-
1
-
2
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA
METODE DE INVESTIGAŢII SANITARO - PARAZITOLOGICE
A COMPONENTELOR MEDIULUI AMBIANT
(Indicaţii metodice)
Chişinău - 2011
-
3
Prezentele Indicaţii metodice au fost elaborate de specialiştii
Centrului Naţional de
Sănătate Publică – Vera Lungu, Nina Tălămbuţă, doctor în
biologie, Oleg Chihai, doctor
în biologie, Ana Varticean, Svetlana Neaga; Centrului de
Sănătate Publică mun. Chişinău
- Valentina Goraş şi sunt destinate medicilor de laborator care
activează în laboratoare
bacteriologice şi parazitologice, responsabile de monitoringul
parazitologic al mediului.
Ele pot fi utilizate şi ca material didactic pentru pregătirea
universitară şi postuniversitară
a lucrătorilor medicali.
Referenţi
Gabriel Obreja, dr. în medicină, conferenţiar universitar, USMF
„N. Testemiţanu”.
Dumitru Erhan, dr. habilitat în biologie, Institutul de
Zoologie, AŞM
Aprobate la Şedinţa Consiliului de Experţi ai Ministerului
Sănătăţii al Republicii
Moldova
Din ” 31 ” martie 2011, Proces verbal nr. 2
-
4
CUPRINS
1. Destinaţii şi domeniu de
aplicare................................................................................7
2. Referinţe
normative.....................................................................................................7
3. Monitoringul parazitologic al mediului
ambiant....................................................8-13
4. Evaluarea rezultatelor investigaţiilor
sanitaro-parazitologice a mediului............13-15
5. Utilajul pentru investigaţii
sanitaro-parazitologice...................................................
15
5.1. Aparate, instrumentar,
optică................................................................................15-16
5.2.
Sticlărie....................................................................................................................16-17
5.3.
Reagenţi.................................................................................................................17-18
5.4. Pregătirea
reagenţilor............................................................................................18-20
6. Metodologia cercetărilor sanitaro-parazitologice ale
componentelor mediului
ambiant........................................................................................................................20
6.1. Investigarea
solului.................................................................................................20-21
6.1.1. Metoda de investigare ovoscopică a solului după
Romanenko...........................21-23
6.1.2. Metoda larvoscopică de cercetare a solului după Baermann
..............................23-24
6.1.3. Metoda larvoscopică de cercetare a solului după
Şupryaga.....................................24
6.1.4. Diferenţierea larvelor de nematode după metoda
Коrt.............................................24
6.1.5. Metoda de investigare a solului la chisturi de protozoare
patogene după
Padcenko..............................................................................................................24-25
6.2. Investigarea fructelor şi
legumelor.........................................................................25-28
6.3. Investigarea
apei..........................................................................................................28
6.3.1. Metodele de cercetare a apei potabile şi a apei din
bazinele de înot....................28-29
6.3.1.1. Metoda de
filtrare...............................................................................................29-30
6.3.1.2. Metoda de
coagulare..........................................................................................30-32
6.3.2. Metodele de cercetare a apei din bazinele de
suprafaţă........................................32-35
6.3.3 Metodele de cercetare a apelor
reziduale...................................................................35
6.3.3.1. Metoda de investigare ovoscopică a apelor reziduale
după Romanenko ........35-36
6.3.3.2.Metoda de investigare a apelor reziduale la chisturi de
protozoare
patogene după Padcenko
........................................................................................36
-
5
6.3.4. Investigarea apelor
meteorice..............................................................................36-37
6.4. Investigarea nămolului de pe fundul bazinelor
acvatice..............................................37
6.5. Investigarea nămolului apelor
reziduale.................................................................37-38
6.5.1. Metoda de investigare ovoscopică a nămolului apelor
reziduale după Romanenko
............................................................................................................................................38
6.5.2. Metoda de investigare a nămolului apelor reziduale la
chisturi
de protozoare patogene după
Padcenko.............................................................38-39
6.6. Investigarea rezidurilor zootehnice după Romanenko şi
Cerepanov.....................39-40
6.7. Investigarea lavajelor de pe obiecte de uz casnic, mâini şi
jucării..............................40
6.7.1. Metoda de investigare ovoscopică a
lavajelor..........................................................40
6.7.2. Metoda de investigare a lavajelor la chisturi de
protozoare patogene.................40-41
6.8. Investigarea zăpezii după
Cernâşov.............................................................................41
6.9. Investigarea rezidurilor menajere
solide................................................................41-42
7. Metode suplimentare de investigare
parazitologică....................................................42
7.1. Metoda de cercetare parazitologică a particulelor de praf
şi a aerului după
Kaledin şi
Romanenko...........................................................................................42-43
8. Metode de determinare a viabilităţii agenţilor
parazitari……………………………43
8.1. Determinarea viabilităţii ouălor şi larvelor de helminţi
………………………..........43
8.1.1. Determinarea viabilităţii ouălor şi larvelor de helminţi
după aspectul exterior..43-46
8.1.2. Metoda Fulleborn ………………………………………………………………....46
8.1.3. Metoda cultivării pe hârtie de filtru în eprubetă (Harada
şi Mori)……………..46-48
8.1.4. Determinarea viabilităţii ouălor şi larvelor de helminţi
prin metoda de
colorare.................................................................................................................48-49
8.2. Determinarea viabilităţii chisturilor de protozoare
patogene......................................49
8.2.1. Determinarea viabilităţii chisturilor de protozoare
patogene după aspectul
exterior.................................................................................................................49-50
8.2.2. Determinarea viabilităţii chisturilor de protozoare
patogene prin metoda de
colorare.................................................................................................................50-51
9. Concluzie…………………………………………………………………………..51-52
10. Bibliografie…………………………………………………………………….....….52
-
6
1. Destinaţii şi domeniu de aplicare
Prezentele indicaţii metodice stipulează metodele supravegherii
parazitologice
de laborator a componentelor mediul ambiant (sol, apa potabilă,
apa bazinelor
naturale, ape reziduale şi sedimentele acestora, dejecţii şi
reziduri zootehnice, obiecte
de uz casnic etc.), privind starea sanitară a întreprinderilor
comunale, agricole,
alimentare, unităţilor comerciale, instituţiilor şcolare,
preşcolare (WC biologice,
instalaţiile de purificare a apelor de uz individual şi
colectiv), precum şi testarea
aparatelor, utilajului şi instalaţiilor acestor
întreprinderi.
Indicaţiile metodice sunt destinate medicilor de laborator care
activează în
laboratoare bacteriologice şi parazitologice, responsabile de
monitoringul
parazitologic al mediului precum şi pentru instituţiile de
cercetare ştiinţifică în
domeniul epidemiologiei maladiilor parazitare, elaborarea
măsurilor de protejare a
mediului ambiant şi ocrotire a sănătăţii populaţiei. Ele pot fi
utilizate şi ca material
didactic pentru pregătirea universitară şi postuniversitară a
lucrătorilor medicali.
2. Referinţe normative
1. Legea nr.10 din 03.02.2010 Privind supravegherea de stat a
sănătăţii publice
2. HG Nr.934 din 15.08.2007 Cu privire la instituirea Sistemului
informaţional
automatizat „Registrul de stat al apelor minerale naturale,
potabile şi băuturilor
nealcoolice îmbuteliate”
3. HG nr.632 din 18.05.02 Cu privire la studierea, utilizarea şi
protecţia apelor
minerale
4. GOST 17.1.2.03-90 „Критерии и показатели качества воды для
орошения”
5. HG nr. 737 din 11.06.02 Privind reglementarea funcţionării
zonelor de recreere
aferente bazinelor acvatice (p.33-Controlul calităţii apei
bazinelor acvatice –
conform RI nr.06.6.3.23)
6. RT nr 597 din 21.08.2007 „Fructe şi legume proaspete
destinate consumului ca
atare”
7. SM SR EN ISO/IEC 17025:2006 Cerinţe generale pentru
competenţa
laboratoarelor de încercări şi etalonări.
-
7
3. Monitoringul parazitologic al mediului ambiant
Selectarea factorilor de mediu care urmează a fi supuşi testării
parazitologice, în
unităţile cu activitate economică, socială şi de producere, se
efectuează de către
medicii epidemiologi, iar în lipsa acestora de către medicii
igienişti din Centrele de
Sănătate Publică. Materialul de examinat, volumul şi numărul de
probe prelevate, în
unităţile supravegheate sunt incluse în tabelul nr.1. După
semnificaţia epidemiologică
unităţile de activitate socială, economică şi de producere sunt
grupate în 3 categorii:
1.Categoria I –instituţii, unde supravegherea
sanitaro-epidemiologică trebuie să fie la
maxim riguroasă şi severă, includ: unităţile de alimentaţie
publică, blocurile alimentare din
instituţiile preşcolare, şcoli, azilurile pentru bătrâni şi
persoane cu handicap, orfelinatele
şi casele de copii, sistemele şi instalaţiile de alimentare cu
apă a populaţiei ş.a. – în
tabelul 1 sunt menţionate cu semnul**. În aceste unităţi orice
abatere de la regimul
sanitaro-epidemiologic va determina spontan contaminarea omului
(prin alimente,
apă etc.) cu agenţi parazitari.
2. Categoria II – unităţi, unde supravegherea de laborator
privind respectarea
regimului sanitaro-epidemiologic, trebuie să fie la fel de
strictă ca şi în cazul
unităţilor din I categorie şi includ: serele, gospodăriile
agricole, unităţile de comerţ
ş.a. – în tabel menţionate cu semnul *. Sunt la fel de
vulnerabile sub aspect
epidemiologic, dar în condiţia când se respectă cu stricteţe
igiena personală şi
comunală, procedurile tehnologice (spălarea mâinilor, fructelor,
legumelor,
zarzavaturilor etc.) poate să reducă sau să excludă riscul
contaminării cu germeni
parazitari.
3. Categoria III – unităţi, terenuri ce vor fi supuse
supravegherii sanitaro-
epidemiologice includ: câmpurile irigate, instalaţiile de
epurare, de canalizare şi alte
unităţi de activitate umană – în tabelul 1 – fără menţiune, care
prezintă un risc mai
mic de contaminare a omului în cazul respectării normelor
sanitare şi regulilor de
igienă personală.
În unităţile menţionate există obiecte (medii), care se vor
supune obligator
controlului parazitologic privind prezenţa ouălor de helminţi şi
chisturilor de
protozoare patogene. Prezenţa agenţilor parazitari (tab. 1)
denotă încălcarea
-
8
regimului sanitaro-epidemiologic.
Tabelul 1
Cercetările sanitaro-parazitologice efectuate la nivelul
diferitor
unităţi de activitate socială, economică şi de producţie
Nr.
d/o
Unitatea
supravegheată
Materialul şi locul de
prelevare a probelor
Periodicitatea
prelevării
Numărul
probelor
1 2 3 4 5
1. Blocurile
alimentare** din
instituţiile
preşcolare, şcoli,
orfelinate, baze de
odihnă, sanatorii,
tabere de odihnă
pentru copii.
Lavaje de pe suprafeţele şi
inventarul de tranşare, de
pe mâinile personalului,
mânere, veselă, tacâmuri şi
probe de apă potabilă.
