împreunã, miteinander, együttesen - dfbb.ro · Cuprins / Inhalt. pagina 3 împreunã, miteinander, együttesen nr. 33 - august 2011 Binecunoscutul etnograf ºi pedagog reºiþean

împreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinander, együttesen, együttesen, együttesen, együttesen, együttesennrnrnrnrnr. . . . . 3333333333 - - - - - august 201august 201august 201august 201august 20111111

pagina 2pagina 2pagina 2pagina 2pagina 2

Pag. 3: Alexander Tietz (9.01.1898 - 10.06.1978). Alexander Tietz, familia Alexander Tietz (9.01.1898 - 10.06.1978). Alexander Tietz, familia Alexander Tietz (9.01.1898 - 10.06.1978). Alexander Tietz, familia Alexander Tietz (9.01.1898 - 10.06.1978). Alexander Tietz, familia Alexander Tietz (9.01.1898 - 10.06.1978). Alexander Tietz, familiasa ºi Banatul Montan; Tsa ºi Banatul Montan; Tsa ºi Banatul Montan; Tsa ºi Banatul Montan; Tsa ºi Banatul Montan; Tabelã cronologicã;abelã cronologicã;abelã cronologicã;abelã cronologicã;abelã cronologicã;Pag. 15: Aus dem Band: Alexander Tietz „Cãlãtor prin Banatul de Munte.Aus dem Band: Alexander Tietz „Cãlãtor prin Banatul de Munte.Aus dem Band: Alexander Tietz „Cãlãtor prin Banatul de Munte.Aus dem Band: Alexander Tietz „Cãlãtor prin Banatul de Munte.Aus dem Band: Alexander Tietz „Cãlãtor prin Banatul de Munte.Itinerarii culturale (Reºiþa - Bocºa - Dognecea - Oraviþa - Anina) = ReisenderItinerarii culturale (Reºiþa - Bocºa - Dognecea - Oraviþa - Anina) = ReisenderItinerarii culturale (Reºiþa - Bocºa - Dognecea - Oraviþa - Anina) = ReisenderItinerarii culturale (Reºiþa - Bocºa - Dognecea - Oraviþa - Anina) = ReisenderItinerarii culturale (Reºiþa - Bocºa - Dognecea - Oraviþa - Anina) = Reisenderdurch das Banater Bergland. Erzählungen = Utazás a Hegyvidékidurch das Banater Bergland. Erzählungen = Utazás a Hegyvidékidurch das Banater Bergland. Erzählungen = Utazás a Hegyvidékidurch das Banater Bergland. Erzählungen = Utazás a Hegyvidékidurch das Banater Bergland. Erzählungen = Utazás a HegyvidékiBánságban“, 2008;Bánságban“, 2008;Bánságban“, 2008;Bánságban“, 2008;Bánságban“, 2008;Pag. 21: In memoriam Alexander Tietz. Manifestare comemorativã dedicatãIn memoriam Alexander Tietz. Manifestare comemorativã dedicatãIn memoriam Alexander Tietz. Manifestare comemorativã dedicatãIn memoriam Alexander Tietz. Manifestare comemorativã dedicatãIn memoriam Alexander Tietz. Manifestare comemorativã dedicatãscriitorului Alexander Tietz, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte“ dinscriitorului Alexander Tietz, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte“ dinscriitorului Alexander Tietz, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte“ dinscriitorului Alexander Tietz, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte“ dinscriitorului Alexander Tietz, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte“ dinReºiþa, în 13 ianuarie 201Reºiþa, în 13 ianuarie 201Reºiþa, în 13 ianuarie 201Reºiþa, în 13 ianuarie 201Reºiþa, în 13 ianuarie 2011, 1, 1, 1, 1, Gheorghe Jurma;Pag. 23: Rolf Bossert (16.12.1952 - 17.02.1986);Rolf Bossert (16.12.1952 - 17.02.1986);Rolf Bossert (16.12.1952 - 17.02.1986);Rolf Bossert (16.12.1952 - 17.02.1986);Rolf Bossert (16.12.1952 - 17.02.1986);Pag. 31: In memoriam Rolf Bossert. In memoriam Rolf Bossert. In memoriam Rolf Bossert. In memoriam Rolf Bossert. In memoriam Rolf Bossert. Manifestare comemorativã dedicatãManifestare comemorativã dedicatãManifestare comemorativã dedicatãManifestare comemorativã dedicatãManifestare comemorativã dedicatãscriitorului Rolf Bossert, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte“ din Reºiþa,scriitorului Rolf Bossert, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte“ din Reºiþa,scriitorului Rolf Bossert, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte“ din Reºiþa,scriitorului Rolf Bossert, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte“ din Reºiþa,scriitorului Rolf Bossert, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte“ din Reºiþa,în 16 februarie 201în 16 februarie 201în 16 februarie 201în 16 februarie 201în 16 februarie 2011;1;1;1;1;Pag. 40: Hans Dama: Poezii = Gedichte;Hans Dama: Poezii = Gedichte;Hans Dama: Poezii = Gedichte;Hans Dama: Poezii = Gedichte;Hans Dama: Poezii = Gedichte;Pag. 43: T T T T Tata Oancea în pagini de ziare, ata Oancea în pagini de ziare, ata Oancea în pagini de ziare, ata Oancea în pagini de ziare, ata Oancea în pagini de ziare, Gabriela ªerban;Pag. 45: Prezentarea albumului foto „Erwin Josef Þigla (Hrsg. / editor):Prezentarea albumului foto „Erwin Josef Þigla (Hrsg. / editor):Prezentarea albumului foto „Erwin Josef Þigla (Hrsg. / editor):Prezentarea albumului foto „Erwin Josef Þigla (Hrsg. / editor):Prezentarea albumului foto „Erwin Josef Þigla (Hrsg. / editor):Monumente ºi plãci comemorative pentru germanii din România deportaþiMonumente ºi plãci comemorative pentru germanii din România deportaþiMonumente ºi plãci comemorative pentru germanii din România deportaþiMonumente ºi plãci comemorative pentru germanii din România deportaþiMonumente ºi plãci comemorative pentru germanii din România deportaþiîn fosta Uniune Sovieticã = Denkmäler und Gedenktafeln für die ehemaligenîn fosta Uniune Sovieticã = Denkmäler und Gedenktafeln für die ehemaligenîn fosta Uniune Sovieticã = Denkmäler und Gedenktafeln für die ehemaligenîn fosta Uniune Sovieticã = Denkmäler und Gedenktafeln für die ehemaligenîn fosta Uniune Sovieticã = Denkmäler und Gedenktafeln für die ehemaligendeutschen Russlanddeportierten aus Rumänien“;deutschen Russlanddeportierten aus Rumänien“;deutschen Russlanddeportierten aus Rumänien“;deutschen Russlanddeportierten aus Rumänien“;deutschen Russlanddeportierten aus Rumänien“;Pag. 50: „Denkmäler und Gedenktafeln für die ehemaligen deutschen„Denkmäler und Gedenktafeln für die ehemaligen deutschen„Denkmäler und Gedenktafeln für die ehemaligen deutschen„Denkmäler und Gedenktafeln für die ehemaligen deutschen„Denkmäler und Gedenktafeln für die ehemaligen deutschenRusslanddeportierten aus Rumänien“. Ein interview von Radio TRusslanddeportierten aus Rumänien“. Ein interview von Radio TRusslanddeportierten aus Rumänien“. Ein interview von Radio TRusslanddeportierten aus Rumänien“. Ein interview von Radio TRusslanddeportierten aus Rumänien“. Ein interview von Radio Temeswaremeswaremeswaremeswaremeswar,,,,,Sendung in deutscher Sprache, mit Erwin Josef Þigla, am 17. Januar 201Sendung in deutscher Sprache, mit Erwin Josef Þigla, am 17. Januar 201Sendung in deutscher Sprache, mit Erwin Josef Þigla, am 17. Januar 201Sendung in deutscher Sprache, mit Erwin Josef Þigla, am 17. Januar 201Sendung in deutscher Sprache, mit Erwin Josef Þigla, am 17. Januar 20111111ausgestrahlt;ausgestrahlt;ausgestrahlt;ausgestrahlt;ausgestrahlt;Pag. 53: „Banatul Montan îmi spune foarte mult, pentru cã m-am nãscut„Banatul Montan îmi spune foarte mult, pentru cã m-am nãscut„Banatul Montan îmi spune foarte mult, pentru cã m-am nãscut„Banatul Montan îmi spune foarte mult, pentru cã m-am nãscut„Banatul Montan îmi spune foarte mult, pentru cã m-am nãscutaici!“ Interviu cu scriitoarea Edith Guip-Cobilanschi, realizat de Titus Criºciuaici!“ Interviu cu scriitoarea Edith Guip-Cobilanschi, realizat de Titus Criºciuaici!“ Interviu cu scriitoarea Edith Guip-Cobilanschi, realizat de Titus Criºciuaici!“ Interviu cu scriitoarea Edith Guip-Cobilanschi, realizat de Titus Criºciuaici!“ Interviu cu scriitoarea Edith Guip-Cobilanschi, realizat de Titus Criºciudin Reºiþa;din Reºiþa;din Reºiþa;din Reºiþa;din Reºiþa;Pag. 58: 12. Juli - Geburtstag am Wöhrdersee, 12. Juli - Geburtstag am Wöhrdersee, 12. Juli - Geburtstag am Wöhrdersee, 12. Juli - Geburtstag am Wöhrdersee, 12. Juli - Geburtstag am Wöhrdersee, Edith Guip-Cobilanschi;Pag. 60: Geburtstagsstimmung, Geburtstagsstimmung, Geburtstagsstimmung, Geburtstagsstimmung, Geburtstagsstimmung, Edith Guip-Cobilanschi;Pag. 61: Hallo und Gott zum Gruß, Mutter Cobes!, Hallo und Gott zum Gruß, Mutter Cobes!, Hallo und Gott zum Gruß, Mutter Cobes!, Hallo und Gott zum Gruß, Mutter Cobes!, Hallo und Gott zum Gruß, Mutter Cobes!, Victor Cobilanschi;Pag: 63: Constantin Lucaci - maestrul infinitului, maestrul luminii, Constantin Lucaci - maestrul infinitului, maestrul luminii, Constantin Lucaci - maestrul infinitului, maestrul luminii, Constantin Lucaci - maestrul infinitului, maestrul luminii, Constantin Lucaci - maestrul infinitului, maestrul luminii, Gabrielaªerban;Pag. 77: Wolkenbruch in Reschitza, Wolkenbruch in Reschitza, Wolkenbruch in Reschitza, Wolkenbruch in Reschitza, Wolkenbruch in Reschitza, prof. Inge Bähr;Pag. 78: Kennst du Reschitzaer?, Kennst du Reschitzaer?, Kennst du Reschitzaer?, Kennst du Reschitzaer?, Kennst du Reschitzaer?, Anton Gimpel;Pag. 79: Erinnerungen von Anno dazumal. Kaiserschmarren, Erinnerungen von Anno dazumal. Kaiserschmarren, Erinnerungen von Anno dazumal. Kaiserschmarren, Erinnerungen von Anno dazumal. Kaiserschmarren, Erinnerungen von Anno dazumal. Kaiserschmarren, Tiberius Huszka;Pag. 81: Buchpräsentation, Buchpräsentation, Buchpräsentation, Buchpräsentation, Buchpräsentation, Dr. Helga Kostka;Pag. 83: Ein Sonntag im Banater Bergland, Ein Sonntag im Banater Bergland, Ein Sonntag im Banater Bergland, Ein Sonntag im Banater Bergland, Ein Sonntag im Banater Bergland, Bert Millitz;

Cuprins / Inhalt



Binecunoscutul etnograf ºi pedagog reºiþean Alexander Tietz estereprezentantul cel mai marcant al miºcãrii culturale germane din secolului XXîn Banatul Montan. El a editat în timpul vieþii un numãr de cinci cãrþi în limbagermanã, care conþin legende ºi povestiri culese de la toþi locuitorii acestuispaþiu. A scris totodatã multe articole în presa germanã ºi românã a timpului.

Postum i-au apãrut 6 cãrþi, editate la Reºiþa ºi Bucureºti. De asemeneai-au fost ecranizate câteva poveºti pentru o înregistrare pe disc.

Alexander Tietz a fost unul dintre cei mai recunoscuþi pedagogi germanireºiþeni din acelaºi secol, care a insuflat elevilor sãi dragostea pentru loculnatal, pentru culturã, turism ºi protecþia mediului.

Alexander TAlexander TAlexander TAlexander TAlexander Tietz, familia sa ºi Banatul Montanietz, familia sa ºi Banatul Montanietz, familia sa ºi Banatul Montanietz, familia sa ºi Banatul Montanietz, familia sa ºi Banatul MontanTTTTTabelã cronologicãabelã cronologicãabelã cronologicãabelã cronologicãabelã cronologicã

***** În anul 1706 (sau 1726?, 1736?) a venit în Banat de la MânãstireaTismana din nordul Olteniei, diaconul ºi pictorul de bisericã Vasile ºi s-a aºezatla Srediºtea Mare de lângã Vârºet. A fost numit Diaconu de unde i se trage ºinumele de Diaconovici. Vasile a fost strã-strã-strã-strã-strãbunicul luiAlexander Tietz din partea mamei;

AlexanderTietz

(9.01.1898 -10.06.1978)

DrDrDrDrDr. Cornel Diaconovici, 1901. Cornel Diaconovici, 1901. Cornel Diaconovici, 1901. Cornel Diaconovici, 1901. Cornel Diaconovici, 1901Margarethe (nãsc. Geiger)Margarethe (nãsc. Geiger)Margarethe (nãsc. Geiger)Margarethe (nãsc. Geiger)Margarethe (nãsc. Geiger)ºi Franz Xaver Tietz, 1901ºi Franz Xaver Tietz, 1901ºi Franz Xaver Tietz, 1901ºi Franz Xaver Tietz, 1901ºi Franz Xaver Tietz, 1901



***** La 19 august 1829 s-a nãscut la Bocºa Montanã Adolf Diaconovici,bunicul din partea mamei a scriitorului Alexander Tietz. El a murit la 27 mai1886 în Reºiþa;

***** La 19 mai 1833 s-a nãscut la Alt-Kalken (Boemia) Franz Xaver Tietz,bunicul din partea tatãlui a scriitorului Alexander Tietz. El a murit la 26 aprilie1912 în Timiºoara;

***** La 28 octombrie 1833 s-a nãscut la Párdány (Torontal) MargaretheGeiger, bunica din partea tatãlui a scriitorului Alexander Tietz. Ea a murit la 25iulie 1917 în Reºiþa;

***** La 24 septembrie 1836 s-a nãscut la Bocºa Montanã Adelaide Kosti-ha, bunica din partea mamei a scriitorului AlexanderTietz. Ea a murit la 26 iulie 1915 în Reºiþa;

***** La 20 iunie 1859 a vãzut lumina zilei la Ti-miºoara (Mehala) Josef Ferdinand Tietz, tatãl scrii-torului Alexander Tietz. El a fost cel de al doilea co-pil al lui Franz Xaver ºi al Margarethei (nãsc. Geiger)Tietz;

***** La 23 ianuarie 1863 s-a nãscut la VienaTherese Lidia Diaconovici, mama scriitorului Ale-xander Tietz. Ea fost cel de-al treilea copil al familieiAdolf ºi Adelaide (nãsc. Kostiha) Diaconovici;

***** În anul 1877 a venit la Reºiþa ca proaspãtînvãþãtor Josef Ferdinand Tietz, tatãl lui AlexanderTietz;

Therese Lidia TietzTherese Lidia TietzTherese Lidia TietzTherese Lidia TietzTherese Lidia Tietz(nãsc. Diaconovic(nãsc. Diaconovic(nãsc. Diaconovic(nãsc. Diaconovic(nãsc. Diaconoviciiiii), 1904), 1904), 1904), 1904), 1904

Josef Ferdinand Tietz,Josef Ferdinand Tietz,Josef Ferdinand Tietz,Josef Ferdinand Tietz,Josef Ferdinand Tietz,19051905190519051905

Alexander Tietz, 1902Alexander Tietz, 1902Alexander Tietz, 1902Alexander Tietz, 1902Alexander Tietz, 1902




***** La 28 august 1882 s-au cãsãtorit la ReºiþaJosef Ferdinand Tietz ºi Therese Lidia Diaconovici,pãrinþii lui Alexander Tietz;

***** Între anii 1886 ºi 1888 Cornel Diaconovici,unchiul lui Alexander Tietz, a editat la Reºiþa publi-caþia „Romänische Revue” ca o publicaþie politico-literarã, cu localitãþile de apariþie Budapesta - Reºiþa -Viena. Prin apariþia acestei publicaþii s-a încercatpropagarea culturii române în spaþiul german. Publi-caþia a apãrut între anii 1885 - 1892;

***** Între anii 1898 ºi 1904, Cornel Diaconovicia editat la Sibiu prima enciclopedie (trei volume) înlimba românã;

***** La 9 ianuarie 1898 a vãzut lumina zilei laReºiþa Alexander Tietz, al ºaselea copil (ºapte au fost în total) al familiei JosefFerdinand ºi Therese Lidia (nãsc. Diaconovici) Tietz;

***** Alexander Tietz a urmat în perioada 1905 - 1908 cursurile ºcolii pri-mare la Reºiþa;

***** La 2 aprilie 1907 s-a nãscut prima soþie a lui Alexander Tietz, StellaMaria Simic;

***** Alexander Tietz a absolvit Gimnaziul Piarist din Timiºoara cu diplomade bacalaureat la 20 iunie 1916. El a urmat acest gimnaziu în perioada 1908 -1916. Alexander Tietz a frecventat în aceeaºi perioadã ºi ªcoala de Muzicãdin Timiºoara (violoncel);

***** Alexander Tietz a studiat germanistica la Cluj ºi Budapesta în perioada1916 - 1920;

***** În anul 1920, Alexander Tietz a efectuat stagiul militar la Regimentul37 de artilerie de la Turnu-Severin;

***** Începând cu 1 septembrie 1920, Alexander Tietz este suplinitor pentrutrei ani la Gimnaziul de Bãieþi din Reºiþa;

***** La 14 iunie 1922, Alexander Tietz a primit din partea Facultãþii deLitere din Cluj, Diploma de licenþã ca profesor de limba germanã;

***** La 20 martie 1923, Alexander Tietz a primit Diploma de profesor;

***** Începând cu 1 septembrie 1923, Alexander Tietz a predat germanaca profesor titular la Gimnaziul de Bãieþi din Reºiþa;

***** În anul 1923 Alexander Tietz a înfiinþat la Reºiþa gruparea „Wander-vögel” având drept scop propagarea drumeþiei ºi a cântecului popular german;




***** La 3 aprilie 1930 a murit la Reºiþa JosefFerdinand Tietz, tatãl lui Alexander Tietz;

***** La 1 aprilie 1934, Alexander Tietz a primitgradul doi ca profesor titular la Gimnaziul de BãieþiReºiþa;

***** La 26 decembrie 1938 s-au cãsãtorit la Ti-miºoara Alexander Tietz ºi Stella Maria Simic;

***** Alexander Tietz a debutat în limba românãîn anul 1939 cu o serie de 13 articole reunite sub tit-lul „Crãiºori din sãlaºul meu”, în publicaþia „Reºiþa”;

***** Printr-o adresã din 7 februarie 1940 a Mi-nisterului Învãþãmântului din Bucureºti, AlexanderTietz a fost înºtiinþat cã a fost numit cu caracterdefinitiv profesor de germanã principal la Gimnaziulde Bãieþi din Reºiþa prin Decretul regal nr. 266 / 27 ianuarie 1940, începând cu1 noiembrie 1939;

***** Alexander Tietz a început în 1940 sã culeagã poveºti populare, po-vestiri ºi legende ale germanilor din Vãliug ºi Gãrâna. Aceste prime încercãriau fost continuate în 1942, adãugându-se ºi material cules de la români,caraºoveni ºi sârbi de pe întreg cuprinsul Banatului Montan;


Alexander Tietz: „SagenAlexander Tietz: „SagenAlexander Tietz: „SagenAlexander Tietz: „SagenAlexander Tietz: „Sagenund Märchen aus denund Märchen aus denund Märchen aus denund Märchen aus denund Märchen aus den

Banater Bergen”Banater Bergen”Banater Bergen”Banater Bergen”Banater Bergen”(„Legende ºi poveºti din(„Legende ºi poveºti din(„Legende ºi poveºti din(„Legende ºi poveºti din(„Legende ºi poveºti dinMunþii Banatului”), 1956Munþii Banatului”), 1956Munþii Banatului”), 1956Munþii Banatului”), 1956Munþii Banatului”), 1956

Alexander Tietz: „DasAlexander Tietz: „DasAlexander Tietz: „DasAlexander Tietz: „DasAlexander Tietz: „DasZauberbründl. MärchenZauberbründl. MärchenZauberbründl. MärchenZauberbründl. MärchenZauberbründl. Märchen

aus den Banater Bergen”aus den Banater Bergen”aus den Banater Bergen”aus den Banater Bergen”aus den Banater Bergen”(„Izvorul fermecat.(„Izvorul fermecat.(„Izvorul fermecat.(„Izvorul fermecat.(„Izvorul fermecat.Poveºti din MunþiiPoveºti din MunþiiPoveºti din MunþiiPoveºti din MunþiiPoveºti din MunþiiBanatului”), 1958Banatului”), 1958Banatului”), 1958Banatului”), 1958Banatului”), 1958

Alexander Tietz: „Wo inAlexander Tietz: „Wo inAlexander Tietz: „Wo inAlexander Tietz: „Wo inAlexander Tietz: „Wo inden Tälern die Schloteden Tälern die Schloteden Tälern die Schloteden Tälern die Schloteden Tälern die Schlote

rauchen. Ein Lesebuch”rauchen. Ein Lesebuch”rauchen. Ein Lesebuch”rauchen. Ein Lesebuch”rauchen. Ein Lesebuch”(„Acolo unde fumegã(„Acolo unde fumegã(„Acolo unde fumegã(„Acolo unde fumegã(„Acolo unde fumegã

furnalele printre dealuri”),furnalele printre dealuri”),furnalele printre dealuri”),furnalele printre dealuri”),furnalele printre dealuri”),19671967196719671967



***** La 31 iulie 1948 a murit la Reºiþa Therese Lidia Tietz (nãsc. Diacono-vici), mama lui Alexander Tietz;

***** La Editura Tineretului din Bucureºti a apãrut în1956 prima carte sem-natã Alexander Tietz: „Sagen und Märchen aus den Banater Bergen” („Legendeºi poveºti din Munþii Banatului”);

***** La 7 iulie 1956 a murit la Reºiþa Stella Maria Tietz, soþia lui AlexanderTietz;

***** În anul 1958 a apãrut la Editura Tineretului cea de a doua carte sem-natã Alexander Tietz: „Das Zauberbründl. Märchen aus den Banater Bergen”(„Izvorul fermecat. Poveºti din Munþii Banatului”);

***** Alexander Tietz s-a pensionat în 1959;

***** La 20 februarie 1964, Alexander Tietz s-a cãsãtorit cu GertrudeAntonia Klipsch;

***** La Editura pentru Literaturã a apãrut în anul 1967 cea de a treia cartesemnatã Alexander Tietz: „Wo in den Tälern die Schlote rauchen. Ein Lesebuch”(„Acolo unde fumegã furnalele printre dealuri. O carte de citit”);

***** În anul 1967 a apãrut cãrticica „Der goldene Ritter“ „Märchen ausdem Banater Bergen“ („Cãlãreþul auriu“. „Poveºti din Munþii Banatului“) la Edi-tura Tineretului din Bucureºti, în Cadrul Colecþiei „Märchensäckel“;

Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:„Märchen und Sagen aus„Märchen und Sagen aus„Märchen und Sagen aus„Märchen und Sagen aus„Märchen und Sagen ausdem Banater Bergland”dem Banater Bergland”dem Banater Bergland”dem Banater Bergland”dem Banater Bergland”(„Poveºti ºi legende din(„Poveºti ºi legende din(„Poveºti ºi legende din(„Poveºti ºi legende din(„Poveºti ºi legende dinBanatul Montan”), 1974Banatul Montan”), 1974Banatul Montan”), 1974Banatul Montan”), 1974Banatul Montan”), 1974

Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:„Der goldene Ritter”„Der goldene Ritter”„Der goldene Ritter”„Der goldene Ritter”„Der goldene Ritter”„Märchen aus dem„Märchen aus dem„Märchen aus dem„Märchen aus dem„Märchen aus demBanater Bergen“Banater Bergen“Banater Bergen“Banater Bergen“Banater Bergen“

(Cãlãreþul auriu. Poveºti(Cãlãreþul auriu. Poveºti(Cãlãreþul auriu. Poveºti(Cãlãreþul auriu. Poveºti(Cãlãreþul auriu. Poveºtidin Munþii Banatului),din Munþii Banatului),din Munþii Banatului),din Munþii Banatului),din Munþii Banatului),

19671967196719671967

Disc realizat la Casa deDisc realizat la Casa deDisc realizat la Casa deDisc realizat la Casa deDisc realizat la Casa dediscuri „Electrecord“discuri „Electrecord“discuri „Electrecord“discuri „Electrecord“discuri „Electrecord“

(nr(nr(nr(nr(nr. 01564), 1980. 01564), 1980. 01564), 1980. 01564), 1980. 01564), 1980



***** În anul 1974 a apãrut la Editura „Kriterion“din Bucureºti cartea „Märchen und Sagen aus demBanater Bergland” („Poveºti ºi legende din BanatulMontan”), ediþie care a fost comercializatã ºi în Re-publica Democratã Germanã printr-o convenþie întreedituri;

***** La 10 iunie 1978 a murit în urma unui acci-dent de circulaþie Alexander Tietz ºi a fost înmormân-tat în cripta familiei. Ceremonia religioasã a celebrat-o mons. Paul Lackner. Au vorbit despre AlexanderTietz, Hans Kehrer, din partea oamenilor de culturãgermani din România, Mircea ªerbãnescu, din par-tea Uniunii Scriitorilor ºi Georg Hromadka, din parteaprietenilor ºi a concetãþenilor reºiþeni;

***** În anul 1980, Casa de discuri „Electrecord”a realizat un disc în limba germanã sub nr. 01564, care conþine pe o parte treipoveºti ale lui Alexander Tietz;

***** La 19 octombrie 1995 s-a inaugurat la Reºiþa secþia germanã „Ale-xander Tietz” a Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” din Reºiþa;

***** La 26 decembrie 1997 a murit la Reºiþa Gertrude Antonia Tietz, adoua soþie a lui Alexander Tietz;

***** În ziua de 9 ianuarie 1998, când s-au împlinit 100 de ani de la naºterealui Alexander Tietz, a avut loc o comemorare la mormântul omagiatului. Despre


„Alexander Tietz und„Alexander Tietz und„Alexander Tietz und„Alexander Tietz und„Alexander Tietz undseine Welt. Dokumente,seine Welt. Dokumente,seine Welt. Dokumente,seine Welt. Dokumente,seine Welt. Dokumente,Erinnerungen, unveröf-Erinnerungen, unveröf-Erinnerungen, unveröf-Erinnerungen, unveröf-Erinnerungen, unveröf-fentlichte Tfentlichte Tfentlichte Tfentlichte Tfentlichte Texte”, 1998exte”, 1998exte”, 1998exte”, 1998exte”, 1998

„Alexander Tietz ºi„Alexander Tietz ºi„Alexander Tietz ºi„Alexander Tietz ºi„Alexander Tietz ºiBanatul Montan”, 1998Banatul Montan”, 1998Banatul Montan”, 1998Banatul Montan”, 1998Banatul Montan”, 1998

Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:„Briefe von der Alm.=„Briefe von der Alm.=„Briefe von der Alm.=„Briefe von der Alm.=„Briefe von der Alm.=Scrisori de la sãlaº“,Scrisori de la sãlaº“,Scrisori de la sãlaº“,Scrisori de la sãlaº“,Scrisori de la sãlaº“,

20002000200020002000



Alexander Tietz au vorbit ing. KarlLudwig Lupºiasca ºi Erwin Josef Þigla;

***** Asociaþia Germanã de Culturãºi Educaþie a Adulþilor din Reºiþa alansat, la 1 mai 1998, 5 plicuri filateliceocazionale ºi o ºtampilã filatelicã oca-zionalã, dedicate centenarului Alexan-der Tietz;

***** În perioada 1 - 3 mai 1998 s-audesfãºurat „Zilele Literaturii Germanela Reºiþa”, a VIII-a ediþie, care au fostdedicate centenarului Alexander Tietz;

***** În data de 23 mai 1998 a avutloc la Timiºoara un simpozion al Foru-mului Democrat al Germanilor din Ba-nat, în cadrul cãruia a fost omagiatã ºipersonalitatea lui Alexander Tietz;

***** În data de 10 iunie 1998, cu prilejul comemorãrii a 20 de ani de lamoartea lui Alexander Tietz, au avut loc la Reºiþa momentele culminante aleCentenarului Alexander Tietz. La mormântul lui Alexander Tietz ºi în curteasediului Forumului Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin a fostomagiatã personalitatea celui comemorat. Dupã lucrãri de renovare a fostresfinþit mormântul lui Alexander Tietz, iar Asociaþia Germanã de Culturã ºiEducaþie a Adulþilor din Reºiþa, cu sprijinul dr. Herwig Brandstetter din Graz /Austria, a dezvelit în curtea sediului Forumului Democratic al Germanilor dinjudeþul Caraº-Severin o placã comemorativã Alexander Tietz, cu prilejul celor

10 iunie 1998: Dezvelirea plãcii10 iunie 1998: Dezvelirea plãcii10 iunie 1998: Dezvelirea plãcii10 iunie 1998: Dezvelirea plãcii10 iunie 1998: Dezvelirea plãciicomemorative dedicate Centenaruluicomemorative dedicate Centenaruluicomemorative dedicate Centenaruluicomemorative dedicate Centenaruluicomemorative dedicate CentenaruluiAlexander Tietz, în curtea ForumuluiAlexander Tietz, în curtea ForumuluiAlexander Tietz, în curtea ForumuluiAlexander Tietz, în curtea ForumuluiAlexander Tietz, în curtea ForumuluiDemocratic al Germanilor din judeþulDemocratic al Germanilor din judeþulDemocratic al Germanilor din judeþulDemocratic al Germanilor din judeþulDemocratic al Germanilor din judeþul

Caraº-Severin din ReºiþaCaraº-Severin din ReºiþaCaraº-Severin din ReºiþaCaraº-Severin din ReºiþaCaraº-Severin din Reºiþa

10 iunie 1998: Resfinþirea locului de10 iunie 1998: Resfinþirea locului de10 iunie 1998: Resfinþirea locului de10 iunie 1998: Resfinþirea locului de10 iunie 1998: Resfinþirea locului deveci al lui Alexander Tietz,veci al lui Alexander Tietz,veci al lui Alexander Tietz,veci al lui Alexander Tietz,veci al lui Alexander Tietz,dupã lucrãri de restauraredupã lucrãri de restauraredupã lucrãri de restauraredupã lucrãri de restauraredupã lucrãri de restaurare



