1

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS

STATUTUL JURIDIC AL STRĂINULUI ÎN

DREPTUL INTERNAȚIONAL PUBLIC (Ciclul I)

AUTORI:

Veronica Tarlev

dr. în drept, lector superior

Stela Litra

mg. în drept, lector. univ.

Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public

din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10

Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM

la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la ședința Senatului USEM

din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU – 2013

2

C U P R I N S:

INTRODUCERE............................................................................................ 3

REZUMATUL TEMELOR

TEMA 1. Noţiuni generale privind statutul juridic al străinului ......... 4

TEMA 2. Condițiile de intrare și ieșire

a străinilor pe teritoriul altor state.......................................................... 12

TEMA 3. Regimul acordării vizelor........................................................ 15

TEMA 4. Acordarea și prelungirea dreptului de ședere provizorie..... 21

TEMA 5. Acordarea dreptului de ședere permanentă.......................... 25

TEMA 6. Anularea și revocarea dreptului de ședere............................. 27

TEMA 7. Regimul îndepărtării străinilor de pe teritoriul unui stat..... 28

TEMA 8. Drepturile, libertățile și îndatoririle

fundamentale ale cetățeanului străin....................................................... 33

TEMA 9. Documentarea străinilor.......................................................... 33

TEMA 10. Evidența străinilor, prelucrarea datelor cu caracter

personal și condițiile de aflare pe teritoriul unui stat străin.................. 35

TEMA 11. Regimul aplicabil unor categorii speciale de străini............ 36

TEMA 12. Caracteristica generală și gestionarea imigrației................. 42

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE............................................................. 44

3

INTRODUCERE

Migrațiile umane constituie un fenomen social major în lumea

contemporană. Însă migrația nu este un fenomen nou, ea a însoțit omenirea cu mult

înainte de timpurile în care se putea vorbi despre aceasta în mod corespunzător.

Conform cercetărilor arheologice, mișcările populației au existat în toate regiunile

lumii drept urmare a cuceririlor, invaziilor sau simplelor deplasări ale populațiilor.

În prezent, fenomenul migrației, care a căpătat un caracter internațional

datorită fluxurilor migraționiste permanente, reclamă o ocrotire deosebită atît la

nivel național, cît și internațional, pornind de la garantarea dreptului la libera

circulație, care determină procesul migrațional.

Deși migrația a fost o componentă a tuturor formațiunilor social-

economice ce s-au perindat de-a lungul evoluției istorice a omenirii, fenomenul

migrației și statutul juridic al străinului au devenit obiect de studiu pentru juriști

abia în secolul al XX-lea.

În zilele noastre, preocuparea demografică reapare datorită riscurilor ce ar

putea influiența în mod negativ ordinea socială, sau declanșa unele tulburări ale

echilibrelor etnice sau religioase, dînd naștere unor crize la nivel local sau chiar

continental.

Protecţia internaţională a drepturilor omului se bazează pe anumite principia

și include protecția diferitor categorii de personae, cum ar fi cetățenii, străinii, apa-

trizii și refugiații, dar deoarece obiectul acestui studiu constituie o anumită catego-

rie de persoane şi anume străinii și statutul lor juridic, ne vom referi pe parcurs

anume la ea. Mai mult, tot mai des în doctrină se întrebuinţează sintagma de

„cetățean străin”, desenând o instituție a dreptului internaţional public care

reglementează relaţiile statului față de cetățenii altui stat.

Fără cunoştinţe profunde în domeniul determinării statutului juridic al

străinului, astăzi, nu poate fi conceput un specialist în domeniul dreptului

internațional public și în domeniul protecției diferitor categorii persoane și în

4

deosebi a protecției persoanelor străine aflate legal sau ilegal, pe teritoriul altor

state și pe teritoriul Republicii Moldova.

REZUMATUL TEMELOR

TEMA 1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND

STATUTUL JURIDIC AL STRĂINULUI

Conform Tratatului de la Montevideo privind drepturile și obligațiile statelor

din 1933, populația acestuia constituie totalitatea persoanelor existente la un mo-

ment dat pe teritoriul lui. Ca rezultat al principiului suveranității, statul dispune în

planul relațiilor interne competența deplină și exclusivă de a stabili regimul juridic

al populației sale, al diferitelor categorii de persoane care o alcătuiesc: cetațenii

proprii, cetațenii străini, refugiații, persoanele migrante etc. Astfel, nu doar

cetațenii proprii sunt supusi jurisdicției statului, ci orice persoană care se află pe

teritoriul acestuia, exceptând anumite situații care vizează regimul special acordat

anumitor categorii de străini (de pildă imunitățile și privilegiile diplomatice).

În sens larg, populația unui stat cuprinde toți locuitorii care trăiesc și mun-

cesc pe teritoriul lor. Este o noțiune geografică și demografică, și în același timp,

una foarte largă și foarte restrânsă din punct de vedere juridic. Foarte largă, deoa-

rece ea include străinii domiciliați în stat sau care posedă aici domiciliul principal

și care nu au renunțat la cetațenia lor de origine; această alegere nu justifică pe

deplin includerea lor în unul din elementele constitutive ale statului. Dar, dupa cum

am mentionat, este în egală masură și o concepție foarte restrictivă, prin faptul că

ea neglijează naționalii instalați în străinatate și care continuă să participe la viața

politică a statului lor de origine.

În calitate de element constitutiv al statului, populația este mai degrabă

privită ca o masă de indivizi legați în mod stabil de stat printr-o legatură juridică de

cetățenie, ea reprezintă ansamblul naționalilor. Cetățenia creează o legație

personală a individului față de statul național; ea dă naștere competenței personale

a statului, competența care i-1 autorizează să-și exercite anumite atribuții asupra

naționalilor săi, oriunde aceștia nu s-ar afla. Importanța simbolică și politică a

5

legăturii prin cetățenie este aceea că statele frânează apariția regulilor

internaționale generale la acest capitol. Funcția dreptului internațional se limitează

la reglementarea și prevenirea conflictelor de cetățenie.

Prin populație se desemnează adesea colectivitatea resortisanților săi. Ori,

acest termen utilizat în contexte foarte variate de catre tratate, nu este interpretat

într-o manieră uniformă. Uneori termenul de ,,resortisant” și ,,național (cetățean)”

vor fi privite ca sinonime. ,,...termenul de resortisant... are legătură cu persoanele

fizice ale căror statut juridic este determinat prin legătura personală de cetățenie

care i-i unește de Stat”. Alteori, termenul de resortisant are un sens mai larg decât

noțiunea de cetățean și vizează persoanele asimilate naționalilor, de exemplu

subiecții unui stat protejat. ,,...expresia ,,resortisant” care figurează în art.297 al

Tratatului de la Versailles nu este una restrictivă și nu se atribuie doar naționalilor

unui stat, însa, cuprinde, în egală măsură, pe toți cei care prin anumite raporturi ju-

ridice, altele decât cele de cetățenie – aparțin statului”.

Astfel, din punct de vedere al Statutului lor juridic persoanele aflate pe teri-

toriul unui stat se împart în următoarele categorii:

1. cetățenii, naționalii sau resortisanții săi. Față de această categorie de persoane

statul își exercită jurisdicția sa deplină, precum și protecția sa diplomatică, atunci

când ei se află în străinătate;

2. străinii, persoanele care au cetățenia altor state;

3. bipatrizii sau pluripatrizii, persoanele care au cetățenia a două sau mai multe

state;

4. apatrizii, persoanele nu au cetățenia nici unui stat;

5. refugiați sau persoane strămutate, persoane care aparțin unor minorități etnice,

religioase sau lingvistice și care sunt cetățeni ai statului respectiv, dar care

beneficiază de o anumită protecție internațională referitoare la drepturile funda-

mentale ale omului.

Statutul juridic al populației unui stat este stabilit prin excelență prin

legislația sa națională, în virtutea suveranității sale. Însă, în reglementarea statutu-

lui în acest domeniu statul va fi ținut să respecte dreptul internațional și dispozițiile

6

tratatelor internaționale prin care sunt reglementate drepturile omului, la care statul

este parte contractantă.

Reglementarea regimului juridic al străinilor, a condițiilor de intrare, ședere

și ieșire a constituit o preocupare constantă a statelor lumii, încă de la apariția pri-

melor tratate internaționale.

Potrivit Dicționarului politic ,,străinul este privit în sensul larg al termenului

(cel de persoană fizică), el fiind definit ca: orice individ ce nu posedă naționalitatea

statului în care se gasește. Această definiție condiționează caracterul de extranie-

tate al persoanei în funcție de teritoriul pe care se află, precum și de criteriul

cetațeniei pe care o deține respectiva persoană”.

Examinând legislațiile naționale ale diferitelor state, ajungem la concluzia că

nu a fost dată o definiție general acceptată a noțiunii de străin.

Ordonanța franceză nr.45-2658 din 2 noiembrie 1945 precizează în art.l că

sunt considerați străini, în înțelesul ordonanței toate persoanele care nu au

naționalitatea franceză, fie că au naționalitate străină, fie că n-au nici o

naționalitate. În Grecia, potrivit Legii nr.1975/1991 privind regimul juridic al stră-

inilor, prin străin se înțelege orice persoană care nu are cetățenia greacă sau per-

soana fără cetățenie. Art.2 din legea străinilor din Polonia, din 13 ianuarie 2003

definiția noțiunii de străin ca fiind orice persoană care nu are cetățenia poloneză.

Legea cu privire la regimul juridic al cetațenilor străini si al apatrizilor, art.1

prevede că ,,se consideră cetățean străin persoana care nu are cetățenia Republicii

Moldova, dar are dovada apartenenței sale la un alt stat”. Sunt străini potrivit

proiectului legii cu privire la regimul străinilor, art.3 lit. a) - persoanele care nu

dețin cetățenia RM, fie că sunt apatrizi.

Pentru prima dată o definiție comună a noțiunii de străin o întâlnim în Drep-

tul Uniunii Europene. Statele Europene membre ale Acordului Shengen din 14

iunie 1985 au convenit in art.l al Conventiei de aplicare a Acordului Shengen,

semnat la 19 iunie 1990 ca prin străin se intelege orice persoana, alta decat

cetațenii statelor membre ale Uniunii Europene.

7

Astfel, străinul care se gaseste la un moment dat pe teritoriul unui stat poate

avea statutul de apatrid, refugiat sau persoana străina. Insa, notiunea de străin poate

fi pusa mai bine in evidenta raportand-o la cea de cetatean, aceasta fiind persoana

care beneficiaza de cetațenie. Faptul ca o persoana nu are cetațenia unui stat este

considerat ca proba a situatiei sale de străin.

Spre deosebire de străin ca persoana fizica, legislatiile statelor cunosc ca

subiect de drept si străinul persoana juridica (elementul de extraneitate fiind dat in

acest caz de existenta sediului in alt stat, precum si de alta naționalitate).

Intr-o opinie, conditia juridica este privita lato sensu (cuprinzand toate nor-

mele specifice aplicabile străinilor) si stricto sensu (folosita spre a delimita o alta

institutie, cea a conflictului de legi, care reglementeaza legea dupa care sa se exer-

cite drepturile si obligațiile străinului).

