MUZICAL~ ACTUALITATEA în fiecare ramură, iar codul genetic al întregii plante stă în sămânţă”. (Continuare în pag. 2) 2 Despărţiri ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 6 Iunie

Serie nouãiunie 2013

6(CXLIII)

36 pagini9,9 lei

D i n s u m a r:

SIMN 2013Grand Prix de l’Opera Adio, Radu Paladi Brăila: Festivalul “George Grigoriu”Teatrul “C. Tănase” la FITSMarina Voica

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIAMUZICAL~ACTUAL

ITATEA

În imagine, Katerina Tretyakova (Lituania)câştigătoarea Grand Prix de l’Opera

Am

https://biblioteca-digitala.ro

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 6 � Iunie 2013

Editorial

Cetatea şi agora

Liviu DĂNCEANU

Pe bună dreptate, observatorul avizatpoate remarca faptul că, în vreme ce artistultradiţional avea drept loc de studiu predilectcetatea, artistul contemporan preferă agora,aşadar o locaţie în care noţiunea de artă vădeşteo cuprindere mult mai generoasă, devansândsfera restrictivă a esteticului prin accesarealogicului şi antropologicului, a ştiinţei şi conştiinţei.

Obiectul consacrat al artei este, astăzi, înstare de explozie. Iar arta dirijorală nu facenicidecum excepţie. Dacă nu e plivită cu diligenţă,de-limitată cu iscusinţă şi ocrotită cu deferenţă,sporirea fără precedent a gradului de polivalenţă o va duce, în celedin urmă, la disoluţie. S-a ajuns până acolo încât ne-limitareaobiectului să se transforme, până la urmă, în ne-limitare a cercetăriilui.

Dirijorul însuşi poate fi pus în situaţia (mai puţin plăcută!) dea-şi contempla cu perplexitate teritoriul devastat de o inflaţiegenerală a surprizei, în cazul în care el nu devine un partener alcercetătorului, la fel de competent în plan teoretic şi tot atât depriceput în a face şi a şti. Când era locuitor al cetăţii, omul de pepodium era cel care făcea ce ştia. De când a ieşit în agora, elpretinde că şi ştie ce face; câteodată mai mult, că e singuruldepozitar al adevărului estetic.

În orice caz, formaţia restitutorului de muzică nu mai are, laora actuală, traiectoria obişnuită. Adică, nu mai e doar un simpluexecutant, un raportor cât mai fidel al realităţii unei partiturioarecare, ci un personaj complex, mozaicat, cu multiple înfăţişări,dominat de curiozităţi şi interogaţii, dependent de lecturi pluri şitrans-disciplinare. De altfel, a fi realist în relaţie cu partitura e nunumai riscant ci, într-un anume fel, chiar desuet. Căci se puneiminent întrebarea: realistul cărei realităţi eşti? Al celei structurale,al celei lingvistice ori, poate, al celei narative? „Realul, afirmaAndrei Pleşu în Ochiul şi lucrurile (Editura Meridiane, Bucureşti,1986, pag.13), e infinit mai bogat în epoca noastră, decât înainte,după cum posibilul de azi e mai bogat decât posibilul de ieri”.

Aşa cum artiştii fac îndeobşte ceea ce mărginirile vremii lorîi determină să facă, tratând circumstanţele timpului ca pe omaterie primă, tot aşa dirijorul-investigator prospectează terenulsonor ţărmurit actualmente de domenii ale cunoaşterii dintre celemai diverse – matematica, informatica, fizica, filosofia, logica,arhitectura etc -, abordând datele identificate în urma cercetării cape nişte salutare resurse pentru decantarea unui mesaj artisticautentic.

Când se acroşează, selectează şi ordonează parametriiştiinţifici ai interpretării dirijorale (interpretare ce convoacă cvasi-totalitatea resorturilor teoretice şi practice ale limbajului muzical), ede dorit să nu se examineze aceşti multicolori parametri cuexigenţele unei false omogenizări, cu o sistematică adăugată,constrângătoare, neaten-tă la diferenţele de facto.

Dimpotrivă, este, credem, indicată o răbdătoare aplecareasupra metabolismului efectiv al artei dirijorale, a contextului încare dirijatul contemporan se situează pe sine, şi chiar o laborioasăşi riguroasă decelare a factorilor ce marchează contex-tualizarea şifuncţionarea şefiei de orchestră în peisajul vieţii muzicale actuale.

DIN SUMARAdio, Radu Paladi! 2Săptamâna Internaţională a

Muzicii Noi 2012 3-8Stradivarius la Constanţa 9Festival “Ciprian Porumbescu” 10

“Con tempo” la Budapesta 12

“Focul Anatoliei” 13

Interviu cu Bogdan Baciu 14

ONR la Shanghai 15

Le Grand Prix de l’Opera 16-17

Punctul pe j... azz 18-19

Festivalul “George Grigoriu” 20-25

Ştiri interne 26-27

“Revista în sărbătoare” 30-31Pop-rock 32-33CD-uri 34-35FITS 36

Sondarea tuturor acestorposibile însemne ale unui modelinterpretativ, văzut prin lentilele decontact ale şefului de orchestră,se cade a fi săvârşită cu acuitate,urmărindu-se precizia definirii şi adeterminării, ceea ce va plasapreponderent întregul edificiuanalitic în emisfera concretului.

Cealaltă emisferă, aabstractului, se va contura odatăcu dobândirea experienţeispecifice, precum şi ca oconsecinţă a exerciţiului îndelungîntru captarea dimensiuniitaxonomice. Nu de alta dar,parafrazându-l pe Dan Botta,tocmai acele lucrări care atingmaximum de abstracţie şi tind ase dezrobi de timpul şi spaţiulcontingenţial, poartă mai limpede

şi mai viu, pecetea comprehensiunii. Cât despre parametrii ştiinţifici ai artei

dirijorale, cercetătorului lor i s-ar putea deschide uncâmp analitic de o infinită nuanţă dacă va recurgela următoarea aserţiune a lui Paul Klee: „nimeni nupoate afirma că arborele îşi produce coroana dupăchipul rădăcinilor sale. Între partea superioară şicea inferioară nu e vorba de simetria unei perfecteoglindiri. Doar energiile rădăcinilor pulsează plenarîn fiecare ramură, iar codul genetic al întregii plantestă în sămânţă”.

(Continuare în pag. 2)


2

Despărţiri


Cetate şi agora(Urmare din pag. 1)

La fel, dirijatul, cu siguranţă că ascunde un imenstravaliu de cercetare a partiturii supuse restituirii, dar esteforjat, furnizat şi preţuit, în ultimă instanţă, de forţatalentului. Restul ţine de ipostaza dirijorului-cercetătoridentificată cu aceea de dispecer al întrebărilorfundamentale legate de ceea ce reprezintă arta dirijorală

în lumea noastră brăzdată de o copioasă inerţie oriignoranţă. Iar atunci când interogaţiile sunt pertinente, elese vor conjuga graţie unei posibile morale comune,întâlnită, de altfel, şi în Die chassidischen Bücher deMartin Buber: ca să găseşti un nucleu de autenticitate,precum şi comorile locului tău, trebuie mai întâi să-ţipărăseşti vatra, fie şi doar printr-un excurs teoretic.

Şi numai după un asemenea istovitor ocol veiînţelege adevăratul chip al tărâmului de unde ai plecat.Astfel, nu numai interpretarea dirijorală are ceva de aflatde la cercetarea ei interdisciplinară, ci şi cercetarea însăşipoate fi influenţată de avatarurile artei dirijorale.

Radu Paladi – o evocare

Dan DEDIU

Când l-am cunoscut eu, lasfârşitul anilor ’80, Radu Paladiavea deja părul alb. Îmi eraoarecum frică de el, dar mi-am datseama că el mă simpatiza, pentrucă mă auzise cântând la pian. PrinValentina, m-am apropiat de familiaPaladi şi am început să-l cunoscmai bine. Semăna cu Merlin, magulsaxon, şi avea cu siguranţă un darexcepţional al comunicării non-verbale. Înţelegeai fără prea multecuvinte ce vroia. Dacă nuînţelegeai, însemna că nu eşti dotatcu ce trebuie. Cu interpreţii pieselorsale lucra până la epuizare,aruncându-se total în vâltoareamuzicii şi dăruindu-se fără sfialătrăirilor ei. Credea cu tărie într-unsingur adevăr, fie el al muzicii, fie alvieţii.

De multe ori, îmi făceaplăcere atunci când îl zăream pestradă, cu mersu-i sprinţar, tineresc,aplecat puţin în faţă şi mereupreocupat, cu o urgenţă torenţială îngânduri şi simţiri. Mi se părea că e oflacără albă, cu coama de părleonin ce întotdeauna îi era marcadistinctivă. Ne mai întâlneam laconcerte sau la Uniune şi nu eranevoie de niciun cuvânt. Măstrângea de braţ, într-un fel anume,tremurător, gest care transmitea unamestec de recunoaştere, bineţe,confirmare şi încuviinţare.

N-am cunoscut pe nimenialtcineva care să fie un mai bunbarometru al talentului muzical.

Asemenea unui seismograf, imediatînregistra cele mai fine nuanţe aleunei muzici. Totodată, standardeleestetice îi erau extrem de înalte şinu îi intrai în voie prea uşor.Capricios şi intransigent, rareorilăuda. De cele mai multe ori preferasă tacă, încuindu-te în afaragândurilor sale. Nu l-am auzitniciodată spunând vreun cuvânt decomplezenţă. Ştia unde e adevărul

şi profunzimea. Le cunoştea sălaşulşi cotloanele. Când se întâlnea cucineva în acelaşi gând, spunea doaratât: “Păi da!”, însoţind afirmaţia cuun gest categoric.

I-am admirat lucrările, felulîn care erau croite, darul melodic,dar mai cu seamă un anumit fel dea “sări” în traseul muzical.Asemenea unei felinecomponistice, Radu Paladi simţeacând trebuie să atace ascultătorul,

să-l apuce de grumaz şi să-l ducă învizuina sa de cleştar, unde-lîntâmpina o muzică frumoasă şipură. El a intuit şi a aplicat cumaximă acurateţe adevărul desprecompozitor ca prădător de imaginisonore, şi l-a transpus cu curaj înmelodii, armonii şi ritmuri. Muzicasa, mereu imprevizibilă, poartămarca unui imens talent, de labijuteriile pentru pian solo la

capodoperele muzicii corale(precum vertiginosul şienergicul Dar de nuntă), dela zglobiul Cvartet de coardeşi elegiacele cântece peversuri de Eminescu, lamonumentalul şi fascinantulConcert pentru pian şiorchestră.

Am avut posibilitateade a-i programa şi cântaCvintetul pentru suflători,lucrare care a zăcut în sertarani de-a rândul. Şi asta, prinbunătatea şi supraveghereaangelică a doamnei Paladi,care a reuşit să smulgăbucata de aur muzical desub aripa grifonului şi să ne-o împrumute pentru a oarăta lumii.

Ne-am despărţit de opersoană, o personalitate şi

un personaj. În clubul misterios algeniilor muzicale, Radu Paladi afost – iată destinul unui nume! - unpaladin, un cavaler în armurăstrălucitoare. A plecat într-un stilmozartian, rapid şi pe neaşteptate,exact ca şi muzica lui. Mi-l imaginezdincolo, întâlnindu-se în gând cunoi, cei care l-au cunoscut, privindu-ne stăruitor şi spunându-ne cu ovoce subţire: „Păi da!”.

Foto

: Mih

ai C

osm

a


3

Săptămâna Muzicii Noi


Marginalii la un Festival

Dan BUCIU

Încheiată recent, Săptămâna Internaţională aMuzicii Noi a adăugat o nouă filă acestui Festival detradiţie (ediţia 23), acestei sărbători a muzicii noi,manifestare născută în 1990 la iniţiativacompozitorului Ştefan Niculescu, un adevărat corifeual muzicii noi româneşti. Având deja în spate o istorieproprie, Festivalul a traversat trasee sinuoase înfuncţie de ideile directorilorartistici care au patronatunele sau altele dintre ediţii.

Ediţia actuală amizat pe o echipă tânărăcondusă de un director învârstă şi rezultatele s-aureflectat într-un conceptgeneral echilibrat, existândo balanţă evidentă întrevalorile deja consacrate aleacestei muzici noi şitendinţele muzicale celemai recente, materializateîn lucrări ale celor mai tinerişi mai îndrăzneţi creatori.Repertoriul a fost alcătuitplecând de la accepţiuneadata noţiunii de MuzicăNouă: lucrări create după1950, altfel spus odată culansarea Avangardei vest-europene (serialismulintegral, muzica concretă şi apoi cea electronicăetc…).

Cei care au conceput Festivalul nu şi-aupropus o restituire muzeală a tot ceea ce a fost, plusceea ce se petrece acum; s-a operat o selecţie denume şi opusuri muzicale considerate a fi de valoaredin a doua jumătate a secolului XX la care s-aadăugat contribuţia contemporaneităţii (secolul XXI).S-a mizat, într-o măsură aproximativ egală, pe creaţiaeuropeană (şi mondială) şi pe cea românească. Nuvom furniza aici statistici (le veţi găsi pe site-ulSIMN2013, in remarcabilul film-sinteză al festivaluluirealizat cu virtuozitate şi profesionalism de VirgilOprina); important era faptul că aceste lucrări trebuiauinterpretate cât mai bine pentru a ajunge „intacte” ladestinatar, acel public care continuă, din păcate să fierezervat faţă de această muzică. Credem cădezideratul interpretativ a fost realizat, întrucât

manifestările muzicale (cu o regretabilă excepţie,prestaţia îndoielnică a corului pregătit de DanielJinga) au fost situate de la nivelul de „bine” în sus! Nupuţine dintre ele s-au plasat, ca nivel interpretativ, lasuperlativ, şi aş menţiona dintre acestea recitalul deflaut al italianului Mario Caroli, concertul cameral alformaţiei patronată de Dan Dediu, „Profil” (dirijorGabriel Bebeşelea), recitalul pianiştilor AndreiTănăsescu şi Mihai Măniceanu, concertul corului„Preludiu” dirijat de Voicu Enăchescu, concertulansamblului Icon Arts (dirijor Gabriel Bebeşelea),recitalul de lied Bianca şi Remus Manoleanu,concertele de excepţie ale formaţiilor Radio –Orchestra de Cameră dirijata de Gheorghe Costin,solişti Ladislau Csendes şi Ema Geamanu şiOrchestra Naţională dirijată de Tiberiu Soare, solişti

Zygmunt Krauze şi IustinianZetea împreună cu CorulAcademic Radio pregătit deDan Mihai Goia, la care s-aalăturat marea surpriză aFestivalului, OrchestraFilarmonica din Piteşti(remarcabilă prestaţie!)condusă de Jin Wang şiavând ca solişti pe RalucaStratulat, Luminiţa Burcă,Andreea Timiraş, MihaiRitivoiu, Tina Munteanu şiValentin Vasiliu, recitalul luiAlexandru Matei şi alformaţiei sale Game. Seadaugă excelentele prestaţiiale lui Eusebiu şi IonuţŞtefănescu, EmilVişenescu, Vlaicu Golcea şiformaţia sa de Electrojazz,SeduCant şi SonoMania

(dirijor Lucian Beschiu), Cvartetul „Florilegium”.Evenimentele muzicale care au adus elementeexperimentale sau manifestări artistice multimedia augăsit o gazdă bună în Studioul de Operă şi Multimediaal UNMB, iar asistenţa tehnică a fost asigurată înexcelente condiţii (audio şi video) de adevăraţiprofesionişti în frunte cu Cătălin Creţu.

O pată de culoare a constituit-o Instalaţia-fantezie şi performance multimedia a lui Irinel Anghelde la Reef Aquarium, iar spectacolul imaginat deMihaela Vosganian (excepţională regia lui AlexanderHausvater), pe scena Operei Naţionale din Bucureştis-a constituit într-o prezenţă insolită. Contribuţia ONBs-a materializat şi intr-o reprezentaţie pe care deja amapreciat-o la premieră, opera „O scrisoare pierdută”de Dan Dediu, lucrare absolut remarcabilă.