100 de ani de la naºtere ºi 20 de ani de la moarte. Placa a fost dezvelitã deprof. univ. Doina Bogdan-Dascãlu ºi prof. univ. Damian Vulpe, descedenþii co-memoratului;

***** În anul jubiliar Alexander Tietz, 1998, a apãrut la Editura „AllgemeineDeutsche Zeitung für Rumänien”, Bucureºti, cartea „Alexander Tietz und seineWelt. Dokumente, Erinnerungen, unveröffentlichte Texte”, ediþie îngrijitã deErwin Josef Þigla ºi Hans Liebhardt, tiraj: 1.000 exemplare, ISBN: 973-99318-0-X. De asemenea apare la editura reºiþeanã „Timpul” volumul „AlexanderTietz ºi Banatul Montan”, ediþie îngrijitã de Erwin Josef Þigla, tiraj: 500 exem-plare, ISBN: 973-9249-48-5. Ambele volume au fost editate de Asociaþia Ger-manã de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor din Reºiþa;

***** Asociaþia Germanã de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor din Reºiþa aeditat cu prilejul anului jubiliar Alexander Tietz, 1998, o medalie comemorati-vã dedicatã jubileului;

MMMMMedalie comemorativãedalie comemorativãedalie comemorativãedalie comemorativãedalie comemorativãdedicatã jubileuluidedicatã jubileuluidedicatã jubileuluidedicatã jubileuluidedicatã jubileului

Alexander Tietz, 1998,Alexander Tietz, 1998,Alexander Tietz, 1998,Alexander Tietz, 1998,Alexander Tietz, 1998,realizatã la realizatã la realizatã la realizatã la realizatã la MMMMMonetãriaonetãriaonetãriaonetãriaonetãria

SSSSStatului Bucureºti, printatului Bucureºti, printatului Bucureºti, printatului Bucureºti, printatului Bucureºti, prinAsociaþia Germanã deAsociaþia Germanã deAsociaþia Germanã deAsociaþia Germanã deAsociaþia Germanã deCulturã ºi Educaþie aCulturã ºi Educaþie aCulturã ºi Educaþie aCulturã ºi Educaþie aCulturã ºi Educaþie a

Adulþilor ReºiþaAdulþilor ReºiþaAdulþilor ReºiþaAdulþilor ReºiþaAdulþilor Reºiþa

Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,dedicate Jubileului Alexander Tietz ºi datate 1 mai 1998dedicate Jubileului Alexander Tietz ºi datate 1 mai 1998dedicate Jubileului Alexander Tietz ºi datate 1 mai 1998dedicate Jubileului Alexander Tietz ºi datate 1 mai 1998dedicate Jubileului Alexander Tietz ºi datate 1 mai 1998



***** În anul 1999 Asociaþia Germanã de Culturã ºi Educaþie a Adulþilordin Reºiþa împreunã cu Forumul Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin au hotãrât decernarea anualã a Premiului „Alexander Tietz” ca fiindcea mai importantã distincþie pe care o oferã minoritatea germanã din BanatulMontan. Prima decernare a avut loc la Reºiþa în data de 10 iunie 1999. Prof. dr.Reinhold Reimann din Graz a luat în primire acest înalt premiu pentru d-naTraute Kocmann-Lorinser din Graz. De atunci, Premiul „Alexander Tietz” afost înmânat urmãtoarelor personalitãþi: ing. Karl Ludwig Lupºiasca din Reºiþa(2000), Max Wratschgo din Feldbach / Stiria / Austria (2001), prof. dr. ReinholdReimann din Graz / Stiria / Austria (2002), Heinz Stritzl din Klagenfurt am Wör-thersee / Carinthia / Austria (2003), Waltraud Klasnic din Graz / Stiria / Austria(2004), Horst Martin din Timiºoara (2005), dr. Herwig Brandstetter din Graz /Stiria / Austria (2006), Henriette Bacizan din Steierdorf - Anina (2007), prof.Josef Barna din Reºiþa (2008), ec. Waldemar Günter König din Reºiþa (2009)ºi sr. Gertrud Petschan, sr. Katharina Pinzhoffer, sr. Hiltrud Frühholz din Tirol /Banatul Montan (2010);

***** La 29 martie 1999 i s-a atribuit printr-o Hotãrâre a Consiliului JudeþeanCaraº-Severin (nr. 31) Liceului Teoretic Nr. 4 Reºiþa numele de Liceul „Diaco-

Decizia nrDecizia nrDecizia nrDecizia nrDecizia nr. 108 din 9 octombrie 1995 privind atribuirea numelui de Alexander T. 108 din 9 octombrie 1995 privind atribuirea numelui de Alexander T. 108 din 9 octombrie 1995 privind atribuirea numelui de Alexander T. 108 din 9 octombrie 1995 privind atribuirea numelui de Alexander T. 108 din 9 octombrie 1995 privind atribuirea numelui de Alexander Tietzietzietzietzietzsecþiei germane a secþiei germane a secþiei germane a secþiei germane a secþiei germane a BBBBBibliotecii ibliotecii ibliotecii ibliotecii ibliotecii JJJJJudeþene „Paul Iorgovici“udeþene „Paul Iorgovici“udeþene „Paul Iorgovici“udeþene „Paul Iorgovici“udeþene „Paul Iorgovici“



novici - Tietz”. Astfel au fost apreciatedouã personalitãþi: dr. Corneliu Diaco-novici ºi Alexander Tietz;

***** În anul 2000 a apãrut la Editura„Allgemeine Deutsche Zeitung fürRumänien”, Bucureºti cartea „AlexanderTietz: Briefe von der Alm = Scrisori de lasãlaº“, ediþie bilingvã, traducere din ro-mânã în germanã de Hans Liebhardt,editatã de Erwin Josef Þigla, într-un tirajde 500 exemplare, ISBN: 973-98318-9-3;

***** Forumul Democratic al Germa-nilor din judeþul Caraº-Severin împreu-nã cu Liceul „Diaconovici - Tietz” a orga-nizat cu prilejul împlinirii a 25 ani de lamoartea lui Alexander Tietz la mormân-tul acestuia o comemorare, în 10 iunie2003;

***** Asociaþia Germanã de Culturãºi Educaþie a Adulþilor din Reºiþa a lan-sat, la 10 iunie 2003, 2 plicuri filateliceocazionale ºi o ºtampilã filatelicã oca-zionalã, dedicate comemorãrii a 25 de

ani de la moartea lui Alexander Tietz;

***** Consiliul Local al Municipiului Reºiþa a hotãrât în unanimitate înºedinþa sa ordinarã din 24 februarie 2004, de a i se conferi lui Alexander Tietztitlul de Cetãþean de onoare post mortem al oraºului sãu natal. Înmânareafestivã a diplomei cãtre iniþiatorii Asociaþia Germanã de Culturã ºi Educaþie aAdulþilor din Reºiþa ºi Forumul Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin, a avut loc în ziua de 1 mai 2004 de cãtre Primarul Municipiului Reºiþa,

Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,dedicate comemorãrii a 25 ani de la moartea lui Alexander Tietzdedicate comemorãrii a 25 ani de la moartea lui Alexander Tietzdedicate comemorãrii a 25 ani de la moartea lui Alexander Tietzdedicate comemorãrii a 25 ani de la moartea lui Alexander Tietzdedicate comemorãrii a 25 ani de la moartea lui Alexander Tietz

ºi datate 10 iunie 2003ºi datate 10 iunie 2003ºi datate 10 iunie 2003ºi datate 10 iunie 2003ºi datate 10 iunie 2003

Hotãrârea nrHotãrârea nrHotãrârea nrHotãrârea nrHotãrârea nr. 31 din 29 martie 1999. 31 din 29 martie 1999. 31 din 29 martie 1999. 31 din 29 martie 1999. 31 din 29 martie 1999privind atribuirea numelui deprivind atribuirea numelui deprivind atribuirea numelui deprivind atribuirea numelui deprivind atribuirea numelui de

„Diaconovici - Tietz“„Diaconovici - Tietz“„Diaconovici - Tietz“„Diaconovici - Tietz“„Diaconovici - Tietz“a Liceului Industrial Nra Liceului Industrial Nra Liceului Industrial Nra Liceului Industrial Nra Liceului Industrial Nr. 4 Reºiþa. 4 Reºiþa. 4 Reºiþa. 4 Reºiþa. 4 Reºiþa



ing. Mircea Ioan Popa, ea aflându-se în prezent la loc de cinste în cadrulBibliotecii germane „Alexander Tietz“.

***** În data de 6 octombrie 2004 a avut loc la Reºiþa inaugurarea festivãa noului Centru German de Tineret, Documentare ºi Culturã „Alexander Tietz”,în prezenþa a peste 400 de invitaþi, centru în care funcþioneazã ºi secþia germa-nã „Alexander Tietz” a Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” din Reºiþa;

***** În data de 6 octombrie 2004 s-a dezvelit în faþa noului Centru Germande Tineret, Documentare ºi Culturã „Alexander Tietz” un bust de bronz al luiAlexander Tietz, realizat de sculptorul bucureºtean Horea Flãmând. Bustul a

Inaugurarea oficialã a noii clãdiri aInaugurarea oficialã a noii clãdiri aInaugurarea oficialã a noii clãdiri aInaugurarea oficialã a noii clãdiri aInaugurarea oficialã a noii clãdiri aBibliotecii germane „Alexander Tietz“Bibliotecii germane „Alexander Tietz“Bibliotecii germane „Alexander Tietz“Bibliotecii germane „Alexander Tietz“Bibliotecii germane „Alexander Tietz“

din Reºiþa, la 6 octombrie 2004, ºidin Reºiþa, la 6 octombrie 2004, ºidin Reºiþa, la 6 octombrie 2004, ºidin Reºiþa, la 6 octombrie 2004, ºidin Reºiþa, la 6 octombrie 2004, ºidezvelirea bustului dedicat patronuluidezvelirea bustului dedicat patronuluidezvelirea bustului dedicat patronuluidezvelirea bustului dedicat patronuluidezvelirea bustului dedicat patronului

spiritual al bibliotecii, realizat despiritual al bibliotecii, realizat despiritual al bibliotecii, realizat despiritual al bibliotecii, realizat despiritual al bibliotecii, realizat deHorea Flãmând (Bucureºti)Horea Flãmând (Bucureºti)Horea Flãmând (Bucureºti)Horea Flãmând (Bucureºti)Horea Flãmând (Bucureºti)

Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul deMunte. Itinerarii culturaleMunte. Itinerarii culturaleMunte. Itinerarii culturaleMunte. Itinerarii culturaleMunte. Itinerarii culturale(Reºiþa - Bocºa - Dog(Reºiþa - Bocºa - Dog(Reºiþa - Bocºa - Dog(Reºiþa - Bocºa - Dog(Reºiþa - Bocºa - Dognenenenene-----cea - Oraviþa - Anina) =cea - Oraviþa - Anina) =cea - Oraviþa - Anina) =cea - Oraviþa - Anina) =cea - Oraviþa - Anina) =

Reisender durch das Ba-Reisender durch das Ba-Reisender durch das Ba-Reisender durch das Ba-Reisender durch das Ba-nater Bergland. Erzäh-nater Bergland. Erzäh-nater Bergland. Erzäh-nater Bergland. Erzäh-nater Bergland. Erzäh-

lungen = Utazás a Hegy-lungen = Utazás a Hegy-lungen = Utazás a Hegy-lungen = Utazás a Hegy-lungen = Utazás a Hegy-vidéki Bánságban”, 2008vidéki Bánságban”, 2008vidéki Bánságban”, 2008vidéki Bánságban”, 2008vidéki Bánságban”, 2008

Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul de

Munte. Itinerarii culturale,Munte. Itinerarii culturale,Munte. Itinerarii culturale,Munte. Itinerarii culturale,Munte. Itinerarii culturale,vol. II (Reºiþa - Iabalcea -vol. II (Reºiþa - Iabalcea -vol. II (Reºiþa - Iabalcea -vol. II (Reºiþa - Iabalcea -vol. II (Reºiþa - Iabalcea -Caraºova) = ReisenderCaraºova) = ReisenderCaraºova) = ReisenderCaraºova) = ReisenderCaraºova) = Reisender

durch das Banater Berg-durch das Banater Berg-durch das Banater Berg-durch das Banater Berg-durch das Banater Berg-land. Erzählungen = Putnikland. Erzählungen = Putnikland. Erzählungen = Putnikland. Erzählungen = Putnikland. Erzählungen = Putnik

po plainskom Banatu.po plainskom Banatu.po plainskom Banatu.po plainskom Banatu.po plainskom Banatu.Pripovijetke”, 2009Pripovijetke”, 2009Pripovijetke”, 2009Pripovijetke”, 2009Pripovijetke”, 2009

Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:Alexander Tietz:„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul de„Cãlãtor prin Banatul deMunte. Itinerarii cultu-Munte. Itinerarii cultu-Munte. Itinerarii cultu-Munte. Itinerarii cultu-Munte. Itinerarii cultu-

rale, vol. III (Reºiþa - Cup-rale, vol. III (Reºiþa - Cup-rale, vol. III (Reºiþa - Cup-rale, vol. III (Reºiþa - Cup-rale, vol. III (Reºiþa - Cup-toare - Vãliug - Gãrâna -toare - Vãliug - Gãrâna -toare - Vãliug - Gãrâna -toare - Vãliug - Gãrâna -toare - Vãliug - Gãrâna -Semenic) = ReisenderSemenic) = ReisenderSemenic) = ReisenderSemenic) = ReisenderSemenic) = Reisender

durch das Banater Berg-durch das Banater Berg-durch das Banater Berg-durch das Banater Berg-durch das Banater Berg-land. Erzählungen = Travel-land. Erzählungen = Travel-land. Erzählungen = Travel-land. Erzählungen = Travel-land. Erzählungen = Travel-

ler through The Moun-ler through The Moun-ler through The Moun-ler through The Moun-ler through The Moun-tainous Banat”, 2010tainous Banat”, 2010tainous Banat”, 2010tainous Banat”, 2010tainous Banat”, 2010



fost dezvelit de cãtre ultimul urmaº al lui Alexander Tietz, prof. univ. dr. DamianVulpe din Timiºoara. Acest bust este primul ridicat pe raza municipiului Reºiþaºi primul al unei personalitãþi germane din Banatul Montan;

***** La 10 iunie 2008 a fost prezentat de cãtre conducerea Liceului„Diaconovici - Tietz” volumul I al cãrþii „Cãlãtor prin Banatul de Munte. Itinerariiculturale (Reºiþa - Bocºa - Dognecea - Oraviþa - Anina) = Reisender durch dasBanater Bergland. Erzählungen = Utazás a Hegyvidéki Bánságban”, apãrutla Editura „Banatul Montan”, Reºiþa, ISBN: 978-973-1929-05-7, cu povestiriculese ºi scrise de Alexander Tietz, de data aceasta în limbile românã,germanã ºi maghiarã. Coordonatorii apariþiei au fost: Ana Kremm ºi YvonneChrista Demenyi;

***** În luna noiembrie 2008 a fost prezentat pe micul ecran filmul docu-mentar „Alexander Tietz und sein Banater Bergland”, realizator: Alex Calcan,un film de 37 minute dedicat autorului ºi omului de culturã Alexander Tietz,realizat de TVR, Emisiunea în limba germanã;

***** La 1 iunie 2009 a fost prezentat de cãtre conducerea Liceului „Dia-conovici - Tietz” apariþia editorialã „Cãlãtor prin Banatul de Munte. Itinerariiculturale, vol. II (Reºiþa - Iabalcea - Caraºova) = Reisender durch das BanaterBergland. Erzählungen = Putnik po plainskom Banatu. Pripovijetke”, apãrutãla Editura „Pro Marketing”, Reºiþa, ISBN: 978-606-8022-01-7, cu povestiri cule-se ºi scrise de Alexander Tietz, de data aceasta în limbile românã, germanã ºicroatã. Coordonatorii apariþiei au fost: Ana Kremm ºi Yvonne Christa Demenyi;

***** La 17 decembrie 2010 a fost prezentat de cãtre conducerea Liceului„Diaconovici - Tietz” apariþia editorialã „Cãlãtor prin Banatul de Munte. Itinerariiculturale, vol. III (Reºiþa - Cuptoare - Vãliug - Gãrâna - Semenic) = Reisenderdurch das Banater Bergland. Erzählungen = Traveller through The Moun-tainous Banat”, apãrutã la Editura „Pro Marketing”, Reºiþa, ISBN: 978-606-8022-12-3, cu povestiri culese ºi scrise de Alexander Tietz, de data aceasta înlimbile românã, germanã ºi englezã. Coordonatorii apariþiei au fost: AnaKremm, Yvonne Christa Demenyi, Leontin Prodan.

Diplomã de Diplomã de Diplomã de Diplomã de Diplomã de CCCCCetãþean de onoareetãþean de onoareetãþean de onoareetãþean de onoareetãþean de onoarepost mortem a municipiului Reºiþa,post mortem a municipiului Reºiþa,post mortem a municipiului Reºiþa,post mortem a municipiului Reºiþa,post mortem a municipiului Reºiþa,oferitã în amintirea scriitoruluioferitã în amintirea scriitoruluioferitã în amintirea scriitoruluioferitã în amintirea scriitoruluioferitã în amintirea scriitoruluiAlexander TietzAlexander TietzAlexander TietzAlexander TietzAlexander Tietz



Aus dem Band:Alexander Tietz „ Cãlãtor prin Banatul de Munte.

Itinerarii culturale (Reºiþa - Bocºa - Dognecea -Oraviþa - Anina) = Reisender

durch das Banater Bergland. Erzählungen =Utazás a Hegyvidéki Bánságban”, 2008

Wo liegt eigentlich dieses Reschitz?Wo liegt eigentlich dieses Reschitz?Wo liegt eigentlich dieses Reschitz?Wo liegt eigentlich dieses Reschitz?Wo liegt eigentlich dieses Reschitz?

In den neunziger Jahren gehörte zu den ständigen Abnehmern derReschitza-Werke das k.k. Seearsenalkommando in Pola. Zur Übernahme derfertigen Arbeitern kamen gewöhnlich Fachleute nach Reschitz.

So wurde ein junger Marineingenieur, ein gebürtiger Wiener, nachReschitz zur Übernahme von bestellten Dreher- und Gießerarbeiten herun-tergeschickt. Als der Ingenieur seine Order erhalten hatte, ging er zu seinemChef hinein und fragte ihn:

„Wo liegt das eigentlich dieses Reschitz?”Der Chef, der schon einigemal da unten gewesen war, wusste Bescheid.„Das liegt weit hinter Budapest, ganz nahe an Asien.”„Und wie kommt man dorthin?”„Sie fahren von Budapest immer weiter hinunter, bis Sie zu einer Station

kommen, die Bogschan heißt. Hier ist die Staatseisenbahn zu Ende. Dort, wodas Bahngeleise aufhört, steht eine Bretterbude, und darin ist ein Mann miteiner Laterne. Den fragen Sie nach der kleinen Bahn, die nach Reschitz geht.Wenn alles gut geht, nimmt man Sie noch am selben Abend mit, und Sie sindvor Mitternacht in Reschitz. Von hier geht es überhaupt nicht weiter. Hier sindSie am Ende der Welt. Wenn Sie abgestigen sind, schaun Sie, wie Sie ausden Geleisen herauskommen. Vom Rand der Bahnstation geht es ein Stücksteil bergab, und da ist eine große Wasserlache, da müssen Sie achtgeben,dass Sie nicht hineinfallen; von dort zieht Sie niemand ’raus; denn da gibt eskeine Beleuchtung und keine Polizei.”

Mit diesen Ratschlägen versorgte der Ältere den Jüngeren. Der dachtesich: „Das wird ein Abenteuer! Eine Reise in die Wildnis!”

Und es kam alles so, wie der Chef es geschildert hatte. Es stimmtealles: vom Laternenmann in der Bretterbude bis zu der Sumpflache. DerIngenieur selbst hat das alles später in Reschitz zum besten gegeben.

Freilich, am Tage nach seiner Ankunft emfing er schon freundlichereEindrücke. Er gewahrte die malerische Lage des Ortes im geschlossenen Tal:auf der einen Seite waldige Höhen; auf der anderen Seite wanden sich umdie Hänge der Hügel galerieartig in drei Stockwerken Reihen von sauberen



Arbeiterhäuschen. Über ihnen, auf der grünen Hügelkuppe, weidete, ganzwinzig zu sehen, eine Herde Kühe. Wie ein dröhnender Puls des Werkesfielen in regelmäßigen Abständen die Schläge des Dampfhammers. Er merkte,dass es hier Deutsche gibt, überall tönte ihm seine heimische Mundartentgegen.

Nachdem er im Laboratorium seine Materialproben gemacht hatte,fragte er den Laboranten Bartl, ob es im Ort eine Musikkapelle gebe. „Ja, wirhaben eine Werkskapelle. Ich selbst spiele darin die Flöte.” Da fragte er gleich,ob er in die Probe mitkommen könne. Der Wiener war musikalisch. Er hörtesich eine Musikprobe an, und es gefiel ihm. Er lud einige von den Musikantenzu sich ein, und sie musizierten zusammen im Intervenientenzimmer. „Ichkann mich noch gut erinnern”, schloss der alte Bartl seine Erzählung, „wirspielten das Beethoven-Trio. Der Wiener spielte die Geige, ich die Flöte, derSchrittwieser Leopold die Viola.”

Josef Bartl, pensioniertener Werkslaborant, 82 (1954), Reschitza.Josef Bartl, pensioniertener Werkslaborant, 82 (1954), Reschitza.Josef Bartl, pensioniertener Werkslaborant, 82 (1954), Reschitza.Josef Bartl, pensioniertener Werkslaborant, 82 (1954), Reschitza.Josef Bartl, pensioniertener Werkslaborant, 82 (1954), Reschitza.

Die Geschichte zeigt, was für ein weltverlorenes Nest die mächtig aufstrebendeDie Geschichte zeigt, was für ein weltverlorenes Nest die mächtig aufstrebendeDie Geschichte zeigt, was für ein weltverlorenes Nest die mächtig aufstrebendeDie Geschichte zeigt, was für ein weltverlorenes Nest die mächtig aufstrebendeDie Geschichte zeigt, was für ein weltverlorenes Nest die mächtig aufstrebendeIndustriestadt Reschitza noch vor 70-80 Jahren warIndustriestadt Reschitza noch vor 70-80 Jahren warIndustriestadt Reschitza noch vor 70-80 Jahren warIndustriestadt Reschitza noch vor 70-80 Jahren warIndustriestadt Reschitza noch vor 70-80 Jahren war. Das Bestehen einer W. Das Bestehen einer W. Das Bestehen einer W. Das Bestehen einer W. Das Bestehen einer Werkskapelleerkskapelleerkskapelleerkskapelleerkskapelleist für die frühesten Zeiten der Siedlung belegt.ist für die frühesten Zeiten der Siedlung belegt.ist für die frühesten Zeiten der Siedlung belegt.ist für die frühesten Zeiten der Siedlung belegt.ist für die frühesten Zeiten der Siedlung belegt.

Intervenientenzimmer: Gastzimmer des Werkes.Intervenientenzimmer: Gastzimmer des Werkes.Intervenientenzimmer: Gastzimmer des Werkes.Intervenientenzimmer: Gastzimmer des Werkes.Intervenientenzimmer: Gastzimmer des Werkes.

Unde se aflã, de fapt, aceastã Reºiþa?Unde se aflã, de fapt, aceastã Reºiþa?Unde se aflã, de fapt, aceastã Reºiþa?Unde se aflã, de fapt, aceastã Reºiþa?Unde se aflã, de fapt, aceastã Reºiþa?

În jurul anilor ‘90 (1890), dintre clienþii permanenþi ai Uzinelor din Reºiþaa fãcut parte Comandamentul maritim cezaro-crãiesc din Pola. Pentru recepþialucrãrilor finite au fost trimiºi la Reºiþa de obicei specialiºti ai marinei militare.

Astfel a fost trimis la Reºiþa, pentru recepþia comenzilor de lucrãri destrungãrie ºi turnãtorie, un tânãr inginer al marinei, nãscut la Viena. Dupã ceinginerul a obþinut ordinul de deplasare, s-a dus la ºeful sãu ºi l-a întrebat:

„Unde se aflã, de fapt, aceastã Reºiþa?“ªeful, care fusese deja de câteva ori acolo jos, a ºtiut precis.„Este situatã departe, dupã Budapesta, foarte aproape de Asia.“„ªi cum se ajunge acolo?“„Cãlãtoriþi de la Budapesta tot mai departe în jos, pânã ce ajungeþi la o

staþie care se cheamã Bocºa. Aici e capãtul cãii ferate de stat. Acolo este obaracã de lemn ºi înãuntru un om cu o lanternã. Pe acela îl întrebaþi de trenuleþulcare duce la Reºiþa. Dacã totul merge bine, veþi putea pleca încã în aceeaºisearã, ºi înainte de miezul nopþii sunteþi la Reºiþa. De acolo drumul nu ducemai departe. Acolo aþi ajuns la capãtul lumii. Dacã aþi coborât, vã uitaþi întâibine cum sã ieºiþi dintre ºine. De la marginea gãrii coborâþi o porþiune abruptã



a dealului ºi acolo e o baltã mare pe care trebuie sã o ocoliþi cu mare atenþiepentru a nu cãdea înãuntru. Pentru cã de acolo nu vã scoate nimeni afarã,deoarece pe acolo nu existã iluminat electric ºi nici poliþie“.

Cu aceste recomandãri l-a instruit cel vârstnic pe cel tânãr. Acesta s-agândit în sinea sa: „Asta da, aventurã! O cãlãtorie în sãlbãticie!“

ªi toate s-au întâmplat întocmai cum i le-a descris ºeful. A corespunsabsolut totul: de la omul cu lanternã în baraca de scânduri pânã la baltamocirloasã. Însuºi inginerul a povestit mai târziu la Reºiþa pe un ton hazliuaceste întâmplãri. Desigur în ziua urmãtoare a fost întâmpinat cu prietenie. Ela observat amplasamentul pitoresc al localitãþii, într-o vale îngustã: într-o parteînãlþimi împãdurite, pe partea cealaltã strãjuiau pereþii dealurilor, ca o galerieîn trei etaje, rânduri de cãsuþe curate, muncitoreºti. Deasupra lor, pe cupolaverde a dealului, pãºtea o cireadã de vite. La intervale regulate, loviturileciocanului cu aburi cãdeau ca un puls zgomotos al uzinei. A observat cã aicitrãiesc ºi germani; peste tot se auzea vorbindu-se germana (dialectul binecunoscut de cãtre el).

Dupã ce ºi-a analizat probele de material în laborator, l-a întrebat pelaborantul Bartl, dacã nu existã în localitate o fanfarã muzicalã. „Da noi avemo fanfarã uzinalã. Chiar eu cânt la flaut“. Atunci el a întrebat imediat, dacã arputea sã participe la o repetiþie. Vienezul a fost un om cu auz muzical. El aascultat repetiþia orchestrei ºi i-a plãcut. A invitat pe câþiva dintre muzicanþi lael acasã ºi au exersat împreunã în camera de intervenþii. „Îmi mai aduc bineaminte“ a încheiat bãtrânul Bartl povestea sa „noi am interpretat trioul deBeethoven. Vienezul a cântat la vioarã, eu la flaut, iar Leopold Schrittwieser laviolã“.

Hol van Resicabánya?Hol van Resicabánya?Hol van Resicabánya?Hol van Resicabánya?Hol van Resicabánya?

Az 1890-es években a resicabányai üzemeknek állandó jellegü ügyfelevolt a polai Császár és Királyi Tengerkapitányság. A kész áru átvételére mindigkatonai-tengerészeti szakemberek voltak kiküldve.

Így történt hogy az esztergált és öntött alkatrészek átvevésére egyBécsben született fiatal tengerészeti mérnököt küldtek Resicabányára. Miutánmegkapta a kinevezést, elment fõnökéhez és megkérdzte:

- Hol van tulajdonképpen ez a Resicabánya?A fõnök, aki már egy párszor lenn volt, tudta pontosan:- Nagyon messzire van, túl Budapesten nagyon közel Ázsiához.Hogy lehet odajutni?- Budapestrõl tovább utazol lefele (DNy) addig, míg egy Boksánbánya

nevû állomásra nem érsz. Itt van az államvasút vége. Ott egy fabódét talász,



benne egy embert akinek kezében egy viharlámpa van. Azt megkérdezed,honnan és mikor indul a kisvonat Resicabányára. Ha minden jól megy, mégazon este elindulhatsz és éjfél elõtt megérkezhetsz Resicabányára. Ez avégállomás. Ott a világ vége. Ha leszállsz a vonatról, nézz jól körül hovalépsz, mert sok a vasútvonal.

Az állomástól egy darabig a dombon lefele visz az út, majd vigyázzbele ne ess egy nagy tócsába, kerüld ki. Ha beleesel, onnan ki nem szedsenki. Ott nincs se utcai világítás, sem rendõrség. Ezekkel a tanácsokkallátta el az idõsebb a fiatalt. Az utóbbi el is gondoskodott magába:

- Ez egy igazi kaland. Egy utazás a vadonba!Minden úgy is történt ahogy a fõnök elmesélte. Megfelelt minden: a

viharlámpás embertõl a mocsarasig. Késöbb a fiatal mérnök, Resicabányánviccesen mesélte el a kalandját.

A következõ napon, természetesen, barátságosan fogadták.Megcsodálta a helység gyönyörû táját, egy szûk völgybe épült a település: avölgy egyik oldala erdõvel borított, még a másik sziklás domboldal, háromsorban apró-tiszta munkáshákkal volt beépítve.

A házak feletti tisztáson egy tehéncsorda legelt. Rendszeresidõpontban hallani lehetett a gõzkalapács ütéseit ez üzem szívdobogását.Észrevette, hogy itt németek is élnek, mindenhol hallani lehetett a németbeszédet. (Ismerte jól e nyelvjárást)

Miután a laboratóriumba ellenõrizte az anyagok minõségét,megkérdezte Bartl laboránst, hogy létezik ezen a településen egy kisebbzenekar?

- Igen, létezik egy üzemi zenekar. Én is fuvolázok.A mérnök megkérdezte, hogy résztvehetne õ is egy próbán. A bécsi

fiatalember jó zenehallással rendelkezett. Végighallgatta a zenekar próbájátés nagyon tetszett neki.

Meghívta lakására a zenekar egy részét majd próbát tartottak az üzemegyik csarnokában.

- Jól emlékszem fejezte be meséjét Bartl úr, elõadtuk Beethoven trióját.A bécsi fiatalember hegedült, én fuvoláztam és Leopold Schrittwieser volt abrácsás.

