1
ENIGME MsIhiiIiezanlii i CI« O descoperire arheologica de excepţie, sursa de conflicte brutale între specialişti • 4p: .>• declarând că descoperirea este falsificată. Chiar şi mulţi dintre specialiştii convinşi la început de autenticitatea obiectelor şi-au schimbat părerea, partizani rămânând doar un număr foarte mic de profesori din zonă, care avuseseră de la început - T otul a început la Vichy, im oraş aflat chiar în centrul Franţei. Era într-o sâmbătă, pe 1 martie 1924. Emilie Frandin, care pe atunci avea 17 ani, ara câmpul împreună cu bunicul său, Claude. Dintr-o dată, una dintre cele două vaci care trăgeau plugul s-a împiedicat şi s-a înfundat adânc în i acces la situl arheologic şi care susţineau faţă de pământ. încercând să o scoată de acolo, bunicul şi ne-1 potul au descoperit o groapă, în care au văzut un sche- let omenesc ce era înconjurat de nişte vase aşezate în jurul lui. Cei doi şi-au propus să le scoată afară, spe- rând să descopere o comoară. A doua zi de dimineaţă. Emilie Frandin s-a întors la locul cu pricina, a exami- nat din nou cavitatea aceea şi a început să sape în jurul ei. După câteva ore de muncă, gaura din pământ s-a dovedit a fi de fapt un şanţ cu o lungime de 3 metri şi o lăţime de 1 metru, ai cărui pereţi erau formaţi din cărămizi suprapuse, iar solul era alcătuit din 16 straturi foliare. In apropiere, a mai descoperit câteva vase, nişte ţesături, precum şi o placă de argilă, pe care erau gravate nişte semne ciudate. în zilele următoare, Frandin a mai dezgropat trei tăbliţe, pe care erau im- primate urmele unor mâini, un ac şlefuit din os şi niş- te pietre pe care erau reprezentate nişte simboluri bi- zare. Activită^le sale de pe câmpul de la marginea sa- tului n-au rămas, însă, fară ecou. Vestea a fâcut re- )ede înconjurul zonei şi astfel, în scurt timp, la faţa ocului au venit preotul, doctorul şi învăţătorul, pentru a vedea descoperirea lui Frandin. Primul care a cerce- tat obiectele a fost doctorul Antonin Morlet, un pa- sionat de arheologie, autorul multor săpături şi po- sesor al unei colecţii de monede galo-romanice unice. Entuziasmat, el a preluat conduce- cine voia sau nu să îi creadă că Glozel era o veri- tabilă bibliotecă neoli- tică. Astfel, Adrienne Pi- candet, o învăţătoare care a participat la să- pături, a declarat mai târziu, în clipa în care au început polemicile, împreună cu alte 40 de persoane, că vasele de argilă ce au fost desco- perite erau într-ade- văr acoperite de incizii foarte ciudate, necu- noscute. Dar lucrurile ajunseseră deja prea departe; într-o zi, doc- torul Morlet l-a sur- prins pe un cunoscut cercetător al epocii în flagrant delict, flind pe I Emilie Frandin, ghinionistul] descoperitor al comorii arheologice rea cercetărilor şi a reuşit să protejeze piesele descoperite până în momentul publicării studiului “Noul sit arheologic de la Glozel”, scris de el şi semnat împreună cu Emilie Frandin. Avântat şi incisiv, articolul punea la îndoială o mare parte dintre teoriile existente la vremea aceea, în legătură cu epoca preistorică. înscrisurile de la Glo- zel, pe acele tăbliţe, au fost inter- pretate de autor drept “strămoaşe- le” sistemului de scriere din bazi- nul mediteranean, inclusiv al celui fenician. Este foarte posibil ca în momentul în care au fost incizate, în Eiu-opa să fi existat o civilizaţie foarte veche, necunoscută de către is- torici, spunea Morlet. Bineînţeles că o astfel de in- terpretare a dus imediat la una dintre cele mai aprige polemici din întreaga istorie