Dintre numeroşii compozitori prezenţi pe afişaş aminti câţiva: D Dediu, Diana Rotaru, D.Gheorghiu, S. Sciarrino, K. Saariaho, Doina Rotaru,

Dan Buciu, Adrian Iorgulescu, Dan Dediu


4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 6 � Iunie 2013

Săptămâna Muzicii NoiC. Ţăranu, Ulpiu Vlad, G. Kurtag, V. Munteanu, C.Lolea, C. Basica, K. Stochhausen, C. Miereanu, H.Gorecki, A. Tănăsescu, I. Odăgescu, S. Toduţă, T.Jarda, V. Spătărelu, R. Twardowski, T. Olah, G. Scelsi,J. Yuasa, A. Vieru, M. Marbe, S. Androne, M.Măniceanu, V. Maistorovici, P. Bentoiu, T. Grigoriu,Valentin Gheorghiu, W. Lutoslavski, W. Rihm, L. Berio,O. Messiaen, T. Takemitsu, M. Moldovan, D.Capoianu, Paul Constantinescu,Jin Wang, C. Silvestri, A. Stroe,Dan Constantinescu, A.Schinttke, C. Ioachimescu, O.Nemescu, Y. Xenakis, A. Pop, V.Dinescu L. Dănceanu, A.Iorgulescu, Z. Krauze, Ş.Niculescu.

Agenda SIMN 2013 ainclus şi un prestigios SimpozionInternaţional consacratcompozitorilor PaulConstantinescu şi ConstantinSilvestri (impecabil organizat deOlguţa Lupu cu concursulValentinei Sandu Dediu), oceremonie de investire a cunoscutului compozitor şipianist polonez Zygmunt Krauze cu titlul de D.H.C. alUniversităţii Naţionale de Muzică din Bucuresti

(UNMB), urmată de o conferinţă a distinsului muzician,o lansare de CD al Anei Szilagyi din Austria (aprezentat Lavinia Coman), precum şi deschidereaoficială a Centrului de Informare Muzicală dinRomânia.

Manifestările SIMN nu s-au oprit însă aici:organizatorii au lansat în toată ţara invitaţia de a serealiza concerte şi recitaluri în parteneriat cu SIMN2013 în perioada desfăşurării Festivalului-25-31 mai,iar răspunsurile afirmative au depăşit cele maioptimiste aşteptări. În Bucureşti ne-au onorat cuparticiparea Filarmonica „George Enescu” care ainclus în programul concertului din 31 mai dirijat de

distinsul maestru Horia Andreescu un opus semnatWolfgang Rihm şi corul „Madrigal” (dirijori SabinPăutza şi Veronica Bojescu) - cu un program integralromânesc. Cu concerte şi recitaluri dedicate integralsau parţial perioadei de creaţie pe care s-a concentratatenţia SIMN 2013 au participat Filarmonicile din Iaşi,Botoşani şi Bacău (mulţumiri direcţiunilor şisecretariatelor muzicale) şi Universitatea de Arte

„George Enescu” din Iaşi. Pentru Moldova mulţumiricălduroase colegului Viorel Munteanu care a adunatatâţia „plăieşi” muzicali sub Flamura SIMN 2013! Aufost prezente şi Filarmonicile din Ploieşti (mulţumiriRadu Postavaru şi Cornel Irimia), Râmnicu Vâlcea(mulţumiri Mihai Ştefănescu şi UNMB care a furnizatspectacolul „Peter Pan” de Laurenţiu Profeta), Tg.Mureş (mulţumiri d-lui director Vasile Cazan), Cluj-Napoca (mulţumiri d-lui Adrian Pop şi conduceriiFilarmonicii), Arad (mulţumiri d-lui director AlinVacean). precum şi Cvartetul „Gaudeamus” dinBraşov. Mulţumiri speciale se cuvin d-nei VeronicaDemenescu, conf.univ.dr. la Universitatea de Vest dinTimişoara care a organizat exemplar două concerte decameră (unul în colaborare cu Colegiul Ion Vidu) şi aînlesnit şi programarea unei lucrări de S. Păutza laFilarmonică (mulţumim şi direcţiunii), plus o lansare decarte.

Le mulţumim tuturor acestor muzicieni care,complet dezinteresaţi financiar, au acceptat să ni sealăture în ideea nobilă de a susţine muzica nouă,muzica zilelor noastre.

Sigur că un astfel de eveniment de anvergurăinternaţională avea nevoie de o susţinere financiarăcorespunzătoare; pentru că SIMN 2013 să nu fie decâtun simplu proiect pe hârtie, ci o realitate vie a fostnevoie atât de contribuţia organizatorică, dar şi de ceafinanciară a UCMR, la care s-au adăugatpermanentele demersuri făcute de d-l preşedinteAdrian Iorgulescu de a atrage şi alte fonduri necesare.Peste 50% din acestea au fost alocate de MinisterulCulturii, esenţial in această ecuaţie a sponsorilor.Lucrurile însă nu s-ar fi putut desfăşura la acest nivel

Constantin Silvestri

Zygmunt Krauze


5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 6 � Iunie 2013

Săptămâna Muzicii Noifără generosul suport financiar al Primăriei Sectorului1 Bucureşti, d-l primar Andrei Chiliman arătându-seatent şi la componenta culturală a zonei Capitalei pecare o păstoreşte (şi în care se află şi UniuneaCompozitorilor şi Muzicologilor din România).

Gratitudinea organizatorilor vizează şiSocietatea Română de Radiodifuziune, co-producătoral evenimentului, d-nei Oltea Şerban Pârâucuvenindu-i-se mulţumiri speciale. Prestaţiileformaţiilor muzicale Radio (Orchestra Simfonică,Corul Academic şi Orchestra de Cameră), precum şi

dirijorii (Tiberiu Soare şi Dan Mihai Goia) au atins unnivel superlativ.

O excelentă cooperare am realizat cu InstitutulPolonez, Goethe Institut şi British Council, precum şicu Centrul Naţional de Artă„Tinerimea Româna” (director VoicuEnăchescu) şi Uniunea de CreaţieInterpretativă a Muzicienilor dinRomânia (Sebastian Gheorghiu).D-lui director Jean Dumitraşcu(Filarmonica din Piteşti) îi datorămun Mulţumesc cu majusculă!

La loc de frunte s-a situatsprijinul substanţial oferit deUniversitatea Naţională de MuzicăBucureşti şi cel al Operei NaţionaleBucureşti (precum şi aportulTeatrului Naţional de Operetă „IonDacian” din Bucureşti), cucontribuţii majore la bunadesfăşurare a SIMN 2013 (DanDediu, Răzvan Dincă). ExcesMusic, Fundaţia Constant ART,Hotel Lev’Or, Muzeul ŢăranuluiRomân şi Reef Aquarium auparticipat la eforturile generale.

Susţinerea media a fost realizată de Radio RomâniaCultural şi Radio România Muzical, Dilema Veche, No.14 PlusMinus-Contemporary Music Journal’. Amintimşi sprijinul oferit de Arhidieceza Romano-CatolicăBucureşti şi de ARFA.

O impresionantă lista de nume (şi câte nulipsesc!), de instituţii, care au pus umărul la o reuşităpe care trebuie să o certifice (sau nu!) cei care au fostîn sălile de concert.

O listă care se încheie cu comitetul deorganizare din care menţionez câteva nume: Alice

Tacu, Lucian Beschiu, DanielUruc, Veronica Anghelescu,Adrian Buciu (Directorexecutiv), Cristina Uruc(Manager general de proiect)şi cel care semnează acesterânduri, în calitate de Directorartistic.

Pentru toţi (public,creatori, interpreţi,organizatori) a fost (credem) oexperienţă interesantă, dificilăşi, sperăm productivă. Amascultat multă muzică bună,foarte bine cântată, amdescoperit şi redescoperit noitrasee, am cunoscut talente,poate am avut şi decepţii.Suntem încă foarte aproape deeveniment, peste un timp vomdecanta mai uşor impresiile.

Încheiem dorind un traseu ascendent ediţiei 24 careîncepe de la 1 iunie a.c. Drum bun SIMN 2014!

Dan Mihai Goia

Irinel Anghel




Creaţia simfonicăa compozitorilor

ieşeni la Filarmonica de Stat „Moldova”

Laura VASILIU

Concertul simfonic programat la Iaşi (31 mai) înSăptămâna Internaţională a Muzicii Noi – manifestarede notorietate a breslei muzicale româneşti – a avutdouă avantaje majore: un program unitar, exclusiv demuzică ieşeană - un dirijor profesionist şi entuziast:Adrian Morar (Opera Română din Cluj-Napoca). Arezultat un concert de ţinută, emblematic pentru istoriarecentă a creaţiei naţionale.

Muzica produsă de compozitorii ce auactivat/activează la Iaşi s-ainterpretat mai mult în ultimii ani,odată cu reluarea FestivaluluiMuzicii Româneşti (începând cuediţia a XI-a, 2007), dar unconcert integral al generaţieimature, cunoscută sub numelede Şcoala de compoziţieieşeană, nu a fost pe afişe pânăîn prezent. Concertul din 31 maia evidenţiat astfel multiplele firecare leagă gruparea celor maiimportanţi creatori ieşeni –Vasile Spătărelu, Anton Zeman,Sabin Păutza, Viorel Munteanuşi Cristian Misievici - percepuţi şicomentaţi de regulă caindividualităţi componistice incomparabile. A fost o bunăocazie de a conştientiza şi corespondenţele stilistice cuansamblu de opţiuni componistice româneşti, ţinândcont de faptul că primii trei au fost formaţi laconservatorul bucureştean. Vom reveni cu uneleconsideraţii după prezentarea lucrărilor din program.

Izvoade I de Anton Zeman – reputat muzician,inegalabil profesor de armonie a conservatorului ieşean- este o valorificare intens imaginativă a relaţiei dintremonodia liberă, solistică şi suprafeţe sonore texturalecu efect global. Raportul/alternanţa dintre concreteţeamelodică şi sonoritatea ambiguă a masei sonorecreează un joc, o tensiune/aşteptare susţinută decreativitatea timbrală şi structurarea temporalităţii, aformei O lucrare împlinită, reuşită ca efect artistic,compusă în 1970, la începutul avangardei româneşti, înmod sigur o întâietate în componistica ieşeană. Dacă laprima audiţie, realizată de Ion Baciu în 1971, sepercepea autenticitatea expresiei româneşti, acum,după patru decenii, descoperim modernitateacreatoare, neuzată de timp.

Epitaf, 1989 este ultima lucrare simfonicăsemnată de Vasile Spătărelu, versiune finală din anul2002 a lucrării Pro memoria – Meditaţii la Enescu III(1996). Structura liberă, poematică este servită de odramaturgie naturală, un complex de acumulare şidetentă tensional-sonoră exprimată la nivelul fiecăruiparametru, de la progresia agogică la densitateaorchestrală. „Împrumuturile” enesciene nu sunt lavedere, doar libertateapulsaţiei şi gradaţia sonorălentă amintesc de respiraţiaamplă a formei referenţiale.Împlinirea lucrării prinintonarea-prelucrarea imnuluibizantin „Lumină lină” arevaloarea unei sublimări, aunei înălţări spirituale, creatăşi de interpretarea orchestreiFilarmonicii „Moldova” subbagheta lui Adrian Morar.Maestru al artei corale, VasileSpătărelu transpune în

poemul simfonic Epitaf 1989 idealul său desonoritate-pastă şi de curgere/devenire întimp, valorificând într-un mod subliniat artistictoate tehnicile/sintaxele plurivocaleexperimentate de componistica deceniiloranterioare dar rămânând fidel gândirii modale(model fiind, Anatol Vieru) şi subtilităţii sonorea profilului simfonic.

Simfonia Glossă de Viorel Munteanueste cu siguranţă cea mai cunoscută dintrelucrările simfonice ale Iaşului muzical,prezentă constant pe scenele româneşti înultimii 10 ani (după p.a. din 2002) şi astfelintrată în conştiinţa-memoria publiculuispecialist, poate şi a melomanilor. Gravitateaadevărului ultim, expus într-un stil sobru-d e c l a m a t i v ,

imaginea de ansamblu aglossei, poezie şisimfonie, simbolică şiirepetabilă, a fost pusă învaloare încă o dată prinexecuţia dedicată acorului, a orchestrei, atenorului MarianSomeşan, a cărui vocecaldă şi strălucitoare (înacelaşi timp) a umanizatmesajul ultimativ alpoeziei, interogaţiafilozofică din sferele reci.

Cu Jocuri I deSabin Păutza (în debutul părţii a doua a concertului) ne-am reîntors în timp (1976), redescoperind o altă opţiunestilistică a anilor 70 - de valorificare orchestral-componistică a citatului folcloric românesc. Cu toate căne aflăm în zorii creaţiei lui Sabin Păutza ce continuăprin ciclul Jocuri (ajuns în prezent la numărul IX) una

Adrian Morar

Vasile Spătărelu

Viorel Munteanu



Săptămâna Muzicii Noidintre direcţiile generaţiei sale(reperul principal îl poate oferi creaţialui Corneliu Dan Georgescu), cu toatecă lucrarea dezvăluie una dintremultiplele faţete de expresie muzicalăa autorului, Jocuri I a bucuratauditoriul prin prospeţimea expresieişi perfecţiunea formală. Ambianţasonoră a jocurilor, cu sugestia defluiere şi buciume realizată prinflageolette ale întregului ansamblu decoarde va inspira destule lucrări alecolegilor ieşeni.

„Lamentaţie şi descătuşare”,partea a III-a din Simfonia De naturapoesis de Cristian Misievici (1989) seconstituie ca dramă vocal-simfonicăce apelează la surse folclorice avândcaracter funebru. Atât configurareaexpresiei de libertate-aleatorism ainterpretării corale (prin poliritmie,politempie, heterofonie) cât şi

impresionanta „descătuşare” printr-oacumulare gradată avocilor/timbrelor/intensităţilor, asemnalelor sonore ostinateconstruind o amplă polifonie demasă, sunt semnele unui moment deîmplinire creatoare, o culminaţie aintensităţii inspiraţiei, a tehnicităţiicomponistice.

Care ar fi intersecţiile stilisticeale celor cinci lucrări/compozitori?Pentru început, se profilează douăgrupări:

1. Vasile Spătărelu – ViorelMunteanu, comparabili la nivelulparametrului intonaţional (aceeaşitehnică modală, referinţe stilisticecomune - enesciană, bizantină – aiciavem în vedere şi o altă lucrare

celebră, poemul „Glasurile Putnei”) şia tehnicii polifonice prioritartradiţionale;

2. Anton Zeman - CristianMisievici, uniţi prin tehnica texturilororchestrale, prin abstractizareaimaginii muzicale vs concreteţeareferinţei folclorice.

Sabin Păutza, cel din Jocuri Inu poate fi asociat în peisajulcomponistic de la Iaşi, dar cumprecizam mai sus, oferă imaginisonore cu soluţiile lor tehnice,valorificate ulterior în partituri de altăfactură estetică.

Gândindu-ne la devenireaŞcolii de compoziţie ieşeană,constatăm la Cristian Misievici (celmai tânăr exponent al grupării dinconcertul comentat) o sintezăpersonală exemplară. Dacă printehnica plurivocală a sonorităţiiglobale continuă linia deschisă deAnton Zeman cu două deceniiînainte, cucerind o complexitate şi oforţă dramatică sporită, prinordonarea intonaţiei, în bazamodalismului geometrizat, Misievicieste un demn urmaş al profesoruluisău de compoziţie, Vasile Spătărelu,asociindu-se astfel şi cu ViorelMunteanu.

Remarcăm în final acurateţeaexecuţiei tuturor partiturilor prinefortul de preţuit al orchestrei şi alcorului Filarmonicii de Stat „Moldova”(dirijorul formaţiei corale, DoruMorariu), interpretare ce au suplinit,în măsura posibilului, avatarurileacustice ale spaţiului de concert de laTeatrul „Luceafărul”.

