MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVAUNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA INGINERIE ŞI MANAGEMENT ÎN ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII

Catedra Radiocomunicaţii

LUCRARE DE VERIFICAREla disciplina: “BAZELE STATULUI ȘI DREPTULUI”

Tema: MOȘTENIREA LEGALĂ

A elaborat:st. gr. TLC-102 Chirtoacă Rodica

A verificat:Lector superior , doctorant Bostan Ina

Chişinău 2014

CUPRINS

1. DISPOZIȚII GENERALE CU PRIVIRE LA MOȘTENIRE 3

2. MOŞTENIREA LEGALĂ 6

3. REZERVA SUCCESORALĂ   7

4. REGIMUL JURIDIC AL MOŞTENITORULUI 10

5. RESPONSABILITATEA MOŞTENITORILOR DE PASIVUL SUCCESORAL   14

6. PAZA AVERII SUCCESORALE   16

7. CONFIRMAREA DREPTULUI LA MOŞTENIRE   16

8. PARTAJUL AVERII SUCCESORALE   17

9. CONCLUZIE 19

10. BIBLIOGRAFIE 20

2

NOȚIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA MOȘTENIRE

Moștenirea este practica legală și socială de transmitere a proprietăților,

titlurilor, datoriilor, drepturiilor și obligațiilor unei persoane defuncte către

mostenitorii săi legali sau testamentari. Moștenirea a jucat mult timp un rol

important în societățile umane si în unele părți ale lumii încă are un rol important.

Normele legale cu privire la transmiterea mostenirii diferă între societăți si au fost

schimbate de-a lungul timpului.

Juridic, un moștenitor este o persoană care are dreptul la o cotă de moștenire

a unei persoane decedate, prin intermediul normelor juridice de transmitere a

mostenirilor, valabile în regiunea și în timpul decesului celui care lasă moștenirea.

Strict vorbind, o persoană are dreptul de a moșteni doar după decesul celui care

lasă mostenirea. Este improprie referirea la o persoană ca fiind „moștenitor” al unei

persoane vii, deoarece identitatea exactă a persoanelor care au dreptul de a moșteni

nu este stabilită decât după ce a avut loc decesul. Totuși în cazul în care există

asemenea persoane (în general descendenții direcți) aceștia se denumesc

„mostenitori aparenți”.

În limbajul juridic modern, există mai mulți termeni referitoare la

beneficiarii unei mosteniri. Cei care primesc o cotă de moștenire în urma unui

testament lăsat de defunct se numesc „legatari” sau „legatari universali” și este

greșit să fie numiți moștenitori. Sunt numiți moștenitori cei care primesc o anumită

cotă de moștenire prin moștenire legală, fără a exista un testament.

Dreptul la moștenire își are originea încă din comuna primitivă, atunci când

caracterul cu totul rudimentar al uneltelor i-a constrâns pe oameni să se unească

pentru a înfrunta forțele naturii și animalele sălbatice, și pentru a-și procura cele

necesare pentru a putea supraviețui.

Istoric au existat mai multe sisteme legale de transmitere a moștenirii, de la

sistemul gavelking din Anglia unde doar bărbații puteau moșteni, conform legii

3

salice sau la sisteme de succesiune matrilineală în care femeile sunt în ultima parte

a sistemului succesoral. Alte practici includ că primul născut moștenește toate

bunurile, de cele mai multe ori băiatul cel mai mare sau ultima progenitură, caz în

care totul este moștenit de cel mai mic copil. Unele societăți antice și majoritatea

statelor moderne folosesc un sistem succesoral în care fiecare copil are dreptul la o

cotă de mostenire (de obicei în mod egal. Din punct de vedere istoric, au existat de

asemenea, sisteme mixte:

Potrivit jurisprudenței islamice, băieții mosteneșc de două ori mai mult decât

fetele. Legile care reglementează compet mostenirea în Islam sunt complicate și

iau în considerare mai multe tipuri de relații familiale, dar, în pricipiu, bărbații

mostenesc de două ori mai mult ca femeile cu unele excepții. Cu toate acestea,

populația minang din Indonezia (la vest de Sumatra), în ciuda faptului că sunt

musulmani folosesc numai o succesiune matrilineală în care proprietățile trec în

succesiune de la mamă la fică.