a arheologiei. Cer- cetătorii epocii s-au simţit excluşi de la celebritatea pe care eveni- mentul o aducea descoperitorilor, drept care au încercat să îi discrediteze prin toate mijloacele posibile. EmUle Frandin şi bunicul său au fost acuzaţi că au falsificat dovezile, jandarmeria a fost sesizată, iar reprezentanţi “indignaţi” ai câtorva socie- tăţi arheologice au invadat zona, distrugând cu sânge rece o mare parte din obiectele descoperite. O polem ică Sără sSârşit Pe 25 februarie 1928, poliţia din Clermont-Ferrand a fâcut o percheziţie în scopul de a descoperi labora- torul unde presupuşii falsificatori organizaseră “escro- cheria”. Au spart vitrinele în care erau păstrate unele obiecte, bietul EmUle a fost molestat şi, pe motiv că trebuie efectuate datări, alte 200 de obiecte au fost confiscate. Comisii de anchetă suspecte, instituite de nu se ştie cine, au emis nişte rapoarte defavorabile. punctul de a truca unele obiecte, în scopul de a-i dis- credita pe cei ce le descoperiseră. Pe 4 iunie 1929, Emilie Frandin a fost acuzat de escrocherie, iar judecătorul l-a interogat timp de 63 de ore, cerându-i în permanenţă să recunoască că el fusese cel care a produs acele obiecte. Dar tânărul ţăran s-a ţinut ta- re până la sfârşit, negând toate acuzaţiile aduse. El a fost în- continuu supravegheat de po- liţie, care încerca să îl surprin- dă în cazul în care ar ñ îngro- pat pe ascuns şi alte obiecte falsificate, iar scrisorile pe care ! le primea sau le trimitea erau citite de către autorităţi. Până la urmă, după doi ani, acuzaţii- le au fost retrase, el a fost lăsat în pace, s-a căsătorit, având doi copii. Singura întâmplare mai deosebită din viaţa lui s-a petrecut în au- gust 1926, când a j jrimit vizita rege- ^ ui Ferdinand I al României, care a dorit să-i vadă mu- zeul, fiind el însuşi jasionat de arheo- ogie. Anii * 70. Cercetările reîncep începând cu anul 1970, o echipă de cer- cetători s-a interesat din nou de situl ar- heologic de la Glozel şi a început să dateze obiectele care mai rămăseseră, cu ajutorul termoluminiscenţei. Fenomenul este utiU- zat cu succes în cazul obiectelor din ce- ramică şi cărămidă. Tehnica constă în măsurarea radiaţiilor luminoase emise de către un eşantion încălzit la anumite tem- peraturi. Emisia luminoasă se află în le- gătură directă cu cantitatea totală de radioac- tivitate naturală absorbită de către eşantion, în întreaga sa existenţă (încă din momentul în , care a fost făcut), permiţând determinarea ^ exactă a vârstei sale. Trecute prin aceste ve- ritabile furci caudine ale ştiin^i, obiectele de la Glozel au triumfat. Unele dintre ele au fost datate între anul 70 înainte de Hristos şi anul 100 după Hristos, iar altele erau vechi de aproape... 3000 de ani! O nouă problemă se ridica, însă, pentru cercetători. Cum pu- teau coexista în acelaşi loc obiecte vechi de 2500 şi chiar de 5000 de ani, împreună cu al- tele, din epoca medievală? în 1972, Henri François, un specialist fran- cez în energie atomică, a vizitat situl de la Glo- >=»•? zel, a preluat mostre de la faţa locului şi le-a trimis la trei laboratoare din străinătate pentru a fi datate. Pentru oseminte, a fost folosită metoda carbonului 14, iar pentru ceramică şi cărămizi, termoluminiscenţa. Laboratoarele, absolut independente unul de celălmt, au obţinut rezultate identice; osemintele aveau între 15.000 şi 17.000 ani vechime, cerai^ica aproximativ 5000 de ani, iar tăbliile 2500 de ani. în total, la Glozel au fost descoperite peste 3000 de obiecte, printre