Cvartetul declarineteOrpheus

Loredana IAŢEŞEN

Cu ocazia FestivaluluiSăptămâna Internaţională a MuziciiNoi, în spaţiul muzical ieşean au avutloc două evenimente: Recitalulformaţiei de clarinete Orpheus şiConcertul vocal-simfonic dirijat deAdrian Morar. Am ascultat cuprioritate compoziţii autohtoneaparţinând mai multor generaţii decreatori, în stiluri şi genuri diverse.

Recitalul de joi, 30 mai,susţinut în sala Eduard Caudella deAnsamblul de clarinete Orpheus areunit câteva opus-uri din arealulsonor contemporan universal şiromânesc, fie prime audiţii absolute,fie lucrări consacrate, aparţinând unorcreatori aflaţi în etape diferite alecarierei: Ciprian Ion, BrianFerneyhough, Leonard Dumitriu,Satoshi Yagisawa, Roxana Pepelea,Bogdan Chiroşcă, Romeo Cosma.

Ansamblul de clarineteOrpheus nu se află la prima apariţie,este o formaţie renumită, înfiinţatăîncă din anul 2000 de către profesorulşi clarinetistul Doru Albu alături destudenţii săi din acea perioadă.Actualmente, această formaţie estealcătuită din: Doru Albu (clarinet),Daniel Paicu (clarinet bas), BogdanConstantin (clarinet, clarinet alto,saxofon) şi Bogdan Irina (clarinet).Activitatea artistică a membrilorcvartetului este remarcabilă. Auparticipat la Festivalul InternaţionalEUROTREF – Germania, ediţiile din2005 şi 2008. Au susţinut recitaluri înGermania, Italia, Republica Moldova,turnee individuale sau de grup înJaponia, Ucraina, Tunisia, Austria,Franţa, Belgia, Olanda. Mentorulformaţiei, prof. univ. dr. Doru Albu,implicat şi în organizarea celor treiediţii ale Festivalului Internaţional deClarinet şi Saxofon, Iaşi, 2011, 2012 şi2013, este un profesor de excepţiecare îndrumă cu pasiune studenţii înabordarea unor partituri în stiluridiferite, preocupându-se mai ales depromovarea repertoriuluicontemporan.

(Continuare în pag. 8)

Sabin Păutza

Cristian Misievici




Cvartetul declarinete Orpheus

(Urmare din pag. 7)

Deşi lucrările audiate aureprezentat răspunsuri sonore variate aleunor individualităţi creatoare, amobservat şi elemente comune, cecontribuie la ideea de unitate îndiversitate a muzicii contemporane. Mărefer la inserţiile sau sugestiile evidentfolclorice, ori la creareaunui folclor imaginar, lascriitura neomodală, lavalorificarea posibilităţilortehnice şi expresive aleinstrumentului, undecompozitorii nu pierd dinvedere concepteleesenţiale de melodie sauarmonie, şi nu în ultimulrând, la echilibrul dintretradiţie şi modernitate.

În comentariul desprestilul şi limbajul creaţiiloraudiate, am avut în vedereposibile clasificări alelucrărilor, comparaţii saudiferenţieri, în funcţie deapartenenţa compozitorilorla o anumită generaţie, stil sau orientare,iar în cazul creatorilor ieşeni, am remarcatpredilecţia pentru asocieri sau sintezestilistice, realizate în maniere personale.Este cazul tinerilor creatori ieşeni,Ciprian Ion şi Bogdan Chiroşcă,sensibili, talentaţi, care deşi sunt douătemperamente artistice contrastante, aupropus publicului lucrări bine construite,accesibile, cu sonorităţi originale, ce ne-au trimis cu gândul la zone stilistice deinspiraţie, încadrate între Postromantismşi Neoclasicism.

Spre deosebire de Cvartetul declarinete op.9, semnat de Ciprian Ion, olucrare cu sonoritate tradiţională,predilect consonantă, conceputămonopartit din juxtapunerea mai multorsecţiuni contrastante, legate însă decirculaţia motivelor, Nocturnă pentru treiclarinete, de Bogdan Chiroşcă este unopus a cărui tensiune se acumuleazătreptat, prin adiţionare de planuri, într-oscriitură intens cromatizată.

În continuare, ne-a atras atenţiauniversul sonor diferit a compozitoruluiBrian Ferneyhough, unul dintremuzicienii englezi de succes, dingeneraţia anilor 70. Autentic promotor alpostmodernismului, Brian Ferneyhoughpledează pentru noul tonalism şi nouasimplitate prin revalorificarea sistemului şia relaţiilor tonale, a stilurilor tradiţionaleeuropene, a unor modele arhetipale,prezente în toate timpurile şi spaţiile -pentru a contrabalansa, în viziunea lui,complexitatea muzicii contemporane.Este cazul Sonatinei interpretată la Iaşi,

o lucrare compusă în 1966, tradiţionalăsub aspectul construcţiei sonore generale(mă refer la succesiunea celor trei mişcăricontrastante, la valorificarea limbajuluitono-modal, la relaţia cu muzica de gencompusă de Edward Elgar sau BenjaminBritten). Sonatina s-a evidenţiat princaracterul ludic, impresia generală creatăfiind aceea de ironie la adresamodernităţii, dar nu au lipsit aluzii lasonorităţi pastorale sau ecouri ale unorcreaţii clasico-romantice ce au precedatsecolul XX. O ambianţă muzicalăasemănătoare am regăsit şi într-un mediu

cultural diferit, la SatoshiYagisawa, unul dintre ceimai tineri compozitorijaponezi contemporani,deosebit de inspirat.Chignon, o lucrarerecentă, din 2010, ne-asurprins prin importanţaacordată elementului ludicdin zona divertismentului,unde parametrul ritmic areun rol predominant înconstrucţia dramaturgiei,şi prin virtuozitateascriiturii, ce a presupus dinpartea interpreţilor forţă desusţinere şi capacitate deomogenizare specială.

Revenind lamuzica autohtonă, s-au impus în atenţiapublicului doi creatori din generaţia anilor‘80, Leonard Dumitriu şi RoxanaPepelea, deosebiţi ca surse de inspiraţieşi ca valorificare aunor modalităţi deexpresie sonoră.Leonard Dumitriune-a dezvălui prinRetro ClarinetQuartet o atitudinestilistică surprin-zătoare pentru unautor deschis, înm a j o r i t a t e alucrărilor, cătreinovaţie. Lucrareadedicată tatălui său,profesorul de clarinet Vasile Dumitriu,dovedeşte o întoarcere clară latradiţionalismul structurii, prin apelul laforme bine definite în desfăşurarea celortrei secţiuni (partea I - sonată; partea a II-a - passacaglia, partea a III-a rondo-sonată). Mai mult decât atât, compozitorulrealizează printr-o scriitură neomodală oexpresie sonoră particulară pentru fiecaremişcare, de la austeritatea primei părţi,prin accentuarea cromatismului, înmomente de acumulare, la caracterulmeditativ al secţiunii secunde, bineconstruită armonic şi contrapunctic, cuintervalică aspră ce ne aminteşte de PaulHindemith, până la virtuozitatea tehnicădin final. Cu meşteşugul maturităţiicomponistice, Leonard Dumitriu ştie săvalorifice posibilităţilor tehnice şiexpresive ale clarinetului, în multiplele

sale ipostaze. Din creaţia Roxanei Pepelea am

audiat Rezonanţe pentru cvartet declarinete (2013), lucrare evidenţiată debogăţia indicaţiilor dinamice şi agogice,prin dinamismul metro-ritmic - elementevalorificate pe un fond structuraltradiţional (succesiunea de patru secţiuniîn care se asociază intonaţii de doină,baladă şi bocet, până la crearea unuifolclor imaginar), într-un limbaj neomodal.Caracterul variaţional al expunerilortematice este evident, până la apropiereade finalul lucrării, unde, prin valorificareaunor subtile efecte de heterofonie şi prinrevenirea la spiritul doinei, de dataaceasta transformat de manieraimprovizatorică accentuată, suntemconduşi realmente la justificarea sonoră atitlului.

Recitalul s-a încheiat cu multaşteptata Fantezie pentru cvartet declarinete, de Romeo Cozma, tot o lucrarede ultimă oră, de mare efect şi cu unpronunţat caracter improvizatoric.Denumirea secţiunilor componente -Ecouri, Dans ritual, Orient Express -sugerează existenţa mai multor zonestilistice contrastante, ipostaze diferite desonoritate în care se întrepătrund intonaţiijazzistice cu cele de folclor imaginar,întregul edificiu sonor având la bazăfundamentul ritmic de o mare diversitate.Dacă în prima secţiune se configureazămotive semnal, cu trimiteri la ecouri dinzona montană, în a doua mişcare seevidenţiază intonaţii inspirate din muzica

ancestrală a unuicântec de demult,finalul sugereazărealmente o călătorieimaginară cu trenul,într-un ritm trepidantcătre spaţii orientale.

A s c u l t â n daceste lucrărifrumoase, accesibile,inedite în invenţie sausub aspectul asocieriiunor muzici diverse,m-am întrebat: şi

totuşi, în ce a constat unitatea recitalului?Ei bine, prin situarea evidentă a creaţiilorîn matca atât de generoasă aPostmodernismului muzical. Esteevident că majoritatea compozitorilor careau figurat în program au abordat acest stilîn diferite nuanţe: ironie la adresamodernităţii, împăcare cu aceasta îndulcele stil neoclasic, prin fragmentarea şirecompunerea ei în spiritul inovaţieicontrolate, prin reevaluarea anteriorităţiimuzicale printr-un proces personal desinteză, sau, pur şi simplu, adoptând oatitudine relaxată, materializată sonorprin apelul la zona divertismentului -estetica ludicului fiind relevantă înpostmodernism şi acceptată cu aplauzeîn relaţia creator-interpret-public.

Leonard Dumitriu

Romeo Cozma



Vox Maris

Stradivarius, la malul mării

Mariana POPESCU

La sfârşitul lunii mai, am asistat la recitalul plinde magie al tânărului violonist Alexandru Tomescu,care a avut loc chiar în apropierea mării, la Catedrala Sf.Anton (situată în zona peninsulară) – o adevăratălegendă a Constanţei, la care vin să se roage şimusulmanii.

Recitalul se înscrie în Turneul naţional “Bach tobasics”, început in 10 mai a.c., vioara Stradivariusurmând a poposi în lăcaşe de cult catolice sauprotestante, din mai multe oraşe aleţării. Turneul a fost dedicatFundaţiei Hope and Homes forChildren România, o organizaţie ceare ca scop reformarea sistemuluide protecţie a copilului dinRomânia.

După un periplu în 12catedrale la Braşov, Cluj, TârguMureş, Baia Mare, Oradea,Timişoara, Dumbrăveni, Iaşi,Bacău, Constanţa, Piteşti, turneulse va încheia la Catedrala Sf. Iosifdin Bucureşti.

Ideea turneului a pornit încădin luna decembrie 2012, cândAlexandru Tomescu a fostdesemnat ambasador al FundaţieiHope and Homes for Children.

Numele lui AlexandruTomescu are legături vechi cu Constanţa care poate finumit oraşul lansării sale ca interpret încă de la vârstade 9 ani, când a susţinut primul concert, în companiaFilarmonicii din Constanţa. La vârsta de 12 ani, l-amputut admira tot la Constanţa, în Finala Olimpiadei peţară a Liceelor de muzică.

În recenta carte a muzicologului Viorel Cosma –Copii minune ai României (1673 2013) – De la Cantemirşi Enescu până la Lipatti şi Ursuleasa, AlexandruTomescu figurează printre cele 64 de nume de „copiiminune” ai României.

Născut într-o familie de muzicieni: mamaprofesor de vioară, iar regretatul său tată - AdrianTomescu profesor de pian, Alexandru a manifestatinteres pentru muzică încă de la vârsta de 5 ani. Primulprofesor de vioară a fost chiar mama sa - MihaelaTomescu, cu care a pornit studiul viorii, având-o apoi, caprofesor la Liceul de Muzică „George Enescu” dinBucureşti. Au urmat studiile la Conservatorulbucureştean cu renumitul pedagog Ştefan Gheorghiu(1995 - 1999), Southem Methodist University – Dallas(Texas ) cu prof. Eduard Schmieder (2000), ÉcoleSuperieure de Musique - Sion (Elveţia), cu prof. TiborVarga.

A concertat în renumite săli de concerte: Théatredes Champs Elysées - Paris, Carnegie Hall - New York,Metropolitan Arts Centre – Tokio, sub bagheta unordirijori de marcă: Valery Gergiev, Kurt Masur, ChristophEschenbach.

În anul 2007, Alexandru Tomescu a primit vioaraStradivarius Elder – Voicu, construită în anul 1702, careavea să-i devină „cel mai bun prieten” şi cu care colindăţara spre a bucura sufletele iubitorilor de muzică.

Îmi amintesc cu plăcere şi emoţie de faptul căam avut privilegiul să ascult această vioară încă dincopilărie, într-unul dintre primele concerte susţinute deIon Voicu la Filarmonica din Iaşi, la puţină vreme dupăce primise din partea Satului Român, titlul de Artist alPoporului.

În recitalul constănţean, Alexandru Tomescu ainterpretat integrala Partitelor şiSonatelor de J.S. Bach – Bibliavioloniştilor, cum le-a denumit atâtde frumos – interpretul.

Recitalul s-a desfăşurat într-uncadru ideal de audiţie, sunetul vioriiStradivarius înălţându-se în cupolacatedralei, unde s-a creat un punctacustic optim. Şi ce putea fi maipotrivit pentru muzica lui Bach,decât o catedrală, locul în care s-aunăscut şi au fost interpretate înurmă cu aproape trei sute de ani,capodoperele artei baroce. Chiar şiviorile Stradivarius au răsunat maiîntâi, în Catedrale.

Deosebit de inspirată a fostmodalitatea de iluminare în timpulspectacolului. Cele douăreflectoare aşezate pe pardosea,

revărsând o lumină difuză doar pe interpret, restulcadrului fiind într-un semi-întuneric au condus lacrearea unei ambianţă speciale care ne ducea cugândul la concertele din perioada Barocului, care aveauloc la lumina lumânărilor.

Alexandru Tomescu a ajuns la o maturitate îndomeniul artei interpretative: stăpânirea stilului,inteligenţa muzicală, eleganţa frazei, conducerea vocilorîn fugile lui Bach, în care vioara se transformă într-uninstrument polifonic, pasiunea cu care cântă, mergândpână la transfigurare, iată doar câteva din atributeleunei interpretări care îl înscriu pe Alexandru Tomescu îngaleria marilor interpreţi.

Alexandru Tomescu are acele calităţiindispensabile oricărui interpret dăruit muzicii:tenacitatea, profunzimea şi modestia.

Muzica lui Bach a făcut ca auditoriul să reziste laun recital susţinut încontinuu, aproape trei ore.Alexandru Tomescu a demonstrat aşa cum spuneamarele Enescu – că pentru el „Bach este pâinea cea detoate zilele.”

A fost o adevărată seară magică la malul mării,în care J.S. Bach a fost interpretat magistral, deviolonistul Alexandru Tomescu, cu Stradivarius-ul său.



În ţară

Festivalul „C. Porumbescu”

Constantin-Tufan STAN

Sub genericul FestivalulEuropean al Artelor „CiprianPorumbescu”, aflat la cea de-a III-aediţie, la Suceava, vechea Cetatede Scaun a Moldovei, s-a derulat, înmai multe etape, la sfârşitul lunii maişi în prima săptămână din cireşar, ocomplexă suită de manifestăriculturale. După Festivalul-ConcursNaţional de Literatură „Rezonanţeudeştene”, Concursul deInterpretare Instrumentală „Lira deAur” (trofeul a fost atribuitviolonistului Radu Kiş, de laColegiul de Muzică „SigismundToduţă” din Cluj-Napoca) şi

Festivalul Naţional „Video Art”,organizatorii (Consiliul JudeţeanSuceava, prin Centrul Cultural„Bucovina” – director general: PetreHorvat – şi Centrul pentruConservarea şi Promovarea CulturiiTradiţionale – consultant artistic:Carmen Veronica Steiciuc) au oferitmelomanilor un recital cameralextraordinar, în Auditorium „JosephSchmidt” al Universităţii „Ştefan celMare” (protagonişti: violonistulLucian Reuţ şi pianista DoinaGrigore, de la Universitatea de Arte„George Enescu” din Iaşi, cu paginidin creaţia lui J. Haydn, C.Porumbescu, G. Enescu, T. Ciortea,L. Feldman şi D. Bughici).