2 ori/an
20-30
2. Sufrageriile acestor
unităţi**
Lavaje de pe muşamale,
feţele de masă, veselă,
mâinile chelnerilor şi de pe
ştergare.
2 ori/an
20-30
3. Unităţile de
comercializare a
produselor
alimentare.**
Lavaje de pe tejghele,
stilaje, mâinile
realizatorilor, de pe
cântare, de pe mesele unde
se consumă alimentele, de
pe robinetele de apă sau
robinetele rezervoarelor de
păstrare a apei potabile, de
pe echipament.
Fructe, pomuşoare, legume
şi zarzavaturi.
2 ori/an
Se verifică de
2 ori/an până a
fi realizate
către populaţie
20-30
2-3
4. Staţiile de tratare ale
sistemelor
centralizate de
asigurare cu apă
potabilă.**
Apa la punctul de intrare în
staţii şi la punctul de
lansare în sistemul de
distribuţie.
Apa din rezervoare.
În
conformitate
cu prevederile
documentaţiei
normative
vizând
controlul de
calitate a apei
potabile.
5
5. Gospodării
agricole.*
Solul de la suprafaţă şi de
la adâncimea de până la 20
Pentru solul
reânnoit şi
2-3
-
9
cm.
Apa folosită la irigarea
culturilor agricole.
Legume şi zarzavaturi.
Lavaje de pe mâinile şi
echipamentul personalului,
de pe mobilierul camerelor
de odihnă şi mesele
sufrageriilor.
după aplicarea
îngrăşămintelor
minerale, de
2ori/an, pentru
celelalte – 1
dată/an.
În timpul
irigării.
2 ori: în
perioada de
cultivare şi la
recoltare.
2 ori/an
2-3
2-3
20-30
6. Sisteme de irigare,
rezuduuri organice.*
Solul de la suprafaţă şi la
adâncimea de 20 cm, până
şi după aplicarea
îngrăşămintelor organice.
Ape reziduale, sedimentele
acestora, reziduurile
organice utilizate în calitate
de îngrăşăminte.
Culturi tehnice şi furajere,
uni - şi multianuale.
Ape subterane pe traiectul
sursei freatice: la nivelul,
mai sus sau mai jos (500 m)
de câmpurile irigate.
Lavaje de pe mâinile şi
echipamentul personalului,
de pe mobilierul camerelor
de odihnă şi din sufragerii.
2 ori/an
2 ori/an
2 ori/an
2 ori/an
2 ori/an
2-3
2-3
2-3
2-3
20-30
-
10
7. Staţiile de epurare a
apelor de
canalizare*:
instalaţii de epurare
mecanică, aero– şi
biostaţii, construcţii
compacte de
epurare, lacuri de
epurare biologică
ş.a.
Apa de evacuare la ieşirea
din instalaţiile de epurare.
Apa din bazinele acvatice
de suprafaţă: la nivelul de
deversare a apelor de
scurgere, mai sus sau mai
jos de locul de deversare
(500m).
Sedimentele de decantare
primară şi secundară, de pe
platformele de nămol,
după decontaminare.
Lavaje de pe mâinile şi
haina de lucru a
personalului, mobilierul
din camerele de odihnă şi
sufragerii.
2 ori/an
2 ori/an
2 ori/an
2 ori/an
2-3
2-3
2-3
20-30
8. Complexele
zootehnice*
Lavaje de pe mânerele
uşilor, mobilierul
camerelor de odihnă,
sufragerii, încăperilor
auxiliare, mâinile şi
echipamentul personalului.
Rezidurile zootehnice.
1 dată/an
1 dată/an
20-30
2-3
9. Băi, bazine de înot* Apă. În băi – cea rece, în
bazine – apa din căzi.
Lavaje de pe mâinile şi
echipamentul personalului,
de pe banchetele din
garderobe, de pe mese,
fotolii, de pe pistele de
ocolire, mânere şi bare.
1dată/trimestru
1dată/trimestru
2-3
20-30
10. Instituţii de copii*:
preşcolare, şcolare,
internate, orfelinate,
secţiile de copii din
spitale, taberele de
vară de odihnă şi
itremare, taberele
sportive
Lavaje de pe mâinile
copiilor şi ale personalului,
echipamentul, lenjeria de
pat şi corp, jucării, bănci,
mese, materialele didactice
şi inventarul sportiv,
mânerele de la uşi, din
veceuri, de pe robinetele
de apă, scăunele,
2 ori/an
20-30
-
11
banchete.
Solul de pe terenurile de
joacă, de la intrare şi din
perimetrul construcţiilor,
de-a lungul gardurilor, de
lângă foişoare, din jurul
punctelor sanitare
exterioare şi grădina şcolii.
Nisipul din locurile de
joacă a copiilor.
2 ori/an
2 ori/an
2-3
1-2
11.
Terenurile de joacă*
din parcuri, scuare,
din curţile caselor
etajate etc.
Solul de suprafaţă.
Nisipul.
Lavaje de pe banchete,
tobogane, balansoare,
bârne, scăriţe, de pe
mânerele accesoarelor de
joacă.
1 dată/an
1 dată/an
1 dată/an
2-3
1-2
20-30
12 Plajele în zonele de
recreere
Nisipul.
Apa.
La începutul
sezonului şi
lunar (de 2
ori/lună) pe tot
parcursul
sezonului.
La începutul
sezonului şi
lunar (de 2
ori/lună) pe tot
parcursul
sezonului.
4-5
2-3
13. Azilurile de bătrâni şi
invalizi.
Lavaje din saloane,WC-
uri, blocuri alimentare, de
pe mâinile personalului şi
din blocurile sanitare.
2 ori/an
20-30
14. Secţiile de recepţie şi
distribuţie a
minorilor.
Lavaje din saloane, din sălile
de instruire şi joacă, din
blocurile alimentare, de pe
mâinile personalului şi din
blocurile sanitare.
2 ori/an
20-30
15.
Penitenciare. Lavaje din spaţiile de
muncă, agrement, din
blocurile alimentare şi de
pe mâinile personalului şi
din blocurile sanitare.
2 ori/an
20-30
-
12
16. Transportul: feroviar,
nautic, aerian şi
terestru.
Lavaje de pe mâinile şi
echipamentul personalului,
de pe banchete, fotolii,
lenjeria de pat şi mânerele
de la uşi.
1dată/an 20-30
17. Atelierele de
prelucrare a pieilor şi
de confecţionare a
hainelor din blană
Lavaje de pe mâini şi
echipamentul personalului,
de pe piei, hainele de piele
şi blană, de pe inventar şi
utilaje, de pe mobilierul
din camerele de odihnă şi
sufragerie.
1dată/an 20-30
18. Localităţi urbane şi
rurale.
Solul de pe străzi, din
curţile particulare, din
gospodăriile obşteşti şi
particulare, din jurul
magazinelor, de pe spaţiile
de plimbare a câinilor,
edificiile sportive şi zonele
de agrement
1 dată/an 8-10
19. Spaţiile destinate
construcţiilor
obiectelor alimentare,
culturale şi cu
destinaţie sportivă
(baze, depozite,
magazine, scuare,
terenuri pentru copii)
Solul
În timpul
distribuirii
loturilor de
construcţii
10-15
4. Evaluarea rezultatelor investigaţiilor parazitologice a
mediului
Pentru efectuarea investigaţiilor sanitaro-parazitologice
cantitatea solului de
examinat constituie 200g; a sedimentelor de la fundul bazinelor
naturale – 200g;
apei potabile – 50 l; apei bazinelor naturale – 25 l; apelor
reziduale – 1 l; apelor
neepurate (la intrarea în instalaţiile de epurare) şi
rezidurilor zootehnice – 1 l;
probele prelevate după epurarea mecanică – 3 l; după ieşirea din
decantorul
secundar, lacurile biologice, câmpurile de filtrare –10 l;
sedimentele apelor
reziduale cu umiditatea de 98% - 1 l; sedimentul dehidratat din
apele reziduale şi
-
13
rezidurile zootehnice – 200g.
Pentru investigaţii se prelevează lavaje de pe suprafaţa de 0,25
m2 (0,5 х 0,5
m) sau de pe 10 farfurii, jucării, mânere de la uşi.
Prelevarea probelor de praf se face cu aspiratorul de pe
suprafaţa de 0,25 m2,
timpul de aspirare 20 sec.
În concluzia despre starea sanitară a obiectului se indică
numărul total de probe
examinate, numărul de probe pozitive, numărul de ouă de helminţi
şi chisturi ale
protozoarelor patogene pe specii.
Viabilitatea formelor infestante se determină în cazul
depistării unui număr
mare (nu mai puţin de 100), apoi se deduce ponderea аcestora; în
cazul depistării a
unui număr mic (1 - 3) de ouă şi chisturi, se indică cifrele
absolute.
Rezultatele investigaţiilor se înscriu în „Registrul de evidenţă
a investigaţiilor
sanitaro-helmintologice" (forma 379 - e), în care se marchează
locul, data de
prelevare şi examinare a probelor, metoda de examinare,
cantitatea materialului
examinat (în grame sau litri), rezultatele (în total s-au
depistat germeni parazitari,
inclusiv ouă de helminţi, chisturi de protozoare patogene), în
medie la 1 kg/l sau pe
1 dm2 de suprafaţă.
Starea parazitologică a componentelor mediul ambiant, se
evaluează după
prezenţa sau lipsa agenţilor etiologici a maladiilor
parazitare.
Apa potabilă, apele bazineloe de recreaţie, solul de pe
teritoriile adiacente din
localităţile urbane şi rurale, câmpurile agricole, ferme,
gospodării individuale, sere,
pepiniere, apele reziduale, sedimentele acestora, reziduurile
zootehnice evacuate în
colectoarele de suprafaţă, nu trebuie să conţină ouă viabile de
helminţi şi chisturi de
protozoare patogene.
Agenţii parazitari nu trebuie să fie depistaţi pe prosoape,
jucării, lenjeria de corp şi pat,
muşamale de pe mese, mâinile copiilor şi personalului, pe
inventarul de tranşare din blocurile
alimentare, pe mânere de la uşi, vasele de noapte a copiilor şi
în blocurile sanitare. Depistarea
ouălor de helminţi şi chisturilor de protozoare patogene pe
obiectele cercetate, atestă
nerespectarea regimului sanitaro-igienic în unităţile
respective.
-
14
5. Utilajul laboratorului parazitologic
5.1. Aparate, instrumentar, optică
5.1.1. Nişă de ventilaţie.
5.1.2. Frigider de laborator.
5.1.3. Termostat.
5.1.4. Centrifugă de laborator completată cu rotator pentru
eprubete cu volumul
de 10ml şi
asigură regimul de 2500 rot/min.
5.1.5. Instalaţie vacuum de filtrare a apei prin filtre de
membrană: pompă
vacuum DP - 08 pressure, instalaţie vacuum pentru filtrare
Sartorius sau
alte modele ce posedă capacităţi similare.
5.1.5. Centrifugă verticală (ОПН - 3, ОПН - 8, ЦЛС - 31М, TDL -
5A) sau alte modele similare, completate cu set de eprubete cu
volumul de 200ml şi
asigură regimul de 2500rot/min.