care vase, tablete scrise, pietre şlefuite, bijuterii din os şi săgeţ. Unele dintre osemintele omeneşti şi de anima- le, foarte vechi, fuseseră transformate în unelte şi bi- juterii, fiind gravate cu o scriere ciudată. Pietrele şle- fuite nu erau tăioase şi este posibil să fi fost folosite în cadrul unui cult anume. Cele gravate au stârnit stu- poare printre noii specialişti în arta preistorică, din cauza nneţei detaliilor imprimate pe ele. Obiectele din ceramică, idolii, vasele mortuare, incizate cu măşti stranii, fâră gură, precum şi faimoasele tablete acope- rite cu inscripţii care nu au fost descifrate nici în pre- zent, au fost fabricate într-un cuptor oval, confundat cu un mormânt, în momentul descoperirii sale. în 1974, o echipă de la Centrul de Cercetare Nucleară din Grenoble a sondat terenul cu un magnetometru, cons- tatând că mai există încă şi alte obiecte îngropate. Anii * 80 . Căutarea adevărului între 1983 şi 1990, au fost realizate noi cercetări în întreaga zonă, dar rezultatele nu au fost făcute publice niciodată. Oare de ce? Remy Chaumier, celebrul is- toric francez, a afirmat; “Nu a fost nimic făcut public, pentru că un anumit lucru descoperit acolo ar putea schimba o mare parte din istorie, aşa cum este ea cu- noscută în prezent, şi nu se doreşte aşa ceva”. Oame- nii de ştiin^ nu renunţă cu una cu două la teoriile lor, chiar dacă sunt d^ăşite. Oare despre ce ar putea fi vorba? Lui Emilie Frandin i-au fost propuse sume uri- aşe de bani pentru descoperirile sale, i,'% dar nu a cedat niciodată vreunul din- obiectele găsite. Dar oare cine le-a făcut? Enigma scrisului de pe oasele vechi de 17.000 de ani a ră- mas nedescifrată şi în zilele noas- tre. El are unele caracteristici fe- niciene şi seamănă foarte bine cu acela descoperit şi în România, la Tărtăria. Un mister care a făcut să curgă valuri de cerneală şi i-a iritat pe mulţi oameni de ştiinţă. Poate că la Glozel era un loc an- tic, de cult, unde erau depuse obiec- te din epoci diferite. Unele ipoteze afirmă că înscrisurile de pe tăbliţe ar putea fi o parte a unui alfabet ce are legătură directă cu templierii, dar încă nu s-a putut dovedi acest lucru. Astfel, cluar dacă îndoielile în legătură cu autenticitatea o- biectelor au fost înlăturate pentru totdeauna, Glozel ascunde încă foarte multe mistere, ce nu vor fi descifrate niciodată, pentru că nu se doreşte acest lucru. Unii cercetători i afirmă chiar că acest sit face parte în prezent dintre localităţile arheolo- gice “inexistente”. Complotul este evident, încercând să ascundă ade- vărul ştiinţific şi istoric, aşa cum se procedează, într-un fel, şi cu is- toria dacilor, care nu poate să o tulbure pe cea “oficială , romană. Originile umanităţii sunt învăluite într-o infinitate de ipoteze. Dincolo de toate acestea. Emilie Frandin a fost un paznic fidel al acestui loc, de-a lungul întregii sale vieţi, clamând în permanenţă auten- ticitatea descoperirii sale, în ciuda ' - '* adversităţi căreia a trebuit să îi facă faţă. Numai datorită lui, numele de Glozel a făcut înconjurul întregii planete, suscitând pasiuni şi întrebări, într-o dezbatere care deja durează de mai bine de 80 de ani. Glozel rămâne un drum deschis cer- cetărilor. Poate că într-o bună zi, acest loc îşi va dez- vălui secretul şi poate că el ne va ajuta să aflăm care sunt, de fapt, originile noastre. ANDREICHERAN Obiecte Incizate cu o scriere nedezlegată, ce seamănă cu cea descoperită la Tărtăria, în România Formula AS - Anul XVIII, nr. 807, februarie 2008 # 31