A doua zi (1 iunie a.c.),Muzeul Memorial „CiprianPorumbescu” a fost amfitrionul unui

Simpozion deMuzicologie dedicatrapsodului din Stupca (la160 de ani de la naştere),în prezenţa descen-denţilor reprezentaţi defamilia Ninei Cionca(nepoata creatoruluioperetei Crai-Nou,autoarea unorconsistente volumebiografice dedicateilustrului său înaintaş). Aususţinut comunicări universitariiVasile Vasile – UniversitateaNaţională de Muzică din Bucureşti(Leca Morariu şi monumentalamonografie închinată lui CiprianPorumbescu), Gabriela Coca –Facultatea de Teologie Reformată aUniversităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (Suportul arhitectonic şitonal al dramaturgiei operetei „Crai-Nou” de Ciprian Porumbescu),Zamfira Dănilă – Universitatea deArte „George Enescu” din Iaşi(„Balada” de Ciprian Porumbescu –creaţie reprezentativă a muziciiculte bucovinene – sec. XIX),Constanţa Cristescu, entuziastul şicompetentul organizator alsimpozionului (consultant artistic laCentrul Cultural „Bucovina” dinSuceava, distinsă cu prestigiosulpremiu „Ciprian Porumbescu” alAcademiei Române în 2001), SeverParaschiv Dumitrache (Altarulmănăstirii Putna) şi Constantin-Tufan Stan (Şcoala Gimnazială deMuzică „Filaret Barbu” din Lugoj),care a conferenţiat despreReceptarea creaţiei lui CiprianPorumbescu în Banat (o mai vechetemă abordată cu decenii în urmăde Virgil Birou), prezentând un setde scrisori inedite din epistolarulIraclie Porumbescu – dr. GeorgeDobrin. Au fost lansate, cu acestprilej, volumul simpozionului (ultimuldin trilogia dedicată făuritoruluioperetei naţionale – CiprianPorumbescu necunoscut –, cărţiapărute la editura suceveanăLidana, în îngrijirea ConstanţeiCristescu), Hore de flori, un tripticpentru voce şi flaut de VioletaDinescu, pe versuri de MagdaIsanos (Editura Muşatinii, Suceava,2013, proiect editorial iniţiat demuzicologa Constanţa Cristescu şipoeta Carmen Veronica Steiciuc),iar în memoria maestruluiConstantin Catrina, regretatuniversitar braşovean, inclus în

programul simpozionului, trecut laDomnul cu doar câteva zile în urmă,cei prezenţi au păstrat un piosmoment de reculegere. MuzicologulConstantin-T. Stan a prezentatauditoriului Monografia muzicală acomunei Belinţ, una dincapodoperele folcloristice ale luiSabin V. Drăgoi, reeditată în toamnaanului 2012, lansată la Belinţ cuprilejul desfăşurării primei ediţii aColocviului Naţional de Folclor„Sabin V. Drăgoi”, după şaptedecenii de la apariţia ediţieiprinceps, cu o substanţialăcontribuţie exegetică semnată defolcloristul Constantin Catrina(alături de studiile datorate luiConstantin-T. Stan, îngrijitorulediţiei, şi lingvistului Simion Dănilă),omagiind, astfel, memoria celuidispărut.

Ca epilog în succesiuneamanifestărilor incluse în calendarulFestivalului European al Artelor,după oficierea unui parastas şi aunui Te Deum la mormântulrapsodului, în cimitirul din preajmabisericii ortodoxe din Stupca (subfaldurile tricolorului care străjuieştelocul de veci, împlinind dorinţatestamentară gravată pe piatrafunerară: „Iar când, fraţilor, m-oiduce/ De la voi şi-o fi să mor,/ Pemormânt atunci să-mi puneţi/Mândrul nostru tricolor”), pe scenaamenajată în curtea MuzeuluiMemorial „Ciprian Porumbescu” şi-au etalat măiestria interpretativă,coregrafică, dar şi frumuseţeaportului străbun Corala„Academica” din CâmpulungMoldovenesc, Ansamblul „Teodor T.Burada” al Universităţii de Arte„George Enescu” din Iaşi,Ansamblul Artistic Profesionist„Ciprian Porumbescu” din Suceava,ansambluri coregrafice şi coralerurale româneşti şi ucrainene dinBucovina istorică.

Violeta Dinescu

Radu Kiş



Concerte sub... lupă

11

Ceaikovski - Nachev / Goiţi

Corina BURA

Cronica artistică a lui 2009 - an care va rămâneîn memoria culturii româneşti prin provocarea adusădeclinului economic de către acel minunat FestivalInternaţional „George Enescu” - se încheia cu o searădestinată creaţiei lui Ceaikovski. Prevestind aceastăiarnă, inspirată parcă din vastitatea câmpurilor ninse alestepei ruse, acelaşi alcătuitor enigmatic al programelorstagiunii bucureştene a repetat subiectul la sala Radio,de această dată avându-i drept protagonişti pe dirijorulbulgar Milen Nachev – invitat permanent ale formaţiilororchestrei şi corului Radio – şi pe binecunoscutul pianistDaniel Goiţi, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţiai şcolii clujene. Concertul s-a deschis cu Uvertura Anul1812, un opus care urma să devină un fel de carte devizită destinată mai multor evenimente, până în cele dinurmă ales pentru inaugurarea Expoziţiei Industriale şiArtistice. Alcătuită dintr-o introducere şi cinci episoade,uvertura se dezvoltă pe baza celor două teme principalecare ilustrează ethosul beligeranţilor, melodii populareruse şi La Marseillaise, încheiate apoteotic cu imnul

imperial, întreaga lucrare găsindu-şi într-un felcorespondenţa în beethovenianul Wellingtons Sieg –Schalcht bei Vittoria. Milen Nachev a imprimat o energiedeosebită fluxului melodic, reliefând în acelaşi timpaccentele stilistice care pun în contrast trăsăturilespirituale specifice celor două naţiuni. A urmat Concertulnr.1 pentru pian şi orchestră, în si bemol minor, laelaborarea căruia Ceaikovski a lucrat în mai multeetape, început la Boston în 1875, ultima revizuire avândloc în 1889. În repertoriul pianistic acesta face legăturaîntre literatura de gen scrisă de Liszt şi Rahmaninov, iarinterpreţii se găsesc în faţa unei lucrări ce surprinde prindinamism, simfonism, mare virtuozitate, bogăţia

procedeelor tehnice servind atât monumentalului cât şiefuziunii şi melodicii generoase. Aceste calităţi s-auregăsit în pianistica lui Daniel Goiţi, artistul căruia îi esteatât de familiar acest sentiment al spaţiului slav, evocatsincer, prin arcuri sonore construite cu mult rafinament

sau prin secţiuni încărcate de strălucire. Prinbisul selectat din Stravinski, Daniel Goiţi abucurat sufletul unul public dispus să înfruntevremea nefavorabilă. Partea a doua aconcertului a menţinut expresia aceleaşiperioade a creaţiei ceaikovskiene, cuSimfonia a IV-a în fa minor terminată în1877. Lucrarea intensifică acele contururi aleideii de Fatum care străbat/e de fapt întreagasa operă. Preocupat în paralel de elaborareaoperei Evghenii Oneghin, corespondenţa cuNadejda von Meck- căreia îi şi dedicăsimfonia - şi mariajul nereuşit, evenimenteleîncep să configureze ideea acelui implacabilcare spulberă aspiraţia spre fericire. MilenNachev a realizat culori orchestrale de mareo diversitate, corespun-zătoare stărilorsufleteşti extrem de fluctuante, narate înacest fa minor plin de semnificaţii: tristeţi fără

ieşire, angoase, aluzii la atitudini decăzute, sentimentenedefi-nite puse în contrast cu teme evocatoare cevamai luminoase, amintiri, stări de melancolie sau calm,generate de bucuriile simple ale vieţii mediului ţărănesc.Epica discursului muzical a fost reliefată prin impunereaunui tempo just, consistenţă sonoră, gesturi de mareprecizie şi o frazare încărcată de expresivitate. Viziuneasa interpretativă s-a evidenţiază printr-o frazareîncărcată forţă expresivă. În prelungirea ultimiloracorduri vom asculta în viitorul apropiat Simfonia a II –aşi Simfonia „Manfred”...

Daniel Goiţi

Milen Nachev



În actualitate

Muzică contemporanăla Budapesta

Sorin LERESCU

Joi, 2 mai 2013, a avut loc la Budapesta, în recentinauguratul Budapest Music Center, unconcert de muzică contemporanăromânească şi maghiară, susţinut de„Componensemble”. Dirijor: Serei Zsolt, unuldintre cei mai importanţi reprezentanţi ai şcoliide compoziţie din Ungaria.

De 5 ani se desfăşoară în capitalamaghiară, în luna mai, ciclul de concerteintitulat „Con Tempo”, iniţiat şi organizat deMR3-Bartók Rádió, Canalul 3 al Radiouluiungar, dedicat muzicii culte.

Organizatorii au ales, pentru primulconcert săptămânal din acest ciclu, şaptelucrări: patru româneşti, în prima audiţie înUngaria, semnate de Ştefan Niculescu(Sincronie I), Ulpiu Vlad (Legenda viselor),Octavian Nemescu (Combinaison en cercles- variante IV), piesa mea, Proportions II, şi treimaghiare, în primă audiţie absolută,aparţinând lui Kedves Csanád (Betweenparallels), Serei Zsolt (Levelek az ismeretlenbe - Inmemoriam Gyöngyösi Zoltán) şi Csapó Gyula (La Reinede Thulé).

Solista lucrării mele, Proportions II, pentru flaut şiansamblu instrumental – scrisă in 2002 pentru Pierre-Yves Artaud şi Ansamblul TRAIECT – , a fost o tânără şifoarte muzicală interpretă: Kiss Agota.

Una din repetiţii a avut loc în Studioul 6 dinclădirea Radioului maghiar, un edificiu de patrimoniu

căruia i s-a adăugat în ultimii ani şi o construcţiemodernă. Studioul respectiv mi s-a părut că aduceîntrucâtva cu Studioul T 8, „Alfred Alessandrescu”, alSocietăţii Române de Radiodifuziune.

Concertul a fost transmis în direct de MR3-BartókRádió, fiecare compozitor si lucrarea respectivă fiindprezentate pe scenă de crainicul Radioului maghiar.Cred că modelul acesta de desfăşurare a unui concertde muzică contemporană ar putea fi preluat şi la noi.

Am fost la Budapesta împreună cu OctavianNemescu, cel care a revenit peste ani, cu nostalgie, înacelaşi Studio 6, arătându-ne programul concertului din

1974. În fotografii apărea alături de TiberiuOlah...

Gazda noastră din capitala Ungariei afost tânărul compozitor Kedves Csanád,născut în România, un foarte activ şi apreciatmuzician din ţara vecină. L-am cunoscut înBucureşti, la ediţia din 2010, a SăptămâniiInternaţionale a Muzicii Noi, când i-am cântatcu TRAIECT lucrarea sa intitulată InsideVolume.

Din păcate, deşi au fost invitaţi,reprezentanţii Institutului Cultural Român dinBudapesta n-au venit la concert. Să fi fost oarede vină adierea unei vacanţe prelungite laînceput de mai?...

Mi-au plăcut foarte mult interpreţiilucrărilor noastre reuniţi în „Compon-ensemble”, formaţie cu o componenţămodulară, condusă cu distincţie decompozitorul şi dirijorul Zsolt Serei. Serioşi,atenţi la detaliile fiecărei partituri, deschişi spre

dialog şi familiarizaţi cu tehnicile interpretativecontemporane, instrumentiştii maghiari m-au convins căîn muzica de azi contează la fel de mult valoarea uneipartituri, dar, în egală măsură, şi cea a interpreţilor săi.

Sorin Lerescu, Serei Zsolt, Kedves Csanád, Octavian Nemescu


ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 6 � Iunie 2013 13

Show

„FoculAnatoliei” sauIstorie în paşi

de dansDoina MOGA

Celebru deja în toată lumea,ansamblul de dans „The Fire ofAnatolia a revenit la Sala Mare aPalatului cu un spectacol incendiar.Foarte asemănător cu cel de acum8 ani de zile când şi-a susţinutspectacolul inaugural primului lorturneu din Estul Europei. Formatădin 90 de balerini profesionişti (70fiind prezenţi pe scenabucureşteană), selecţionaţi din maitoate ţările şi continentele, trupa cunume de foc a reuşit doar în câţivaani să adune în palmaresul eirecorduri la care nici un alt grup degen nu a reuşit să viseze măcar. Şiatunci, ca şi acum, a impresionat.Are şi cu ce!

Aş aminti aici cele 700 despectacole pe tot mapamondul,dintre care două sunt unicate calocaţie: este vorba de cel care a

constituit prima reprezentaţie după2300 de ani de la Teatrul antic dinBodrun, cele câteva găzduite declădirea Parlamentului din China –şi unul, ca număr impresionant deaplaudanţi, respectiv cele 400.000(patru sute de mii) de persoane lareprezentaţia din Ergil; ca şi laimpresionanta garderobă formatădin nu mai puţin de o mie decostume.

Conceput într-un limbajneoclasic combinat sau chiar

adaptat mişcărilor specifice dindansurile tradiţionale de pe toatăpaleta ţării, pigmentat pe ici pe acolocu părţi lirice de dans clasic şimodern, spectacolul a adus pe

scenă istoria Anatoliei cu cele maisemnificative momente ale ei,pornind din mitologie până în zilelenoastre.

M-a impresionat, realmente,modul cum liderul grupei, MustafaErdogan, a reuşit cu ingeniozitate,talent şi imaginaţie să se delimitezede comparaţia ce o declanşează,

aproape automat, cu irlandeziide la „River Dance” sau „Lordof the Dance” folosindcostume glamouroase – înmai toate culorile şicombinaţiile posibile,dominate fiind totuşi de celeale focului cu gama lui de laauriu la roşu incandescent,elegante şi foarte diferite cadesign; un excelent scenariu;un decor rafinat format dintr-

un singur element, respectiv unimens medalion suspendat, undeapăreau figuri umane sau diferiteelemente sculptate din antichitatesau mai noi, în concordanţă sauchiar în „oglindă” cu dansurile îndesfăşurarea lor şi, nu în ultimulrând, muzica, interpretată deprofesionişti, la instrumentetradiţionale sau clasice, scrisăanume pentru spectacol, care prinvarietatea ei (o compilaţie de

lascivitate orientală cu ritmuridiverse şi fericit accentuate)conferă, per ansamblu, o reuşităcombinaţie de mister, nostalgie şiexpresivitate.

Seara de 17 mai rămâne înamintire cu fermecătoare paginidepănate în paşi de dans, cuincandescenţa focului spiritual şivizual.

Am receptat „Focul Anatoliei”ca pe un eveniment, deştept gânditanume pentru zilele noastre, cândatributele esenţiale ale show-uluisunt: grandios, strălucitor,monumental, bogat, adică mega…,dar şi ca pe un spectacol unic, foarteinteresant, cu personalitate, originalprin concepţie şi bun din punct de

vedere coregrafic, mai puţin părţilesolistice lirice, cam subţirele.

Cei care l-au urmărit, cusiguranţă au înţeles de ce ei şi nualţii sunt consemnaţi în atât devânata „Guinness Book of Records”.



În lume

Interviu cu baritonulBogdan Baciu

În 4 aprilie 2013, baritonul Bogdan Baciu ainterpretat partea solistică din lucrarea „Carmina Burana“ deCarl Orff pe scena filarmonicii din Düsseldorf alături desoprana Aisha Tümmler şi de tenorul Raphael Pauss.Absolvent a două Facultăţi opuse, al Facultăţii de Inginerie“Aurel Vlaicu” din Arad şi al Academiei de Muzică „GheorgheDima“ din Cluj-Napoca, Bogdan Baciu şi-a arătat calitateaartistică fiind admirat şi apreciat de către publicul german.