Printre vechii israeliți, mostenirea era bazată pe linie masculină. Ea provenea

de la tată și se transmitea doar urmașilor săi de sex masculin (fetele nu

moșteneau). Fiul cel mare primea de două ori mai mult ca ceilalți fii. Tatăl

transmitea numele lui către copii. Spre exemplu, Copii lui Israel se

numeau Israeliți pentru că pământul aparținea tatălui lor și fiecare dintre cei

doisprezece fii le-au transmis numele lor și descendenților lor. Exemplu: Fii lui

Iuda se numeau Yehudi (care tradus în latină era Judaeus și în română Iudeu)

În Galicia (Spania), era o tradiție ca toți copii (atât băieții cât și fetele) să

primească o parte din moștenire, dar un fiu (cel care moștenea casa) primea o

treime din moștenire. Acest fiu era numit mellorado. În unele sate, mellorado

primea chiar și două treimi din moștenire. Aceste două treimi ar fi fost toate

terenurile familiei, în timp ce ceilalți copii primeau partea lor în bani sau alte

active.

4

În cultura din estul Suediei, din secolul XIII până în secolul al XIX-lea, fii

moșteneau de două ori mai mult ca fetele. Această regulă a fost intrdusă de

Regentul Birger Jarl și a fost privită ca fiind foarte modernă în epocă, din

moment ce anterior fetele nu moșteneau nimic.

În Roma, moștenirea testamentară avea prioritate față de cea legală iar la

moștenire veneau atât fetele cât și băieții.

5

MOŞTENIREA LEGALĂ  

Moştenirea legală, adică trecerea patrimoniului defunctului către persoanele

menţionate în lege, se aplică în cazul în care:

- cel ce a lăsat moştenirea nu a lăsat nici un testament;

- a fost declarată nulitatea testamentului;

- succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu testatorul;

- succesorul testamentar este nedemn.

 

Moştenitorii legali

În cazul succesiunii legale, moştenitori cu drept de cotă egală sînt:

a) de clasa I - descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi

cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi

ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea;

b) de clasa a II-a - colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii

ordinari (bunicii, atît din partea tatălui, cît şi din partea mamei) ai celui ce a lăsat

moştenirea;

c) de clasa a III-a - colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai celui ce a lăsat

moştenirea.

Ascendenţii ordinari culeg moştenirea în ordinea proximităţii (apropierii) gradului

de rudenie cu cel ce a lăsat moştenirea, respectiv bunicii îi înlătură pe străbunici

etc., indiferent de sex şi linie.

În cazul moştenirii descendenţilor şi colateralilor se aplică reprezentarea:

a) descendenţilor - la infinit;

b) colateralilor - pînă la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv (colaterali

privilegiaţi - nepoţi de la frate şi soră, strănepoţi de la frate şi soră; colaterali

ordinari - veri primari).

Reprezentarea are loc cu respectarea prevederilor art.1504.

6

Părinţii naturali ai celui adoptat şi celelalte rude ale lui de sînge pe linie

ascendentă, precum şi surorile şi fraţii lui de sînge, nu moştenesc după moartea

celui adoptat sau a descendenţilor lui.

 

- Ordinea la succesiunea legală -

Moştenitorii de clasă posterioară sînt chemaţi la succesiune legală numai dacă

lipsesc moştenitori din clasele precedente sau dacă aceştia nu acceptă ori refuză

succesiunea. Ei sînt chemaţi la succesiune şi în cazul în care toţi moştenitorii de

clasele precedente au fost decăzuţi din dreptul la succesiune.