Misterele Tezaurului de La Glozel

Embed Size (px)

Citation preview

  • ENIGME

    MsIhiiI iezanlii i C I O descoperire arheologica de excepie, sursa de conflicte

    brutale ntre specialiti

    4p:.>

    declarnd c descoperirea este falsificat. Chiar i muli dintre specialitii convini la nceput de autenticitatea obiectelor i-au schimbat prerea, partizani rmnnd doar un numr foarte mic de profesori din zon, care avuseser de la nceput

    -

    Totul a nceput la Vichy, im ora aflat chiar n centrul Franei. Era ntr-o smbt, pe 1 martie 1924. Emilie Frandin, care pe atunci avea 17 ani, ara cmpul mpreun cu bunicul su,Claude. Dintr-o dat, una dintre cele dou vaci care trgeau plugul s-a mpiedicat i s-a nfundat adnc n i acces la situl arheologic i care susineau fa de pmnt. ncercnd s o scoat de acolo, bunicul i ne-1 potul au descoperit o groap, n care au vzut un schelet omenesc ce era nconjurat de nite vase aezate n jurul lui. Cei doi i-au propus s le scoat afar, spernd s descopere o comoar. A doua zi de diminea.Emilie Frandin s-a ntors la locul cu pricina, a examinat din nou cavitatea aceea i a nceput s sape n jurul ei. Dup cteva ore de munc, gaura din pmnt s-a dovedit a fi de fapt un an cu o lungime de 3 metri i o lime de 1 metru, ai crui perei erau formai din crmizi suprapuse, iar solul era alctuit din 16 straturi foliare. In apropiere, a mai descoperit cteva vase, nite esturi, precum i o plac de argil, pe care erau gravate nite semne ciudate. n zilele urmtoare,Frandin a mai dezgropat trei tblie, pe care erau imprimate urmele unor mini, un ac lefuit din os i nite pietre pe care erau reprezentate nite simboluri bizare. Activit^le sale de pe cmpul de la marginea satului n-au rmas, ns, far ecou. Vestea a fcut re- )ede nconjurul zonei i astfel, n scurt timp, la faa ocului au venit preotul, doctorul i nvtorul, pentru

    a vedea descoperirea lui Frandin. Primul care a cercetat obiectele a fost doctorul Antonin Morlet, un pasionat de arheologie, autorul multor spturi i posesor al unei colecii de monede galo-romanice unice.Entuziasmat, el a preluat conduce-

    cine voia sau nu s i cread c Glozel era o veritabil bibliotec neolitic.

    Astfel, Adrienne Pi- candet, o nvtoare care a participat la spturi, a declarat mai trziu, n clipa n care au nceput polemicile, mpreun cu alte 40 de persoane, c vasele de argil ce au fost descoperite erau ntr-ade- vr acoperite de incizii foarte ciudate, necunoscute. Dar lucrurile ajunseser deja prea departe; ntr-o zi, doctorul Morlet l-a surprins pe un cunoscut cercettor al epocii n flagrant delict, flind pe

    I

    Emilie Frandin, ghinionistul] descoperitor al comorii

    arheologice

    rea cercetrilor i a reuit s protejeze piesele descoperite pn n momentul publicrii studiului Noul sit arheologic de la Glozel, scris de el i semnat mpreun cu Emilie Frandin. Avntat i incisiv, articolul punea la ndoial o mare parte dintre teoriile existente la vremea aceea, n legtur cu epoca preistoric. nscrisurile de la Glozel, pe acele tblie, au fost interpretate de autor drept strmoae- le sistemului de scriere din bazinul mediteranean, inclusiv al celui fenician. Este foarte posibil ca n momentul n care au fost incizate, n Eiu-opa s fi existat o civilizaie foarte veche, necunoscut de ctre istorici, spunea Morlet.