5.1.6. Filtre cu membrană cu diametrul porilor 1,5-3,0 mcm şi
diametrul
discului care să coincidă cu diametrul godeului instalaţiei de
filtrare, aflată
în posesia laboratorului ("Владипор", "Сарториус",
"Миллипор",
"Прагопор"etc).
5.1.6. Microscop "БИОЛАМ" sau "БИМАМ", microscop stereoscopic
(МБС).
5.1.7. Lampă de iluminat pentru microscop.
5.1.8. Platină mobilă cu încălzire, pentru microscop.
5.1.9. Balanţe analitice de laborator, clasa a 4-a de precizie,
limita maximă 200
g.
5.1.10. Balanţe de laborator de clasa a 4-a de precizie,
greutate maximă 1 kg.
5.1.10. Penseteanatomice
5.1.11. Periuţe moi (din perişori de veveriţă sau sobol) pensule
de pictat NN
12-18.
5.1.12. Stative pentru eprubete.
5.1.13. Ace de preparare. 5.1.14. Căuşe, spatule, linguri,
lopăţele, burghiu Necrasov.
5.1.15. Pungi şi pachete de plastic.
5.1.16. Aparatul Schutell.
5.1.17. Aparatul Goldmann.
5.1.18. Aspirator, perie electrică.
5.1.19. Site cu plasă de metal sau capron (ochiuri de 0,25 -
0,3mm).
5.1.20. Pară de cauciuc de diferite dimensiuni.
5.1.21. Bisturie anatomică.
5.1.22. Foarfece anatomice de diferite dimensiuni.
5.1.23. Cameră pentru numărarea ouălor de helminţi.
5.1.24. Creion de sticlă.
5.1.25. Leucoplast.
5.1.26. Scotch.
5.1.27. Muşama.
5.1.28. Şorţ de muşama.
-
15
5.1.29. Mănuşi de gumă.
5.1.30. Cântare pentru echilibrarea eprubetelor de
centrifugare.
5.1.31. Cuve emailate.
5.1.32. Cuve reniforme.
5.1.33. Cornţang.
5.1.34. Pensete oftalmice.
5.1.35. Stativ Bounsen.
5.1.36. Trepied.
5.1.37. Lămpi de gaz.
5.1.38. Tuburi de cauciuc.
5.1.39. Poplin, percal, satin.
5.1.40. Ansă
5.1.41. Lopăţi.
5.1.42. Cuţite de sol.
5.1.43. Sită de sol cu ochiuri 0,25; 0,5; 1; 3 mm.
5.1.44. Spatule metalice.
5.1.45. Spatule din plastic.
5.1.46. Hârtie de calc.
5.1.47. Pergament.
5.1.48. Cutii de carton.
5.1.49. Aparat Baermann.
5.1.50. Termohidrobarometru.
5.2. Sticlărie
5.2.1. Pahare înalte cu cioc, volum 50-100 ml.
5.2.2. Eprubete de centrifugare gradate, volum 10, 50, 100,
250ml.
5.2.3. Lame cu dimensiunea de 25 х 75 mm; 60 х 120 mm.
5.2.4. Lamele cu dimensiunea de 24 х 24 mm.
5.2.5. Cutii Petri.
5.2.6. Clepsidre de 1, 3, 5 min sau cronometre cu semnal.
5.2.7.Vase pentru prelevarea probelor (apă, sedimente, dejecţii,
reziduuri
zootehnice) confecţionate din materiale inerte, care se pot
decontamina
prin metode obişnuite: canistre de plastic cu capacitatea de 1;
2; 5; 20 şi
25 l; recipiente din sticlă, ploşti metalice de 30-35 l; bidoane
emailate,
căldări de 8– 10l; lighene.
5.2.8. Cilindre gradate cu cioc 1-100, 1-250, 1-500.
5.2.9. Colbe 2-50, 2-100, 1-1000.
5.2.10. Picurători dozatoare după Mann.
5.2.11. Flacoane de sticlă şi plastic cu gura largă de
capacitatea 100; 500; 1000;
2000ml cu dop rodat sau cu filet.
5.2.12. Lămpi de spirt.
5.2.13. Densimetre (areometru tip I (A1) cu marcaje 1,000 –
1,600 kg/mЗ.
5.2.14. Pipete dozatoare П1-0Д; П1-0,5; П1-1,0ml.
5.2.15. Cilindre gradate cu cioc de 1,5 - 2,0 l.
5.2.16. Pâlnii de sticlă de diferite mărimi. 5.2.17. Sticle de
ceasornic cu diametru diferit.
-
16
5.2.18. Baghete de sticlă.
5.2.19. Pipete gradate de la 1 până la 10 ml.
5.2.20. Borcane de sticlă cu dop rodat sau cauciuc de diferite
mărimi de până la
500 ml.
5.2.21. Borcane de sticlă cu gura largă de până la 2 l.
5.2.22. Borcane de porţelan fără capace de 500 ml.
5.2.23. Borcane de 1 – 5 l cu tub pentru soluţii
dezinfectante.
5.2.24. Eprubete.
5.2.25. Căni de porţelan de diferite dimensiuni.
5.2.26. Mojare şipistil de porţelan de diferite dimensiuni.
5.2.27. Pahare de 100; 250; 500; 1000 ml.
5.2.28. Cristalizoare de sticlă.
5.3. Reagenţi
5.3.1. Hidroxid de sodiu, NaOH.
5.3.2. Nitrat de sodiu, p. p. а. (pur pentru analiză)
5.3.3. Nitrat de amoniu sau selitră granulată amoniacală,
salpetru de amoniu.
5.3.4. Clorură de zinc.
5.3.5. Nitrat de plumb.
5.3.6. Formaldehidă, 40%.
5.3.7. Nitrat de potasiu sau selitră granulată de potasiu,
salpetru de potasiu.
5.3.8. Acid clorhidric 3%.
5.3.9. Ulei de ricină.
5.3.10. Sulfat de fier.
5.3.11. Sulfat de cupru.
5.3.12. Alcool etilic rectificat (C2H5OH), p.c.
5.3.13. Sulfat de zinc (ZnS04 x 7H2O), p.c.
5.3.14. Zaharoză, p. p. а.
5.3.15. Sulfat de magneziu (MgS04), p.p.а.
5.3.16. Tiosulfat de natriu.
5.3.17. Apă distilată.
5.3.18. Soluţie Barbagallo.
5.3.19. Iod cristalin, p. c.
5.3.20. Iodură de potasiu (KI), p. c.
5.3.21. Eozină cristalină, p. c.
5.3.22. Albastru de metilen uscat (pulbere), p. c.
5.3.23. Acid lactic, p. c.
5.3.24. Pancreatină.
5.3.25. Pepsină (se admite şi artificială).
5.3.26. Tripsină. 5.3.27. Bicarbonat de sodiu (Na2CO3),
p.p.а.
5.3.28. Sulfat de aluminiu (Al2 (SO4)2).
5.3.29. Sulfat de amoniu ((NH4)2 SO4), p.c.
5.3.30. Clorură de fier (Fe Cl2).
5.3.31. Clorură de sodiu (Na Cl), p.c..
5.3.32. Acid clorhidric (HCl) 30% p.c.
-
17
5.3.33. Glicerină.
5.3.34. Soluţie Lugol.
5.3.35. Eter.
5.3.36. Acetonă.
5.3.37. Benzol.
5.3.38. Xilol.
5.3.39. Albastru crezil briliant (1:10000).
5.3.40. Clorură de var.
5.3.41. Acid sulfuric.
5.3.42. Bicromat de potasiu.
5.3.43. Ulei de imersie.
5.3.44. Bicromat de potasiu.
5.3.45. Acid lactic.
5.3.46. Soluţie de iod, 5%.
5.3.47. Albastru de toluidină (1:1000).
5.3.48. Safranină (1:10000 alcool 10°С).
5.3.49. Indigocarmină.
5.3.50. Acid pirogalic, 50%.
5.3.51. Roşu neutru (1:1000).
5.3.52. Oranj de acridină. 5.3.53. Corifosfină.
5.3.54. Primulină. 5.3.55. Aurolină.
5.3.56. Sulfat de berlerină
5.3.57. Tripaflavină.
5.3.58. Rivanol.
5.3.59. Acrichină.
5.4. Pregătirea reagenţilor
Cercetările parazitologice se efectuează prin metode de flotaţie
cu soluţii saturate.
5.4.1. Soluţia saturată de nitrat de sodiu cu densitatea de 1,38
- 1,40 se prepară:
1000g NaNO3 + 1000 ml de H2O = Soluţie saturată NaNO3
Sarea se adaugă în proporţii mici într-un recipient emailat cu
apă fierbinte,
mestecându-se continuu până la dizolvare completă. Soluţia se
fierbe, până când la
suprafaţa acesteia apare o peliculă cristalică. Soluţia
pregătită după răcire se trece în
alte vase cu capacitate mai mică. Saturaţia soluţiei se
determină după sedimentul de
cristale saline sau se măsoară densitatea acesteia cu
areometrul.
5.4.2. Soluţia saturată de nitrat de amoniu, cu densitatea 1,3
se pregăteşte similar
cazului precedent, doar că se măsoară 1500 g sare la 1 litru de
apă fierbinte.
1500g NH4NO3 + 1000 ml H2O = Soluţie saturată NH4NO3
-
18
5.4.3. Soluţia Brudastov conţine:
1000 ml H2O + 900 g NaNO3 + 400 g KNO3 = Soluţie saturată
Brudastov
După încălzirea şi dizolvarea sărurilor densitatea soluţiei
saturate este de 1,47-1,48,
dar după 24 ore aceasta se reduce până la 1,40 - 1,42, motiv
care determină pregătirea
soluţiei ex tempore.
5.4.4. Soluţia saturată de tiosulfat de sodiu (tiosulfat de
sodiu Na2S03 5H20) cu
densitatea de 1,4 se prepară:
1750 g Na2S03 5H20 + 1000 ml H2O = Soluţie saturată de tiosulfat
de sodiu.
Sedimentul de pe fundul vasului se utilizează la prepararea
ulterioară a soluţiei
saturate.
5.4.5. Soluţia de sulfat de zinc 33%: 331 g (Zn SO2 x 7 H2O) se
dizolvă în 1dm3
de
H2O distilată clocotită.
5.4.6. Soluţia de zaharoză 30%: 300 g zaharoză se dizolvă în 700
ml apă distilată la
70 - 80°C.
5.4.7. Amestec de soluţii saturate în următoarea proporţie:
soluţie saturată de
tiosulfat de sodiu (3 părţi) + soluţie saturată de sulfat de
magneziu (3 părţi) + apă
distilată (1 parte).
După pregătirea 5.4.5., 5.4.6., 5.4.7. determinăm densitatea
acestora cu areometrul la
18°C, care trebuie să constituie 1,25 - 1,26. Dacă densitatea
flotantului este mai
scăzută, este necesar adăugarea soluţiilor mai concentrate.
5.4.8. Soluţie Lugol 3%: 1,5g I2 + 3 g KI +100 ml H2O: iniţial
se dizolvă KI, apoi se
adaugă I2, se menţine 3 zile la întuneric la 37°C.