Conditia juridica a străinului desemneaza ansamblul normelor juridice ce in-

stituie drepturile si obligațiile acestuia intr-un anumit stat. Ca o regula generala, in

majoritatea statelor lumii, intrarea, sederea si iesirea străinilor fac obiectul legilor

speciale privind regimul străinilor. Drepturile si obligațiile străinului sunt preva-

zute de diferite acte normative interne si intelegeri internaționale semnate de statul

de resedinta. Fiecare stat reglementeaza intrarea, sederea si iesirea străinilor de pe

teritoriul sau intr-un mod uniform, indiferent daca este vorba de un stat federal sau

unitar. in privinta volumului de drepturi si obligații ale statului pe perioada sederii

pot aparea diferente, in functie de reglementarile locale din acel stat. Astfel, in Ma-

rea Britanie, stat unitar exista diferente intre legile din Anglia, Scotia si Irlanda de

Nord; sau in SUA - exista diferente intre drepturile si obligațiile acordate străinilor

prin legile Statelor din California sau din Texas.

Principiile regimului juridic al străinilor. In practica si teoria dreptului

internațional se intalnesc 4 forme principale ale conditiei juridice a străinului.

1. Regimul național - potrivit acestui principiu, străinii, in conditiile legii

dispun de drepturi civile si fundamentale, extrem de rar si de drepturi politice. Re-

gimul național este stabilit si străinilor din tara noastra (art. 19 din Constitutia

RM). În practica, sunt extrem de rare cazurile cand străinilor li se acorda totalitatea

8

drepturilor fundamentale, inclusiv drepturile politice cum este dreptul de a alege si

de a fi ales. De exemplu, in Columbia, cetațenii spanioli au dreptul de a se prezenta

la urne, insa nu au dreptul de a candida la alegerile de primar. Mai mult, programul

de Guvernare al Guvernului spaniol, propunandu-si sa faciliteze integrarea imi-

grantilor in societatea spaniola, a prevazut acordarea străinilor care locuiesc pe te-

ritoriul Spaniei dreptului de vot la alegerile comunale si chiar dreptul de a candida

la postul de primar sau consilier local, intrucat, potrivit principiului reciprocitatii,

spaniolii ar trebui sa beneficieze de aceste drepturi in tarile de origine ale statelor,

ar putea exista un pericol de discriminare a străinilor in functie de tara lor de ori-

gine. Este evident, ca fiind un domeniu care tine de competenta statului - cu unele

state se va putea ajunge la un acord, cu altele mai lent, iar cu unele de loc. Astfel,

consecinta ar fi, in asemenea situatii ca străinii sa fie discriminati in functie de ta-

rile lor de origine, unii vor avea chiar dreptul de a candida, ih timp ce altii nici ma-

car dreptul sa voteze.

2. Regimul special - prin care străinilor li se acorda numai acele drepturi

prevazute in mod expres in legi interne sau tratate internaționale. De exemplu,

dreptul de a intra liber intr-o tara fara vize si fara pasaport; drepturile si privilegiile

diplomatilor străini, ale functionarilor internaționali.

3. Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate - este consacrat de regula in

tratate bilaterale, in acest regim, statul acorda străinilor aflati pe teritoriul sau drep-

turi conferite cetațenilor unui stat tert, considerat favorizat. Domeniile ce pot face

obiectul clauzei sunt: tarife vamale, tranzit, importuri si exporturi, regimul persoa-

nelor fizice si juridice, drepturi de autor, regimul misiunilor diplomatice si consu-

lare etc. Potrivit altei definitii, principiul clauzei natiunii celei mai favorizate pre-

vede ca orice facilitate acordata de un stat membru al Organizatiei Mondiale a

Comertului, in favoarea altui stat membru, se extinde obligatoriu tuturor statelor

membre - acesta fiind principiul ne discriminarii in comertul internațional. De ex-

emplu, Uniunea Europeana a incheiat cu tarile terte acorduri comerciale prin care

se acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate. Astfel de acorduri au fost

semnate cu tarile arabe exportatoare de petrol si cu cele din Pactul Andin (1984),

9

cu China 1984, cu statele ASEAN 1980 etc. Cu Republica Moldova, Uniunea Eu-

ropeana a incheiat un acord ne preferential - numit Acord de Parteneriat si Coope-

rare cu UE la 28 noiembrie 1994, care, pana la incheierea unui nou acord cu Uni-

unea Europeana, astazi reprezinta baza legala a relatiilor cu UE.

4. Regimul reciprocitatii - reciprocitatea implica situatii cand străinii dispune

de anumite drepturi sub conditia ca aceste drepturi sa fíe acordate si cetațenilor

proprii in tarile carora aparțin străinii in cauza. Reciprocitatea poate fi legislativa,

diplomatica sau de facto.

5. În istorie a fost cunoscut, ca regim juridic al străinilor, cel al capitulatiilor,

stabilit prin conventii internaționale, in virtutea carora, străinii, cetațeni ai unor ma-

ri puteri erau scosi de sub jurisdictia statului in care se aflau. Ca regula, litigiile

acestor străini nu erau solutionate de autoritatile locale competente, ci de catre con-

sulii străini. in esenta, aceste capitulatii, stabileau, in favoarea străinilor, regimuri

de extrateritorialitate, de scoatere de sub jurisdictie locala, de inviolabilitate a per-

soanei si bunurilor, ca avantaje speciale in materie de comert, impozite, taxe etc.

Acest regim reprezenta, de fapt, un tratament de inegalitate si o violare a indepen-

dentei statelor. Asemenea regimuri au fost impuse de exemplu, Turciei in secolul

18, in cursul secolului 19, Chinei, Japoniei, Egiptului, Coreei. Ultimele capitulatii

aveau sa dispara dupa primul razboi mondial.

Un regim special il reprezinta regimul personalului diplomatic si consular.

Intrarea, sederea si iesirea străinului, membru al personalului diplomatic si consu-

lar, a personalului tehnico-admi-nistrativ si membrii lor de familie cunoaste un re-

gim special, la fel ca si in cazul reprezentantilor sau functionarilor unor organizatii

internaționale. Principalele norme aplicabile sunt continute in Conventia de la Vie-

na din 18 aprilie 1961 cu privire Ia relatiile diplomatice, Conventia de la Viena din

24 aprilie 1963 cu privire la relatiile consulare si Conventia asupra reprezentarii

statelor in relatiile lor cu organizatiile internaționale cu caracter de universalitate

din 14 martie 1975.

10

De asemenea, regimul juridic al personalului diplomatic si consular este reg-

lementat prin statutele si protocoalele de infiintare si functionare a organizatiilor

regionale si subregionale, precum si intelegerile bilaterale dintre state.

Astazi, in majoritatea statelor lumii, regimul juridic al străinilor este partial

național, cora-portat la proprii cetațeni, si per ansamblu unul nediscriminatoriu, co-

raportat cu străinii, cetațeni ai altor state.

Autorii francezi considera ca asimilare totala a unui străin cu un național in

ceea ce priveste beneficiul drepturilor, prezinta riscul unor inconveniente grave: de

exemplu, importul de mana de lucru străina de care are nevoie economia unui stat,

nu se face simtita cu aceeasi intensitate in toate sectoarele economice, străinii care

intra in statul-gazda ne fiind intotdeauna cei de care au nevoie acele sectoare defi-

citare in privinta factorului uman.

Politica foarte favorabila acordata străinilor duce la o aglomerare a unor ra-

muri economice deja foarte solicitate, precum si la crearea unei concurente supli-

mentare pentru naționali.

Solutia propusa este de a efectua o selectare a străinilor veniti in statul gaz-

da, pentru a elimina persoanele indezirabile si a canaliza imigrantii catre ramuri

economice in care utilitatea lor poate deveni reala.

Bineinteles, aceasta doctrina nu este tocmai potrivita in cazul Republicii

Moldova, care este o tara de emigratie, spre deosebire de Franta, care constituie o

tara de imigratie; premisele de la care pornim in aprecierea acestei opinii sunt fun-

damental diferite, caci nevoia Republicii Moldova de mana de lucru străina in eco-

nomie se reflecta pregnant in sectorul privat, unde prioritara este atragerea investi-

tiei străine.

Autorii străini se tem ca, prin crearea unei situatii prea grele străinilor, li se

suprima acestora, implicit dorinta de a stabili in Franta, in conditiile in care toate

statele sunt interesate sa atraga mana de lucru străina, acordandu-le in acest scop

un tratament destul de favorabil,

Creandu-le străinilor un statut diferit de naționali, ei nu s-ar mai putea inte-

gra in patria de adoptie si nici asimila naționalilor, contribuind astfel la formarea

11

unor minoritati destul de stanjenitoare pentru autoritatile statului-gazda. Ori, prin

discriminarea străinilor fata de naționali, se tinde spre riscul de reciprocitate (sta-

tele străine sa adopte aceleasi masuri discriminatorii vis-a-vis de cetațenii statului-

gazda, ajunsi pe teritoriile lor).

Avantajul unei discriminari excesive a străinilor in statul-gazda ar fi posibili-

tatea de exercitare a unui control universal si strict, atingand cele mai detaliate as-

pecte juridice care li se aplica străinilor prin institutia conditiei lor juridice.

Cum la ora actuala Republica Moldova este interesata sa capteze interesul

străinilor spre a-si revigora in special sectorul economic, este imperios sa refuze

sistemul unei restrictionari drastice cu privire la străini.

Acordandu-le străinilor facilitati in anumite domenii, recunoscandu-le pe de

o parte aceleasi drepturi ca si naționalilor, legea RM ii situeaza pe o pozitie aprox-

imativ egala cu naționalul. Bene¬ficiul acestei situatii este evident, caci duce la in-

teresul străinilor de a intra pe teritoriul statului nostru si chiar de a se stabili aici, la

implicarea lor activa in sectorul privat indeosebi. Beneficiul este partial, deoarece

Republica Moldova nu recunoaste străinilor accesul la viata publica a sta¬tului, in

sensul ne gasirii posibilitatii lor de a fi alesi in functii publice sau de a vota pe teri-

toriul Republicii Moldova. Străinii nu pot detine in proprietate terenuri situate in

Republica Moldova, aceasta fiind o prohibitie constitutionala expresa.

Tratand străinul de pe pozitia unui național, cu unele distinctii inerente cali-

tatii de străin (ne acordarea drepturilor politice, posibilitatea de expulzare individu-

ala sau de extradare, incadrarea cu permis de munca, etc), Republica Moldova

poate pretinde din partea statelor străine, indeplinirea unei conditii reciproce cu

privire la proprii cetațeni aflati in străinatate.

Dezvoltarea unei politici comune in materia regimului juridic al străinilor in

Uniunea Europeana reprezinta o sursa de inspiratie pentru toate statele lumii, in-

clusiv pentru RM, preocupate de controlul imigrarilor, in special de natura econo-

mica si de o mai buna gestionare a frontierelor.

Analiza institutiei străinului in dreptul internațional ne conduce la concluzia

ca dreptul moldovenesc tinde sa se apropie in privinta regulilor comune, proceduri-

12

lor institutiilor, tinzand sa intre in marea familie de drept cu reguli uniforme si

foarte similare in domeniul reglementarii statutului străinului.

TEMA 2. CONDIȚIILE DE INTRARE ȘI IEȘIRE A

STRĂINILOR PE TERITORIUL ALTOR STATE

Condițiile de intrare a străinilor pe teritoriul statelor de destinație. Intrarea

pe teritoriul statelor este permisă străinilor care întrunesc condiţiile prevăzute de

legislația lor internă, stfel majoritatea prevăd următoarele condiții de intrare:

- posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, recunoscut sau

acceptat de legislația statului de primire;

- posedă viză acordată în condiţiile legii în vigoare a statului sau, după caz,

permis de şedere valabil, dacă prin tratatele internaţionale la care respec-

tivul stat este parte nu s-a stabilit altfel;

- prezintă documente care justifică scopul intrării şi fac dovada existenţei

unor mijloace corespunzătoare atît pentru întreţinere pe perioada şederii,

cît şi pentru întoarcere în ţara de origine sau pentru tranzit către un alt stat

în care există siguranţa că li se va permite intrarea;

- prezintă garanţii că li se va permite intrarea pe teritoriul statului de

destinaţie sau că vor părăsi teritoriul lui, în cazul străinilor aflaţi în tran-

zit;

- nu sînt incluşi în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura

interdicţiei de intrare sau care au fost declaraţi indezirabili;

- nu prezintă pericol pentru securitatea naţională, ordinea şi sănătatea

publică.

