþoiu au publicat declaraþia lui Eremia în Cotidianul, 23 februarie 1999

119Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 119Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 119Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 119Florian BANUI O N G H E O R G H E M A U R E R . S C H I Þ Ã D E P O R T R E T

conducerea, creierul partidului, Comitetul sãuCentral, pe care îl arãta ca fiind compus din«oameni care nu pricep nimic», bineînþelescu excepþia sa”50.

Abilitatea cu care ºi-a trãdat interlocutoriipe tema reformãrii partidului ºi cãinþa sincerãîn faþa lui Dej l-au ajutat pe Maurer sãdepãºeascã cu bine acest episod din carierã.Gheorghiu-Dej a dovedit în continuareataºament pentru sfãtuitorul sãu de tainã dinprimele luni de dupã evadarea din lagãrul dela Tg. Jiu. În 16 iulie 1957 Maurer este numitîn funcþia de ministru de externe, în locul luiGrigore Preoteasa, (decedat, ulterior, în 4noiembrie 1957, într-un accident aviaticpetrecut în U.R.S.S.). Urmãtoarea promovareîi este asiguratã lui Maurer în urma uneidispariþii fizice: moartea lui Petru Groza facevacantã funcþia de preºedinte al PrezidiuluiMarii Adunãri Naþionale, echivalentã cufuncþia de ºef de stat. Dej nu a ºovãit sã-limpunã pe Maurer în aceastã funcþie la 15ianuarie 1958, iar la scurt timp, în iunie 1960,îl face ºi membru al Biroului Politic. În martie1961 este desemnat preºedinte al Consiliuluide Miniºtri ºi deþine aceastã funcþie, fãrãîntrerupere, pânã în martie 1974, devenindastfel cel mai longeviv premier al României.

Aducerea lui I. Gh. Maurer în prim planulscenei politice s-a datorat intenþiei lui Dej dea realiza distanþarea de Moscova, proces încare avea nevoie sã se sprijine pe toþi cei careaveau a se teme de Moscova, cum era cazullui Maurer. De altfel, antisovietismul lui Dejdevine manifest odatã cu Plenara lãrgitã a C.C.al P.M.R. din 30 noiembrie – 5 decembrie

1961, chiar dacã într-o primã fazã acesta semanifestã numai în plan economic, princonfruntãrile din cadrul C.A.E.R51. Pornind dela o observaþie a lui Kenneth Jowitt, referitoarela creºterea rolului jucat de persoane ca I. Gh.Maurer ºi Al. Bârlãdeanu cãtre sfârºitul anilor’5052, Stelian Tãnase considera cã creºtereainfluenþei acestora „se datora noilor prioritãþiale elitei. Noii veniþi, care aveau ca trãsãturãîmbinarea statutului de comuniºti cu vechimecu acela de cadre pregãtite profesional, puteauface mai bine faþã noilor condiþii decât vecheagardã proletarã, posesoare a unei instrucþiisumare”53. Fãrã îndoialã cã pregãtireaprofesionalã a lui Maurer, fidelitatea nealteratãfaþã de Dej ºi antisovietismul acestuia au fostfactori care au cântãrit greu în decizia de a i seîncredinþa funcþii de primã importanþã.

În 1959 I. Gh. Maurer efectueazã o vizitãîn Franþa ºi are o întrevedere cu preºedinteleCharles de Gaulle, cãruia i-ar fi vorbit, dupãpropria mãrturie, „despre dorinþa noastrã de ascãpa de sub hegemonia sovieticã pentru aface o politicã proprie”. Acesta a fost unul dinprimele contacte cu lideri de primã importanþãai lumii, dar, din nou, complexul desuperioritate al lui Maurer devine vizibil cãci,referindu-se la aceste contacte, el afirmã:

„Nu pot sã spun cã am admirat, prea mult,pe cineva. Mi-a plãcut de Gaulle. Am cunoscutmulþi ºefi de stat. O lungã ºi plãcutã discuþieam avut cu Johnson, preºedintele S.U.A., amfost primit de regina Elisabeta, m-am întâlnitde mai multe ori cu Adenauer, cancelarulGermaniei Federale, am fost «primul comunistprimit la Vatican»…”54.

50 Ibidem; pentru atitudinea lui Maurer, vezi ºi stenograma ºedinþei comisiei de anchetã din 15 noiembrie 1955 la careau participat Constantin Pârvulescu, Gh. Apostol ºi Dumitru Coliu, publicatã de Alina Tudor sub titlul Ion GheorgheMaurer îºi pune cenuºã în cap pentru atitudinea de „nevigilenþã politicã”, în Cotidianul, 23 noiembrie 199851 Dupã expresia lui Vladimir Tismãneanu, „în 1961, Dej paria pe un titoism moderat” (Vladimir Tismãneanu,Pariul lui Gheorghiu-Dej, în Cotidianul, 27 ianuarie 2006).52 Kenneth Jowitt, The Revolutionary Breakthroughs and National Development. The Case of Romania1944-1965, University of California Press, 1971, p. 214-21553 Stelian Tãnase, Elite ºi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej. 1948-1965, Bucureºti, Editura Humanitas,1998, p. 19354 Lavinia Betea, op. cit., p. 197; în 22-23 ianuarie 1968 Ion Gh. Maurer a efectuat o vizitã oficialã în Italia,unde a avut convorbiri cu omologul sãu italian, Aldo Moro; pe 24 ianuarie a avut o audienþã neoficialã laVatican, unde, în ciuda a ceea ce se afirmã în mod obiºnuit, nu a discutat cu papa Paul al VI-lea; Maureraminteºte ºi de o vizitã la Vatican în timpul papei Ioan al XXIII-lea (1958-1963): „La un moment dat, unuldintre ei – un cardinal – m-a invitat din partea papei Ioan XXIII, la Roma. Era o invitaþie însemnatã. Trecusetimpul când cineva mai repeta cu admiraþie spusele lui Stalin care întrebase «câte divizii are papa?», lasfârºitul rãzboiului. La Roma n-am stat de vorbã cu papa, ci cu unul dintre cardinali, nu mai ºtiu cum îlchema, care cunoºtea bine istoria ºi situaþia bisericilor aparþinãtoare lor, din România. De aceea mã ºiinvitaserã: sã punã în discuþie chestiunea Bisericii Române Unite din Transilvania” (Ibidem., p. 198).

120 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007120 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007120 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007120 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Maurer nu a fost doar „primul comunistprimit la Vatican”, ci ºi „primul cetãþean româncu sãptãmâna oficialã de lucru de cinci zile”.Potrivit mãrturiei lui Paul Sfetcu, s-a ajuns laaceastã situaþie în urma unui incident: solicitatde Gheorghiu-Dej într-o zi de început desãptãmânã, Maurer nu a putut fi gãsit întrucâtse afla la vânãtoare, undeva în Ardeal. Ulterior,Dej i-ar fi spus lui Sfetcu: „Sã ºtii cã am discutatfoarte serios cu el ºi i-am fãcut program. Amstabilit ca de luni pânã vineri inclusiv, sãlucreze la Consiliul de Miniºtri. Dacã vreavânãtoare, sã se ducã sâmbãta ºi duminica, înalte zile nicidecum”55.

Episodul evocat aratã nu doar apreciereade care se bucura Maurer din partea luiGheorghiu-Dej, ci ºi hedonismul acestuia,înclinaþia spre o viaþã uºoarã, plinã deprivilegii (vezi în acest sens ºi episoadelerelatate anterior privind maºina de serviciu).

Vânãtoarea a fost marea sa pasiune56

(„nici chiar cucoanele nu-mi plãceau câtvânãtoarea!”), secondatã de cea pentru femeicare, „pentru bãrbaþi, alcãtuiesc o satisfacþieasemãnãtoare”57. În ambele pasiuni arepurtat numeroase succese, având reputaþiaunui excelent ochitor („cea mai bunã puºcãdin Europa” – ar fi spus cândva Giscardd’Estaing) ºi a unui „bãrbat frumos, un bãrbatcu succes la femei”, dupã expresia luiAlexandru Bârlãdeanu58.

Iubitor de trai bun, un „bon viveur”,Maurer îºi apãra privilegiile, pe care leconsidera ca pe ceva pe deplin cuvenit.Alexandru Bârlãdeanu susþine cã „prima datãcând l-am auzit pe Maurer spunând «nu»lui Ceauºescu, a fost la propunerea acestuiade a înjumãtãþi cei 1.000 de dolari pe care

membrii Biroului Politic aveau dreptul sã-icumpere cu lei de la Banca Naþionalã”.

Revenind la relaþia pe care a avut-o cu Dej,Maurer refuzã sã accepte cã a fost „creierulguvernãrii Dej” în urmãtorii termeni:

„Asta nu este adevãrat. Sigur este cã eueram foarte mult timp în contact cu el. Stãteacu mine mai mult decât cu ceilalþi dinconducere deoarece voia sã stea de vorbã, sãne-nþelegem. Gândeam de multe ori în feluridiferite, dar, dupã discuþii, ne-nþelegeam…(…)Asta nu înseamnã cã judecata lui nu funcþionabine sau cã putea fi uºor influenþat. Nu fãceadecât lucrurile pe care avea convingerea cãtrebuie sã le facã. Dar pãrerea lui iniþialã puteafi schimbatã în funcþie de amãnuntele pe carenu le ºtia sau la care nu se gândise înainte…”59.

Cât despre raporturile stabilite de-alungul vremii între ei, Maurer le-a sintetizatîn formula edificatoare: „a fost singurulprieten pe care l-am avut”.

Aºadar, fãrã a fi vioara întâia, Maurer aavut capacitatea de a-l influenþa pe Dej, dea-i oferi sfaturi utile, astfel cã poate ficonsiderat, fãrã teama de a greºi, drept unuldintre artizanii politicii de distanþare faþã deMoscova ºi de deschidere faþã de Occident.

Odatã cu moartea lui Gheorghiu-Dej,biografia lui Maurer a intrat într-o altã zodiepoliticã. Fãrã a mai stãrui asupra contextului încare s-a petrecut instaurarea lui Ceauºescu înfruntea partidului60, vom spune cã rolul luiMaurer în impunerea lui Ceauºescu a fosthotãrâtor. Ba, mai mult, în primii ani, i-a asiguratun suport solid ºi constant, aºa cum recunoaºteºi el61 ºi o confirmã ºi alþi contemporani62.

Treptat, însã, Maurer a început sã fiemarginalizat de Ceauºescu, deºi acesta a

55 Ibidem, p. 33056 Potrivit unei mãrturii, numai într-un singur an pentru Maurer fuseserã organizate 71 de partide de vânãtoare(Lucian Dincã, Vânãtori cu Ceauºescu ºi nomenclatura, Tg. Mureº, Editura Tipomur, 1994, p. 43).57 Lavinia Betea, op. cit., p. 20258 Despre femei, Maurer, în mod paradoxal, nu avea o pãrere prea bunã, ci mai curând una de tip macho:„M-am însurat devreme ºi de mai multe ori. Când m-am însurat prima datã, aveam 20 de ani. De trei ori m-am însurat. De trei ori am fost un imbecil. (…) Femeia face o carierã când se mãritã. Iar bãrbatul, când se-nsoarã, e un dobitoc. (…) Un bãrbat are nevoie de-o femeie din raþiuni biologice. O femeie când se mãritã,în general, o face sã-ncalece pe-un mãgar ºi sã meargã cu el, înainte” (Lavinia Betea, op. cit., p. 247).59 Ibidem, p. 12260 Am fãcut-o cu altã ocazie, (Florian Banu, loc. cit).61 „A fost un moment de început când trebuia lãsatã impresia cã alegerea lui Ceauºescu întruneºte adeziuneaconducerii superioare de partid pentru cã altfel sovieticii ar fi profitat de situaþie”(Lavinia Betea, op. cit., p. 21-216).62 Alexandru Bârlãdeanu afirma urmãtoarele: „Timp de doi ani de zile Maurer a fãcut totul pentru a-lînscãuna deplin pe Ceauºescu. L-a dus în toate judeþele þãrii, iar în Biroul Politic n-a fost propunere a luiCeauºescu la care Maurer sã spunã «nu»” (Ibidem, p. 306).

121Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 121Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 121Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 121Florian BANUI O N G H E O R G H E M A U R E R . S C H I Þ Ã D E P O R T R E T

continuat sã-ºi aducã o importantãcontribuþie în special în îmbunãtãþirearelaþiilor politice ºi economice cuOccidentul63. Dupã ce îl eliminã peAlexandru Drãghici în 1968, dupã ce ChivuStoica se sinucide, dupã ce în Biroul Politic(redenumit Comitetul Politic Executiv –C.P.Ex.) se înconjoarã de persoane fidele,Ceauºescu începe, sistematic, sã-l ignore peMaurer. În acest sens, Maurer îºi aminteºte:„ne-ntâlneam destul de rar în aceste ºedinþe[ale C.P.Ex.]. Se prezentau rapoarte peanumite teme, fãcute ºi acestea în aºa fel încâtsã-i placã lui Ceauºescu, dupã ce acestaceruse ca miniºtrii sãi raporteze direct lui,trecând peste mine ºi de multe ori punându-mã în situaþia unor fapte împlinite peste careurma sã-mi pun semnãtura. ªi ceilalþi erau«pentru» sau «contra» când se ridica oobiecþie, dupã cum zicea Ceauºescu. Dacãeu aveam obiecþii, oricât de bine leargumentam, votul nu se schimba, eratotdeauna în favoarea lui”64.

În perioada 25 februarie-1 martie 1971,Berthold Beitz, preºedintele consiliului deadministraþie al firmei Krupp, a fãcut o vizitãîn România. În cursul vizitei, a avut oîntrevedere cu I.Gh. Maurer cãruia i-amãrturisit cã în presa vest-germanã circulauºtiri conforma cãrora Maurer ar fi bolnav ºicã ºi-ar fi pierdut din importanþa ºi rolul pecare îl avusese în conducerea statului. Betzpropunea ca ºeful guvernului de la Bucureºtisã dea un interviu revistei „Kapital” dinR.F.G. în care sã rãspundã acestor zvonuridar, având în vedere profilul economic alpublicaþiei, articolul sã fie centrat pe modulîn care Bucureºtiul înþelege sã cooperezeeconomic cu partea vest-germanã.Propunerea a fost socotitã ca fiind

„interesantã” ºi urma sã se vadã sub ce formase va pune în practicã65.

„Convingerea” lui Maurer de a abandonapolitica a survenit în urma unui argumentde mânã forte: înscenarea unui accident demaºinã care se putea solda cu lichidarea safizicã. Prea vechi în miºcarea comunistãpentru a nu înþelege mesajul, Maurer i-afãcut, în cele din urmã, pe plac luiCeauºescu. Iatã relatarea lui Ion GheorgheMaurer asupra accidentului rutier cãruia i-acãzut victimã, într-un dialog cu LaviniaBetea:

„…Ceauºescu voia sã rãmân în funcþiace o aveam, dar de condus sã conducã el,mai departe, dupã metodele ce le iniþiase. ªipentru cã lucrurile nu puteau sã iasã cum leplãnuise el, din cauza mea, mi-a organizatun accident de maºinã. S-a întâmplat în1972, între Covasna ºi Sf. Gheorghe, cândmã întorceam de la vânãtoare. (…) În aceeaºimaºinã cu mine era Karol Kiraly, primsecretar al judeþului. El stãtea în spate, alãturide un securist, iar eu în faþã, lângã ºofer.Kiraly ºi-a muºcat, atunci, limba. ªoferulmeu ºi-a rupt piciorul. Mie, ciocnireamaºinilor mi-a spart bazinul, ºoldul dreptmi-a ajuns la umãr… Mi-au fãcut 13 operaþiiºi am stat câteva luni în spital, pânã sã mãpun pe picioare. (…)

-S-a dispus cercetarea celor întâmplate?-Ce rost avea dupã cum se întâmplaserã

lucrurile? Am fost lovit de un camion careiniþial staþiona pe ºosea, în spatele unuiautomobil, de asemenea, staþionat. Euaveam, în faþã, doi antemergãtori. Dupã ceau trecut cele douã maºini care erau escortamea, când urma maºina în care eram,camionul ce staþiona pe partea opusã a pornitîn vitezã din spatele maºinii, direct în mine.

63 În opinia lui Maurer, „activitatea mea cea mai însemnatã ºi cea mai bunã au fost vizitele în þãrile capitaliste,faptul cã am intrat în contact cu oameni politici din aceste þãri, cã am încercat sã ieºim din starea de izolarea sistemului socialist ce ne fusese impusã, cã m-am strãduit sã-i fac sã înþeleagã pe politicienii din celãlaltsistem dorinþa României ºi a conducerii ei de ieºire de sub hegemonia sovieticã. (…) ªi cred cã, în maremãsurã, am reuºit deoarece am dobândit o anume preþuire din partea politicienilor contemporani ºi, prinea, un prestigiu pentru România” (Ibidem, p. 241-242).64 Ibidem, p. 216.65 A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dos. 3447, vol. 36, f. 263; imaginea lui Maurer în R.F.G. era una foartebunã ºi contribuþia sa la normalizarea relaþiilor cu R.F.G. ºi la soluþionarea cererilor de emigrare ale etnicilorgermani din România a fost apreciatã. Maurer, relatând în 1994 cum a emigrat fiul sãu în Germania, spunea„cred cã, printre altele, a fost bine primit ºi pentru cã era fiul meu. De aceea a ºi primit foarte repedecetãþenia germanã” (Lavinia Betea, op. cit., p. 246). Episodul este sugestiv pentru modul în care statelecivilizate înþeleg sã facã diplomaþie.