5.4.9. Soluţie Formol 2%: 1 parte de formaldehidă 40% se dizolvă
în 20 părţi de apă
distilată.
5.4.10. Soluţie Barbagallo: soluţie formol 3% pregătită pe sol.
fiziologică (sol. NaCl
0,85%).
5.4.11. Soluţie Eozină 1%.
5.4.12. Soluţie Albastru de metilen 1:50000 (pregătit prin
diluţii consecutive).
5.4.13. Suc duodenal artificial: pancreatină 0,5 g+bicarbonat de
sodiu 0,9 g+apă
distilată 5 ml.
-
19
5.4.1.4. Soluţie HCl 1%.
6. Metodologia cercetărilor sanitaro-parazitologice ale
componentelor
mediului ambiant
6.1. Investigarea solului
Evaluarea parazitologică a solurilor naturale şi celor degradate
se efectuează
prin prelevarea probelor 1 dată/an. Probele se vor recolta din
locurile presupuse de a
fi infestate (părţile însorite ale curţilor, din jurul
fântânilor, blocurilor sanitare, etc).
Analiza solului de pe teritoriul instituţiilor preşcolare,
şcolare, curativ profilactice şi
a zonelor de agrement se efectuează cel puţin de 2
ori/an–primăvara şi toamna.
Evaluarea dinamicii decontaminării solului (ouă de helminţi,
chisturi de protozoare
patogene) prevede prelevarea săptămânală a probelor de sol în
prima lună şi apoi
lunar pe tot parcursul perioadei de autopurificare. Pentru
determinarea contaminării
parazitare a terenurilor agricole în funcţie de sursa de
contaminare, cultura plantată
şi relieful localităţii, la fiecare 0,5 - 20,0 ha de teren se
marchează o arie desemnată
cu o suprafaţă determinată de 10m x 10m; pe teritoriile unde
sunt amplasate
instituţiile de copii şi cele curativprofilactice, terenurile de
joacă, haznalele (bazine
subterane pentru canalizare, cloacă), containerele de gunoi,
precum şi alte obiecte
care ocupă suprafeţe mici, dimensiunea parcelelor de examinare
nu va depăşi 5m x
5 m.
Prelevarea probelor. Punctele de recoltare se selectează conform
GOST 17.4.4.02-
84 Почвы. Методы отбора и подготовки проб для химического,
бактериологического, гельминтологического исследования, pe aria
desemnată.
În acest scop se recomandă recoltarea probelor de sol de la
suprafaţă (0,5 - 2 cm) şi
din profunzime (20 – 25 cm). Recoltarea se va face din unul sau
câteva straturi de sol
prin „metoda de plic”, astfel încât fiecare probă va prezenta
orizonturile şi straturile
genetice ale respectivului profil de sol. Terenul se curăţă prin
îndepărtarea resturilor
mari de pe sol cu o mătură. Suprafaţa se împarte în 5 - 10
parcele egale şi se
recoltează probe de sol de pe fiecare arie desemnată. Recoltarea
se face cu ajutorul
unui cuţit, căuş, cu lopăţele, spatule metalice şi burghiu
Necrasov (sondă de foraj).
Proba sumară se compune din prelevatele parţiale ale unei
suprafeţe de cercetare.
http://stroyinf.ru/cgi-bin/mck/gost.cgi?i=-3x685http://stroyinf.ru/cgi-bin/mck/gost.cgi?i=-3x685http://stroyinf.ru/cgi-bin/mck/gost.cgi?i=-3x685
-
20
Pentru investigarea parazitologică de pe fiecare parcelă se
obţine o probă sumară (200
g) de sol, care include 10 probe parţiale a câte 20 g fiecare,
recoltate de la suprafaţă
sau la adâncimea de 10 - 20 cm. La necesitate probele pot fi
prelevate din straturile
profunde de sol (40 - 60 cm). Solul se recoltează în borcane de
sticlă cu dop rodat sau
în pungi de plastic. Se etichetează, marcând locul de prelevare,
data, adâncimea,
caracterul terenului cercetat (umbră, soare, tipul solului,
prezenţa vegetaţiei, etc.).
Proba sumară se numerotează şi se înregistrează în registru. În
timpul transportării şi
păstrării probelor se va evita posibilitatea contaminării cu
paraziţi din alte surse.
Investigarea parazitologică a probelor de sol se efectuează în
ziua în care
acestea au fost recepţionate în laborator. În cazul
imposibilităţii examinării imediate,
probele de sol se păstrează în frigider la 5°С. Pentru
examinarea solului contaminat
cu chisturi de protozoare patogene, probele prelevate se
păstrează nu mai mult de 2
zile; cu ouă de biohelminţi – până la 7 zile; iar cu ouă de
geohelminţi – nu mai mult
de 1 lună.
Alterarea larvelor în ouăle embrionate poate fi evitată prin
umectarea şi aerarea
solului, motiv pentru care probele de sol se scot din frigider,
se lasă pentru 3 ore la
temperatura camerei, se umectează, după care se pun în frigider.
Păstrarea probelor
timp îndelungat (1 lună) necesită aplicarea remediilor
conservante. Solul se păstrează
în cristalizor cu adaos de conservanţi (formol 3%, acid
clorhidric 3%).
Pregătirea probelor de sol pentru investigare. Probele de sol în
laborator se aştern
pe hârtie, calc sau muşama şi se fărâmiţează cu ajutorul unui
pistil. Apoi se înlătură
fragmentele vegetale, pietrele, insectele, fragmentele de
sticlă, cărbunele, oasele de
animale, gips, calcar ş.a. Proba astfel pregătită se trece
într-un mojar, se
omogenizează cu ajutorul unui pistil, se cerne prin sită cu
ochiuri de 1mm.
6.1.1. Metoda de investigare ovoscopică a solului după
Romanenko
Metoda are drept scop examinarea solului la prezenţa ouălor de
helminţi. La
interpretarea rezultatelor se va ţine cont de faptul că solul
poate fi contaminat cu
elemente parazitare specifice, atât omului, cât şi animalelor
(Ascaris spp,
Trichocephalus spp, Taenia spp, Hymenolepis nana, Toxocara spp,
Dipylidium
caninum, etc).
-
21
Principiu: Ouăle se separa de particulele de sol cu soluţie de
NaOH 3% (sol. KOH
3%), iar apoi prin flotaţie (centrifugare) cu o soluţie saturată
(NaNO3, NH4NO3,
Na2SO3, etc). După centrifugare se examinează la microscop
prelevatul din pelicula
de la suprafaţă.
Tehnica de lucru: Din proba sumară se preiau 25 g de sol în
eprubete pentru
centrifugare cu volumul de 250 ml. În cazul în care acestea
lipsesc se pot folosi
eprubete cu volum de 80 -100 ml, dar se prelevează nu mai mult
de 15 g de sol. În
eprubete se adaugă soluţie de NaOH 3% sau KOH 3% în proporţie de
1:1.
Conţinutul eprubetelor se agită cu mixerul electric sau bagheta
de sticlă, se
sedimentează 20 - 30 min, se centrifughează la 800 rot/min timp
de 5 min.
Supernatantul se aruncă, iar sedimentul se spală cu apă, după
necesitate, în funcţie
de tipul solului. Pentru solurile nisipoase şi seminisipoase –
este suficientă o singură
spălare, pentru cele argiloase şi de cernoziom – 2 - 5 spălări,
până când
supernatantul devine transparent. La sediment se adaugă 150 ml
(45 ml în eprubetele
cu volum de 100 ml) soluţie saturată de NaNO3 (densitatea 1,38 -
1,40), se
omogenizează şi se centrifughează 1 - 2 min. Eprubetele se
montează în stative şi se
completează cu aceiaşi soluţie salină până la 2 - 3 mm sub
marginea superioară a
eprubetelor şi se acoperă cu lame. Ouăle se ridică,
concentrându-se în pelicula de la
suprafaţa soluţiei saturate. Pentru evitarea pierderilor din
pelicula de suprafaţă, între
marginea eprubetei şi a lamei se lasă 10 mm, ca prin acest
spaţiu, cu ajutorul unei
pipete, să se adauge soluţia saturată până la atingerea
meniscului acesteia cu
suprafaţa de contact a lamei. Apoi lama se retrage atent până la
închiderea totală a
eprubetei în aşa fel, încât toată suprafaţa meniscului să adere
la suprafaţa lamei,
evitând formarea bulelor de aer. După 20 - 25 min. lama se
retrage, întorcând-o cu o
mişcare rapidă cu partea inferioară (umedă) în sus,
înlocuindu-se cu altă lamă.
Procedeul se repetă până când în frotiu nu se mai depistează
nimic. Pe lama extrasă
se aplică câteva picături de glicerină 30%, se acoperă cu lamelă
şi se cercetează la
microscop. Pentru determinarea prezenţei ouălor de helminţi
preparatul se
examinează cu obiectivul 8x, iar pentru determinarea gradului de
dezvoltare sau
alterare a acestora – cu obiectivul 40x.
-
22
La necesitate, preparatele se pot păstra în frigider 5 - 7 zile.
Pentru evitarea
uscării preparatelor, pe marginea lamelor se picură câteva
picături de soluţie de
glicerină 30%. Eficienţa metodei constituie 73,0%, variind între
59,6 - 83,1%.
Notă.
Această metodă prevede respectarea următoarelor cerinţe:
Utilizarea lamelor degresate.
Controlul densităţii soluţiilor saturate cu areometrul
(densitate minimă 1,38 –
1,40).
În cazul nerespectării acestor cerinţe pelicula de la suprafaţă
nu va adera la lamă,
viteza de flotare a ouălor scade, motiv pentru care acestea nu
vor flota în pelicula de
suprafaţă în termenii stabiliţi.
Pentru utilizarea eficientă a timpului de cercetare se recomandă
ca în timpul
primei sedimentări a amestecului "sol cu soluţie bazică" să se
efectueze pregătirea
lamelor şi lamelelor, inscripţiile în registru. În timpul celei
de-a doua decantări -
"solului cu soluţia salină saturată " – se pregăteşte suprafaţa
de lucru pentru
microscopie, se curăţă centrifuga şi alt echipament de
laborator.
La finele investigaţiei vesela de laborator folosită (eprubetele
de centrifugare,
lamele, lamelele, baghetele de sticlă) se cufundă în soluţie de
detergent şi se fierb 15
– 20 minute, după care se clătesc minuţios în apă rece
curgătoare, apoi distilată.
Eprubetele se păstrează în stative, lamele în borcane cu gâtul
larg cu dop rodat, în
amestec Nichiforov sau apă amoniacală. Înainte de folosire
lamele nu se şterg, ci se
usucă. Durata investigaţiei – 75 min.
6.1.2. Metoda larvoscopică de cercetare a solului după
Baermann
Principiul metodei constă în izolarea larvelor de geohelminţi
din solul investigat,
bazată pe hidrotropismul pozitiv şi mobilitatea acestora din
sol, în care parazitează
temporar.
Tehnica de lucru. Din proba sumarăde sol se iau 20 g într-o
plasă metalică (sau
sită), care se instalează pe o pâlnie de sticlă (diametrul 10
-15 cm), unită la o
eprubetă îngustă cu un tub de cauciuc (aparatul Baermann).