Corina Kiss: Este pentru prima dată cândinterpretezi această cantată profană Carmina Burana?

Bogdan Baciu: Nu este pentru prima oară cândinterpretez partea solistică a baritonului din Carmina Burana.Am cântat-o şi în România, mai exact la Filarmonica dinTârgu Mureş. Debutul meu solistic în acesta lucrare a fostînsă precedat de abordarea ei în Corul Filarmonicii din Arad,unde am activat ca şi corist vreme de patru ani şi undeascultam cu plăcere de fiecare dată părţile solistice şi de cesă nu recunosc, visam ca într-o zi să cânt ca şi solist.

C. K.: Deci să înţeleg că părţile corului ţi-au fostcunoscute atât cu dificultăţile muzicale pe care o cerepartitura, cât şi textuale. Ce poţi spune despre prima strofă,care dealfel se repetă şila sfârşitul lucrări cu obravură impozantă?

B. B.: E bine ştiutdatorită dramatismului şia orchestraţiei bogate, cămotivul primei strofe, caredealtfel se repetă identicîn ultima strofă, reprezintăcoloana sonoră anumeroase filme şireclame de televiziune.De obicei “O Fortuna”este asociată cu situaţiidramatice şi cataclismice.Dramatismul este realizatprin utilizarea uneiorchestre impresionante,cu un număr mare şivariat de instrumente depercuţie. Fortuna, zeiţanorocului în Imperiulroman, este portretizatăca fiind schimbătoareprecum este luna, nestatornică, ridicând pe cineva pe culmisau coborându-l în praf, distrugând omul în sărăcie sau înbunăstare, o formă fără contur …

C. K.: Ce a însemnat pentru tine colaborarea cufilarmonica din Düsseldorf?

B. B.: Am acceptat invitaţia Filarmonicii dinDüsseldorf ca pe o provocare, având în vedere că în ultimulan m-am axat în principal doar pe repertoriul de opera laDOR (Deutsche Oper am Rhein). Fiind o noutate, am căutatsă mă prezint cât mai bine şi să transpun auditoriului cât maiveridic partea scrisă pentru bariton. O altă provocare a fostfaptul că a trebuit să cânt într-o sala de concerte impozantă,aşa cum este Tonhalle din Düsseldorf, care are o capacitatede 2500 de locuri (toate vândute).

C. K.: Provocarea de a cuceri şi captiva atenţia unuipublic nou a fost uşor de realizat?

B. B.: Publicul care merge la Filarmonică este diferitde cel care merge la Operă, aşa că la Tonhalle m-am aflat înfaţa unui public nou. Eu aveam de spus o poveste cât maicredibilă iar publicul avea să primească şi să înţeleagă celespuse de mine. Am simţit publicul foarte cald şi receptiv.Cred că până la urmă am vorbit aceeaşi limbă şi am fost peaceeaşi frecvenţă, judecând după reacţiile şi aplauzelefinale.

C. K.: Carmina Burana este o lucrare scrisă pentrucor mixt, cor de copii şi trei solişti. Ce anume ai apreciat lacolegii tăi, Aisha Tümmler şi Raphael Pauss şi la întregulansamblu?

B. B.: Cu Aisha Tümmler sunt coleg la DeutscheOper am Rhein, iar cu Raphael Pauss am colaborat anultrecut într-o producţie de operă. Pot să spun că din punct devedere profesional şi colegial, avem o relaţie foarte bună,ambii fiind foarte talentaţi, lucru observat şi din prestaţia lorîn Carmina Burana. Cu orchestra sunt destul de familiar,deoarece Düsseldorfer Philarmonie este aceeaşi orchestrăcare activează şi la Deutsche Oper am Rhein. O maresurpriză pentru mine a fost Corul, care m-a impresionat atâtcantitativ cât şi calitativ. Într-un cuvânt, soliştii, corul şiorchestra au fost la înălţime şi au dat dovadă de o mareţinută artistică.

C. K.: Cum a fost colaborarea cu dirijorul LeslieSuganandarajah?

B. B.: Trebuie să spun ca dirijorul LeslieSuganandarajah a dat dovadă de un real profesionalism. M-am simţit foarte bine şi sigur pe parcursul întregului Concert.Nu este lucru uşor să ţii în mână orchestra, corul şi soliştiiconcomitent şi în acelaşi timp toţi să fie împreună. Am simţittot timpul că a fost foarte atent şi receptiv la fiecare respiraţieşi la fiecare intenţie de-a mea, lucruri care pentru un solistînseamnă siguranţă şi relaxare pe scenă.

C. K.: Această lucrare bazată pe melodii şi textemedievale este o lucrare dificilă care cere nu numai o foartemare energie, dar şi o bravură ieşită din comun. Cum ţi-aidozat această sursă de energie având în vedere ca rolulbaritonului este nu numai cel mai dificil dar şi foarte lung?

B. B.: Într-adevăr este o lucrare destul de solicitantăşi foarte complexa pentru bariton. De la cântatul uşor şitenoral în unele părţi, până la dramatismul exploziv din“Estuans interius” şi până la cântatul în falsetto în „Dies, noxet omnia”, vocea trebuie dozată, transformată şi adaptatăconform cerinţelor partiturii. În spatele unei interpretări desucces stă o muncă desfăşurată pe mai multe planuri,începând cu citirea partiturii, punerea în voce, ajustareareflexelor, dezvoltarea memoriei musculare şi până lapronunţia textului, fiind binecunoscut faptul că lucrarea estescrisa în latină, germana medievala şi în provencala veche.

C. K.: Atmosfera piesei este foarte controversată cusubiecte despre natură, dragoste, beţie, de la lirismul naivpână la ironia umorului popular. Poţi să ne spui care au fostsentimentele tale în timpul interpretării?

B. B.: Având în vedere că în lucrare se cântă despreo multitudine de lucruri şi stări, fiecare moment trebuieabordat diferit. În „Omnia sol temperat” am fost un tânărnaiv, îndrăgostit, care vede viaţa în roz şi e puternicinfluenţat de schimbările pe care le aduce venireaprimăverii. În „Estuans interius (Mă mistui în interiorul meu)”îmi dau seama de perenitatea vieţii şi a existenţei, o arie deun puternic dramatism. Urmează cel ce se autodenumeşteAbbate de Cucaniensis, un sfetnic al beţivilor şi adept alpierzaniei, curând victima a depresiei fără întoarcere.Depresia continuă în „Dies, nox et omnia” şi se transformăîn autovictimizare şi nebunie, totul este împotriva mea, nimicnu mă mai bucură şi nimic nu mă poate scoate din starea încare mă aflu.

C. K.: Ziarul local Rheinische Post – Düsseldorf te-a numit „vârful soliştilor cu o virtuozitate de mare clasă”.Cum vezi tu acest clasament solistic?

B. B.: Am fost foarte bucuros şi onorat în acelaşitimp de cele scrise în Rheinische Post – Düsseldorf.Complexitatea rolului scris pentru bariton, îţi conferă cainterpret şansa de a arăta mai multe aspecte artistice şiacesta poate fi un avantaj faţă de celelalte doua voci,soprană şi tenor. Să nu minimalizăm însă meritele celor doicolegi ai mei, care au fost cel puţin la acelaşi nivel la care m-am prezentat si eu .

C. K.: Mulţumesc pentru interviul acordat şi îţidoresc succes mai departe pe scena Operei din Düsseldorf!

B. B.: Şi eu îţi mulţumesc pentru interviu şi urări şide ce nu, să ne auzim cât mai curând!!!

Interviu de Corina KISS



Peste hotare

Orchestra NaţionalăRadio la Shanghai

Virgil OPRINA

”Contactul cultural”, o sintagmă des folosită în ultimii 20de ani, este de multe ori golită de conţinut în ochii opiniei publice.Realizăm necesitatea acestuia doar atunci când evoluţia unorartişti veniţi din alte spaţii culturale ne transpun în alte paliere alepercepţiei, dar mult mai greu simţim semnificaţia contactuluicultural atunci când este vorba despre vorba despre prezenţaartiştilor români pe alte meleaguri.

Din poziţia video-jurnalistului, am onoarea de a încercasă redau măcar o mică parte din ceea ce se poate simţi la faţalocului în cazul unei prezenţe artistice româneşti la multe mii dekilometri depărtare de casă. Şi anume despre prezenţaOrchestrei Naţionale Radio conduse de dirijorul principal al

acesteia, Tiberiu Soare, la Shanghai, în cadrul evenimentuluiShanghai Spring International Music Festival, un festival deanvergură care are loc începând din 1960.

În aceste vremuri în care posturile de televiziuneautohtone se ocupă cu voluptate de capra vecinului, RadioRomânia a dat dovadă de curajul de a-şi afirma propria viziunedespre rolul pe care doreşte să îl joace în viaţa culturalăromânească, deplasând la Shanghai (cu sprijinul acordat deAutoritatea Naţională pentru Turism, de Institutul Cultural Românşi Ministerul Afacerilor Externe) Orchestra Naţională Radio,compusă din 100 de instrumentişti, care a prezentat un programavând în centru muzica lui George Enescu – Rapsodia I şiSimfonia I – şi ca solişti invitaţi pe pianista ţării gazdă, XIEJINGXIAN, în Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră de Brahmsşi pe violonistul Gabriel Croitoru, care a interpretat Ciocârlia, înaranjamentul pentru orchestră al lui Mugurel Scutăreanu, lucrarecare a fost atracţia serii nu doar datorită interpretării strălucitoarea artistului, ci şi datorită faptului că tema Ciocârliei este de multcunoscută publicului larg din China.

Enunţul acestui program poate stârni zâmbete pe chipulrafinaţilor care se grăbesc să taxeze drept ”păşunist” un astfel deafiş. Numai că, obişnuiţi fiind în ultima perioadă cu onorareaunei serii de evenimente de mare prestigiu artistic, membriiiOrchestrei Naţionale Radio şi-au luat foarte în serios şansa de ademonstra că muzica lui Enescu atunci când este interpretatăexcepţional poate impresiona tocmai prin universalitateadimensiunii sale. Concertul de la sala rezervată muziciisimfonice de la Shanghai Oriental Art Center, un spaţiu cu oarhitectură amplă, deschisă, cu accente futuriste, dat în folosinţăîn anul 2005 cu o capacitate de 1800 de locuri şi devenită unuldintre cele mai importante spaţii culturale ale oraşului cu 18milioane de locuitori, a demonstrat că la acest momentOrchestra Naţională Radio şi-a dorit să obţină la Shanghai nudoar gloria binemeritată a unei seri artistice reuşite, ci şi

confirmarea propriei transformări într-o valoare culturală cuadevărat relevantă pentru public indiferent de continent şi deexperienţa acestuia în domeniul muzicii clasice.

Cu o astfel de evoluţie, care nu s-a lăsat marcată nici dedrumul de 23 de ore şi nici de diferenţa de fus orar de cinci ore,cei 100 de muzicieni conduşi de dirijorul Tiberiu Soare – o relaţiecare câştigă tot mai mult printr-o benefică încredere reciprocă –au dovedit prin reuşite atât individuale, cât şi colective (mai rarîntâlnite la orchestrele româneşti) că pot fi nu doar parte, ci chiarun purtător de cuvânt al viziunii de integrare a Radio România încircuitul internaţional de circulaţie al valorilor culturale. Conformdeclaraţiei preşedintelui director general al radioului public,”difuzarea programului de la Shanghai al Orchestrei NaţionaleRadio în cadrul reţelei Asian Broadcasting Union, al căruimembru a devenit şi Radio România, va duce muzica lui GeorgeEnescu interpretată la cel mai înalt nivel spre cel puţin un miliardde radioascultători din Asia, în condiţiile în care încărcareamaximă a platformei este de 4 miliarde de ascultători, ceaminimă necoborând niciodată sub 25 la sută. Acestea suntfaptele fără echivoc de care are acum nevoie radioul public, ca

promotor inclusiv în interiorul ţării a unorvalori culturale autohtone de nivelinternaţional.”

Căutându-şi de fapt propriul drumal performanţei – unicul posibil pentru oorchestră simfonică care îşi doreşte unviitor – Orchestra Naţională Radio a găsit laShanghai un public care, deşi total diferit decel de acasă, a demonstrat că ştie cum sărăsplătească valoarea unui contact culturalreal. Rapsodia I de George Enescu nu asunat ca o lucrare de efect ”plină depitoreşti culori sonore”, ci ca o frescă cuperspective adânci în etosul românesc, întimp ce Simfonia I nu a respins publicul prinermetismul pe care il poate conferi ointerpretare timidă, de suprafaţă, a textului,

ci l-a purtat pe drumul larg al fanteziei, cu descrieri cromaticetrasate cu dezinvoltură şi eleganţă. Tiberiu Soare a avut încolegii săi parteneri cu care a reuşit să potenţeze valorile textuluimuzical şi acest lucru a condus conturarea unei prezenţememorabile pentru publicul chinez.

Muzica lui George Enescu, deşi servită într-o pastilămare (nu uşor de înghiţit chiar de un public avizat din spaţiulcultural european) a reuşit să rezoneze cu pragul de aşteptare alpublicului din Shanghai, care a umplut majoritatea locurilor,plătind pentru un bilet un preţ care varia între echivalentul a 50şi 150 de dolari americani.

Deşi nu a adunat mult peste 48 de ore, prezenţa – blitza Orchestrei Naţionale Radio la Shanghai a fost un contactcultural reuşit. Aşa se întâmplă atunci când toţi cei implicaţi îşipun dorinţa de performanţă individuală în slujba unei muzici pecare o tratează ca pe un capitol în continuare deschis şi nu cape o obligaţie de rutină. Ascultând cele două opusuri enescieneca şi Ciocârlia interpretate de Orchestra Naţională Radio la miide kilometri distanţă de casă, realizezi că aspectul care conferăde fapt dimensiunea reală a dezvoltării unui popor la un momentdat este nivelul său cultural. Acest lucru nu poate fi ajustat nicide lipsa, nici de abundenţa infrastructurii sau a indicilor dedezvoltare economică.

La Shanghai, Orchestra Naţională Radio şi-ademonstrat încă odată că poate fi considerată o valoare cuturalăcertă, primind din partea publicului o reacţie entuziastă. Cumînsă vremea ştampilelor începe să treacă, din fericire, şi la noi,succesul de acum nu va rezista decât dacă va fi confirmat deevoluţiile viitoare, pe care le vom urmări, deoarece, din fericire,reperele cu rezonanţă internaţională nu vor lipsi din viitorulapropiat al orchestrei.



Le Grand Prix de l’Opera

Primul Grand Prix de la Bucureşti

În perioada 13-16 iunie, la Opera Naţională Bucureşti(ONB), s-a desfăşurat cea dintâi ediţie a Concursului Internaţionalde Canto „Le Grand Prix de l’Opera”, eveniment extraordinar alteatrului liric care a reunit cele mai promiţătoare voci din zeci de ţări.

Duminică, 16 iunie, începând cu ora 19.30, în Sala Mare a OpereiNaţionale Bucureşti au avut loc ceremonia de decernare a premiilorşi concertul laureaţilor, acompaniaţi de orchestra teatrului, dirijată demaestrul Iurie Florea.

Surprizaserii şitotodatău n u ld i n t r ecele mai

e m o ţ i o n a n t emomente a fostin terpre tareaariei “Vesti lagiubba” dinopera “IPagliacci” decătre tenorulitalian Marcello Giordani,cu o carieră strălucită la“Metropolitan Opera” dinNew York, invitat în calitatede membru al juriului,oferind în plus acestminunat cadou publiculuibucureştean.