Prin hotărîre judecătorească, un soţ poate fi privat de dreptul la succesiune

legală dacă se confirmă că de facto căsătoria cu cel ce a lăsat moştenirea a încetat

cu 3 ani înainte de deschiderea succesiunii şi soţii au locuit separat.

  Soţul supravieţuitor pierde dreptul la succesiune dacă au existat motive

pentru declararea nulităţii căsătoriei şi testatorul a intentat în acest sens o acţiune în

instanţă de judecată.

- Reprezentarea -

Dacă moştenitorul moare înaintea celui ce lasă moştenirea, succesorii culeg,

prin intermediul instituţiei reprezentării, partea din moştenire care i s-ar fi cuvenit

moştenitorului decedat.

Reprezentarea are drept efect punerea reprezentanţilor în locul şi în dreptul

reprezentatului.

Nu se admite reprezentarea persoanei la a cărei moştenire s-a renunţat, a

persoanei care a renunţat la moştenire, precum şi a nedemnului.

 

REZERVA SUCCESORALĂ  

Succesorii de clasa I inapţi pentru muncă au dreptul de a moşteni,

independent de conţinutul testamentului, cel puţin o doime cotă-parte din cota ce s-

ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală (rezervă succesorală).

  Dreptul de a pretinde cotă din rezerva succesorală apare în momentul

deschiderii succesiunii. Acest drept se transmite prin moştenire. Mărimea rezervei

7

succesorale se determină în funcţie de întregul patrimoniu succesoral, inclusiv de

averea atribuită pentru îndeplinirea legatului. La determinarea cotei din rezerva

succesorală pentru fiecare moştenitor rezervatar, se iau în considerare toţi

moştenitorii legali chemaţi la succesiune dacă nu ar fi existat testamentul.

Moştenitorii testamentari nu se iau în considerare dacă ei nu sînt moştenitori legali.

  Dacă moştenitorul rezervatar este în acelaşi timp şi legatar, va putea pretinde

la rezervă dacă renunţă la legat. În caz contrar, el pierde dreptul la cota din rezerva

succesorală în mărimea legatului.

  Dacă testamentul nu se referă la întregul patrimoniu succesoral, rezerva

succesorală se separă în primul rînd din averea netestată, iar în cazul insuficienţei

acesteia, rezerva se completează din averea testată.

  Dacă succesorului rezervatar i se testează avere în mărime mai mică de

jumătate din cota pe care ar fi primit-o în caz de succesiune legală, el poate cere

partea cu care cota primită conform testamentului este mai mică de jumătate din

cota pe care ar fi primit-o în baza moştenirii legale.

 

RENUNTAREA LA COTA DIN REZERVA SUCCESORALA

Moştenitorul rezervatar poate renunţa la cota ce i se cuvine din rezerva

succesorală fără a indica în a cui favoare renunţă. Faptul acesta nu atrage

majorarea cotei din rezerva succesorală pentru alţi moştenitori. Cota lui trece la

moştenitorii testamentari proporţional cotei testate lor.

Acceptarea cotei din rezerva succesorală sau renunţarea la ea se face în

termenul stabilit pentru opţiune succesorală.

  Privarea de dreptul la cotă din rezerva succesorală poate avea loc dacă există

circumstanţe care au drept rezultat decăderea din dreptul la moştenire în genere.

Privarea de dreptul la cotă din rezerva succesorală poate fi efectuată de

testator încă în timpul vieţii lui prin adresare în instanţă de judecată.

Hotărîrea pronunţată de instanţa de judecată despre privarea de dreptul la

cotă din rezerva succesorală se aplică din momentul deschiderii moştenirii. Aceeaşi

8

regulă acţionează şi în cazul în care testatorul s-a adresat în instanţă de judecată, iar

hotărîrea a fost pronunţată după decesul lui.

  Cota din rezerva succesorală a moştenitorului privat de dreptul la ea trece la

moştenitorii testamentari.