Intrarea străinilor pe teritoriul unui stat se poate face prin orice punct de tre-

cere a frontierei de stat deschis traficului internaţional. Trecerea frontierei de stat

de către străini se poate face şi prin alte locuri, în condiţiile stabilite prin tratatele

internaţionale la care statele sunt parți.

Străinii care staţionează în zonele de tranzit internaţional ale aeroporturilor,

în zonele de tranzit de la frontiera de stat sau în centre de cazare cu regim de zonă

13

de tranzit ori pe ambarcaţiuni ancorate în porturi fluviale cad sub incidenţa altor

legi. Străinii care domiciliază legal şi care părăsesc temporar teritoriul au dreptul

de a reintra în ţară, fără viză de intrare-ieşire, pe toată durata valabilităţii permisu-

lui de şedere.

Obligaţiile transportatorilor. Este interzisă aducerea de către transportatori a

străinilor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislația internă a statelor de

destinație. În cazul nerespectării legilor în vigoare, transportatorul este obligat să

asigure transportarea imediată a străinilor în cauză la locul de îmbarcare sau într-un

alt loc pe care străinii îl acceptă şi unde sînt acceptaţi. Dacă acest lucru nu este po-

sibil, transportatorul este obligat să suporte cheltuielile privind cazarea şi întreţin-

erea, precum şi toate celelalte cheltuieli aferente returnării lor.

Nepermiterea intrării în teritoriul unui stat. Străinilor nu li se permite intra-

rea pe teritoriul statului de destinație, dacă:

- nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de legea internă cu privire la intrarea

în teritoriulunui stat;

- organizaţiile internaţionale al căror membru este respectivul stat sau

autorităţile publice care desfăşoară activităţi de combatere a terorismului

semnalează că aceştia finanţează, pregătesc, sprijină în orice mod sau

comit acte de terorism;

- există indicii că fac parte din grupuri criminale organizate cu caracter

transnaţional sau că sprijină în orice mod activitatea acestor grupuri;

- există indicii să se presupună că au săvîrşit sau că au participat la

săvîrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ori a unor crime de

război, ori a unor crime contra umanităţii, prevăzute în tratatele

internaţionale;

- au prezentat informaţii false la perfectarea documentelor de intrare;

- au încălcat regimul frontierei de stat şi regimul punctului de trecere a

frontierei de stat;

14

- au săvîrşit infracţiuni în perioada unor alte şederi în statul de primire ori

în străinătate împotriva statului sau a unui cetăţean al statului de

destinație şi au antecedente penale nestinse;

- au introdus ori au încercat să introducă ilegal alţi străini, ori sînt implicaţi

în traficul de fiinţe umane;

- au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei

sau la intrarea pe teritoriul statului de destinație.

Autorităţile publice sau instituţiile care deţin date şi informaţii cu privire la

existenţa unor situaţii de natura celor indicate mai sus au obligaţia să informeze

organele abilitate în domeniu.

Măsura nepermiterii intrării străinului va fi motivată de Poliţia de Frontieră

din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi va fi comunicată persoanei în

cauză, faptul consemnîndu-se în Sistemul informaţional integrat automatizat în

domeniul migraţiei şi al azilului. Decizia privind aplicarea măsurii nepermiterii

intrării poate fi contestată în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Străinul căruia nu i se permite intrarea este obligat să părăsească imediat

punctul de trecere a frontierei de stat către ţara de origine sau către orice altă

destinaţie pe care o doreşte, cu excepţia teritoriului statului care nu-I permite intra-

rea.

În cazul în care părăsirea imediată a punctului de trecere a frontierei de stat

de către străin nu este posibilă, organul abilitat va dispune cazarea lui într-un loc

amenajat în acest scop, pînă la încetarea motivelor care fac imposibilă plecarea

acestuia, dar nu mai mult de 24 de ore de la data cazării. Dacă motivele care fac

imposibilă plecarea nu încetează în 24 de ore de la data cazării, străinul va fi predat

autorităţii competente pentru străini în vederea îndepărtării de pe teritoriul acelui

stat, în condiţiile legii.

Interdicţia de intrare. Interdicţia de intrare într-un stat pentru o perioadă

determinată este dispusă: de autoritatea competentă pentru străini, în condiţiile le-

gii, în privinţa străinului returnat și/sau de Poliţia de Frontieră din subordinea Mi-

nisterului Afacerilor Interne în privinţa străinului care a ieşit de pe teritoriul acelui

15

stat după data la care şederea sa a devenit ilegală, fără a face obiectul unei măsuri

de returnare de pe teritoriul ţării. Măsura interdicţiei de intrare se dispune şi împo-

triva altor categorii de persoane. Măsura interdicţiei de intrare se realizează în toate

cazurile prin aplicarea pe documentele valabile de trecere a frontierei de stat a

ştampilei de interdicţie, în care se precizează durata interdicţiei.

În toate cazurile de dispunere a măsurii interdicţiei de intrare se instituie un

consemn nominal în Sistemul informaţional integrat automatizat în domeniul

migraţiei şi azilului de către autoritatea competentă pentru străini sau de către

Poliţia de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Instituirea

măsurii interdicţiei de intrare se comunică străinilor în scris de către organul care a

adoptat măsura, împreună cu motivele care stau la baza dispunerii ei. Stabilirea du-

ratei interdicţiei de intrare se stabilește de legislația internăa fiecărui

stat.

În cazul străinilor care au comis infracţiuni cu intenţie sau infracţiuni grave,

deosebit de grave sau excepţional de grave din imprudenţă, durata interdicţiei de

intrare este de minimum 5 ani, iar cînd aceştia reprezintă o ameninţare gravă pen-

tru ordinea publică sau pentru securitatea naţională, durata interdicţiei se stabileşte

pentru un termen de pînă la 10 ani.

Sub incidenţa acestor prevederi nu cad străinii care au copii minori sau copii

inapţi pentru muncă, comuni cu persoanele care domiciliază pe teritoriul statului

de primire.

TEMA 3. REGIMUL ACORDĂRII VIZELOR

DREPTURILE CONFERITE DE VIZĂ ŞI TIPURILE EI

Viza dă titularului dreptul de a intra pe teritoriul unui stat numai dacă, în

momentul prezentării lui la punctul de trecere a frontierei de stat, organul de con-

trol al frontierei de stat constată că nu există nici unul dintre motivele de nepermi-

tere a intrării în respectivul teritoriu.

16

Străinii care intră într-un stat pot rămîne pe teritoriul lui numai în perioada

stabilită în viză, cu excepţia cazurilor cînd li s-a acordat drept de şedere provizorie

sau de şedere permanentă.

Dacă în tratatele internaţionale sau în actele normative prin care se

desfiinţează unilateral regimul de vize nu este prevăzută perioada pentru care vi-

zele sînt desfiinţate, străinilor care nu au obligaţia obţinerii vizei pentru a intra într-

un stat li se permite accesul pe teritoriul lui. Cunoaștem următoarele tipuri de vize:

- De tip „A” – de tranzit aeroportuar;

- De tip „B” – de tranzit;

- De tip „C” – de scurtă şedere;

- De tip „D” – de lungă şedere.

Viza de tranzit aeroportuar permite străinului să treacă prin zona

internaţională de tranzit a unui aeroport al statului, fără a intra pe teritoriul lui, cu

ocazia unei escale sau a unui transfer între două tronsoane ale unui zbor

internaţional.

Viza de tranzit aeroportuar este obligatorie pentru cetăţenii statelor cuprinse

în lista statelor ai căror cetăţeni au nevoie de viză, care se aprobă şi se actualizează

permanent de Guvern, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne şi a Ministeru-

lui Afacerilor Externe. Acelaşi regim se aplică şi străinilor care, fără a fi cetăţeni ai

acestor state, sînt în posesia unui document de trecere a frontierei de stat eliberat de

autorităţile statelor respective.

Viza de tranzit aeroportuar se acordă de misiunile diplomatice şi de oficiile

consulare ale unui stat, în condiţiile existenţei vizei unui stat terţ, care permite stră-

inilor continuarea călătoriei. Această viză se acordă la prezentarea biletului de

avion valabil pînă la destinaţie. Viza permite străinilor rămînerea în zona

aeroportuară cel mult 5 zile.

Viza de tranzit aeroportuar nu este necesară următoarelor categorii de per-

soane:

- membrilor echipajelor de aeronavă;

17

- titularilor de paşapoarte diplomatice şi de paşapoarte de serviciu sau asimi-

late acestora;

- cetăţenilor statelor cu care sunt încheiate acorduri în acest sens, sau

- altor persoane conform prevederilor normelor interne ale statelor.

Viza de tranzit se eliberează la solicitarea străinului care urmează să tranzi-

teze teritoriul unui stat în scopul deplasării într-un stat terţ pentru perioada

valabilităţii vizei statului de destinaţie şi, după caz, pe o perioadă care nu va depăşi

termenul de un an de zile, cu dreptul de a se afla pe teritoriul ţării nu mai mult de 5

zile pentru un tranzit. Viza de tranzit poate fi cu o singură sau cu multiple intrări şi

ieşiri.

Viza de scurtă şedere se eliberează pentru o perioadă determinată, cu una

sau mai multe şederi, a căror durată nu depăşeşte 90 de zile în decursul a 6 luni de

la data primei intrări în ţară. Viza de scurtă şedere poate fi cu o singură sau cu mul-

tiple intrări şi ieşiri.

Viza de scurtă şedere se acordă în următoarele scopuri:

- misiune - străinilor care îndeplinesc funcţii în cadrul guvernelor,

administraţiilor publice sau organizaţiilor internaţionale, precum şi celor

care, prin scopul şederii lor în teritoriul unui stat, prezintă interes pentru

relaţiile dintre aceste două state. Acest tip de viză se poate elibera şi mem-

brilor de familie care îi însoţesc;

- turism - străinilor care urmează să călătorească într-un stat, pentru motive tu-

ristice;

- vizită - străinilor care intenţionează să se deplaseze în vizită la cetăţeni din

alt stat sau la cetăţeni străini titulari de permise de şedere valabile;

- afaceri - străinilor care intenţionează să călătorească în scopuri economice

sau comerciale, pentru contracte ori tratative, pentru verificarea folosirii şi

funcţionării bunurilor achiziţionate ori vîndute în cadrul contractelor comer-

ciale şi de cooperare industrială, precum şi străinilor care sînt sau care

urmează să devină asociaţi ori acţionari ai unei societăţi comerciale din acest

stat;

18

- transport - străinilor care urmează să călătorească în perioade scurte, în sco-

pul desfăşurării unor activităţi profesionale legate de transportul de mărfuri

sau de transportul de persoane;

- activităţi sportive - străinilor care urmează să intre pe teritoriul unui statpe o

durată limitată în vederea participării la competiţii sportive;

- activităţi culturale, ştiinţifice, umanitare, religioase, tratament medical de

scurtă durată, alte activităţi care nu contravin legislaţiei statului de primire.

Viza de scurtă şedere prin care s-a acordat un termen de şedere mai mic de

90 de zile poate fi prelungită cu noi termene, astfel încît durata totală a şederii

acordate să nu depăşească 90 de zile pe parcursul a 6 luni de la data primei intrări

în ţară. Prelungirea vizei poate avea loc doar în acelaşi scop pentru care a fost

acordată.