So ist die Aninaer Kohle aufgefunden wordenSo ist die Aninaer Kohle aufgefunden wordenSo ist die Aninaer Kohle aufgefunden wordenSo ist die Aninaer Kohle aufgefunden wordenSo ist die Aninaer Kohle aufgefunden worden

Wissen Sie, wer die Aninaer Steinkohle entdeckt hat? Ein Schwein.Die Steinkohle war ganz nah an der Oberfläche gelegen, nur mit einer dünnenGrasschicht bedeckt, und das Schwein hat mit seinem Rüssel die Scholle vonder Kohle fortgewühlt. Zufällig machten die Schweinshalterbuben von



Steierdorf gerade an der Stelle, wo das Schwein die Steinkohle bloßgelegthatte, ihr Lagerfeuer. Auf einmal merkten sie, dass der Stein unter ihrem Feuerbrennt! Ein Bub nahm ein Stück von dem „Schwarzen Stein“, der brennenkann, mit ins Dorf und zeigte ihn seinem Vater. Der Vater ein, Holzschlägernamens Nikolaus Hammer, zog sein Sonntagskleid an, wickelte den Stein inein Schnupftuch und trug ihn zu der Königlichen Bergdirektion nach Orawitz.Alls die Herren den Stein sahen, wurden sie auf einmal sehr freundlich. Sieklopften dem Mann auf die Schulter und ließen ihm bei der Kasse eineBelohnung von fünfzig Gulden auszahlen.

So ist die Kohle von Anina aufgefunden worden. Das war im Andreas-graben im Aninaer Tal. Dort wurde der erste Schacht Purkaru-Schacht, getauft.Purkar bedeutet auf Rumänisch Schweinshalter.

Josef Skala, gewesener SteigerJosef Skala, gewesener SteigerJosef Skala, gewesener SteigerJosef Skala, gewesener SteigerJosef Skala, gewesener Steiger, 90 (1957) Anina, 90 (1957) Anina, 90 (1957) Anina, 90 (1957) Anina, 90 (1957) Anina

Cum a fost descoperit cãrbunele la AninaCum a fost descoperit cãrbunele la AninaCum a fost descoperit cãrbunele la AninaCum a fost descoperit cãrbunele la AninaCum a fost descoperit cãrbunele la Anina

ªtiþi cine a descoperit cãrbunele la Anina? Un porc. Cãrbunele se aflachiar la suprafaþa pãmântului, acoperit doar cu un strat subþire de iarbã. Porcul,scormonind cu râtul, a ajuns la stratul de cãrbune. Din întâmplare, porcarii dinSteierdorf au fãcut un foc de tabãrã chiar în acel loc. Dintr-odatã au observatcã pietrele de sub foc au început sã ardã! Un bãiat a luat cu el în sat o bucatãde „piatrã neagrã arzãtoare“ ºi a arãtat-o tatãlui sãu. Tatãl, un tãietor de lemnepe nume Nikolaus Hammer, ºi-a luat pe el straiele de duminicã, a împachetatpiatra într-o batistã ºi a dus-o la Oraviþa, la Direcþiunea Regalã a Minelor.Domnii de acolo, vãzând piatra, au devenit dintr-o datã foarte prietenoºi. L-aubãtut pe umãr ºi l-au recompensat cu suma de cincizeci de guldeni.

Astfel a fost descoperit cãrbunele la Anina, în valea Aninei, loc numit ºi„Valea lui Andreas“. Aici s-a deschis prima minã, mina „Purcaru“ sau „Porcaru“.

Hogy fedezték fel a szenet StájerlakaninánHogy fedezték fel a szenet StájerlakaninánHogy fedezték fel a szenet StájerlakaninánHogy fedezték fel a szenet StájerlakaninánHogy fedezték fel a szenet Stájerlakaninán

Tudjátok-e ki fedezte fel a szenet Stájerlakaninán? Egy disznó! A széna föld felszínén volt, épphogy csak egy fûréteg borította be. A disznó beletúrta földbe és felszínre került a fekete szén. Véletlenül a stejerdorfi kiskanászoktüzet raktak azon a helyen. Észrevették, hogy a tûzalatti kövek meggyulladtakés lángolva égtek! Egy kisfiú hazavitte és megmutatta édesapjának az „égõ



Der erste EisenbahnzugDer erste EisenbahnzugDer erste EisenbahnzugDer erste EisenbahnzugDer erste Eisenbahnzug

Als auf der neuerbauten Bahnstrecke Orawitza - Anina der erste Zuglosfuhr (1856) - die Strecke geht durch elf Tunnels und über Viadukte, bis zu80 Meter hoch -, waren alle Berge von den Bewohnern der umliegenden Ort-schaften besetzt, die den Zug erwarteten. Auch die Steirer aus Steierdorfkamen über den Berg, um den ersten Eisenbahnzug zu sehen; und jederbrachte ein Schübel Heu mit - für die Lokomotive.

Josef Skala, gewesener SteigerJosef Skala, gewesener SteigerJosef Skala, gewesener SteigerJosef Skala, gewesener SteigerJosef Skala, gewesener Steiger, 90 (1957) Anina, 90 (1957) Anina, 90 (1957) Anina, 90 (1957) Anina, 90 (1957) Anina

Primul trenPrimul trenPrimul trenPrimul trenPrimul tren

Atunci când pe tronsonul de cale feratã nou construit Oraviþa - Anina acirculat primul tren (1856) - linia trece prin 11 tuneluri ºi peste viaducte, la oînãlþime de 80 de metri - toate dealurile din localitãþile învecinate au fostocupate de locuitorii care aºteptau trenul. Chiar ºi locuitorii din Steierdorf autrecut dealul, pentru a vedea primul tren; ºi fiecare a adus un mãnunchi de fânpentru locomotivã.

Az elsAz elsAz elsAz elsAz elsõõõõõ vonat vonat vonat vonat vonat

A mikor elkészült az Oravicabánya és Stájerlakanina közötti vasút,elindult az elsõ vonat (szerelvény). A vasút 11 alagúton és számos völgyhídonhaladt át, néhol 80 méter magasságban. Az emberek eljöttek a közelitelepülésekrõl csodát látni. Sõt még Steierdorf lakosai is átjöttek a hegyen,hogy láthassák az elsõ vonatot, mindegyikük egy marék szénát hozott amozdonynak (gondolván a lovasfogatokra).

köveket“. Az apa, név szerint Nikolaus Hammer, felvette vasárnapi ruháit, akövet becsomagolta zsebkendõjébe és bevitte a Királyi BányákIgazgatóságára amely Oravicabányán volt. Mikor az ottani urak meglátták akövet, nagyon barátságosak lettek. Megveregették az ember vállát és 50aranyat adtak neki.

Igy találták meg az aninai szenet, az Anina völgyében, mely helyetúgy is neveztek, hogy András-völgye. Itt nyílott meg az elsõ szénbánya, a„Kondás“.



Studiind presa de dupã Primul Rãzboi Mondial pânã azi, sigur cã amîntâlnit în cea reºiþeanã ºi numele lui Alexander Tietz, în diverse ipostaze: ºi încalitatea sa de gazetar, ºi în calitatea sa de animator cultural, pentru cã a fostimplicat în foarte multe dintre activitãþile culturale de aici. Sunt contribuþii cu oarie mare de cuprindere: de la conferinþele despre cutare scriitor, sau aniver-sarea unei cutare personalitãþi, pânã la excursii, activitãþi muzicale, orchestre,îndrumarea tinerilor în variate forme, fie în perioada interbelicã, fie dupã alDoilea Rãzboi Mondial.

În anii ‘70, când am venit eu la Reºiþa, oraºul nu avea scriitori. Existacenaclul literar „Semenicul”, din 1968 cu numele acesta, apãreau niºte tineri,scriau, dar niciunul nu avea o carte. Singurul scriitor al Reºiþei, în acei ani eraAlexander Tietz, autor a douã cãrþi, de poveºti ºi de folclor. În ultimã instanþã,în 1956, în 1959, oricum înainte de 1960, un autor cunoscut ºi în zonã ºi la Ti-miºoara ºi în toatã þara, chiar poate ºi dincolo de graniþe. Pentru cã, pe de oparte, a cules folclor ºi în mod cu totul special folclor muncitoresc, cum se spu-nea atunci ºi cum este ºi corect. Pe de altã parte, pentru cã ceea ce a scris do-vedeºte simþul deosebit al literaturii, al textului, al valorilor artistice.

ªi ca sã nu vorbesc în van, îmi scot ochelarii ºi citesc un fragmenþel dinaceastã carte editatã de Liceul „Diaconovici - Tietz“, nu ºtiu din care volum,cred cã din primul. Asta pentru cã e interesant, pentru cã se referã la Reºiþaacelui început de lume ºi pentru cã e frumos ca literaturã.

„Unde se aflã, de fapt, aceastã Reºiþa?În jurul anilor ’90 (1890) dintre

clienþii permanenþi ai Uzinelor din Reºi-þa a fãcut parte Comandamentul maritimcezaro-crãiesc din Pola. Pentru recepþialucrãrilor finite au fost trimiºi la Reºiþade obicei specialiºti ai marinei militare.

Astfel a fost trimis la Reºiþa,pentru recepþia comenzilor de lucrãri destrungãrie ºi turnãtorie, un tânãr ingineral marinei, nãscut la Viena. Dupã ceinginerul a obþinut ordinul de deplasares-a dus la ºeful sãu ºi l-a întrebat:

In memoriam Alexander TietzManifestare comemorativã dedicatã scriitoruluiManifestare comemorativã dedicatã scriitoruluiManifestare comemorativã dedicatã scriitoruluiManifestare comemorativã dedicatã scriitoruluiManifestare comemorativã dedicatã scriitorului

Alexander TAlexander TAlexander TAlexander TAlexander Tietz, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte”ietz, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte”ietz, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte”ietz, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte”ietz, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte”din Reºiþa, în 13 ianuarie 201din Reºiþa, în 13 ianuarie 201din Reºiþa, în 13 ianuarie 201din Reºiþa, în 13 ianuarie 201din Reºiþa, în 13 ianuarie 20111111

Gheorghe JurmaGheorghe JurmaGheorghe JurmaGheorghe JurmaGheorghe JurmaReºiþa

La Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,La Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,La Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,La Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,La Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,13 ianuarie 20113 ianuarie 20113 ianuarie 20113 ianuarie 20113 ianuarie 20111111



- Unde se aflã, de fapt, aceastã Reºiþa?ªeful, care fusese deja de câteva ori acolo jos, a ºtiut precis.- Este situatã departe, dupã Budapesta, foarte aproape de Asia.- ªi cum se ajunge acolo?- Cãlãtoriþi de la Budapesta tot mai departe, în jos, pânã ce ajungeþi la

o staþie care se cheamã Bocºa. Aici e capãtul cãii ferate de stat. Acolo este obaracã de lemn ºi înãuntru un om cu o lanternã. Pe acela îl întrebaþi de trenuleþulcare duce la Reºiþa. Dacã totul merge bine, veþi putea pleca încã în aceeaºisearã ºi înainte de miezul nopþii sunteþi la Reºiþa. De acolo drumul nu ducemai departe. Acolo aþi ajuns la capãtul lumii...”

Nu vã citesc mai departe, pentru cã vã daþi seama despre ce estevorba. Textele lui sunt foarte scurte. Aceastã calitate de a fi scurte, de a fi con-cise, de a fi expresive, de a fi frumoase, te impresioneazã, te emoþioneazã plãcut.

Deci, Reºiþa aceasta de la capãtul lumii, undeva cãtre Asia, cine ºtieunde, aºa era eventual în viziunea unor oameni care oricum urmau sã ajungãla Reºiþa. ªi totuºi asemenea oameni au mai ºi rãmas aici. Dupã aceea auconstruit fel ºi fel de lucruri minunate ºi extraordinare. Au fãcut istorie, au fãcutdin Reºiþa centrul lumii...

Importanþa lui Alexander Tietz constã ºi în aceste cãrþi proprii, în acestevolume pe care le-a tipãrit, dar ºi în demonstraþia cã o literaturã bunã produceîn continuare nu doar ecouri pur ºi simplu, ci reverberaþii creatoare. Adicã îideterminã ºi pe alþii sã umble pe urmele lui Tietz ºi sã scrie ei înºiºi, sau sãdeseneze, sau sã rescrie textele lui Tietz din alte puncte de vedere, pe altecoordonate de timp. Un asemenea autor trebuie preþuit, aºadar, pentru cãrþilesale, dar ºi pentru aceste cãrþi gîndite prin proiectul liceului „Diaconovici -Tietz“, pentru cã toate îl þin în actualitate ºi demonstreazã cã valoarea lui estedincolo de un segment de timp în care un om poate sã trãiascã.

Aº vrea sã amintesc, între altele, cã în revista „Semenicul”, despreAlexander Tietz a apãrut un profil, prin 1978, semnat la vremea respectivã deSergiu ªtefãnescu, unul dintre elevii aceluiaºi liceu, al Bastiliei. Unul dintre

Alexander Tietz a fost comemorat la Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,Alexander Tietz a fost comemorat la Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,Alexander Tietz a fost comemorat la Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,Alexander Tietz a fost comemorat la Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,Alexander Tietz a fost comemorat la Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,la 13 ianuarie 201la 13 ianuarie 201la 13 ianuarie 201la 13 ianuarie 201la 13 ianuarie 20111111



cei care astãzi sunt personaje importante, prin Germania, poet ºi filozofdeopotrivã, care a scris atunci un articol despre Tietz, o evocare de referinþãcare intrã în bibliografia acestui autor. Cam în aceeaºi perioadã, în ziarul„Flamura”, Ion Criºan i-a luat un interviu lui Alexander Tietz. Cred cã era unmoment aniversar.

Bibliografia e vastã, datoritã mai ales cãrþilor, studiilor, eforturilor pecare le-au fãcut domnul Erwin Josef Þigla, Biblioteca Germanã „AlexanderTietz”, Forumul Democratic al Germanilor, prin cãrþile dedicate lui AlexanderTietz. Mã bucur cã una din aceste cãrþi - „Alexander Tietz ºi Banatul Montan“- a apãrut la Editura „Timpul” din Reºiþa.

(a consemnat bibliotecara Doina Hlinka)(a consemnat bibliotecara Doina Hlinka)(a consemnat bibliotecara Doina Hlinka)(a consemnat bibliotecara Doina Hlinka)(a consemnat bibliotecara Doina Hlinka)

***** Rolf Günther Bossert, nãscutla 16.12.1952 (pãrinþii: Alice ºi Emil Bos-sert), urmeazã cursurile ºcolii generaleºi de liceu („Bastlia“, astãzi Liceul „Dia-conovici - Tietz”) în localitatea sa natalãReºiþa (1959 - 1971). Apoi urmeazã stu-dii de germanã - englezã la Universi-tatea din Bucureºti (1971 - 1975).

***** Ca tânãr absolvent este numit profesor la Buºteni / Prahova (1975 -1979). Între anii 1979 - 1981 activeazã ca instructor cultural al Casei de Culturã„Friedrich Schiller“ din Bucureºti. În 1981 devine redactor la Editura „Meridiane“din capitalã, iar din 1982 la Editura „Kriterion”.

***** În 1984 Rolf Bossert înainteazã actele de emigrare în Germania,ceea ce îi aduce interzicerea de publicare. În decembrie 1985 emigreazãîmpreunã cu soþia Gudrun ºi cei doi fii Frank ºi Klaus.

***** La 17.02.1986, dupã numai douã luni de Germania, se sinucide înFrankfurt pe Main.

RolfBossert

(16.12.1952 -17.02.1986)

de Erwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef Þigla



***** Rolf Bossert debuteazã ca poet în 1971 în revista de literaturã în lim-ba germanã „Neue Literatur” din Bucureºti, an de apariþie 22, nr. 2 / februarie1971. Aici îi apare poezia „Japanisches Märchen” (= „Poveste japonezã”).

***** În 1979 îi apare cartea de debut „siebensachen”. Între anii 1972 -1974 devine membru al Grupãrii literare „Aktionsgruppe Banat”.

***** În anul 1979 primeºte premiul de poezie al Uniunii Tineretului Comu-nist, în anul 1980 premiul pentru literaturã pentru copii „Ileana Cosânzeana”,iar în anul 1982 premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea dinopera lui Gellu Naum în germanã.

***** În anul 1982 i se decerneazã premiul cercului literar „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timiºoara.

***** În perioada 1996 - 2011, Asociaþia Germanã de Culturã ºi Educaþie aAdulþilor din Reºiþa ºi Forumul Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin au editat un numãr de 7 plicuri filatelice ocazionale ºi au emis un nu-mãr de 4 ºtampile filatelice ocazionale, toate dedicate amintirii lui Rolf Bossert.

***** În anul 2002, ambele organizaþii ale etniei germane din Banatul Mon-tan au lansat o medalie jubiliarã Rolf Bossert, realizatã la Monetãria Statuluidin Bucureºti.

***** În data de 10 februarie 2011, Consiliul Local al Municipiului Reºiþa îiconferã titlul de Cetãþean de onoare post mortem, la iniþiativa Forumului Demo-cratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin.

***** Cunoscut ºi apreciat pentru cele 10 volume proprii (din care 6 postu-me), 3 volume cu traduceri ºi multe apariþii în publicaþii din þarã ºi de peste ho-tare, Rolf Bossert rãmâne cel mai cunoscut literat german din Banatul Montanal ultimelor decenii din secolul XX.

Cãrþi semnateCãrþi semnateCãrþi semnateCãrþi semnateCãrþi semnateRolf BossertRolf BossertRolf BossertRolf BossertRolf Bossert



TTTTTraduceri deraduceri deraduceri deraduceri deraduceri de Rolf BossertRolf BossertRolf BossertRolf BossertRolf Bossertdin limba românã în limba germanãdin limba românã în limba germanãdin limba românã în limba germanãdin limba românã în limba germanãdin limba românã în limba germanã



aus meinem lebenaus meinem lebenaus meinem lebenaus meinem lebenaus meinem leben

24. September 1977ich bin verheiratet und habe zwei kinder meine frau lehrt deutsch alsfremdsprache ich auch wir bewohnen zwei zimmer einer dreizimmerwohnungdas kleine zimmer ist sieben komma siebenundachtzig quadratmeter groß dasgroße zimmer ist neun komma achtundachtzig quadratmeter groß das größtezimmer der wohnung ist vierzehn komma neunundsechzig quadratmeter großwir wohnen nicht darin es ist abgesperrt meist steht es leer aber im winterwohnt ein altes ehepaar in dem zimmer so sparen die leut holz bei sich zuhause auf dem dorf oft kommen an wochenenden unbekannte familien mitkindern die höhenluft tut den kleinen gut die dreizimmerwohnung liegt imschönen luftkurort buºteni küche badezimmer und klo werden von vielenpersonen benützt nur der balkon liegt an der Sonnenseite er gehört zum drittenzimmer ich darf ihn nicht betreten

ich habe ans wohnungsamt geschriebenan den volksratan die zeitungich habe bei vielen genossen vorgesporchen

nun schreibe ich ein gedichtich habe unbegrenztes vertrauenin die macht der poesie

21. dezember 1977dieser text ist unveröffentlicht gestern bekamen die alten zwei zimmer in einervilla wir bekamen den schlüssel zum dritten zimmer womit bewiesen ist dassauch unveröffentlichte gedichte die realität aus der sie schöpfen verändernkönnen ich werde noch gedichte schreiben

din viaþa meadin viaþa meadin viaþa meadin viaþa meadin viaþa mea

24 septembrie 1977sunt cãsãtorit ºi am doi copii soþia mea predã germana ca limbã strãinãºi eu la fel noi ocupãm douã odãi într-un apartament de trei camere

TTTTTexte de Rolf Bossert ºi traducerea lorexte de Rolf Bossert ºi traducerea lorexte de Rolf Bossert ºi traducerea lorexte de Rolf Bossert ºi traducerea lorexte de Rolf Bossert ºi traducerea lor



camera micã are ºapte virgulã optzeciºiºapte metri pãtraþicea mare are nouã virgulã optzeciºiopt metri pãtraþicea mai mare camerã din apartament are paisprezece virgulãºaizeci ºi nouã metri pãtraþi noi nu locuim în eae încuiatã de cele mai multe ori e goalã dar iarna locuieºteîn camera aia o pereche de bãtrâni aºa fac economie la lemne acasã la eila þarã de multe ori vin la sfârºit de sãptãmânã familiinecunoscute cu copiii cã aerul de munte le face bine micuþilorapartamentul de trei camere se aflã în frumoasa staþiuneclimatericã buºteni bucãtãria camera de baie ºi closetul sunt folosite de multepersoane numai balconul se aflã pe partea însoritã el aparþine camerei a treiaeu n-am voie sã pun piciorul acolo

am scris la spaþiul locativla sfatul popularla ziaram fãcut întâmpinãri la mulþi tovarãºi

acum scriu o poezieam încredere oarbãîn puterea poeziei

21 decembrie 1977acest text nu a fost publicat ieri cei doi bãtrâni au obþinut douã camereîntr-o vilã noi am primit cheia de la a treia camerã ceea ce demonstreazã cãºi poeziile nepublicate pot schimba realitatea din care se inspirã am sã maiscriu poezii

(tradus de Nora Iuga)(tradus de Nora Iuga)(tradus de Nora Iuga)(tradus de Nora Iuga)(tradus de Nora Iuga)

életembéletembéletembéletembéletembõõõõõlllll

1977. szeptember 24.nõs vagyok s van két gyermekem a feleségem idegen nyelvként németet ta-nít én is egy háromszobás lakás két szobájában lakunk a kis szoba hét egésznyolcvanhét négyzetméter a nagy szoba kilenc egész nyolcvannyolc négyzet-méter a lakás legnagyobb szobája tizennégy egész kilencvenhat négyzetméternem lakunk benne le van zárva a legtöbbször üresen áll de télen egy öregházaspár lakik abban a szobában így takarékoskodnak az emberek a fával



otthon a faluban néha a hét végén ismeretlen családok érkeznek gyermekek-kel a magaslati levegõ jót tesz a kicsinyeknek a háromszobás lakás a szépüdülõhelyen busteni-ben van a konyhát a fürdõszobát s a vécét sok személyhasználja csak az erkély nyílik a napos oldalra a harmadik szobához

tartozik nem használhatomírtam a lakáshivatalnaka néptanácsnakaz újságnaksok elvtársnál közbenjártam

most verset írokhatártalanul bízom a költészethatalmában

1977. december 21.ez a szöveg közöletlen tegnap az öregek két szobát kaptak egy villában mimegkaptuk a kulcsot a harmadik szobához ami azt bizonyítja hogy közö-letlen versek is megváltoztathatják a valóságot amelybõl merítenekfogok még verseket írni

(tradus de Ritoók János)(tradus de Ritoók János)(tradus de Ritoók János)(tradus de Ritoók János)(tradus de Ritoók János)

wir begrüßenwir begrüßenwir begrüßenwir begrüßenwir begrüßen

das programmder volksdemokratischen regierungzur vollständigen alphabetisierung

sagten ein paar tintenfabrikantennoch zu beginn des jahres1948

salutãmsalutãmsalutãmsalutãmsalutãm

programulregimului popular-democratpentru alfabetizarea completã

spuneau câþiva fabricanþi de cernealãîncã la începutul anului1948




köszöntjükköszöntjükköszöntjükköszöntjükköszöntjük

a népi demokratikus kormánytervétaz írástudatlanság teljes felszámolására

mondotta néhány tintagyárosmég 1948elején


kleiner anzeigerkleiner anzeigerkleiner anzeigerkleiner anzeigerkleiner anzeiger

suche hundmit 2 mäulernder nicht schweigen musswährend er beißt

anunþ la mica publicitateanunþ la mica publicitateanunþ la mica publicitateanunþ la mica publicitateanunþ la mica publicitate

caut câinecu 2 boturicare sã nu fie obligat sã tacãatunci când muºcã


apróhirdetésapróhirdetésapróhirdetésapróhirdetésapróhirdetés

ebet keresek2 pofávalakinek nem kell hallgatniamiközben harap




tavasztavasztavasztavasztavasz

a legvilágibb értelmû feltámadássem téveszthet meghogy a húsvéti tojás ismét ritkas a nyulak kihalássalmenekülnek a tömegpusztítás elõlilyen egyoldalú elmélkedés utánnem mondhatunk sokkal többeta tavaszról anélkülhagy ne ártanánk a szimbolikának

(tradus de Ritoók János) (tradus de Ritoók János) (tradus de Ritoók János) (tradus de Ritoók János) (tradus de Ritoók János)

frühjahrfrühjahrfrühjahrfrühjahrfrühjahr

die auferstehung im allerweltlichsten sinnkann nicht darüber hinwegtäuschendass die ostereier wieder mal rar sindund die hasen sich durch aussterben vommassenmord rettennach so einseitigen betrachtungenkann man über das frühjahrnicht mehr viel sagenohne der Symbolik zu schaden

primãvaraprimãvaraprimãvaraprimãvaraprimãvara

învierea în sensul cel mai lumescnu poate sã ne facã sã nu vedemcã ouãle de paºti sunt iarãºi mai rareºi iepurii se salveazã de la mãcelfiind pe cale de dispariþiedupã astfel de observaþii unilateralen-ar mai fi mare lucrude spus despre primãvarãfãrã sã aducem daune simbolisticii

(tradus de Nora Iuga) (tradus de Nora Iuga) (tradus de Nora Iuga) (tradus de Nora Iuga) (tradus de Nora Iuga)

TTTTTraducerile înraducerile înraducerile înraducerile înraducerile înmaghiarã provinmaghiarã provinmaghiarã provinmaghiarã provinmaghiarã provin

din cartea:din cartea:din cartea:din cartea:din cartea:

TTTTTextele în germanãextele în germanãextele în germanãextele în germanãextele în germanãºi traducerile înºi traducerile înºi traducerile înºi traducerile înºi traducerile înromânã provinromânã provinromânã provinromânã provinromânã provin

din cartea:din cartea:din cartea:din cartea:din cartea:



Prof. Ana Kremm, Liceul „Diaconovici - Tietz” Reºiþa:Prof. Ana Kremm, Liceul „Diaconovici - Tietz” Reºiþa:Prof. Ana Kremm, Liceul „Diaconovici - Tietz” Reºiþa:Prof. Ana Kremm, Liceul „Diaconovici - Tietz” Reºiþa:Prof. Ana Kremm, Liceul „Diaconovici - Tietz” Reºiþa:

Liceul „Diaconovici - Tietz” se mândreºte cu toþi foºtii elevi care s-aurealizat întâi pe sine ºi, realizându-se fiecare pe sine, au adus un plus de va-loare liceului la care au învãþat.

Rolf Bossert este una dintre personalitãþile liceului pe care noi o pãstrãmîn memoria ºcolarã ºi an de an facem cunoscutã activitatea sa elevilor, în modspecial elevilor de la secþia germanã. Este unul dintre spiritele tutelare aleºcolii, alãturi de Alexander Tietz. Ca urmare, trupa de teatru a liceului nostrupoartã numele de „Rolf Bossert”. ªi cu aceasta, Rolf Bossert rãmâne în memoriaelevilor ºi în memoria colectivitãþii.

Mi-am adus aminte de anul 1982 (sau 1983?). Eram la început de acti-vitate, la Biblioteca judeþeanã, iar luna februarie era „Luna cãrþii la sate“.Sigur, trebuia sã ne interesãm ºi de naþionalitãþile conlocuitoare. Una dintreactivitãþi trebuia sã fie cu ei. ªi atunci am organizat, împreunã cu colegul bi-bliotecar Georgel Chiriac, la Mãureni, o întâlnire a sãtenilor cu scriitori de ex-presie germanã.

Deºi nu mai exista Aktionsgrup-Aktionsgrup-Aktionsgrup-Aktionsgrup-Aktionsgrup-pe Banatpe Banatpe Banatpe Banatpe Banat (miºcarea nu mai exista, pen-tru cã fusese dispersatã de infiltrareasecuritãþii ºi de pedepsele privative delibertate aplicate acestora), o parte dinei (ºi mã uit la acea antologie „Vânt po-trivit pânã la tare“: Totok, Lippet, WagnerFrauendorfer ºi Bossert - cãrora li s-a(re-)alãturat la Mãureni ºi Werner Kremm,unul din membri fondatori ai „Aktions-gruppe” - ) erau cunoscuþi în lumea lite-rarã ca tineri scriitori de limbã germanã.

Întâlnirea a fost, zic eu, din punctde vedere a lor ºi a mea, interesantã.Nu ºtiu dacã þãranii, aduºi în frig laCãminul Cultural, unde era mai mult fumdecât foc, au înþeles ceva din ceea ceau transmis aceºti tineri. Dar sigur,

In memoriam Rolf BossertManifestare comemorativã dedicatã scriitoruluiManifestare comemorativã dedicatã scriitoruluiManifestare comemorativã dedicatã scriitoruluiManifestare comemorativã dedicatã scriitoruluiManifestare comemorativã dedicatã scriitorului

Rolf Bossert, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte”Rolf Bossert, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte”Rolf Bossert, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte”Rolf Bossert, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte”Rolf Bossert, desfãºuratã la Librãria „Semn de carte”din Reºiþa, în 16 februarie 201din Reºiþa, în 16 februarie 201din Reºiþa, în 16 februarie 201din Reºiþa, în 16 februarie 201din Reºiþa, în 16 februarie 20111111



pentru ei dupã aceea, la partea a doua (ºtiþi cã întotdeauna se organizeazãpartea a doua, ºi la Mãureni era un IAS puternic), am stat pânã târziu cu ei, nuputeai sã nu fi fascinat de discuþiile pe care le purtau aceºti tineri. ªi mi-a rã-mas în minte aceastã întâlnire ºi am vrut sã o împãrtãºesc ºi cu dumneavoastrã.

Erau niºte oameni fermecãtori, într-adevãr, ºi acel spirit de dreptate so-cialã a devenit tema de luptã a acestor oameni. Prin intermediul literaturii,desigur.

Cred cã, dacã n-ar fi plecat, probabil cã Rolf Bossert ar fi ajuns o vremeîn celulele securitãþii. Plecând, mulþi din ei ºi-au dus cu ei þara în suflet, au dusacest pãmânt în suflet ºi acest pãmânt a devenit materia primã pentru literaturalor. ªi mã gândesc la Herta Müller, care a regândit ºi a rescris România,Banatul, ºi care abia cã e capabilã sã scrie ceva dincolo de lumea din care aplecat. Aºa cum Marquez a fãcut din America de Sud o altã lume, o lume origi-nalã, a arãtat-o mapamondului ºi cu aceasta Nobelul a fost acordat AmericiiLatine. Aº zice cã, deºi în discuþia aceasta, al cui e Nobelul, al nostru ca ro-mâni, al germanilor ca germani, eu cred cã Nobelul este al Hertei Müller, capersoanã, ca ºi creatoare. Dar în cãrþile Hertei Müller este România, o Româniepe care ea o descrie cu ochii celui prigonit ºi ai celui sãrãcit de locul natal.