 

SUCCESIUNEA VACANTĂ  

Patrimoniul succesoral trece în proprietatea statului în baza dreptului de

moştenire asupra unui patrimoniu vacant dacă nu există nici succesori testamentari,

nici legali sau dacă nici unul din succesori nu a acceptat succesiunea, sau dacă toţi

succesorii sînt privaţi de dreptul la succesiune.

Statul intră în posesiunea patrimoniului succesoral prin eliberarea unui

certificat de succesiune vacantă.

Ordinea moştenirii şi evidenţa patrimoniului succesoral vacant, precum şi

transmiterea acestuia în proprietatea statului, se stabilesc prin lege.

 

REGIMUL JURIDIC AL MOŞTENITORULUI

  Acceptarea succesiunii

Succesiunea trece la moştenitorul chemat la succesiune, sub rezerva dreptului

de a renunţa la ea.

Succesiunea este acceptată de succesor indiferent de faptul dacă este

testamentar sau succesor legal.

Succesiunea se consideră acceptată cînd moştenitorul depune la notarul de la

locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în

posesiunea patrimoniului succesoral.

Dacă succesorul a intrat în posesiunea unei părţi din patrimoniu, se consideră

că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi din ce ar consta.

  Termenul de acceptare a succesiunii este de 6 luni de la data deschiderii ei.

Dacă dreptul de a accepta succesiunea apare în cazul în care ceilalţi moştenitori nu

o acceptă, ea trebuie acceptată în partea rămasă din termenul stabilit pentru

9

acceptare. Dacă această parte este mai mică de 3 luni, ea se prelungeşte pînă la 3

luni.

  (1) Termenul poate fi prelungit de către instanţa de judecată cu cel mult 6

luni. Cu acordul celorlalţi succesori care au acceptat succesiunea în termen, pot fi

incluse în cercul moştenitorilor, fără a se adresa în instanţa de judecată, persoanele

din clasa succesorală chemată la succesiune care au omis termenul menţionat.

(2) În cazul prevăzut la alin.(1), succesorului i se acordă în natură partea ce i

se cuvine din averea rămasă, iar în cazul imposibilităţii de a-i transmite în natură,

echivalentul în bani al părţii ce i se cuvine din averea rămasă.

  Moştenitorul care a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral nu are

dreptul să dispună de el pînă la expirarea termenului de opţiune succesorală şi pînă

la primirea certificatului de moştenitor.

  Dacă moştenitorul testamentar nu ştia de modificarea ori de revocarea

testamentului sau dacă moştenitorul legal care nu ştia despre existenţa

testamentului a intrat în posesiunea averii succesorale, sau dacă moştenitorii

testamentari şi legali nu ştiau despre existenţa unui alt testament ori despre

existenţa unor moştenitori legali mai apropiaţi, lor le rămîn fructele obţinute de la

averea succesorală pînă la intentarea acţiunii, fiind de asemenea în drept să ceară

restituirea integrală a capitalului investit în averea succesorală.

  Dacă, bunurile care intră în avere succesorală sînt vîndute pînă la intentarea

acţiunii, vînzarea-cumpărarea se consideră valabilă, iar mijloacele obţinute din

vînzare se predau moştenitorului legal.

  (1) Dacă moştenitorul a decedat după deschiderea succesiunii şi pînă la

acceptarea moştenirii, dreptul de a primi cotă succesorală trece la moştenitorii săi

(transmisia succesorală). Succesorii moştenitorului decedat trebuie să accepte

moştenirea în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare. Dacă acest

termen este mai mic de 3 luni, el se prelungeşte pînă la 3 luni.

(2) La expirarea termenului succesorii moştenitorului decedat pot fi

recunoscuţi de instanţa de judecată că au acceptat succesiunea dacă instanţa va

considera cauzele omiterii termenului întemeiate.

10

(3) Dreptul moştenitorului de a primi o parte din moştenire în calitate de cotă

din rezerva succesorală nu se transmite moştenitorilor lui.