Cererea de prelungire a vizei se depune la autoritatea competentă pentru

străini cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de expirarea termenului stabilit în viză.

Viza de lungă şedere se eliberează pentru o perioadă ce nu depăşeşte 12 luni,

pentru una sau mai multe şederi a căror durata nu va depăşi 90 de zile în decursul a

6 luni de la data primei intrări în ţară, care permite străinului să solicite acordarea

dreptului de şedere. Viza de lungă şedere poate fi cu o singură sau cu multiple

intrări şi ieşiri.

Viza de lungă şedere se acordă în următoarele scopuri:

- desfăşurarea activităţii de întreprinzător - străinilor care efectuează investiţii

în economia naţională, care sînt sau care urmează să devină acţionari sau

asociaţi cu atribuţii de conducere şi de administrare a unor societăţi comer-

ciale din respectivul stat;

- angajare în muncă - străinilor care urmează să intre în vederea încadrării în

muncă, străinilor detaşaţi temporar de către companiile străine, lucrătorilor

stagiari sau sezonieri. În astfel de scop se eliberează vize şi sportivilor care

urmează să evolueze în cadrul unor cluburi sau echipe, în baza unui contract

individual de muncă;

19

- studii - străinilor care urmează să intre pentru a studia în învăţămîntul preu-

niversitar, universitar sau postuniversitar;

- reîntregirea familiei - străinilor care urmează să intre într-un stat pentru

reîntregirea familiei şi păstrarea integrităţii ei. Familia poate să includă: soţia

(soţul), copiii minori, părinţii, precum şi persoanele asupra cărora este

stabilită tutelă sau curatelă. Solicitarea de viză va fi însoţită de aprobarea

autorităţii competente pentru străini;

- activităţi umanitare sau religioase - străinilor care urmează să intre pentru a

desfăşura activităţi în scop umanitar sau în domeniul cultelor recunoscute pe

teritoriul unui stat;

- activităţi diplomatice şi de serviciu – străinilor titulari de paşaport diplomat-

ic sau de serviciu, care urmează să îndeplinească funcţii oficiale ca membri

ai unei misiuni diplomatice sau ai unui oficiu consular al statului de

apartenenţă. Aceste tipuri de vize se eliberează titularilor de paşapoarte dip-

lomatice, respectiv de serviciu sau asimilate acestora, la solicitarea organului

abilitat al statului trimiţător sau a misiunii lui diplomatice ori oficiului său

consular, precum şi membrilor de familie împreună cu care locuieşte titula-

rul, şi sînt valabile pe perioada misiunii sau în conformitate cu tratatele bila-

terale la care respectivul stat este parte;

- tratament – străinilor care urmează tratament medical de lungă durată, bal-

neosanatorial şi de recuperare.

Acordarea vizei. Viza se acordă străinilor de către misiunile diplomatice şi

oficiile consulare ale statului de primire. În situaţii de excepţie, viza poate fi

acordată şi în punctele de trecere a frontierei de stat de către autoritatea competentă

pentru străini.

Procedura de acordare a vizelor se reglementează printr-un regulament apro-

bat de Guvern.

Acordarea vizei în situaţii de excepţie. Viza se acordă în punctele de trecere

a frontierei de stat în următoarele situaţii:

20

- în caz de urgenţă, determinată de dezastre, calamităţi naturale sau de acci-

dente;

- în caz de deces sau de îmbolnăvire gravă, confirmat/confirmată prin docu-

mente, a rudelor de pe teritoriul Republicii Moldova;

- în cazul echipajelor şi pasagerilor navelor sau aeronavelor aflate în situaţii

deosebite, nevoite să acosteze ori să aterizeze ca urmare a unor defecţiuni,

intemperii sau a pericolului de atac terorist.

Vizele se pot acorda pentru perioade care să nu depăşească:

- 10 zile, în cazul vizei de scurtă şedere;

- 5 zile, în cazul vizei de tranzit.

Condiţiile de valabilitate a documentelor de trecere a frontierei de stat. Do-

cumentul de trecere a frontierei de stat urmează să fie valabil cel puţin 3 luni de la

data intrării. Valabilitatea documentului de trecere a frontierei de stat în care

urmează să fie aplicată viza trebuie să depăşească valabilitatea vizei solicitate cu

cel puţin 3 luni.

Condiţiile de solicitare a vizei. Cererea de acordare a vizei trebuie să fie

însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat, în care să poată fi aplicată vi-

za, de documente care să justifice scopul călătoriei, precum şi de dovada existenţei

mijloacelor de întreţinere pe timpul şederii şi al părăsirii teritoriului unui stat.

Pot fi acceptate ca dovadă a existenţei mijloacelor băneşti de întreţinere

următoarele: numerarul; cardurile (de debit etc.) însoţite de extrasele din cont (în a

căror bază au fost emise cardurile), care confirmă suma mijloacelor băneşti în con-

turile solicitantului, la care acesta poate avea acces în perioada aflării în teritoriul

unui stat. Extrasele urmează a fi eliberate cu cel mult 10 zile înainte de solicitarea

vizei; prezentarea în scris a garanţiei întreţinerii din partea persoanei care invită.

Mijloacele de întreţinere vor fi apreciate în funcţie de durata, de scopul

şederii şi de media preţurilor la cazare şi la masă din statul de primire înmulţită la

numărul zilelor de şedere. Cuantumul minim al mijloacelor de întreţinere va fi sta-

bilit de Guvern, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne.

21

Condiţiile refuzului de acordare a vizei. Misiunile diplomatice şi oficiile

consulare ale statului au dreptul să refuze eliberarea vizei către străini dacă:

- străinii nu îndeplinesc condiţiile de intrare;

- există vreun motiv de nepermitere a intrării;

- lipseşte invitaţia în original.

Anularea vizei. Viza poate fi anulată: în străinătate, de către misiunile dip-

lomatice sau de oficiile consulare ale statului; la trecerea frontierei de stat, de către

organul de control al frontierei de stat; în ţară, de către autoritatea competentă pen-

tru străini, dacă aceştia:

- au obţinut viză de intrare pe bază de documente sau de informaţii false;

- au introdus ori au încercat să introducă ilegal în teritoriul unui stat alţi

străini, ori au înlesnit transportul sau cazarea acestora;

- au încălcat reglementările vamale sau cele ale frontierei de stat;

- nu mai îndeplinesc condiţiile cerute la acordarea vizei;

- nu respectă scopul pentru care le-a fost acordată viza de intrare;

- după acordarea vizei, au fost declaraţi indezirabili.

Decizia de anulare a vizei se comunică de către misiunea diplomatică sau de

oficiul consular care a acordat viza, dacă solicitantul se află în străinătate, de orga-

nul de control al frontierei de stat, dacă străinul se află la punctul de control al

frontierei de stat, de autoritatea competentă pentru străini, prin decizie de returnare.

La comunicarea deciziei de anulare, pe viză se aplică ştampila „ANULAT”. Iar la

controlul de trecere a frontierei de stat organul de control poate limita perioada de

valabilitate a vizei dacă se constată că străinul nu posedă mijloace de întreţinere

pentru întreaga perioadă de valabilitate. Limitarea se materializează prin înscrierea

pe viză a perioadei pentru care străinul are mijloace de întreţinere

TEMA 4. ACORDAREA ȘI PRELUNGIREA DREPTULUI

DE ȘEDERE PROVIZORIE

Dreptul de ședere temporară/provizorie. Dreptul de ședere temporară pe te-

ritoriul unui stat se acordă străinilor care au intrat în baza unei vize de lungă

22

ședere, precum și celor care sunt exceptați de la obligațivitatea obținerii vizei de

lungă ședere.

Dreptul de sedere temporara pe teritoriul unui stat se poate prelungi succesv,

pentru perioade de pana la un an, daca sunt indeplinite, in continuare, toate condi-

tiile legale pentru acest statut.

Cererile de prelungire a dreptului de sedere provizorie se depun personal de

catre solicitanti, cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea termenului pentru care

li s-a aprobat sederea.

Cererea va fi însoțita de documentul de trecere a frontierei de stat, in original

și în copie, de un certificat medical eliberat de o instituție sanitară publică sau

privată, din care să rezulte ca nu sufera de boli care pot pune in pericol sanatatea

publica, de dovada detinerii legale a spatiului de locuit la adresa la care declara ca

are reședință, de dovada asigurării sociale de sanatate, a mijloacelor de intretinere

și a taxelor aferente prelungirii dreptului de sedere si costului documentului ce se

emite în acest scop, precum si de alte acte prevazute de legislație.

Dovada mijloacelor de intretinere poate fi facuta cu adeverinta de salariu, ta-

lon de pensie, declaratie privind impozitul pe venitul global, extras de cont bancar

ori alte documente echivalente.

Cererea va fi soluționată în termen de 30 de zile de la data depunerii aceste-

ia. În cazurile în care, pentru constatarea îndeplinirii condițiilor de prelungire a

dreptului de ședere, sunt necesare verificari suplimentare, termenul de solutionare

a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

În Republica Moldova, imigrarea în scop de muncă a străinilor se efectuează

în funcţie de necesităţile economiei naţionale în forţă de muncă calificată în cazul

în care ocuparea locurilor de muncă vacante nu poate fi asigurată din resursele

umane autohtone, în conformitate cu prevederile Legii nr. 180 cu privire la

migraţia de muncă şi ale altor acte normative şi tratatelor internaţionale la care Re-

publica Moldova face parte.

Dreptul la muncă se acordă în baza deciziei privind acordarea dreptului la

muncă, eliberată de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

23

(ANOFM), care serveşte drept temei pentru acordarea dreptului de şedere provizo-

riu în scop de muncă şi în baza deciziilor respective; autoritatea competentă pentru

străini eliberează permisul de şedere provizoriu în scop de muncă.

Începând cu decembrie 2010, în cadrul Biroului Migraţiune şi Azil (MAI), a

fost deschis Ghişeul unic de documentare a străinilor aflaţi pe teritoriul Republicii

Moldova, fiind un centru unic de recepţionarea cererilor şi de documentare a stră-

inilor.

Pentru obţinerea dreptului la muncă şi dreptului de şedere provizoriu în scop

de muncă pentru cetăţenii străini invitaţi la muncă, conducătorul întreprinde-

rii/organizaţiei/instituţiei sau reprezentantul împuternicit al acestuia depune la

Ghişeul unic de documentare a străinilor următoarele acte:

a) Demersul întreprinderii/organizaţiei/instituţiei privind acordarea dreptului la

muncă adresat Agenţiei Naţionale şi un demers privind acordarea dreptului de

şedere provizorie în scop de muncă adresat autorităţii competente pentru străini;

b) Cererea-chestionar a lucrătorului-migrant;

c) Copia avizului favorabil eliberat de ANOFM;

d) Extrasul din Registrul de stat al unităţilor de drept şi autorizaţia de activi-

tate/licenţă, după caz;

e) Copia raportului financiar pentru ultima perioadă de gestiune, dacă aceasta

depăşeşte 3 luni;

f) Contractul individual de muncă încheiat pe un termen ce nu depăşeşte termenul

de valabilitate al dreptului de muncă, cu indicarea salariului lunar al străinului, sta-

bilit în mărime nu mai mică decât salariul mediu lunar pe economie prognozat pen-

tru anul gestionar;

g) Copia actului de identitate naţional al străinului, cu menţiunile corespunzătoare

privind trecerea frontierei de stat, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

h) Copia actului de studii sau alt document ce confirmă calificarea specialistului

invitat la muncă tradusă în limba de stat şi legalizată sau apostolată în condiţiile

legislaţiei în vigoare, iar în cazul când străinii se angajează în domeniul

educaţiei/sănătăţii-şi avizul organelor competente ale RM;

24

i) 2 fotografii recente (30-40mm) color, pe un fondal deschis şi uniform.

