8/3/2019 Morometii - Ilie Moromete

1/2

Morometii

S-a constatat in proza lui Marin Preda preocuparea privind destinultaranului roman, universul satului romanesc din campia Dunarii. Din punctde vedere tematic, romanul Morometii aduce in literatura romana oproblematica noua, care a fost definita ca experienta proprietatii.

Asemanator cratiilor altor scriitori, problematica pamantului ocupa loculcentral si in romanul lui M. P., dar privita intr-o perspectiva noua; noutatearomanului consta in acea ca pentru prima oara in literatura, taranul nueste stapanit de ideea de avea pamant in vederea fericirii lui, ci de ideeade a si-l pastra.

Actiunea romanului incepe cu trei ani inaintea celui de-al doilea razboimondial, in satul Silistea-Gumesti din campia Dunarii, cand timpul erafoarte rabdator cu oamenii; viata se surgea aci fara conflicte mari,scriitorul concepand povestea din perspectiva raporturilor omului cutimpul, cu istoria. O idee ce creeaza o simetrie cu aceasta vom intalni involumul al doilea Timpul nu mai avea rabdare. In centrul celui de-aldoilea volum nu se mai afla satul traditional si nici Ilie Mromete. Acest

volum, vazut ca romanul esecului unei familii, al insingurarii batranuluisef al clanului si al mortii sale (C. Ungureanu), este ocupat de o istorienoua in care structurile de viata si de gandire ale taranilor se transformaradical.

Personajul central al romanului (volumul I) traverseaza drama taranuluilegat de randuielile vechi ale satului, luptand contra amenintarilor care-lasalteaza: fonciirea, impozitele, datoriile la banca, taxele pentru Niculae lascoala. El simbolizeaza lumea taraneasca in valorile ei durabile (E.Simion)

Fire contemplativa si sentimentala, el este incapabil de negustorie,pentru a face bani, starnind nemultumirea, mereu crescanda a baietilorsai.

Despre I. M., scriitorul ne spune ca era contingent `911, aflat acumaintre tinerete si batranete, cand numai nenorociri sau bucurii mari maipot schimba firea cuiva.

Inteligenta ascutita, ironia, spiritul sau mucalit cu care privesteoamenii dinlauntrul sau, logica lui interioara individualizeaza personajul. I.M. scapa logicii obisnuite, comune a lui Balosu, ceea ce-l va infuria peaceasta. Moromete este un bun observator si moralist, dar si undisimulant. Ascunzandu-si gandurile, intentiile, el tatoneaza partenerul dediscutie, se amuza pe seama prostiei, a ingamfarii, a limbajului pretios.Pentru cei din jur, Moromete este sucit, de neinteles, imprevizibil.

Suceala firii lui, cum spune Catrina, reactiile lui, altele decat cele

obisnuite, rezultat al firii lui contemplative si reflexive, pe fondul unuiumor ironic-structural, alcatuiesc universul interior al lui I. M.,personalitatea sa incomfundabila.

Dispretuit si parasit de copiii care fug la oras, macinat de disensiunilefamiliei, perspectiva incerta il face sa simta ca timpul ii este potrivnic, numai este rabdator, si lumea a iesit din rosturile ei stiute.

Autoritatea lui in sat scade. Oamenii nu-l mai asculta ca altadata. Intr-un sat cuprins de febra schimbarii din temelii, aflat p drumul socializaii,Moromete ramane impasibil. Nimic nu-l clinteste din lumea lui, a satuluidinainte, traditional. El ramane neincrezator si ironic fata de schimbari, cuintelepciunea data de experienta vietii lui. Tacerea, insingurarea si trufiaspiritului sau sunt elementele ce-l definesc in amurgul vietii, In iluzia ca

poate trai ocolit de evenimente sta maretia tragica a personajului (E.Simion)

8/3/2019 Morometii - Ilie Moromete

2/2

Batran, aproape de 80 d ani, imputinat la trup, ratacea in nestire, cuciomagul in mana, p langa garduri, p camp. Cazut la pat, el exprima incateva vrobe crezul vietii sale, in care a ramas neclintit: Domnule, ... eutotdeauna am dus o viata independenta. Este axa fundamentala afilozofiei sale de viata.

Ca personaj literar, I.M. este o aparitie inedita, fasinanta pentru toti ceidin jurul sau datorita magiei cuvantului. El este un om al pamantului, alsatului traditional, o fire reflexiva cel mai complex tip de taran dinliteratura romana prin adancimea si frumusetea spiritului sau.

Exista in Morometii doua persnaje care joaca din cand in cand, rolulunor reflectori (N. Manolescu): unul este Moromete, celalalt Niculae, fiulcel mai mic. In volumul I, reflectorul principal este I.M., care-si exprimanemijlocit, trairea interioara, prin monologuri, in care constiinta intima apersonajului devine transparenta. Personajul isi analizeaza propriile saleganduri. La antipodul lui Ion, al lui Rebreanu, Morometele nu este ostructura instinctuala, biologica, ci una rationala, I.M. este o constiinta(M. Ungheanu).