 

Consecinţele neacceptării moştenirii prin transmisie succesorală

Neacceptarea moştenirii prin transmisie succesorală nu privează moştenitorul

de posibilitatea de a accepta moştenirea care era destinată nemijlocit

moştenitorului decedat.

La refuzul de a accepta moştenirea prin transmisie succesorală, averea trece

la persoanele chemate să accepte moştenirea în acelaşi rînd cu moştenitorul

decedat.

  Moştenitorul este în drept să ceară luarea de măsuri pentru conservarea

averii succesorale, fapt pentru care se stabileşte un termen de 6 luni ce se

încadrează în termenul general de acceptare a succesiunii.

 

Renunţarea la succesiune :

Moştenitorul poate renunţa la succesiune în termen de 6 luni din data

deschiderii succesiunii, chiar dacă a acceptat succesiunea prin intrare în posesiune.

Moştenitorul poate renunţa la moştenire în folosul altor moştenitori

testamentari sau legali.

Nu este admisă renunţarea la moştenire în folosul unei persoane private de

dreptul la moştenire sau declarate moştenitor nedemn, inclusiv conform unei

dispoziţii exprese din testament.

 

Inadmisibilitatea renunţării parţiale la succesiune:

Nu se permite renunţarea parţială la succesiune sau acceptarea parţială a

succesiunii, sub condiţie sau pe un termen anumit.

Dacă moştenitorul renunţă la o parte din moştenire sau formulează o anumită

condiţie, se consideră că renunţă la moştenire.

 

Moştenirea cîtorva cote succesorale :

11

(1) Persoana chemată la moştenirea mai multor cote succesorale poate accepta

o cotă şi poate renunţa la alta dacă este chemată la moştenire în temeiuri diferite.

(2) Dacă chemarea la moştenire se face într-un singur temei, acceptarea sau

renunţarea la o cotă se consideră aplicabilă şi celeilalte cote. Chemarea are acelaşi

temei şi atunci cînd dispoziţia se conţine în testamente diferite.

(3) Dacă testatorul a testat moştenitorului cîteva cote din moştenire, el poate

să-l autorizeze prin dispoziţie testamentară să accepte o cotă şi să renunţe la alta.

  Moştenitorul este în drept să renunţe la o parte din cota succesorală care îi

aparţine cu drept de acrescămînt, indiferent de partea rămasă din moştenire.

  Dacă moştenitorul renunţă la moştenire, dar nu declară în favoarea cui

renunţă, cota lui majorează cota moştenitorilor chemaţi la succesiune legală

(acrescămînt), iar dacă tot patrimoniul succesoral este împărţit prin testament,

majorează cota moştenitorilor testamentari proporţional cotei lor dacă testamentul

nu prevede altfel.

 

Renunţarea unicului moştenitor la succesiune :

Dacă unicul moştenitor din clasa respectivă renunţă la succesiune, aceasta

trece la moştenitorii din clasa următoare.

  Dacă renunţă la succesiune în folosul mai multor persoane, moştenitorul

poate desemna cota fiecăreia din ele. În lipsa unei astfel de indicaţii, cota lui se

împarte egal între succesorii în favoarea cărora a fost anunţată renunţarea la

succesiune.

  Renunţarea la succesiune în favoarea celor chemaţi prin reprezentare se

permite dacă, la ziua deschiderii succesiunii, persoana reprezentată care trebuia să

fie succesor al celui ce a lăsat moştenirea nu va fi în viaţă sau dacă succesorul

chemat prin reprezentare (în cazul succesiunii legale) este succesor testamentar.

  Reprezentantul statului nu este în drept să nu accepte succesiunea.

  Nu se admite renunţarea la succesiune după ce moştenitorul a depus la

notarul de la locul deschiderii succesiunii declaraţia de acceptare a moştenirii.

 

12

Ireversibilitatea renunţării la succesiune :

Declaraţia de renunţare la succesiune este ireversibilă.