Sistemul se montează în
stativ, se umple cu apă caldă (45 - 50°С), sita cu sol se aplică
pe pâlnie, în aşa mod,
-
23
ca partea inferioară a acesteia să contacteze cu apa. Pâlnia cu
sol se introduce în
termostat la 37°С pe 4 ore. Larvele de helminţi, datorită
termotropismului pozitiv
migrează din sol prin sită în apa caldă, sedimentându-se pe
fundul eprubetei. Peste 4
ore eprubeta se desprinde de la pâlnie, se înlătură
supernatantul, iar sedimentul se
transferă pe lamă şi se cercetează la microscop. Mai raţional
este centrifugarea
prealabilă (1 min – 800 rot/min), pentru sedimentarea larvelor
aflate în suspensie.
Durata investigaţiei – 60 min.
6.1.3. Metoda larvoscopică de cercetare a solului după
Şupryaga
Într-un pahar se iau 10 g de sol şi se acoperă complet cu
soluţie fiziologică (40°С).
Peste 20 min lichidul se toarnă în cutia Petri şi se cercetează
la microscop
stereoscopic. După eficienţă, metoda Supryaga nu cedează metodei
Baermann.
Durata investigaţiei – 40 min.
6.1.4. Diferenţierea larvelor de nematode după metoda Коrt
Principiul constă în determinarea duratei viabilităţii larvelor
de nematode la
adausul de formol 40%. Astfel, larvele de nematode liber
vieţuitoare mor mai
repede, decât cele parazite.
Tehnica de lucru. Larvele se transferă în cutia Petri sau pe o
sticlă de ceas. În
lichidul cu larve de nematode se adaugă soluţia de formol 40% în
raport de 1 : 5.
Nematodele liber vieţuitoare mor în 5 - 8 minute, iar cele
parazitare, diminuându-şi
mobilitatea treptat, supravieţuiesc 15 - 20 min. La adăugarea
formolului 40% în
raport de 1 : 25, primele mor în 12 min, pe când celelalte (95%)
rămânând viabile,
păstrându-şi mobilitatea.
6.1.5. Metoda de investigare a solului la chisturi de protozoare
patogene
după Padcenko
Tehnica de lucru. Din proba sumară se iau 25 g de sol într-un
mojar, la care se
adaugă treptat apă potabilă, se omogenizează minuţios cu
pistilul şi se toarnă într-un
cilindru cu volumul de 1 litru, preventiv umplut cu ¾ din volum
cu apă. Amestecul
se agită cu o baghetă de sticlă şi se lasă 15 minute pentru
sedimentare. Pelicula
formată la suprafaţa amestecului se înlătură cu o ansă, iar
partea lichidă a acestuia se
aspiră cu un sifon într-un cilindru aparte. Sedimentul se spală
repetat (nu mai puţin
-
24
de 3 ori), colectându-se în cilindru toate apele de lavaj.
Acestea se lasă pentru
sedimentare pe 24 de ore, după care supernatantul se înlătură.
Sedimentul se agită
minuţios, apoi cu pipeta Pasteur se ia o picătură de suspensie
pentru examinare la
microscop, între lamă şi lamelă. Sedimentul se cercetează în
frotiuri native şi în
preparate colorate cu soluţie Lugol. Se cercetează cel puţin 1
ml de sediment,
calculele fiind raportate la masa totală a acestuia.
Investigarea sedimentului se
efectuează în primele 2 - 3 zile. Pentru păstrarea sedimentului
(până la 2 luni), se
adaugă un conservant care conţine mertiolat, soluţie formol 40%,
alcool etilic 96° şi
soluţie fiziologică (proporţia componentelor în %: mertiolat –
0,0016 - 0,0018;
soluţie formol 40% - 4,1 - 4,4; alcool etilic 96° - 10,4 - 10,9;
soluţie fiziologică –
85,4 - 84,6). Conservantul se adaugă la sediment în raport de
1:2 şi se păstrează în
frigider. Durata investigaţiei – 120 min.
Pregătirea frotiurilor. Din amestecul sedimentului cu conservant
se ia o picătura pe
lamă, se adaugă o picătura de oranj de acridină (diluată 1:500)
şi se cercetează la
microscopul optic sau cu luminescenţă. Se calculă numărul
chisturilor necolorate
(vii) şi colorate (moarte, degradate) a protozoarelor patogene
de fiecare specie. La
studierea materialului cercetat la microscopul optic chisturile
viabile de protozoare
patogene rămân necolorate, iar cele degradate şi moarte se
colorează în galben.
Chisturile moarte la microscopul cu luminescenţă au culoare
roşie.
6.2. Investigarea fructelor şi legumelor
Recoltarea probelor. Prelevarea probelor se efectuează de
asistenţii medicilor
epidemiologi din CSP teritoriale conform SM SR ISO 874:2006
Fructe şi legume
proaspete. Eşantionare. În funcţie de scop, probele se
recoltează din grădini şi
livezi, pepiniere individuale de pe câmp, de la pieţe agricole,
în ospătării, magazine,
blocuri alimentare a instituţiilor de copii, în instituţii
curativo-profilactice, case de
odihnă, tabere de vară pentru copii. Se recoltează probe
separate din locuri la umbră
şi la soare, de legume ce stau la sol şi care atârnă pe plantă.
La fel se recoltează şi
din locurile unde se depozitează pe iarnă. Pentru fructe,
legume, pomuşoare - masa
probei va fi de 0,5 - 1,0 kg., pentru verdeaţă - 0,4 - 0,5 kg.
Se colectează în pungi de
polietilenă şi însoţite de trimitere se transportă în
laborator.
-
25
Principiul metodei: În soluţiile saturate (NaNO3, NH4NO3,
Na2SO3, etc), ouăle de
helminţi, fiind mai uşoare, se ridică în pelicula de la
suprafaţă, care se studiază la
microscop.
Tehnica examinării. În laborator probele se transferă într-o
cratiţă şi se adaugă apă
ca să acopere zarzavaturile şi se lasă pe 12 - 16 ore. Apoi se
agită manual bine timp
de 5 - 10 min. Zarzavaturile se scot din acest vas şi se clătesc
bine în alt vas cu apă
curată. Această apă după clătire se adaugă la prima porţie şi
totul se toarnă într-un
cilindru cu vol.1500 - 2000ml. Se lasă să se sedimenteze, apoi
se studiază separat
sedimentul căpătat şi supernatantul.
Examinarea sedimentului: Sedimentul se transferă în eprubete de
centrifugare cu
volumul de 250 ml (în cazul lipsei acestora pot fi folosite
eprubete cu volumul 80 -
100 ml în care se vor adăuga 15 g de sediment) şi se toarnă
soluţie de 3% de NaOH
în proporţie 12׃. Cu bagheta de sticlă se agită minuţios 5 - 8
min şi se centrifughează
mai apoi timp de 5 min cu viteza 800 rot/min. Supernatantul se
aruncă, iar la
sediment se adaugă apă obişnuită, se agită şi iarăşi se
centrifughează,
supernatantntul se aruncă. Procedura se repetă de câteva ori
până la obţinerea unui
supernatant transparent. După spălare la sedimentul de sol se
adaugă 150 ml soluţie
saturată de NaNO3, se agită minuţios şi se centrifughează în
acelaşi regim. După
centrifugare eprubetele se instalează în stativ (în lipsa
stativelor pot fi folosite
pahare de sticlă), se mai adaugă soluţie de flotant, lăsând doar
2 - 3 mm până la
marginea eprubetei. Se acoperă cu o lamă, lăsând o fisură prin
care, atent, cu pipeta,
se mai adaugă soluţie flotantă până la formarea meniscului ce se
lipeşte de lamă (nu
se admite prezenţa bulelor de aer), apoi lama se deplasează în
aşa mod ca să acopere
totalmente eprubeta. Este foarte important de a evita scurgerea
lichidului flotant din
eprubetă fiindcă poate scade din eficienţa metodei. Se lasă pe
20 - 25 min. apoi, cu o
mişcare rapidă, scoatem lama de pe eprubetă, întorcând-o cu
suprafaţa umedă în sus.
În caz de necesitate, în acelaşi mod, pe eprubetă se aplică şi a
doua, treia ş.a.m.d.
lamă, până când în preparat nu se mai depistează nimic. Pe lama
umedă se aplică 3 -
4 picături soluţie 30% glicerină, se aplică lamela şi se
microscopiază atent toată
-
26
suprafaţa frotiului, numărând şi studiind formaţiunile suspecte.
Se calculează
numărul total de ouă, conform speciei, pe toate frotiurile
pregătite dintr-o probă.
Examinarea supernatantului: la supernatantul căpătat se adaugă
coagulant,
CuSO4, în cantitate de 0,3-0,5g/l. Se agită şi se lasă pentru
sedimentare 40 - 50 min.
Supernatantul se înlătură, sedimentul din vas se transferă în
eprubete de centrifugare
cu volum 250ml (1 eprubetă la fiecare probă) şi se
centrifughează timp de 3 - 5 min.
cu viteza de 1000 rot./min. Supernatantul se înlătură iar la
sediment se adaugă 2 - 4
ml sol.1-3% de HCl şi se agită bine pentru a dizolva fulgii din
sediment. Se
centrifughează în acelaşi regim. Supernatantul se înlătură, la
sediment se adaugă 45
- 80ml. sol de flotant, se agită bine cu baghetă de sticlă şi
iarăşi se centrifughează în
acelaşi regim. Mai apoi eprubetele se instalează în stative sau
în pahare de sticlă
(dacă stativele lipsesc) şi se mai adaugă soluţie flotantă până
ce se va forma
meniscul. Se aplică lama în aşa mod, ca să rămână o fisură între
marginea eprubetei
şi lamei, prin care atent, cu pipeta, se va mai adăuga flotant,
până ce lichidul
complet se va lipi de lamă, evitând formarea bulelor de aer şi
revărsarea flotantului
din eprubetă. Se lasă pe 25 - 30 min. pentru flotare. La
expirarea timpului, lamele se
întorc cu suprafaţa umedă în sus printr-o mişcare rapidă, se
aplică câteva picături
sol. 30% de glicerină, se acoperă cu lamela şi se microscopiază
atent pe toată
suprafaţă. Aceaastă procedură (aplicarea lamei pe eprubeta cu
flotant) se va repeta
de câteva ori, până când în frotiu nu se mai depistează nimic.
Se calculează numărul
total de ouă, conform speciei, pe toate frotiurile pregătite
dintr-o probă. În caz de
necesitate preparatele pot fi păstrate în frigider timp de 5 - 7
zile.
Efectuarea calculelor: se calculă, separat pe specie, numărul
total de ouă,
numărând câte din ele sunt viabile. Se sumează numărul de agenţi
parazitari din
ambele probe (sediment şi supernatant), care va constitui
rezultatul final. Toate
datele obţinute, calculele depline şi toate evenimentele
neobişnuite, apărute pe
parcursul determinării, se înregistrează în registrele de lucru
şi evidenţă a
rezultatelor obţinute. Durata investigaţiei – 150 min.
La evaluarea gradului de contaminare a zarzavaturilor cu ouă de
helminţi pot fi
aplicate două concluzii:
-
27
Zarzavaturi curate (care nu conţin ouă şi larve de
helminţi).