    Bineneles c o astfel de interpretare a dus imediat la una dintre cele mai aprige polemici din ntreaga istorie a arheologiei. Cercettorii epocii s-au simit exclui de la celebritatea pe care evenimentul o aducea descoperitorilor, drept care au ncercat s i discrediteze prin toate mijloacele posibile. EmUle Frandin i bunicul su au fost acuzai c au falsificat dovezile, jandarmeria a fost sesizat, iar reprezentani indignai ai ctorva societi arheologice au invadat zona, distrugnd cu snge rece o mare parte din obiectele descoperite.

    O polem ic Sr sSritPe 25 februarie 1928, poliia din Clermont-Ferrand

    a fcut o percheziie n scopul de a descoperi laboratorul unde presupuii falsificatori organizaser escrocheria. Au spart vitrinele n care erau pstrate unele obiecte, bietul EmUle a fost molestat i, pe motiv c trebuie efectuate datri, alte 200 de obiecte au fost confiscate. Comisii de anchet suspecte, instituite de nu se tie cine, au emis nite rapoarte defavorabile.

    punctul de a truca unele obiecte, n scopul de a-i discredita pe cei ce le descoperiser.

    Pe 4 iunie 1929, Emilie Frandin a fost acuzat de escrocherie, iar judectorul l-a interogat timp de 63 de

    ore, cerndu-i n permanen s recunoasc c el fusese cel care a produs acele obiecte. Dar tnrul ran s-a inut tare pn la sfrit, negnd toate acuzaiile aduse. El a fost ncontinuu supravegheat de poliie, care ncerca s l surprind n cazul n care ar ngropat pe ascuns i alte obiecte falsificate, iar scrisorile pe care ! le primea sau le trimitea erau citite de ctre autoriti. Pn la urm, dup doi ani, acuzaiile au fost retrase, el a fost lsat n pace, s-a cstorit, avnd doi copii. Singura ntmplare mai deosebit din viaa lui s-a petrecut n august 1926, cnd a j jrimit vizita rege- ^ ui Ferdinand I al

    Romniei, care a dorit s-i vad muzeul, fiind el nsui jasionat de arheo- ogie.

    A nii *70.Cercetrile rencepncepnd cu anul 1970, o echip de cer

    cettori s-a interesat din nou de situl arheologic de la Glozel i a nceput s dateze obiectele care mai rmseser, cu ajutorul termoluminiscenei. Fenomenul este utiU- zat cu succes n cazul obiectelor din ceramic i crmid. Tehnica const n msurarea radiaiilor luminoase emise de ctre un eantion nclzit la anumite temperaturi. Emisia luminoas se afl n legtur direct cu cantitatea total de radioactivitate natural absorbit de ctre eantion, n ntreaga sa existen (nc din momentul n , care a fost fcut), permind determinarea ^ exact a vrstei sale. Trecute prin aceste veritabile furci caudine ale tiin^i, obiectele de la Glozel au triumfat. Unele dintre ele au fost datate ntre anul 70 nainte de Hristos i anul 100 dup Hristos, iar altele erau vechi de aproape... 3000 de ani! O nou problem se ridica, ns, pentru cercettori. Cum puteau coexista n acelai loc obiecte vechi de 2500 i chiar de 5000 de ani, mpreun cu altele, din epoca medieval?

    n 1972, Henri Franois, un specialist francez n energie atomic, a vizitat situl de la Glo- > =? zel, a preluat mostre de la faa locului i le-a trimis la trei laboratoare din strintate pentru a fi datate. Pentru oseminte, a fost folosit metoda carbonului 14, iar pentru ceramic i crmizi, termoluminiscena. Laboratoarele, absolut independente unul de cellmt, au obinut rezultate identice; osemintele aveau ntre 15.000 i 17.000 ani vechime, cerai^ica aproximativ 5000 de ani, iar tbliile 2500 de ani. n total, la Glozel au fost descoperite peste 3000 de obiecte, printre care