122 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007122 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007122 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007122 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

A cotit, a depãºit automobilul staþionat ºi m-a lovit. Din faþã ºi lateral, exact în locul undeeram eu. La repezealã, ºoferul aceluiautocamion a primit o condamnare de unan închisoare”66.

Dupã refacere, Maurer afirmã cã aîncercat sã lupte „din interiorul partidului”,din 1972 pânã în 1974: „timp în care amcontact cu o serie de oameni din conducere,încercând sã stau de vorbã despre politicanenorocitã ce-o face Ceauºescu. Îmi dãdeaudreptate, dar mai departe nu mergea nimeni.În ’73, la Cluj, am þinut o cuvântare în caremi-am spus pãrerea despre greºelile luiCeauºescu, mai ales în legãturã cuindustrializarea forþatã ce se fãcea în aceaperioadã, lipsa de democraþie ºi concepþia ceo are despre partidul comunist. (…) Singurulsemn ce l-am primit în urma cuvântãrii melea fost cã nu mi-au publicat discursul”67.

În 30 martie 1974 Maurer s-a decis sãpunã capãt unei cariere politice extrem desinuoase, cu urcuºuri ºi coborâºuri, dar careîl condusese pânã pe culmile pe care lepoate visa un om politic realist. Demisia saa fost camuflatã într-o pensionare, fiindinvocate vârsta ºi problemele de sãnãtate.Retragerea sa discretã a fost apreciatã deCeauºescu, care i-a asigurat o pensieconsiderabilã (17.000 lei în 1974!), precumºi folosirea unei luxoase vile de peBulevardul Aviatorilor drept locuinþã petimpul vieþii. Un hedonist înnãscut, Maurernu ºi-a mai riscat tihna prin implicarea învreo acþiune anti-Ceauºescu. Semnatarii„Scrisorii celor ºase” (Alexandru Bârlãdeanu,Constantin Mãnescu, Constantin Pârvulescu,Grigore Rãceanu, Silviu Brucan, GheorgheApostol), din martie 1989, nu l-au contactatpe Maurer68. Dupã 1990 nu s-a mai implicatîn nici un fel în viaþa politicã.

Pentru a încheia, vom reproduce opinialui Vladimir Tismãneanu, un bun cunoscãtor

al comunismului românesc ºi alnomenclaturii de partid: „sarcastic ºi cultivat,cu lecturi sociologice ºi politologiceoccidentale, nu a devenit niciodatã unaparatcik (iar birocraþia de partid nu a avutîncredere în el). (…) Nu i se pot contestaabilitatea ºi talentul diplomatic arãtate înperioada afirmãrii unei linii autonome aBucureºtiului faþã de conflictul sovieto-chinez ºi în alte situaþii de crizãinternaþionalã”69.

Evident cã rezumarea unei existenþe deaproape un secol în câteva pagini este omisiune ingratã ºi portretul pe care amîncercat sã-l schiþãm mai are nevoie de încãmulte tuºe de culoare. Ne exprimãm totuºisperanþa cã cercetãrile viitoare în arhiveleregimului comunist, coroborate cuinformaþiile extrase din memorialistica unoradintre oficialii vremii, vor reuºi o cât maiadecvatã stabilire a rolului personalitãþilorîn construirea unui regim politico-social.

AnexãS.S.I.

26 martie 1943NotãReferitor la avocatul Maurer Gh. Ioan,

cu ultimul domiciliu în str. Sfinþilor 10, et.III70, acest serviciu posedã urmãtoareleinformaþii:

-este comunist notoriu, cunoscut ca unuldintre conducãtorii ºi membrii marcanþi aiPartidului Comunist din România;

-în anul 1936 a fãcut parte dintreapãrãtorii a 19 comuniºti din procesul „AnaPauker”;

-a fost membru în Partidul Radical-Þãrãnist de sub conducerea lui Gr. Iunian,fãcând parte din aºa-numitele „puncte roºii”infiltrate în partid71;

66 Ibidem, p. 17967 Ibidem, p. 18068 Vladimir Tismãneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politicã a comunismului românesc, Iaºi,Polirom, 2005, p. 29969 Ibidem70 La aceeaºi adresã locuia, în perioada respectivã, ºi Iuliu Maniu.71 Despre acest episod, Maurer îºi aminteºte în urmãtorii termeni: „La un moment dat – bineînþeles, înainteacelui de-al doilea rãzboi mondial – am fost trimis sã încerc sã intru în partidul lui Gheorghe Brãtianu. Laliberali, adicã. Din partidul lui Brãtianu ar fi urmat sã intru în parlament. Îndeplinind sarcina aceasta departid, am candidat, deci, ºi pentru deputãþie în numele partidului lui Brãtianu” (Lavinia Betea, Maurer ºi

123Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 123Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 123Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 123Florian BANUI O N G H E O R G H E M A U R E R . S C H I Þ Ã D E P O R T R E T

-Olga Pintilie, soþia comunistului IliePintilie, primea subvenþii de la OrganizaþiaCentralã a Partidului Comunist prin avocatulMaurer, care venea des în casa ei, str.Armistiþiului 57;

-în anul 1939 a luat parte la conducereaziarului „ Lumea Româneascã” în care erauinfiltrate elemente ºi idei de stânga;

-în ianuarie 1939 face demersuri pentruobþinerea autorizaþiei de apariþie a revistei„Orientarea”, editatã de Partidul Comunistdin România;

-în aprilie 1939 a susþinut campaniiîmpotriva „capitulanþilor germanofili”;

-la 12 iunie 1939 a luat contact cudelegaþia bulgarã venitã pentru a se plângecontra persecuþiilor autoritãþilor dinCadrilater ºi a prezentat-o deputaþilor Mataºi Leancã, cerându-le sã facã o interpelareîn Parlament; numiþii au refuzat;

-la 22 iunie 1939 conducerea PartiduluiComunist din România l-a însãrcinat sã

desfãºoare o activitate în vederea obþineriiconcursului diferitelor personalitãþidemocratice din þarã pentru strângerealegãturilor anglo-franco-române;

-în mai 1941, fiind solicitat de „UniuneaTineretului Comunist din Capitalã”, aorganizat apãrarea a 15 comuniºti înaintaþide Siguranþa Generalã Curþii Marþiale;

-la 26 iunie 1941 i s-a fixat domiciliuobligatoriu pentru fapte ce pun în primejdieexistenþa ºi interesele statului;

-la 3 februarie 1942 a fost internat înlagãrul de la Tg. Jiu.

Numitul mai este cunoscut cã a organizat oacþiune de propagandã comunistã camuflatã subtitulatura „Front Antifascist”, împreunã cu PetreConstantinescu Iaºi ºi Victor Gherasim, dupãmodelul organizaþiilor comuniste din strãinãtate.

(Arhiva Serviciului Român de Informaþii,fond Documentar Bucureºti, dosar nr. 4029,f. 244-245)

lumea de ieri. Mãrturii despre stalinizarea României, Arad, Editura Ioan Slavici, 1995, p. 32. aceeaºivariantã este preluatã ºi de Cristina Diac, loc. cit., p. 243; totuºi, o notã a Corpului Detectivilor, Secþia a III-a, datatã 23 ianuarie 1938, relateazã o întâlnire ce a avut loc în locuinþa lui I.Gh. Maurer, din strada Pache,nr. 43, între liderii unor formaþiuni de stânga (Leanca, Mâþã ºi Maurer însuºi din partea Partidului RadicalÞãrãnesc-Iunian, C. Popovici, G. Grigorovici, de la P.S.D., Petru Groza, din partea Frontului Plugarilor,Huzar, de la Uniunea Muncitorilor º.a.) în vederea constituirii unui Bloc Electoral în jurul P.N.Þ.-ului pentruparticiparea la preconizatele alegeri din martie 1938 (A.C.N.S.A.S., fond Documentar Bucureºti, dos. 1587,f. 1) (mulþumesc domnului Liviu Þãranu pentru semnalarea acestui document). Aºadar, Maurer era infiltratîn Partidul Radical-Þãrãnesc al lui Grigore Iunian, nu în P.N.L. Brãtianu. De altfel, orientarea de stânga a luiMaurer era notorie, astfel cã înscrierea într-un partid þãrãnesc pare mult mai plauzibilã dacât înscrierea într-o formaþiune liberalã.

Ion Gheorghe Maurer – the former premier of RomaniaA draught of portrait

ABSTRACT

In this paper, I try to examine a few aspects of a controversial personality’s life: IonGheorghe Maurer. Ex-advocate, with a bourgeoisie education, with foreign parents (motherwas French and father was German) Maurer give in one’s adhesion to the communistmovement from interwar Romania. Imprisoned in Targu Jiu’s camp, volunteer on the EastFront, Maurer was involved in Gheorghiu Dej’s escape from detention. After the take overof the power by the Communist Party, he supports Dej’s action like a deputy minister in theCommunication Ministry.

Involved in political fight to side with Dej and against Ana Pauker, Maurer was forcedto endure a period of penitence and was in danger to be arrested by Securitate. Consequentprotections give him by Dej, permitted to Maurer to survive in period 1948-1957, in theshadow of power.

124 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007124 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007124 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007124 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

After this, Gheorghiu-Dej call him in govern, like foreign affairs minister. Named premierminister in 1961, Maurer was the artisan of a political of independence and makes hugeefforts to promote a positive image of Romania in Western World. Dej’s death put him in adelicate posture and, actually, was the person who conducts the Ceausescu to the supremepower. In a few years, Maurer realize the great mistake who made it and try to repairsomething, but his efforts failed. Confront with a attempt to his life, Maurer understand thathis political life’s is finished and accept to retire upon a pension.

Maurer was a complex personality, a great hunter, a ladies’ man and a great diplomat.His superiority permitted to behave towards his companion like an aristocrat by old fashion.Well educated, intelligent and well mannered, Maurer was a white raven in the communistnomenclature.

125Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 125Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 125Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 125Petre OPRIªCRIZA POLONEZÃ ªI PROBLEMELE MILITARE ALEORGANIZAÞIEI TRATATULUI DE LA VARªOVIA . . .

Au trecut mai mult de douã deceniide la declanºarea amplelor miºcãri

muncitoreºti din porturile poloneze de laMarea Balticã (august 1980), soldate cusemnarea Acordurilor de la Gda�sk (31august 1980) ºi cu înfiinþarea „Solidaritãþii”(„Solidarnosc”), primul sindicatindependent recunoscut de autoritãþilecomuniste dupã impunerea modeluluisovietic de conducere politicã, economicã,militarã ºi culturalã în þãrile din EuropaCentralã ºi de Est aflate sub sfera deinfluenþã a URSS. Cu toate acestea, istoriciiRãzboiului Rece se strãduiesc încã sãdesluºeascã pe deplin întregul mecanismcare a fost pus în aplicare de liderii statelormembre ale Organizaþiei Tratatului de laVarºovia pentru înãbuºirea acþiunilor dedemocratizare desfãºurate în Polonia înspecial în toamna anului 1981, înainte deinstaurarea legii marþiale (13 decembrie1981).

La începutul lunii august 1981,autoritãþile militare poloneze l-au invitat pecomandantul-ºef al Forþelor Armate Unite aleOrganizaþiei Tratatului de la Varºovia, sãparticipe la câteva întâlniri în care seprezentau în detaliu planurile întocmitepentru instaurarea legii marþiale. În paralel,mareºalul Viktor G. Kulikov a fost solicitatde mareºalul Dmitri Ustinov sã participe lapregãtirea aplicaþiei militare „VEST – 81”,care urma sã se desfãºoare pe teritoriul

CRIZA POLONEZÃ ªIPROBLEMELEMILITARE ALEORGANIZAÞIEITRATATULUI DE LAVARªOVIA ÎNTOAMNA ANULUI19811

Petre OPRIª*

* Cercetãtor - Serviciul de Protecþie ºi Pazã, Bucureºti1 Acest studiu constituie un fragment dincomunicarea ºtiinþificã The Polish Crisis and theStrange Stance of Romania in the Late 1970s andEarly 1980s [Criza polonezã ºi poziþia deosebitã aRomâniei la sfârºitul anilor ’70 ºi începutul anilor’80], susþinutã la Conferinþa Internaþionalã FromHelsinki to Gorbachev, 1975-1985: TheGlobalization of the Bipolar Confrontation [De laHelsinki la Gorbaciov, 1975 – 1985. Globalizareaconfruntãrii bipolare] (Artimino, Italia, 27 – 29 aprilie2006).

126 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007126 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007126 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007126 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

URSS, în Bielorusia, în perioada 4 – 12septembrie 1981.2

Izvoarele istorice cercetate pânã înprezent nu dezvãluie dacã manevrelemilitare sovietice care s-au desfãºurat în lunaseptembrie 1981 în Bielorusia aveau olegãturã directã cu situaþia dramaticã dinPolonia. Se ºtie însã cu siguranþã faptul cãArmata Roºie a folosit demonstrativ, cu acelprilej, formaþiuni masive de blindate,puternic sprijinite de aviaþie. De asemenea,au fost utilizate pe scarã largã unitãþi deparaºutiºti, precum ºi formaþiuni de desantmaritim din Marea Balticã, dotate cunumeroase nave speciale de desant,aeroglisoare ºi tehnicã de luptã blindatã cucapacitãþi amfibii, care ar fi putut intervenirapid ºi cu uºurinþã la Gda�sk pentrucapturarea delegaþilor care participau laprimul congres al sindicatului„Solidaritatea”; întâia sesiune a primuluicongres naþional al sindicatului„Solidaritatea” a început la doar o zi dupãdeclanºarea aplicaþiei militare „VEST – 81”ºi s-a încheiat la 10 septembrie 1981.

Analizând contextul în care au avut locacele manevre, amploarea ºi zonele în cares-au desfãºurat exerciþiile militare sovietice,precum ºi criza din ce în ce mai profundãdin Polonia putem sã formulãm ipoteza cãaplicaþia „VEST – 81” a constituit nu doarun exerciþiu militar obiºnuit al OrganizaþieiTratatului de la Varºovia (O.T.V.), ci ºi odemonstraþie de forþã a Moscovei3, pentru adetermina, pe de-o parte, autoritãþile de laVarºovia sã urgenteze pregãtirile pentruaplicarea legii marþiale, iar pe de altã partede a impresiona opinia publicã din statelemembre NATO prin desfãºurarea de forþemilitare semnificative. Totodatã, se poate

propune pentru cercetare ºi o altã ipotezã,pe care o considerãm, de asemenea,plauzibilã: aplicaþia „VEST – 81” a avut ºirolul de a exercita o presiune psihologicãputernicã asupra naþiunii poloneze ºi maiales asupra reprezentanþilor sindicatului„Solidaritatea”, pentru a-i determina peaceºtia sã nu adopte hotãrâri care contestauapartenenþa statului polonez la O.T.V. saucare puneau în pericol sistemul de alianþepolitico-militare din care Polonia fãceaparte.

Aplicaþia militarã sovieticã „VEST – 81”nu i-a oprit însã pe delegaþii prezenþi laprimul congres al sindicatului independent„Solidaritatea” sã adopte un documentintitulat „Mesaj cãtre toþi muncitorii dinEuropa de Est”.4 Aceastã acþiune a inflamatspiritele liderilor comuniºti atât la Varºovia,cât ºi la Moscova deoarece acel mesaj/strigãtde eliberare depãºea prin conþinutul sãucadrul intern al Poloniei; el era adresattuturor cetãþenilor din statele comuniste dinEuropa aflate sub sfera de influenþã aKremlinului, reprezentând „o sfidare fãrãprecedent, de netolerat pentru sovietici”5. Înmod inevitabil, documentul respectiv agenerat tensiuni suplimentare întreautoritãþile de la Varºovia ºi lideriisindicatelor libere, precum ºi un nou val dereproºuri dure ale conducãtorilor politici ºimilitari sovietici adresate lui Stanislaw Kaniaºi generalului Wojciech Jaruzelski.

Stanislaw Kania a fost foarte afectat deatitudinea sovieticilor ºi a înþeles în cele dinurmã cã trebuie sã renunþe la poziþia pe careo ocupa în fruntea partidului.6 Acesta adevenit þapul ispãºitor pentru toateproblemele pe care le genera Poloniacelorlalte state membre ale O.T.V. ºi pentru

2 Aplicaþia respectivã a fost condusã de mareºalul Dmitri Ustinov. Cf. Constantin Olteanu, România – o vocedistinctã în Tratatul de la Varºovia: memorii 1980 – 1985, Editura ALDO, Bucureºti, 1999, p. 95.3 Ibidem, p. 101.4 Prin acel mesaj, participanþii la primul congres al sindicatului „Solidaritatea” „îºi exprimã speranþa privindînceperea schimbãrilor democratice în þãrile blocului sovietic”. Henryk Wujek, Anii Solidaritãþii: de la Legeamarþialã la Masa rotundã, în „Analele Sighet 10. Anii 1973 – 1989: cronica unui sfârºit de sistem”, FundaþiaAcademia Civicã, Bucureºti, 2003, p. 867.5 Stelian Tãnase, Miracolul revoluþiei. O istorie politicã a cãderii regimurilor comuniste, Editura Humanitas,Bucureºti, 1999, p. 77.6 ªeful rezidenþei KGB la Varºovia, Vitali Pavlov, raporta Moscovei la 5 octombrie 1981: „Kania a venit acasãîntr-o stare foarte agitatã ºi a spus în cercul restrâns al familiei cã tovarãºii ruºi uneltesc din nou sã-lîndepãrteze din postul de prim-secretar”. Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, Arhiva Mitrokhin. KGB înEuropa ºi în Vest, Editura Orizonturi, Bucureºti, 2003, p. 525.

127Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 127Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 127Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 127Petre OPRIªCRIZA POLONEZÃ ªI PROBLEMELE MILITARE ALEORGANIZAÞIEI TRATATULUI DE LA VARªOVIA . . .

faptul cã nu se instaurase încã legea marþialã.Generalul Wojciech Jaruzelski l-a avertizat peKania în cursul unei ºedinþe la care au participatgeneralii Czeslaw Kiszczak, ministru deInterne7, ºi Miroslaw Milewski, secretar al C.C.al P.M.U.P. ºi fost ministru de Interne înguvernul condus de Josef Pinkowski, precumºi alþi doi generali polonezi cã se vor lua mãsuriîmpotriva sa în cazul în care continua sã seopunã deciziei militarilor de a instaura legeamarþialã.8

Potrivit datelor publicate pânã în prezentde diferiþi istorici ai Rãzboiului Rece, esteevident faptul cã în spatele presiunilorexercitate de Wojciech Jaruzelski se aflahotãrârea Moscovei de a-l schimba peStanislaw Kania din fruntea P.M.U.P. De altfel,înlocuirea respectivã s-a produs rapid, în cursulzilei de 18 octombrie 1981, fãrã sã fie opusãnici un fel de rezistenþã din partea acestuia9;noul lider al partidului a devenit generalulJaruzelski ºi, din acel moment, pregãtirilepentru instaurarea legii marþiale au intrat înlinie dreaptã.

În cursul lunii noiembrie 1981, pe fondulamplificãrii tensiunilor sociale în întreaga þarã,serviciul polonez de contrainformaþii a suferito grea loviturã: colonelul Ryszard Kukli�ski„defecteazã” ºi se refugiazã în SUA (7 noiembrie1981).10 Se poate presupune cã vestearespectivã a stârnit la Moscova o reacþie delocplãcutã ºi este posibil ca mareºalul Viktor G.Kulikov sã fi devenit extrem de nervos atuncicând a aflat cã fostul sãu ofiþer de legãturãpolonez fusese de fapt spion american.

„Defecþiunea” lui Ryszard Kukli�ski a pusîn pericol planul autoritãþilor de la Varºovia

de a institui legea marþialã? Este foarte posibildeoarece Ryszard Kukli�ski a fost unul dintrecei cinci ofiþeri din Marele Stat Major polonezcare a supervizat pregãtirile militare privindaplicarea legii marþiale.11 Dacã ofiþerulrespectiv a participat la ºedinþa din luna august1981, unde s-au prezentat mareºalului ViktorKulikov detaliile militare ale aplicãrii legiimarþiale, este foarte probabil ca serviciile despionaj americane sã fi fost informate din timpdespre modul cum urma sã se acþioneze înPolonia în perioada urmãtoare, iar divulgareaplanurilor respective ar fi creat un avantajimportant pentru Statele Unite ale Americii atâtîn domeniul diplomatic, cât ºi în cel militar.Cunoscând faptul cã armatele statelor membreale Organizaþiei Tratatului de la Varºovia nuurmau sã fie implicate într-o intervenþiemilitarã în Polonia, atât Alexander Haig, ºefulDepartamentului de Stat, cât ºi CasparWeinberger, secretar al DepartamentuluiApãrãrii, îºi puteau dezvolta strategiidiplomatice de contracarare a mãsurilor deînãbuºire a miºcãrii anticomuniste poloneze.Totodatã, mobilizarea unei pãrþi a armateiamericane pentru întãrirea forþelor NATO dinEuropa nu mai era necesarã în condiþiile în caregeneralul Jaruzelski dorea sã impunã legeamarþialã fãrã o intervenþie militarã a OrganizaþieiTratatului de la Varºovia în Polonia.

Informaþiile furnizate de colonelul RyszardKukli�ski au fost utilizate oportun de serviciilede informaþii ale SUA? În prezent, putempresupune cã rãspunsul la întrebarearespectivã este afirmativ deoareceargumentele de ordin militar ºi diplomaticprezentate ne conduc la aceastã concluzie.

7 Înainte de numirea sa în funcþia de ministru de Interne, generalul Czeslaw Kiszczak conducea serviciul deinformaþii militare polonez.8 Cf. Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, op.cit., p. 526.9 Ibidem. Stanislaw Kania a fost informat în dimineaþa zilei respective de Boris Aristov, ambasadorul URSSla Varºovia, chiar înainte de începerea plenarei C.C. al P.M.U.P., cã autoritãþile de la Moscova doreau unnou lider în fruntea partidului, pe generalul Wojciech Jaruzelski.10 Cf. Petre Opriº, Criza polonezã (1970 – 1980). Preludiul crizei, Acordurile de la Gda�sk ºi poziþiaadoptatã de câteva state membre ale Organizaþiei Tratatului de la Varºovia în toamna anului 1980, în Clipede viaþã: Horst Kossack, coordonator: dr. Ilie Manole, Editura PRINTEURO, Ploieºti, 2005, p. 418 – 436.11 Vojtech Mastny, The Soviet Non-Invasion of Poland in 1980/81 and the End of the Cold War [Neintervenþiasovieticilor în Polonia în anii 1980-1981 ºi sfârºitul Rãzboiului Rece], Working Paper No. 23, Cold WarInternational History Project, Washington, D.C., September 1998, p 13; Mark Kramer, Soviet DeliberationsDuring the Polish Crisis, 1980-1981 [Discuþiile sovietice în timpul crizei poloneze, 1980-1981], Special WorkingPaper No.1, Cold War International History Project, Woodrow Wilson International Center for Scholars,Washington DC, April 1999, p. 37; Benjamin B. Fischer, The Vilification and Vindication of Colonel Kukli�ski[Defãimarea ºi reabilitarea colonelului Kukli�ski], www.odci.gov/csi/studies/summer00/art03.html.

128 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007128 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007128 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007128 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Sperãm ca, în viitor, noi documente dinarhivele SUA sã ne dezvãluie toate aspecteleproblemei studiate, în aºa fel încât sã putemformula un rãspuns final.

Creºterea dramaticã a tensiunilor politicedin Polonia în a doua parte a lunii noiembrie1981 ºi efectele extrem de periculoase pecare le puteau provoca dezvãluirileagentului CIA Ryszard Kukli�ski auamplificat, în opinia noastrã, starea desurescitare care exista deja în rândulconducãtorilor militari sovietici. Este evidentfaptul cã atât ministrul Apãrãrii al URSS,mareºalul Dmitri Ustinov, cât ºi mareºalulViktor G. Kulikov nu au fost de acord cupolitica „paºilor mãrunþi” realizatã deStanislaw Kania ºi nici cu pregãtirileîndelungate ale generalului Jaruzelski pentruinstituirea legii marþiale.12 În opinia lor,singura opþiune viabilã era folosirea forþei(armate) ºi, la un moment dat, cei doimareºali sovietici au încercat sã se impunãapelând din nou la ameninþarea cuintervenþia militarã a O.T.V. în Polonia.

Contextul în care au acþionat lideriimilitari sovietici la sfârºitul lunii noiembrieºi începutul lunii decembrie 1981 pentrurezolvarea dintr-o singurã loviturã a situaþieicritice din Polonia era cu totul special:generalul Jaruzelski iniþiase negocieri pentruformarea unui „front al înþelegerii naþionale”ºi îi ceruse lui Lech Walesa sã se abþinã de laorganizarea unor noi acþiuni de protest13;Seimul refuzase sã acorde puteriexcepþionale guvernului14, hotãrârea

respectivã fiind în consens cu opiniaexprimatã de arhiepiscopul polonez JosefGlemp15; trãdarea colonelului RyszardKukli�ski devenise un subiect de notorietateºi era dificil de estimat ce efecte puteauprovoca informãrile realizate de acesta înlegãturã cu implicarea OrganizaþieiTratatului de la Varºovia în Polonia. La acestecauze se pot adãuga, în ultimul moment,greva cadeþilor de la ºcoala de ofiþeri depompieri din Varºovia, care a izbucnit la 2decembrie 1981, precum ºi criticile care s-au fãcut imediat auzite în Polonia dupãintervenþia violentã a forþelor poloneze deordine.

În opinia noastrã, toate aceste cauzeputeau genera o stare de surescitaredeosebitã mareºalilor Dmitri Ustinov ºi ViktorKulikov ºi este posibil ca atitudinea acestorala cea de-a XIV-a consfãtuire ordinarã anualãa Comitetului miniºtrilor apãrãrii ai statelormembre ale Organizaþiei Tratatului de laVarºovia (Moscova, 1 – 4 decembrie 1981)sã fi fost puternic influenþatã deevenimentele care au avut loc în Polonia înluna noiembrie ºi la începutul luniidecembrie 1981.16

Fostul ministru român al Apãrãrii laacea datã, generalul-locotenent ConstantinOlteanu, a relatat pe larg despre modulcum s-a desfãºurat consfãtuirea de laMoscova a miniºtrilor apãrãrii ai statelormembre ale Organizaþiei Tratatului de laVarºovia.17 Potrivit acestuia, mareºalulDmitri Ustinov i-a informat în ziua de 3

12 În vara anului 1981, chiar comandantul-ºef al Forþelor Armate Unite ale Organizaþiei Tratatului de laVarºovia îl acuzase de laºitate pe prim-ministrul polonez în momentul în care a afirmat: „Chiar dumneata,tovarãºe Jaruzelski, te temi sã iei o mãsurã decisivã”. Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, op.cit., p. 521.13 În acest sens, generalul Jaruzelski a trimis o scrisoare liderului sindicatului „Solidaritatea”.14 La 28 noiembrie 1981, în cadrul ºedinþei C.C. al P.M.U.P. a fost adoptatã propunerea de a se trimiteSeimului o cerere pentru acordarea de puteri excepþionale guvernului condus de liderul P.M.U.P., generalulWojciech Jaruzelski. Cf. Stelian Tãnase, op.cit., p. 78.15 Propunerea respectivã a fost analizatã în diferite moduri atât înainte, cât ºi dupã data de 13 decembrie 1981,fiind consideratã fie o încercare a prim-ministrului polonez de a purta un dialog real cu Lech Walesa ºi arhiepiscopulJosef Glemp, fie o manevrã a lui Wojciech Jaruzelski de a crea impresia cã dorea dialogul pentru a-l surprindenepregãtit pe adversarul sãu politic în momentul impunerii legii marþiale. Tactica folositã de liderul P.M.U.P. agenerat, printre altele, un efect secundar negativ, generalul polonez fiind admonestat personal de Leonid Brejnevla 21 noiembrie 1981 pentru faptul cã adoptase o atitudine pasivã faþã de acþiunile „forþelor antisovietice ºiantisocialiste”. Cf. Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, op.cit., p. 527.16 Se poate remarca, printre altele, faptul cã deschiderea lucrãrilor consfãtuirii a avut loc în aceeaºi zi cuizbucnirea grevei cadeþilor din ºcoala de ofiþeri de pompieri de la Varºovia.17 Cf. Constantin Olteanu, op.cit., p. 102 – 113; Constantin Olteanu, Alesandru Duþu, Constantin Antip,România ºi Tratatul de la Varºovia (Istoric. Mãrturii. Documente. Cronologie), Editura Pro Historia, Bucureºti,2005, p. 208 – 220.

129Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 129Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 129Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 129Petre OPRIªCRIZA POLONEZÃ ªI PROBLEMELE MILITARE ALEORGANIZAÞIEI TRATATULUI DE LA VARªOVIA . . .

decembrie 198118 pe toþi cei prezenþi lareuniunea respectivã – în cadrul unei ºedinþeseparate, care nu fusese prevãzutã în ordineade zi – cã generalul Jaruzelski a solicitatacordarea de ajutor din partea „þãrilor-prietene” printr-o telegramã adresatãComitetului Miniºtrilor Apãrãrii ai statelormembre ale O.T.V. Ministrul Apãrãrii alURSS a propus atunci sã se introducã încomunicatul iniþial de presã al consfãtuiriiurmãtorul text: „Comitetul miniºtrilorapãrãrii ºi-a exprimat îngrijorarea în legãturãcu evoluþia situaþiei din R.P. Polonã creatãca urmare a acþiunilor subversive a forþelorantisocialiste care creeazã greutãþi forþelorarmate ale Statelor participante la Tratatulde la Varºovia în îndeplinirea obligaþiilor dealianþã ºi impun necesitatea luãrii mãsurilorcorespunzãtoare pentru asigurarea securitãþiicomunitãþii socialiste în Europa (subl.n.)”19.

Generalul Constantin Olteanu a solicitatimediat mareºalului sovietic sã vadã telegramatrimisã de generalul Wojciech Jaruzelski ºi aîntrebat de ce liderul polonez se adresase„miniºtrilor apãrãrii ºi nu ºefilor de state, avândîn vedere funcþiile cu care era învestit”20.Numai cã, în opinia noastrã, întrebarearespectivã nu îºi avea rostul din moment cegeneralul Jaruzelski era atât prim-ministrulPoloniei ºi liderul Partidului Muncitoresc UnitPolonez, cât ºi deþinãtorul portofoliuluiApãrãrii, calitate care îi conferea dreptul sã seadreseze Consiliului Miniºtrilor Apãrãrii aistatelor membre ale O.T.V.

Neprimind rãspunsuri care sã-l satisfacã,ministrul român a declarat la fel ca omologulsãu ungur, generalul de armatã Lájos Czinege,cã nu putea accepta semnareacomunicatului respectiv pânã când nu discutacu liderul partidului sãu.

Dupã ce a luat legãtura telefonic cuNicolae Ceauºescu ºi i-a explicat ce fel deproblemã a apãrut, generalul Olteanu a aflatcã liderul P.C.R. dorea sã se consulte imediatcu membrii Consiliului de Stat ºi cu cei aiGuvernului.21 Ceea ce nu ºtia ConstantinOlteanu în acel moment ºi nu a menþionat înanul 1999 a fost faptul cã Nicolae Ceauºescui-a convocat imediat într-o ºedinþã pe membriiComitetului Politic Executiv. Reuniunea-fulgera început la ora 13.00 (ora României) ºi,potrivit conþinutului stenogramei ºedinþei,putem aprecia cã aceasta a durat aproximativo jumãtate de orã. Decizia adoptatã în cursulacelei ºedinþe a fost exprimatã în mod clar chiarde cãtre Nicolae Ceauºescu: „În primul rând,este o problemã politicã ºi nu militarã ºi artrebui sã spunem cã nu este necesar caproblemele politice sã fie discutate de militariºi ca atare sã nu fim de acord cu nici o referire(...) Fondul problemei acesta a fost la nivelulprimilor secretari ºi a conducãtorilor deguverne. Fiind o problemã militarã, cred cã ei(miniºtrii Apãrãrii – n.n.) sã-ºi vadã de treabãºi sã nu fim de acord sã ne angajãm în nici unfel de acþiuni (...) Este o problemã politicã. Nueste o problemã pe care s-o discute militarii(subl.n.)”22.

18 Generalul Martin Dzúr, ministrul cehoslovac al Apãrãrii, a menþionat într-un raport adresat ºefului statuluisãu faptul cã faptul cã ºedinþa respectivã s-a desfãºurat în ziua de 2 decembrie 1981. Andrzej Paczkowski,Andrzej Werblan, On the Decision to Introduce Martial Law in Poland in 1981: Two Historians Report tothe Commission on Constitutional Oversight of the Sejm of the Republic of Poland [Despre decizia deintroducere a Legii Marþiale în Polonia în anul 1981: Raportul a doi istorici din cadrul Comisiei Constituþionalede Supraveghere a Seimului Republicii Polone], Working Paper No. 21, Cold War International HistoryProject, Washington D.C., November 1997, p. 40.19 Arhivele Naþionale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 96/1981, f. 2. Precizãm faptul cã acesta este textul oficial propus de mareºalul Dmitri Ustinov celorlalþi miniºtriai Apãrãrii, text redat în întregimea sa ºi prezentat în premierã. Acesta diferã de cel reprodus de generalulConstantin Olteanu în lucrarea sa: „Comitetul Miniºtrilor Apãrãrii sprijinã acþiunile întreprinse de guvernulpolonez pentru curmarea amestecului forþelor contrarevoluþionare strãine ºi a statelor N.A.T.O., care punîn pericol existenþa socialismului în Polonia”. Constantin Olteanu, op.cit., p. 106.20 Ibidem.21 Generalul Olteanu nu a fost singurul ministru care a cerut lãmuriri de la superiorul sãu. Generalul MartinDzúr, ministrul cehoslovac al Apãrãrii, a menþionat într-un raport adresat ºefului statului faptul cã l-a sunatpe Gustav Husák în ziua de 2 decembrie 1981 pentru a-i solicita acordul în legãturã cu paragraful propusde mareºalul Ustinov. La fel a procedat ºi generalul de armatã Lájos Czinege, care l-a sunat pe János Kádár.Andrzej Paczkowski, Andrzej Werblan, op.cit., p. 40.22 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 96/1981, f. 2. Vezi documentul anexat.