Rolf Bossert a fost comemorat la Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,Rolf Bossert a fost comemorat la Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,Rolf Bossert a fost comemorat la Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,Rolf Bossert a fost comemorat la Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,Rolf Bossert a fost comemorat la Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa,la 16 februarie 201la 16 februarie 201la 16 februarie 201la 16 februarie 201la 16 februarie 20111111

La Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa, 16 februarie 201La Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa, 16 februarie 201La Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa, 16 februarie 201La Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa, 16 februarie 201La Librãria „Semn de Carte“ din Reºiþa, 16 februarie 20111111



Apropo de Herta Müller: cred cã ar avea un ecou extraordinar, dacã ungrup din elevii noºtri de la secþia germanã ar scrie Hertei Müller, spunând cã s-acomemorat Rolf Bossert, la 25 de ani de la moarte, ºi cerându-i sã ne trimitã,dacã ea are, amintiri despre Rolf Bossert, generaþia actualã ar fi interesatã sãafle. Sunt convinsã cã Herta Müller ar rãspunde ºi acest rãspuns al HerteiMüller ar onora ºi elevii ºi ºcoala ºi pe noi pe toþi.

Dacã e vorba de idei, eu cred cã n-ar strica ca noi, reºiþenii, sã facemun film pe urmele paºilor lui Rolf Bossert. Chiar fãrã Rolf Bossert, locurile peunde a trãit, unde a învãþat el ºi familia lui, ar deveni interesante pentru publiculdin afarã. Reºiþa este locul în care Rolf Bossert, pânã la 18 ani, din cei 33,peste jumãtate din viaþã, i-a petrecut aici! Se impune grabã! Martorii treceriisale prin Reºiþa sunt tot mai puþini.

DrDrDrDrDr.fil. Liubiþa Raichici, director al Direcþiei pentru Culturã.fil. Liubiþa Raichici, director al Direcþiei pentru Culturã.fil. Liubiþa Raichici, director al Direcþiei pentru Culturã.fil. Liubiþa Raichici, director al Direcþiei pentru Culturã.fil. Liubiþa Raichici, director al Direcþiei pentru Culturãºi Patrimoniu Naþional a judeþului Caraº-Severin:ºi Patrimoniu Naþional a judeþului Caraº-Severin:ºi Patrimoniu Naþional a judeþului Caraº-Severin:ºi Patrimoniu Naþional a judeþului Caraº-Severin:ºi Patrimoniu Naþional a judeþului Caraº-Severin:

Am o întrebare pentru cei prezenþi: elevii din Caraº-Severin învaþã laºcoalã despre poetul Rolf Bossert?

Nu învaþã... În concluzie cred cã cel puþin pentru copiii noºtri, în Banat,trebuiesc introduse obligatoriu aceste noþiuni importanþe, de culturã ºi artã.Unde vor citi ei poeziile lui Bossert?

Dupã ultimele statistici, la noi în þarã se cheltuie doi euro pentru cumpã-rare de cãrþi, pe an! Ce sã vorbim atunci despre „vânzarea“ poeziei lui RolfBossert?

Cât despre poet, dincolo de faptul cã este într-adevãr o figurã emble-maticã, nu cred cã o sã-l putem fixa în memoria colectivã, cum binemeritã,pânã ce nu punem problema cu acribie, serios, sistematic ºi de la capãt, de lacopiii. Lor sã le dãm ºansã de-a auzi ºi simþi poezia.

Bossert este o figurã tragicã, mai ales pentru faptul cã a fost un neadaptatla condiþia umanã. Cei mai evoluaþi, mai sensibili, mai profunzi, nu pot rezonacu planeta aceasta. Ei aparþin unui spaþiu mai pur, nespecific mediei ºisubmediei umane. Iar ce s-a vorbit aici despre copilãria poetuli, este foarte

MMMMMedalie comemorativãedalie comemorativãedalie comemorativãedalie comemorativãedalie comemorativãdedicatã scriitoruluidedicatã scriitoruluidedicatã scriitoruluidedicatã scriitoruluidedicatã scriitoruluiRolf Bossert, 2002,Rolf Bossert, 2002,Rolf Bossert, 2002,Rolf Bossert, 2002,Rolf Bossert, 2002,

realizatã la realizatã la realizatã la realizatã la realizatã la MMMMMonetãriaonetãriaonetãriaonetãriaonetãriaSSSSStatului Bucureºti, printatului Bucureºti, printatului Bucureºti, printatului Bucureºti, printatului Bucureºti, prinAsociaþia Germanã deAsociaþia Germanã deAsociaþia Germanã deAsociaþia Germanã deAsociaþia Germanã deCulturã ºi Educaþie aCulturã ºi Educaþie aCulturã ºi Educaþie aCulturã ºi Educaþie aCulturã ºi Educaþie a

Adulþilor ReºiþaAdulþilor ReºiþaAdulþilor ReºiþaAdulþilor ReºiþaAdulþilor Reºiþa



adevãrat. Copil fiind, sigur cã a fost activ ºi vesel. Dar în esenþã, dintr-o sãmânþãde stejar, tot stejar va rãsãri. Dezinvoltura lui mai târziu s-a lovit de obtuzitateaaltora, de lipsa de orizont, de un gol spiritual insurmontabil. Sunt convinsã cãacest om s-a sinucis de singurãtate! Poetul este minerul care coboarã fãrãechipament de protecþie în adâncurile realitãþii... din care unii ies schimbaþi,iar alþii, precum Rolf, nu mai ies... Pe mine tocmai asta mã emoþioneazã,pentru cã îl simt, citind printre rânduri, cât este de singur... Deci, gândiþi-vã cãa plecat dintr-o þarã, România, care era þara lui, dar care, pe de altã parte, elfiind german, nu era întru totul þara lui, ºi s-a dus într-o þarã, Germania, care eraþara lui, dar care, tot aºa, nu era întru totul þara lui, el fiind „un strãin“ venit dinRomânia. Adicã, tot timpul cineva a avut grijã ºi aici sã-i atragã atenþia cã da,eºti acasã, dar eºti german. Iar ajuns acolo sã spunã, da, da, dar tu eºti totuºiromân... El fiind, de fapt, între lumi...

Meritul familiei, ºi-n cazul lui Bossert, este unul extraordinar. Educaþiaprimitã acasã a venit sã sprijine, sã construiascã, harul primit de la Tatãl lumi-nilor. S-a nãscut cu o sensibilitate aparte, datã doar aleºilor! Aº spune compa-rându-l pe Rolf Bossert cu un alt foarte important scriitor german din Banat, cudeþinãtoarea Premiului Nobel pentru literaturã, Herta Müller, cã primul este unuriaº talent, iar al doilea, o uriaºã conºtiinþã. Herta Müller nu este neapãrat unscriitor colosal, dupã pãrerea mea, dar este o conºtiiþã colosalã ºi care ºi-ajucat extraordinar de bine rolul! În schimb Rolf Bossert este cu adevãrat hãrãzit

Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,Plicuri filatelice ocazionale ºi ºtampila aferentã,dedicate comemorãrii a 10 ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 10 ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 10 ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 10 ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 10 ani de la moartea lui Rolf Bossert

ºi datate 17 februarie 1996ºi datate 17 februarie 1996ºi datate 17 februarie 1996ºi datate 17 februarie 1996ºi datate 17 februarie 1996



poeziei, el putea sã imprime o marcã personalã ºi personalizatã poeziei uni-versale, în expresia ei germanã, dacã ar fi supravieþuit izolãrii ºi neacceptãriila care a fost supus…

O sã mai adaug un episod, de care-mi amintesc. În 1982 îmi terminasemºi eu primul volum de versuri. Pe vremea aceea, cãrþile minoritarilor se publicaula Editura „Kriterion”, Bucureºti. La secþia de limbã sârbo-croatã a editurii eraresponsabil un domn Slobodan Glumaþ, pe care l-am sunat ºi l-am tot sunat ºinu l-am gãsit, pe un numãr de fix, multã vreme. ªi o doamnã de la Centralã,care s-a enervat foarte tare, a zis: „Dragã, îþi dau unul de la secþia germanã ºidiscutã ce ai de discutat, cã mie nu-mi pasã cã e sârbã, cã e germanã“. ªi mi-l dãpe acest domn Bossert ºi spun: „Am un prim volum personal ºi ºtiþi, nu-l gãsescpe domnul Glumaþ, Dumneavoastrã sunteþi colegi...“. Vreau sã vã spun cã mãînfior ºi acum când îmi amintesc ce mi-a zis: „Of, doamnã, lãsaþi-vã de treabaasta!” Cu o mare durere de confrate, înþelegând meandrele ºi subteraneleacestei „afaceri“...

I-am purtat picã în interiorul meu, o vreme, iar despre moartea lui amaflat de la Radio Belgrad... Mi-am dat seamã ulterior câtã dreptate avea...Sigur cã sistemul a fost de vinã, a fost de vinã ºi Securitatea, dar ºi noi toþi,pentru cã nu avem nici grijã, nici empatie, faþã de cei care produc „lumi“ „siste-me“ imateriale, eterice, veºnice, irepetabile... Eu nu dau sfaturi cum sã avemgrijã, Doamne fereºte, dar cel puþin sã fim atenþi la existenþa lor, la contribuþialor unicã, sã-i iubim….

Sunt foarte mândrã de ce face biblioteca, de ce a fãcut ºi de ce face încontinuare. Erwin Josef Þigla, ca ºi domnul Jurma de altfel, este mai multdecât o personalitate, este o instituþie! Iar locul acesta, librãria „Semn de carte“este ºi face mai mult decât poate o librãrie. Cred cã noi toþi putem face maimult, putem colabora mai bine. Lângã noi trãiesc oameni extraordinari, darcare sunt extraordinar de singuri, pentru cã noi toþi trãim în turnul nostru defildeº, foarte preþioºi, cu obloanele închise, vã rog sã-mi iertaþi sinceritatea…

Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,dedicate comemorãrii a 15 ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 15 ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 15 ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 15 ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 15 ani de la moartea lui Rolf Bossert




Iar Rolf Bossert, despre care vorbim astãzi, este un poet mare, european,colosal, care n-a avut cum sã meargã mai departe.

Când am vrut eu sã emigrez, cam în aceeaºi perioadã în care a plecatºi Bossert, a trebuit sã spun mãcar tatãlui meu. Avea cine sã mã ducã, nu erao problemã, dar tatãl meu mi-a spus: „Eu nu spun sã nu pleci, dar îþi spun, sãºtii pentru totdeauna: niciodatã sã nu pãrãseºti un loc înainte de a fi învingã-toare. Dupã ce învingi, fã ce vrei! Tu n-ai demonstrat nimic, deci, de ce fugi tude aici te va ajunge ºi acolo ºi oriunde te-ai duce, în America sau pe Lunã. Staiacolo, vezi-þi de treabã!”

Ori poetul Bossert era mult prea tracasat. Deºi am sensibilitate de poet,nu am slãbiciuni de poet ºi am putut trece peste toate. Dar el era mult preasingur, mult prea dezamãgit, mult prea neînþeles, mult prea gonit din toatepãrþile…

Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,dedicate comemorãrii a 50 de ani de la naºterea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 50 de ani de la naºterea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 50 de ani de la naºterea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 50 de ani de la naºterea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 50 de ani de la naºterea lui Rolf Bossert

ºi datate 16 decembrie 2002ºi datate 16 decembrie 2002ºi datate 16 decembrie 2002ºi datate 16 decembrie 2002ºi datate 16 decembrie 2002

Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,Plic filatelic ocazional ºi ºtampila aferentã,dedicate comemorãrii a 25 de ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 25 de ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 25 de ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 25 de ani de la moartea lui Rolf Bossertdedicate comemorãrii a 25 de ani de la moartea lui Rolf Bossert




Dar sã nu ne lamentãm. Acum noi trebuie sã le oferim copiilor noºtriaceastã poezie, sã o asculte, pentru cã e valoroasã, este a noastrã, e produsãde cineva de-al nostru ºi ea va naºte la rândul ei poezie... Dacã nu semãnãm,degeaba aºteptãm sã rãsarã... E bine ce facem acum, dar nu este destul...Împreunã sã pregãtim roadele viitorului... Mulþumesc!

Scriitorul ºi jurnalistul Nicolae Sârbu:Scriitorul ºi jurnalistul Nicolae Sârbu:Scriitorul ºi jurnalistul Nicolae Sârbu:Scriitorul ºi jurnalistul Nicolae Sârbu:Scriitorul ºi jurnalistul Nicolae Sârbu:

Avem în faþã, în faþa ochilor minþii, în faþa sufletului, un destin tragic demare poet. Sã nu uitãm, poezia germanã din Austria a revoluþionat-o GeorgTrakl, care a murit mai tânãr decât Bossert. Deci, aceºti oameni sunt în primulrând niºte neadaptaþi social, cultural ºi nu se înþeleg nici mãcar cu propria lorfiinþã.

Este, într-adevãr, ºocantã deosebire între profesorul de la Buºteni ºipoetul care s-a sinucis în Germania. Sunt pozele acestea: dacã le puneþi unalângã alta, credeþi cã aveþi în faþã doi oameni diferiþi. La Buºteni este un dandy,un profesor sigur pe el, încrezãtor în viaþã. Dincolo, este deja un astenic pierdut,chiar dacã ºi-a regãsit Mutterland-ul.

Ca stil, este inovator ºi original, în spiritul optzecismului.ªi eu am descoperit un poet de o modernitate excepþionalã, eu l-aº

apropia, din câte îmi dau seama din traducere, de Gottfried Benn. Deci, esteun poet de avangardã ca stil ºi foarte, foarte sigur pe instrumentele poeziei, ºiatunci când scrie poezie concretã, ºi când scrie haiku ºi când lasã impresia cãse joacã prin niºte catrene, unele adresate copiilor. Din toate rezultã o cunoaº-tere temeinicã a mecanismelor poeziei.

El trãieºte drama poetului dintotdeauna, inadecvarea ºi lupta cu propriuleu ºi cu propria limbã. ªi de asemenea, trãieºte drama limbii, pentru cã limbalui este a cincea literaturã germanã. Deci, e o literaturã germanã, dar mai demargine, aºa cum este mai de margine literatura de la Reºiþa, faþã de Bucureºti,deºi se lucreazã cu aceleaºi cuvinte.

Am aici o groazã de semne fãcute în carte ºi aº vrea sã vã împãrtãºesccâteva metafore, care m-au zguduit, aº putea spune. Zice: ochiul lui Kafka înpropria-þi beregatã. Asta e ceva, numai un poet genial poate spune aºa ceva:o armatã oarbã a ocupat fântâna.

Aº vrea sã vã citesc un distih ºi o terþinã, sã vedeþi într-un distih, subaspectul cel mai normal posibil, într-un limbaj calm ºi normal, câte lucruri sepot spune ºi se pot ascunde de fapt:

DistihDistihDistihDistihDistihUterul tãu, femeie românã! e-o puºculiþãUn mic obol cãtre stat: fiindcã poporul e deja sãtul!



SperanþãSperanþãSperanþãSperanþãSperanþãPlumbul e leneºGlonþu-i încã pe drum.Mai avem timp.

Sã-þi mãsori timpul pe care-l mai ai cu perioada pânã când ajungeglonþul acela leneº la tine, care este deja pe drum, dar el e mai leneº, aºa cã-þimai lasã ceva timp!

Sunt profunzimi excepþionale ºi într-adevãr mi-am notat ºi eu aceapoezie, Autoportretul, în care spune cã ºi poeziile nepublicate au urmãri. Esteºi o ironie, cã poate cineva le-a citit fãrã sã fie publicate ºi ca sã atenueze aluat niºte mãsuri ºi zice: voi mai scrie poezii.

Este un umor negru, dar foarte negru, intens ºi cu niºte subtilitãþi extraordinare.Acestui mare poet, pe care l-am citit ºi o sã-l recitesc cu plãcere, pentru

cã poþi sã înveþi de la el, eu i-am dedicat un poem:

Contestaþie la gravitaþieContestaþie la gravitaþieContestaþie la gravitaþieContestaþie la gravitaþieContestaþie la gravitaþiesau Depanatorul de sentimente aberanteDepanatorul de sentimente aberanteDepanatorul de sentimente aberanteDepanatorul de sentimente aberanteDepanatorul de sentimente aberante

Dedicat postumitãþii poetului Rolf Bossert

În întunericul acela densmateria, totul mergândse pare hotãrât în alt sens,o luminiþã, doar una singurãºi destul de nesigurãla incertul ºi el etaj al doileadin cãminul mai degrabã canin.

Locul de veci al familieiLocul de veci al familieiLocul de veci al familieiLocul de veci al familieiLocul de veci al familieiRolf ºi Gudrun BossertRolf ºi Gudrun BossertRolf ºi Gudrun BossertRolf ºi Gudrun BossertRolf ºi Gudrun Bossert

în Frankfurt am Mainîn Frankfurt am Mainîn Frankfurt am Mainîn Frankfurt am Mainîn Frankfurt am Main

Doar luminiþa ºi un strigãtde nimeni auzital cuiva anonim pe la noiîn întunericul cel dens:de ce întârzie atâta, de ce,ajutaþi vã rog, faceþi cevasã vinã urgent depanatorulacela de sentimente aberante,sã vinã dracului odatã.



Pentru cãderea incertã, inevitabilãa subsemnatului de la etajulal doilea, sau oricare ar fi el,a subsemnatului Rolf Bossert,de meserie fãrã, pentru cãnu existã în limba germanã,în nicio limbã n-ar trebui sã existemeseria de poet azilant,sânge strecurat prin batistecând trenul de Buºteniîmi face semn din balcon.

Acuma pe cadranu-mi ruginitsunt semne de pãsãri cenuºã,se-aratã clipe strãlucitoare,chiar orbitoare pot spuneºi buletinul meteosentimentalanunþã tot mai alarmantenormalitãþi suspecte în creºterela azilanþi ºi nu numaicu totul ºi cu totul nefireºti,cum tu ºi moarteala un ceai dansant.

Deja de peste totul ameninþãtor,o spumã de sentimente ºampon,e cazul deci sã depuneþiurgent contestaþiela gravitaþie: gâdelelimbii stã ascuns în amvon.

Existã desigur ºi riscul realde a vã trezi brusc,sã purcedeþi uºor dintre floriledin faþa cãminului, aºa îi ziceparcã din perversã inerþie,din faþa blocului de gheaþã dulcedirect în rai, de acord, e inutil,e prea târziu acumpentru contestaþie la gravitaþie.

Dar avertismentul meu nu întârzie,nu-ºi pierde niciun sensdin întunericul dens,el vã ridicã, el vã ridicã,repetaþi dupã mine toþi cei careîl îmbãtaþi prin crâºmepe depanatorul acela invizibilde sentimente aberante.

Îl puneþi sã repare ghilotinedepãºite, scoase din uz,numai sã n-ajungã la vremesã-ºi facã meseria milei,fie chiar ºi cu parfum de abuz.

Nu-i simplã aberaþie, nu-igraba mea obsesivã,azilul nu mai are rãbdarecu depanatorul de sentimentetoate cronic aberante foarte,altfel sã ºtiþi, neghiobilor,din întuneric dens în unic sens ...

ªi buf o sutã de ferestre sparteasurzitor ca þârâitul mincinosde greieri clonaþi eronat,sã sugereze anumeþârâitul celor o sutã de ferestredezagregate sub lunã germanã.

Þineþi minte avertismentulºi nu-l mai declaraþi desuet:dacã nu vine acuma urgentdepanatorul de sentimenteaberant de casante în ton,o sã vã las, da, vã lassã vã-nvãþaþi minte,pânã la comoþie de carteîn veacul veacului proclet.

Sã vã crape burta ca de trifoide-atâtea sentimente normale;asta s-o credeþis-o credeþi voi.



Spãlaþi-vã pe cap mai departecu þârâitul mincinos de greiericlonaþi eronat, cu noisortimente promoþiede sentimente ºamponfãrã pardon.Amin.

Un poem de NICOLAE SÂRBUUn poem de NICOLAE SÂRBUUn poem de NICOLAE SÂRBUUn poem de NICOLAE SÂRBUUn poem de NICOLAE SÂRBU

16.02.20116.02.20116.02.20116.02.20116.02.20111111

(a consemnat toate cele trei luãri de cuvântbibliotecara Doina Hlinka)

Hans Dama: Poezii = GedichteHeimatHeimatHeimatHeimatHeimatSchuldlos verwurzeltstehe ich hier;bereue nicht, das zu sein,was ich bin,da zu sein,wo ich bin.Was man von mir verlangt,erhofft: schon gut!Für jemand bin ich da:erdengepflanzt,pflichtschuldig,seelisch-verbunden,breitegradliebend;verantwortungslos für viele,die anders denken,die anders handeln.Ich bin hierund weißgefühlsverbundenda zu sein,da zu bleiben: -...stets in Gedankenin der Heimat.

PatriaPatriaPatriaPatriaPatriaFãrã de vinã înrãdãcinat,iatã-mã aici;nu regret cã suntceea ce sunt,cã sunt aiceaunde sunt.Ce se cere, ce se-aºteaptãde la mine: e-n regulã!Pentru cineva sunt aici:rãsãdit în pãmânt,cu obligaþii,legat sufleteºte,iubind nemãsurat;lipsit de rãspundere pentru mulþicare gândesc altfel,care fac altfel.Eu sunt aiciºi ºtiusã fiu aici,sã rãmân aicilegat sentimental: -...mereu în gândîn patrie.



HeimwehHeimwehHeimwehHeimwehHeimwehMöcht‘ dir gern die Wiese zeigen,wo ich einst spazierenging,tanzte schon als Kind den Reigen,als der Mond in müden Zweigenund an stummen Wipfeln hing.Wo der Himmel sich der Erdeklanglos fügt zur Einheit hin,hurtig sich gleich einer Herdezauberhafte Wesen zieh‘n.Will dir von dem See erzählen,dessen klares Auge strahlt,in des Waldes tiefsten Seelendunkelgrüne Iris malt.Gähnend dösen enge Zeilen,die wie Bühnenbilder steh‘n,wenn durch die verwaisten Gassenbleierne Gedanken geh‘n.

Noch einmal auf vertrauten FlurenNoch einmal auf vertrauten FlurenNoch einmal auf vertrauten FlurenNoch einmal auf vertrauten FlurenNoch einmal auf vertrauten FlurenDie Heide hatt‘ ein Rendez-vousam Horizontemit dem Himmel,und Wolken deckten beide zu,so dass man nurdie mag‘ren Silhouetten sehen konnte.Der Boden atmet schwerim Abendglanz der plumpen Sterne.Der feige Weg verschwindet irgendwann;mein Arm winkt zaghaft jener Ferne,die uns so gut wie feindlich scheinen kann.Der Schritt schwimmt gleichgültigdurch herrenlose Felder,bedeckt mit Asphaltschweißdie Krume und ertrinktim echolosen Duft der Weite,durch den das Klagelied der Grillen dringt.Der Atem wird mir eng,zu drückend ist die Weite.Beklemmend dies Gefühl:

Dor de þarãDor de þarãDor de þarãDor de þarãDor de þarãCum te-aº duce în câmpie,unde mã plimbam cândva,jucam hora în pruncie,ºi-ostenita lun-albie-nmute ramuri spânzura!Unde cerul ºi pãmântulîn tãcere se unescºi, vioaie ca o turmã,fascinant fãpturi foiesc.Iar în inimã de codru,ochi de lac aº vrea sã vezi,strãlucind cum nu e modruºi-oglindind cei iriºi verzi.Case-n ºiruri cascã-n umbrã- parcã un decor ar fi -,gânduri ca de plumb când umblãcolo-n uliþe pustii.

Din nou pe-ntinderi cunoscuteDin nou pe-ntinderi cunoscuteDin nou pe-ntinderi cunoscuteDin nou pe-ntinderi cunoscuteDin nou pe-ntinderi cunoscuteAvea câmpia rendez-vouscu ceru-n zare,hãt departe,dar nourii ca un tabule ascundeau,de se vedea doar câte-o arãtare.Pãmântul suflã greuîn licãrul de tâmpe stele.Fricosul drum dispare cândva;fac semne depãrtãrii-acelece-ostilã mult ne poate apãrea.Pe câmpii nimãnuipluteºte-apatic pasul,i-acoperã-n sudoride-asfalt, se-neac-aiciîn izul fãr’ ecou al pustei,pãtruns de plânsul greierilor mici.De-abia respir, cãci mãsufocã depãrtarea.E totu-apãsãtor:



so ein Gemisch aus SEIN,NICHT-SEIN oder GEWESEN ...Ich streichele den letzten Kilometerstein,noch blickt er stolz zurück,doch wird sein Antlitz bald verwesen.

30.9.198830.9.198830.9.198830.9.198830.9.1988

amestec brut de FOST,FIINÞÃ, NE-FIINÞÃ ...Dezmierd o bornã mândrã, ultima la post,privind napoi, dar ºisemeþu-i chip curând va putrezi.

30.9.198830.9.198830.9.198830.9.198830.9.1988

Fremder daheimFremder daheimFremder daheimFremder daheimFremder daheimWiedersehnsfreuden berauschenheute mich sicherlich nicht.Niemand ist da, um zu lauschen,wenn fremder Heimkehrer spricht.Stolz paradierten einst Straßen,heut‘ stehn sie öde und kalt;Häuser das Leben vergaßen,Höfe verlieren Gestalt.Einsame Stätten der Kindheitwinkten vertraut wie jetzt fremd,gähnende Leere für Allzeit,drüben ein Haustor verklemmt.Würde verstreun nur die Pappelnüber die Landstraße hin.Wege im Abendschein zappeln,wollen der Heide entfliehn.Und wenn Akazien jetzt greinen,tröste ich sie aber kaum.Ich hab‘ mein eigenes Weinen,und mit mir weinet der Raum.Einsamkeit spinnt ihre Netzefür den Unendlichkeitslauf.Ich aber halt‘ ein paar Sätzefest: geb‘ die Heimat nun auf...

Banat, im Sommer 1991Banat, im Sommer 1991Banat, im Sommer 1991Banat, im Sommer 1991Banat, im Sommer 1991

Strãin acasãStrãin acasãStrãin acasãStrãin acasãStrãin acasãN-am bucurie prea multãvatra vãzându-mi-o iar.Nimeni aici nu-l ascultãazi pe strãinul hoinar.Strãzi ce erau de paradã,reci ºi pustii sunt acum;nu-i mai ce-a fost în ogradã;viaþã-n odãi - nicidecum.Locuri intíme-n pruncieazi sunt strãine, un vidpare cãscat pe vecie,porþile nu se deschid.Freamãtã cu demnitateplopii doar, peste ºosea.Drumu-n amurg se tot zbate,liber din pustã s-ar vrea.Dacã salcâmul scânceºte,sã-l consolez nu-nþeleg:însumi eu plâng sufleteºte,plânge ºi spaþiul întreg.Þese pustiul la plasapentru eternul sãu mers.Nu mai m-atrage acasã,ci-mi însemnez câte-un vers.

Banat, vara lui 1991Banat, vara lui 1991Banat, vara lui 1991Banat, vara lui 1991Banat, vara lui 1991

Hans Dama în Reºiþa,Hans Dama în Reºiþa,Hans Dama în Reºiþa,Hans Dama în Reºiþa,Hans Dama în Reºiþa,13 mai 20113 mai 20113 mai 20113 mai 20113 mai 20111111



Tata Oancea în pagini de ziareGabriela ªerbanGabriela ªerbanGabriela ªerbanGabriela ªerbanGabriela ªerban

Director Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa

În anul 2006, Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa a or-ganizat, de Ziua Mãrþiºorului ºi de Ziua Femeii, o expoziþie de picturã semnatãElena Hãbãºescu. Cu acest prilej a fost lansat ºi un CD de romanþe interpretatede ing. Titus Frunzãverde, unul dintre bocºenii de seamã ºi de suflet.

La eveniment, familia Titus Frunzãverde a dãruit instituþiei bocºeneun tablou care reprezintã un portret al lui Tata Oancea. Acest tablou, semnatªIRPO ºi datat ’73 este realizat de Mircea Opriº (probabil ziaristul ºi fotografultimiºorean) ºi este un portret în ulei al lui Tata Oancea.

Aºezat la loc de cinste, acest portret atrage privirile tuturor celor caretrec pragul bibliotecii bocºene. ªi, bineînþeles, diversele comentarii, mai alescã în aceastã instituþie mai existã câteva alte portrete ale lui Tata Oancea: unulrealizat de Falusi Zoltan, unul realizat de Maria Goian ºi unul de autornecunoscut, donat de sculptorul Duºan Basista din Moniom. Fiecare dintreacestea prezintã un alt Tata Oancea, în funcþie de modul în care l-a surprinsfiecare dintre artiºti: mai grav, mai blând, dar întrebarea tuturor celor care

Picturã de Mircea OpriºPicturã de Mircea OpriºPicturã de Mircea OpriºPicturã de Mircea OpriºPicturã de Mircea Opriº Fotografie de Leonid BuzoianuFotografie de Leonid BuzoianuFotografie de Leonid BuzoianuFotografie de Leonid BuzoianuFotografie de Leonid Buzoianu



privesc tablourile se rezumã la care dintre acestea îl reprezintã mai bine peadevãratul Tata Oancea? Este întrebarea la care nu pot rãspunde cu siguranþãnici mãcar cei care l-au cunoscut foarte bine pe Tata Oancea. Balanþa înclinãspre portretul realizat de Falusi - acesta prezintã un chip blînd de bãtrânelsfãtos, iar cel mai puþin credibil ar fi portretul realizat de Opriº - acesta prezentândo figurã durã, cu privirea scrutãtoare, cu fruntea încruntatã, un bãtrân puternic,precum un þãran rãsculat. Ideea generalã ar fi cã Opriº ar fi realizat portretul luiTata Oancea mai mult din imaginaþie, adicã i-a atribuit el însuºi acele trãsãturimai aspre, mai dure, acestea necaracterizând firea ºãgalnicã a lui Tata Oancea.

ªi totuºi, rãsfoind paginile unor reviste mai vechi, în revista „Flacãra”,nr. 15 din aprilie 1972, la rubrica „Concursul nostru: Cea mai frumoasã foto-grafie”, dau peste chipul grav al lui Tata Oancea într-o fotografie realizatã ºitrimisã la concurs de Leonid Buzoianu din Bucureºti, alãturi de încã alte treifotografii intrate în concurs pentru luna aprilie. Aceastã fotografie din 1972 îlînfãþiºa exact pe Tata Oancea din portretul lui Opriº din 1973.