Zarzavaturi contaminate (care conţin, indiferent de număr, ouă
şi larve vii
sau moarte de helminţi).
6.3. Investigarea apei
6.3.1. Metodele de cercetare a apei potabile şi a apei din
bazinele de înot
Monitorizarea calităţii surselor de apă potabilă (centralizate
şi decentralizate) şi
bazinelor de la indicatorii parazitari se efectuează prin
tehnicile nominalizate şi sunt
indicate pentru depistarea în apă a chisturilor de protozoare
intestinale patogene
(lamblia, amiba dizenterică, balantidul) şi ouălor de helminţi,
care prezintă pericol
nemijlocit pentru om când sunt înghiţite
Aceste tehnici nu se aplică pentru depistarea oochisturilor de
criptosporidii
deoarece identificarea lor necesită o tehnică de pregătire a
probei mai dificilă şi test
sisteme speciale.
Prelevarea şi păstrarea probelor: volumul şi frecvenţa
prelevării probelor de apă
potabilă şi apă din bazine de recreaţie se efectuează în
conformitate cu SM ISO
5667-5:2010 „Ghid pentru prelevarea apei potabile la staţiile de
epurare şi
sistemele de conducte de distribuţie. Controlul calităţii apei
din sursele subterane la
indicatorii parazitari se recomandă de efectuat numai în
cazurile când câteva
investigaţii anterioare succesive n-au corespuns cerinţelor DN.
Prelevarea probelor
se va efectua conform SM ISO 5667-11:2010 „Ghid general pentru
prelevarea
apelor subterane”. Probele se vor preleva în vase cu volumul de
10, 20, 50 l, curate
din punct de vedere chimic. Pentru aceasta vor fi spălate cu apă
fiartă. Înainte de
prelevare se vor clăti cu apa ce urmează a fi prelevată. Volumul
mostrei va fi de 50
l. În laborator probele sunt transportate cu sau fără
prelucrarea preventivă.
Prelucrarea se efectuează cu scopul de a micşora volumul ei şi
se efectuează prin:
Filtrarea apei prin filtre (diametrul porilor 1,5 - 3,0 mcm) în
laboratorul staţiei
de tratare a apei. Până la filtrare filtrele se vor fierbe 10
min în apă distilată
pentru înlăturarea impurităţilor din porii filtrului, care pot
împiedica procesul
de filtrare; filtrele folosite se introduc într-un vas de sticlă
cu gura largă, la
care se adaugă 30 - 50 ml de apă din proba respectivă. Vasul se
închide bine,
-
28
se marchează, indicând data şi locul prelevării, volumul apei
filtrate şi se
transportă în laborator pentru prelucrarea ulterioară. Proba
poate fi păstrată la
temperatura de 40C nu mai mult de 1 zi; dacă nu-i necesar de
determinat
viabilitatea chisturilor de protozoare şi ouă de helminţi –
poate fi păstrată 3 -
4 zile, după ce se adaugă formol în aşa cantitate ca
concentraţia lui în
suspensie să fie de 2%.
Folosirea coagulanţilor, sulfatul de fier sau de cupru, în doză
de 0,1 - 0,3g/l.
În apă, la locul prelevării, se adaugă coagulantul, se agită
minuţios şi se lasă
pentru sedimentare pe 1 - 2 ore. Supernatantul se înlătură,
sedimentul se
transferă în vase cu volumul de 1 l şi se transportă în
laborator.
Probele ce n-au fost preventiv prelucrate pot fi păstrate la
temperatura de 15-200C
nu mai mult de 2 zile.
6.3.1.1. Metoda de filtrare
Principiul metodei: chisturile protozoarelor intestinale şi
ouăle de helminţi sunt
depistate la microscopierea sedimentului, obţinut după spălarea
filtrelor, prin care
apa preventiv s-a filtrat, mai apoi centrifugate cu soluţie
flotantă cu greutatea
specifică de 1,26, în prealabil, diluată nu mai puţin de 4 ori.
Sedimentarea chisturilor
de protozoare şi ouălor de helminţi se produce în rezultatul
schimbării rapide a
densităţii relative a flotantului, care după diluare ajunge la
1,03 şi mai puţin, ce este
mult mai mică ca densitatea agenţilor parazitari.
Sensibilitatea metodei: pragul de sensibilitate constituie
chisturi de lamblii solitare
la 1 l de apă. Eficacitatea metodei depinde de concentraţia
iniţială a agenţilor
parazitari în probă, de volumul probei, de transparenţa ei, de
intensitatea
fitoplanctonului şi calificarea executorului.
Tehnica examinării: în cazul când filtrarea apei nu s-a efectuat
în alt laborator, apa
pentru investigare, în volum de 50 l, se filtrează prin
filtrele, pregătite în prealabil
(diametrul porilor 1,5 - 3,0 mcm). Pe măsură ce ele se îmbibă cu
impurităţi în
procesul filtrării, se schimbă, transferându-le cu o pensetă (în
prealabil fiartă sau
prelucrată cu alcool) în vase de sticlă cu gura largă,
adăugându-se 30 - 50 ml de apă
cercetată, pentru a se păstra umede. Filtrele obţinute după
filtrare (la staţia de tratare
-
29
a apei sau nemijlocit în laborator) vor fi cercetate în modul
următor: cu penseta,
fiecare filtru se cufundă într-un pahar cu apă distilată, fixând
bine filtrul cu penseta.
Se spală minuţios sedimentul, cu o periuţă moale, apoi filtrul
se mai clăteşte odată în
altă porţie de apă distilată. Dacă filtrele folosite au
diametrul mai mare de 35 mm, se
recomandă de tăiat cu foarfecele curate în câteva bucăţi pentru
a fi mai comod de
spălat. Această procedură e comod de efectuat în cutia Petri. La
sfârşitul acestei
proceduri, pentru a evita pierderea de chisturi de protozoare şi
ouă de helminţi,
periuţa folosită se spală minuţios în 5 - 10 ml de apă
distilată. Lichidul căpătat la
spălarea filtrelor se transferă în eprubete cu volumul de 10 ml
şi se centrifughează
timp de 5 min la viteza de 1500 rot/min. Dacă nu-i obligatoriu
de determinat
viabilitatea chisturilor şi ouălor de helminţi, sedimentul se
transferă în 6-8 ml de
soluţie de 2% de formol şi se agită. În caz contrar, dacă se
preconizează
determinarea viabilităţii agenţilor parazitari, la sediment se
adaugă apă pentru a-l
spăla. Suspensia căpătată se centrifughează conform regimului
precedent,
supernatantul se înlătură, iar la sediment se adaugă 3ml de
flotant şi se agită cu o
baghetă de sticlă. Iar se centrifughează 5 min la viteza de 2000
rot/min sau 10 min la
viteza de 1500 rot/min, după ce supernatantul se transferă cu
pipeta în eprubete de
centrifugare, se diluează nu mai puţin de 4 ori cu apă
distilată. Se centrifughează în
regimul precedent, se înlătură supernatantul, iar sedimentul se
transferă pe lamă şi
se microscopiază. Cercetarea unei probe durează 16 ore.
6.3.1.2. Metoda de coagulare
Principiul metodei: chisturile protozoarelor intestinale şi
ouăle de helminţi sunt
depistate la microscopierea sedimentelor, obţinute prin
coagularea preventivă a
probelor cu sulfat de fier sau de cupru, mai apoi centrifugate
cu soluţie flotantă cu
greutatea specifică de 1,26, în prealabil, diluată
nu mai puţin de 4 ori. Sedimentarea chisturilor de protozoare şi
ouălor de helminţi
se produce în rezultatul schimbării rapide a densităţii relative
a flotantului, care după
diluare ajunge la 1,03 şi mai puţin, ce este mult mai mică ca
densitatea agenţilor
parazitari.
Tehnica examinării: proba recepţionată în laborator se mai lasă
pe 1 - 2 ore pentru
-
30
sedimentare, se înlătură supernatantul, iar sedimentul se
transferă în eprubete de
centrifugare, cu volumul de 10 - 50 ml, în funcţie de volumul
sedimentului, se
centrifughează la viteza de 1500 rot/min timp de 5 min.
Supernatantul se înlătură,
iar la sediment se adaugă 3 ml sol. de 1% de HCl pentru
dizolvarea fulgilor de
coagulant, se agită şi se repetă centrifugarea. Supernatantul se
înlătură iar
sedimentul obţinut se transferă în eprubete cu volumul de 10 ml
şi se centrifughează
timp de 5 min la viteza de 1500 rot/min. Dacă nu-i obligatoriu
de determinat
viabilitatea chisturilor şi ouălor de helminţi, sedimentul se
transferă în 6 - 8 ml de
soluţie de 2% de formol şi se agită. În caz contrar, dacă se
preconizează
determinarea viabilităţii agenţilor parazitari, la sediment se
adaugă apă pentru a-l
spăla. Suspensia căpătată se centrifughează în regimul
precedent, supernatantul se
înlătură, iar la sediment se adaugă 3ml de flotant şi se agită
bine cu o baghetă de
sticlă. Se centrifughează 5 min la viteza de 2000 rot/min sau 10
min la viteza de
1500 rot/min, după ce supernatantul se transferă cu pipeta în
eprubete de
centrifugare, se diluează nu mai puţin de 4 ori cu apă
distilată. Se centrifughează
conformregimului precedent, se înlătură supernatantul, iar din
sediment se prepară
preparate pe lame.
În funcţie de scopul investigaţiei preparatul se colorează sau
nu. Dacă este
necesar de constatat numai numărul agenţilor parazitari, fără a
determina viabilitatea
lor, preparatul nu se colorează sau se colorează cu o picătură
de soluţie de Lugol de
3%. Viabilitatea chisturilor de lamblii se va determina la
colorarea preparatelor cu
sol. apoasă 1% de eozină. Preparatele pregătite se acoperă cu
lamela şi se studiază la
microscop, scanând toată suprafaţa frotiului, mărind imaginea de
100 - 600 ori
(obiectivele 10x, 40x, ocularele 10x, 15x) în sistemul uscat.
Pentru determinarea
structurilor interne mai fine la protozoare, care au importanţă
în procesul de
identificare, se va folosi sistemul de imersie cu obiectivul 90
- 100 sau microscopia
cu contrast de fază. În aşa mod se va examina tot sedimentul.
Efectuarea unei astfel
de investigaţii necesită cel puţin 10 ore/persoană. Rezultatul
investigaţiei poate fi
eliberat nu mai devreme de 24 de ore după recepţia probei în
laborator.
Rezultatul negativ al testării nu garantează absenţa agenţilor
patogeni parazitari în
-
31
eşantion, astfel încât rezultatele cercetării trebuie să fie
prezentate în protocol cu
termenul "nu a fost depistat". Depistarea chiar a unui singur
exemplar de agent
patogen parazitar într-o probă de apă potabilă este un indicator
epidemiologic
nefavorabil în aprovizionarea cu apă potabilă.