130 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007130 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007130 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007130 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Dupã încheierea ºedinþei Comitetului PoliticExecutiv, generalul Olteanu a primit ordin de laNicolae Ceauºescu sã nu accepte introducereaparagrafului propus de mareºalul Dmitri Ustinovîn comunicatul de presã. La rândul sãu, ministrulromân a comunicat omologilor sãi dinOrganizaþia Tratatului de la Varºovia faptul cãnu era de acord cu textul respectiv ºi, în cele dinurmã, propunerea ministrului sovietic nu a maifost inclusã în textul comunicatului final alreuniunii.23 Reprezentanþii Moscovei nu au doritsã evidenþieze într-un comunicat de presã faptulcã atât ºeful delegaþiei române, cât ºi cel aldelegaþiei ungare aveau o altã opinie. Conformideologiei comuniste, sovieticii ar fi fost obligaþisã ia mãsuri împotriva fracþioniºtilor – ConstantinOlteanu (reprezentantul lui Nicolae Ceauºescu)ºi Lájos Czinege – ºi, implicit, ar fi tensionat relaþiilecu autoritãþile de la Bucureºti ºi Budapesta într-un moment extrem de dificil pentru Polonia ºiOrganizaþia Tratatului de la Varºovia.

Deºi decizia pe care dorea sã o adopteConstantin Olteanu a fost asemãnãtoare curãspunsul dat de liderul P.C.R., nu putem sãtrecem cu vederea un aspect esenþial alproblemei: în cazul în care ºi-ar fi asumat unalt rãspuns decât cel stabilit de NicolaeCeauºescu în cadrul ºedinþei Comitetului PoliticExecutiv (ºedinþã despre care generalul nu aveanici un fel de informaþii), ministrul român alApãrãrii ºi-ar fi pus în pericol propria carierãmilitarã ºi politicã.24 De aceea, se poateconsidera cã generalul Constantin Olteanu adorit sã afiºeze un patriotism de paradã atât înlucrarea România – o voce distinctã în Tratatulde la Varºovia: memorii 1980 – 1985, cât ºi învolumul România ºi Tratatul de la Varºovia(Istoric. Mãrturii. Documente. Cronologie),minimalizând faptul cã în decembrie 1981 nuacþiona independent, ci se afla sub ordinelelui Nicolae Ceauºescu, comandantul supremal armatei române.25

23 Þinând cont de diferenþa de fus orar, putem stabili cu destulã precizie orarul desfãºurãrii evenimentelor din ziuade 3 decembrie 1981:Moscova, ora 12.00 (Bucureºti, ora 11.00) – începe ºedinþa extraordinarã a miniºtrilor Apãrãrii, în care mareºalulDmitri Ustinov anunþã intenþia de a introduce în comunicatul de presã un paragraf special, referitor la sprijinul pecare Consiliul Miniºtrilor Apãrãrii îl acordau Poloniei socialiste;Moscova, aprox. ora 13.00 (Bucureºti, aprox. ora 12.00) – generalul Constantin Olteanu i-a legãtura cu NicolaeCeauºescu ºi îl informeazã despre problema care apãruse la reuniune;Moscova, ora 14.00 (Bucureºti, ora 13.00) – începe ºedinþa extraordinarã a Comitetului Politic Executiv al C.C. alP.C.R., unde se discutã despre paragraful special din comunicatul de presã al reuniunii de la Moscova;Moscova, aprox. ora 14.30 (Bucureºti, aprox. ora 13.30) – se încheie ºedinþa extraordinarã a Comitetului PoliticExecutiv al C.C. al P.C.R.;Moscova, aprox. ora 15.00 (Bucureºti, aprox. ora 14.00) – generalul Constantin Olteanu îl sunã din nou pe NicolaeCeauºescu ºi i se comunicã telefonic decizia de a nu semna comunicatul de presã dacã se introducea paragrafulpropus de mareºalul Dmitri Ustinov.A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 96/1981, f. 2 – 3; Constantin Olteanu, op.cit., p. 107.24 În cadrul ºedinþei Consiliului de Miniºtri din ziua de 3 octombrie 1955 (orele 08.30 - 09.00), GheorgheGheorghiu-Dej a rostit un principiu definitoriu pentru regimul politic comunist din România: „O singurã forþã esteaceea care poate sã te scoatã sau poate sã te menþinã (în funcþia de înalt demnitar – n.n.): este partidul, conducereapartidului. Nu corespunzi, te-a scos”. La ordinea de zi a ºedinþei respective a fost un singur punct: „Despreschimbãrile organizatorice care urmeazã sã fie efectuate”, adicã „reorganizarea guvernului prin eliberarea tov.Gheorghe Gheorghiu-Dej din postul de preºedinte al Consiliului de Miniºtri”. A.N.I.C., fond Preºedinþia Consiliuluide Miniºtri – Stenograme, dosar 7/1955, f. 45.25 O altã tezã propusã de fostul ministru al Apãrãrii, generalul Constantin Olteanu, ºi la care au subscris autoriilucrãrii România ºi Tratatul de la Varºovia (Istoric. Mãrturii. Documente. Cronologie), este cea referitoare la menþinereaRomâniei în Organizaþia Tratatului de la Varºovia dupã data de 1 iulie 1991, pânã în anul 2001. Cf. ConstantinOlteanu, Alesandru Duþu, Constantin Antip, op.cit., p. 7; 10.Curiozitatea ne îndeamnã sã ne întrebãm cine au fost ceilalþi membri ai Organizaþiei Tratatului de la Varºovia dupãdata de 1 iulie 1991? Sau poate cã am fost singuri precum Robinson Crusoe – membri, aliaþi, conducãtori ºiconduºi în acelaºi timp – pe o insulã de fericire, în mijlocul unui ocean neprietenos. ªi dacã aceastã concluzie ar fiadevãratã, cine a fost inofensivul ºi inocentul Vineri timp de 10 ani? Poporul român?Dincolo de aceastã situaþie tragi-comicã, se cuvine sã menþionãm faptul cã în partea a IV-a a lucrãrii amintite suntprezentate succint evenimentele politico-militare importante pentru statele membre ale Organizaþiei Tratatului de laVarºovia, care au avut loc pânã în anul 1991 inclusiv. Aceastã ultimã parte a volumului – intitulatã Cronologie(1945 – 1991) – se încheie cu (nota bene!) „1 iulie 1991 (...) ceremonia de semnare a Protocolului de autodizolvarea Tratatului de la Varºovia”. Ibidem, p. 319.

131Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 131Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 131Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 131Petre OPRIªCRIZA POLONEZÃ ªI PROBLEMELE MILITARE ALEORGANIZAÞIEI TRATATULUI DE LA VARªOVIA . . .

Totodatã, putem afirma cã NicolaeCeauºescu chiar a dorit sã adopte o decizie înproblema respectivã prin consultareamembrilor unui for politic superior românesc,iar fostul ministru al Apãrãrii s-a înºelat atuncicând a afirmat cã liderul P.C.R. a dorit sã-iinformeze în mod indirect pe sovietici – prinintermediul aparaturii de interceptare aconvorbirilor telefonice instalate de KGB –

despre faptul cã o asemenea decizie se adoptaîn cursul unor discuþii purtate la nivelulconducerii superioare de partid ºi de stat.

Era important paragraful referitor la sprijinulpe care Comitetul Miniºtrilor Apãrãrii îl acordaPoloniei? Ce se ascundea în spatele frazelorpropuse de sovietici? O intervenþie militarã aOrganizaþiei Tratatului de la Varºovia în Polonia– aºa cum au sugerat atât Nicolae Ceauºescu26,

Astfel, istoricii Constantin Olteanu, Alesandru Duþu ºi Constantin Arhip nu mai amintesc absolut nimic despreperioada 1991–2001, când România a fãcut în continuare parte, în opinia lor, din Organizaþia Tratatului de laVarºovia. În concluzie, afirmaþiile din prefaþa lucrãrii respective nu au acoperire în realitate ºi au fost ignoratetotal tocmai de autorii ei în ultima parte a volumului pe care l-au realizat.Pentru respectarea adevãrului istoric este necesar sã precizãm ºi faptul cã mareºalul Dmitri Ustinov eraministrul Apãrãrii al URSS la data menþionatã de autorii lucrãrii, iar acesta nu a fost niciodatã comandantul-ºefal Forþelor Armate Unite ale Organizaþiei Tratatului de la Varºovia. Autorii lucrãrii citate susþin contrariul, darnu aduc nici o dovadã în favoarea propriilor afirmaþii. Ibidem, p. 27.De asemenea, primul „Protocol (adiþional secret – n.n.) cu privire la crearea Comandamentului Unit al ForþelorArmate ale statelor participante la Tratatul de la Varºovia” a fost semnat la 14 mai 1955, ºi nu la 14 mai 1956– aºa cum au consemnat în mod eronat cei trei istorici. Ibidem, p. 295.Totodatã, unele cifre consemnate în protocolul respectiv, privind participarea unor efective militare ale URSSºi Ungariei la alcãtuirea Forþelor Armate Unite au fost redate greºit de aceiaºi autori: URSS – 30 divizii terestre(corect: 32); Ungaria – 8 divizii terestre (corect: 6). Ibidem.„Protocolului adiþional secret al Organizaþiei Tratatului de la Varºovia” a fost redactat în ziua de 14 mai 1955„într-un exemplar, în limbile rusã, polonezã, cehã ºi germanã, toate textele având aceeaºi putere”. Pentru a aflacare sunt datele corecte, se poate studia unul dintre cele patru documente de bazã ale „Protocolului adiþionalsecret” – de exemplu, documentul redactat în limba germanã, fotocopiat ºi publicat în urmã cu câþiva ani pesite-ul www.isn.ethz.ch/php/documents/collection_3/PCC_docs/1955/Agreement550514.pdf. Este posibil caîn documentul editat în România, în anul 2000, de istoricul Mircea Serediuc sã fi apãrut douã greºeli deculegere a textului, iar autorii lucrãrii România ºi Tratatul de la Varºovia (Istoric. Mãrturii. Documente. Cronologie)nu au mai realizat o confruntare cu documente provenite din alte surse. Cf. Mircea Serediuc, Protocoluladiþional al Tratatului de la Varºovia, în „Revista de Istorie Militarã”, nr. 2(60)/2000, p. 54 – 55.26 În cursul ºedinþei extraordinare a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din dimineaþa zilei de 13decembrie 1981, Nicolae Ceauºescu a amintit, printre altele, faptul cã evenimentul de la Moscova a fost discutatîn cadrul Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv. Apoi, liderul român a precizat: „Sovieticii au vrut sãintroducã în comunicatul general, asupra acestei ºedinþe, o apreciere despre Polonia, spunând cã este necesar,fiind în fond, în pericol, securitatea þãrilor socialiste, care trebuie sã intervinã pentru a se garanta securitatea. Defapt, sã se aprobe intervenþia. Sigur, ceilalþi delegaþi au fost de acord. Noi am fost împotrivã ºi ungurii au spus cãîntreabã acasã. Sigur, noi le-am spus cã nu acceptãm acest lucru în comunicat ºi nu s-a acceptat. ªi atunci, au vrutsã dea un comunicat separat. Ungurii au spus atunci cã dacã nu semneazã ºi tovarãºii români, nu semneazã niciei (...) Este adevãrat cã acolo, sovieticul a declarat ce s-a întâmplat la ei, apoi ungurul a spus cã ce sã înþeleagã prinaceasta – a bãtut ºi cu pumnul în masã – ºi a spus cã „jigniþi poporul ungar”, ºi altele”. A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R.– Cancelarie, dosar 101/1981, f. 13.Din declaraþia lui Nicolae Ceauºescu rezultã cã toþi miniºtrii Apãrãrii participanþi la reuniunea de la Moscova,cu excepþia generalilor Constantin Olteanu ºi Lájos Czinege, au fost de acord sã semneze comunicatul depresã propus de mareºalul Dmitri Ustinov în dimineaþa zilei de 3 decembrie 1981. Aceastã informaþie era însãneadevãratã ºi se pare cã eroarea provine chiar de la cel care l-a informat pe Ceauºescu despre cele întâmplatela Moscova, generalul Olteanu. Potrivit raportului întocmit de ministrul cehoslovac al Apãrãrii dupã reuniune,generalul Martin Dzúr l-a sunat pe Gustav Husák în ziua de 2 decembrie 1981 pentru a-i solicita acordul înlegãturã cu paragraful propus de mareºalul Ustinov. La fel a procedat ºi generalul de armatã Lájos Czinege,care l-a sunat pe János Kádár.Bazându-se pe informaþiile furnizate de generalul Constantin Olteanu, Nicolae Ceauºescu a concluzionat laºedinþa extraordinarã a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din dimineaþa zilei de 13 decembrie 1981:„În orice caz, nu este agreatã intervenþia strãinã (în Polonia – n.n.). Sigur, bulgarii pot trimite o companie sauun batalion; cehoslovacii nu, practic rãmân numai sovieticii. Nemþii nu vor sã trimitã (trupe în Polonia – n.n.)”.Ibidem, f. 14.Patru zile mai târziu, în cadrul unei alte ºedinþe extraordinare a aceluiaºi comitet, Nicolae Ceauºescu aprezentat solicitarea guvernului polonez pentru acordarea imediatã de ajutor „în alimente, medicamente ºi

132 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007132 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007132 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007132 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

cât ºi generalul Constantin Olteanu? Esteevident faptul cã orgoliul mareºalilorsovietici a fost deranjat vizibil de poziþiileadoptate de miniºtrii Olteanu ºi Czinege dar,din moment ce sovieticii au renunþat sã maiincludã paragraful incriminat în comunicatuloficial27, putem considera cã textul respectivnu era de o importanþã cardinalã pentruPolonia ºi Organizaþia Tratatului de laVarºovia – chiar dacã la un moment dat seamintea despre „îndeplinirea obligaþiilor dealianþã” ºi de „necesitatea luãrii mãsurilorcorespunzãtoare pentru asigurarea securitãþiicomunitãþii socialiste în Europa”28.

În prezent, se poate presupune faptul cãDmitri Ustinov ºi Viktor Kulikov au încercat sãobþinã sprijinul statelor membre aleOrganizaþiei Tratatului de la Varºovia pentru acrea o presiune psihologicã suplimentarãasupra lui Wojciech Jaruzelski. Cei doi mareºalisovietici au încercat sã dea „o loviturã demaestru” ºi este clar cã în spatele acþiunii lorse afla ºi o forþã militarã impresionantã; ceeace le-a lipsit însã acestora a fost tocmai sprijinulpolitic. Analizând documentele publicate pânãîn prezent, se poate afirma cã mareºaliirespectivi au acþionat fãrã acordul liderilorpolitici sovietici, pentru accelerarea procesuluide impunere a legii marþiale în Polonia.

Pe de altã parte, este necesar sã amintimpoziþia importantã pe care o aveacomandantul-ºef al Forþelor Armate Unite înrelaþiile dintre Moscova ºi Varºovia. Deexemplu, generalul Wojciech Jaruzelski i-aprezentat mareºalului Viktor Kulikov, în

noaptea de 8 spre 9 decembrie 1981, detaliileprogramului privind aplicarea legii marþialeîn Polonia.29 În eventualitatea în care acþiunealiderului polonez înregistra un eºec,comandantul-ºef al Forþelor Armate Unitetrebuia sã fie pregãtit sã propunã intervenþiaîn Polonia a forþelor militare ale OrganizaþieiTratatului de la Varºovia. Întâlnirea respectivãa avut un caracter strict secret atât pentrupoporul polonez, cât ºi pentru cea mai mareparte a membrilor Biroului Politic al partiduluicomunist polonez ºi cei ai guvernului, încondiþiile în care în fruntea ambelor structuride conducere politicã ºi de stat se afla aceeaºipersoanã, generalul Jaruzelski.

În aceeaºi ordine de idei, dupã ce s-ahotãrât în cadrul Biroului Politic al C.C. alP.M.U.P. sã se instituie legea marþialã,generalul Czeslaw Kiszczak a trimis pe datade 7 decembrie 1981 un raport lui VitaliPavlov, ºeful rezidenþei KGB de la Varºovia.Deoarece îndeplinea funcþia de ministru deInterne, generalul polonez primise sarcinasã elaboreze planurile de detaliu privindmodul cum urma sã fie aplicatã deciziarespectivã ºi l-a informat conºtiincios ºi peºeful rezidenþei KGB de la Varºovia.30 În modevident, în afarã de sarcinile de serviciucurente, atât Vitali Pavlov, cât ºi mareºalulViktor Kulikov îndeplineau în decembrie1981 misiuni de consiliere a liderilorpolonezi, concomitent cu misiuni deinformare a ºefilor lor de la Moscova.