Juriul competiţiei,format din solişti, manageride teatre lirice, directori de

casting şi impresari de talie internaţională, a hotărât acordareaurmătoarelor premii:

Premiul I, în valoare de 6.000 de euro, a revenit sopraneilituaniene Katerina Tretyakova. După studii la “OpersängerUniversität Mozarteum”, din Salzburg, absolvite în 2007, a devenitmembru al “Operei de Stat” din Hamburg în stagiunea 2010-2011.Concurenta a primit până acum premii în mai multe competiţii,printre care, Premiul II şi Premiul Special la Concursul “AntoninDvorak” (2005), Premiul pentru remarcabila evoluţie artistică “Dr.Wilhelm Oberdorffer”, din partea “Hamburg Staatsopera”, Premiul Ila Concursul Internaţional de Canto “Francisco Vinas” (2013).

La Concursul “Le Grand Prix de l’Opera”, KaterinaTretyakova a cântat, în Preselecţie “E strano... Sempre libera”(Violetta) din “La Traviata” de Verdi, în Etapa I, “Quando me’n vo...”(Musetta) din “La Bohème” de Puccini şi “Ivan Sergeich, hochesh vsad pojdiom” (Marfa) din “Logodnica ţarului” de Rimsky-Korsakov, lacapitolul arie aleasă de candidat din repertoriul de limbă germanăsau rusă. Iar în Semifinală, a optat pentru “Caro nome...” (Gilda) din“Rigoletto” de Verdi şi “Je veux vivre” (Juliette) din “Roméo etJuliette” de Gounod, arie aleasă de candidată din repertoriul delimbă franceză. În etapa Finală ea a interpretat două arii la alegeredin repertoriul de limbă italiană: “Giunse al fin... Deh, vieni nontardar” (Susanna) din “Lenozze di Figaro” deMozart şi “E strano...Sempre libera” (Violetta).A fost acompaniată la piande Ioana Maxim.

Premiul al II-lea,în valoare de 3.000 deeuro, a fost câştigat desoprana româncă, învârstă de 26 ani,Alexandra Tărniceru.Absolventă a UniversităţiiNaţională de Muzică dinBucureşti, în 2010, înprezent studentă laMaster în cadrul aceleiaşi

instituţii. Alexandra Tărniceru este deţinătoarea Marelui Premiu şi a

Trofeului “Paul Constantinescu” (Ploieşti, 2012), a Premiului Specialal Filarmonicii din Sibiu la Concursul “Vox Artis” (2012).

Premiul al III-lea, în valoare de 1.500 de euro, a fostacoradat Veronicăi Anuşca din România, absolventă şi ea şidoctorand acum al Universităţii Naţională de Muzică din Bucureşti.Distinsă cu Marele Premiu la Concursul Internaţional de Interpretarevocală “Sabin Drăgoi” (2011), Premiul I şi Premiul Special laConcursul Internaţional de Interpretare Volcală “Petre Ştefănescu-Goangă” (2011), Premiul al II-lea la Concursul Internaţional “Hariclea

Câştigătoarea, alăturide cei doi membriromâni ai juriului

Alexandra Tărniceru

Veronica Anuşca

Juriul internaţional

Marcello Giordani



Le Grand Prix de l’Opera

Darcleé”, (2010), Veronica Anuşca a urmatmasterclass-uri susţinute de MarianaNicolesco, Christian Badea, Marina Krilovici,Georg Beckmann, Ionel Pantea, ClaudioDesderi.

Premiul „Italia”, Premiul Specialpentru interpretarea unei arii de GiuseppeVerdi, în valoare de 1.000 de euro, acordatde Ambasada Italiei la Bucureşti, a fostobţinut de Augustin Hotea (România).

În plus, concursul a oferitparticipanţilor şi posibilităţi de afirmare şidezvoltare în carieră.

Sunnyboy Dladla, din Africa deSud, a încheiat un contract pentru un rol

principal în stagiunea 2013-2014 a OpereiNaţionale Bucureşti.

Două contracte în Gale extraordinare laONB au fost oferite Polinei Garaeva dinRusia şi româncei Irina Ionescu.

Premiul special oferit de MarcelloGiordani, constând într-o bursă completăla un masterclass în Italia, susţinut dedomnia sa, s-a îndreptat către treiconcurenţi: Augustin Hotea, Iulia Surduşi Alexandra Tărniceru.

S-au adăugat două Premii specialeale juriului, în valoare de 500 de eurofiecare, dintre care unul pentru cea maibună performanţă a unui interpret cuvârsta mai mică de 24 de ani, cucerite deDaniel Pop din România şi NataliaTanasiiciuc din Republica Moldova.

Radio România Cultural a invitat-osă participe la unul dintre proiectele sale

muzicale, constând într-o înregistrarespecială radiofonică, pe Irina Baianţ(România)

În sfârşit, Premiul „Colla parte”, învaloare de 300 de euro, pentru tinerimaeştri acompaniatori (cu vârsta sub 35de ani), acordat de Prof. Univ. Dr. VioricaRădoi, a fost conferit Adinei Cocargeanu(România).

Concursul a fost jurizat de cătrepersonalităţi emblematice ale lumiimuzicale naţionale şi internaţionale.Printre aceştia se numără MarcelloGiordani (Italia), Brenda Hurley (Elveţia) -

Directorul “Studioului Internaţional deOperă” din Zürich, Maria Moţ (MareaBritanie) - Manager artistic la agenţialondoneză “Intermusica”, Olga Kapanina(Rusia) - directorul Departamentului deOperă de la “Teatrul Mihailovski” din SanktPetersburg, Pal Christian Moe (Germania) -Director de Casting la “Opera de Stat” dinMünchen, Yury Schwartzkopf (Rusia) -Director General al “Teatrului de Stat de

Comedie Muzicală” din Sankt Petersburg şiprim-adjunct al Directorului Teatrului deOperă “Mariinsky” din Sankt Petersburg,Mihai Cosma (România) - Manager deproiect şi Consilier artistic al DirectoruluiGeneral al Operei Naţionale Bucureşti şiRăzvan Ioan Dincă (România) -Preşedintele Competiţiei, Director Generalal Operei Naţionale Bucureşti. (Foto: DianaMurăşan)

Irina Baianţ, Mihai Cosma, Brenda Hurley, Veronica Anuşca şi Katerina Tretyakova

Irina Baianţ

Daniel Pop

Sunnyboy Dladla

Irina Ionescu

Polina Garaeva

Iulia Surdu


Emulaţii în jazz-ultransilvan (II)

Florian LUNGU

Aşa cum promiteam în numărul trecut al revistei,continuăm să investigăm calitatea unor competiţiidestinate departajării valorice, în această primăvară, atinerilor artişti dedicaţi jazz-ului. Unul dintre cele maijudicios şi profesionalorganizate concursuria fost găzduit deFestivalul Interna-ţional Studenţesc deJazz de la Târgu-Mureş, ajuns în 2013la ediţia V-a, derulatăîn perioada 22-25aprilie a. c.Organizatori – Casa deCultură a Studenţilordin oraş şi „Jazz-BluesClub”, în incinta căruias-a desfăşuratFestivalul. Juriului, dincare am făcut şi euparte alături deghitaristul profesorBibó Lajos, ghitaristulprofesor Alex Man,ambii din Tîrgu Mureş,profesorul de esteticăVirgil Mihaiu de laAcademia de Muzică„Gheorghe Dima” dinCluj şi pianistul SárikPéter din Ungaria, i-arevenit misiunea delocuşoară a evaluării cuobiectivitate arealizărilor unui numărapreciabil de studenţitalentaţi, preselectaţide acelaşi juriu pebaza unor înregistrăridemo. În numeleacestei obiectivităţitrebuie să recunosc, nu fără regret, că studenţii dinUngaria au fost cu mult superiori, ca ţinută a mini-recitalurilor, seriozitate şi implicare decât competitoriiromâni. Dintre aceştia din urmă, destul de puţini, Duo-ul Elena Murariu & Sorin Romanescu, bass-istulIonuţ Vîrlan şi bateristul Laurenţiu Zmău nici nu s-auprezentat, astfel că unele quartete şi trio-uri audevenit... duo-uri. Ori – fapt semnificativ –, doi artişti

români au apelat la doi artişti unguri spre a-şi completagrupul cu o necesară secţie ritmică ad hoc!

Iată aşadar lista câştigătorilor Concursului de laTîrgu Mureş desemnaţi de juriu: Premiul „The bestinstrumental performer” (în valoare de 1000 euro!) arevenit ex aequo pianiştilor Tóth Lajos din Austria şiOláh Krisztián din Ungaria; Premiul „The best band” afost acordat Trio-ului Tóth Lajos (un grup cu adevăratremarcabil) din Austria iar Premiul „The best ensemble”formaţiei Grand Central Sextet din Ungaria; „Thespecial prize of the jury for the best drummer” i-a revenitlui Hidász Tamás din Ungaria. Ca recunoaştere acalităţii altor concurenţi, au fost acordate drept menţiuni

speciale locurigratuite la tabere devară cu profil de jazzghitaristului LiviuNegru, pianistuluiAlexandru Olteanu,ambii din Bucureşti,trombonistului RobertCozma din Iaşi şighitaristului VelszKristóf din Ungaria.Juriul a mai atribuit o„Diplomă pentrucreativitate spontană”grupului NewFriends.

Relevând ţinutadincolo de oricereproş a organizării –s-au distins în acestsens graţienedrămuitelor loreforturi conducătorul„Jazz & Blues Club”Demeter József şiasistenta lui SánthaJúlia – am trăit încivilizatul oraş TîrguMureş patru zilefierbinţi, din care treiau oferit în cursuldimineţilor work-shop-uri, în după-amiezile / seriprezenţe însemifinalele compe-tiţiei şi concerte

hors concours iar nopţile – întîlniri jam session. Aufost aplaudaţi pentru atractivele lor recitaluri: „TasiNóra & The Guys”, „Tess & The Vagabonds”,„Myrtill & The Swinguistique”, „Mario & TheTeachers” (Arad), „Bega Blues Band” (Timişoara).

Un sincer bravo diriguitorilor acestui veritabileveniment muzical!


Punctul pe j... azz


Gala Premiilor de jazzpe 2012

Radu Canarache, Anca Romeci, Olivia Sima, LiviuZamora - membri împreună cu Alexandru Şipa-preşedinteal juriului pentru desemnarea laureaţilor Galei Premiilor dejazz pe 2012, întruniţi în data de 27 martie 2013, au decisurmătoarele: Muzicianul anului: nominalizări - SorinRomanescu, Alex Man, Luiza Zan, Mircea Tiberian -Premiul „Muzicianul anului” nu se acordă. Formaţiaanului: nominalizări - formaţiile Petrică Andrei Trio,George Natsis Quartet, Mario & The Teachers, TheGroovies-Iaşi, Peter Sarosi & AZARA - Laureate ex aequoformaţiile Peter Sarosi & AZARA şi Mario & TheTEACHERS. Ambele formaţii şi-au înscris în palmaresprezenţe scenice cu mare impact la public, atât în cluburi,cât şi în festivaluri-Peter Sarosi & AZARA la Gărâna şiSibiu Jazz Festival, iar Mario & The TEACHERS la Sibiu,Bucureşti şi Gărâna. Premiul pentru debut: nominalizări- Oana Mureşan-Cluj-Napoca şi Grupul Cobzality-Bucureşti - Laureată Oana Mureşan pentru Premiile I laFestivalurile-concurs de la Cluj-Napoca şi Sibiu, dar şipentru numeroase recitaluri susţinute la Cluj-Napoca şirecent la Satu Mare. Revelaţia anului: nominalizări -Grupul Youvenis, Irina Popa & The Sinners, Mandinga -(Grup instrumental), Mircea Bunea Trio şi GrupulJazzapella - Laureaţi ex aequo Mircea Bunea Trio-pentruexcelenta prestaţie la Gala Blues-Jazz Timişoara 2012,Grupul Youvenis-pentru succesul înregistrat îndeosebi laFestivalul de jazz-rock Câmpina 2012 şi Irina Popa & TheSinners pentru prezenţa mult aplaudată la Sibiu JazzFestival 2012, dar şi pe scena de la Teatrul „TomaCaragiu” din Ploieşti. Toate aceste formaţii s-au remarcatşi pe numeroase scene de club. CD-ul anului:nominalizări - UNDECRCOVER (S. Romanescu & A.Man), TRIBUTE TO MR. JAZZ-(compilaţie), LIKE WATER(L.Zan - P. Negrescu) şi DEDICATED WALTZ (P. AndreiTrio) - Premiul „CD-ul anului” nu se acordă. Casa dediscuri a anului: nominalizări - A&A Records şi SoftRecords - Laureat ex aequo A & A Records şi SoftRecords pentru numeroasele şi valoroasele CD-uriproduse şi în anul trecut, ca şi în anii precedenţi,favorizând astfel promovarea valorilor autohtone de jazz.Premiul pentru publicistică: nominalizări - Alex Vasiliu -R. OSCHANITZKY, T. Pârvulescu - GARÂNA JAZZ, J.Bota - BLUESUL ŞI JAZZUL ÎN BANAT, Titel Popovici -BLUES PENTRU IA, Mugurel Scutăreanu - pentru cronicişi reportaje la Radio Cluj-Napoca şi M. Tiberian-INSIDEAUT - Laureaţi Premiul pentru cronici şi reportaje -Mugurel Scutăreanu, Premiul pentru studiu demuzicologie - Alex Vasiliu, Premiul „Cartea anului” -Mircea Tiberian. Cel mai valoros muzician român dindiaspora: N. Simion, M. Petrescu, Florin Niculescu -Laureat Nicolas Simion pentru numeroasele saleconcerte şi proiecte atât în străinătate cât şi în ţară,inclusiv pentru producţia dublului CD Jancsy Körössy.Managerul anului –nominalizaţi - M. Giura, C-tin H. J.Schmidt, L. Sabados (Ploieşti), L. Briciu (Câmpina), M.Streit (Sibiu), J. Bota - Laureat Marius Giura pentruorganizarea Festivalurilor Gărâna, Timişoara şi DraculaBass-Bucureşti. Premiul de excelenţă - Adrian Enescu

pentru întreaga activitate componistică şi interpretativă,dar mai ales pentru ciclul de compoziţii „For” înregistratanul trecut de Big Band-ul Radio condus de Ionel Tudor.Premiul pentru blues: nominalizări Marcian Petrescu &TRENUL DE NOAPTE, BEGA BLUES BAND,NIGHTLOSERS - Laureat Marcian Petrescu & Trenul denoapte - pentru albumul „desCÂNTECE DE BLUES”realizat de Casa Soft Records, pentru bogata activitateconcertistică din anul precedent, dar îndeosebi pentrurecitalul de excepţie susţinut pe scena Festivalului de jazz-rock de la Câmpina. Premiul special al juriului se acordălui Mircea Tiberian ca fiind cel mai nominalizat şi laureatmuzician al primului deceniu al Galelor MUZZA-2003-2013, respectiv pentru bogata, complexa şi valoroasa luiactivitate în domeniile creativ, interpretativ, pedagogic,managerial şi eseistic din perioada respectivă şi nu numai.Gala a avut loc duminică 7 aprilie 2013 ora 18.30 la HardRock Café şi a fost dedicată memoriei lui Jancsy Körössy,fiind produsă de Fundaţia MUZZA cu sprijinul InstitutuluiCultural Român. Toţi muzicienii şi formaţiile laureate aususţinut micro-recitaluri. Invitată special a fost ManuelaCara-Canada, una dintre strălucitele eleve ale lui JancsyKörössy, care a cântat două piese cu negativ, respectiv cuJancsy Körössy şi Ramona Horvath la două piane, la felca şi pe CD-ul acestora lansat cu trei ani în urmă şi intitulat„Let’s fall in love”. Această ediţie este “a X-a plus 1”deoarece, ardelean fiind, şi puţin distrat..., am uitatşirul/numărul lor, că de fapt anul trecut ar fi trebuit să fie aX-a, nu a IX-a..., iar anul viitor, firesc, va fi ediţia a XII-a.