Dacă moştenitorul este o persoană cu capacitate de exerciţiu restrînsă, lipsită

de sau limitată în capacitatea de exerciţiu, renunţarea la succesiune se face în

temeiul unei hotărîri judecătoreşti.

RESPONSABILITATEA MOŞTENITORILOR DE PASIVUL

SUCCESORAL  

Moştenitorii care au acceptat succesiunea satisfac pretenţiile creditorilor

celui ce a lăsat moştenirea proporţional cotei fiecăruia în activul succesoral.

Dacă cel ce a lăsat moştenirea a fost debitor solidar, moştenitorii poartă

această răspundere solidară.

Moştenitorii care au primit cotă din rezerva succesorală, de asemenea, sînt

responsabili de datoriile celui ce a lăsat moştenirea.

  Moştenitorul trebuie să dovedească că datoriile celui ce a lăsat moştenirea

depăşesc valoarea averii succesorale, cu excepţia cazului cînd inventarul averii a

fost efectuat de notar.

  Testatorul poate pune achitarea integrală sau parţială a datoriei în sarcina

unui sau mai multor moştenitori.

  Moştenitorii sînt obligaţi să înştiinţeze creditorii celui ce a lăsat succesiunea

despre deschiderea succesiunii dacă au cunoştinţă despre datoriile defunctului.

 În termen de 6 luni din ziua cînd au aflat despre deschiderea succesiunii,

creditorii celui ce a lăsat moştenirea trebuie să înainteze pretenţii către moştenitorii

care au acceptat succesiunea, indiferent de scadenţa acestor pretenţii.

Dacă nu ştiau despre deschiderea succesiunii, creditorii celui ce a lăsat

moştenirea urmează să înainteze pretenţii moştenitorilor în termen de un an din

momentul începerii curgerii termenului de înaintare a pretenţiilor.

Nerespectarea dispoziţiilor alin.(1) şi (2) atrage pierderea de către creditori a

dreptului de înaintare a pretenţiilor.

13

  Termenul de înaintare a pretenţiilor creditorilor nu se extinde asupra

pretenţiilor privind cheltuielile de întreţinere şi tratament din timpul ultimei boli a

celui ce a lăsat moştenirea, de achitare a salariului, a cheltuielilor de înmormîntare,

de pază şi administrare a patrimoniului succesoral, precum şi cererile terţilor

privind recunoaşterea dreptului de proprietate şi solicitarea averii deţinute cu titlu

de proprietate.

Pretenţiilor menţionate la alin.(1) se aplică termenele generale de prescripţie.

  Dacă cererea a fost înaintată de către creditor pînă la scadenţă, moştenitorul

este în drept să amîne executarea pînă atunci. O dată cu survenirea scadenţei,

creditorul este în drept să ceară executarea în cursul termenului general de

prescripţie.

  La satisfacerea pretenţiilor, creditorii celui ce a lăsat moştenirea au prioritate

faţă de creditorii moştenitorului.

  La trecerea către stat a patrimoniului succesoral, statul devine, ca şi ceilalţi

moştenitori, responsabil de datoriile celui ce a lăsat moştenirea.

  Dacă testatorul a testat averea sa creditorului, acest fapt nu poate fi

considerat compensare a creanţei creditorului.

  Moştenitorii satisfac creanţele creditorilor printr-o plată unică, dacă acordul

dintre moştenitori şi creditori nu prevede altfel.

  Din contul averii succesorale, pînă a fi repartizată între moştenitori, urmează

a fi satisfăcute creanţele privind compensarea cheltuielilor utile efectuate în

legătură cu ultima boală a defunctului, a cheltuielilor de înmormîntare, de obţinere

a averii succesorale, de păstrare şi gestionare a ei, de executare a testamentului,

precum şi a cheltuielilor de plată a remuneraţiei executorului testamentar sau

custodelui averii succesorale. Aceste creanţe urmează a fi satisfăcute din contul

averii succesorale în mod prioritar faţă de toate celelalte creanţe, inclusiv faţă de

cele garantate prin gaj.