Totodatã, Miroslaw Milewski, secretarC.C. al P.M.U.P. pentru probleme de

orice”. Din stenograma ºedinþei respective rãzbate, pe de-o parte, dorinþa lui Nicolae Ceauºescu ºi a luiDumitru Popescu de a ajuta poporul polonez în acele momente grele ºi, pe de altã parte, atitudinea mercantilãºi lipsitã de omenie a Elenei Ceauºescu. Replicile rãutãcioase ale soþiei liderului român la adresa polonezilorsunt edificatoare în acest sens: „Este normal sã plãteascã. Nici nu se poate altfel!”; „Nu suntem noi þara sã-iajutãm pe polonezi, care au materii prime mai multe”; „S-au îmbolnãvit stând...!”; „Dacã lucrau, nu seîntâmpla asta (sã rãmânã fãrã medicamente – n.n.)”; „Sã plãteascã în orice caz”; „Nu facem filantropie cu ei!”.Idem, dosar 104/1981, f. 2 – 4.27 Paragraful care a stârnit discuþii la Moscova între miniºtrii apãrãrii ai statelor membre ale O.T.V. a avut înfinal urmãtorul conþinut: „Totodatã Comitetul miniºtrilor apãrãrii, luând cunoºtinþã de evoluþia situaþiei dinR.P. Polonã ºi-a exprimat încrederea cã comuniºtii, clasa muncitoare, oamenii muncii din Polonia frãþeascãvor reuºi sã învingã dificultãþile ivite, vor asigura dezvoltarea în continuare a þãrii pe calea socialistã.Partidul Muncitoresc Unit Polonez ºi poporul polonez pot conta în mod ferm pe solidaritatea frãþeascã ºisprijinul þãrilor participante la Tratatul de la Varºovia”. Fragmentul respectiv a fost reprodus în întregime înziarul „Scînteia” din ziua de 6 decembrie 1980. Idem, dosar 96/1981, f. 4.28 Ibidem, f. 2.29 Dupã întâlnirea cu generalul polonez, mareºalul sovietic raporta la Moscova: „În timpul discuþiilor,chipul lui W. Jaruzelski trãda îngrijorarea provocatã de aplicarea planului de impunere a legii marþiale”.Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, op.cit., p. 527.30 Ibidem.

133Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 133Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 133Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 133Petre OPRIªCRIZA POLONEZÃ ªI PROBLEMELE MILITARE ALEORGANIZAÞIEI TRATATULUI DE LA VARªOVIA . . .

securitate naþionalã ºi fost ministru de Interneîn guvernul condus de Josef Pinkowski, îlinforma la 9 decembrie 1981 pe VitaliPavlov cã liderul partidului comunistpolonez nu stabilise încã data declanºãrii„Operaþiunii X”.31 Pânã în prezent nu avemdate care sã ne indice dacã MiroslawMilewski ºtia despre informãrile prezentatereprezentanþilor Kremlinului de colegii sãidin Biroului Politic al C.C. al P.M.U.P.,generalii Wojciech Jaruzelski ºi CzeslawKiszczak. În schimb, cunoaºtem faptul cã laMoscova a avut loc la 10 decembrie 1981 oºedinþã a Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S.,în care s-a discutat despre situaþia dinPolonia. ªi este foarte posibil ca dateletransmise de generalii Wojciech Jaruzelski,Czeslaw Kiszczak ºi Miroslaw Milewski prinintermediul lui Vitali Pavlov, respectiv prinmareºalul Viktor Kulikov, sã fi ajuns în faþamembrilor Biroului Politic sovietic, dupã ceau fost verificate ºi comparate de serviciilede informaþii sovietice.

În cursul zilei de sâmbãtã, 12 decembrie1981, generalul Wojciech Jaruzelski iainformat telefonic pe Leonid Ilici Brejnev ºiMihail Andreevici Suslov despre faptul cã„Operaþiunea X”32 urma sã fie declanºatã înacea noapte, la ora localã 23.30.33 Poloneziil-au informat apoi pe mareºalul ViktorKulikov34 ºi, în aceeaºi zi, ministrul polonezde Interne, generalul Czeslaw Kiszczak, atransmis ºeful rezidenþei KGB de la Varºoviadetaliile programului operaþiuniirespective.35 Este foarte posibil ca WojciechJaruzelski sã fi þinut cont în adoptareadeciziei sale finale de faptul cã în zilele de11 ºi 12 decembrie 1981 avea loc la Gda�skîntrunirea consiliului de conducere asindicatului „Solidaritatea”. Reuniunearespectivã îi oferea generalului polonez unprilej foarte bun pentru arestarea dintr-osingurã loviturã ºi izolarea majoritãþii

liderilor de sindicat care se opuneau într-unfel sau altul deciziilor autoritãþilor comuniste.

În concluzie, putem formula urmãtoareaipotezã: sistemul de adoptare a deciziilor încadrul ºedinþelor organului de conducere apartidului comunist polonez ºi în guvernulpolonez era controlat în permanenþã deMoscova, atât prin intermediulcomandantului-ºef al Forþelor Armate Uniteale O.T.V. ºi agenþilor KGB, cât ºi prininformãrile prezentate cu diferite prilejuri deliderul statului/partidului/armatei ºi deprincipalii sãi colaboratori (ministrul deInterne, secretarul de partid care se ocupade siguranþa naþionalã etc.). Adunând ºicomparând toate datele, autoritãþile de laMoscova puteau sã realizeze o verificareîncruciºatã a informaþiilor primite, pentru caapoi sã ofere o serie de concluzii factorilorpolitici ºi militari din fruntea ierarhieipartidului ºi statului sovietic.

Conform planului „Operaþiunii X”,forþele de securitate poloneze au întreruptla miezul nopþii de sâmbãtã spre duminicã(12 spre 13 decembrie 1981) toate legãturiletelefonice din þarã, precum ºi comunicaþiiletelefonice internaþionale de pe întregulteritoriu al Poloniei, au blocat frontierele,interzicând intrarea sau ieºirea unorpersoane în, respectiv din Polonia ºi i-aureþinut pe majoritatea membrilor de frunteai sindicatelor independente. Aproximativ5000 de persoane au fost arestate36, iar luiLech Walesa, liderul sindicatului„Solidaritatea”, i s-a impus sã locuiascã forþatîntr-un domiciliu stabilit de Ministerul deInterne polonez. În dimineaþa zilei de 13decembrie 1981, la ora 06.00, generalulWojciech Jaruzelski a anunþat la posturilenaþionale de radio ºi de televiziune polonezeinstituirea legii marþiale pe întreg teritoriulþãrii ºi înfiinþarea „Consiliului Militar pentruSalvare Naþionalã” – care devenea

31 Ibidem.32 „Operaþiunea X” a fost denumirea codificatã a operaþiunii militare care s-a declanºat în momentul decretãriilegii marþiale în Polonia în vederea restabilirii „ordinii socialiste”.33 Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, op.cit., p. 528.34 Vojtech Mastny, op.cit., p. 30.35 Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, op.cit., p. 529.36 Cf. Henryk Wujek, op.cit., p. 867. Un alt istoric, Jean-François Soulet, a afirmat cã un numãr de 5906persoane au fost arestate în noaptea de 12 spre 13 decembrie 1981. Jean-François Soulet, Istoria comparatãa statelor comuniste din 1945 pânã în zilele noastre, Editura Polirom, 1998, p. 305.

134 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007134 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007134 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007134 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

„autoritatea politicã cea mai înaltã în condiþiide aplicare a legii marþiale în Polonia”37. Cuacelaºi prilej, el a declarat cã activitateasindicatului „Solidaritatea” era interzisã cudesãvârºire.

Evoluþia extrem de rapidã aevenimentelor în noaptea de 12 spre 13decembrie 1981 a creat în Polonia o situaþiecu totul deosebitã. Pe de-o parte, lideriisindicatului „Solidaritatea”, în frunte cuLech Walesa, au fost surprinºi de acþiuneageneralului Jaruzelski deoarece nu au crezutcã se va folosi forþa împotriva lor. Pe de altãparte, ca urmare a mãsurilor luate înmomentul decretãrii legii marþiale, Jaruzelskia redus rapid presiunea socialã din Polonia,însã doar pe termen scurt. Acesta a reuºit sãevite baia de sânge care se preconiza, darnu a rezolvat problemele de fond alesocietãþii poloneze ºi nu i-a convins pemembrii sindicatului „Solidaritatea” sãrenunþe la lupta lor pentru recunoaºtereaunor drepturi ºi libertãþi democratice.

Imediat dupã introducerea legiimarþiale în Polonia, Statele Unite aleAmericii au anunþat impunerea de sancþiunieconomice faþã de guvernele de la Varºoviaºi Moscova.38 Totodatã, Casa Albã a cerutaliaþilor sãi din Europa Occidentalã sãaplice la rândul lor anumite restricþii înrelaþiile economice cu cele douã statecomuniste.39 Deoarece o serie de companiivest-europene se angajaserã sã furnizezeþevi ºi echipamente pentru construirea uneiconducte prin care urmau sã se furnizezeîn Europa de Vest gaze naturale provenitedin Siberia, reprezentanþii guvernelor dinEuropa Occidentalã nu au respectat înîntregime dorinþa americanilor de aplicarea unor sancþiuni economice Poloniei ºiURSS, fapt ce a condus la o anumitãtensionare a relaþiilor politice de-o parte ºide alta a Oceanului Atlantic.40

Câþiva ani mai târziu, WojciechJaruzelski ºi-a motivat decizia de a institui

legea marþialã spunând cã, în cazul în carenu ar fi procedat astfel, trupele sovietice ºiest-germane ar fi intervenit în Poloniaîmpotriva „forþelor contrarevoluþionare”. Oasemenea variantã era posibilã ºi de aceeaconsiderãm cã declaraþia generaluluipolonez trebuie sã fie luatã în considerareîn momentul în care se analizeazã contextulîn care au avut loc evenimentele dindecembrie 1981. Fiind supus la mari presiunidin partea sovieticilor, liderul comunistpolonez a ales „rãul cel mai mic” – instituirealegii marþiale – pentru a preveni ocupareamilitarã a þãrii de cãtre armatele statelormembre ale Organizaþiei Tratatului de laVarºovia ºi, foarte posibil, declanºarea deacþiuni violente pe întreg teritoriul þãriiîmpotriva militarilor strãini.

La 18 decembrie 1981, cu prilejulîmplinirii a 65 de ani de cãtre Leonid IliciBrejnev, Wojciech Jaruzelski a trimis oscrisoare de felicitare liderului sovietic.Utilizând limbajul comunist specific,generalul polonez l-a lãudat pe conducãtorulP.C.U.S. pentru rãbdarea de care a datdovadã în gestionarea crizei politice princare trecea Polonia ºi, totodatã, a precizatobiectivul pe care dorea sã-l atingã prim-ministrul polonez dupã decretarea legiimarþiale. „Aþi contribuit enorm la cauzadezvoltãrii internaþionalismului proletar –declara generalul Jaruzelski în scrisoarea sa.Noi vã mulþumim pentru înþelegerea pe careaþi arãtat-o situaþiei dificile ºi dramatice dinþara noastrã, pentru ajutorul economic carepermite atenuarea efectelor dificultãþilor pecare le cunoaºtem. Societatea polonezã aputut sã se convingã încã o datã cã înmomentele dificile ea poate sã contezeîntotdeauna pe prietenii sãi sovietici. Vomrãmâne fermi în principiile consolidãrii ideiisocialismului, independenþei ºi suveranitãþiistatului polonez. Vom lupta neabãtut pentrudezvoltarea democraticã în spiritul reînnoiriisocialiste, pentru punerea în practicã a

37 Thomas Parish, Enciclopedia Rãzboiului Rece, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2002, p. 80.38 Jean-François Soulet, op.cit., p. 309. Sancþiunile americane au fost reduse parþial în august 1984, iar lasfârºitul aceluiaºi an, SUA nu s-a mai opus cererii Poloniei de a deveni stat membru al Fondului MonetarInternaþional.39 Ibidem. Marea Britanie ºi Republica Federalã Germania nu au respectat decât parþial ideile Casei Albe,impunând Uniunii Sovietice o serie de sancþiuni în domeniul financiar.40 Martin McCauley, Rusia, America ºi rãzboiul rece, 1949 – 1991, Editura Polirom, Iaºi, 1999, p. 98.

135Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 135Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 135Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 135Petre OPRIªCRIZA POLONEZÃ ªI PROBLEMELE MILITARE ALEORGANIZAÞIEI TRATATULUI DE LA VARªOVIA . . .

principiilor marxism – leninismului în condiþiilenaþionale poloneze (subl.n.)”41.

Deoarece în scrisoarea respectivã apare ocontradicþie evidentã de idei, este necesarã, înopinia noastrã, o explicaþie. Pe de-o parte, secunoaºte faptul cã autoritãþile comuniste de laMoscova au susþinut tot timpul o politicã demare putere în cursul secolului al XX-lea, iaraºa-zisul concept leninist – care a îmbunãtãþit/înnoit comunismul marxist (în opiniaideologilor sovietici) – a constat, printre altele,în aplicarea ideologiei comuniste de cãtre omare putere, Rusia/Uniunea Sovieticã – un statcare practic a globalizat naþiunile ºinaþionalitãþile aflate pe teritoriul sãu ºi care, apoi,a încercat sã mute frontierele sale spre toatepunctele cardinale. Pe de altã parte, potrivitafirmaþiilor fãcute de Wojciech Jaruzelski dinscrisoarea sa din decembrie 1981, se poatespune cã politica externã sovieticã a suferit înmod indirect o schimbare semnificativã lasfârºitul anilor’70. În mesajul de felicitare adresatde generalul polonez lui Leonid Brejnev seamintea în mod explicit despre „punerea înpracticã a principiilor marxism-leninismului încondiþiile naþionale poloneze”. Dacã Iosif Stalinar fi primit un mesaj asemãnãtor – în care s-ar fimenþionat aplicarea principiilor comunismuluiîn funcþie de condiþiile naþionale din Polonia –ar fi urmat foarte probabil excomunicarea ºiexecutarea imediatã a celui care ar fi îndrãznitsã afirme o asemenea idee.

De asemenea, se poate remarca faptul cãsovieticii nu mai erau consecvenþi la începutulanilor ’80 cu toate principiile comuniste pecare le-au aplicat pe propriul teritoriu ºi le-auimpus cu forþa în þãrile europene din sfera lorde influenþã imediat dupã terminarea celui de-al doilea rãzboi mondial. ConsecvenþaKremlinului a constat mai curând în impunereaîn statele-satelit a unor conducãtori politiciobedienþi Moscovei, capabili sã aplice întocmaidirectivele sovietice. În momentul în care auapãrut în diferite state lideri comuniºti din„noua gardã”, aceºtia au fost acceptaþi înfruntea þãrilor respective atâta vreme cât nupuneau în pericol echilibrul politico-strategic

din Europa stabilit încã din anul 1945 ºiconsolidat 30 de ani mai târziu, o datã cusemnarea Actului final de la Helsinki.

ANEXÃ

3 decembrie 1981, Bucureºti. Stenogramaºedinþei extraordinare a Comitetului PoliticExecutiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 3 decembrie1981, convocatã de Nicolae Ceauºescu pentrua analiza comunicatul de presã ce urma sã fiedat publicitãþii la finalul reuniunii Comitetuluiminiºtrilor apãrãrii ai statelor membre aleOrganizaþiei Tratatului de la Varºovia.

S T E N O G R A M Aºedinþei Comitetului Politic Executiv al C.C.

al P.C.R. din ziua de 3 decembrie 1981

La ºedinþã au participat tovarãºii NicolaeCeauºescu, Cazacu Virgil, Ciobanu Lina,Constantin Nicolae, Dincã Ion, Filipaº Cornelia,Oprea Gheorghe, Panã Gheorghe, Pãþan Ion,Popescu Dumitru, Rãdulescu Gheorghe,Spornic Aneta, Verdeþ Ilie, Voitec ªtefan,Dobrescu Emilian, Gere Mihai, GiosanNicolae, Mureºan Ana, Nae Elena, RãdoiMarin, Ursu Ioan, Winter Richard.

ªedinþa a început la ora 13,00.Prezideazã tovarãºul Nicolae Ceauºescu.

Tov. Nicolae Ceauºescu:La Moscova este ºedinþa Comitetului

miniºtrilor apãrãrii ºi vor, în comunicatul lor,sã includã urmãtoarea problemã:

„Comitetul miniºtrilor apãrãrii ºi-aexprimat îngrijorarea în legãturã cu evoluþiasituaþiei din R.P. Polonã creatã ca urmare aacþiunilor subversive a forþelor antisocialistecare creeazã greutãþi forþelor armate aleStatelor participante la Tratatul de la Varºoviaîn îndeplinirea obligaþiilor de alianþã ºi impunnecesitatea luãrii mãsurilor corespunzãtoarepentru asigurarea securitãþii comunitãþiisocialiste în Europa”42.

În primul rând, este o problemã politicãºi nu militarã ºi ar trebui sã spunem cã nu

41 Pierre Milza, Serge Berstein, Istoria secolului XX. Volumul III: În cãutarea unei noi lumi (1973 pânã înzilele noastre), Editura ALL, Bucureºti, 1998, p. 60.42 Textul respectiv se regãseºte ºi pe o filã separatã din dosarul 96/1981, pe care s-a consemnat, în manuscris:„Text propus de miniºtrii apãrãrii din celelalte þãri particip[ante]. la tratatul [sic!] de la Varºovia (discutat înºedinþã)”. A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 96/1981, f. 5.