(A. ŞIPA)


Punctul pe j... azz


Supremaţiaprofesionalismului

Ana Maria SZABOMarius GHERMAN

Totul, la cea de-a IX-a ediţie a Festivaluluiinternaţional “George Grigoriu” de la Brăila, a făcutdovada profesionalismului şi a seriozităţii, confirmândsuperlativele mass-media. Deja un “brand” solid,inclusiv pe plan internaţional, festivalul de la Brăila acrescut an de an ca Făt-Frumos, în timp ce rivalul,

“căpcăunul” din poveste, a se citi festivalul de laMamaia, s-a afundat tot mai adânc în pământ,ajungând azi doar o manifestare pipernicită, depăşită lapas şi de festivalul “Dan Spătaru” de la Medgidia, alcărui director, Daniel Gheorghe, a venit special să iapulsul concurenţei. Şi cum să nu fie aşa, cândorganizatorul, Consiliul judeţean Brăila (prinpreşedintele Gheorghe Bunea Stancu, un admirabiliubitor de muzică), a pus şi la ediţia actuală “la bătaie”,ca trofeu, un superb autoturism BMW, la care seadaugă alte distincţii totalizând aproape 10.000 de

euro? Aşa încât, din cei 21 de finalişti, 13, mult maivaloroşi decât românii, atraşi şi de ecourile ediţiiloranterioare, au venit de peste hotare (cei din Kosovos-au rătăcit pe la Constanţa şi n-au mai ajuns),făcându-ne să tragem un semnal de alarmă în cepriveşte selecţia, repertoriul şi mai ales modul depregătire în cazul aspiranţilor la gloria muzicii uşoaredin România: avem copii excepţionali, colecţionari depremii peste hotare, dar la adolescenţă şi apoi lamaturitate aceştia se pierd, semn că “antrenorii”valoroşi (o situaţie similară întâlnim la fotbal) ne lipsescsau oricum nu sunt la nivelul celor de la “juniori”. Dardespre asta vom mai vorbi, discrepanţa în cauzănedatorându-se în nici un caz gazdelor, care au fost laînălţime, ca de obicei. S-a spus că festivalul “George

Grigoriu” depăşeşte lejer defunctul “Cerb de aur” şieste un Eurovision în miniatură, nefiind nici o exagerareîn aceste aserţiuni: e adevărat, la Brăila numărulfinalistelor a fost jumătate ca la Malmö, în schimb aici aexistat acompaniament cu orchestră, iar juriul nu aputut fi nicidecum acuzat de jocuri geo-politice şi cuatât mai puţin de favorizarea gazdelor, din cei 11laureaţi doar 2 fiind români! Aşadar, totul a fost “live”,făcându-ne o deosebită plăcere să transcriem numeleinstrumentiştilor de elită conduşi cu o mână de maestrude Ionel Tudor (pian): Andrei Tudor (claviaturi), Eugen


Festival

Gh. Bunea Stancu în mijlocul finaliştilor


Tegu (chitară bas), Dan Ioniţă (saxofon, percuţie),Marian Georgescu (chitară), Laurenţiu Zmău (baterie,

percuţie), Daniel Bouroşu(chitară solo), Dan Pirici(percuţie, chitară bas). Aceştiaau muncit enorm, realizândorchestraţiile şi acompa-niamentul nu numai pentru cele42 de melodii ale concurenţilor,dar şi pentru cele 5 recitaluri,deci cam 100 de piese! Un efortieşit din comun, cu un surmenajcăruia i-a căzut victimă chiar înziua Galei însuşi Ionel Tudor,transportat însă de urgenţă, laintervenţia preşedintelui BuneaStancu, cu un elicopter laBucureşti, unde problemelecardiace ivite au fost tratate şirezolvate corespunzător. Iată căsuccesul scenic nu înseamnă

doar aplauze şi lumina reflectoarelor, ci şi suferinţă. Dinfericire, Andrei Tudor a fost la înălţime în seara Galei

laureaţilor, suplinindu-şipărintele aflat pe un pat despital...

Cum spuneam,organizare perfectă, nimicnefiind lăsat la voiaîntâmplării: program desală bogat ilustrat, la loc decinste cu partenerii mediacei mai importanţi,“Actualitatea Muzicală”,Agerpres şi “Ultima Oră”;ecran mare în faţa CaseiTineretului, pe caretrecătorii puteau urmări cese petrece în sală (doarsonorizarea, aici, trebuieimperios îmbunătăţită, ca şiîn sală, membrii juriuluiplângându-se însă, exactinvers, de intensitatea

sonoră); expoziţie foto George Grigoriuşi panouri cu câştigătorii anteriori, înfoyer; afişe extrem de atractive;transport “ceas” între hoteluri şi sala deconcert; plimbare cu vaporul pe Dunăre,prilej pentru invitaţi de a cunoaşte“România frumoasă”, cum sună ocunoscută emisiune de la TVR2. Pestetoate acestea a vegheat, cu un ochiexperimentat, directoarea Centrului decreaţie Brăila, Maria Puşcaciu. Co-producători ai acestui veritabil evenimentmuzical: TVR2 (directoarea canalului,Liana Săndulescu, a delegat-o inspiratpe Carmen Movileanu, fosta


Festival

Marius Ţeicu

Oleg Lâsii

Pasha Parfeni


prezentatoare de la Mamaia fiind o bună cunoscătoarea fenomenului) şi Radio România (mediatizare, săli derepetiţii şi, fireşte, excelenta orchestră), în colaborarea

cu Fundaţia Culturală “Phoenix”. În cepriveşte juriul, am constatat din noudiscrepanţa dintre valoarea şi creditulprofesional, net superioare, alereprezentanţilor ţării noastre; chiar dacă aufost în minoritate (4 la 5), Marius Ţeicu(preşedinte), Horia Moculescu (care arealizat pe scena festivalui, ca de obicei, îndirect, emisiunea “Atenţie, se cântă!”,

prezentată împreună cu Alexandra Velniciuc), AndreeaAndrei şi Titus Andrei au reuşit să contracareze“jocurile” de la precedentele două ediţii, când solişti

italieni au cucerit nemeritat Trofeul, ierarhiafinală fiind de această dată impecabilă.Dintre străini, doar cunoscuta interpretă (afost şi la “Cerbul de aur”, cu 40 de ani înurmă!) şi producătoare Eliane Dambre, dinElveţia, s-a situat la acelaşi nivel, ceilalţifiind Oleg Volontir (Republica Moldova),Franco Ianizzi (Italia), Olivier Vanhouten(Belgia), Martin Karnolski (Bulgaria).

Cu destul de puţine excepţii, soliştii auabordat stilul “în forţă”, şi-au supralicitatglasurile, ceea ce, mai ales în registrul acut,i-a dezavantajat. În aceste condiţii, celedouă piese ale duetului elveţian Aliose aufost o adevărată oază de linişte şi muzicăadevărată, cu o îngemănare perfectă aglasurilor şi delicate intervenţii

instrumentale: Alizé Oswald (pian, autoare apiesei “Je n’suis pas folle”) şi Xavier Michel(chitară, percuţie) au confirmat numeroaselepremii anterioare, între care două din parteaAcademiei “Charles Cros”. Deşi tineri, ei austrăbătut lumea, susţinând sute de concerte,din Nepal în Argentina, din Armenia înParaguay, au editat 2 albume, au scrismuzica la tot atâtea filme. Versiunea dată deei celei de-a doua piese, “Amurgul” deGeorge Grigoriu, constituie o mostră derafinament şi gingăşie – şi ne bucură să


Festival

Anişoara Puică

Francesco Napoli

Selatin Kiazim



Festivalaflăm că ei o cântă acum cumare succes în Franţa şi Elveţia,precum şi în toate apariţiile TV!Anunţarea Trofeului, înmânatalături de cheile BMW-ului deGheorghe Bunea Stancu şi IonelŢilea (de la sponsorul principal,Tancrad), a ridicat publicul (careîi ovaţionase şi în seara deconcurs) în picioare, de multnemaiexistând o asemeneaunanimitate. Cum italienii trimitan de an solişti buni la Brăila,premiul I a revenit lui GinoScannapieco, un napolitanînzestrat, dar amintirea versiuniiLarei Fabian la “Adagio” deAlbinoni este prea puternică.

Talentaţii componenţi ai formaţiei ElectricFence (poate că alegerea piesei proprii nua fost cea mai inspirată) par blestemaţi săcucerească mereu premiul II (chiar dacă,aici, asta înseamnă a 3-a poziţie), dupăcele două locuri secunde de la selecţiilenaţionale Eurovision (abia acum s-a văzutcă ei, cu dinamismul lor, probabil ar fi făcuto figură mai bună în Suedia): cu doistudenţi la Compoziţie, la UNMB, încomponenţă (David Ciente, AlexandruMîşu) şi o solistă bună, Elena LuminiţaVasile (buzoianca domina pe vremuricompetiţiile inter-judeţene de muzicăuşoară), Electric Fence a fost singuraprezenţă românească notabilă înpalmares, în condiţiile în care, deneînţeles, constănţeanul Selatin Kiazim afost omis. Absolut meritat premiul III pentru

Shani Zamir (Israel), solistăcare ne-a propus o compoziţieproprie închinată păcii,“Forever”. Simpaticulbasarabean EugeniuAndrianov, student laAcademia de muzică “GavriilMusicescu” din Chişinău, adeschis de justeţe seriamenţiunilor, datorându-şisuccesul în primul rândmodernei versiuni a celebruluicântec al lui Guilelm Şorban,“Numai una”. Celelaltemenţiuni au fost acordatefoarte tinerei Enrika Derza, 16ani, din Albania, şi decorativei

Electric Fence

Aliose cu Trofeul

Ion Moise Bădulescu



Festival

Ani Sarandeva, din Bulgaria. Contratenorulucrainean Oleg Lâsii a abordat cu siguranţă aria“Muzica” din opereta “Valurile Dunării” de G. Grigoriu,fiind recompensat cu Premiul de popularitate, la carea contribuit şi piesa folclorică din ţara sa. Mai multactor de telenovele decât cântăreţ, chipeşulportughez Rui Andrade şi-a făcut neaşteptat loc înpalmares (Premiul special al Consiliului judeţeanBrăila), în timp ce ultimele două distincţii puteau şitrebuiau acordate altor solişti, mai buni. Le-auprimit Elena Chirvase (Premiul Centrului de creaţie),

respectiv exoticul (dar numai atât...) AhmedShamrah, din Insulele Maldive, în timp ce au fostocoliţi la premii doi tineri solişti extrem deînzestraţi din ţara noastră: Selatin Kiazim, 17 ani,singurul care a cântat două melodii alecompozitorului omagiat, şi Ion Moise Bădulescu,16 ani, un autentic colecţionar de premii, inclusivpeste hotare. Anunţat în programul de sală,Premiul UCMR se cuvine a fi neapărat acordat laproxima ediţie! Dincolo de toate, ne-am bucuratsă reascultăm, în versiuni moderne, tinereşti,câteva (ar fi însă de dorit să se diversifice oferta,unele titluri prea s-au repetat) din marile şlagărecompuse de George Grigoriu: “Amurgul” (de 5ori), “Eternitate” (de 4), “Niciodată, niciodată”, “Nu

suntem îngeri”, “Fetele cu ochialbaştri”, “Doar tu eşti fericireamea”, “Cui îi pasă de mine?”,“Şi cântau mandoline”, “Ia-ţimireasă ziua bună!”, “Un semnde dragoste”, “Să cântelumea”, “Speranţe vis, speranţeflori”, “Liliana”. Cum şi deaceastă dată în recitaluri nu s-acântat nici o piesă de G.Grigoriu (!!), ne-a bucuratpromisiunea făcută depreşedintele Bunea Stancureferitoare la ediţia festivă, a X-a, de anul viitor, cândintenţionează să invite pe toţicei care au colaborat cucompozitorul omagiat, pentru adepăna amintiri despre el şi ane oferi versiunile originale ale

Ionel şi Andrei Tudor

Gino Scannapieco

Paula Seling


marilor sale şlagăre: Luminiţa Dobrescu, MargaretaPâslaru, George Nicolescu, Marina Voica, MihaelaMihai, Angela Similea, Stela Enache, Marina Florea,Cristian Popescu, Pompilia Stoian, Gabriel Cotabiţă,Fuego, Mihai Constantinescu, George Enache nutrebuie să lipsească din această listă şi garantăm că vorfi micro-recitalurile cele mai aplaudate! Anul acesta aufost invitate două autentice vedete din RepublicaMoldova, Anişoara Puică (o prezenţă distinsă, o artistăcu voce frumos timbrată, caldă) şi temperamentalulPasha Parfeni, autor al melodiei din acest an aRepublicii Moldova de la Eurovision. Acesta din urmă acucerit Trofeul festivalului de la Brăila în 2009, după

care a cunoscut mari succese pe scenele de laMedgidia, Mamaia, Braşov (“Cerbul de aur”),colaborând fructuos, între altele, cu Andrei Tudor.Italianul Francesco Napoli a oferit un nostalgic recitalretro, reamintindu-ne refrene de neuitat (“Marina,

Marina”, “Volare”, “Arrivederci, Roma”...), iar PaulaSeling a strălucit în seara de gală, la nivelul cel mai înaltal performanţelor sale, fiind rechemată de mai multe orila rampă. În acest context şi ocolite fiind vedeteleautohtone de mai sus, a surprins prezenţa în... recital aunui “no name” 100%, Randy Roberts (el spune că-iamerican, dar bănuim că mai degrabă e italian!). Chiardacă anonimul s-a străduit să facă faţă (jos pălăria în

faţa orchestrei!), prestigiul festivalului de la Brăila estede-acum prea mare pentru a mai face asemeneaconcesii... amicale.

Au fost trei zile de muzică uşoară de marecalitate, în care compozitorii noştri din toate generaţiileşi-au dovedit viabilitatea creaţiei, pentru că s-au cântatcu deosebit succes şi melodii aparţinând unor CornelFugaru, Ionel Tudor, Mihai Alexandru, Andrei Tudor,Cristian Faur, Paula Seling. Cu siguranţă, nu doar“Amurgul”, de care am amintit, va intra în repertoriulpermanent al concurenţilor străini, ci şi alte titluriromâneşti – aceasta e marea victorie a festivalului nr. 1din România! (Foto: Marius Cotescu)


Festival

Shani Zamir

Eugeniu Andrianov

Anunţarea câştigătorilor...

... şi Aliose cu Trofeul pe patru roţi



Ştiri

FlashMihai ANTON

DJ RYNNO şi SYLVIA. Chiar de1 mai, momentul neoficial al începerii

verii, DJ Rynno şi Sylvia au lansat celmai nou single al lor, “Noi doi”. Piesaeste o nouă colaborare cu Phelipe, atâtîn postura de compozitor dar şi cântăreţ,jucând rolul bărbatului din relaţie. DacăRynno se bucură de o familie cât sepoate de frumoasă, cu un copil care îi dăputere de muncă, Sylvia se pregăteşte şiea pentru o nouă etapă din viaţa sa.

COJO, această nouă “power-girl” a muzicii româneşti, ne învaţăbalansul eliberării, al independenţei, peritmurile piesei “Hai Pa”. Pe ritmuri popcu accente de saxofon, ea trece lacapitolul amintiri toţi bărbaţii care audezamăgit-o, oferind o lecţie deindependenţă feminină, senzuală şiputernică în acelaşi timp. O producţie alui Adrian Sînă, piesa este perfectă atâtpentru vocea cât şi pentru personalitatealui CoJo.

Pornind dintr-o zonă în cares-au întâlnit muzica balcanică, bizantinăşi cultura mediteraneană, AUD BAND(Rodica Gondiu - esraj, bas, voce, AdrianFundescu - pian & synth, LaurenţiuGondiu – compoziţii, chitară, voce)creează o sonoritate proprie în care loculprincipal îl ocupă esrajul indian (unic pescena românească). Muzica lorreprezintă o punte, o legătură misticăîntre trecut şi prezent.