ANOFM examinează cererea privind acordarea dreptului la muncă şi emite

în termen de până la 30 zile calendaristice decizia privind acordarea dreptului la

muncă care o transmite autorităţii competente pentru străini.

Autoritatea pentru străini examinează cererea privind acordarea dreptului de

şedere în scop de muncă în terme de până la 30 calendaristice şi, în baza deciziei

privind acordarea dreptului la muncă, emite decizia de acordare a dreptului de

şedere provizorie în scop de muncă.

În vederea facilitării condiţiilor pentru obţinerea dreptului de şedere de către

investitorii străini şi alte categorii de imigranţi, a fost modificat cadrului legal în

sensul stabilirii unei proceduri clare şi simplificate de imigrare pentru aceste cate-

gorii de străini, şi, în special, pentru investitorii şi angajaţii zonelor economice li-

bere, exceptarea de a prezenta anumite acte pentru obţinerea dreptului la muncă

Articolul 7 alin. (8) din Legea nr.180.

Astfel, prin modificarea Legii s-a stabilit:

- micşorarea semnificativă a termenului de examinare a dosarelor şi emiterea deci-

ziilor pentru documentarea străinilor, de la 15 zile lucrătoare la 10 şi 5 zile;

- excluderea cotei de imigrare în scop de muncă;

- transpunerea dreptului la muncă (câteva ore săptămânal) a străinilor aflaţi la stu-

dii (întru ajustarea la prevederile Articolului 17 din Directiva UE 2004/114 privind

dreptul la muncă al studenţilor),

- condiţii speciale pentru persoanele detaşate în Republica Moldova pentru o

perioadă de până la 90 de zile calendaristice calculate cumulativ, ce pot desfăşura

activitate de muncă în baza contractelor stipulate la alin. (5) lit. d) şi e). Întreprin-

derea/organizaţia/instituţia, în termen de până la 3 zile lucrătoare de la data intrării

străinului în ţară, va prezenta autorităţii competente pentru străini şi ANOFM

declaraţia pe propria răspundere privind scopul şi durata desfăşurării străinului, cu

anexarea copiilor actelor indicate în prezentul alineat

- (alin 31) - străinii invitaţi la muncă de Guvern sau de organele centrale de specia-

litate ale administraţiei publice, specialiştii sosiţi în baza acordurilor în domeniu la

25

care Republica Moldova este parte, precum şi străinii sosiţi la muncă în cadrul

proiectelor investiţionale care prezintă interes pentru economia naţională sunt

exoneraţi de necesitatea obţinerii avizului ANOFM.

- străinilor sosiţi la muncă în cadrul proiectelor investiţionale ce prezintă interes

pentru economia naţională li se aplică prevederile alin (31), cu condiţia prezentării

documentului de confirmare al Ministerului Economiei.

Pentru invitarea străinului a fost prelungit termenul de şedere de la 2 la 10 ani în

conformitate cu volumul investiţiilor efectuate.

Dreptul la şedere mai mare de 90 de zile. Cetăţenii străini care planifică să

se afle pe teritoriul Republicii Moldova mai mult de 90 de zile, urmează să obţină

de la Biroul Migraţie şi Azil adeverinţa de imigrant.

Pentru aceasta, cetăţeanul străin sau apatrid va depune la Biroul Migraţie şi Azil

(bulevardul Ştefan cel Mare 124, Chişinău), următoarele acte:

- certificatul medical privind starea sănătăţii şi rezultatele testului medical

HIV/SIDA, în original;

- copia paşaportului şi a anexei la paşaport ce conţine viza cu termen valabil;

- copia buletinului de identitate al soţului/soţiei;

- copia adeverinţei de căsătorie sau de divorţ;

- avizul argumentat al ANOFM (pentru cei sosiţi la muncă);

- copia contractului de muncă, pentru imigranţi sosiţi la muncă;

- consimţământul autentificat notarial al persoanei ce acordă spaţiul locativ;

- copia actului de studii;

- 3 fotografii, 5x6 mm;

- chitanţa ce confirmă achitarea taxei de stat.

Ulterior obţinerii adeverinţei de imigrant, cetăţeanul străin sau apatrid

urmează să-şi perfecteze permisul de şedere.

TEMA 5. ACORDAREA DREPTULUI DE ȘEDERE PERMANENTĂ

Dreptul de sedere permanenta se acorda, la cerere, pe perioada nedetermina-

ta, străinilor titulari ai unui drept de sedere. Permisul de şedere permanentă se

26

eliberează pe perioada valabilităţii actului de identitate naţional şi se reînnoieşte

succesiv.

Condiții de acordare a dreptului de ședere permanentă. Dreptul de sedere

permanenta se acorda străinilor, daca indeplinesc, cumulativ urmatoarele conditii:

- au avut o sedere continua si legala pe teritoriul statului în ultimii 5 ani ante-

riori depunerii cererii;

- fac dovada deținerii mijloacelor de întreținere la nivelul salariului minim net

pe economie a statului de primire;

- fac dovada asigurării sociale de sanatate;

- fac dovada deținerii legale a spațiului de locuit, în condițiile legii;

- cunosc limba statului de primire cel puțin la un nivel satisfăcător;

- nu prezintă pericol pentru ordinea publică și siguranța națională.

Străinilor care fac dovada că au efectuat investiții sau au creat locuri de

muncă cu norma întreagă li se poate acorda dreptul de ședere permanentă fără

îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Documente pentru solicitarea dreptului de ședere permanentă. Străinii care

solicită dreptul de ședere permanenta trebuie sa depuna personal la formatiunile

teritoriale ale organelor competente ale statului, o cerere-tip însoțită de urmatoarele

documente:

- documentul de trecere a frontierei de stat;

- acte doveditoare privind detinerea legala a spatiului de locuit;

- acte doveditoare privind mijloacele de intretinere;

- dovada asigurarii sociale de sanatate;

- certificat de cazier judiciar, eliberat de autoritatile competente.

Cu prilejul depunerii cererii, solicitanții vor susține un interviu în vederea

stabilirii nivelului de cunoaștere a limbii statului de primire.

Termenul de soluționare a cererilor este de maximum 6 luni de la data

înregistrării. Pentru motive obiective, organelle competente pot prelungi acest ter-

men cu înștiințarea solicitantului.

27

Aprobarea se comunică în scris solicitantului, în termen de 15 zile lucrătoare

de la soluționarea cererii.

În termen de 30 de zile de la primirea comunicării, străinul căruia i s-a apro-

bat dreptul de ședere permanentă este obligat sa se prezinte la formațiunea terito-

riala unde a fost înregistrată cererea, în vederea eliberării permisului de ședere

permanentă.

Acordarea dreptului de sedere permanenta pentru străinii membri de familie

ai cetațenilor romani se efectueaza cu scutire de la plata taxelor consulare.

Străinii titulari ai unui drept de sedere permanenta au dreptul sa isi stabileasca sau

sa isi schimbe domiciliul pe teritoriul Romaniei in aceleasi conditii ca si cetațenii

romani.

Dreptul de sedere permanenta nu se acorda urmatoarelor categorii de străini:

titulari ai dreptului de sedere temporara pentru studii;

solicitanti de azil;

beneficiari ai protectiei umanitare temporare sau ai protectiei temporare;

titulari ai dreptului de sedere conferit de viza diplomatica sau de serviciu

TEMA 6. ANULAREA ȘI REVOCAREA DREPTULUI DE ȘEDERE

Anularea dreptului de sedere. Organele competente ale statului

anulează, prin decizie motivată, dreptul de ședere permanenta sau temporara,

dacă se constat ulterior că:

- la data acordarii dreptului de sedere permanenta sau a prelungirii dreptului

de sedere temporara nu indeplineati conditiile prevazute de lege în acest

sens;

- dreptul de ședere permanenă sau prelungirea dreptului de ședere temporară a

fost obținut/obținută prin folosirea de informații false, documente false sau

falsificate ori de alte mijloace ilegale;

- dreptul de ședere a fost obținut în baza unei căsătorii de conveniență;

- ati fost îndepărtat anterior de pe teritoriul statului de primire și ați reintrat,

sub o altă identitate, în perioada de interdicție.

28

Revocarea dreptului de sedere. Organele competente ale statului revocă,

prin decizie motivată, dreptul de ședere temporara atunci cînd:

- în urma verificarilor efectuate de Organele competente ale statului sau a

sesizărilor primite de la alte autoritati competente, se constata ca nu mai indepliniti

conditiile pe baza carora v-a fost prelungit dreptul de sedere ori nu mai respectati

scopul pentru care v-a fost acordat acest drept;

- se constată ca ați încălcat reglementările privind frontiera de stat sau pe cele refe-

ritoare la angajarea la muncă a străinilor;

- se constată ca suferiti de o boala ce pune in pericol sanatatea publica si nu va

supuneți masurilor de tratament medical stabilite de autoritatile competente.

Organele competente ale statului revocă, prin decizie motivată, dreptul de

ședere permanentă atunci cînd se constată că rezidentul permanent constituie o

amenințare la adresa ordinii publice, ca urmare a infracțiunilor săvîrșite pe terito-

riul statului de primire.

Anularea dreptului de şedere

Revocarea dreptului de şedere

Aducerea la cunoştinţa străinului a deciziei privind anularea sau revocarea dreptu-

lui de şedere.

TEMA 7. REGIMUL ÎNDEPĂRTĂRII STRĂINILOR

DE PE TERITORIUL UNUI STAT

Autoritatea competentă pentru străini dispune măsura returnării de pe terito-

riul unui stat în următoarele cazuri: străinii au intrat ilegal; şederea acestora pe teri-

toriul unui stat a devenit ilegală; viza a fost anulată; dreptul de şedere provizorie nu

a fost prelungit, a fost anulat sau revocat; dreptul de şedere permanentă a încetat, a

fost anulat sau revocat; cererea de azil a fost respinsă ori a fost anulat statutul de

refugiat sau protecţie umanitară.

Înainte de iniţierea procedurii de returnare, ofiţerul de caz trebuie să ia în

considerare următoarele: aplicarea corectă a legislaţiei naţionale; străinul acceptă

sau nu îndepărtarea şi îşi exprimă intenţia de a contesta măsura returnării; străinul

29

posedă sau nu mijloace financiare necesare îndepărtării; cheltuielile de îndepărtare

a străinului sînt suportate de persoana fizică sau juridică care a invitat străinul;

cheltuielile de îndepărtare a străinului sînt suportate de angajator, persoană fizică

sau juridică, inclusiv în situaţia în care străinul a fost angajat ilegal sau al cărui

permis de şedere nu mai este valabil; există riscul sustragerii; este sau nu necesară

luarea în custodie publică în procesul pregătirii returnării sau în efectuarea proce-

sului de îndepărtare, dacă aplicarea unor măsuri mai puţin coercitive nu ar fi

suficientă; nu există impedimente pentru îndepărtarea străinului; nu există persoane

vulnerabile; starea sănătăţii străinului permite să fie îndepărtat; există sau nu ele-

mente suficiente pentru readmisia străinului de către un stat terţ, în cadrul acorduri-

lor de readmisie sau al altor acorduri bilaterale.

Ofiţerul de caz analizează situaţia străinului şi decide dacă acesta poate sau

nu să fie îndepărtat.

În cazul în care străinul poate fi îndepărtat, ofiţerul de caz întocmeşte un ra-

port (încheiere) motivat în drept şi în fapt, cu propuneri de îndepărtare, care se

aprobă de conducătorul autorităţii competente pentru străini sau al subdiviziunilor

sale teritoriale.