136 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007136 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007136 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007136 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

este necesar ca problemele politice sã fiediscutate de militari ºi ca atare sã nu fim deacord cu nici o referire, deºi eu i-am spuslui Olteanu cã ar putea sã apeleze la ce amspus acum un an, în decembrie, cãparticipanþii, luând cunoºtinþã de evoluþiasituaþiei din R. P. Polonã, ºi-au exprimatîncrederea cã comuniºtii, clasa muncitoare,oamenii muncii din Polonia frãþeascã vorreuºi sã învingã dificultãþile ivite, vor asiguradezvoltarea în continuare a þãrii pe caleasocialistã. Partidul Muncitoresc Unit Polonezºi poporul polonez pot conta în mod fermpe solidaritatea frãþeascã ºi sprijinul þãrilorparticipante la Tratatul de la Varºovia.

Fondul problemei acesta a fost la nivelulprimilor secretari ºi a conducãtorilor deguverne.

Fiind o problemã militarã, cred cã ei sã-ºi vadã de treabã ºi sã nu fim de acord sã neangajãm în nici un fel de acþiuni.

Acesta este fondul: înseamnã ca sã fimde acord cu intervenþia militarã!

Tov. Gheorghe Rãdulescu:ªi dupã aceea urmeazã intrarea lor.Tov. Ilie Verdeþ:Eu cred cã sã fim de acord cu ce aþi spus

dumneavoastrã, cã este o problemã politicã.Tov. Nicolae Ceauºescu:Este o problemã politicã. Nu este o

problemã pe care s-o discute militarii.Tov. Dumitru Popescu:A fost o ºedinþã a primilor secretari.Tov. Ilie Verdeþ:

Dumneavoastrã v-aþi referit la formulareadin Comitetul miniºtrilor apãrãrii ai Tratatuluide la Varºovia.

Tov. Nicolae Ceauºescu:Da, din decembrie acum un an, sau la

Moscova.Tov. Nicolae Rãdulescu:Sã afirmãm încrederea ce au spus (sic!)

primii secretari atunci, cã aceºtia suntsubordonaþii lor.

Tov. Nicolae Ceauºescu:Ce au spus la întâlnirea miniºtrilor de

externe?Tov. Virgil Cazacu:Cã rãmân la aceeaºi apreciere care a fost

fãcutã de secretarii generali ai partidelor.Tov. Gheorghe Rãdulescu:Altceva nu pot sã creadã, cã nu este voie.Tov. Nicolae Ceauºescu:Aici este pus pe o poziþie care nu se poate

accepta!Sã vedem formularea aceasta de la

miniºtrii de externe ºi s-o punem pe aceea.Tov. Popescu Dumitru:Este o diferenþã.Tov. Nicolae Ceauºescu:Ascultând informarea prezentatã de

ministrul apãrãrii polonez, îºi exprimãacordul cu poziþia exprimatã de secretariigenerali. Sã vedem cum au cuprins ºi aceºtia.Aceasta ar fi de fapt problema. Bun.

(A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. –Cancelarie, dos. 96/1981, f. 2 – 3).

THE POLISH CRISIS AND THE MILITARY PROBLEMS OF THE WARSAW TREATYORGANIZATION DURING THE FALL OF 1981

(Abstract)

At the beginning of August 1981, the Polish military authorities invited the chief-commanderof the United Armed Forces of WTO, to participate at some meetings in which were thoroughlypresented the plans elaborated for the enforcement of the martial law. In the same time, theMarshal Viktor G. Kulikov was solicited by Marshal Dmitri Ustinov to participate at the preparationof the military application called “WEST-81”, which was going to take place on the USSRterritory, in Byelorussia (4 – 12 September 1981)

The “WEST-81” Soviet military manoeuvres did not yet stopped the delegates presented at thefirst congress of the “Solidarity” to adopt a document entitled “Message to all workers from theEastern Europe”. This action inflamed the spirits of the communist leaders both in Warsaw and inMoscow because that message/liberation shout, exceeded by its content the internal frame of Poland;it was addressed to all citizens from the communist states in Europe which were in the sphere ofinfluence of Kremlin, and represented a “defiance which was without precedent, and intolerable forthe Soviets”. Inevitably, the respective document generated supplementary tensions between theWarsaw authorities and the leaders of the free trade unions, and also a new wave of hard reproachesof the Soviet political and military leaders addressed to Stanis�aw Kania and Wojciech Jaruzelski

137Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 137Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 137Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 137Luminiþa BANUINFORMATIZAREA ACTIVITÃÞII SECURITÃÞII ÎN DECENIUL AL OPTULEA. STUDIU DE CAZ

O preocupare esenþialã a organelorde securitate consta în pãstrarea unei

evidenþe riguroase a „armei de bazã”: reþeauainformativã. Pe lângã fiºele tip de evidenþã ºipe lângã dosarele de reþea1 ºi mapele anexe(ce cuprindeau notele informative furnizate deinformator), progresele înregistrate în domeniulinformaticii în anii ’60 au permis apelarea lametode de evidenþã ºi prelucrare automatã adatelor, înfiinþându-se, în cadrul Centrului deInformaticã ºi Documentare al Ministerului deInterne (C.I.D.), Unitatea de PrelucrareaAutomatã a Datelor.

Pentru eficientizarea muncii detranspunere în format electronic a datelorprivind reþeaua informativã (ºi nu numai!),C.I.D.-ul a elaborat în 1973 un set deInstrucþiuni culegere date ºi informaþii ReþeaInformativã2. Parcurgerea acestor instrucþiunipermite, pe lângã o imagine a stadiului încare se afla prelucrarea automatã a datelor,conturarea complexitãþii activitãþii derecrutare ºi utilizare a informatorilor.

Pentru obþinerea unei evidenþeautomatizate, toate inspectoratele judeþene

INFORMATIZAREAACTIVITÃÞIISECURITÃÞII ÎNDECENIUL AL OPTULEA.STUDIU DE CAZ:REÞEAUAINFORMATIVÃ

Luminiþa BANU*

* Cercetãtor - CNSAS1 În anumite perioade din existenþa Securitãþii, dosarulde reþea s-a numit „dosar personal”. Acesta „cuprindea,în capitole distincte, totalitatea materialelor care au statla baza recrutãrii unui informator, precum ºi celeobþinute despre el pe timpul activitãþii desfãºurate. El seforma treptat, odatã cu punctarea candidatului,adãugându-se mereu piese care trebuiau sã susþinãutilitatea ºi calitãþile sale, inclusiv rezultatul verificãrilor.(…) Dosarul mai cuprindea o evidenþã a recompenselor(chitanþele banilor primiþi sau bonurile cadourilor). Laîncetarea legãturii se fãcea un raport justificativ(deconspirare, trãdare, lipsa posibilitãþilor, deces), iardosarul personal se numerota ºi se sigila, dupã care setrimitea la arhiva centralã” (Radu Cristescu, Spionajulºi contraspionajul pe înþelesul tuturor. Mic dicþionar alserviciilor secrete, Bucureºti, Editura EvenimentulRomânesc, p. 52-53).2 Centrul de Informaticã ºi Documentare, Instrucþiuniculegere date ºi informaþii. Reþea informativã,[Bucureºti], Ministerul de Interne, 1973, 52 p.

138 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007138 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007138 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007138 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

de securitate au primit ordin ca, pe bazadatelor din dosarele de reþea, sã întocmeascãdouã formulare: un formular intermediar cudate în clar ºi un formular intermediar cudate codificate – tip R2.

Dupã introducerea persoanelor dinevidenþa reþelei informative în fiºierelesistemului automat al C.I.D.-ului, fiecareunitate teritorialã a Securitãþii primea listacu toate datele despre persoanele „încãrcate”în sistem. Fiecãrei persoane, calculatorul îiatribuia o „secvenþã”, adicã un numãr formatdin ºase cifre. Acest numãr era trecut ulteriorpe fiºele „model 1” din sistemul de evidenþãmanualã (cartotecã) al reþelei informative.

Fiºa tip alcãtuitã pentru C.I.D. conþineaurmãtoarele date, structurate pe cartele:

Cartela 1: Nume ºi prenume (cu încãdouã rubrici pentru eventualele numepurtate anterior).

Cartela 2: Prenumele tatãlui, prenumelemamei, locul naºterii, data naºterii, sexul,naþionalitatea, cetãþenia, antecedentepolitice, antecedente penale, studii, grupade profesie, limbi strãine cunoscute, dataintroducerii în reþea.

Cartela 3: unitatea care l-a recrutat,categoria, problema în care lucreazã,semnalmente fizice-morale, baza derecrutare, modul de introducere în reþea,mediul în care lucreazã, numãrul dosaruluipersonal, numãrul dosarului de arhivã.

Cartela 4: Domiciliul actual – judeþ,localitate, strada, nr., bl., sc., ap., locul demuncã, unitatea care îl are în legãturã(direcþia/judeþul, serviciul, biroul), profesia.

Fiecãrui câmp de date îi corespundea uncod numeric. Astfel, pentru locul naºterii,câmpul de date avea opt cifre: primele douãreprezentau codul judeþului, cea de–a treiacifrã semnifica tipul localitãþii (1 pentrumunicipiu, 2 pentru oraº, 3 pentru localitate,4 pentru comunã subordonatã, 5 pentrucomunã, 6 pentru sat ºi 7 pentru sector).Pentru o persoanã nãscutã în comuna Albac,judeþul Alba, câmpul respectiv arãta astfel:01500096.

Data naºterii era codificatã într-un câmpce conþinea ºapte cifre: primele treireprezentau ultimele trei cifre ale anului,urmãtoarele douã luna ºi ultimele douã ziua:9330212, pentru o persoanã nãscutã în 12februarie 1933.

Apartenenþa politicã era codificatã printr-o singurã cifrã: 2, pentru „membru U.T.C.”,3, pentru „neîncadrat”, 4, pentru „exclusP.C.R.”, 5, pentru „exclus U.T.C.”

Câmpul antecedente politice eracodificat tot printr-o singurã cifrã, dupã cumurmeazã:

1 – „Foºti legionari”2 – „Foºti membri ai altor organizaþii cu

caracter fascist-naþionalist”3 – „Foºti membri ai P.N.L. ºi P.N.Þ.”4 – „Alte categorii de antecedente”Aceste coduri pun în evidenþã ºi

principalele „culpe” ale unei persoane înochii Securitãþii: principalul pãcat eraconsiderat a fi apartenenþa trecutã lamiºcarea legionarã sau la partideletradiþionale.

Antecedentele penale erau codificateprin douã cifre ºi relevã, de asemenea, odiversitate de antecedente: pentrusistematizare erau grupate în patru clase:antecedente penale contra securitãþiistatului, antecedente de drept comun,antecedente penale contra securitãþii statuluiºi de drept comun ºi cea de-a patra clasãincludea douã categorii: 41 - „avertizat” ºi42 - „pus în discuþie publicã”. Pentruexemplificarea codificãrii antecedentelor,vom reda codurile primei clase:

10 – Antecedente penale contrasecuritãþii statului

11 - Antecedente penale contrasecuritãþii statului ci o condamnare

12 - Antecedente penale contrasecuritãþii statului cu douã condamnãri

13 - Antecedente penale contrasecuritãþii statului cu trei condamnãri

14 - Antecedente penale contrasecuritãþii statului cu mai multe condamnãri

15 - Antecedente penale contrasecuritãþii statului ºi pus în discuþie publicã

16 - Antecedente penale contrasecuritãþii statului ºi avertizat

Pentru celelalte douã clase, codurileaveau aceeaºi structurã, cu diferenþa cãprima cifrã era 2, respectiv 3.

Studiile erau codificate printr-o singurãcifrã ºi mergeau de la 1 – ºcoala elementarã(generalã), pânã la 7 – învãþãmântulpostuniversitar.

Profesiile erau grupate în 18 categorii,reprezentate prin coduri de douã cifre:

139Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 139Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 139Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 139Luminiþa BANUINFORMATIZAREA ACTIVITÃÞII SECURITÃÞII ÎN DECENIUL AL OPTULEA. STUDIU DE CAZ

01 – oameni de ºtiinþã02 – intelectuali (cu diplomã de studii

superioare)03 – învãþãtori04 – preoþi05 – tehnicieni ºi maiºtri06 – funcþionari07 – muncitori08 – þãrani09 – studenþi10 – elevi11 – ofiþeri12 – subofiþeri13 – militari în termen14 – pensionari15 – personal ambasade90 – specialiºti strãini91 – comercianþi strãini99 – alte profesiiCunoaºterea limbilor strãine era luatã în

calcul în acþiunea de codificare. Securitatea aoptat pentru înscrierea în fiºe a maxim cincilimbi strãine. Din acest motiv, câmpul rezervatacestei rubrici putea cuprinde maxim 11 cifre:prima cifrã reprezenta numãrul de limbi strãinecunoscute, urmatã de grupuri de câte douãcifre pentru fiecare limbã. De exemplu, uninformator care cunoºtea engleza ºi francezafigura într-o astfel de fiºã cu codul 21926, unde2 reprezintã numãrul de limbi strãine, 19 –codul limbii engleze ºi 26 – codul limbiifranceze.

Interesant de remarcat meticulozitateaorganelor de securitate care luaserã în calculinclusiv posibilitatea ca un informator sãstãpâneascã limbi precum eschimosa (!), cod20, esperanto – cod 21, catalana – cod 12,malgaºa – cod 49 sau khmera (cambodgiana)– cod 41.

O informaþie importantã în activitatea dedeconspirare a Securitãþii ca poliþie politicã,precum ºi a informatorilor care au desfãºuratactivitãþi de poliþie politicã este reprezentatãde unitatea de securitate care a efectuatrecrutarea. Aceastã informaþie se regãseºte înfiºele informatorilor sub forma unui câmp deopt cifre: Direcþia (judeþul), Serviciul, Secþia ºiBiroul erau, fiecare, codificate prin douã cifre.

Inspectoratele judeþene erau codificateîn ordine alfabeticã, de la 01 – I.J. Alba, pânãla 39 – I.J. Vrancea. Printre alte structuri careefectuau recrutãri de informatori se numãrauInspectoratul General al Miliþiei (cod – 42),

Procuratura (cod – 44), Direcþia Generalã aPenitenciarelor (cod – 69), Serviciul C.I. –Armata a II-a Bucureºti (89), Serviciul C.I.Armata a III-a Cluj (90).

Pentru categoria reþelei se folosea un codnumeric format dintr-o singurã cifrã: 1 –pentru informatori, 2 – rezidenþi, 3 –colaboratori, 4 – gazde case de întâlniri, 5 –case conspirative.

Relevantã pentru activitateainformatorului este ºi problema (obiectivul)în care lucreazã. Aceste „probleme” eraugrupate dupã structura principalelor direcþiidin Securitate ºi erau codificate prin trei cifre.

Astfel „Informaþiile interne” (cod 100)erau defalcate în „problema legionarã”(101), „foºti condamnaþi fãrã antecedentepolitice” (102), „P.N.Þ.” (103), „P.N.L.” (104),„alte partide burgheze” (105), „culte” (106),„secte” (107), „învãþãmânt” (108), „fostepartide ºi organizaþii fasciste” (109), „aparatde represiune” (110), „elemente naþionalist-ºovine ºi iredentiste” (111), „artã” (112),„culturã” (113), „ºtiinþã” (114), „sãnãtate”(115), „diverse” (116).

„Contrainformaþiile economice” (cod 200)erau structurate dupã cum urmeazã: „industriade apãrare” (201), „energie nuclearã” (202),„industria chimicã” (203), „industria energieielectrice” (204), „construcþii de maºini” (205),„metalurgie” (206), „mine, petrol, geologie”(207), „construcþii industriale” (208), „industriamaterialelor de construcþii” (209), „industriaalimentarã” (210), „industria uºoarã” (211),„industria lemnului” (212), „agricultura ºisilvicultura” (213), „transport feroviar” (214),„transport aerian” (215), „transport naval”(216), „transport rutier” (217),„telecomunicaþii” (218), „finanþe, bãnci” (219),„Ministerul Muncii” (220), „Comitetul de Statal Planificãrii” (221), „Comerþul exterior” (222),„învãþãmânt” (223), „Ministerul aprovizionãriitehnico-materiale ºi gospodãririi fondurilorfixe” (224), „UCECOM” (225), „comerþinterior” (226), „cooperaþia” (226), „cercetare”(228), „industria de medicamente” (229).

„Contrainformaþiile militare” (cod 300)aveau urmãtoarea structurã: „Marele StatMajor” (301), „Comandamentul Infanteriei ºiTancurilor” (402), „Comandamentul ApãrãriiAntiaeriene a Teritoriului” (403),„Comandamentul Marinei Militare” (404),„Comandamentul trupelor de grãniceri ºi

140 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007140 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007140 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007140 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

unitãþilor de frontierã” (405), „Comandamentulde arme ºi armate” (406), „Depozite dearmament ºi muniþii” (407), „Instituþii deproiectãri ºi cercetãri militare” (408), „Locuride detenþie” (409).