6.3.2. Metodele de cercetare a apei din bazinele de
suprafaţă
Prelevarea probelor. Procedura se efectuează conform SM ISO
5667-6:2010
Calitatea apei. Prelevare. Ghid pentru prelevarea probelor din
râuri şi cursuri de
apă, SM RM ISO 5667-4:2007 Calitatea apei. Prelevare. Ghid de
prelevare a
apelor din lacuri naturale şi artificiale.
Prelevarea probelor de apă se efectueazăîn recipiente curate.
Vasele de volume
mari – canistre din plastic, borcane din sticlă, bidoane
metalice, sunt spălate cu
atenţie cu apă fiartă şi se clătesc cu apă destinată
investigaţiei. Punctele de prelevare
vor fi selectate mai sus şi mai jos de zonele rezidenţiale, în
zone de recreere,
taberele de odihnă, inclusiv sportive. Probele de apă se vor
colecta în secţiuni
transversale: de la suprafaţă şi la diferite adâncimi, începând
de la 10 - 15 cm de la
suprafaţă. Pentru a efectua colectarea de la adâncimi mai mari
pot fi folosite sonde
speciale, echipate cu pompă. Proba de apă de la suprafaţa
bazinului se va preleva pe
etape, în volume de 1,5 - 2,0 l la intervale de 3 - 5 minute.
Aceasta va permite în
timp de 40 - 60 de minute de colectat mostra medie cu volumul de
25 l.
În laborator probele sunt transportate cu sau fără prelucrarea
preventivă. Prelucrarea
se efectuează cu scopul de a micşora volumul probei şi se
efectuează prin:
Folosirea coagulanţilor, sulfatul de fier sau de cupru, în doză
de 0,1 - 0,3g/l.
În apă, la locul prelevării, se adaugă coagulantul, se agită
minuţios şi se lasă
pentru sedimentare pe 1 - 2 ore. Supernatantul se înlătură,
sedimentul se
transferă în vase cu volumul de 1 l şi se transportă în
laborator. Probele ce n-
au fost preventiv prelucrate pot fi păstrate la temperatura de
15 - 200C nu mai
mult de 2 zile.
Filtrarea apei prin filtre (diametrul porilor 1,5 - 3,0 mcm) în
laboratorul staţiei
de tratare a apei. Până la filtrare filtrele se vor fierbe 10
min în apă distilată
pentru înlăturarea impurităţilor din porii filtrului, care pot
împiedica procesul
-
32
de filtrare; filtrele folosite se introduc într-un vas de sticlă
cu gura largă, la
care se adaugă 30 - 50 ml de apă din proba respectivă. Vasul se
închide bine,
se marchează, indicând data şi locul prelevării, volumul apei
filtrate şi se
transportă în laborator pentru prelucrarea ulterioară. Dacă nu
se poate studia
materialul în ziua de recepţionare, proba poate fi stocată la
temperatura de
40C nu mai mult de 1 zi; dacă nu-i necesar de determinat
viabilitatea
chisturilor de protozoare şi ouă de helminţi – poate fi păstrată
la temperatura
de 40C 3 - 4 zile, după ce se adaugă formol în aşa cantitate ca
concentraţia lui
în suspensie să fie de 2%.
Monitorizarea calităţii apei bazinelor de suprafaţă la
indicatorii parazitari prin
ehnica nominalizată este indicată pentru depistarea chisturilor
de protozoare
intestinale patogene (lamblia, amiba dizenterică, balantidul) şi
ouălor de helminţi,
care prezintă pericol nemijlocit pentru om când sunt
înghiţite.
Principiul metodei: chisturile protozoarelor intestinale şi
ouăle de helminţi sunt
depistate la microscopierea sedimentelor, obţinute după
coagularea probei sau
spălarea filtrelor, prin care apa preventiv s-a filtrat, mai
apoi centrifugate cu soluţie
flotantă cu greutatea specifică de 1,26, în prealabil, diluată
nu mai puţin de 4 ori.
Sedimentarea chisturilor de protozoare şi ouălor de helminţi se
produce în rezultatul
schimbării rapide a densităţii relative a flotantului, care după
diluare ajunge la 1,03
şi mai puţin, ce este mult mai mică ca densitatea agenţilor
parazitari.
Sensibilitatea metodei: pragul de sensibilitate constituie
chisturi de lamblii solitare
la 1 l de apă. Eficacitatea metodei depinde de concentraţia
iniţială a agenţilor
parazitari în probă, de volumul probei, de transparenţa ei, de
intensitatea
fitoplanctonului şi calificarea executorului.
Tehnica examinării: în cazul când filtrarea apei nu s-a efectuat
în alt laborator, apa
preconizată pentru investigare, în volum de 25 l, se filtrează
prin filtrele (diametrul
porilor 1,5 - 3,0 mcm), pregătite în prealabil. Pe măsură ce ele
se îmbibă cu
impurităţi în procesul filtrării, se schimbă, transferându-le cu
o pensetă (în prealabil
fiartă sau prelucrată cu alcool) în vase de sticlă cu gura
largă, adăugându-se 30 - 50
ml de apă cercetată, pentru a se păstra umede. Filtrele obţinute
după filtrare (la staţia
-
33
de tratare a apei sau nemijlocit în laborator) vor fi spălate în
felul următor: cu
penseta, fiecare filtru se cufundă într-un pahar cu apă
distilată, fixând bine filtrul cu
penseta. Se spală minuţios sedimentul, cu o periuţă moale, apoi
filtrul se mai
clăteşte odată în altă porţie de apă distilată. Dacă filtrele
folosite au diametrul mai
mare de 35 mm, se recomandă de tăiat cu foarfecele curate în
câteva bucăţi pentru a
fi mai comod de spălat. Această procedură e comod de efectuat în
cutia Petri. La
sfârşitul acestei proceduri, pentru a evita pierderea de
chisturi de protozoare şi ouă
de helminţi, periuţa se spală minuţios în 5 - 10 ml de apă
distilată. Lichidul, căpătat
la spălarea filtrelor sau prin metoda de coagulare, se transferă
în eprubete cu
volumul de 10 ml şi se centrifughează timp de 5 min la viteza de
1500 rot/min. Dacă
nu-i obligatoriu de determinat viabilitatea chisturilor şi
ouălor de helminţi,
sedimentul se transferă în 6 - 8 ml de soluţie de 2% de formol
şi se agită. În caz
contrar, dacă se preconizează determinarea viabilităţii
agenţilor parazitari, la
sediment se adaugă apă distilată pentru a-l spăla. Suspensia
căpătată se
centrifughează conform regimului precedent, supernatantul se
înlătură, iar la
sediment se adaugă 3ml de flotant cu densitatea nu mai mică de
1,26 şi se agită bine
cu o baghetă de sticlă. Se centrifughează 5 min la viteza de
2000 rot/min sau 10 min
la viteza de 1500 rot/min, după ce supernatantul se transferă cu
pipeta în eprubete de
centrifugare, se diluează nu mai puţin de 4 ori cu apă
distilată. Se centrifughează în
regimul precedent, se înlătură supernatantul, iar din sediment
se prepară preparate
pe lame. Dacă este necesar de identificat prezenţa chisturilor
de lamblii, preparatul
se colorează cu o picătură de soluţie de Lugol. Preparatele
pregătite se acoperă cu
lamela şi se studiază la microscop, scanând toată suprafaţa
frotiului, mărind
imaginea de 100 - 600 ori (obiectivele 10x, 40x, ocularele 10x,
15x) în sistemul
uscat. Pentru determinarea structurilor interne mai fine la
protozoare, care au
importanţă în procesul de identificare, se va folosi sistemul de
imersie cu obiectivul
90 - 100 sau microscopia cu contrast de fază. În aşa mod se va
examina tot
sedimentul. Este important, ca procedura să se efectueze de un
specialist calificat,
capabil să diferenţieze agenţii parazitari de fitoplancton şi
hidrobionţi. Efectuarea
unei astfel de investigaţii necesită 15 ore/persoană.
-
34
6.3.3. Metodele de cercetare a apelor reziduale
Prelevarea probelor. Procedura se efectuează conform SM RM ISO
5667-10:2007:
Calitatea apei. Prelevare. Ghid pentru prelevarea apelor uzate.
Probele apelor
reziduale se prelevează la intrarea şi ieşirea din staţiile de
epurare (epurare mecanică,
aero- şi biostaţii, instalaţii compacte, lacuri biologice,
câmpuri de filtrare), pe
câmpuri de irigare şi la locul de scurgere în bazinele de
acumulare. Volumul
probelor prelevate din apele reziduale trebuie să constituie
minimum 1 l până la
intrarea în staţiile de epurare, 3 l după curăţirea mecanică,
iar în alte cazuri cca 10 l.
Prelevarea probelor se face cu mănuşi de cauciuc, folosind
recipiente de plastic sau
sticlă cu volumul 200 – 500 ml. Mostrele sumare se colectează în
vase de sticlă sau
plastic, cu gât larg şi volume respective.
Testarea eficienţei instalaţiilor de epurare, la indicatorii
parazitologici, se
efectuează în câteva etape: în proba prelevată la intrarea în
instalaţia de epurare, cele
ulterioare se prelevează, ţinând cont de durata fiecărei etape
de epurare. După
decantarea primară - peste 2,5 ore, după bazinul de aerare – 8,5
ore, după decantorul
secundar – 0,5 ore şi după etapa de clorinare peste 11 ore.
Probele se etichetează,
parametrii acestora se înregistrează în registru şi se
transportă la laborator, unde se
păstrează la răcoare cel mult 1 zi.
6.3.3.1. Metoda de investigare ovoscopică a apelor reziduale
după
Romanenko
Principiul metodei: În soluţiile saturate (NaNO3, NH4NO3,
Na2SO3, etc), ouăle de
helminţi, fiind mai uşoare, se concentrează în pelicula de la
suprafaţă.
Tehnica de lucru. În fiecare probă de apă reziduală se adaugă
unul dintre următorii
coagulanţi: sulfat de aluminiu (Al2(SO4)3), sulfat de fier
(FeSO4), sulfat de cupru
(CuSO4) în doza de 0,5 - 0,6 g/l şi se agită minuţios.
Limpezirea totală are loc după 40
- 50 minute. Supernatantul se aruncă, sedimentul se trece în
eprubete (250 ml) şi se
centrifughează 3 min la 1000 rot/min. Supernatantul se înlătură,
iar la sediment se
adaugă 2 - 4 ml de acid clorhidric (HCl) 1 - 3% pentru
dizolvarea fulgilor de
coagulant. Amestecul se agită şi se centrifughează.
Supernatantul se aruncă, iar
sedimentul se prelucrează conform metodei Romanenco de
investigare ovoscopică a
-
35
solului.
Pentru reducerea timpului de prelucrare primară a probei şi
volumul de
investigare, se recomandă introducerea prealabilă a
coagulantului în recipiente, până
la prelevarea probei. Coagularea are loc imediat după colectarea
apei în recipient, iar
în laborator va fi adus numai sedimentul obţinut. Eficienţa
metodei constituie 86%,
variind între 82 şi 91%.
Procedeul determinării speciei şi viabilităţii agenţilor
parazitari se va executa de un
specialist calificat, capabil să diferenţieze agenţii
parazitari. Examenul unei probe
durează 75 min.