    vase, tablete scrise, pietre lefuite, bijuterii din os i sge. Unele dintre osemintele omeneti i de animale, foarte vechi, fuseser transformate n unelte i bijuterii, fiind gravate cu o scriere ciudat. Pietrele lefuite nu erau tioase i este posibil s fi fost folosite n cadrul unui cult anume. Cele gravate au strnit stupoare printre noii specialiti n arta preistoric, din cauza nneei detaliilor imprimate pe ele. Obiectele din ceramic, idolii, vasele mortuare, incizate cu mti stranii, fr gur, precum i faimoasele tablete acoperite cu inscripii care nu au fost descifrate nici n prezent, au fost fabricate ntr-un cuptor oval, confundat cu un mormnt, n momentul descoperirii sale. n 1974, o echip de la Centrul de Cercetare Nuclear din Grenoble a sondat terenul cu un magnetometru, constatnd c mai exist nc i alte obiecte ngropate.

    A nii *80.Cutarea adevrului

    ntre 1983 i 1990, au fost realizate noi cercetri n ntreaga zon, dar rezultatele nu au fost fcute publice niciodat. Oare de ce? Remy Chaumier, celebrul istoric francez, a afirmat; Nu a fost nimic fcut public, pentru c un anumit lucru descoperit acolo ar putea schimba o mare parte din istorie, aa cum este ea cunoscut n prezent, i nu se dorete aa ceva. Oamenii de tiin^ nu renun cu una cu dou la teoriile lor, chiar dac sunt d^ite. Oare despre ce ar putea fi vorba? Lui Emilie Frandin i-au fost propuse sume uri

    ae de bani pentru descoperirile sale, i,'% dar nu a cedat niciodat vreunul din-

    obiectele gsite. Dar oare cine le-a fcut? Enigma scrisului de pe oasele vechi de 17.000 de ani a rmas nedescifrat i n zilele noastre. El are unele caracteristici fe- niciene i seamn foarte bine cu acela descoperit i n Romnia, la Trtria. Un mister care a fcut s curg valuri de cerneal i i-a

    iritat pe muli oameni de tiin.Poate c la Glozel era un loc an

    tic, de cult, unde erau depuse obiecte din epoci diferite. Unele ipoteze afirm c nscrisurile de pe tblie ar putea fi o parte a unui alfabet ce are legtur direct cu templierii, dar nc nu s-a putut dovedi acest lucru. Astfel, cluar dac ndoielile n legtur cu autenticitatea o- biectelor au fost nlturate pentru totdeauna, Glozel ascunde nc foarte multe mistere, ce nu vor fi descifrate niciodat, pentru c nu

    se dorete acest lucru. Unii cercettori i afirm chiar c acest sit face parte n

    prezent dintre localitile arheologice inexistente. Complotul este evident, ncercnd s ascund adevrul tiinific i istoric, aa cum se procedeaz, ntr-un fel, i cu istoria dacilor, care nu poate s o tulbure pe cea oficial , roman.

    Originile umanitii sunt nvluite ntr-o infinitate de ipoteze.

    Dincolo de toate acestea. Emilie Frandin a fost un paznic fidel al acestui loc, de-a lungul ntregii sale viei, clamnd n permanen auten

    ticitatea descoperirii sale, n ciuda ' - '* adversiti creia a trebuit s i fac

    fa. Numai datorit lui, numele de Glozel a fcut nconjurul ntregii planete, suscitnd pasiuni i ntrebri, ntr-o dezbatere care deja dureaz de mai bine de 80 de ani. Glozel rmne un drum deschis cercetrilor. Poate c ntr-o bun zi, acest loc i va dezvlui secretul i poate c el ne va ajuta s aflm care sunt, de fapt, originile noastre.

    ANDREICHERAN

    Obiecte Incizate cu o scriere nedezlegat, ce

    seamn cu cea descoperit la Trtria, n Romnia

    Formula AS - Anul XVIII, nr. 807, februarie 2008 # 31