În revista „Flacãra” nr. 22 din mai 1972 gãsim rezultatul concursului„Cea mai frumoasã fotografie” pe luna aprilie, câºtigãtoare fiind fotografia luiTata Oancea realizatã de Leonid Buzoianu:

„Vox populi, vox Dei: majoritatea cititorilor care au participat la concursau desemnat ca ,cea mai frumoasã fotografie‘ pe luna aprilie pe cea intitulatã,Tata Oancea‘ de Leonid Buzoianu din Bucureºti, fotografie publicatã sub nr. 2în ‚Flacãra’ nr. 15 din 8 aprilie. Rezultate bune, foarte apropiate de fotografiapremiatã, au mai obþinut în ordine: ,Bãtrânul rapsod‘ de Nicu Dan Gelep - Cra-iova, publicatã în ,Flacãra‘ nr. 18 din 29 aprilie ºi ,Dupã gâºte‘ de DumitruGheorghe - Bucureºti, publicatã în ,Flacãra“ nr. 17 din 22 aprilie...“

Asemãnarea vizibilã între fotografia lui Buzoianu ºi pictura lui Opriºne dovedeºte cã Tata Oancea nu era întotdeauna blând ºi bun, pus pe glumeºi pe ºotii, ci îl puteai surprinde ºi în momentele mai grave ale existenþei sale,cu privirea încruntatã ºi fruntea brãzdatã de griji. ªi, în acest caz, portretul luiOpriº este unul foarte reuºit.



Prof. Clara Maria Constantin,Prof. Clara Maria Constantin,Prof. Clara Maria Constantin,Prof. Clara Maria Constantin,Prof. Clara Maria Constantin,managerul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” din Reºiþa:managerul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” din Reºiþa:managerul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” din Reºiþa:managerul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” din Reºiþa:managerul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” din Reºiþa:

În numele conducerii ºi al colectivului Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgo-vici” din Reºiþa, doresc sã îl felicit pe domnul Erwin Josef Þigla, colegul nostruºi totodatã preºedinte al Forumului Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin, preºedinte al Asociaþiei Germane de Culturã ºi Educaþie a Adulþilordin Reºiþa, pentru iniþiativa de a organiza aceastã manifestare de comemorarea 66 de ani de la deportarea germanilor din România în fosta Uniune Sovieticã.

Deºi amintirile sunt dureroase, este important sã readucem în memoriaoamenilor aceastã dramã a istoriei, pentru a transmite mesajul ca acestelucruri sã nu se mai întâmple niciodatã.

Cartea-album pe care astãzi o lanseazã domnul Erwin Josef Þigla esteîncã un pas pentru transmiterea acestui mesaj, iar Biblioteca Judeþeanã „PaulIorgovici” are onoarea de a-l sprijini în acest demers pe care îl realizeazã cuelan, cu multã voinþã ºi mai ales cu multã dãruire.

Prezentarea albumului foto„ Erwin Josef Þigla (Hrsg. / editor):

Monumente ºi plãci comemorative pentrugermanii din România deportaþi în fosta

Uniune Sovieticã = Denkmäler undGedenktafeln für die ehemaligen deutschen

Russlanddeportierten aus Rumänien”Biblioteca Germanã „Alexander TBiblioteca Germanã „Alexander TBiblioteca Germanã „Alexander TBiblioteca Germanã „Alexander TBiblioteca Germanã „Alexander Tietz” din Reºiþa, 19 ianuarie 201ietz” din Reºiþa, 19 ianuarie 201ietz” din Reºiþa, 19 ianuarie 201ietz” din Reºiþa, 19 ianuarie 201ietz” din Reºiþa, 19 ianuarie 20111111

Prof. Clara Maria ConstantinProf. Clara Maria ConstantinProf. Clara Maria ConstantinProf. Clara Maria ConstantinProf. Clara Maria Constantin



Scriitorul, jurnalistul ºi editorul Gheorghe Jurma (spicuiri):Scriitorul, jurnalistul ºi editorul Gheorghe Jurma (spicuiri):Scriitorul, jurnalistul ºi editorul Gheorghe Jurma (spicuiri):Scriitorul, jurnalistul ºi editorul Gheorghe Jurma (spicuiri):Scriitorul, jurnalistul ºi editorul Gheorghe Jurma (spicuiri):

Întâi de toate, realizarea acestei cãrþi-album este o iniþiativã care trebuiesalutatã ºi apreciatã la reala ei dimensiune.

Sunt prezentate pentru prima oarã monumentele dedicate deportaþilorgermani în fosta Uniune Sovieticã ºi acest lucru se face într-un album foartefrumos: bine gândit, machetat ºi tipãrit. Face cinste atât istoriei la care seraporteazã, cât ºi celor care îºi pun aici numele, semnãtura, responsabilitatea.

Eu m-am nãscut în Timiº, într-un sat românesc, la Bobda, unde erau ºidestul de multe familii de germani. Câteva, ºtiþi ºi dumneavoastrã istoria, auplecat cu armata germanã în 1944 la retragere; câteva au rãmas, ca sã fie peurmã pedepsite, adicã trimise, deportate în Uniunea Sovieticã.

Mi-aduc aminte - pentru cã exact în faþa casei bunicilor mei era o familiegermanã -, mi-aduc aminte momentul când a sosit din deportare moº Franz. Afost o surprizã extraordinarã fiindcã ºtiam de existenþa lui, dar nu l-am vãzutniciodatã decât atunci ºi momentul acela mi-a rãmas întipãrit pentru foartemultã vreme, aº putea spune pentru toatã viaþa. Mai ales cã acest personajavea un fel deosebit de apropiat de oameni, de copii ºi adulþi. Era rotofei,ieºind, în pauzele de muncã, pe scaunul din faþa casei, cu luleaua de care nuse lãsa niciodatã, cu un fel bonom de comunicare, pitoresc peste poate, maiales cã nu ºtia chiar foarte bine româneºte.

Ce pot sã spun eu despre acest eveniment decât cã iatã, el rever-bereazã, s-au scris cãrþi, s-au scris romane, s-au scris bineînþeles studii istorice,s-au publicat documente istorice. Fenomenul nu a fost numai pentru aceastãzonã, nu a fost numai pentru toatã România, a spus ºi domnul Þigla, a fost unfenomen european. Cine studiazã istoria din timpul ºi de dupã cel de-al DoileaRãzboi Mondial o sã afle azi cu surprindere mult mai multe informaþii decâtºtiam noi pânã acum despre acest eveniment, unele furnizate de cãtre istoriciiamericani, ceva mai serios documentate ºi mai în afara ideologiilor pe care le-am cunoscut ºi pe care ni le-au servit cãrþile din alte vremuri.



Desigur istoria este un joc întrememorie ºi uitare. Un faraon egipteana pus sã fie tãiat numele predecesoruluide pe toate monumentele tocmai ca elsã nu mai existe. Tãiat de pe toate mo-numentele, numele respectiv a dispãrutdin istorie. De ce spun cã a dispãrut?Pentru cã istoria este un joc, am zis,între memorie ºi uitare. În mãsura în carestimulãm memoria, istoria existã. În mã-sura în care vine uitarea, ea nu mai exis-tã. Oamenii care sunt uitaþi, nu mai exis-tã. Oamenii ale cãror nume nu se maipãstreazã în diverse documente, prinalbume, în studii ºi aºa mai departe, sepoate spune cã nici nu au fost. În me-moria noastrã nu încape decât ceva, eae limitatã, ºi la un moment dat, aþi vãzut,se ºterge numele cuiva, se ºtergefuncþia cuiva ºi iatã cã încet, încet dispã-rem ºi numai în mãsura în care altcineva, dupã noi, va veni ºi va avea grijã sãînregistreze, sã consemneze, sã perpetueze existenþa noastrã, memoria va fipãstratã, va fi dusã mai departe, va fi cunoscutã ºi de cei de dupã moarteanoastrã, pentru cã oamenii pot fi eternizaþi doar prin aceastã capacitate ºiactivitate de a trece de la unul la altul informaþia, datele, imaginile în acestemoduri. Ei bine, aceste monumente prezentate de Erwin Josef Þigla ne aratãcã, iatã, prin ele, istoria se dovedeºte, se aratã, se înfãþiºeazã, rãmâne ºi seduce mai departe.

Sigur ºi eu îl felicit încã odatã, am fãcut-o la început, o fac ºi în încheiere,îl felicit încã odatã pe domnul Þigla, pentru cã reuºeºte sã ducã la capãtproiecte ambiþioase, deºi asemenea activitãþi nu au capãt, ele sunt ºi trebuiesã fie infinite, pânã când dumnealui va exista ºi va trebui sã predea aceastãidee ºi altora de dupã el, în aºa fel încât într-adevãr lanþul acesta sã rãmânãnemuritor.

Îl felicit, deci, pentru aceastã serie de cãrþi cu care se prezintã în faþanoastrã, în faþa istoriei, în faþa viitorului, pentru cã ele nu sunt fãcute numaipentru noi cei care am venit acum, aici, la lansarea cãrþii, nu-s fãcute nicipentru cei cãrora li se va înmâna cartea-album, fie de aici, fie din alte locuri aleþãrii, sau de dincolo de graniþã, sunt fãcute sã rãmânã ºi peste vremurilenoastre. Este foarte bine cã Erwin a prezentat în albume asemãnãtoare atâtbisericile cât ºi arta metalului, de exemplu, pentru cã aºa, prin fotografii, se

Gheorghe JurmaGheorghe JurmaGheorghe JurmaGheorghe JurmaGheorghe Jurma



pãstreazã niºte lucrãri care acum nici nu mai existã în realitate, se mai vãdnumai în imaginile din album ºi, astfel, mãrturisesc cã au existat cândva ase-menea obiecte ºi niºte oameni care le-au fãcut într-un anume moment istoric.

ªi desigur mã bucur cã am fãcut împreunã cartea-album „Reºiþa: Viziuni =Reschitza: Visionen”, care a luat ºi un premiu special al Uniunii Scriitorilor,care tot lui Erwin Josef Þigla i se datoreazã - ºi cartea ºi premiul, ºi succeseleºi promisiunile cã respectivul proiect se va continua ºi cu alte forme.

Vã felicit pe dumneavoastrã toþi cei care aveþi curajul sã vã prezentaþiîn faþa istoriei de azi ºi a celei care va veni, bineînþeles pe cei care au fostimplicaþi direct în acele evenimente extraordinare ºi mai trãiesc, dar ºi pe ceicare au încercat sã scrie, au încercat sã picteze, au încercat sã pãstreze pen-tru generaþiile de dupã noi toate acele întâmplãri, toate acele suferinþe, toateacele istorii, care fac parte din marea istorie, cãci istoria omenirii este, în fond,suma clipelor de istorie pe care le-au fãcut sau le-au suportat oamenii, fiecareîn parte, cu idealurile, împlinirile sau suferinþele sale...

Scriitorul Nicolae Sârbu (spicuiri):Scriitorul Nicolae Sârbu (spicuiri):Scriitorul Nicolae Sârbu (spicuiri):Scriitorul Nicolae Sârbu (spicuiri):Scriitorul Nicolae Sârbu (spicuiri):

Nu ºtiu dacã îmi daþi voie, dragi colegi ºi dragi membri ai ForumuluiGerman, sã mã adresez dumneavoastrã, cãci alãturi de dumneavoastrã m-amsimþit mereu bine ºi sper sã mã mai primiþi aici, în acest mediu, unde se clã-desc prietenii ºi intelectuali.

Erwin Josef Þigla are un adevãrat program de recuperare a memorieiºi de fixare a acestei memorii, în ceea ce priveºte etnia germanã, care pentrunoi are nu numai valenþe sociale, ci are valenþe istorice ºi spirituale deosebite.

Trebuie sã-l invidiez, în primul rând pentru aceastã idee, pentru cã areun astfel de proiect, aceastã idee care a devenit un proiect, altfel nu ar fiobþinut finanþare de la Guvernul României.

În primul rând, ideea este foarte originalã. Realizarea este suficient dedificilã. A lua legãtura cu atâtea localitãþi, a cãuta pe cei care pot sã-þi furnizeze



aceste imagini, care sã fie de cea maibunã calitate, presupune multe demer-suri. Toate aceste lucruri nu sunt uºoa-re, pe lângã bine-nþeles acea calitatede preºedinte al Forumului, de organi-zator de multe acþiuni, care deja au de-venit ceva obiºnuit.

Deci, pe lângã multe alte tipãri-turi, pe care Erwin Josef Þigla le-a pusla dispoziþia noastrã, avem în faþã acumuna nouã. Toate au o anume perso-nalitate, toate au o calitate deosebitã,au o concepþie. El nu improvizeazã ni-mic, din niciun punct de vedere.

Apreciez la aceastã carte origi-nalitatea ideii. Este un proiect coerentºi autorul nu se implicã numai din punctde vedere al conºtiinþei lui de german,de conducãtor în Forum. Iatã, avem aiciºi implicarea sufleteascã ºi este emoþionantã dedicaþia pe care el o face bu-nicului sãu.

Noi putem sã aflãm mai multe decât ce am aflat anii trecuþi despreaceastã tragedie. M-am uitat, între altele, la Cenad, la acel sat de graniþã, princare trecem mereu când ne ducem în Austria. De acolo au fost mai mulþi de-portaþi, iar printre morþi sunt doi tineri de 18 ani. Iatã cã, în istorie, unii sparg oa-lele ºi alþii nevinovaþi le plãtesc adesea. Este o lecþie de istorie, o lecþie de con-duitã cetãþeneascã, de responsabilitate, care spune cã avem ºi noi respon-sabilitãþi, avem misiunea de a pãstra în memorie aceste evenimente tragice,aceste lucruri care de fapt n-ar trebui sã se mai întâmple.

Se poate vorbi mult... De exemplu, l-am întrebat pe autor de ce nu seregãseºte Buziaºul. Oraºul Buziaº, care are mulþi germani ºi care a avut depor-taþi, nu are un astfel de monument. Anina nu are un astfel de monument, Niþ-chidorf-ul, de unde este Herta Müller, ºi ºtim cã ºi pãrinþii ei au fost deportaþi,nu are un astfel de monument.

Iatã cã este ºi un avertisment cã putem sã uitãm, cã oamenii aceºtia setrec în nefiinþã ºi pot sã treacã, din pãcate, ºi aici suntem vinovaþi cu toþii, înuitare.

Aceste lucruri nu trebuie uitate, iar Erwin ne ajutã sã nu le uitãm.Implicarea lui profesionalã, de conºtiinþã ºi sufleteascã, este demnã de

toatã lauda ºi aceastã carte este o nouã dovadã cã avem nevoie de iniþiative

Nicolae SârbuNicolae SârbuNicolae SârbuNicolae SârbuNicolae Sârbu



ºi de oameni bine organizaþi, de oameni perseverenþi. El îºi gândeºte proiectelede pe un an pe altul, sau cu mulþi ani înainte, în perspectivã.

Nu e nimic improvizat, nu e nimic la întâmplare ºi, dupã cartea-album,pe care a realizat-o împreunã cu Gheorghe Jurma, despre Reºiþa, o reuºitãcare a fost premiatã de filiala Timiºoara a Uniunii Scriitorilor din România, iatãcã Erwin Josef Þigla vine cu o iniþiativã originalã, pentru care meritã sã-l invi-diem, sã-l apreciem ºi sã-l aplaudãm!

(a consemnat toate cele trei luãri de cuvânt(a consemnat toate cele trei luãri de cuvânt(a consemnat toate cele trei luãri de cuvânt(a consemnat toate cele trei luãri de cuvânt(a consemnat toate cele trei luãri de cuvântbibliotecara Doina Hlinka)bibliotecara Doina Hlinka)bibliotecara Doina Hlinka)bibliotecara Doina Hlinka)bibliotecara Doina Hlinka)

„ Denkmäler und Gedenktafelnfür die ehemaligen deutschen

Russlanddeportierten ausRumänien“

Ein Interview von Radio TEin Interview von Radio TEin Interview von Radio TEin Interview von Radio TEin Interview von Radio Temeswaremeswaremeswaremeswaremeswar,,,,,Sendung in deutscher Sprache,Sendung in deutscher Sprache,Sendung in deutscher Sprache,Sendung in deutscher Sprache,Sendung in deutscher Sprache,

mit Erwin Josef Þigla, am 17. Januar 201mit Erwin Josef Þigla, am 17. Januar 201mit Erwin Josef Þigla, am 17. Januar 201mit Erwin Josef Þigla, am 17. Januar 201mit Erwin Josef Þigla, am 17. Januar 2011 ausgestrahlt1 ausgestrahlt1 ausgestrahlt1 ausgestrahlt1 ausgestrahlt

Astrid Weisz (Redaktionsleiterin der Sendung in deutscher SpracheAstrid Weisz (Redaktionsleiterin der Sendung in deutscher SpracheAstrid Weisz (Redaktionsleiterin der Sendung in deutscher SpracheAstrid Weisz (Redaktionsleiterin der Sendung in deutscher SpracheAstrid Weisz (Redaktionsleiterin der Sendung in deutscher Sprachevon Radio Tvon Radio Tvon Radio Tvon Radio Tvon Radio Temeswar):emeswar):emeswar):emeswar):emeswar): Herr Erwin Josef Þigla, schon vor mehr als einem Jahrhatten Sie die Initiative gefasst, Bilder und Informationen zu sammeln, mit, soweit es ging, sämtlichen Denkmälern und Gedenktafeln für die ehemaligendeutschen Russlanddeportierten aus Rumänien.

In diesem Jahr ist es so weit, das Buch soll erscheinen, beziehungsweisees erscheint und sie präsentieren es. Wie verlief denn die Arbeit an diesemProjekt?



Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla:Erwin Josef Þigla: Es war eine neue Initiative des Kultur- und Erwach-senenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ und des Demokra-tischen Forums der Banater Berglanddeutschen, sich etwas vorzunehmen,was bis jetzt noch nicht in Rumänien war.

Wir haben anhand eines Aufrufs durch die Medien versucht, Fotografienund andere Informationen über Denkmäler und Gedenktafeln für die ehema-ligen deutschen Russlanddeportierten aus Rumänien zu bekommen.

Zum ersten Mal in der Geschichte der Rumäniendeutschen haben wires so weit gebracht, einen Band herauszubringen mit eben diesen Informa-tionen, die wir aus dem ganzen Lande bekommen haben: aus dem Banat,aus Siebenbürgen und aus Nordsiebenbürgen. Es geht um Denkmäler undGedenktafeln, die hauptsächlich in den römisch-katholischen und in den evan-gelischen Kirchen oder auf den Friedhöfen im Laufe der Jahrzehnte nach derDepportation enthüllt wurden; es sind Erinnerungswerke, die schon seit vorder Wende 1989 stammen, es sind aber auch solche, die nach der Wendegebaut oder enthüllt wurden.

Ich habe hier eine tatkräftige Unterstützung von den einzelnen Deut-schen Foren in den drei Regionen bekommen, aber auch von der Evange-lischen Landeskirche A.B. aus Hermannstadt.

Es ist ein Band, den wir den noch lebenden Russlanddeportierten wid-men!

Diejenigen, die uns kennen, wissen, dass wir im Banater Berglandschon gleich nach der Wende begonnen haben, die Geschichte der Russland-depportation in den Mittelpunkt zu stellen.

Wir organisieren seit der Wende, das erste Mal war es in 1991, jedesJahr Mitte Januar eine Gedenkveranstaltung, wir haben in Reschitza einesdes größten der Russlanddeportation gewidmeten Denkmäler, errichtet 1995,wir haben in Reschitza 2005 eine Landesgedenkveranstaltung der Russland-deportierten organisiert und dieser Band mit den Denkmälern und Gedenk-tafeln für die ehemaligen deutschen Russlanddeportierten aus Rumänien isteigentlich der vierte, der von uns der Russlanddeportation gewidmet wurde.Die ersten drei Bände sind mit Ereignissen aus der Russlanddeportationszeit,die unsere Banater Berglanddeutschen, aber nicht nur sie, erlebt haben.

Astrid WAstrid WAstrid WAstrid WAstrid Weisz:eisz:eisz:eisz:eisz: Wie viele Bilder, beziehungsweise derartige Erinnerungs-werke konnten Sie in diesem Band inventarisieren?

Erwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef Þigla: Es sind ungefähr 100 Informationen über Denkmälerund Gedenktafeln aus den drei Regionen; sicher gibt es noch mehrere in un-serem Lande, aber im Band sind die, von denen wir zurzeit Informationenbesitzen.

Es ist alles ein Beginn und ich hoffe, dass es in der Zukunft auch zueiner wissenschaftlichen Verarbeitung dieser Informationen kommen wird.



Astrid Weisz:Astrid Weisz:Astrid Weisz:Astrid Weisz:Astrid Weisz: Sie schreiben, Sie widmen es den Russlanddeportierten,am Anfang widmen sie es aber einem ganz besonderen Menschen. Wer istdas und wieso gerade diese Person?

Erwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef Þigla: Das Buch widme ich in erster Reihe meinemGroßvater Josef Wrattny, der auch weit weg von der Heimat, für fast 5 Jahre inden Ural deportiert wurde. Am 8. März 2010 wäre er 100 Jahre alt geworden.Deshalb habe ich mir gedacht, dass es eben eine schöne Geste wäre, auchzu seinem Andenken diesen Band zu veröffentlichen.

Es muss aber auch noch gesagt werden, dass fast jede rumänien-deutsche Familie einen oder mehrere Mitglieder hatte, die deportiert wurden.Es ist besonders wichtig, dass diese Geschichte der Russlanddeportation derjüngeren Generation weitergegeben wird!

Es ist nach 1990 die Zeit gekommen, wo wir diese Geschichte verarbei-ten können um mit solchen Veröffentlichungen, wie diese, eben auch demweiten interessierten Publikum das Thema bekannt zu machen.

Astrid Weisz:Astrid Weisz:Astrid Weisz:Astrid Weisz:Astrid Weisz: Haben Sie deshalb das Album zweisprachig veröffent-licht?

Erwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef Þigla: Das ist besonders wichtig, weil auch die Mehrheits-bevölkerung in diesem Lande davon Kenntnis bekommt, was in den damaligenZeiten geschehen ist.

Herr Ignaz Bernhard Fischer, der Landesvorsitzende der Russland-deportierten aus Rumänien, hat auch in diesem Band über die Deportationgeschrieben und damit der weiteren Leserschaft einen Querschnitt durch dasAlltägliche der Deportation ermöglicht.

Der Band erschien mit Hilfe des Departements für interethnische Bezie-hungen des Generalsekretariats der Rumänischen Regierung, wofür wirdiesem sehr dankbar sind.

(Aufgezeichnet von Corina Chitan)(Aufgezeichnet von Corina Chitan)(Aufgezeichnet von Corina Chitan)(Aufgezeichnet von Corina Chitan)(Aufgezeichnet von Corina Chitan)

Monumentul deportaþilorMonumentul deportaþilorMonumentul deportaþilorMonumentul deportaþilorMonumentul deportaþilordin parcul „Cãrãºana“,din parcul „Cãrãºana“,din parcul „Cãrãºana“,din parcul „Cãrãºana“,din parcul „Cãrãºana“,

Reºiþa, 20 ianuarie 201Reºiþa, 20 ianuarie 201Reºiþa, 20 ianuarie 201Reºiþa, 20 ianuarie 201Reºiþa, 20 ianuarie 20111111



- Relaþia Dvs. cu Banatul Montan a început mai de mult…- Relaþia Dvs. cu Banatul Montan a început mai de mult…- Relaþia Dvs. cu Banatul Montan a început mai de mult…- Relaþia Dvs. cu Banatul Montan a început mai de mult…- Relaþia Dvs. cu Banatul Montan a început mai de mult…- Banatul Montan îmi spune foarte mult, pentru cã m-am nãscut aici. M-am

nãscut la Dealul Ferdinandului, adicã la Oþelu Roºu de azi. Deºi eram micãcând am plecat la Timiºoara, mie mi se povestea întotdeauna despre oameniiºi locurile deosebite de aici. În vacanþele studenþeºti am început sã vin aici, sãvin pe Semenic, la Gãrâna, la Prolas, la Oraviþa, la Ciclova, la Mãnãstirea fã-cãtoare de minuni, ºi a rãmas o tradiþie. Mai târziu, ca profesoare tinere, veneamcu copii noºtri vara ºi ne simþeam foarte bine.

- O întrebare fireascã: când aþi început sã scrieþi?- O întrebare fireascã: când aþi început sã scrieþi?- O întrebare fireascã: când aþi început sã scrieþi?- O întrebare fireascã: când aþi început sã scrieþi?- O întrebare fireascã: când aþi început sã scrieþi?- Am scris ºi înainte de 1990, pentru „Neuer Weg” ºi „Neue Banater Zei-

tung”, un gen limitat de reportaje, la pagina ºcolii, probleme didactice, strict le-gate de ºcoalã. Dupã ’90, când am ieºit la pensie, mai exact în 1997, cândaveam mai mult timp, am început sã scriu ce aveam pe suflet. Aºa se face cã,în 1999, mi-a apãrut prima carte. Domnul Þigla m-a invitat la „Zilele LiteraturiiGermane la Reºiþa”, m-a luat ºi dincolo în Ungaria, în Austria ºi m-a invitat sãstrâng toate poeziile, toate reportajele despre Banatul Montan pentru ca sãscoatem o carte. Aºa a apãrut prima mea carte cu poveºti haiduceºti, care mile spuneau bãtrânii pe munte, poveºti prãpãstioase, cine pe cine a omorât,rãzbunãri între comune, etc. Am scris multe istorioare legate de adevãr ºi defapte întâmplate. Cartea a avut succes. Apoi, niciodatã nu cred cã aº fi scrisproza pe care o fac azi dacã nu mi-aº fi pierdut pur ºi simplu familia. Pãrinþiimei au murit, soþul meu, deºi eram divorþaþi, mi-a rãmas partener de discuþii ºia murit ºi el, iar fiul meu a plecat în strãinãtate. Aºa am rãmas singurã…

„ Banatul Montan îmi spune foarte mult,pentru cã m-am nãscut aici!”

Interviu cu scriitoarea Edith Guip-Cobilanschi,Interviu cu scriitoarea Edith Guip-Cobilanschi,Interviu cu scriitoarea Edith Guip-Cobilanschi,Interviu cu scriitoarea Edith Guip-Cobilanschi,Interviu cu scriitoarea Edith Guip-Cobilanschi,realizat de Titus Criºciu din Reºiþarealizat de Titus Criºciu din Reºiþarealizat de Titus Criºciu din Reºiþarealizat de Titus Criºciu din Reºiþarealizat de Titus Criºciu din Reºiþa

Edith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-Cobilanschila Maribor în Slovenia, 19 aprilie 201la Maribor în Slovenia, 19 aprilie 201la Maribor în Slovenia, 19 aprilie 201la Maribor în Slovenia, 19 aprilie 201la Maribor în Slovenia, 19 aprilie 20111111



GUIP-COBILANSCHI, Edith

DEM BANADEM BANADEM BANADEM BANADEM BANATTTTT, IN TIEFSTER, IN TIEFSTER, IN TIEFSTER, IN TIEFSTER, IN TIEFSTERDANKBARKEITDANKBARKEITDANKBARKEITDANKBARKEITDANKBARKEIT

Timiºoara: Eurobit, 2000 .- 214 p.ISBN 973-8181-04-6

- În ce limbã scrieþi?- În ce limbã scrieþi?- În ce limbã scrieþi?- În ce limbã scrieþi?- În ce limbã scrieþi?- Am scris ºase cãrþi, toate în limba germanã ºi m-am apucat sã scriu în

limba românã, pentru cã domnul Cornel Ungureanu, preºedintele Filialei Timi-ºoara a Uniunii Scriitorilor din România, mi-a spus cã va trebui sã facem o lan-sare de carte ºi la sala noastrã, nu numai la Casa Europei din Austria sau laMaribor în Slovenia. Asta m-a fãcut sã încep sã scriu ºi în limba românã, darpentru revista „Reflex” din Reºiþa scriu deja de vreo trei ani.

- Citindu-vã câteva din note, m-a intrigat faptul cã, la un moment- Citindu-vã câteva din note, m-a intrigat faptul cã, la un moment- Citindu-vã câteva din note, m-a intrigat faptul cã, la un moment- Citindu-vã câteva din note, m-a intrigat faptul cã, la un moment- Citindu-vã câteva din note, m-a intrigat faptul cã, la un momentdat, scriaþi cã nu vã împãcaþi „cu spiritul de turmã” ºi concluzionaþi: „Majori-dat, scriaþi cã nu vã împãcaþi „cu spiritul de turmã” ºi concluzionaþi: „Majori-dat, scriaþi cã nu vã împãcaþi „cu spiritul de turmã” ºi concluzionaþi: „Majori-dat, scriaþi cã nu vã împãcaþi „cu spiritul de turmã” ºi concluzionaþi: „Majori-dat, scriaþi cã nu vã împãcaþi „cu spiritul de turmã” ºi concluzionaþi: „Majori-tatea a rãmas medievalã într-un secol modern al luminilor”. Cum sã-mitatea a rãmas medievalã într-un secol modern al luminilor”. Cum sã-mitatea a rãmas medievalã într-un secol modern al luminilor”. Cum sã-mitatea a rãmas medievalã într-un secol modern al luminilor”. Cum sã-mitatea a rãmas medievalã într-un secol modern al luminilor”. Cum sã-miexplic aceste afirmaþii, spuse de o femeie puternicã, optimistã, care nuexplic aceste afirmaþii, spuse de o femeie puternicã, optimistã, care nuexplic aceste afirmaþii, spuse de o femeie puternicã, optimistã, care nuexplic aceste afirmaþii, spuse de o femeie puternicã, optimistã, care nuexplic aceste afirmaþii, spuse de o femeie puternicã, optimistã, care nuvede frumosul din oameni, ci dimpotrivã...vede frumosul din oameni, ci dimpotrivã...vede frumosul din oameni, ci dimpotrivã...vede frumosul din oameni, ci dimpotrivã...vede frumosul din oameni, ci dimpotrivã...

- Când s-a încropit Forumul Democrat al Germanilor din Banat, eramprintre primele care m-am înscris, pentru cã eram directoarea unei ºcoli cusecþie germanã ºi doream ca pãrinþii copiilor ºi tineretul din zonã sã se înscriela acest Forum. Dar mi-a plãcut mai mult sã merg în cercuri mai restrânse, nuîn locuri cu mulþi oameni...

- De un dialog benefic aþi beneficiat la întâlnirile de la Reºiþa, fie cã- De un dialog benefic aþi beneficiat la întâlnirile de la Reºiþa, fie cã- De un dialog benefic aþi beneficiat la întâlnirile de la Reºiþa, fie cã- De un dialog benefic aþi beneficiat la întâlnirile de la Reºiþa, fie cã- De un dialog benefic aþi beneficiat la întâlnirile de la Reºiþa, fie cãele au avut loc la Muzeul Banatului Montan, la Biblioteca Germanã „Ale-ele au avut loc la Muzeul Banatului Montan, la Biblioteca Germanã „Ale-ele au avut loc la Muzeul Banatului Montan, la Biblioteca Germanã „Ale-ele au avut loc la Muzeul Banatului Montan, la Biblioteca Germanã „Ale-ele au avut loc la Muzeul Banatului Montan, la Biblioteca Germanã „Ale-xander Tietz”, sau acum la Librãria „Semn de carte”.xander Tietz”, sau acum la Librãria „Semn de carte”.xander Tietz”, sau acum la Librãria „Semn de carte”.xander Tietz”, sau acum la Librãria „Semn de carte”.xander Tietz”, sau acum la Librãria „Semn de carte”.