Dupã cum se poate lesne observa, nuexista, practic, nici un domeniu al vieþiieconomice, politice, culturale sau militaredin România care sã nu fie „împãnat” cuinformatorii Securitãþii, ceea ce explicã aurade omniscienþã de care se bucura instituþia.

Foarte interesant de semnalat este ºi faptulcã pânã ºi „semnalmentele fizico-morale” aleinformatorilor erau codificate. Astfel,informatorul desemnat prin codul060108181012 era un tip blond (cod 06), înalt(cod 01), timid (cod 08), pasionat de filatelie(cod 18), inteligent (cod 10), dar beþiv (cod12). Pentru a ne face o idee asupra diversitãþiitrãsãturilor de caracter prin care erau descriºiinformatorii vom spune cã existau coduri ºipentru „curajos”, „sociabil”, „prezentabil”,„palavragiu”, „pasionat pescar”, „pasionat golf”(!), „pasionat spectacole” º.a.m.d.

„Baza de recrutare”, adicã, mai precis,modul în care fusese recrutatã respectivapersoanã, avea un cod numeric de o singurãcifrã: 1 – „sentimente patriotice”, 2 –„cointeresare materialã”, 3 – „materialcompromiþãtor”, 4 – „cointeresare materialãºi material compromiþãtor”.

Pentru „modul de introducere în reþea”erau prevãzute patru posibilitãþi („nourecrutat”, „reactivizat”, „primit de la altorgan”, „provenit din altã categorie”),codificate de 1 la 4.

Pentru codificarea domiciliuluiinformatorilor existau elaboratenomenclatoare pentru localitãþi ºi pentrustrãzi. Astfel persoana care avea domiciliul1895158880135, locuia de fapt în Bucureºti(cod 18951), str. Licurici (cod 58880), nr.135. De asemenea, existau nomenclatorul„Instituþii” ºi nomenclatorul „Profesii”.

Un ultim aspect care meritã evidenþiat sereferã la modul în care informatorul puteapãrãsi reþeaua, codificate în câmpul „Motiveleîncetãrii legãturii”: „trãdat legãtura”, „refuz decolaborare”, „desconspirat”, „dezinformare –nesinceritate”, „provocare”, „nu are calitãþi(necorespunzãtor)”, „nu are posibilitãþi”,„emigrat din þarã”, „rãmas ilegal în strãinãtate(plecat în interes de stat sau obºtesc)”, „rãmas

ilegal în strãinãtate (plecat ca turist, vizitator)”,„motive de sãnãtate”, „decedaþi”, „reþinuþi deorganele de miliþie”, „reþinut de organele desecuritate”, „plecat din obiectiv”, „mutat în altãlocalitate”. Dupã cum se observã, existau omultitudine de posibilitãþi de eschivare în faþasolicitãrilor Securitãþii. Cu alte cuvinte,afirmaþiile celor dovediþi în ultimii ani, potrivitcãrora „era imposibil sã nu colaborezi cuSecuritatea” se dovedesc caduce.

O altã concluzie care se desprinde dinstudiul instrucþiunilor referitoare la„activitatea de analizã, programare,implementare ºi întreþinere în exploatare aaplicaþiilor cu prelucrarea automatã adatelor” este aceea cã activitatea de înnoireºi selectare a cadrelor de securitate dinrândul absolvenþilor de învãþãmânt superior,demaratã la începutul anilor ’60, începusesã dea roade. Ofiþerul de securitate nu maiera doar o brutã în uniformã, pornitã sãlichideze cu orice preþ „duºmanii poporului”,ci, în numeroase cazuri, avea temeinicestudii universitare ºi post-universitare, era lacurent cu ultimele noutãþi ºtiinþifice în planmondial (având un acces preferenþial lapublicaþii de specialitate) ºi reuºise, nu depuþine ori, sã transfere „revoluþia tehnico-ºtiinþificã” din discursurile de partid înactivitatea sa cotidianã.

Aºa cum susþin ºi diverºi memorialiºti,documentele din arhive aratã cã, la începutuldeceniului al optulea, Securitatea a antamat ocolaborare cu cea mai prestigioasã firmã amomentului în domeniul informatic:„International Business MachinesCorporation”, binecunoscutã publicului largsub sigla I.B.M. Chiar unele formulare utilizateîn activitatea de prelucrare a datelor (cu rubriciîn limba englezã) purtau sigla I.B.M. ºimenþiunea „printed in U.S.A.”. Limbajeleutilizate erau cele „în vogã” la momentulrespectiv: Assembler, Cobol, Fortran.

Aceastã preocupare, justificatã, de amoderniza bazele de date, era comunãtuturor serviciilor secrete ºi poliþiilor dinîntreaga lume civilizatã la acel moment.Totuºi, se impune o precizare: dacãinformatizarea cartotecilor de evidenþã apersoanelor suspecte, a celor dejacondamnate pentru diverse infracþiuni sau acelor aflate în urmãrire informativã pentrudiverse suspiciuni era perfect justificatã, nu

141Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 141Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 141Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 141Luminiþa BANUINFORMATIZAREA ACTIVITÃÞII SECURITÃÞII ÎN DECENIUL AL OPTULEA. STUDIU DE CAZ

acelaºi lucru se poate spune desprecentralizarea ºi informatizarea datelorreferitoare la reþeaua informativã.

De altfel, în tradiþia activitãþii informativea serviciilor de informaþii româneºti de pânãla al doilea rãzboi mondial nu a existatpractica întocmirii de dosare aleinformatorilor (celebrele dosare reþea aleSecuritãþii). Ofiþerul care recruta uninformator îi întocmea cel mult o fiºã în careera trecut doar numele conspirativ pe carei-l atribuise respectivei persoane. În felulacesta, respectivul ofiþer era singurul carecunoºtea adevãrata identitate ainformatorilor, asigurând o deplinãconspirativitate ºi oferindu-i informatoruluiun sentiment de securitate ce-l putea motivaîn furniza informaþii oricât de sensibile.

Odatã cu adoptarea modelului sovieticde organizare a activitãþii informative, a fostpreluat ºi sistemul întocmirii dosarului dereþea în care erau adunate materialele deverificare prealabilã a persoanei ce urma afi recrutatã ca informator, o fiºã biograficã,angajamentul de colaborare, raportul asupramodului în care a fost recrutat, rapoarteperiodice ale ofiþerului de legãturã privind„randamentul” informatorului, raportul cupropunerea de scoatere din reþea. Ba, maimult, notele informative, cele mai multe înoriginal, erau grupate în aºa-numita „mapãanexã”, care, în anumite perioade, sedistrugea, rãmânând însã notele trimise încopie, spre exploatare, cãtre diverse birouriºi servicii ale Securitãþii.

Acest sistem de evidenþã permitea uneieventuale „cârtiþe” accesul la identitatea realãa informatorilor, o adevãratã catastrofã înmunca informativã. Centralizarea, prininformatizare, a datelor privind reþeauainformativã sporea în proporþie geometricãacest risc.

Faptul cã acest risc nu era doar unulteoretic a fost demonstrat de evoluþiaSecuritãþii în deceniul al optulea. Mai precis,este vorba de defecþiunea lui Pacepa în varaanului 1978, care a dus practic la lichidareareþelei externe de informatori ºi la retragereaprecipitatã din exterior a ofiþerilor „ilegali”(deplin acoperiþi), supranumiþi ºi „fantome”.

Potrivit mãrturiilor ofiþerului decontrainformaþii Neagu Cosma:

„În anul 1967, când ministru de internea devenit Ion Stãnescu, un om energic,hotãrât sã facã treabã bunã, întrezãream cevasperanþe în a pune ordine între D.I.E. ºicelelalte unitãþi ale D.S.S., eliminândregimul privilegiat acordat primei în raportcu celelalte. Erau multe fapte care arãtau cãD.I.E. se suprapunea competenþelorcelorlalte unitãþi, racolându-le cei maicapabili ofiþeri ºi cei mai buni ºi maiproductivi agenþi. Avea acces la unitatea deevidenþã operativã a Securitãþii, inclusiv laevidenþa reþelei informative (subl. ns. – L.B.),ceea ce însemna încãlcarea, cu consecinþeincalculabile, a celor mai elementare normeale muncii specifice”3.

Speranþa lui Cosma s-a doveditneîntemeiatã, ºefii D.I.E. pãstrându-ºiascendentul asupra conducerii ministerului ºireuºind chiar preluarea controlului asuprasectorului de contrainformaþii externe. Caurmare, în momentul dezertãrii, generalul IonMihai Pacepa a luat cu el o imensã cantitatede date despre reþeaua româneascã de spionaj.Aºa cum susþine un fost ofiþer de informaþii, înperioada dinaintea defecþiunii, Pacepa:

„Sub pretextul cã are mult de lucru, seînchidea în biroul sãu ºi cerea sã nu fiederanjat de nimeni. Ca adjunct al ºefuluiD.I.E., Pacepa beneficia de un cabinet dotatcu un terminal al calculatorului(computerului) instalat în sediul central aldepartamentului ºi care deþinea în memoriatoate datele ºi informaþiile care prezentauimportanþã pentru spionajul românesc.

Singur ºi nestingherit de nimeni, Pacepa aprogramat terminalul calculatorului sã-iimprime pe hârtie o parte din datele ºiinformaþiile stocate în memoria electronicã.Ascultãtor, calculatorul i-a onorat comanda,punând la dispoziþia generalului mii de paginicu date privind reþeaua externã a D.I.E.

La deschiderea uºii cabinetului generaluluifugar, dupã ce acesta trecuse deja Atlanticul,s-au gãsit dublurile fiºelor de calculator plecateîn voiaj, însoþite de generalul trãdãtor înperiplul sãu american. S-a constatat cã, prinacþiunea sa vizavi de calculator, Pacepa

3 Neagu Cosma, Cum a fost posibil? Cârtiþa Pacepa, Bucureºti, Editura Paco, f. a. , p. 42

142 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007142 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007142 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007142 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

devalizase banca de date ºi informaþii secretea departamentului. Având valiza plinã cuasemenea fiºe, generalul a avut ce prezentatimp de trei ani colegilor sãi de la C.I.A., fiecarefiºã de calculator putând fi detaliatã în zecisau sute de pagini de cãtre cel care fusese pânãatunci al doilea în ierarhia spionajuluiromânesc”4.

Iatã, aºadar, cã informatizarea evidenþeireþelei operative se dovedea a fi o armã cudouã tãiºuri. Totuºi, regimul comunist,caracterizat de dorinþa de a ºti TOTUL despreviaþa cetãþenilor pe care îi guverna, nu arenunþat la practica întocmirii de dosare dereþea pânã la prãbuºirea sa în decembrie 1989.

Acest obiectiv era, de altfel, intuit de uniidin slujitorii sistemului. Astfel Belu Zilber îºiaminteºte cã unul din anchetatorii sãi, penume Miºu (Miºu Dulgheru?), îi confiase întimpul lungilor anchete „planul deperspectivã al securiºtilor”:

„Mai întâi, stârpirea contrarevo-luþionarilor, spionilor ºi trãdãtorilor, apoiformarea unui dosar complet pentru fiecelocuitor. Dupã ce aceastã operã ar fi fostîncheiatã, urma educaþia politico-ideologicãa întregii populaþii. Ascultam halucinat visulunui securist. (…) Vedeam oraºul dosarelor,cu blocuri înalte strãjuite de oameniînarmaþi, cu nesfârºite sãli [ºi] rafturi plinecu dosare pe vârste, profesiuni, naþiuni, totulordonat dupã sistemul zecimal, ºi imensacatedralã din mijlocul oraºului, cu Miºu laamvon, predicând transfigurat mulþimiinesfârºite de credincioºi cu dosare”5.

Aceastã posibilitate, a întocmirii unuidosar pentru fiecare locuitor, nu mai apãreaaºa de utopicã în anii ’70, graþie progreselor

ciberneticii. Perspectiva unui controldesãvârºit era atât de seducãtoare încâtfonduri importante au fost alocate dezvoltãriiacestor baze de date. În ce priveºte„nesfârºitele sãli” pline cu dosare, ele au pututfi condensate în valiza unui general fugar,iar astãzi ar putea fi purtate în dispozitivemai mici decât o banalã brichetã!

Aºa cum observa acelaºi Belu Zilber,„prima mare industrie socialistã a fost aceeaa producþiei de dosare. (…) Noua industrieare o armatã de lucrãtori, informatorii. Apoiun utilaj electronic ultramodern(microfoane, magnetofoane etc), plus oarmatã de dactilografe cu maºini de scris.Fãrã toate acestea, socialismul n-ar fi pututsupravieþui”6. Am putea adãuga, cã niciadãugarea creierelor cibernetice în panopliaaparatelor de represiune comuniste nu aajutat, totuºi, perpetuarea la nesfârºit a„socialismului”. Nu ne rãmâne decât sãsperãm cã visul creãrii unui dosar pentrufiecare om sã nu fie reluat de o mintebolnavã, indiferent dacã acest dosar s-arnumi „dosar de reþea”, „dosar personal” sau,mai impersonal”, doar file.

4 Gh. Ionescu Olbojan, Fantomele lui Pacepa, Bucureºti, Editura Corida, 1993, p. 335 Andrei ªerbulescu, Monarhia de drept dialectic. A doua versiune a memoriilor lui Belu Zilber, Bucureºti,Editura Humanitas, 1991, p. 133-1346 Ibidem, p. 136

The Electronic Processing of Securitate’s dataIn the seventy’s years. The case study: informer network

ABSTRACT

The real progress in cybernetic science permitted to the intelligence service fromRomania, at the beginning of seventy’s years, to implement a modern system to processinga huge number of personal or informative files. All the data from this files received a

143Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 143Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 143Augustin ÞÃRÃUMIªCAREA NAÞIONALÃ ÎN PRIMELE DECENII POST-„PAªOPTISTE” 143Luminiþa BANUINFORMATIZAREA ACTIVITÃÞII SECURITÃÞII ÎN DECENIUL AL OPTULEA. STUDIU DE CAZ

numerical code and the new record card was centralized by the central structure ofSecuritate, named Center for Informatics and Documentation.

The advantages of this kind of automatic collected, sorted and selected informationwas considerable, but, in the same time, increase the potential risk to divulge this secretinformation about the real identity of informer. In fact, in summer of 1978, the general IonMihai Pacepa betrayed in the U.S.A. with an enormous quantity of secret record cardregarding the external spy network of the Securitate.

In our opinion, most efficient was the ancient practice of the Romanian secret services:the only person who knows the real identity of an informer was the officer who takes directcontact with this informer. So, the technical progress is not necessarily equal with a goodefficiency in the area of intelligence service.

144 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007144 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007144 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007144 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

145Dan N. POINARBÃTÃLII ªI MORMINTE. CÂTEVA ASPECTE REFERITOARE LA MORMINTELE EROILOR . . .

Am conceput aceastã prezentare îndouã planuri distincte. În prima

parte am trecut în revistã operaþiunile deluptã desfãºurate de cãtre Armata românã,în toamna anului 1944 în acea zonã, cumenþionarea marilor unitãþi ºi unitãþilorangrenate în luptã ºi rememorarea câtorvafapte de arme ale ostaºilor români. În parteaa doua am prezentat monumentele ridicateîn memoria ostaºilor români ºi parcelele deonoare în care aceºtia îºi dorm somnul deveci în localitãþile Nyiregyhaza ºi Tiszalök.Pentru documentarea celei de a doua pãrþiam anexat fotografii executate în anul 2006.

Acþiunile armatei române, desfãºurate încooperare cu trupele sovietice, pentrueliberarea teritoriului Ungariei, de la est deTisa, s-au înscris în ansamblul operaþieistrategice Debreþin, polarizându-se în câtevazone mai importante. Armata 4 românã acontribuit la succesul luptelor din zonaoraºului Nyiregyhaza cu Diviziile 2 ºi 3Munte, „Tudor Vladimirescu”, 1 Cavalerie-Instrucþie, din compunerea Corpului deCavalerie român, unitãþi aflate în cadrulgrupãrii de efort al Frontului 2 Ucrainean.La operaþia Debrecin au luptat eroic ºi ostaºiiArmatei 1 românã, cu Diviziile 2, 4, 19Infanterie ºi 9 Cavalerie, care au dus luptegrele pe Tisa mijlocie, în zonele Mindszent,Csongrad, Alpar1.

În zona oraºului Nyiregyhaza, în faþaunitãþilor Diviziilor 2 ºi 3 Munte ºi a Diviziei„Tudor Vladimirescu - Debreþin” fuseserãidentificate trupele germane din Diviziilor46 ºi 76 Infanterie ºi o divizie blindatã,precum ºi din Divizia 4 Infanterie hortystã.În fâºiile de ofensivã ale marilor unitãþiromâne se aflau numeroase canale, terenurimlãºtinoase, pãduri ºi o seerie de localitãþi,între care Hajduhadhaz, Hajduböszörmeny,

BÃTÃLII ªI MORMINTE.CÂTEVA ASPECTEREFERITOARE LAMORMINTELE EROILORARMATEI ROMÂNECÃZUÞI ÎN LUPTELEPENTRU ELIBERAREAUNGARIEI ÎN CELDE-AL DOILEA RÃZBOIMONDIAL ÎN JUDEÞULSZABOLCS-SZATMAR-BEREG

Dan N. POINAR*

* Doctorand la Universitatea din Oradea1 *** Pagini eroice din marea epopee, Editura Militarã,Bucureºti, 1986, p. 157

146 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007146 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007146 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007146 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

Hajdunanas, localitãþi care au constituitnoduri de rezistenþã ºi puncte de sprijin aleapãrãrii inamicului2.