 

14

PAZA AVERII SUCCESORALE  

Pentru ocrotirea intereselor moştenitorilor, a legatarilor şi a intereselor

publice, notarul de la locul deschiderii succesiunii, la iniţiativa persoanelor

interesate, a executorului testamentar sau din oficiu, ia măsurile necesare pentru

paza şi păstrarea averii succesorale pînă la expirarea termenului stabilit pentru

acceptare.

  Dacă averea succesorală sau o parte din ea nu se află la locul de deschidere a

succesiunii, notarul din acest loc însărcinează notarul de la locul aflării averii să ia

măsuri pentru paza şi păstrarea ei.

  În scopul păstrării averii celui ce a lăsat moştenirea, notarul inventariază

averea şi o transmite în grijă moştenitorului sau unui custode numit de el, luînd

măsuri pentru a-i găsi pe moştenitorii absenţi la locul deschiderii succesiunii.

  În cazul în care averea trebuie administrată sau creditorii moştenitorului

înaintează o acţiune, notarul numeşte un custode al averii succesorale. Nu se

numeşte custode dacă cel puţin unul dintre moştenitori a intrat în posesiunea averii

sau este numit executor testamentar.

 

CONFIRMAREA DREPTULUI LA MOŞTENIRE  

Persoanele recunoscute ca moştenitori pot cere notarului de la locul

deschiderii succesiunii eliberarea certificatului de moştenitor.

  Certificatul de moştenitor se eliberează după 6 luni din ziua deschiderii

succesiunii, în orice timp.

Certificatul de moştenitor se eliberează pînă la expirarea termenului de 6 luni

dacă notarul dispune de suficiente dovezi că, în afară de persoanele care solicită

eliberarea certificatului, nu există alţi moştenitori.

  Dacă nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului

ori determinarea acestora necesită operaţiuni de durată şi moştenitorii solicită să li

se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor.

În certificatul de calitate de moştenitor se menţionează că acesta nu are

valoarea unui certificat de moştenitor şi că poate fi utilizat numai pentru dobîndirea

15

actelor necesare pentru a dovedi existenţa bunurilor ce compun patrimoniul

succesoral, urmînd ca certificatul de moştenitor să fie eliberat ulterior. Această

calitate poate fi dovedită numai în cazul acceptării în termen a moştenirii, în caz

contrar moştenitorul fiind străin de moştenire prin neacceptare.

  În cazul în care nu există nici succesori testamentari, nici succesori legali,

notarul constată, la cererea reprezentantului statului, că succesiunea este vacantă şi

eliberează certificatul de succesiune vacantă după expirarea termenului legal de

acceptare a succesiunii.

 

PARTAJUL AVERII SUCCESORALE  

Partajul averii succesorale se face prin acordul moştenitorilor după primirea

certificatului de moştenitor.

  Testatorul poate stabili în testament modul de partajare a averii succesorale

sau poate încredinţa unui executor testamentar partajul. Decizia executorului

testamentar nu este obligatorie pentru moştenitori dacă este evident inechitabilă. În

astfel de cazuri, partajul se face prin hotărîre judecătorească.

  Orice moştenitor poate cere separarea în natură a cotei sale atît din bunurile

mobile, cît şi din cele imobile, dacă o astfel de separare este posibilă, nu afectează

destinaţia economică şi nu este interzisă de lege.

  Moştenitorii pot conveni, printr-un acord scris, asupra suspendării partajului

averii succesorale pe un termen nedeterminat.

 Dacă prin înţelegerea tuturor moştenitorilor care acceptă moştenirea nu se

stabileşte altfel, averea al cărei partaj în natură va avea drept consecinţă pierderea

sau diminuarea destinaţiei sale economice se consideră indiviză, nu se supune

partajului şi devine proprietate comună pe cote-părţi ideale respective.