POESIE DES BANAPOESIE DES BANAPOESIE DES BANAPOESIE DES BANAPOESIE DES BANATERTERTERTERTERBERGLANDS. GEDICHTE UNDBERGLANDS. GEDICHTE UNDBERGLANDS. GEDICHTE UNDBERGLANDS. GEDICHTE UNDBERGLANDS. GEDICHTE UND

PROSAPROSAPROSAPROSAPROSAEditor: Asociaþia Germanã de Culturã ºi Educaþie aAdulþilor Reºiþa; Redactor: Erwin Josef Þigla. - Bu-cureºti: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien,1999 .- 86 p. (Apariþie a Asociaþiei Germane de Cul-turã ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa; vol. 8)

ISBN 973-98318-6-9



- La Reºiþa lumea este obiºnuitã cu o disciplinã ºi cu respect faþã de celcare vorbeºte. Nu se discutã, nu se comenteazã, nu se schimbã reþete de co-zonac, ci lumea vine de dragul cuiva, de dragul de a asculte ceva interesant.Auditoriul din Banatul Montan este format, este civilizat, este cultivat în direcþiaaceasta. Cât despre întâlnirea de la Librãria „Semn de carte”, spaþiul nu estemai mare decât cel de la „Cartea de nisip”, de la librãria din Timiºoara, însãaici, datoritã imaginaþiei estetice a doamnei Camelia Duca, s-a trecut ºi într-unspaþiu vecin, deci a putut participa lume suficientã, ceea ce a contribuit la oatmosferã plãcutã. Apoi, mi-a plãcut societatea mixtã, fiind atât vorbitori delimba românã, cât ºi etnici germani, dar mai ales mi-a plãcut prezentarea caremi-a fãcut-o dr. Ada Cruceanu-Chisãliþã ºi introducerea doamnei Camelia Duca.

- Sã nu uitãm cã cei prezenþi într-o searã de început de octombrie- Sã nu uitãm cã cei prezenþi într-o searã de început de octombrie- Sã nu uitãm cã cei prezenþi într-o searã de început de octombrie- Sã nu uitãm cã cei prezenþi într-o searã de început de octombrie- Sã nu uitãm cã cei prezenþi într-o searã de început de octombrie2010, au asistat la o întâlnire în premierã…2010, au asistat la o întâlnire în premierã…2010, au asistat la o întâlnire în premierã…2010, au asistat la o întâlnire în premierã…2010, au asistat la o întâlnire în premierã…

- Într-adevãr am citit prima datã în limba românã în Banatul Montan. Amcitit ºi poezii ºi prozã ºi umor, cu Varvara mea, care este un subiect inepuizabil,dar ºi ceea ce mã frãmântã pe mine...

- De unde aveþi umorul pe care l-aþi adus ºi în scrierile Dvs.? E ge-- De unde aveþi umorul pe care l-aþi adus ºi în scrierile Dvs.? E ge-- De unde aveþi umorul pe care l-aþi adus ºi în scrierile Dvs.? E ge-- De unde aveþi umorul pe care l-aþi adus ºi în scrierile Dvs.? E ge-- De unde aveþi umorul pe care l-aþi adus ºi în scrierile Dvs.? E ge-netic sau l-aþi cultivat Dvs.?netic sau l-aþi cultivat Dvs.?netic sau l-aþi cultivat Dvs.?netic sau l-aþi cultivat Dvs.?netic sau l-aþi cultivat Dvs.?

- ªi una ºi alta. A fost genetic, pentru cã mama mea era o optimistã.Avea un cuvânt de alin pentru orice situaþie. Înainte de a muri, cam cu 6 luniînainte, mi-a spus cã nu-mi lasã nici o avere pentru cã ne-au demolat casa,ne-au luat grãdina, dar: „îþi las umorul ºi ai sã vezi ce avere ai”. Mai mi-a zis cã„atâta timp cât trãim noi, uºa acestei case îþi este deschisã, este casa ta, este


ERINNERUNGEN VON FRÜHERERINNERUNGEN VON FRÜHERERINNERUNGEN VON FRÜHERERINNERUNGEN VON FRÜHERERINNERUNGEN VON FRÜHERUND GESTERNUND GESTERNUND GESTERNUND GESTERNUND GESTERN

Timiºoara: Artpress, 2004 .- 254 p.ISBN 973-7911-60-1


BEKANNTE UND UNBEKANNTEBEKANNTE UND UNBEKANNTEBEKANNTE UND UNBEKANNTEBEKANNTE UND UNBEKANNTEBEKANNTE UND UNBEKANNTEBANABANABANABANABANATERTERTERTERTER

Timiºoara: Artpress, 2002 .- 243 p. : ilustraþiiISBN 973-86020-4-1



vatra ta. Cu noi ai fost fericitã copilã fiind ºi aici vei fi întotdeauna iubitã ºi fe-ricitã”. E extraordinar când cineva îþi dã un asemenea reazem în viaþã. Ea glu-mea cu vecinii ºi toatã lumea o ºtia ca un câine care latrã, dar nu muºcã. Aºaºi eu glumesc cu multã lume, ceea ce mã menþine. Mai e ceva, eu am nevoiede aceastã societate a mea. Dacã aº fi o încruntatã, o bosumflatã, nu aº ficãutatã de prieteni sã mergem la cofetãria „Violeta”, sau sã mergem la operã.

- Credeþi în predicþii, în zodiac, în destin? Vã întreb pentru cã aþi- Credeþi în predicþii, în zodiac, în destin? Vã întreb pentru cã aþi- Credeþi în predicþii, în zodiac, în destin? Vã întreb pentru cã aþi- Credeþi în predicþii, în zodiac, în destin? Vã întreb pentru cã aþi- Credeþi în predicþii, în zodiac, în destin? Vã întreb pentru cã aþifost total de acord cu ceea ce scria despre ziua Dvs. de naºtere într-o cartefost total de acord cu ceea ce scria despre ziua Dvs. de naºtere într-o cartefost total de acord cu ceea ce scria despre ziua Dvs. de naºtere într-o cartefost total de acord cu ceea ce scria despre ziua Dvs. de naºtere într-o cartefost total de acord cu ceea ce scria despre ziua Dvs. de naºtere într-o cartea unei franþuzoaice.a unei franþuzoaice.a unei franþuzoaice.a unei franþuzoaice.a unei franþuzoaice.

- Cred în destin pentru cã nu vãd cum s-ar explica faptul cã oamenifoarte bine ancoraþi în realitate, în raþiunea purã a lui Kant, cum îmi place miesã spun, fac câte o prostie la un moment dat. Adicã nu procedeazã cum fac deobicei, adicã parcã te-ar împinge o mânã nevãzutã, din spate, sã zici un anu-me lucru, sã faci un gest, sau chiar sã faci o faptã negânditã. Nu de mult, o prie-tenã mi-a zis un citat din cugetãrile bunicului ei care era þãran: „În faþa vreriidestinului nu existã cuvântul de ce”. Adicã de ce n-a fãcut asta? Ceea ce pemine m-a impresionat pentru cã în ultimul an m-am întrebat de vreo 20 de oride ce n-am fãcut aºa, de ce nu, de ce asta. Existã aici, la Reºiþa, o doamnã ce-rebralã, care îl ajutã mult pe domnul Þigla, doamna profesoarã de francezãElvira Slovig, care e cu zodiacul, cu stelele ºi cã þi se potriveºte piatra aia, ºi sãporþi argint, sã nu porþi aur. S-a uitat la mine la începutul acestui an ºi m-a in-


SÜSSES HEIMWEH,SÜSSES HEIMWEH,SÜSSES HEIMWEH,SÜSSES HEIMWEH,SÜSSES HEIMWEH,BITTERES FERNWEHBITTERES FERNWEHBITTERES FERNWEHBITTERES FERNWEHBITTERES FERNWEH

Editor: Asociaþia Germanã de Culturã ºi Educaþie aAdulþilor Reºiþa; - Reºiþa: Banatul Montan, 2008 .- 159 p.(Apariþie a Asociaþiei Germane de Culturã ºi Edu-caþie a Adulþilor Reºiþa; vol. 39)

ISBN 978-973-1929-15-6


CHARAKTERBILDER IMCHARAKTERBILDER IMCHARAKTERBILDER IMCHARAKTERBILDER IMCHARAKTERBILDER IMWANDEL DER ZEITWANDEL DER ZEITWANDEL DER ZEITWANDEL DER ZEITWANDEL DER ZEIT

Timiºoara: Cosmopolitan Art, 2006 .- 253 p. : ilustraþiiISBN (10) 973-8903-11-4ISBN (13) 978-973-8903-11-1



fluenþat spunându-mi: „Sunteþi nãscutã în zodia racului, sunteþi romanticã, vãplace muzica, florile, copiii. Sã ºtiþi cã va fi un an greu pentru Dvs. pentru cã vãveþi întreba mereu: De ce? De ce? De ce? Este un an al regretelor, pentru ceinãscuþi în zodia racului”. Exact aºa a fost, pentru cã am regretat multe. Poatecã m-au ºi influenþat spusele dânsei, deºi am avut parte de evenimente foartefrumoase ºi fãrã doar ºi poate întâlnirea de la „Semn de carte” a fost un mo-ment deosebit.

- Aþi întâlnit-o ºi la Reºiþa, dacã nu mã înºel, pe cunoscuta scriitoare- Aþi întâlnit-o ºi la Reºiþa, dacã nu mã înºel, pe cunoscuta scriitoare- Aþi întâlnit-o ºi la Reºiþa, dacã nu mã înºel, pe cunoscuta scriitoare- Aþi întâlnit-o ºi la Reºiþa, dacã nu mã înºel, pe cunoscuta scriitoare- Aþi întâlnit-o ºi la Reºiþa, dacã nu mã înºel, pe cunoscuta scriitoareNora Iuga. Câteva consideraþii despre omul ºi scriitorul Nora Iuga…Nora Iuga. Câteva consideraþii despre omul ºi scriitorul Nora Iuga…Nora Iuga. Câteva consideraþii despre omul ºi scriitorul Nora Iuga…Nora Iuga. Câteva consideraþii despre omul ºi scriitorul Nora Iuga…Nora Iuga. Câteva consideraþii despre omul ºi scriitorul Nora Iuga…

- Nora Iuga, pe care am avut plãcerea deosebitã sã o întâlnesc chiaraici la Reºiþa, este o intelectualã de clasã. E cerebralã din cap pânã în picioareºi deþine taina elixirului tinereþii veºnice. Face complimente la toatã lumea, areo largheþe ca omul bogat care ºtie cã are o valoare nemaipomenitã ºi îi dã ºisãracului. Nu are prejudecãþi. Deºi cunosc scriitoarea din anii când eram pro-fesoarã, acuma, când s-a încumetat sã o traducã pe Herta Müller, consider cãeste o cutezanþã nemaipomenitã. Spun asta pentru cã aceastã scriitoare areniºte sintagme ºi niºte propoziþii, nu greoaie, însã dubioase. Parcã doamnaIuga voia, totuºi, din aceastã directã ofensivã împotriva unui regim, chiar împo-triva bãnãþenilor, afiºatã de doamna Herta Müller, sã mai îndulceascã aceastãsituaþie.

- Fãrã sã vrem am ajuns ºi la scriitoare originarã din Banat, Herta- Fãrã sã vrem am ajuns ºi la scriitoare originarã din Banat, Herta- Fãrã sã vrem am ajuns ºi la scriitoare originarã din Banat, Herta- Fãrã sã vrem am ajuns ºi la scriitoare originarã din Banat, Herta- Fãrã sã vrem am ajuns ºi la scriitoare originarã din Banat, HertaMüllerMüllerMüllerMüllerMüller, laureatã cu Premiul Nobel pentru literaturã în anul 2009. I-aþi citit, laureatã cu Premiul Nobel pentru literaturã în anul 2009. I-aþi citit, laureatã cu Premiul Nobel pentru literaturã în anul 2009. I-aþi citit, laureatã cu Premiul Nobel pentru literaturã în anul 2009. I-aþi citit, laureatã cu Premiul Nobel pentru literaturã în anul 2009. I-aþi cititscrierile?scrierile?scrierile?scrierile?scrierile?

- I-am citit cãrþile traduse în limba românã de doamna Nora Iuga. Nu amcunoscut-o personal, dar ºtiam cã face parte dintre absolvenþii de filologie,care au venit cu mult în urma noastrã tot de la germanisticã ºi fãrã sã profesezeprea mult. Doamna Müller, de pildã, a fost traducãtoare la întreprinderea „Tehno-metal”, unde lucrau ºi câteva mame ale elevilor mei. Acestea îmi spuneaucum de a scris aceste lucruri, ea nefiind bine vãzutã nici mãcar de ele, nu maivorbim de organele securitãþii. Deci a fost o nonconformistã încã de la început.Singura datã când am vãzut-o, a fost la televizor împreunã cu distinsa doamnãMarie Rose Mociorniþã, care era o elegantã, o preþioasã ºi modestã. În contrast,doamna Müller era supãratã, n-a zâmbit niciodatã, era... dar sã facem abstracþiede partea esteticã, însã vedeþi cã celui care îi place frumosul îi place din toatepunctele de vedere. În concluzie, pãrerea mea este ca a scriitorului Ion Miloº,care este stabilit în Suedia. Acesta venind de acolo a spus: „Întotdeauna cândse întâmplã un moment aniversar, cum a fost acesta când s-au împlinit 20 deani de Revoluþia din 1989, se cautã un scriitor potrivit din punct de vedere poli-tic. Pentru cã aceastã revoluþie a izbucnit în Timiºoara, s-a cãutat un bãnãþean”.Cineva spunea cã potrivit era Eginald Schlattner, de ce nu? Deºi fraþii de din-colo nu-l admirã nici pe acesta, eu îl admir, nu pentru cã îl cunosc personal, cipentru cã este un jovial ºi un om modest. Poate cã preoþia ºi viaþa pe care oduce, îl determinã sã fie aºa...



Anstatt ein Ständchen in aller Früh zu empfangen, telefoniere ich mitmeiner Freundin Adele (Schulkollegin seit 60 Jahren schon) und freue mich,dass sie trotz verheerender Hitze in Temeswar in ihrer Wohnung noch herum-geht und soeben sich eine Suppe aus grünen Bohnen kocht. Ein mächtigerBlumenstrauß steht auch auf dem Büro, der Sohn ist aber nicht in sicht.

Ellegant, d.h. mit einer neuen Haarspange und zwei Reihen Halsperlenfahre ich zum Germanischen Nationalmuseum, wo ich wissbegierig überNürnberg alles wissen will. Also als Burg und Siedlung wird diese deutscheStadt in einer Urkunde 1050 erwähnt. Zur Römerzeit hieß die Festung Noricumund lag an Handelswegen. Reichsfreiheit erhielt die Stadt 1219 und zwischen1424 und 1796 werden hier die „Reichskleinodien” (der Landesschatz) auf-bewahrt. Im 15. - 16. Jh. ensteht ein starkes Bürgertum, dass die Privilegien derStadt übernimmt, darum stehen Handwerk, Handel, Kunst und Wissenschaftin Blüte.

Namen wie Behaim, Dürer, Henlein, Kraft, Prickheimer, Sachs, Vischersind mir schon längst bekannt, aber etwas Neues muss ich mir doch merkenuzw. dass die erste deutsche Eisenbahn zwischen Nürnberg und Fürth fuhr(1835). Über die Nazi-Zeit will ich nichts wissen, so dass die Museumführerinmich eine halbe Stunde später einholt und mich ausfragt, warum ich mir dieJahre aufschrieb, von wo ich komme, woher das gute Deutsch (sie hat „gute”gesagt, nicht ich) usw. Ich belehre sie gleich, dass Dürer aus Ungarn stammt,dass sein Großvater noch Eutosch (deutsch geschrieben) hieß und sein VaterTürer, dass wir in Rumänien auch eine uralte Eisenbahnstrecke haben, indem Landesteil aus dem ich komme, und dass der ganze Wahn mit Draculanicht stimmt. Jetzt wollte die ganze Halt Touristen erfahren, wer eigentlichDracula war und woher der Name. So verbrachte ich den Vormittag meinesGeburtstags im Germanicum, über Dracula sprechend. Nur gut, dass ich einenTag vorher mit meiner Geheimberaterin Prof. Elvira Slovig am Rande desWöhrdersees stehend auf meinem dämlichen Handy sprach. Dieses Handywill nicht Temeswar wahrnehmen trotz Roaming, hingegen ans BanaterBergland funkt es gleich. Wie ich schon immer behauptete: paranormale Kräftesind am Werk...

Erst nach dem Heimkommen vom „schönen Essen” (das Syntagmabedeutet „im Restaurant essen”, womöglich mit Kerzenlicht am hellichten Tag -eigentlich suchte auch Dyogenes einen Menschen mit brennender Kerze beiTageslicht) bemerke ich die Geschenke mit einer Wunschkarte (Feldblumen)auf der Rückseite „hoch lebe die 60-Jährige (die Neanderthaler wurden nur

12. Juli - Geburtstag am WöhrderseeEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-Cobilanschi

Temeswar



38 Jahre - also Fortschritt)! „60" war unterstrichen. Als Geschenk, das Buch„Kein Applaus für Podmanitzki” vom Weltmeister des Humors Ephraim Kishonund eine längliche kleine Schachtel, worauf „Regulator” steht. Auch „Boone-kamp” ist lesbar, das weitere zu klein.

Ich stelle den Regulator auf den Küchentisch, weil ich in meinem liebenBanater Bergland gelernt habe, so mir nix - dir nix nicht ein fest verbundenesGeschenk zu öffnen, wo meistens eine überdimensionale Gurke oder Möhrezu finden war.

Beim Eintreten in die Wohnung ruft mein Sohn schon von der Schwelle:„Hoch sollst du leben, noch viele Gold- und Silbernadeln der Freundschaft,der Nächstenliebe im Sinne eines vereinten Europas, weniger sprechen undmehr denken!”

Dann werde ich nach dem Impakt mit den Geschenken gefragt und eswird gestaunt, warum ich den „Regulator” nicht geöffnet habe. „Das Buch istherrlich, aber das Andere öffne du, ich kenn mich mit diesen ausländischenSchachteln nicht aus”.

Jetzt stehen die Augen meines Sohnes schreg, wie bei den Wölfen.Dann ist er besonders schlecht. „Mutter” sagt er tief: „Mutter, du hast noch im-mer Angst von Regulatoren. Woran denkst du, wenn du dieses Wort da soschön geschrieben, liest? Du warst doch eine Muster-Lehrkraft in einer sozia-listischen Ära. Wie sagtest du so schön: Mich können die Schüler alles fragen.Ich weiss auf alle Fragen eine Antwort! Hier sprang die Oma immer ein: Bravo!Unser Professor Birnbaum wusste auch alles; darum war die Mädchenschuleaus Wiener Neustadt bekannt gewesen.”

Da muss mir doch schnell etwas einfallen: „Ich dachte, es sei einmoderner Föhn, ohne Griff, so ein modernes Zeug.”

„Mutter, be happy, du dachtest an keinen Föhn, wetten wir. Schau dirdas Kleingeschriebene an: Kräuterbitter und nochmals Bitter aus erlesenenKräuterauszügen. In einem Kloster gebrant, leider nicht in Gurk, auch in Olimjenicht, wo du mit einem Mönch gesprochen hast und ein anderer Klosterbruderhat dir Lavendel gepflückt und dem Prior hat es überhaupt leid getan, dass erim Kloster lebt und dir ebenfalls, dass du nicht Nonne geworden bist usw. Alsofalls dich die Galle plagt, hast du hier zehn Fläschchen mit Bitter”. Er rollt sieauf die Tischplatte und schmunzelt dabei wie ein Rotfuchs. „O Gott” seufzte ich„du weißt immer, was du kaufen sollst”.

Kaum beenden wir die Beschenkung, klingelt das Handy. Das BanaterBergland! Gleich Erwin Josef Þigla, Elvira Slovig und Bibliothekarin Corinamiteifern mit den Wünschen und mit dem „wir haben dich lieb“.

Es dauert noch bis sich der Abend neigt und ich weiß, es werden nochLotte, Erika, Eva, Zinzi, Rodica, Miki, Zitta, ex-Schülerin Lia Gropºian ausTemeswar, ex-Schülerin Käthe Ratstätter aus Dresden, Inge Marschall aus



München und Emmi aus Österreich anrufen. Fraglich ist es, ob die Temeswarerbis an den Wöhrdersee vorstoßen.

Das Banater Bergland, das ja! Funkt seit vielen Jahren über Berge undTäler. Wehmut schleicht sich in mein Herz und ich empfinde die Reime einesuralten Märchens:

„Frau Edith, sie sind die Geliebteste hier,aber über den sieben Bergen, bei den sieben Zwergenda liegt ihr Banater Bergland;die mögen sie tausendmal mehr als alle von hier!“

Nürnberg am Wöhrdersee, den 12. Juli 201Nürnberg am Wöhrdersee, den 12. Juli 201Nürnberg am Wöhrdersee, den 12. Juli 201Nürnberg am Wöhrdersee, den 12. Juli 201Nürnberg am Wöhrdersee, den 12. Juli 20111111

GeburtstagsstimmungEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-Cobilanschi

Die Jahre, die das Leben dir geschenkt, vergehen,nur jene Stunden, die du Gott geweiht, bestehn.Drum will ich in die Kirche jetztDas andre, alles, lass ich bis zuletzt.

Doch in der Kirche ist ein Hin und Her,von einer tief’ Gedankenwelt ist sie ganz leer.Zum „schönen Brunnen” dann ganz schnell,der goldne Wunschring leuchtet in der Julisonne hell.

Drei Wünsche nur - das ist zu wenig mir,doch nur dafür ist eine Reise wert bis hier.Der erste Wunsch: Gesundheit für den geliebten SohnDer zweite: in meiner Seele blühe weiterhin „der rote Mohn”!

Und noch ein dritter: ich will nicht an die 26 Toten denken...im Himmel sollte man ihr Schicksal weiterlenken.Ich möge weiterhin geliebt sein auf dieser öden Erde,es komme dann was komme, viel Sonne und es werde!

Dann setz’ ich mich auf einen hystorisch’ Stein,Touristen gleiten eng vorbei - ah’, welche Pein!Ein Kinderlein läuft zu mir, ein Gänseblümchen in der Hand;Es lacht und fragt: O Tante, bist du herzenskrank?

Nürnberg, am 12. Juli 201Nürnberg, am 12. Juli 201Nürnberg, am 12. Juli 201Nürnberg, am 12. Juli 201Nürnberg, am 12. Juli 20111111



Habe nicht vergessen, dass wir hier in Nürnberg deinen Geburtstagfeiern werden. Wir werden „schön essen” - auch trinken, hoffentlich, und dudarfst mir (drei) - nicht mehr - Gedichte deiner Heimat sprechen. Ich weiß,dass die Silbernadel aus Neumarkt dein schönstes Geburtstagsgeschenkbleiben wird. Dieser ehrwürdige Erwin Josef Þigla sollte in Bälde die Aus-zeichnung „Eroi au fost, eroi sunt încã“ („Helden waren, Helden sind es noch“)bekommen, weil er so mutig mit dir durch Europa fährt...

Aber schau, weil dir noch viele Jahre der Hingabe fürs Banat bevor-stehen, hoffe ich, dass du noch für folgende Preise nominiert wirst:

1. Heimatsorden der deutschsprachigen Minderheit:1. Heimatsorden der deutschsprachigen Minderheit:1. Heimatsorden der deutschsprachigen Minderheit:1. Heimatsorden der deutschsprachigen Minderheit:1. Heimatsorden der deutschsprachigen Minderheit:- Gewinnerin des Pemischen-Buchteln Fresswettbewerbs „De rerum

Wolfsbergensis”;- den „Weinenden Mamut” für die ergreifendste Familienchronik;- Trägerin des siebenbürgisch-sächsischen Ritterkreuzes für den

dicksten Winterspeck;- Ehrenmitglied im örtlichen Frauenverein „Melancholia et Esoteria!”;- Rückwirkend vom Frauenwanderverein „Pramhackl (aufgepotschte

Fersen) des 20 Jahrhunderts”;- Erinnerungsmedaille: „Gebiss des Jahres - Ricky Dandel” für die

intakten Zähne;- Trägerin der Silbernadel „Constantin Gruescu” für die Kolektion von

Wolfsberger Kuhglocken und Steinen vom Silberbach;- Ehrenbürgerin Temeswars für „Die unmöglichste Bewohnerin der

Baba Dochia-Straße”.2. Internationale Preise:2. Internationale Preise:2. Internationale Preise:2. Internationale Preise:2. Internationale Preise:- Trägerin des Europapreises - Wandernadel „Zwischen den Welten”;- Sonderpreis der CIA für die Projekt-Studie: „Ich hätte durch mein

vieles Sprechen Bin Laden zum Setlbstmord gebracht”;- Hollywood-Preis für die weibliche Hauptrolle im Film „My Son, the

Monster“;- Ehrenmitglied der internationalen Kaffeetrinker auf Sommerterassen

„Lila Hut”;- Würdigung im Essex-Palais durch Queen Elisabeth II. für „Winken

des Jahres” (zwischen Mako über Slowenien, Gottschee, Kroatien bis Steier-mark);

- Trägerin des Ehrenringes der Stadt Nürnberg fürs erhoffte „Heimat-fahren Ende Juli, jedes Jahr”.

Hallo und Gott zum Gruß, Mutter Cobes!Victor CobilanschiVictor CobilanschiVictor CobilanschiVictor CobilanschiVictor Cobilanschi

Nürnberg



Auch post mortem folgteine Selingsprechung desMundwerkes durch Papst Be-nedikt XVI. für „Ruhe und Frie-den in der Temeswarer Fabrik-stadt” (hier könnte auch einead clausa angebracht werden:fürs Pflegen aller verlassenenGräber vom Lippaer Friedhof).

Bleib gesund und ichwarte...

Dein SohnDein SohnDein SohnDein SohnDein SohnVictorVictorVictorVictorVictor

P.S. Habe ich doch denRegionalpreis des TV-Senders„Analog” vergessen, im Wertvon 136 RON (also neues ru-mänisches Geld) für „MeineWohnung - ein Museum derHeimatsliebe” (d.h. unbewohn-bar; auch das Bett wird baldfehlen. Tut nichts. Dichter kön-nen am Balkon zwischen Pflan-zen schlafen, ausgegraben auf den Höhen und Tälern der Steiermark aberauch Kärntens, eingetopft in slowenischer und ungarischer Erde, auch zwecksFörderung der Heimatsliebe). Pass auf dich auf!

Edit Guip-Cobilanschi:Edit Guip-Cobilanschi:Edit Guip-Cobilanschi:Edit Guip-Cobilanschi:Edit Guip-Cobilanschi:Mein Kommentar: Einen Sohn soll man haben!

(T(T(T(T(Temeswaremeswaremeswaremeswaremeswar, Juli 201, Juli 201, Juli 201, Juli 201, Juli 2011)1)1)1)1)

Edith Guip-Cobilanschi mit Erwin Josef Þigla in Wolfsberg, 2010Edith Guip-Cobilanschi mit Erwin Josef Þigla in Wolfsberg, 2010Edith Guip-Cobilanschi mit Erwin Josef Þigla in Wolfsberg, 2010Edith Guip-Cobilanschi mit Erwin Josef Þigla in Wolfsberg, 2010Edith Guip-Cobilanschi mit Erwin Josef Þigla in Wolfsberg, 2010

Edith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-CobilanschiEdith Guip-Cobilanschiin Wolfsberg, 2010in Wolfsberg, 2010in Wolfsberg, 2010in Wolfsberg, 2010in Wolfsberg, 2010



„În faþa sculpturilor lui Lucaci asiºti la miracolul oþelului. Copleºit deluminã, n-o rãsfrânge ºi n-o captureazã. Se serveºte de ea spre a pluti înspaþiu.

A sculpta în artã înseamnã sã sculptezi ritmul. Ritmul luminos sculpteazãmateria. Materia, la rândul ei, sculpteazã lumina.”

(Pietro Amato)

Caraº-Severin, Bocºa Românã, str. Muncii nr. 15: Aici s-a nãscut la 7iulie 1923 sculptorul Constantin Lucaci.

Greu de presupus cã astãzi mai existã cineva care nu a auzit de maestrulConstantin Lucaci. Iar de fântânile cinetice cu siguranþã a auzit foarte multãlume. ªi le-a admirat foarte multã lume. „Fântânile lui Lucaci”. Pentru multãlume, Constantin Lucaci este identificat cu imaginea spectacol a fântânilorcinetice. Artistul se identificã cu creaþia sa. Ei, acele minunate ºi unice fântâni

Constantin Lucaci - maestrul infinitului,maestrul luminii

Gabriela ªerbanGabriela ªerbanGabriela ªerbanGabriela ªerbanGabriela ªerbanDirector Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa

Artistul plastic Constantin Lucaci în atelierul sãu de creaþie din Bucureºti,Artistul plastic Constantin Lucaci în atelierul sãu de creaþie din Bucureºti,Artistul plastic Constantin Lucaci în atelierul sãu de creaþie din Bucureºti,Artistul plastic Constantin Lucaci în atelierul sãu de creaþie din Bucureºti,Artistul plastic Constantin Lucaci în atelierul sãu de creaþie din Bucureºti,alãturi de primarul oraºului Bocºa, jralãturi de primarul oraºului Bocºa, jralãturi de primarul oraºului Bocºa, jralãturi de primarul oraºului Bocºa, jralãturi de primarul oraºului Bocºa, jr. Mirel Patriciu Pascu (foto stânga) ºi. Mirel Patriciu Pascu (foto stânga) ºi. Mirel Patriciu Pascu (foto stânga) ºi. Mirel Patriciu Pascu (foto stânga) ºi. Mirel Patriciu Pascu (foto stânga) ºi

Gabriela ªerban, directoarea Bibliotecii orãºeneºti „TGabriela ªerban, directoarea Bibliotecii orãºeneºti „TGabriela ªerban, directoarea Bibliotecii orãºeneºti „TGabriela ªerban, directoarea Bibliotecii orãºeneºti „TGabriela ªerban, directoarea Bibliotecii orãºeneºti „Tata Oancea“ din Bocºaata Oancea“ din Bocºaata Oancea“ din Bocºaata Oancea“ din Bocºaata Oancea“ din Bocºa(foto mijloc), din a cãrei arhivã sunt toate fotografiile publicate la acest articol(foto mijloc), din a cãrei arhivã sunt toate fotografiile publicate la acest articol(foto mijloc), din a cãrei arhivã sunt toate fotografiile publicate la acest articol(foto mijloc), din a cãrei arhivã sunt toate fotografiile publicate la acest articol(foto mijloc), din a cãrei arhivã sunt toate fotografiile publicate la acest articol



cinetice care înfrumuseþeazã câteva oraºe importante din þarã sunt fãurite demaestrul Constantin Lucaci, bocºeanul de pe strada Muncii din Bocºa Românã.