Începând din 25 octombrie 1944 efortulromânesc la înfrângerea trupelor hortyste ºihitleriste de pe teritoriul Ungariei s-aamplificat cu încã opt divizii ºi alte unitãþi ºiformaþiuni din compunerea Armatei 4române.

În scopul încercuirii grupãrii „Pliev”,care ocupase oraºul Nyiregyhaza, ºi pentrua uºura situaþia trupelor care se retrãgeau dinnord-vestul României, sub presiunea Armatei4 române ºi Armatei 40 sovietice, începândcu 23 octombrie inamicul a executat oputernicã contraloviturã cu ºase divizii detancuri ºi motorizate. Dupã lupte deosebitde grele, inamicul a reuºit sã eliberezeNyiregyhaza ºã sã încercuiascã Gruparea„Pliev” pe la sud-estul localitãþii. Acþiunilegermano-ungare au fost în scurt timp opritedatoritã contraloviturilor ordonate deComandamentul Frontului 2 Ucrainean,operaþiune în care un rol important a revenitDiviziilor 2 ºi 3 Munte, „TudorVladimirescu”, ºi Armatei a 4-a române care- prin fixarea unor importante forþe inamicela nord de Debreþin, respectiv înaintarea prinnordul oraºului Nyiregyhaza - au contribuitla retragerea forþelor hitleristo-fasciste dinlocalitate ºi mai apoi la vest de Tisa.

Marile unitãþi ale Armatei 4 române aurupt din miºcare aliniamentele intermediareorganizate pe bazã de noduri de apãrare ºipuncte de sprijin, au eliberat toate localitãþiledin zonã între care ºi oraºul Mateszalka ºiau interceptat comunicaþia de rocadã careleagã aceastã localitate de Nyirbator. În acesttimp Diviziile 6, 18 ºi 3 Infanterie, dineºalonul întâi al Corpului 6 Armatã, careforma aripa stângã a Armatei 4 române, audezvoltat cu succes ofensiva, deschizându-ºi drum spre Tisa, iar marile unitãþi aleCorpului 2 Armatã înaintau, cu vigoare, spreDombrad3.

La sfârºitul lunii octombrie, Armata 4românã a ieºit, pe un front larg, pe Tisa ºi aînceput pregãtirile de forþate a râului. Lastânga, odatã cu marile unitãþi sovieticevecine, au ajuns pe Tisa , la 1 noiembrie, ºiDiviziile 2 ºi 3 Munte române. Celelalte mariunitãþi române au fost regrupate în diferitezone, la nord de Debreþin, fiind trecute înrezerva Frontului 2 Ucrainean, iar Corpulde Cavalerie, cu Diviziile 1 InfanterieInstrucþie ºi 1 Cavalerie Instrucþie au fost pusela dispoziþia Marelui Stat Major Român.

Pe 1 noiembrie 1945, la ora 10 ºi 40 deminute, Grupul 21 Cercetare raporta cãrecunoaºterile împinse cãtre firul Tisei au fostprimite cu foc intens de armament automatºi de branduri iar „podul peste Tisa estecomplet distrus”4.

Pânã la 8 noiembrie trupele armateiromâne au executat „acþiuni demonstrativede forþare a râului pentru a uºura creareacapetelor de pod de cãtre Armata 40sovieticã de la Tiszadada ºi Tiszalok”5. Învederea realizãrii unui nou dispozitivoperativ, comandamentul Armatei 4 românea executat o largã manevrã de forþe ºimijloace în cadrul cãreia Divizia 11Infanterie, din eºalonul doi al Corpului 2Armatã, a fost dirijatã spre Tiszalök, iarDivizia 3 Infanterie a fost înlocuitã cuDivizia 1 Cavalerie ºi deplasatã spre sud, înfâºia Corpului 6 Armatã.. Corpul 6 Armatã,cu Diviziile 6, 9, 3 ºi 11 Infanterie, avea sãtreacã Tisa în capul de pod ºi, acþionând pela vest de înãlþimile Tokaj, sã deschidã drumîntregii armate6.

În capul de pod de pe malul Tisei, laTiszalök, aveau sã scrie soldaþii EftimieCroitoru ºi Gheorghe Stan o faptã de eroism.Ei au zãrit, în timp ce pãzeau podul depontoane, o minã plutitoare care se apropia.Dacã ar fi lovit podul, mina l-ar fi distrus,iar trecerea trupelor române ºi sovietice pesteTisa ar fi fost întreruptã. Fãrã nici un momentde ezitare, cãlãuziþi de sentimentul datoriei

2 Arhivele Militare Române (în continuare: A.M.R.), fond M.St.M, dos. 222/6, f. 953 ***, Pagini eroice din marea epopee, op.cit.., p. 1634 Mîndru Costachi, Zi ºi noapte..., Editura Militarã, Bucureºti, 1967, p. 1105 Colectiv, Veteranii pe drumul onoarei ºi jertfei (1941-1945), Editura Vasile Cârlova, 1995 p. 916 Dorin Gheorghiu, Ion Cioarã, Gheorghe Tudor-Bihoreanul, Armata a-IV-a „Transilvania” în cruciadaeliberãrii Europei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998, p. 308

147Dan N. POINARBÃTÃLII ªI MORMINTE. CÂTEVA ASPECTE REFERITOARE LA MORMINTELE EROILOR . . .

ostãºeºti, cei doi militari au izbit mina cucangea fãcând-o sã explodeze înainte de aajunge la pod. În focul exploziei, soldatulEftimie Croitoru ºi-a pierdut viaþa, iarsoldatul Gheorghe Stan a fost grav rãnit,rãmânând invalid pe viaþã. Prin fapta loreroicã, cei doi ostaºi au salvat de ladistrugere podul ºi trupele care erau în cursde trecere7.

Asemeni lui Eftimie Croitoru ºi alþi ostaºiai armatei române ºi-au jertfit viaþa în lupteleduse pe meleagurile Ungariei pentruînfrângerea coaliþiei hortysto-fasciste.Cimitirele ºi mormintele lor dovedesc curajulcu care au luptat ºi spiritul de sacrificiu decare au dat dovadã. Monumentele ridicate,în onoarea lor, eternizeazã aceste fapte ºi seconstituie în pioase acte de recunoºtinþa aleautoritãþilor ºi populaþiei locale.

Pe teritoriul judeþului Szabolcs-Szatmar-Bereg aproape cã nu existã localitateimportantã unde sã nu gãsim morminte saucimitire ale ostaºilor români cãzuþi în lupteledin cel de-al doilea rãzboi mondial,monuimente sau plãci comemorativeridicate în onoarea lor. În continuare ne vomopri doar asupra câtorva dintre ele,prezentând date tehnice cât ºi starea loractualã. Cercetarea la faþa locului a fostefectuatã în perioada 2 septembrie – 10septembrie 2006.

NyiregyhazaMonumentul ostaºilor români este

amplasat într-un parc, aproape de zonacentralã a oraºului, peste drum de Cimitirulde rãsãrit. Operã a sculptorului militarMarius Butunoiu, de la Studioul de ArtePlastice al Armatei, a fost edificatã în anul1960 din iniþiativa Consiliului Local ºi alcetãþenilor localitãþii, în memoria a 308militari români cãzuþi vitejeºte în toamnaanului 1944 pentru eliberarea oraºului.

Ansamblul monumental are la bazã unpostament de marmurã, de patru metrilungime ºi patru metri lãþime, o înãlþime de20 de centimetri. Accesul spre soclulmonumentului se face în trei trepte de beton.Soclul, înalt de 1,3 metri, este placat cu

marmurã albã cu viniºoare gri ºi negre.Deasupra acestuia este amplasatã o coloanãmasivã de piatrã de aproximativ 4 metri. Înfaþa ei, pe un soclu de formã dreptunghiularãde 1,5 metri înãlþime, placat ºi el cumarmurã, se aflã fixatã o statuie reprezentândun infanterist român în mãrime naturalã.Ostaºul poartã uniforma de luptã ainfanteristului român, cu cascã ºi bocancicu moletiere. În mâna dreaptã are arma „lapicior” iar în mâna stângã, ridicatã deasupracapului, însemn al victorie, are o ramurã destejar, simbolul vitejiei ºi gloriei ostãºeºti. Pepartea lateralã dreaptã este placat unbasorelief, turnat din bronz, înfãþiºând ogrupã de ostaºi asaltând inamicul „cubaioneta la armã”. În partea lateralã stângão placã de marmurã, de aceeaºi texturã cucea care placheazã monumentul dar evidentmai nouã, înlocuieºte un alt basorelief.Acesta reprezenta „un grup de localnici carestrâng cu cãldurã ºi cu recunoºtinþã mâinileluptãtorilor români eliberatori, scenãinspiratã ,,dupã fapte reale”.8 De altfel înpartea de jos a plãcii de marmurã, careînlocuieºte basorelieful iniþial, sunt vizibiledepunerile scurse din bronzul basoreliefului.În marmura soclului pe care se aflã statuiasunt gravate, cu auriu, o stea în cinci colþuriºi inscripþia „VAROSUNK FELSZABADI-TASAERT 1944 OKTOBERBEN H�SIHALALT HALT HAROMSZAZNYOLCROMAN H�SI HALOT EMLEKERE”, adicã„În amintirea celor 308 militari români cãzuþieroic în octombrie 1944 pentru eliberareaoraºului nostru”9. Dedesubt mai esteinscripþionat textul „EMELTE NYIREGYHAZAIVAROSI TANACS 1960”, adicã, „ridicat deConsiliul orãºenesc Nyiregyhaza 1960”.

Peste drum de acest impresionantansamblu monumental se aflã „Cimitirulorãºenesc de est”, în care se aflã parcela deonoare unde sunt înhumaþi ostaºii românicãzuþi, în cel de-al doilea rãzboi mondial,la Nyiregyhaza ºi în împrejurimi. Parcela deonoare a eroilor români, de 35 de metrilungime ºi 35 de metri lãþime, se gãseºte lacincizeci de metri de intrarea principalã în

7 ***, România în rãzboiul antihitlerist, Editura Militarã, Bucureºti, 1966, p. 5148 Cristache Gheorghe, Florian Tucã, Români în Europa ºi în lume. Mãrturii pentru eternitate, Editura EuropaNova, Bucureºti, 2002, p. 2559 Traducerea ºi adaptarea Poinar Dan

148 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007148 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007148 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007148 C e t a t e a B I H A R I E I nr. 1 / 2007

cimitir. Din aleea principalã se desprinde înpartea stângã o alee de zgurã lungã dedouãzeci de metri care duce la unmonument simplu în formã de obelisc. Înlateralele aleii sunt plantate flori, gazon ºidoi brazi argintii aduºi din CarpaþiiRomâniei. Monumentul în sine constã dint-un soclu de beton de un metru lungime, unmetru lãþime ºi patruzeci de centimetriînãlþime de peste catre sunt amplasate patrucomponente de bazalt care însumate auînãlþimea de 1,4 metri. Peste acestea esteamplasatã o altã componentã de formã „acde piramidã” având înãlþimea de un metruºi patruzeci de centimetri ºi dimensiunileurmãtoare: frontal – cincizeci de centimetrilungime, lateral în partea de jos – treizecide centimetri iar în partea de sus – douãzecide centimetri lãþime. Pe partea frontalã aacesteia se aflã aceeaºi inscripþie care estegravatã ºi pe monumentul din parc. În spatelemonumentului este o frumoasã parcelã cuflori, sub formã de pãtrat cu latura de zecemetri.

În stânga monumentului, la o distanþã dezece metri de front ºi doi metri în adâncime,este o cruce de piatrã, tipicã zonei Sibiu-Alba, pe care este inscripþionat „ Sold. CUCUVASILE, ctg.1944, Comp. 60 Auto Ateliere.Mort departe de Þarã. 27.12.1944”.

În dreapta monumentului, la o distanþãde doisprezece metri de front ºi doi metri înadâncime, este o altã cruce, de aceastã datãde marmurã neagrã ºi, dupã stil, mai recentinstalatã. Acest monument funerar estecompus din crucea propriu-zisã, cudimensiunile braþului principal de un metrulungime ºi treizeci de centimetri grosime ºiale braþului orizontal de ºaizeci de centimetrilungime ºi treizeci de centimetri grosime, ºiun postament, tot din marmurã neagrã, decincizeci de centimetri înãlþime. Pepostament este înscris: „I.N.R.I.. Frt. FLOREAM. ILIE, ctg. 1942. Comp. 60 Auto Ateliere.Mort departe de Þarã la 4-I-1945”. Dincentrul crucii lipseºte un însemn fiind urmevizibile foarte clar ale smulgerii acestuia.

TiszalökCimitirul din localitatea Tiszalök se

gãseºte în stânga Uzinei de apã, accesul la

acesta fãcându-se din centrul oraºului de pePolgari utca (stradã) la dreapta pe VasvariPal utca.

Parcela de onoare are formãdreptunghiularã cu latura mare de 18 metriºi latura micã de 14 metri. Este situatã laintrarea în cimitir, în stânga capeleiorãºeneºti. În aceastã parcelã, foarte îngrijitã,înconjuratã de un gard ornamental din stâlpide beton, de un metru înãlþime ºi lanþurigroase, vopsite în negru, este aºezat unmonument simplu de 2,5 metri, construit dinpiatrã cioplitã ºi ciment. Pe faþada sa a fostfixatã o placã de marmurã albã pe care seaflã gravate o stea roºie ºi urmãtorul text:„Mas nepp szulottei voltatok. Ertunk haltatok.Mert szocialista emberhez meltoan eltetek.Segithetetek ti is szabadsagunk megszerzesen.36 roman hos emleke orokkre elni fog. A partes a tanacs.”, adicã „Aþi fost fii altui popor. Aþimurit pentru noi pentru cã aþi trãit cum secuvine unui socialist. ªi voi ne-aþi ajutat îndobândirea libertãþii noastre. Amintirea celortreizeci ºi ºase de eroi români va trãi veºnic.Partidul ºi Consiliul”.

În spatele acestui monument, lipit deacesta, se gãseºte o cruce veche de lemn,trilobatã, ºi încrustatã cu motive româneºti.Crucea este inscripþionatã dupã cumurmeazã:

· În partea de sus – „Eroul”· În centru, înscris într-un oval –

„CROITORU EFTIMIE din comuna Sfinþeºti,jud. Teleorman”

· Pe braþul stîng – „soldat”· Pe braþul drept – „ctg. 1936”· În josul crucii – „salvatorul podului pe

vase”.Pe postamentul, tot de lemn, al crucii se

pot citi urmãtoarele: „Eroul soldat mort ladatorie DRÃGOI DUMITRU. Ctg. 1930 dincom. Vãdeni, jud. Brãila” ºi puþin mai jos,cu litere mari: „AMBII DIN COMP. 18PONTONIERI”.

Spaþiul rãmas liber în spatelemonumentului este strãbãtut de o alee caredesparte clar douã zone de înhumareîmpodobite cu flori. În interiorul parcelei aucrescut mai mulþi plopi de apã (plângãtori),specifici vegetaþiei din zonele mlãºtinoase.

149Dan N. POINARBÃTÃLII ªI MORMINTE. CÂTEVA ASPECTE REFERITOARE LA MORMINTELE EROILOR . . .

Batles and Graves. A few aspects regarding the graves and the monuments of the Romanian Armed Forces

Heroesdied in battles during the second World War Szabolcs-Szatmar-Bereg County(Hungary)

ABSTRACT

The presentantion contains two distinct parts. In the first part are briefly rememberedthe fight operations of the Romanian Armed Forces during the autumn of 1944 in theEastern Hungary untill Tisa River.

In the second part, the monuments and the burial places of the Romanian Heroes inNyiregyhaza and Tiszalok are presented. The on spot documentation has been done inSeptember 2006.

The Romanian Army fought in the Eastern part of Hungary in co-operation with theSoviet Army in the „Debretin Operation”. The 4th Romanian Army, part of the 2nd UcrainianFront was succesfull in the area of the town Nyiregyhaza. The 1st Romanian Army actionedin the southern part of Debretin, in the central part of Tisa.

After the liberation of Nyiregyhaza, untill 8th of November, the 2nd Romanian ArmyCorp facilitated the creation of a bridge-head over Tisa River for the 40th Soviet Armynearby Tiszalok and Tiszadada.

NyiregyhazaThe monument dedicated to a number of 308 Heroes of the Romanian Army is placed

in a park nearby the Easter Cemetery. It was built in 1960 by Marius Butunoi, carver atImitative Arts Army Studio from Bucuresti.

It consists of a marvel socle, a four meter high column and a statue of an infantry- manhelding a gun and a oak leaf wreath.

TiszalökThe memorial consists of a plot of land (18 meter long and 14 meter width) and it is

situated right at the cemetery entrance. Surrounded by a decorative fence, the yard is verywell kept. In the midle of the yard lies a simple monument out of stones and a marvelplaque. A wooden cross remembers us the boat-keepers heroes Eftimie Croitoru and DragoiDumitru.