  Dacă proprietarul terenului agricol pe care se află gospodăria ţărănească (de

fermier) l-a lăsat prin testament cîtorva moştenitori sau dacă nu a lăsat testament,

dar există cîţiva moştenitori legali, terenul agricol şi tehnica agricolă pot fi

16

împărţite între aceştia în cazul în care partea de teren repartizată fiecărui

moştenitor asigură existenţa unei gospodării viabile.

Împărţirea se permite doar în cazul în care vreun moştenitor doreşte să-şi

întemeieze şi să administreze o gospodărie. Dacă nici unul dintre moştenitori nu

doreşte să întemeieze o gospodărie, terenul împreună cu gospodăria ţărănească

situată pe el poate fi vîndut cu acordul lor, fiecare primind echivalentul în bani al

cotei sale succesorale.

  Dacă nu poate fi împărţit, terenul agricol trebuie oferit moştenitorului care

locuieşte în gospodăria ţărănească şi care, împreună cu cel ce a lăsat moştenirea, a

administrat gospodăria. Dacă un astfel de moştenitor nu există, moştenitorul dă

terenul, în modul stabilit de lege, celui care doreşte şi poate să administreze

gospodăria.

  Moştenitorul care nu poate primi teren primeşte cotă echivalentă dintr-o altă

avere, iar dacă această altă avere nu este suficientă, primeşte o compensare

corespunzătoare.

  Dacă moştenitorul este conceput, dar încă nu s-a născut, partajul averii

succesorale se va face doar după naşterea lui, în condiţiile art.1560. Moştenitorii

sînt în drept să partajeze averea succesorală numai separînd cota ce i se cuvine

moştenitorului conceput.

  Prin acordul moştenitorilor, se permite punerea satisfacerii integrale a tuturor

creanţelor în sarcina unuia dintre moştenitori, dîndu-i-se în schimb o cotă

succesorală majorată.

 

Dacă se constată că ansamblul cotelor stabilite prin testament depăşeşte

întregul patrimoniu succesoral, cota fiecăruia dintre moştenitori se reduce

proporţional.

  În lipsa unui acord între moştenitori la partajul averii succesorale, litigiul se

examinează în instanţă de judecată, care trebuie să ţină cont de caracterul averii

supuse partajului, de activitatea fiecărui moştenitor şi de alte circumstanţe

concrete.

17

 Dreptul de preemţiune asupra unei cote-părţi din averea succesorală încetează

după separarea cotei.

  Dacă locul de aflare al unui moştenitor nu este cunoscut, moştenitorii sînt

obligaţi să ia decizii raţionale pentru a identifica locul aflării lui şi pentru a-l chema

la partajarea averii succesorale.

  La cererea moştenitorilor care exercită dreptul de preemţiune, instanţa de

judecată poate eşalona plata, ţinînd cont de sumă, dar pentru un termen de cel mult

10 ani.

CONCLUZIE

18

Moștenirea, patrimoniul unei persoane alcătuit din drepturi și obligații,

lăsată la moartea unei persoane, intră, in puterea legii, sau in puterea testamentului

lăsat de defunct, în patrimoniul altei sau altor persoane (ascendenți, descendenți,

soț supraviețuitor, colaterali pîna la gradul IV inclusiv), dacă sunt indeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru ca acea persoana să poata moșteni, și anume:

- să existe în momentul deschiderii succesiunii;

- să fie rudă cu defunctul:descendent, ascendent, soț supraviețuitor,

colateral pană la gradul IV inclusiv;

- să aibă capacitate succesorală;

- să nu fie nedemn;

Persoanele care sunt chemate să culeagă moștenirea, pot să o accepte pur și

simplu, să o accepte sub beneficiu de inventar sau să o refuze, conform dreptului

de opțiune succesorală, în termen de șase luni de la deschiderea succesiunii.

BIBLIOGRAFIE

Legile Republicii Moldova19

1107/06.06.2002 Codul civil. Cartea a patra - Dreptul succesoral (art.1432-1575) //Monitorul Oficial 82-86/661, 22.06.2002

20