Încã din copilãrie, Constantin Lucaci are trei mari pasiuni: studiereauniversului, pentru care a luat lecþii de matematicã ºi fizicã, muzica ºi bucuriade a modela.

La Bocºa are privilegiul de a studia arta modelajului cu sculptorul ºipictorul Tiberiu Bottlik, cel care s-a format în mediul parizian, în Montmartre-ullui Toulouse - Lautrec, ºi cel care observã ºi descoperã geniul copilului Lucaciîntr-o pietrãrie din Bocºa. Alãturi de Bottlik a învãþat abc-ul sculpturii, limbajulartei.

La Bocºa descoperã lumina. „O luminã metalicã, metafizicã, lunarã,care-þi goleºte spiritul, punând în miºcare imaginarul. Lumina din zori: curatã,vibrantã, abia nãscutã, asemenea celei ce trebuie sã se fi ivit într-o sublimãextensie în indefinibil, la originile cosmosului.” (Pietro Amato)

„Dacã în lucrãrile mele predominã lumina, dacã în lucrãrile melepredominã esenþa construirii universului, o imagine a mea, asta se datoreºteexact peisajului bocºan. Mi-aduc aminte, în copilãrie, fascinat de o muzicã ceo auzeam cântându-se în capãtul grãdinii mele de cãtre o pianistã, fugeamdin pat ºi mã duceam sã ascult muzicã. Ascultând, am privit cerul ºi mi s-apãrut, ºi acum mi se pare, cã acel cer de august din Banat este unic. Cu acealuminozitate. E o mare, mare luminozitate aicea, de care abia dupã ce pleci îþidai seama ºi faci diferenþa. Dacã în arta mea apare, aºa cum spune ºi criticulitalian Segato, infinitul ºi lumina, sigur cã acest lucru are rãdãcini de undeva ºiacelea sunt de aici” mãrturisea maestrul.

Din 1945, Constantin Lucaci urmeazã cursurile Academiei Libere deArtã „Guguianu” din Bucureºti, avându-i ca profesori pe Camil Ressu, AlexandruCiucurencu, Corneliu Medrea. Dupã obþinerea licenþei se înscrie, în 1948, laInstitutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureºti.

Instantanee din atelierul de creaþie al artistului plastic Constantin LucaciInstantanee din atelierul de creaþie al artistului plastic Constantin LucaciInstantanee din atelierul de creaþie al artistului plastic Constantin LucaciInstantanee din atelierul de creaþie al artistului plastic Constantin LucaciInstantanee din atelierul de creaþie al artistului plastic Constantin Lucaci



În anii de studenþie a avut loc debutul sãu în artã. Intrarea în lumeapretenþioasã a saloanelor s-a petrecut în 1948 la Salonul oficial de la Bucureºticu lucrarea „Constructorii”. Doi ani mai târziu, student fiind, realizeazã ºi expunetot la Salonul oficial din Bucureºti lucrarea „Înotãtorul” pe care o remarcã ºiistoricul de artã George Oprescu ºi care constituie adevãratul sãu debut ºi-lface sã cunoascã beþia succesului primind ºi porecla prietenilor de „Il genio”.Profesorul Oprescu îl include în „Istoria artelor”, este propus la Premiul de Stat.

Constantin Lucaci a avut, aºadar, un debut serios, grav, impresionant,încãrcat de valorile artei clasice. A studiat cu mult interes Michelangelo, Leo-nardo da Vinci, sculptura lui Phidias, universul lui Donatello, natura umanã ºiforma clasicã care l-au pasionat dintotdeauna, la fel ca ºi arta greacã, ArtaRenaºterii. Ducea o existenþã bogatã profesional, dar continua sã fie un tânãrsinguratic, deranjat de discuþii facile.

În 1953 ºi-a luat licenþa la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”din Bucureºti, iar în 19 aprilie 1953, în familia Lucaci a avut loc un evenimentimportant: Constantin Lucaci s-a cãsãtorit cu Irina Tomescu.

Intrând la facultate, inevitabil s-a înscris ºi în Partidul Comunist. Primeabursã, cantinã, cãmin.

La Bocºa nu erau probleme mari, îºi aminteºte maestrul. Comuniºtiis-au instalat la fabrica de la Bocºa. Aceasta era condusã de un inginer - Cor-neanu - care avea studii la Milano. Când au venit comuniºtii, aceºtia nu l-audat afarã, doar l-au schimbat din funcþie.




Totuºi, tânãrul Lucaci a fost dat afarã, fiind considerat protejatul patronilor.Ca student ºi cu educaþia aleasã pe care o avea, a realizat rapid cum

stau lucrurile ºi s-a revoltat. S-a rãzvrãtit: nu s-a mai dus la ºedinþele de partid,nu a acceptat directivele primite, sarcinile trasate de partid ºi nu le-a dus laîndeplinire, mai mult, ca membru al Uniunii Artiºtilor Plastici ºi secretar adjunctal organizaþiei de bazã, la un congres internaþional al þãrilor socialiste care seþinea la Bucureºti, Constantin Lucaci a þinut un discurs fulminant împotrivarealismului socialist, împotriva artei sovietice realist-socialiste. Asta i-a adusexcluderea din partid. Maestrul considerã cã acest lucru i-a servit enorm.Deoarece a trebuit sã lupte înzecit, sã munceascã înzecit ca sã reziste.

A urmat o perioadã dificilã: supuneri la interogãri din partea securitãþii,tãiat de pe toate listele, o situaþie delicatã din care a fost salvat de unul dintreprofesorii sãi - Boris Caragea, dar acest lucru, Maestrul îl va afla mult maitârziu.

„Experienþele nefericite nasc anticorpi” (Dorina Sgaverdia. ConstantinLucaci - În cãutarea legendei personale. Timiºoara: Marineasa, 2008).

Intrat într-un con de umbrã al artei, inteligent ºi inventiv, ConstantinLucaci a inventat un pantograf spaþial, care a fost brevetat mai întâi în Italia ºiFranþa ºi abia dupã aceea în România. A primit o groazã de bani pentru inven-þie. Oficiul de Stat pentru Invenþii a premiat pantograful considerându-l ceamai interesantã invenþie a anului 1957. Televiziunea Românã a fãcut un reportaj

Instantanee din atelierul de creaþie al artistului Constantin LucaciInstantanee din atelierul de creaþie al artistului Constantin LucaciInstantanee din atelierul de creaþie al artistului Constantin LucaciInstantanee din atelierul de creaþie al artistului Constantin LucaciInstantanee din atelierul de creaþie al artistului Constantin Lucaci



ºi l-a transmis pe post, Constantin Lucaci devenind din nou celebru, erou.Acest moment i-a modificat ºi soarta artisticã.

Este vorba de etapa figurativului în arta sa, când a dat naºtere sculpturilor„ªtefan cel Mare” (1960), „Icar” (1961) în granit ºlefuit, „Luchian” (1968),„Omagiul lui Brâncuºi” (1957), lucrare monumentalã în granit ºlefuit. În aceastãperioadã a genului figurativ, cu opere de acest gen participã la Expoziþia deArtã Româneascã din cadrul Bienalei Internaþionale de Artã de la Veneþia(Italia), 1954 ºi cu o expoziþie personalã la Moscova în 1964. La Helsinkiparticipã la expoziþii de artã plasticã româneascã (1953), apoi la Moscova(1954), Budapesta (1959) ºi la expoziþia itinerantã din 1961: Damasc (Siria),Cairo ºi Alexandria (Egipt).

Înfruntarea cu granitul i-a dezvoltat puternic personalitatea. Figurativuli-a dezvoltat personalitatea artisticã. Iar la acest gen, Maestrul a renunþat cândvisurile sale n-au mai fost terestre, când ideile sale n-au mai fost reprezentatede figuri umane, ci de aºtri, de miºcarea spaþialã, de misterul cosmic.

„Lucaci ajunge la realizarea unor forme în spaþiu a cãror contemplareduce la configurarea unui univers poetic spre ale cãrui sensuri tulburãtoaresufletul nostru aspirã firesc.” (Al. Cãpraru)

Italia. Arta italianã. Visul oricãrui artist sã ajungã aici. Sã aibã o diplomãde aici. Constantin Lucaci este un rãsfãþat al Italiei. Este locul care va juca unrol decisiv în recunoaºterea europeanã a sculptorului.




În 1963 primeºte o bursã ºi frecventeazã cursurile Academiei BelleArte „Pietro Vannucci” din Perugia, unde studiau artiºtii din toatã Europa ºiStatele Unite ale Americii.

În 1968 face o altã cãlãtorie de studii în Italia, iar din 1975 expune laVeneþia, Roma, Ferrara. Poco a poco, cum îi place sã spunã, Maestrul cucereºteItalia cu opera sa.

Dar Franþa continuã sã fie visul sãu din tinereþe, deoarece Bottlik îiinsuflase dragostea ºi curiozitatea pentru ºcoala de artã parizianã. Astfel cã în1966 Constantin Lucaci beneficiazã de o bursã în Franþa unde studiazã asiduu,devoreazã cu pasiune muzeul Luvru, se lasã pradã vrãjii lui Rodin sau Bourdel,dar este atras ºi de sculptura egipteanã în bazalt ºi granit.

Oraºul luminilor îi stârneºte primele încercãri de sculpturã în oþelinoxidabil, proiectând rapid opere mari ºi medii, iniþiind ciclul de lucrãri „Spaþiuºi luminã”.

„Operele sale apar ca metafore ale unei energii luminoase ce creºte ºise rãsuceºte în spaþiu, mai mult iluminându-l ºi desenându-l decât ocupându-l.”(Giorgio Segato)

Artistul Constantin Lucaci a imaginat pentru oraºele româneºti niºtecentre artistice citadine. Veritabile oaze de liniºte, cu o concepþie modernã -sculpturã monumentalã ºi joc de ape, muzicã ºi spectacol. O fântânã spectacol,dincolo de mitul zidirii ºi al jertfei de sine.




„Fântânile mele pot sugera orice. Depinde de cel care le priveºte. Eunu fac altceva decât sã-l predispun la visare, sã-i solicit imaginaþia, capacitateacare existã în noi în fiecare de a construi metafore, cu ajutorul acestui vehicol- sculpturile mele”.

Fântânile maestrului Constantin Lucaci, simfonii ale apei izvorâte dintr-unsuflet bântuit de stãri contradictorii: frumos, armonie, visare, muzicã, luminã,pace, de o parte, iar de alta, trudã, tehnicã, ºtiinþã, rigurozitate, meticulozitate.

În 1971 este inauguratã prima fântânã cineticã din România la Cons-tanþa, prima dintre „fântânile lui Lucaci”.

Lucrarea a durat doi ani, a pus probleme tehnice ºi a presupus investiþiiimportante. Toate fântânile maestrului Lucaci au presupus investiþii importanteºi cunoºtiinþe tehnice solide. Oþelul inoxidabil, muzicalitatea apei în cãdere,lumina, fiecare faþã a sculpturii monumentale odatã pusã în miºcare semetamorfozeazã în fântânã, devine oglindã, o oglindã care absoarbe spaþiulºi-l deformeazã dupã legile fizicii, pentru a le reda frumosului, imaginaþiei.

Constãnþenii erau obiºnuiþi cu experimentele maestrului Lucaci. În 1970,acesta, împreunã cu un alt bãnãþean, regizorul Gheorghe Jora, au pus înscenã ansamblul arhitectonic, costumele ºi mãºtile pentru spectacolul de sunetºi luminã „Medeea” din portul Tomis, primul spectacol de tragedie anticã în aerliber din România.

Dupã punerea în funcþiune a fântânii de la Constanþa, aceste „simfoniicântãtoare” au continuat sã aparã din ce în ce mai maiestuoase, mai luminoase,iar privirile s-au îndreptat mai insistent asupra atelierului, asupra lucrãrilormaestrului Constantin Lucaci.

Prima expoziþie personalã în þarã a fost deschisã târziu, în 1974, laSala „Dalles”. Trecuse aproape un sfert de veac de când George Oprescu l-aremarcat pe artistul Constantin Lucaci ºi l-a introdus în „Istoria artelor”. Expoziþiapoartã numele de „Spaþiu ºi luminã” ºi avea sã ofere un adevãrat spectacolimaginând un cosmos populat cu lucrãrile sale... Prima expoziþie de artã




modernã. „Am fost convins, mai sunt ºi acum, cã nu ai dreptul la o personalãdecât atunci când ai dobândit personalitate. Când ai ce sã spui lumii. Când îiprezinþi contribuþia ta inconfundabilã în artã”, mãrturisea maestrul.

Astfel artistul intrase într-o lume mai greu de pãtruns, de recunoscut, deacceptat - cea a metaforelor ºi a simbolurilor.

Nouã simfonii - ca la Beethoven: Constanþa în 1971, Turnu Severin,1979, Vaslui 1981, Reºiþa 1984, Brãila - o cascadã formatã din trei fântâniinauguratã în 1988 - 1992, Giurgiu - 2000, Alba Iulia - 2007.

Cu fântâna de la Constanþa ºi ciclul „Spaþiu ºi luminã” începe zodia luiConstantin Lucaci. Venise ºi vremea lui. De acum, universul sãu artistic va fipecetluit de fântânile cinetice ºi sculpturile în oþel inoxidabil. Acestea l-auacreditat drept un artist modern, un renascentist modern, un sculptor almetaforelor ºi ideilor în inox.

Dupã prima expoziþie personalã ºi-a prezentat ciclul „Spaþiu ºi luminã”la Cluj-Napoca (septembrie 1975), Constanþa (noiembrie 1975), Timiºoara(1976), Muzeul de Artã al României (martie - mai 1983).

Dupã ce în 1967 a participat cu lucrãri monumentale în inox la expoziþiade sculpturã din Anvers, în 1975 participã la Expoziþia de Artã Româneascã„Plastik und Blumen” de la Berlin, tot în acest an participã la expoziþia itinerantãde artã româneascã contemporanã la Belgrad, Damasc, Cairo ºi Alexandria.Tot acum este invitat la Veneþia de „Fugina degli Angeli” pentru care realizeazãlucrarea cineticã în oþel inoxidabil ºi sticlã de Murano „Astrul”, lucrare care vaintra în expoziþia permanentã a galeriei alãturi de mari artiºti ai lumii: Picasso,Chagall, Max Ernst, Mark Tobey, º.a., iar despre opera lui Constantin Lucacise va consemna într-un întreg capitol al albumului publicat de faimoasa galeriedin Veneþia (1977). La lansarea albumului de artã s-a fãcut o afirmaþie care peMaestru îl va urmãri ºi îl va emoþiona de-a lungul vieþii: „Când Lucaci intra înPiaþa San Marco, se cânta Ciocârlia!”




Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul TTTTTeleviziunii eleviziunii eleviziunii eleviziunii eleviziunii RRRRRomâne,omâne,omâne,omâne,omâne,cu creaþii ale artistului plastic Constantin Lucacicu creaþii ale artistului plastic Constantin Lucacicu creaþii ale artistului plastic Constantin Lucacicu creaþii ale artistului plastic Constantin Lucacicu creaþii ale artistului plastic Constantin Lucaci

În 1976 ºi 1980 participã la Bienala Internaþionalã de Artã de la Veneþia,iar în 1982 i se organizeazã o amplã expoziþie de sculpturã în oþel inoxidabilºi de desene la Palazzo dei Diamanti, sala „Benvenuto Tissi” din Ferrara.

În 1982 primeºte din partea guvernului italian Ordinul „Cavaler alMeritului Republicii Italiene”. În 1983 organizeazã la Roma o expoziþiepersonalã la Galeria „Editalia”.

„Artistul nu urmãreºte sã prezinte forme organice, aluzii antropomorfe,fragmente sau secþiuni anatomice, ci o imagine a miºcãrii, a energiei dinamicecare animã universul, legându-se direct de o culturã tehnologicã sau, maibine zis, încercând sã înalþe cultura ºi experienþa tehnologiilor la o dimensiunepoeticã, plasând sculptura direct în viitor.” (Giorgio Segato)

Dupã Veneþia, Ferrara, Roma, urmeazã... Premiul „Herder” - „PremiulNobel al Estului”. În 1984, Universitatea din Viena ºi Fundaþia „Alfred Toepfer“,cu sediul în Hamburg, Germania, îi acordã lui Constantin Lucaci Premiul„Herder“, el devenind primul sculptor român care primeºte acest premiu.Ceremonialul înmânãrii acestei recunoaºteri europene a avut loc la 10 mai1984 în Aula Universitãþii din Viena, cu un fast academic: sobru ºi elegant.

Maestrul nu era la primul premiu, însã acesta era cel care îl aºeza întrepersonalitãþile marcante ale artelor ºi ºtiinþelor spiritului din Europa - „pentrumodul exemplar în care au contribuit la menþinerea ºi sporirea moºtenirii cul-turale europene.”



Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul TTTTTeleviziunii eleviziunii eleviziunii eleviziunii eleviziunii RRRRRomâne,omâne,omâne,omâne,omâne,cu creaþii ale artistului plastic Constantin Lucacicu creaþii ale artistului plastic Constantin Lucacicu creaþii ale artistului plastic Constantin Lucacicu creaþii ale artistului plastic Constantin Lucacicu creaþii ale artistului plastic Constantin Lucaci

Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul TTTTTeleviziunii eleviziunii eleviziunii eleviziunii eleviziunii RRRRRomâne, cu creaþii ale artistului Constantin Lucaciomâne, cu creaþii ale artistului Constantin Lucaciomâne, cu creaþii ale artistului Constantin Lucaciomâne, cu creaþii ale artistului Constantin Lucaciomâne, cu creaþii ale artistului Constantin Lucaci

Tot în acest an, Constantin Lucaci inaugureazã fântânã de la Reºiþa, lacare a lucrat trei ani. 1984 se doveºte a fi unul dintre cei mai buni ani din viaþamaestrului: Premiul „Herder“, fântâna de la Reºiþa, premiul revistei „Flacãra”,recunoaºteri, confirmãri, preþuirea eforturilor sale.

Operele lui Constantin Lucaci se aflã în cele mai importante muzee dinRomânia: Muzeul Naþional de Artã din Bucureºti, Muzeul de Artã din Cluj-Napoca, Muzeul Banatului din Timiºoara, Muzeul Brukenthal din Sibiu, MuzeulRegional din Suceava, Muzeul de Artã Contemporanã din Galaþi, Muzeul deArtã din Constanþa.

Arta sa se regãseºte ºi în colecþii particulare din þarã ºi strãinãtate:Anvers (Belgia), Copenhaga (Danemarca), Veneþia, Roma, Milano, Ferrara(Italia).

„Artistul care a vãzut idei” este numit în 1966 secretar al Secþiei desculpturã a Uniunii Artiºtilor Plastici din România ºi vicepreºedintele FonduluiPlastic, în 1968 este ales preºedintele Fondului Plastic, din 1973 deþine ºiportofoliul de secretar al Asociaþiei Internaþionale a Artiºtilor Plastici, în 1976



participã la Congresul Asociaþiei Inter-naþionale a Artiºtilor Plastici de la Bag-dad (Irak), iar în 1979 la congresul ace-leiaºi asociaþii de la Stockholm (Sue-dia). În 1977 participã la înfiinþareaUniunii Artiºtilor Plastici din Cuba, la Ha-vana, în 1980 este invitat de guvernulfrancez la inaugurarea Muzeului „Brân-cuºi” din Paris ºi participã la ConferinþaInternaþionalã de la Manila (Filipine). În1988 a fost membru în juriul interna-þional la „Bienala Dantescã” de la Rave-na, mulþi ani a fost secretarul UNESCO

cu problemele artelor plastice pentru România.Aºadar, maestrul Constantin Lucaci a ocupat poziþii importante ºi în

câteva organisme internaþionale. A participat la conferinþe ºi congrese inter-naþionale, l-a cunoscut pe Saddam Hussein ºi a dat mâna cu Fidel Castro.

În perioada comunistã n-a fost tocmai agreat, a fost „incomod” întot-deauna - dupã cum însuºi mãrturiseºte - deoarece are o francheþe nativã, osinceritate debordantã, fiind capabil - atunci când vine vorba de artã - teritoriulsãu - ºi în general, când are dreptate, sã contrazicã ºi cei mai de temuþioameni. Un astfel de tip nu poate fi plãcut, agreat, de toatã lumea, mai ales întimpuri când linguºelile au mare trecere, când ipocrizia trece drept virtute. Însãoamenii inteligenþi apreciazã tocmai acest curaj al Maestrului de a fi incomod.

Cu convingerea cã arta este un act de culturã care se adreseazã unuipublic instruit, educat, capabil s-o înþeleagã, fãrã a avea pretenþia atribuiriiunei aure de erou, Constantin Lucaci a negat de nenumãrate ori linia partiduluiºi a rãmas tributar artei. În perioada de dinainte de 1989, Constantin Lucaci afost un „neîmpãcat”, dar nu un „revoltat”, a colindat enorm de mult în afara gra-niþelor, dar nu a fãcut niciodatã vreo declaraþie, vreo aluzie care sã lezezeregimul, deoarece Maestrul s-a considerat (ºi se considerã) român ºi nu araduce niciodatã vreo atingere þãrii sale, ar fi considerat cã sãvârºeºte un actde trãdare, ceea ce nu se potriveºte unui caracter curajos, sincer, cu o inteligenþãsclipitoare ºi o culturã excepþionalã cum este înzestrat artistul ConstantinLucaci.

În 1990 vine recunoaºterea, în sfârºit, din partea Academiei Românecare-i acordã un Premiu al Academiei.

Dupã Revoluþia din 1989 organizeazã o expoziþie la Galeria „Kara” dinGeneva, Elveþia (1992 - 1993). Urmeazã o serie de expoziþii personale în

Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul Aspecte din parcul TTTTTeleviziuniieleviziuniieleviziuniieleviziuniieleviziuniiRRRRRomâne, cu creaþii ale artistului plasticomâne, cu creaþii ale artistului plasticomâne, cu creaþii ale artistului plasticomâne, cu creaþii ale artistului plasticomâne, cu creaþii ale artistului plastic

Constantin LucaciConstantin LucaciConstantin LucaciConstantin LucaciConstantin Lucaci



Bucureºti - Galeria Teatrului Naþional (1993), Fundaþia Culturalã Românã(1993), Banca Naþionalã Românã (1994), Galeria „Calderon” (1994), MuzeulNaþional al României (1999).

N-a abandonat nici fântânile, sculptura monumentalã. Între 1998 - 2000realizeazã o fântânã la Giurgiu, iar în 2007 la Alba Iulia. Fiecare fântânãrealizatã de Constantin Lucaci este ineditã. Fiecare este unicã în felul ei.

Din pãcate ºi în aceste noi vremuri - de dupã Revoluþie - artistul ºi artase aflã tot într-un con de umbrã, iar politicul ia totul. Pe niciuna dintre fântâni nueste consemnat numele artistului care a creat-o. La inaugurarea fântânii de laAlba Iulia, mass-media era preocupatã de personalitãþile politice prezente.Nici mãcar nu au specificat numele artistului, nu l-au rostit nici mãcar ca faptdivers. Reporterii erau interesaþi de faptul cã preºedintele Traian Bãsescu eprezent ºi face o baie de mulþime, cã Ion Iliescu ºi Adrian Nãstase inaugurauopera. Aºadar, în timp ce fântâna îºi etala monumentalitatea sub privirileemoþionate ale Geniului Creator, mass-media urmãrea spectacolul politic ºi-idãdea amploare. Trist, dar adevãrat!

În 2003, într-un context asemãnãtor, realizeazã Monumentul Eroilor laReºiþa, o lucrare monumentalã în oþel inoxidabil, plasatã în Parcul Tricolorului.

Din 1993 este cadru didactic universitar la catedra de sculpturã aAcademiei de Belle Arte din Cluj Napoca, timp de cinci ani.

Fântâna cineticã din Reºiþa realizatã de artistul plastic Constantin LucaciFântâna cineticã din Reºiþa realizatã de artistul plastic Constantin LucaciFântâna cineticã din Reºiþa realizatã de artistul plastic Constantin LucaciFântâna cineticã din Reºiþa realizatã de artistul plastic Constantin LucaciFântâna cineticã din Reºiþa realizatã de artistul plastic Constantin Lucaci(foto: Gheorghe Jurma)(foto: Gheorghe Jurma)(foto: Gheorghe Jurma)(foto: Gheorghe Jurma)(foto: Gheorghe Jurma)



În 1999 i se atribuie Medalia de Aur la Bienala Internaþionalã Dantescãde la Ravena; în anul 2000 i se acordã titlul de Cetãþean de onoare almunicipiului Reºiþa; în 2001 primeºte Premiul Fundaþiei Culturale Române; în2002 devine Cetãþean de onoare al municipiului Brãila; în 2008 i se conferãTitlul de Cetãþean de onoare al oraºului Bocºa - oraºul natal; tot în 2008devine Cetãþean de onoare al Judeþului Caraº-Severin.

Deºi anii au trecut ºi nu în favoarea artistului - acesta având optzeci ºi...de ani - artistul este neobosit, ispitit mereu de proiecte, consecvent cu propriile-ivalori ºi principii.

Sub patronajul Vaticanului, la 14 aprilie 2007, în Pinacoteca Sanctua-rului San Francesco di Paola, Italia, a fost inauguratã „Colecþia ConstantinLucaci”. Este singurul artist român care beneficiazã de acest privilegiu muzeisticdin partea Sfântului Scaun.

„Un artist cu loc în orice proiect al lumii!” Astfel este perceput maestrulConstantin Lucaci. „Sculptând lumina” ºi-a sculptat nemurirea.

„La vârsta mea, când mã uit în urmã, constat cã toatã viaþa mea am fostun fericit, pentru cã m-a contrazis mereu conjunctura. N-am fost negat, dar amfost marginalizat, fiindcã arta mea îi incomoda pe unii. Aºa s-a întâmplat întimpul realismului socialist, mai târziu în comunism, se întâmplã chiar ºi acumdupã revoluþie, dar asta mi-a servit enorm. M-a obligat sã lupt, sã-i depãºesc.De aceea, eu mã consider un învingãtor.” afirmã Maestrul.

Constantin Lucaci este mai mult decât un învingãtor: este Geniul Creator,este un maestru al infinitului, un maestru al luminii, este un clasic prin structurãºi este un modern prin forma artei lui. Este un erou prin curajul sãu, în acelaºitimp fiind un retras în munca ºi înþelepciunea sa. Este un „neîmpãcat”, dar estemulþumit în acelaºi timp, extrem de mulþumit, cu munca lui, cu creaþia lui. Estecopilul care-l citea pe Einstein cu aceeaºi pasiune cu care-l citea pe Cãlinescu,Lovinescu. Este tânãrul care-l sorbea cu admiraþie pe Bottlik ºi în acelaºi timpaspira spre Luminã. Este, într-un cuvânt, Geniul.

7 mai 2017 mai 2017 mai 2017 mai 2017 mai 20111111

Fântâna cineticã din Reºiþa realizatã de artistul plastic Constantin LucaciFântâna cineticã din Reºiþa realizatã de artistul plastic Constantin LucaciFântâna cineticã din Reºiþa realizatã de artistul plastic Constantin LucaciFântâna cineticã din Reºiþa realizatã de artistul plastic Constantin LucaciFântâna cineticã din Reºiþa realizatã de artistul plastic Constantin Lucaci(foto: Gheorghe Jurma)(foto: Gheorghe Jurma)(foto: Gheorghe Jurma)(foto: Gheorghe Jurma)(foto: Gheorghe Jurma)



Bibliografie:Bibliografie:Bibliografie:Bibliografie:Bibliografie:1. Amato Pietro. Constantin Lucaci: album. Bucureºti: Monitorul Oficial, 20051. Amato Pietro. Constantin Lucaci: album. Bucureºti: Monitorul Oficial, 20051. Amato Pietro. Constantin Lucaci: album. Bucureºti: Monitorul Oficial, 20051. Amato Pietro. Constantin Lucaci: album. Bucureºti: Monitorul Oficial, 20051. Amato Pietro. Constantin Lucaci: album. Bucureºti: Monitorul Oficial, 2005

(Colecþia de artã);(Colecþia de artã);(Colecþia de artã);(Colecþia de artã);(Colecþia de artã);2. Segato, Giorgio. Constantin Lucaci - metafora luminii. Metafore di Luce.2. Segato, Giorgio. Constantin Lucaci - metafora luminii. Metafore di Luce.2. Segato, Giorgio. Constantin Lucaci - metafora luminii. Metafore di Luce.2. Segato, Giorgio. Constantin Lucaci - metafora luminii. Metafore di Luce.2. Segato, Giorgio. Constantin Lucaci - metafora luminii. Metafore di Luce.

Metaphore of Light.: album. Bucureºti: Monitorul Oficial, 2001 (Colecþia de artã);Metaphore of Light.: album. Bucureºti: Monitorul Oficial, 2001 (Colecþia de artã);Metaphore of Light.: album. Bucureºti: Monitorul Oficial, 2001 (Colecþia de artã);Metaphore of Light.: album. Bucureºti: Monitorul Oficial, 2001 (Colecþia de artã);Metaphore of Light.: album. Bucureºti: Monitorul Oficial, 2001 (Colecþia de artã);3. Sgaverdia, Dorina. Constantin Lucaci în cãutarea legendei personale.3. Sgaverdia, Dorina. Constantin Lucaci în cãutarea legendei personale.3. Sgaverdia, Dorina. Constantin Lucaci în cãutarea legendei personale.3. Sgaverdia, Dorina. Constantin Lucaci în cãutarea legendei personale.3. Sgaverdia, Dorina. Constantin Lucaci în cãutarea legendei personale.