În situaţia în care străinul nu poate fi îndepărtat, ofiţerul de caz întocmeşte

un raport (încheiere) argumentat legal cu soluţia propusă, care se aprobă de către

conducătorul autorităţii competente pentru străini sau al subdiviziunilor sale terito-

riale.

După întocmirea raportului (încheierii), autoritatea competentă pentru străini

sau subdiviziunea sa teritorială emite decizia de returnare, care este adusă la

cunoştinţa străinului, în mod obligatoriu, în cazul în care acesta este prezent.

Străinului i se pune la dispoziţie un exemplar al deciziei de returnare în lim-

ba de stat, precum şi într-o limbă de circulaţie internaţională înţeleasă de acesta, şi

este informat despre măsura aplicării interdicţiei de intrare, în conformitate cu pre-

vederile legislaţiei în vigoare.

Străinul în privinţa căruia s-a dispus măsura returnării este obligat să

părăsească voluntar teritoriul statului care a emis un astfel de ordin.

30

Termenul de părăsire voluntară poate fi prelungit de către autoritatea

competentă pentru străini, în cazul în care există circumstanţe ce ţin de existenţa

copiilor care frecventează şcoala sau existenţa altor legături familiale şi sociale. În

acest caz, străinul este obligat să se prezinte lunar, sau ori de cîte ori este chemat,

la autoritatea competentă pentru străini şi să anunţe despre orice schimbare a

reşedinţei sau statutului său,

În cazul în care decizia de returnare este emisă în privinţa unui minor

neînsoţit, ofiţerul de caz va solicita asistenţa necesară organelor ce ţin de

apărarea drepturilor copilului şi se va asigură că minorul neînsoţit este trimis unui

membru al familiei sale, unui tutore oficial desemnat sau unei instituţii specializate

pentru copii din statul de returnare.

Aducerea la cunoştinţa străinului a deciziei de returnare se realizează de

către ofiţerul de caz.

Decizia de returnare se redactează în două exemplare, în limba de stat şi într-

o limbă de circulaţie internaţională înţeleasă de străin, iar în cazul în care aceasta

nu este posibil, se va recurge la serviciile unui translator autorizat, fapt care va fi

consemnat în decizie.

În cazul în care străinul este prezent, un exemplar al deciziei de returnare se

înmînează acestuia, contra semnătură pe exemplarul care rămîne la autoritatea

competentă pentru străini.

Cererile de readmisie sau de tranzit sînt examinate şi soluţionate de către

ofiţerul de caz, în condiţiile prevăzute de acordurile de readmisie şi protocoalele

adiţionale la acorduri.

În situaţia în care îndepărtarea în baza acordurilor de readmisie nu este

posibilă prin folosirea zborurilor directe pînă în ţara de destinaţie, autoritatea

competentă pentru străini poate solicita altor state tranzitul aeroportuar.

Autoritatea competentă pentru străini va asigura escortarea străinilor pînă în

ţara de destinaţie sau o altă ţară de tranzit în cazul în care: ţara de tranzit sau de

destinaţie solicită ca străinul să fie escortat; este necesară acordarea de asistenţă

medicală străinului în timpul executării măsurilor de îndepărtare; străinul trebuie

31

supravegheat pentru a se preveni săvîrşirea unor fapte de natură penală în timpul

executării măsurilor de îndepărtare; există indicii temeinice că străinul nu va res-

pecta măsura de îndepărtare ori că intenţionează să rămînă în ţara de tranzit.

Împotriva străinului care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice

că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea

naţională sau ordinea publică autoritatea competentă pentru străini va emite o deci-

zie motivată de declarare indezirabil.

Decizia de declarare a străinului indezirabil se va dispune de către autorita-

tea competentă pentru străini din oficiu sau la propunerea altor autorităţi cu

competenţe în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care deţin date sau

indicii temeinice.

În conţinutul deciziei de declarare a străinului indezirabil din raţiuni de secu-

ritate naţională, nu vor fi menţionate motivele care stau la baza acesteia.

În termen de 24 de ore, ofiţerul de caz va consemna decizia de declarare a

străinului indezirabil în Sistemul informaţional integrat automatizat în domeniul

migraţiei şi azilului şi va aplica restricţiile de rigoare în conformitate cu legislaţia

în vigoare.

Dreptul de şedere al străinului încetează de drept la data emiterii deciziei

privind declararea sa drept persoană indezirabilă. Ofiţerul de caz va ridica, în

condiţiile legislaţiei în vigoare, actele de identitate ale străinului eliberate de auto-

ritatea competentă pentru străini, cu excepţia documentelor de călătorie naţionale.

Executarea deciziei de declarare a străinului indezirabil se realizează prin escorta-

rea acestuia de către personalul specializat al autorităţii competente pentru străini

pînă la frontieră sau pînă în ţara de origine. La solicitarea motivată a autorităţii

competente pentru străini, în privinţa străinilor declaraţi indezirabili, instanţa

judecătorească poate dispune luarea în custodie publică.

Autoritatea competentă pentru străini este responsabilă de executarea

măsurii de expulzare a străinului care a săvîrşit o contravenţie sau o infracţiune şi

în privinţa căruia există o hotărîre judecătorească definitivă.

32

În acest sens, autoritatea competentă pentru străini va emite o decizie prin

care va aduce la cunoştinţa străinului, în limba de stat sau într-o limbă de circulaţie

internaţională pe care o înţelege, hotărîrea instanţei de judecată cu privire la expul-

zare. În cazul în care aceasta nu este posibil, se va recurge la serviciile unui transla-

tor autorizat, fapt care va fi consemnat în decizie.

În termen de 24 de ore, ofiţerul de caz va consemna măsura de expulzare a

străinului în Sistemul informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei şi

azilului şi va aplica restricţiile de rigoare în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Dacă străinul nu deţine document de identitate pentru trecerea frontierei de

stat sau mijloace financiare suficiente, autoritatea competentă pentru străini va so-

licita instanţei judecătoreşti ca, pînă la efectuarea expulzării, străinul să fie luat în

custodie publică. Măsura de luare în custodie publică se va realiza în conformitate

cu prevederile legislaţiei în vigoare şi doar în vederea pregătirii procesului de ex-

pulzare.

Expulzarea se va efectua în mod obligatoriu sub escortă, prin însoţirea stră-

inului de către personalul specializat al autorităţii competente pentru străini pînă la

punctul de trecere a frontierei de stat, deschis pentru traficul internaţional, ori pînă

în ţara de origine, de tranzit sau de destinaţie.

Autoritatea competentă pentru străini nu va admite expulzarea străinului

într-un stat în care există temeri justificate că viaţa îi va fi pusă în pericol ori că va

fi supus unor torturi, tratamente inumane sau degradante, cu excepţia cazurilor în

care această decizie a fost luată pe motive de securitate naţională sau ordine

publică.

Străinul nu va fi expulzat pînă la dispariţia motivelor pe care a fost

întemeiată decizia de expulzare, în cazul în care este bănuit, învinuit sau inculpat

într-o cauză penală, iar procurorul sau instanţa de judecată a dispus obligarea lui de

a nu părăsi teritoriul Republicii Moldova şi nu există nici o încuviinţare de a ieşi

din ţară sau a fost condamnat prin hotărîre judecătorească rămasă definitivă şi are

de executat o pedeapsă privativă de libertate, pedeapsă penală sub formă de

amendă sau de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

33

TEMA 8. DREPTURILE, LIBERTĂȚILE ȘI ÎNDATORIRILE FUNDA-

MENTALE ALE CETĂȚEANULUI STRĂIN

Străinii aflaţi legal în teritoriul unui stat se bucură de aceleaşi drepturi şi

libertăţi ca şi cetăţenii, precum şi de drepturile prevăzute în tratatele internaţionale

la care statul dat este parte, cu excepţiile stabilite de legislaţia în vigoare.

Pe timpul aflării sau şederii, străinii sînt obligaţi să respecte legislaţia statu-

luide primire şi să se supună, în condiţiile legii, controlului organelor abilitate.

Dreptul de proprietate, de posesiune, de folosinţă sau de dispoziţie asupra

unui bun imobiliar pe teritoriul Republicii Moldova nu oferă străinului prioritate la

obţinerea dreptului de şedere pe teritoriul ei.

Străinii au dreptul să desfăşoare activitate de muncă pe teritoriul statului de

primire doar cu permisiunea organelor abilitate.

Străinii sînt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de

intrare şi, după caz, dreptul de şedere pe teritoriul ţării, precum şi să părăsească sta-

tul la expirarea termenului de şedere acordat.

Pe durata şederii, străinii sînt obligaţi să declare autorităţii competente pen-

tru străini, în termen de 15 zile calendaristice, schimbarea documentului de trecere

a frontierei de stat.

Furtul sau pierderea documentului de trecere a frontierei de stat, a permisului

de şedere sau a documentelor de călătorie se declară organului de poliţie teritorial

în termen de 15 zile calendaristice.

TEMA 9. DOCUMENTAREA STRĂINILOR

Autoritatea competentă pentru străini eliberează străinului căruia i s-a acor-

dat sau i s-a prelungit, după caz, dreptul de şedere în Republica Moldova ori căruia

i s-a recunoscut statutul de apatrid următoarele acte de identitate:

- permis de şedere provizorie - străinului căruia i s-a acordat sau i s-a prelun-

git, după caz, dreptul de şedere provizorie;

34

- permis de şedere permanentă - străinului, cu excepţia apatrizilor, căruia i s-a

acordat drept de şedere permanentă în Republica Moldova;

- buletin de identitate pentru apatrizi şi, la cerere, document de călătorie –

apatridului căruia i s-a acordat drept de şedere permanentă în Republica

Moldova sau i s-a recunoscut statutul de apatrid.

Actele de identitate se perfectează de organul competent desemnat de Gu-

vern. Cererea de eliberare a actelor de identitate pentru străini se depune la Ghişeul

Unic, instituit în cadrul autorităţii competente pentru străini.

Permisul de şedere şi buletinul de identitate pentru apatrizi atestă identitatea

străinului şi dreptul de şedere în Republica Moldova, precum şi durata şi scopul

pentru care i s-a acordat acest drept.

Titularul permisului de şedere sau al buletinului de identitate pentru apatrizi

este obligat să aibă în permanenţă asupra sa documentul, să nu îl înstrăineze şi să îl

prezinte la solicitarea organelor abilitate.

Valabilitatea permisului de şedere provizorie este limitată la perioada pentru

care s-a acordat sau, după caz, s-a prelungit dreptul de şedere provizorie a titularu-

lui în Republica Moldova.

Permisul de şedere provizorie se reînnoieşte de fiecare dată cu ocazia pre-

lungirii dreptului de şedere provizorie.

Permisul de şedere permanentă se eliberează la data acordării dreptului de

şedere permanentă în Republica Moldova, pe perioada valabilităţii actului de iden-

titate naţional, şi se reînnoieşte succesiv.

Buletinul de identitate pentru apatrizi se eliberează la data acordării dreptului

de şedere permanentă în Republica Moldova, în conformitate cu legislaţia în vi-

goare privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte.

Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova eliberează

titlu de călătorie străinului aflat temporar în străinătate, cu drept de şedere valabil

în Republica Moldova, care nu mai este în posesia unui document de identitate va-

labil pentru trecerea frontierei de stat şi care, din motive obiective, nu poate obţine

un asemenea document de la reprezentanţa diplomatică a ţării al cărei cetăţean este.