6.3.3.2. Metoda de investigare a apelor reziduale la chisturi de
protozoare
patogene după Padcenko
Tehnica de lucru. Probele de apă reziduală se sedimentează timp
de 12 – 16 ore.
Supernatantul se aruncă, iar sedimentul se trece în eprubete şi
se centrifughează 5
min la 1000 rot/min. Supernatantul se înlătură, sedimentul se
transferă pe lame, se
adaugă conservantul în raport de 1:2 (mertiolat – 0,0016-0,0018;
soluţie formol 40%
- 4,1-4,4; alcool etilic 96° - 10,4-10,9; soluţie fiziologică –
85,4-84,6) şi se
cercetează la microscop. Sedimentul se păstrează în frigider
până la 2 luni.
Chisturile viabile ale protozoarelor rămân necolorate, iar cele
degradate se colorează
în violet. Eficiența metodei este în mediu cca 90%. Examenul
unei probe durează
50 min.
6.3.4. Investigarea apelor meteorice
Prelevarea probelor: se va efectua în conformitate cu SM RM ISO
5667-10:2007
Calitatea apei. Prelevare. Ghid pentru prelevarea apelor uzate.
Pentru determinarea
gradului de nocivitate parazitologică a apelor meteorice este
prevăzută prelevarea
probelor din canalele naturale, apărute ca rezultat al stocării
apelor pluviale. Probele
se prelevează din fluxul de apă în recipiente separate (sticlă,
plastic) cu gât larg
închise cu dop. Volumul probei constituie 1 l.
Colectarea probelor se poate efectua şi prin alte metode
aşa-numitele
„capcane”. Pe cursurile principale ale apelor meteorice se sapă
gropi cu dimensiunea
de 0,5 х 0,5 х 0,1 m, în care se acumulează apele pluviale.
Această metodă facilitează
colectarea probelor de apă concomitent cu stratul superior de
sol. Proba de apă se
-
36
prelevă în recipient (sticlă, plastic), iar proba de sol (0 -
1cm) în pungi de plastic (200
g). Probele se etichetează, se fac înscrieri în registru şi se
expediază la laborator,
unde sunt păstrate în frigider maxim o zi.
Tehnica de lucru. Investigarea parazitologică a apelor meteorice
se efectuează
conform metodelor de cercetare a solului şi apelor reziduale
descrise anterior
(Romanenko; Padcenko).
6.4. Investigarea nămolului de pe fundul bazinelor acvatice
Prelevarea probelor: Se va efectua în conformitate cu SM RM ISO
5667-12:2007
Calitatea apei. Prelevare. Ghid general pentru prelevarea
sedimentelor de fund.
Probele de nămol se prelevează din bazinele acvatice mai sus şi
mai jos de nivelul de
revărsare a apelor reziduale. Probele se prelevează şi din
locurile de pompare a apei
şi de revărsare a apelor meteorice din localităţi, gospodăriile
fermiere şi individuale.
Pentru colectarea probelor se utilizează: escavatoare şi tuburi
de diversă
construcţie. Colectarea manuală sau mecanizată a probelor se
efectuează de pe mal
sau cu ajutorul bărcilor. Probele prelevate în volum de 200 g se
colectează în
recipiente de sticlă sau plastic cu gât larg închise cu dop, se
etichetează, se
înregistrează în registru şi se expediază la laborator, unde
sunt păstrate în frigider.
Tehnica de lucru. Din proba sumară se preiau 4 probe a câte 25 g
în eprubete de
centrifugare (250 ml), se adaugă 150 ml de apă şi se agită cu o
baghetă de sticlă. Se
centrifughează 5 min la 1000 rot/min, apoi supernatantul se
aruncă, iar sedimentul se
agită din nou cu 150 ml de apă. Procedeul sa repetă de 3 - 5
ori, până când
supernatantul devine transparent. Sedimentul spălat se
cercetează conform metodelor
de investigare parazitologică a solului (Romanenco;
Padcenco).
6.5. Investigarea nămolului apelor reziduale
Prelevarea probelor: se va efectua în conformitate cu SM RM ISO
5667-13:2007
Calitatea apei. Prelevare. Ghid general pentru prelevarea
probelor de nămol din
canalizaţii şi instalaţii de tratare şi epurare a apelor uzate.
Probele nămolului umed
(97 - 98% umiditate) din decantoarele primare şi cele secundare,
precum şi de pe
platformele cu nămol ale instalaţiilor de epurare se iau cu
ajutorul unui căuş în porţii
separate a câte 100 - 200 ml şi se toarnă în recipiente de
sticlă (plastic) cu volum de
-
37
1 l, care se închid ermetic cu dop rodat (înşurubare).
Probele deshidratate (până la 70% umiditate) se iau cu un făraş
sau cu o lopăţică
în porţii a câte 50 g din 4-5 locuri ale platformei de nămol (cu
timp de expunere de 2
- 3 ani), se comasează într-o probă cu masa de 200 - 250 g.
Probele se colectează în
pungi de plastic sau borcane cu capac, se etichetează, se
înregistrează în registru şi
se expediază la laborator, unde se păstrează în frigider timp de
1 - 2 zile.
6.5.1. Metoda de investigare ovoscopică a nămolului apelor
reziduale
după Romanenko
Tehnica de lucru. Nămolul umed se deshidratează: 100 – 150 ml de
nămol se pun în
eprubete cu volum de 250 ml (30 - 45 ml în eprubete cu volum de
80 - 100 ml) şi se
centrifughează 5 min la 1000 rot/min. Supernatantul rezultat se
aruncă, iar la
sediment se adaugă apă curată, se agită cu o baghetă de sticlă
timp de 1 - 2 minute şi
apoi se centrifughează. Spălarea sedimentului se repetă de 2 - 3
ori.
Spălarea nămolului deshidratat (umiditatea de 70% şi mai şi
puţin) se
efectuează analogic. În eprubete mari (250 ml) se agită 25 g
nămol cu 150 ml de apă
şi se centrifughează. După spălare, în eprubetă se adaugă 3 – 5
g de nisip pur şi se
omogenizează. Sedimentul se cercetează conform metodelor de
investigare
ovoscopică a solului (Romanenko).
6.5.2. Metoda de investigare a nămolului apelor reziduale la
chisturi de
protozoare patogene după Padcenko Tehnica de lucru. Proba
nămolului umed (98% umiditate) în volum de 1 l sau 0,2
kg, în caz de densitate crescută (70% umiditate), se
omogenizează într-un cilindru,
adăugându-se treptat apă potabilă până la volumul total de 1,5
l. Suspensia obţinută
se toarnă într-un cilindru cu capacitatea de 2,0 l şi se
sedimentează. Peste 15 minute
supernatantul se aspiră în alt cilindru cu volum de 5,0 l, iar
sedimentul se spală
repetat (2 – 3 ori) cu apă prin agitare într-un cilindru cu
capacitatea de 2,0 l.
Supernatantul obţinut după spălări repetate se adună într-un
cilindru mare şi se
sedimentează 12 - 16 ore. Supernatantul se extrage cu ajutorul
unui sifon, iar
sedimentul se cercetează la microscopul optic sau cu
luminescenţă conform
metodelor de investigare a apelor reziduale după Padcenko.
6.6. Investigarea reziduurilor zootehnice după Romanenko şi
Cerepanov
-
38
Prelevarea probelor. Probele de bălegar şi reziduuri zootehnice
se prelevează din
colectoarele de bălegar în porţii separate a câte 0,1 – 0,2 l
din 5 – 10 puncte. Proba
medie sumaă în volum de 1 litru se colectează în recipiente
(sticlă, plastic) cu gât
larg şi dopuri rodate. Fracţiunea bălegarului deshidratat (70%
umiditate) cu masa de
200 g se prelevează în pungi de polietilenă sau în borcane.
Probele se etichetează, se
înregistrează în registru şi se expediază în laborator. În cazul
imposibilităţii analizei
probelor de bălegar în ziua expedierii la laborator, se permite
păstrarea acestora în
frigider sau în alt loc la temperatura între 0° şi 20°С timp de
2 zile. Pentru a evita
procesele de putrefacţie în bălegar şi în reziduurile zootehnice
se adaugă 3 - 5
picături de toluol.
Tehnica de lucru. Într-un mojar se plasează 100 g de bălegar
fracţie solidă, se
adaugă 300 ml de apă şi se omogenizează. Amestecul obţinut se
filtrează printr-un
tifon dublu. Filtrarea se efectuează sub jet de apă. Filtratul
se trece în eprubete şi se
centrifughează 3 minute la 1500 rot/min. Supernatantul se
aruncă, iar la sediment se
adaugă soluţie saturată de nitrat de sodiu (NaNO3) şi se
centrifughează. Apoi în
eprubete se adaugă aceiaşi soluţie de flotaţie (până la formarea
meniscului), se
acoperă cu lamă, peste 25 de minute se scoate atent, se întoarce
cu suprafaţa umedă
în sus, se aplică 1 - 2 picături de glicerină de 30% şi se
studiază la microscop pelicula
superficială. Efectuarea investigaţiei durează 75 min.
6.7. Investigarea lavajelor de pe obiecte de uz casnic, mâini şi
jucării
Prelevarea probelor. Pentru investigarea parazitologică a
obiectelor de uz casnic se
prelevează lavaje de pe veselă, feţe de masă şi muşamale,
mobilier, lenjerie de corp şi
de pat, echipament, vase de noapte, jucării, uşi, bănci,
inventar sportiv, balustrade; de
pe mâinile copiilor, personalului instituţiilor pentru copii,
blocurilor alimentare,
chelnerilor, angajaţilor sistemelor de irigare care folosesc
apele uzate, sedimentele lor
şi reziduurile zootehnice, personalului instalaţiilor de tratare
şi epurare a apei.
Lavajele se prelevează din cantine, magazine, instituţiile
preşcolare şi şcolare,
taberele de odihnă şi sport, întremare, casele de copii,
instituţiile curativ-profilactice,
cămine, biblioteci, teatre, muzee, frizerii, piscine, băi, săli
de sporturi, ferme, sere,
ateliere de prelucrare a pieilor şi a articolelor din blană.
-
39
Pentru prelevarea lavajelor se folosesc tampoane compacte de
vată şi capron,
periuţe din blană de veveriţă, umectate cu hidroxid de natriu
(NaOH) 1%, cu soluţie
de glicerină de 10% sau detergent. Într-o probă (eprubetă) se
pot aduna lavaje de pe
câteva obiecte de acelaşi tip. Lavajele de pe mâini se
prelevează individual pentru
identificarea colaboratorilor iresponsabili de igiena personală.
Prelevarea probelor se
efectuează într-o anumită consecutivitate. În instituţiile
pentru copii probele se
prelevă mai întâi din blocul alimentar, apoi cantină, sala de
joacă, dormitor,
spălătorie, iar în final din blocul sanitar. Este necesar ca în
toate instituţiile pentru
copii să fie prelevate probe nu mai puţin de 2 ori în an (vara
şi iarna). În focarele,
unde se întreprind măsuri de asanare, lavajele trebuie preluate
de 1 - 3 ori în
semestru. Norma de timp pentru o investigare, inclusiv cu
recoltare - 28 min, fără
recoltare – 7 min.
6.7.1. Meto