Timiºoara: Marineasa, 2008;Timiºoara: Marineasa, 2008;Timiºoara: Marineasa, 2008;Timiºoara: Marineasa, 2008;Timiºoara: Marineasa, 2008;4. Jurma, Gheorghe. Sculptorul Constantin Lucaci la 80 de ani; în: Bocºa4. Jurma, Gheorghe. Sculptorul Constantin Lucaci la 80 de ani; în: Bocºa4. Jurma, Gheorghe. Sculptorul Constantin Lucaci la 80 de ani; în: Bocºa4. Jurma, Gheorghe. Sculptorul Constantin Lucaci la 80 de ani; în: Bocºa4. Jurma, Gheorghe. Sculptorul Constantin Lucaci la 80 de ani; în: Bocºa

culturalã nrculturalã nrculturalã nrculturalã nrculturalã nr. 7 - 8 - 9 / 2003, p. 7 (rubrica Sã ne preþuim valorile!);. 7 - 8 - 9 / 2003, p. 7 (rubrica Sã ne preþuim valorile!);. 7 - 8 - 9 / 2003, p. 7 (rubrica Sã ne preþuim valorile!);. 7 - 8 - 9 / 2003, p. 7 (rubrica Sã ne preþuim valorile!);. 7 - 8 - 9 / 2003, p. 7 (rubrica Sã ne preþuim valorile!);5. Bocºa culturalã nr5. Bocºa culturalã nr5. Bocºa culturalã nr5. Bocºa culturalã nr5. Bocºa culturalã nr. 3 (62) / 2008, p. 4;. 3 (62) / 2008, p. 4;. 3 (62) / 2008, p. 4;. 3 (62) / 2008, p. 4;. 3 (62) / 2008, p. 4;6. ªerban, Gabriela. Constantin Lucaci; în: Bocºa culturalã nr6. ªerban, Gabriela. Constantin Lucaci; în: Bocºa culturalã nr6. ªerban, Gabriela. Constantin Lucaci; în: Bocºa culturalã nr6. ªerban, Gabriela. Constantin Lucaci; în: Bocºa culturalã nr6. ªerban, Gabriela. Constantin Lucaci; în: Bocºa culturalã nr. 4 (63) / 2008,. 4 (63) / 2008,. 4 (63) / 2008,. 4 (63) / 2008,. 4 (63) / 2008,

p. 8 (Cetãþeni de onoare);p. 8 (Cetãþeni de onoare);p. 8 (Cetãþeni de onoare);p. 8 (Cetãþeni de onoare);p. 8 (Cetãþeni de onoare);7. Gyuris, Adalbert. Constantin Lucaci: „Adevãrata artã nu va muri niciodatã”;7. Gyuris, Adalbert. Constantin Lucaci: „Adevãrata artã nu va muri niciodatã”;7. Gyuris, Adalbert. Constantin Lucaci: „Adevãrata artã nu va muri niciodatã”;7. Gyuris, Adalbert. Constantin Lucaci: „Adevãrata artã nu va muri niciodatã”;7. Gyuris, Adalbert. Constantin Lucaci: „Adevãrata artã nu va muri niciodatã”;

în: Bocºa culturalã nrîn: Bocºa culturalã nrîn: Bocºa culturalã nrîn: Bocºa culturalã nrîn: Bocºa culturalã nr. 3 (70) / 2010, p. 1.. 3 (70) / 2010, p. 1.. 3 (70) / 2010, p. 1.. 3 (70) / 2010, p. 1.. 3 (70) / 2010, p. 1.



Sommeranfang bringt meistens Gewitter nach heißen Tagen. Langsamsammeln sich die Wolken am Himmel, zuerst als Schleierwolken, dann färbensie sich in grau, in dunkelgrau, lila und schwarz und dann erscheinen dieersten Blitze und Donner. An diesem Tag war alles so schnell gekommen, wienoch nie. Gegen Zerowa war der Himmel lila-schwarz, durchzogen von langenund zickigen Blitzen, die Richtung des Unwetters zeigte nach Osten. Ich dachte,dass ich mein Ziel doch noch vor dem Regen erreiche. Falsch! Es kam eineStraßenbahn und ich stieg ein, wusste aber nicht, wie lange ich drin sitzenwerde...

Schon kurz danach fing der Regen an, große Tropfen prasselten andie Fenster, das Wasser fiel herunter wie eine Draperie, die Blitze zogen wieim Wettbewerb herunter und die Donner krachten so stark, als möchte dieSintflut kommen. Sie kam auch: Bei der CSR-Passage stand schon ein Meterhoch das Wasser, die Straßenbahn versagte beim Ausgang total, es gingnicht mehr weiter. Zahlreiche Autos standen bis zum Fenster im Wasser, mankonnte nicht absteigen, das Wasser war bis zur Tür. Links floss der Wasserstromwie die Bersawa, angefangen vom Arbeiterheim bis zum alten Universal. Nie-mand wusste, wie lange wir da sitzen werden...

Es wurde heiß und dumpf, die Blitze zogen einer nach dem anderen,sie schlugen ein und verursachten ein schreckliches Getöse. Die Leute schau-ten verängstigt hinaus durch die Fenster, die Kinder liefen herum und weinten,die Kleinen wurden an der Brust gestillt. Es wollte nicht aufhören, die Händysfunktionierten nicht gut, alles war vom Donnern übertönt...

Nach fast einer Stunde zog uns die Bahn bis zur Kathedrale, dortmussten alle aussteigen, es waren große Lacken und Haufen von Kieseln,groß wie Erbsen, aber man konnte ein Stück weitergehen. In der HaltestelleArbeiterheim floss das Wasser bis mitten auf der Straße, nichts konnte sichbewegen, nicht hinauf und nicht hinunter.

So wie ein Licht im Tunel stand ein Taxi jenseits des Teiches, der sichgebildet hatte. „Jetzt dorthin”, war mein Gedanke. Durch Wasser bis zu denKnöcheln erreichte ich das Taxi, und es ging los durch die Fabrik inSchneckentempo, war mir egal, nur nicht noch so ein Wolkenbruch soll micherreichen. Dass ich nicht mehr das Forum erreichte, war klar, aber ich erreichtemeine Wohnung. Drei Tage trocknete ich meine Schuhe und ich entschied,niemals mehr vor einem Gewitter loszuziehen.

Reschitza, den 25. Mai 201Reschitza, den 25. Mai 201Reschitza, den 25. Mai 201Reschitza, den 25. Mai 201Reschitza, den 25. Mai 20111111

Wolkenbruch in ReschitzaProf. Inge BährProf. Inge BährProf. Inge BährProf. Inge BährProf. Inge Bähr

Reschitza



Kennst du Reschitza?Anton GimpelAnton GimpelAnton GimpelAnton GimpelAnton Gimpel

ein einstiger Reschitzaer

Willst du wissen, wieviele Berge stehenRing sum der Stadt Reschitza,So musst du auch auf den Gol hochgehenDenn alle sind ihm ja so nah.

Willst du wissen, wieviele Schloten stehenUnten im alten Bersautal,Musst du sie von hoch oben zählenDenn es sind nicht nur ein Paar.

Willst du wissen, wo all die Pfade sind,Wo du gelangst von Wald zu Wald,So musst du einen Bergfreund fragenDer erklärt es dir dann bald.

Willst du wissen, wieviele Bächlein fließenIn die alte Bersawa hinein,So musst du auch alle Täler kennenUnd in Reschitza geboren sein.

In dieser Zeit ging ich nur noch selten zum Flugplatz, meistens nur um denKontakt nicht zu verlieren. Dazu das passende Gedicht oder Lied:

Ich träumte im FrühlingUnd war glücklich so sehr,Denn ich flog in den SternenÜber Bergen und dem Meer.

Hoch über den WolkenWar heller Sonnenschein.Die triste Erde da untenKonnte endlich vergessen sein.

Der Wind pfiff in die Schwingen,Die Thermik hob mich emporIn all meinen TräumenStelle ich mir das so vor.



Ich segelte im TraumeÜber Wälder und Auen,Wollte von obenIn meine Heimatstadt schauen.

Der Herbst kam so grausam,Weckte und lachte mich aus.Das Träumen vom FliegenWar vorbei und für immer aus.

Petru Penþa war in seiner Dienstzeit jahrzehntelang Chefbuchhalter imAninaer Bergwerkbetrieb. In unserer Dienstzeit hatten wir ständig Reibereienunter uns. Privat waren wir die besten Freunde, bis zu seinem frühzeitigenseelischen Ende. Nach unserer Pensionierung kam er ständig zu unsererQuelle, um Frischwasser zu holen. Diese Mühlgasser Quelle hatte das besteTrinkwasser der Ortschaft. Dabei kam er öfters auf einen gemütlichen Plauschzu mir. Einmal erzählte er mir, dass sein Großvater zeitlebens in Kaiser FranzJosefs Leibgarde in Wien war. Da Österreich ein Vielvölkerstaat war, hatte ervon allen Landesteilen und Nationalitäten, so auch von Rumänien im Banatje einen Leibwächter. Diese Leibgarde war aber nur förmlich, mehr symbolisch,zur Bewachung des Kaiserpalastes und trat nur bei Festlichkeiten hervor.

Der Kaiser brauchte persönlich keine Leibwächter, da er sich alleine,weil hochbeliebt, unter die Bevölkerung mischte. Am liebsten begab er sichinkognito unter seine Untertanen, um deren Lebensweise bestens kennen zulernen.

Also dieser Großvater kehrte nach seiner Pensionierung in sein rumä-nisches Heimatdorf Rãcãºdia (neben Orawitza) zurück. Oft und gerne erzählteer seiner Enkel-, Neffen- und Nichten-Schar über das herrliche Leben amKaiserhof. Immer wieder behauptete er, dass solche goldene, geregelte, ruhige,wohlstandsvolle und beschauliche Zeiten nie, nie wiederkehren. Die Zukunftgab ihm Recht: nie wieder...

Um diese Zeit hatte auch Rumänien eine ruhige, geregelte, wohl-habende beschauliche Zeit unter dem Zepter König Carol I. Als dieser, vomParlament gerufen, ins Land kam und sich bei Turnu-Severin ausschiffte (er

Erinnerungen von Anno dazumal...Erinnerungen von Anno dazumal...Erinnerungen von Anno dazumal...Erinnerungen von Anno dazumal...Erinnerungen von Anno dazumal...

KaiserschmarrenTiberius HuszkaTiberius HuszkaTiberius HuszkaTiberius HuszkaTiberius Huszka

Temeswar



kam auf der Donau), ließ er sich auf den Boden fallen, küsste die rumänischeErde und sprach: „Von heute bin ich Rumäne”. Das hielt er treu bis zu seinem,nach langer erfolgreicher, jahrzehntelanger Herrschaft, seeligen Ableben. Ererkämpfte die Unabhängigkeit des Landes von der Pforte, gründete das König-reich Rumänien, das bis dahin nur die Walachei war. Bei einer Umfrage vorwenigen Jahren in Rumänien kürten ihn die jetzigen Landesbewohner, nachFürst Stefan der Große, als besten Rumäner aller Zeiten.

Kaiser Franz Josef reiste gerne und oft inkognito durch seine Länder.So auch ins rumänische Banat. Auf einem Feld sah er ein Bäuerlein mühsamackern. Da es Sonntag war, fuhr er ihn erbost an, warum er am Tag des Herrnnicht eher in die hl. Messe gehe und sich ausruhe, wie Gott selbst? Der Manntat eine tiefe, demütige Verbeugung und sprach: „Siehe, hoher Herr, ich binnur ein armer Taglöhner. Mein Bojar gab mir ein kleines Stück Land zumEigengebrauch, das kann ich nur Sonntags bearbeiten, da ich nur dann vomNachbar ein Pferd leihweise bekomme, den Rest der Woche muss ich beimBojar schuften”. „Und was zahlt dir dieser?” wolte der Kaiser wissen. „ªaseParale, înalte domn” (6 Parale, hoher Herr). „Und wie kannst du mit diesemHungerlohn leben?” „Hoher Herr, man muss sich einteilen. Zwei Parale verleiheich, mit zwei Parale zahle ich eine alte Schuld und mit zwei lebe ich und Frau”.„Das ist ein schweres Rätsel. Willst Du es mir nicht verdeutlichen?”. „Alsosiehe, gnädiger Herr, 2 Parale verwende ich für meine Kinder, also die verleiheich, damit sie es mir im Alter zurückgeben. Zwei Parale gebe ich meinen altenEltern zurück, die sie mir in der Jugend geliehen haben, und mit zwei Paralelebe ich und Frau”. „Bäuerlein, du bist Weise, aber jetzt gebe ich dir ein Rätselauf. Schaue mich gut an, in einer Minute wirst mich fünfzig Mal sehen”. „Das istaber ein großes Rätsel für mich, wie kann das geschehen?” „Einfach so”,sprach der Kaiser und gab dem wackeren Taglöhner fünfzig goldene Gulden,auf denen das Bildnis des Kaisers eingeprägt war.

Es waren einmal auch solche Zeiten...

TTTTTemeswaremeswaremeswaremeswaremeswar, 14. Mai 201, 14. Mai 201, 14. Mai 201, 14. Mai 201, 14. Mai 20111111



Das in der Reihe des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deut-sche Vortragsreihe Reschitza”, Rumänien, als 48. Ausgabe erschienene Buchpräsentiert einen eindrucksvollen Querschnitt zeitlich nach Veröffentlichunggereihter Beiträge, Dokumente einer zwanzigjährigen Zusammenarbeit zwi-schen dem deutschen Verein in Rumänien und der Europäischen Föderalis-tischen Bewegung Steiermark. Sie sind Spiegelbilder der historischen Entwick-lung seit 1990 und erzählen von den ersten Kontakten der Banater Bergländermit den ‚europäischen Föderalisten‘ in der Steiermark, dann noch von derMöglichkeit in die Steiermark zu reisen, hier an Veranstaltungen teilzunehmenund den zunehmenden gemeinsamen Aktivitäten; sie wurden schon früh vonden steirischen europäischen Föderalisten, insbesonders Max Wratschgo,gefördert und gipfelten im März 2004 in einem Besuch von LandeshauptfrauWaltraud Klasnic in Reschitza, wie Erwin Josef Þigla in „Frühling im Bergland“schildert und von dem auch zahlreiche weitere Kommentare stammen.

Schon früh besuchten die Banater die jährlichen Veranstaltungen dereuropäischen Föderalisten, wie das Minderheitenseminar oder die Europa-Foren Neumarkt; dies wurde auch genutzt, Österreich und seine Kulturstättennäher kennen zu lernen. Die Teilnehmer berichten begeistert von ihren Erleb-nissen und zahlreichen Freundschaften, die dabei hier in Österreich geknüpftwurden.

Buchpräsentation

Tigla Erwin Josef (Hrsg.),Tigla Erwin Josef (Hrsg.),Tigla Erwin Josef (Hrsg.),Tigla Erwin Josef (Hrsg.),Tigla Erwin Josef (Hrsg.),„Gemeinsam für Europa.„Gemeinsam für Europa.„Gemeinsam für Europa.„Gemeinsam für Europa.„Gemeinsam für Europa.

20 Jahre Zusammenarbeit20 Jahre Zusammenarbeit20 Jahre Zusammenarbeit20 Jahre Zusammenarbeit20 Jahre Zusammenarbeitzwischen dem Kultur- undzwischen dem Kultur- undzwischen dem Kultur- undzwischen dem Kultur- undzwischen dem Kultur- und

ErwachsenenbildungsvereinErwachsenenbildungsvereinErwachsenenbildungsvereinErwachsenenbildungsvereinErwachsenenbildungsvereinDeutsche VDeutsche VDeutsche VDeutsche VDeutsche Vortragsreiheortragsreiheortragsreiheortragsreiheortragsreihe

ReschitzaReschitzaReschitzaReschitzaReschitza und der und der und der und der und derEuropäischen FöderalistischenEuropäischen FöderalistischenEuropäischen FöderalistischenEuropäischen FöderalistischenEuropäischen FöderalistischenBewegung in der Steiermark /Bewegung in der Steiermark /Bewegung in der Steiermark /Bewegung in der Steiermark /Bewegung in der Steiermark /Österreich“, Reschitza, 201Österreich“, Reschitza, 201Österreich“, Reschitza, 201Österreich“, Reschitza, 201Österreich“, Reschitza, 2011,1,1,1,1,

1111114 Beiträge, 450 Seiten,14 Beiträge, 450 Seiten,14 Beiträge, 450 Seiten,14 Beiträge, 450 Seiten,14 Beiträge, 450 Seiten,VVVVVerlag „Banatul Montan”erlag „Banatul Montan”erlag „Banatul Montan”erlag „Banatul Montan”erlag „Banatul Montan”

ISBN: 978-973-1929-39-2ISBN: 978-973-1929-39-2ISBN: 978-973-1929-39-2ISBN: 978-973-1929-39-2ISBN: 978-973-1929-39-2

DrDrDrDrDr. Helga Kostka. Helga Kostka. Helga Kostka. Helga Kostka. Helga KostkaGraz



Jugendliche des Banater Berglandes schildern ihre Eindrücke aufJugendseminaren und die Europäische Jugend-Begegnungswoche im Euro-pahaus Neumarkt Steiermark, denn die Jugendarbeit war von Beginn an einSchwerpunkt der Zusammenarbeit, wie der Bericht von Christa Hofmeister„Die Steiermark und das Banater Bergland“ zeigt. Unterschiedlichste Projekte,auch auf kulturellem Gebiet, entstanden so in gemeinsamer Zusammenarbeit.

Das Buch enthält Niederschriften zahlreicher Referate im Rahmen derMinderheitenseminare, in denen die Banater die Situation in ihrem Heimatlandin vielfältiger Weise präsentieren, nicht nur zur politischen und rechtlichen Si-tuation, sondern auch zur Situation der Minderheiten, zu nationalen Strömun-gen und zum Lehrwesen verschiedener Volksgruppen im Banat, uvm. Akti-vitäten wie zur „Ökumene im Banater Bergland oder die Normalität des Lebens“sind vorbildhaft und die Aussichten der rumänischen Zigeuner seit dem EU-Beitritt Rumäniens im Beitrag „Die Europäische Union und die Bagatellen imrumänischen Beitrittsgepäck“ bedrückend. 2010 schildert Edith Guip-Cobi-lanschi humorvoll eine mit Hindernissen reiche Reise der Banater durch „ihrealte Heimat” Österreich in ihrer Erzählung „Im Banne des AEIOU“.

Die europäischen Föderalisten der Steiermark waren dabei als in Re-schitza 2007 der Beitritt Rumäniens zur EU gefeiert wurde und die BanaterBergländer Gäste bei steirischen Feiern wie etwa bei „50 Jahre EuropahausNeumarkt“.

VVVVV.l.n.r.l.n.r.l.n.r.l.n.r.l.n.r.: Max W.: Max W.: Max W.: Max W.: Max Wratschgo, Edith Guip-Cobilanschi, Christa Hofmeisterratschgo, Edith Guip-Cobilanschi, Christa Hofmeisterratschgo, Edith Guip-Cobilanschi, Christa Hofmeisterratschgo, Edith Guip-Cobilanschi, Christa Hofmeisterratschgo, Edith Guip-Cobilanschi, Christa Hofmeister,,,,,Erwin Josef Þigla, im „Karl Brunner“-Europahaus Neumarkt / Stmk., am 1Erwin Josef Þigla, im „Karl Brunner“-Europahaus Neumarkt / Stmk., am 1Erwin Josef Þigla, im „Karl Brunner“-Europahaus Neumarkt / Stmk., am 1Erwin Josef Þigla, im „Karl Brunner“-Europahaus Neumarkt / Stmk., am 1Erwin Josef Þigla, im „Karl Brunner“-Europahaus Neumarkt / Stmk., am 11. Juni 2011. Juni 2011. Juni 2011. Juni 2011. Juni 20111111



„Schwer ist es, Tausend Jahre ohne Sonntag zu Leben”, sagt ein altesSprichwort in dieser Gegend. Deshalb machen wir uns zu dritt auf den Weg,um einen Sonntag in der Natur zu verbringen, einen richtigen Sonntag, mittiefblauem Himmel, strahlender Sonne und frohem Mut.

Als die Prislop-Höhe erreicht wird, ist die Sonne bereits im Begriff, sichhinter Franzdorf in die Wolken zu betten und uns Lebewohl zu sagen. Soübernachtet man in Wolfsberg.

Wie wir uns am anderen morgen auf den Weg machen, um nachWeidenthal zu gelangen, zerstreuen die ersten Strahlen der Sonne den leichtenNebel in den Tälern und trocknen die Tautröpfchen aus den Grashalmen.

Ungehemmt fliegt hier der Blick, wie der frische Morgenwind, bis hinaufzur Spitze des Semenik. Die Wälder sind beim Prislop zurückgeblieben. Hierwölben sich glatte Kuppen und Bergesrücken, von samtenen Heuwiesen be-deckt. Nur selten ragt ein wilder Kirschbaum empor, dessen Früchte erst imAugust reifen. Stellenweise sieht man noch das strenge Viereck eines Acker-feldes.

Ein verträumter Pfad führt durch diese märchenhaft stille Gegend. Einegeraume Zeitlang haben wir auch einen murmelnden Bach als Weggenossen,der sich verspielt nach links und rechts windet und die ganze Breite des Talesauskostet.

Von weitem schon erblickt man die Häuser Weidenthals mit ihren leuch-tendroten Dächern. Allein die Kirche verbirgt sich strengverschlossen hinterhohen Linden; kaum ragt die Turmspitze aus dem Laub hervor.

Ein Sonntag im Banater BerglandWeidenthaler BilderWeidenthaler BilderWeidenthaler BilderWeidenthaler BilderWeidenthaler Bilder

Bert MillitzBert MillitzBert MillitzBert MillitzBert Millitz



Wie verzaubert ist das Dorf, dass wir nun betreten. Steil führen die Stra-ßen bergauf, denn das Dorf behauptet eigenwillig einen spitzen Kegel, derwohl seine tausend Meter und noch etwas mehr hoch ist.

Zur Kirche gelangt, rauschen einige sonntäglich gekleidete Mädchenan uns vorüber - mindestens sechs steif gesträkte Unterröcke sind an diesemRascheln beteiligt - dann liegen die Straßen wieder verlassen in der Vormit-tagssonne. Alles ist auf den Feldern, das Heu wird eingebracht. Die Arbeitdrängt, denn nun wird auch der Roggen reifen. Somit ist der Sonntag hier nurein halber Ruhetag oder - wie wir später noch erfahren werden - gar oft fast eindoppelter Arbeitstag.

Karg ist hier der Boden: kaum 20-30 cm tief ist die Ackerkrume. Vor 200Jahren dehnten sich hier Urwälder aus, doch jetzt bedeckt nur leichter Sand-boden den Fels. Darum ziehen die Männer mit jedem Wochenanfang weithinunter in die fruchtbaren Täler. Zumeist sind sie mit Beilen ausgerüstet, zim-mern bei Karansebesch, Slatina-Temesch und Herkulesbad kilometerlangeHolzschwemmen. Manche von ihnen gelangen sogar bis ins Flachland, gegenTemeswar zu, und leisten gar kunstreiche Zimmermannsarbeit.

Die Wirtschaft ist zumeist den Frauen überlassen. Sie pflegen das Vieh,spinnen den Flachs und setzen die wenigen Kartofeln. Doch nicht wenigesind unter ihnen, die ebenfalls das kalbslederne Ränzlein schultern und imHolzschlag gar kräftig mit der Zugsäge umgehen. Haupteinnahmequelle derWirtschaft sind aber die drei bis fünf Stück Hornvieh, Milchkühe und Zugochsen.Das Heu ist spärlich, so wird auch das wenige Roggenstroh verfüttert. Gestreutwird im Stall mit trockenem Laub, das die Frauen aus dem Wald bringen. ImHerbst wird der Düngerhaufen abgeschätzt, bevor man daran geht, das Feldfür den Roggen und die Kartoffeln - etwas anderes wächst bei dieser Höhenicht - zu bestimmen. Hat man genügend Dünger, so werden auch 50 Ar mit



Roggen bestellt, hat man wenig, sosind es kaum 25 Ar und noch weniger.Anzubauen, ohne zu düngen, wäresinnlos. Im leeren Boden wächstnichts außer Gras.

Eine Bank im Schatten eineshalbwilden Birnbaumes vor dem Sitzdes Volksrates lädt uns zur Rast ein.Überhaupt gibt es hier außer wenigenLinden nur halbwilde Kirschen-, Äp-fel- und Birnbäume.

Es geht dem Mittag zu. DieHäuser, die bisher verlassen, abersperrangelweit offen standen, bele-ben sich nun ein wenig. Hie und daächzt ein Ochsenwagen über die mitFelsbrocken besäten Straßen. Wie-der rauschen Mädchen schwanen-stolz vorbei.

So mag es hier schon vor 100 Jahren ausgesehen haben. Aus eineralten Chronik, die ein Schullehrer im vergangenen Jahrhundert geschriebenhat und die im festen ledernen Einband mit sicherem Schloss in der Dorfpfarreaufbewahrt wird, erfährt man, dass die Weidenthaler vor rund 130 Jahren ausdem Böhmerwald, von Saaz, Pilsen, Klattau und auch dem Riesengebirgegekommen sind. Nach kaum 5 Jahren verließen sie aber diese unwirtlicheGegend, wo es nur Urwald gab und sich im Hausgarten schon Wolf und BärStelldichein gaben, und zogen ins Banater Flachland. Aber keine fünf Jahre,nein, nur fünf Wochen dauerte es, bis die ersten wieder zurück waren. Siezogen es vor, hier der harten Natur ihr Brot abzuringen, als dort unten von derMalaria weggerafft zu werden.

Die Schatten werden lang und länger: Es geht dem Abend zu. Erst jetztbeginnt der richtige Sonntag. Die Alten sitzen vor den Gassentürchen undplaudern, die Jungen sammeln sich an den Ecken oder gehen ins Kulturheim,aber nur während des Winters. Dann werden dort auf dem schwarz-weißgewürfelten Schlachtfeld mit Rössl und Turm gar harte Kämpfte ausgefochten.Es versammeln sich dann auch die Paare der Tanzgruppen, derweil der Lehrermit der Laienspielgruppe Theaterstücke probt, die teilweise von Dorfburschenin Mundart geschrieben wurden.

Jetzt steht man an den Ecken und wartet, bis Josef Irlweg auf seinerHarmonika zum Tanz aufspielen wird. Irlweg ist einer der wenigen, wenn nichtder Einzige unter den Burschen im Dorf, der Noten lesen kann, was aber nichtbedeutet, dass die übringen nicht auch spielen könnten.



Burschen und Mädchen stehen streng gesondert. Selbst die, die einan-der schon ihr Herz erschlossen haben, scheinen sich nicht zu kennen.

Gemeinsam aber ist der Gesprächsstoff. Denn alle denken an das„Kornmandl”-Fest, das nächsten Sonntag begangen werden soll.

„Wenn nur das Wetter schön bleibt”, meinen einige besorgt. Es ist bereitsMitte August und der Roggen beginnt kaum zu reifen. Das Fest aber - das Ern-tefest - wird nur dann begangen, wenn sämtliche Garben in „Mandln” (Kreuze)gesetzt sind.

Im Tanzsaal des Kulturhauses wird dann ein Kranz aus Roggenährenund Feldblumen aufgehängt. Ein Teil der Burschen bringt die Blasinstrumentemit, denn eine richtige Polka oder einen Ländler kann man nur zu solcher Mu-sik tanzen. Und die Mädchen werden nicht ihre Sonntagstracht - Bluse, Rockund Schürze aus gleichem, rotgeblümtem Kattun mit einem andersfarbigverbrämten Mieder - anziehen, sondern ihr Feiertagsgewand, das ganz weißist; nur Mieder und Halstüchlein sind bunt. Das Haar wird dazu glatt gekämmt,die schweren blonden Flechten rings um den Kopf gelegt und mit gehäm-merten kupfernen Haarnadeln festgesteckt. Ein geschnitzter Hornkamm istder einzige Kopfschmuck.

Im Kulturheim leuchten die Lichter auf. Dies ist für die Jugend das Zei-chen, sich dort einzufinden. Die Jungen und Mädchen bleiben auch weiterhinstreng geteilt. Die Burschen stehen vor der Tür oder im Nebenraum. Die Mäd-chen sitzen ringsum im Saal, singen „Böhmerwald” und andere alte Volkslieder,einige von ihnen drehen sich in der Mitte des Saales dazu im Ringelreihn, biseine flotte Polka erklingt. Dann entsteht an den Türen ein gar arges Gedränge.Jeder der Burschen will der Erste sein, der sich eine Tänzerin erhascht.



„împreunã, miteinander„împreunã, miteinander„împreunã, miteinander„împreunã, miteinander„împreunã, miteinander,,,,,együttesen”együttesen”együttesen”együttesen”együttesen”

Durch die klare Nacht blinken die Sterne in vollem Glanz, als die Dorf-jugend - nun schon nicht mehr so streng getrennt - aufbricht.

Durch die klare Nacht machen sich drei Fremde wieder auf den Weg.Denn am Morgen wartet auch auf sie die Arbeit, irgendwo weit unten, imFlachland. Silbern spiegelt sich der Mond im Bach, der auch nachts uner-mündlich sein Liedchen murmelt, und im Tal steigt ein leichter Nebel...

(Erschienen im „Neuen Weg”-Almanach für das Jahr 1956, Seiten 83 - 85;(Erschienen im „Neuen Weg”-Almanach für das Jahr 1956, Seiten 83 - 85;(Erschienen im „Neuen Weg”-Almanach für das Jahr 1956, Seiten 83 - 85;(Erschienen im „Neuen Weg”-Almanach für das Jahr 1956, Seiten 83 - 85;(Erschienen im „Neuen Weg”-Almanach für das Jahr 1956, Seiten 83 - 85;Fotos aus Wolfsberg, aus der Archiv des DFBB Reschitza)Fotos aus Wolfsberg, aus der Archiv des DFBB Reschitza)Fotos aus Wolfsberg, aus der Archiv des DFBB Reschitza)Fotos aus Wolfsberg, aus der Archiv des DFBB Reschitza)Fotos aus Wolfsberg, aus der Archiv des DFBB Reschitza)

nrnrnrnrnr. . . . . 3333333333august 201august 201august 201august 201august 20111111

Apariþie editatã deForumul Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin.Forumul Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin.Forumul Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin.Forumul Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin.Forumul Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin.

Publicaþie editatã ºi realizatã cu sprijinul financiaral Guvernului României - Guvernului României - Guvernului României - Guvernului României - Guvernului României - DepartamentulDepartamentulDepartamentulDepartamentulDepartamentul

pentru Relaþii Interetnice.pentru Relaþii Interetnice.pentru Relaþii Interetnice.pentru Relaþii Interetnice.pentru Relaþii Interetnice. Se distribuie gratuit. Redactor: Erwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef Þigla; Lectorat: ec. Waldemar Königec. Waldemar Königec. Waldemar Königec. Waldemar Königec. Waldemar König

Adresa redacþiei:Adresa redacþiei:Adresa redacþiei:Adresa redacþiei:Adresa redacþiei:Biblioteca Germanã „Alexander Tietz”

B-dul Revoluþia din Decembrie nr. 22 / RO - 320086 Reºiþa Tel. + Fax: 0255 22 00 81; E-mail: [email protected]

Rãspunderea pentru articolele semnate în publicaþiele revine autorilor. Coperþi:Coperþi:Coperþi:Coperþi:Coperþi: lucrãri ale artistului plastic

Constantin Lucaci, fotografii din colecþia Bibliotecii Orãºeneºti„Tata Oancea” Bocºa ºi Gheorghe Jurma

Documents

împreunã, miteinander, együttesen - dfbb.ro · Cuprins / Inhalt. pagina 3 împreunã, miteinander, együttesen nr. 33 - august 2011 Binecunoscutul etnograf ºi pedagog reºiþean