35

Documentul de călătorie face dovada identităţii şi a calităţii de apatrid cu

drept de şedere în Republica Moldova a titularului şi îi dă dreptul de a ieşi şi de a

intra în ţară prin orice punct de trecere a frontierei de stat deschis traficului

internaţional de călători.

În cazul în care titularului permisului de şedere, al buletinului de identitate

pentru apatrizi sau al documentului de călătorie i se anulează dreptul de şedere

provizorie sau permanentă, documentul se anulează la data deciziei de anulare şi se

retrage cel tîrziu la data la care această decizie este adusă la cunoştinţă străinului.

În cazul în care îşi pierde calitatea de apatrid cu drept de şedere permanentă

în Republica Moldova, titularul buletinului de identitate pentru apatrizi are

obligaţia de a depune documentul la autoritatea competentă pentru străini, care îl

retrage şi îl anulează.

Autoritatea competentă pentru străini eliberează străinului un nou permis de

şedere, buletin de identitate sau document de călătorie în locul celui declarat furat,

pierdut, deteriorat sau distrus, în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la

data la care a fost sesizată.

Permisele de şedere, buletinele de identitate pentru apatrizi şi documentelor

de călătorie deteriorate se retrag şi se anulează de către autoritatea competentă pen-

tru străini.

Forma şi conţinutul actelor de identitate pentru străini prevăzute în prezentul

capitol se stabilesc prin Legea nr.273-XIII din 9 noiembrie 1994 privind actele de

identitate din sistemul naţional de paşapoarte.

Pentru examinarea cererii de acordare, de prelungire a dreptului de şedere

provizorie, de acordare a dreptului de şedere permanentă, precum şi pentru elibera-

rea actelor de identitate străinilor se percepe taxă de stat.

TEMA 10. EVIDENȚA STRĂINILOR, PRELUCRAREA DATELOR CU

CARACTER PERSONAL ȘI CONDIȚIILE DE AFLARE PE TERITORIUL

UNUI STAT STRĂIN

36

Evidenţa străinilor în cadrul Subsistemului informaţional al autorităţii com-

petente pentru străini. La nivelul autorităţii competente pentru străini se constituie

Subsistemul informaţional (parte componentă a Sistemului informaţional integrat

automatizat în domeniul migraţiei şi azilului), ca sistem complex de prelucrare a

datelor cu caracter personal ale străinilor, necesar îndeplinirii atribuţiilor legale cu

privire la admisia, şederea şi îndepărtarea străinilor.

Regulamentul de funcţionare şi de utilizare a Subsistemului informaţional al

autorităţii competente pentru străini se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor

interne. În scopul aplicării prevederilor prezentei legi, a regulamentelor sau a

instrucţiunilor emise în baza acestei legi, autoritatea competentă pentru străini,

Poliţia de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, alte organe ab-

ilitate cu funcţii în domeniul migraţiei pot efectua activităţi de prelucrare a datelor

cu caracter personal ale străinilor.

Prelucrarea şi protecţia datelor personale ale străinilor se efectuează în

condiţiile legii.

Evidenţa străinilor care intră sau ies de pe teritoriul unu stat se efectuează la

momentul trecerii frontierei de stat, prin aplicarea menţiunii respective în actele de

identitate naţionale şi prin introducerea informaţiei din aceste acte în Sistemul

informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei şi azilului.

Străinilor care nu au obligaţia de a obţine viză de intrare li se permite intra-

rea pe teritoriul ţării şi se pot afla pînă la 90 de zile în decursul a 6 luni, începînd

cu data primei intrări în ţară.

Străinii aflaţi temporar în mod legal pot rămîne pe teritoriul statului de

destinație numai pînă la data la care încetează dreptul de aflare stabilit prin viză

sau, după caz, permisul de şedere ori buletinul de identitate pentru apatrizi.

TEMA 11. REGIMUL APLICABIL UNOR CATEGORII

SPECIALE DE STRĂINI

Regimul juridic aplicabil străinilor minori aflaţi pe teritoriul Republicii

Moldova fără reprezentanţii lor legali. În cazul străinilor minori care au intrat şi

37

rămîn neînsoţiţi, autoritatea competentă pentru străini procedează după cum

urmează:

- stabileşte identitatea şi modul lor de intrare în ţară;

- le asigură, indiferent de modul de intrare, reprezentarea printr-o instituţie

competentă potrivit legii, care le va oferi protecţia şi îngrijirea necesară, in-

clusiv cazarea în centre speciale de ocrotire a minorilor, în aceleaşi condiţii

ca şi minorii cetăţeni ai statului de primire;

- adoptă măsuri de identificare a părinţilor, indiferent de locul lor de reşedinţă,

în scopul reîntregirii familiei;

- pînă la identificarea părinţilor, acordă acces minorilor de vîrstă şcolară la

sistemul de învăţămînt;

- în cazul în care părinţii nu au reşedinţă pe teritoriul statului de primire,

returnează minorul în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost

identificaţi alţi membri de familie, cu acceptul acestora;

- în cazul în care părinţii ori alţi membri de familie nu au fost identificaţi sau

minorul nu este acceptat în statul de origine, acordă acestuia drept de şedere

provizorie pe teritoriul statului de primire.

La interviul cu străinii minori care intră neînsoţiţi sau care rămîn neînsoţiţi

pe teritoriul unui stat, asistă specialistul în domeniul ocrotirii drepturilor copilului.

În scopul identificării unor soluţii adecvate, autoritatea competentă pentru

străini cooperează cu alte instituţii, precum şi cu organizaţii naţionale şi

internaţionale specializate în domeniul ocrotirii drepturilor copilului.

Accesul străinilor minori la educaţie. Străinii minori care locuiesc într-un

stat au acces la învăţămîntul primar în aceleaşi condiţii ca şi minorii cetăţeni ai sta-

tului de primire.

Organul abilitat în domeniul învăţămîntului stabileşte, potrivit legii, limitele

şi condiţiile recunoaşterii şi echivalării studiilor efectuate în ţara de origine pentru

înscrierea elevilor străini în sistemul naţional de învăţămînt.

38

Repatrierea. Dreptul la repatriere se acordă persoanelor care s-au născut

într-un stat şi care, din anumite motive, nu au dobîndit cetăţenia acelui stat, precum

şi urmaşilor acestora, indiferent de locul lor de trai.

Confirmarea de repatriere constituie un temei pentru eliberarea permisului

de şedere permanentă pe teritoriul unui stat sau a buletinului de identitate pentru

apatrizi.

Depunerea cererii privind recunoaşterea statutului de apatrid. Procedura de

recunoaştere a statutului de apatrid poate fi iniţiată din oficiu, de către autoritatea

competentă pentru străini sau la cererea persoanei care pretinde că nu are cetăţenie.

Cererea privind recunoaşterea statutului de apatrid poate fi depusă în scris

sau verbal la autoritatea competentă pentru străini.

Cererea privind recunoaşterea statutului de apatrid depusă în scris va fi

semnată de către solicitant personal. În cazul în care solicitantul este analfabet, ac-

est fapt va fi consemnat într-un proces-verbal la prezentarea cererii verbale.

Dacă solicitantul nu vorbeşte limba de stat, acestuia i se va oferi un interpret

care vorbeşte limba lui maternă sau o altă limbă înţeleasă de el.

Cererea trebuie să conţină, de asemenea, o expunere clară şi detaliată a fap-

telor, informaţiilor şi probelor necesare în sprijinul cererii şi, în special, în ea tre-

buie să fie menţionat locul naşterii solicitantului, legăturile sale de rudenie cu alte

persoane care deţin cetăţenia unui stat, locul său de reşedinţă obişnuită în orice alt

stat şi durata acesteia.

Dacă persoana nu poate oferi nici un document din motive independente de

voinţa lui, autoritatea competentă pentru străini va emite decizia privind

recunoaşterea sau respingerea cererii de recunoaştere a statutului de apatrid în baza

informaţiilor, confirmate documentar, pe care le-a avut la dispoziţie.

În momentul depunerii cererii, funcţionarul autorităţii competente pentru

străini va informa verbal solicitantul despre drepturile şi obligaţiile pe care acesta

le are pe parcursul procedurii.

Examinarea cererii. Cererea privind recunoaşterea statutului de apatrid va fi

soluţionată de autoritatea competentă pentru străini într-un termen de pînă la 6 luni

39

de la data înregistrării acesteia. În funcţie de dificultatea cazului, termenul de

soluţionare poate fi prelungit cu cîte o lună, dar prelungirea nu va depăşi în total 6

luni.

În cursul examinării cererii, autoritatea competentă pentru străini va între-

prinde măsurile necesare pentru colectarea informaţiilor de la locul de naştere a so-

licitantului, de la locul său de reşedinţă sau de la ultimul domiciliu, de asemenea va

solicita informaţii statului a cărui cetăţenie o deţin membrii familiei lui şi părinţii.

Drepturile şi obligaţiile solicitantului în cadrul procedurii de recunoaştere a

statutului de apatrid. În perioada examinării cererii, solicitantul are dreptul să se

afle în teritoriul statului de primire şi poate fi îndepărtat de pe teritoriul acesteia

doar în cazul în care există motive de securitate naţională sau de ordine publică.

Autoritatea competentă pentru străini eliberează solicitantului un certificat ce

îi confirmă statutul (certificat de confirmare) pe toată perioada examinării cererii.

În comunicarea verbală sau scrisă solicitantul poate folosi limba maternă sau

o altă limbă pe care o posedă.

În timpul procedurii, solicitantul este obligat: să colaboreze pe deplin cu au-

toritatea competentă pentru străini; să prezinte probe sau orice altă informaţie

relevantă pentru recunoaşterea statutului său de apatrid; să se prezinte la autoritatea

competentă pentru străini pentru a fi intervievat ori de cîte ori va fi nevoie; să res-

pecte legislaţia statului de primire.

Interviul. În termen de 15 zile lucrătoare de la depunerea cererii, autoritatea

competentă pentru străini va efectua un interviu cu solicitantul.

Interviul este consemnat în scris într-o notă de interviu, care va cuprinde

următoarele informaţii: datele de identitate (numele şi prenumele actual, numele şi

prenumele deţinute anterior, cetăţenia anterioară, sexul, locul şi data naşterii, nu-

mele părinţilor); faptul prezentării oricărei informaţii necesare în soluţionarea cere-

rii; datele cu privire la documentele prezentate (tipul, numărul documentului, ter-

menul de valabilitate, data şi locul eliberării, denumirea autorităţii care l-a elibe-

rat); starea civilă, locul încheierii căsătoriei; ocupaţia şi studiile; locul de reşedinţă

în statul de primire.

40

În cadrul interviului, solicitantul trebuie să declare motivele depunerii cererii

şi să transmită orice dovezi disponibile care nu au fost prezentate anterior în susţ-

inerea acesteia. Despre această obligaţie solicitantul va fi informat la începutul in-

terviului.

În timpul interviului, minorii neînsoţiţi vor fi asistaţi de către reprezentantul

instituţiei în care sînt plasaţi, acesta fiind desemnat de administraţia instituţiei, iar

în cazul minorilor însoţiţi – de către unul din părinţi sau de un reprezentant ale

cărui împuterniciri rezultă din lege sau dintr-un act juridic.

Persoanele cu tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) decla-

rate incapabile sau persoanele cu capacitatea de exerciţiu limitată vor fi însoţite în

cadrul interviului de tutore sau, după caz, de curator, în condiţiile legii.

Nota de interviu va fi semnată de solicitant, de funcţionarul care a realizat

interviul, iar în cazul prezenţei unui interpret, şi de interpret; în cazul unui minor

neînsoţit, nota de interviu va fi semnată şi de reprezentantul desemnat al acestuia,

iar în cazul unei persoane cu tulburări psihice declarată incapabilă sau al unei per-

soane cu capacitatea de exerciţiu limitată – de tutorele sau curatorul acesteia.

Dovezile. În timpul examinării cererii, solicitantul poate prezenta dovezi şi

orice informaţii suplimentare în sprijinul cererii depuse.

Actele publice emise de autorităţile altor state sînt acceptate de către autori-

tatea competentă pentru străini drept fapte cu forţă probatorie.

În vederea obţinerii documentelor necesare în sprijinul cererii, autoritatea

competentă pentru străini va contacta autorităţile altor state, misiunile diplomatice

şi oficiile consulare ale Republicii Moldova acreditate peste hotare.

Autoritatea competentă pentru străini va înceta procedura de recunoaştere a

statutului de apatrid în următoarele cazuri: decesul solicitantului; retragerea cererii;

neprezentarea solicitantului la interviu în pofida notificărilor scrise repetate.

Autoritatea competentă pentru străini emite decizia privind recunoaşterea

sau respingerea cererii de recunoaştere a statutului de apatrid în baza tuturor

informaţiilor şi dovezilor disponibile.

41

Decizia privind recunoaşterea statutului de apatrid se aduce la cunoştinţa so-

licitantului în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii, prin comunicare

directă.

Străinului căruia i s-a recunoscut statutul de apatrid i se eliberează actele de

identitate, acesta se bucură de drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de

legislația în vigoare cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizi-

lor.

Cazul minorului neînsoţit căruia i s-a recunoscut statutul de apatrid va fi re-

ferit autorităţii tutelare de la locul aflării minorului în vederea asigurării respectării

drepturilor şi intereselor lui legitime.

Cererea privind recunoaşterea statutului de apatrid poate fi respinsă dacă:

- solicitantul primeşte protecţie sau asistenţă de la organele ori agenţiile

Naţiunilor Unite – exceptînd Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi –

pe durata acordării protecţiei sau asistenţei;

- există motive serioase să se considere că solicitantul a săvîrşit o infracţiune

împotriva păcii, o crimă de război sau o crimă împotriva umanităţii,

prevăzute de tratatele internaţionale;

- există motive serioase să se considere că solicitantul a săvîrşit o infracţiune

nonpolitică gravă în afara Republicii Moldova înainte de a fi admis pe terito-

riul ei;

- există motive serioase să se considere că solicitantul a fost acuzat de

săvîrşirea unor fapte contrare scopurilor şi principiilor Naţiunilor Unite;

- solicitantul deţine cetăţenia statului de primire sau a unui alt stat.

Decizia motivată privind respingerea cererii de recunoaştere a statutului de

apatrid se comunică solicitantului în scris, în termen de 3 zile lucrătoare de la data

emiterii. Decizia poate fi contestată în instanţa de judecată conform legislaţiei în

vigoare.

Autoritatea competentă pentru străini poate anula, printr-o decizie motivată,

statutul de apatrid acordat în condiţiile prezentei legi dacă se stabileşte că unele

42

acte sau dovezi care au fost decisive pentru recunoaştere sînt false şi nu există mo-

tive pentru menţinerea statutului de apatrid.

Decizia motivată privind anularea statutului de apatrid se aduce la cunoştinţa

beneficiarului în scris, în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii. Decizia

poate fi contestată în instanţa de judecată conform legislaţiei în vigoare.

Statutul de apatrid încetează în mod automat atunci cînd apatridul dobîndeşte

cetăţenia statului de primire sau cetăţenia unui alt stat.

Apatridul va informa, în termen de 30 de zile, autoritatea competentă pentru

străini despre faptul dobîndirii cetăţeniei statului de primire sau a unui alt stat.

TEMA 12. CARACTERISTICA GENERALĂ ȘI

GESTIONAREA IMIGRAȚIEI

Emigrația este actul sau fenomenul părăsirii țării sau regiunii natale de către

un individ sau grup de indivizi pentru a se stabili în alta. Fenomenul privit nu prin

prisma țării de origine, ci din cea a țării de destinație este cunoscut drept imigrație.

Mișcările comunităților omenești mai înainte de apariția granițelor naționale, sau

petrecute în interiorul unui stat poartă denumirea de migrație.

Emigrarea poate avea diferite motive, unele politice, altele economice, sau

chiar personale (precum căsătoria cu un cetățean al unui alt stat. În alte cazuri, oa-

meni în vârstă din țări bogate, dar cu o climă rece, aleg să se mute în alte țări cu o

climă mai caldă, după ce ies la pensie.

Cei mai mulți emigranți politici sau economici se mută în noile regiuni sau

țări însoțiți de toți membrii familiilor lor, sperând să găsească condiții mai bune de

muncă, o piață a muncii mai dezvoltată sau pur și simplu un climat de pace. De-a

lungul istoriei, numeroși emigranți s-au reîntors în patriile lor, după ce au reușit să

strângă suficienți bani în țările de adopție. În unele cazuri, emigranții se mută în

țări care se deosebesc profund de țările de origine prin tradițiile culturale, econo-

mice sau religioase. În astfel de cazuri, emigranții încearcă de cele mai multe ori

să-și păstreze cultura, tradițiile sau limba, pe care de cele mai multe ori le transmit

urmașilor. Conflictul dintre cultura nativă și cea a țării de adopție poate crea con-

43

traste sociale, care pot duce la neînțelegerea de către noii veniți a unor sisteme so-

ciale sau legale pe care le găsesc ciudate. Pentru a mai ușoară integrare în țara de

adopție, dar și pentru a ajuta la păstrarea tradițiilor, emigranții se organizează în

comunități și asociații.

Emigrația a avut o influență profundă în lumea secolelor al XIX-lea și al

XX-lea, în special în țări precum Statele Unite ale Ameri-

cii, Canada, Brazilia, Argentina, Australia sau Noua Zeelandă.

Fenomenele emigrației și imigrației nu trebuie confundate cu cel al migrației

involuntară – transferurile de populație sau epurarea etnică.

Previziunile OIM arată că din anul 2010 fenomenul migrației se va diminua

semnificativ la nivel global. Astfel, dacă între 2000 și 2005 s-au înregistrat aprox-

imativ 3,3 milioane de emigranți pe an, rata celor care părăsesc țara de origine între

2005 și 2010 este estimată la 2,5 milioane pe an. În plus, pentru 2010 - 2050 se

estimează 2,3 milioane de emigranți pe an.

44

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. Cristina Burian, Fenomenul migrației și statutul juridic al străinului în drep-

tul internațional public, Editura Alma Mater, Chișinău, 2010

2. Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția

6, Editura CHBeck, București, 2011

3. Alexandru Burian; Oleg Balan; Eduard Sebenco, Drept internaţional public,

Editia a 2-a. - Chişinău, CEP USM, 2005

4. Aurora Ciucă, Drept internațional public, Editura Cugetarea, Iași 2000

5. Constantin Lazăr, Drepturile omului. Culegere de documente internaţionale,

Cimişlia, 1996

6. Stelian Scăunaș, Drept internațional public, Editura AllBeck, București,

2002

7. Stelian Scăunaș, Răspunderea internațională pentru violarea dreptului

internațional, Editura AllBeck, București, 2002

8. Corneliu-Liviu Popescu, Protecția internațională a drepturilor omului, Note

de curs, Editura AllBeck, București, 2000

9. Raluca Miga Beșteliu, Catrinel Brumar, Protecția internațională a drepturilor

omului – Note de curs, Ediția 5, Editura Universulș Juridic, București, 2010

10. Stelian Scăunaș, Dreptul internațional al drepturilor omului, Editura, All-

Beck, București, 2003

11. Aurel Preda-Mătăsaru, Tratat de drept internațional public, Editura Lumina

Lex, București, 2002

12. Florian Coman, Drept internațional public, Ediția 2, Editura Sylvi,

București, 2002

13. Aurel Teodor Moldovan, Expulzarea, extrădarea și readmisia în dreptul

internațional, Editura AllBeck, București, 2004

14. Aurel Teodor Moldovan, Expulzarea, extrădarea și readmisia în dreptul

internațional, Ediția 2, Editura Hamangiu, București, 2012

15. Alexei Potînga, Gheorghe Costachi, Asigurarea drepturilor omului în lume,

Editura Epigraf, Chișinău, 2003

45

16. CDOM, Manualul funcționarului public în domeniul drepturilor omului,

Editura Arc, Chișinău, 2011

17. Dumitru Mazilu, Drept internațional public, Editura Lumina Lex, București

2002

18. Raluca Miga-Beșteliu, Drept internațional: Introducere în dreptul

internațional public, Ediția 3, Editura AllBeck, București, 2003

19. Eugen Popescu, Drept internațional umanitar – Dreptul conflictelor armate –

Dreptul războiului, Editura Universul Juridic, București, 2011

20. Ionel Cloșcă, Ion Suceavă, Dreptul internațional umanitar, Casa de editură și

presă ,,Șansa”, București, 1992

21. Marian Mihăilă, Elemente de drept internațional public și privat, Editura

AllBeck, București 2001

22. Marțian I.Niciu, Drept internațional public, Vol.I, Ediția II, Editura

Fundației Chemarea, Iași, 1995

23. Marțian I.Niciu, Drept internațional public, Vol.II, Ediția II, Editura

Fundației Chemarea, Iași, 1996

24. Stelian Scăunaș, Drept internațional public, Ediția II, Editura CHBeck,

București 2007

25. Vasile Popa, Petre Petrișor, Octav Cozmâncă, Elemente de drept

Internațional Public, Presa Universitară Română, Timișoara 1994

26. Memoria Refugiului, cond. ed. A. Barbăneagră, Garuda-art, Chişinău 2000

27. Diana Sârcu – Scobioală, Dreptul Internaţional al Drepturilor Omului. Note

de curs, Chişinău, 2009

28. Reprezentanța ÎCNUR, Manual referitor la proceduri și criterii de determi-

nare a statutului de refugiat, reeditat, Geneva, 1992, retipărit, Chișinău 2000

29. Cristina-Narcisa Vergatti, Statutul juridic al refugiaților, Editura I.R.D.O.,

București, 2009

30. Kate Jastram, Marilyn Achiron, Protecția Refugiaților: Ghid cu privire la

dreptul internațional al refugiaților, Ghid pentru parlamentar nr.2, UNHCR, 2001

46

31. UNHCR, Statutul juridic al refugiaților și solicitanților de azil și Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, Chișinău, 2001

32. Gheorghe Iancu, Dreptul de azil. Privire comparativă cu statutul juridic al

refugiatului, Editura AllBeck, București, 2002

33. Mihaela Roxana Prisacariu, Statutul juridic al minorităților naționale, Editu-

ra CH.Beck, București, 2010

34. Victor-Dan Zlătescu, Irina Moroianu Zlătescu, Refugiații și statutul lor jurid-

ic, Editura I.R.D.O., București, 1992

35. Nicoleta Cristuș, Jurisprudența națională în domeniul azilului, Editura

R.A.M.O., București, 2005

36. Călina Tofan, Femeia în zonele de conflict, Î.E.P. Știința, Chișinău, 2006

37. UNHCR, Cunoașterea drepturilor refugiaților pentru educația toleranței,

Reeditat, Chișinău, 2005

38. Drepturile omului şi organismele internaţionale. Ghid pentru victime,

Chişinău, 1996

39. Drepturile omului – principalele instrumente cu caracter universal la care

Republica Moldova este parte, Ed. Garuda Art, 1998

40. Jean-Pierre Marguenaud, La Cour europeenne des droits de l’homme, Paris,

Dalloz 1997

41. Дети-беженцы. Рекомендации по обеспечению защиты и помощи,

УВКБ ООН, Женева 1994