După ce timp de câţiva ani s-adedicat scenei Teatrului de Operetă dinBucureşti, JORGE revine în muzicadance şi lansează single-ul“Geamantan”, alături de Pavel Stratan.Compus de Marius Moga împreună cuJorge, “Geamantan” este un singleelectrizant, condimentat cu prezenţa luiStratan, aflat la primul featuring dincarieră. “Chiar dacă până acum nu ammai colaborat cu niciun alt artist, am

primit bucuros propunerea şi am fost şimai bucuros că am avut libertatea săcompun eu versurile părţii mele“, spunePavel. Regia videoclipului aparţine luiFlorin Botea şi Jorge, iar filmările s-audesfăşurat în Miami şi în România.“Când eram foarte mic, părinţii meiplecau destul de des din ţară, iar eu,înainte de fiecare plecare a lor, măascundeam într-un geamantan şisperam să nu mă descopere”, spuneJorge

Dacă în hitul anteriorALEXANDRA UNGUREANU şi CRUSHcântau într-un registru grav despre finalulunei poveşti de dragoste, iată că odatăcu venirea verii ritmurile au devenit maijucăuşe. Piesa “Iubire de-o vară” este ocolaborare cu Glance, alături deAlexandra şi Crush. Ei sunt în turneul

MixMusic Evo până în luna septembrie,ajungând astfel în 18 oraşe, alături de alţiartişti.

JOHN PUZZLE lansează unnou single împreună cu LIVIUTEODORESCU, “The Rhythm”, opiesă dance. “Single-ul are trei mariatuuri: o linie melodică reuşită,versuri frumoase, care au logică şise îmbină perfect cu melodia, şi oorchestraţie ruptă parcă dinstrăinătate”, a spus Liviu. “Amsimţit de la început o chimie întrevocea lui Liviu şi această piesă şimă bucur că am reuşit să facem unsingle care sperăm să fie un mic“boost” în muzica danceromânească“, a spus John Puzzle.

JJIMMY DUB lanseazăvideoclipul piesei “Bogat îndragoste”, semnată Connect-R,Răzvan Matache, Buzea Florin şi IonTudor. pe acorduri reggae şi R’n’B.Videoclipul îl prezintă pe Jimmydistrându-se cu grupul de prieteni,înconjurat de fete sexy care se unduiescpe ritmurile muzicii. Producţia aparţine“Vision Production”, Richard şi ClaudiuStan, cei doi fraţi care au realizat şi

clipurile “Vedeta mea” (Cortes), “Needya” (Arando Marques) şi “Dă-te-ndragostea mea” (Connect-R).

JUNIOR HIGH lansează single-ul “Bucharest Girls”, dedicat tuturor celorcare ştiu să se distreze. Junior High adescoperit la 17 ani că îi este mult maiuşor să cucerească fetele dacă levorbeşte în rime şi de atunci… tot scrie,iar reţeta lui nu a dat greş. În urmă cudoi ani s-a alăturat proiectului NarcoticCreation şi a intrat pentru prima oarăîntr-un studio profesional de înregistrări.Acum, alături de Cat Music Junior Highlansează primul său videoclip -Bucharest Girls - o colaborare întreNarcotic Creation Studio şi Marius Moga,în regia lui Iulian Moga. Deşi se află laprimul său single, Junior High acolaborat cu Mamasita, cu Durty Knob,

şi alături de Narcotic Sound andChristian D. pentru - „TaraSong”.

“Ochii…” se văd înprimul videoclip al lui MOODY.Peste un milion de vizualizări peYoutube, în mai puţin de o lună.Un adevărat record pentru“Ochii care nu se văd”, single- ulde debut al lui Moody. Iar artistullansează primul videoclip dincarieră. “Mi-a fost teamă deacest videoclip”, spune Moody.“După vreo zece întâlniri, Spike– adică dom’ regizor, a venit cuideea: “Dar dacă lăsam ca

povestea să fie spusă doar de locurileprin care cei doi s-au plimbat?”, iar “EA”apare în ceaţă?

Nou album DEEPCENTRALeste intitulat “O stea”. Single-ul „O stea”

are deja mai mult de patru milioane devizualizări cumulate pe YouTube şiconform MediaForest a fost cea maidifuzată piesă în primul trimestru alanului 2013. “Am reuşit să materializămacest al doilea album după ani buni. şiam denumit albumul la fel: O stea. Noulalbum conţine toate hit-urile trupei dinultimii 3 ani: “In Love”, “Music Makes Me

Crush, A. Ungureanu

Deepcentral



Ştiri“Free”, “Speed of Sound”, “So Divine”.“Cred că albumul este modul ideal de asărbători cinci ani de viaţă pentruUniversal Music România şiDeepcentral”, a spus Ioana Fesnic,Managing Director – Universal MusicRomânia.

K.I.M, KAMARA şi RALFLO -“Ai acel ceva”. Povestea clipului este unasimplă. Kamara complotează cu Ralflo,pentru a-i oferi iubitei sale, K.I.M, o

plimbare pe care o va ţine minte multtimp. Frumoasa artistă este îndemnatăde Ralflo să fie atentă la toate detaliile dinjurul ei şi exact asta face - mesajele nusunt altceva decât povestea lor dedragoste în versuri. Ca orice prieten bunşi înger păzitor, Ralflo le vegheazăfiecare pas şi se bucură pentru ei. Înclip îl întâlnim şi pe Andrei, jumătateaalbă a lui Kamara de pe scenă.Regia este semnată de Kamara,după o idee proprie.

DDY NUNES, nume curezonanţe portugheze, franţuzeşti şiromâneşti, alături de Lucky ManProject, a ocupat primele poziţii întopurile internaţionale din Israel pânăîn America de Sud cu piese ca“Pumpin” sau “Party Starter”. pebeat-uri puternice condimentate cuaccente electro şi sustinute de voceasenzuală a Ralukăi. Acum lansează noulsău single, “Angels”, produs la NKStudio. După un an efervescent de hituri,concerte şi 3 mega hituri, DDY a părăsitLucky Man Project pentru a-şi începecariera solo. Primul său single a fost“Make you mine”, o colaboare cu artistabritanică de culoare Beverlei Brown.

După ce a “populat” verileultimilor ani cu ritmurile pline deatractivitate ale “Missing You”, “SecretLove” (care în vara anului 2010 adeclanşat o adevărată nebunie în Grecia)sau “Mi Amor”, MATTYAS aduce un suflunou piesei “Remember”, lansată anultrecut, pe care ne-o prezintă într-o nouăvariantă. In piesele sale, Mattyas necântă despre dragoste şi despreobstacolele deloc uşoare pe care trebuie

să le depăşeşti pentru a fi cu persoanaiubită. Piesele sale au cucerit radiouriledin Grecia, Turcia, Cipru, dar şi dinîndepărtata Sri Lanka.

MIKE DIAMONDZ revine înatenţia noastră cu o piesă care are dejasucces în Franţa, “Et Patati, Et Patata”.Artistul ne cântă despre iubire şidistracţie pe limba... iubirii, alegând săinterpreteze noul single în limba luiVoltaire, “et patati et patata”, care este o

expresie din limbafranceză ceînseamnă “şi aşa maideparte”. MikeDiamondz a intrat înindustria muzicală înurma unor colaborăricu Tom Boxer şi ChilBrothers, care i-auoferit şansa săexploreze diversestiluri muzicale: de lahit-ul pop “Reason ToFeel Love”, până la

piesa uşor reggae “Ciocolata”.Dacă de Ziua Îndrăgostiţilor,

AISA ne invita la petrecere împreună cuDJ-ul portughez Kourosh Tazmini, înaceastă vară artista declară RAZBOYiubirilor neîmpărtăşite. “Razboy” este

prima colaborare a cântăreţei cu SonnyFlame, totul asezonat cu ritmurilatino/reggae. Artista declară desprelimitele impuse de dragoste: “Cred căfiecare dintre noi îşistabileşte nişte limite şistandarde, atât îndragoste cât şi înrăzboiul din dragoste(pentru că despre acest“războy” este vorba înpiesa mea).

SORE revinecu un nou single, “BadBoy is Back”, interpretatîmpreună cu Dorian.“Bad Boy is Back”reprezintă o evoluţiefirească a carierei mele, după cele treisingle-uri deja lansate, “Love is music”,

“Different” şi “Beautiful life”, cu un numitorcomun: nonconformismul”, a spus Sore.Muzica şi textul sunt realizate de Sore şide echipa HaHaHa Production, în care senumără şi Dorian, un tânăr rappertalentat, care a lansat deja două piese desucces şi pregăteşte alte proiectemuzicale inedite.

Grupul ABCD, adică CristinaBălan - voce, Emanuel Masson - chitară,Alex Petcu - tobe, Bogdan Ţigănuş -bass este una dintre cele mai noi trupedin muzica românească, iar “Final derăzboi”, primul lor single, şi-a cuceritascultătorii încă de la primul “play”.“Primul clip ABCD este o mare realizareîn cariera mea”, spune Cristina. Single-uleste compus de ea alături de GabrielMaga, producătorul muzical al proiectuluiABCD, iar textul aparţine tot Cristinei.Regizat de către Millo Simulov,videoclipul “Final de război” a fost filmatpe parcursul a două zile si au fost folosite3000 de scrisori si 60 de litri de cerneală.

Proiectul 9:11, compus din Karieşi Domnul Udo, se derulează pe ritmuriurbane, ţinând cont de noile tendinţeelectronice – beaturi hip hop-electro.Primul single, “Cum se face”, este însoţitde un videoclip marca Daniel Ilinca. Karie- tipa swag (noua categorie de “coolpeople”), a declarat: “Mă bucur că s-arenunţat la englezisme şi sunt conştientăcă meritul e al publicului. Avem muzicăfoarte bună în România de la pop până lahip-hop underground.

“Oamenii mei nu stau deloc peloc, când văd femei urcate sus pe toc!” –cântă MARIUS MOGA în colaborare cuSHIFT, făcând naveta Bucureşti-L.A.Shift s-a pus pe treabă şi, împreună cuIonuţ Vasilache şi Moga, a instalat stareade spirit “SUS PE TOC”. Videoclipul “Suspe toc” nu este despre ultimul trend de laMilano, Paris sau New York în designulde pantofi. Nu e nici măcar despreCenuşăreasa fraţilor Grimm, cu pantofulei pierdut şi găsit de prinţ. Dar avem şiaici un pantof argintiu, ca în poveste, ba

chiar şi doi fraţi - Marius şi Iulian Moga(care semnează regia).

Aisa

Shift, Marius Moga



Lansare

Muzică şicredinţă

Octavian URSULESCU

Este uimitor şi emoţionant săvezi în ziua de azi doi oameni tineri, dereal succes implicaţi într-un proiectumanitar consistent. Soţii Denisa(cunoscuta componentă aduetului Bambi, absolventă deConservator) - vice-preşedinte şidr. Cornel Brotac - preşedintefondator au lansat oficialFundaţia “Credinţă şi Dragoste”(a se observa că este vorba chiarde iniţialele prenumelor lor).Scopul declarat al fundaţiei esterecuperarea medicală şi socială avictimelor accidentelor rutiere, acelor cu deficit motor şi a celorcare au nevoie de îngrijire ladomiciliu. Latura medicală aconstat în proiectarea pe ecran apatru cazuri dificile de acest gen,iar cea socială prin premiereaunor personalităţi implicate încampanii umanitare de marerezonanţă. Nu întâmplătorDenisa Tănase-Brotac a fostdistinsă recent cu unul dintrofeele Galei “Femei de succes 2013”,

la Braşov. De această dată ea n-acântat, ci a fost amfitrion, susţinută cuobiectivul foto din sală de sora saRaluca. Spre bucuria noastră am putut

constata câţi reprezentanţi ai muzicii, aiartelor în general dovedescgenerozitate sufletească, fiindpromotori ai unor acţiuni circumscrisecarităţii. Realizatoarea radio şi TVLiana Stanciu şi soţul ei MihaiGeorgescu au fost premiaţi pentrufundaţia “Salvaţi-vă îngerii” şi pentrunumeroasele proiecte sociale, în timpce reputata vedetă TVR Iuliana Marciuca fost recompensată pentru

promovarea tinerelor talente, dar şi aartiştilor de mare valoare din “generaţiade aur” în emisiunea “Confesiuni”. Unalt nume binecunoscutdin muzica pop-rock,Alin Oprea, a primitfrumosul trofeur e c o m p e n s â n d“Talisman Tour 2010 –Îngeri pentru îngeri”,un turneu dublat decampanie umanitară,finalizat cu o donaţiede 4 miliarde de leivechi pentru copiiibolnavi din întreagaţară. O altă emisiuneexponenţială a TVR,“O dată în viaţă”,reprezentată pepodium de realizatorulTitus Munteanu şi deprezentatoarea Iuliana Tudor, a fostlaureată pentru implicarea socialăintensă, pentru susţinerea unor cazuriimpresionante, cu tineri talentaţi fărăposibilităţi de afirmare. Valoroasasolistă Luminiţa Anghel şi-a datorat

premiul activităţii în postura desubsecretar de stat al Autorităţii pentruprotecţia drepturilor copilului. Douăcunoscute realizatoare-prezentatoareTV au figurat la rândul lor pe listalaureaţilor: Corina Chiriac pentruîncurajarea permanentă a tinerelortalente muzicale în emisiunea “Să ne-amintim duminica” (Naţional TV), iarOana Roman pentru campaniileumanitare, susţinerea unor cazurispeciale, campania dedicată copiilorbolnavi de autism (“Drept la ţintă” -Kanal D). Momentele muzicale au fostsusţinute de corul ortodox “Credinţă şi

Dragoste” şi de fostul membru al trupeiMandinga, Alejandro Martinez, alăturide formaţia sa.

A fost o manifestare de ţinută,emoţionantă, de mare distincţie şicalitate, aşa cum am dori să aplaudămcât mai des. (Foto: Dragoş Ioniţă)

Cu Corina Chiriac

Cu Iuliana Tudor, Titus Munteanu

Iuliana Marciuc

Cu Alin Oprea


Confirmarea valoriiSorana ILIE

Ne bucură, fireşte, de fiecare dată cândaprecierile noastre găsesc confirmare pe scenele deconcert. Astfel, am vorbit de veteranii veşnic tineri –

şi iată întâlnirea de zile maride la Galaţi, între AlexandruJula şi Mirabela Dauer. Amrecomandat ca laconcursurile de muzicăuşoară pentru copii să seinvite în recitaluri doar vedetecircumscrise acestui gen(lucru normal, micuţii aunevoie de modele pozitive deurmat) şi în sfârşitdescoperim o competiţieserioasă, găzduită laBucureşti de Grand Arena.Un juriu exigent, prezidat defostul câştigător al TrofeuluiMamaia, Florin Apostol, şidouă super-recitaluri care i-au încântat pe micuţii carevisează să devină star-uri, peurmele lor: Marina Voica şiSilvia Dumitrescu, deşi dingeneraţii diferite, au probatacelaşi profesionalism,dublat de respect pentrumuzica uşoară româneascăşi pentru public. Şi dacă totvorbim de confirmări, înseara (de fapt... în noaptea!)de gală a celui mai mare

festival de film din România, “Transilvania” (TIFF)de la Cluj-Napoca, Marina Voica a dovedit că nuîntâmplător, cu câteva luni înainte, isterizase pe cei800 de tineri dintr-un club din Capitală, ca invitată înproiectul “Discoteca”. Iată ce scrie cotidianul“Libertatea” despre prestaţia excepţională a artisteicare, la 76 de ani, uimeşte lumea: “Marina... unadintre cele mai frumoase vedete care au făcutcarieră în România... poate fi considerată unadevărat exemplu de viaţă pentru tinerele vedete

(aici ar fi trebuit puseghilimele...-N. A.) care suntcu nasul pe sus. Artista aridicat spectatorii în picioarecu piesele ei antrenante. Adansat pe ritmurile dance aleanilor ’80 mai ceva ca opuştoaică, chiar dacă a purtattocuri înalte”. Chiar şi revista“Caţavencii”, cunoscutăpentru elitismul său, nu areîncotro şi recunoaşte:“Marina a făcut ravagii laEuphoria Music Hall, iarcinefilii au dansat în draci pecelebrul cover după“Common People” al luiPulp”. În publicul ales pesprânceană au putut fi zăriţiTudor Giurgiu, directorulfestivalului, actriţele MirelaOprişor, Ioana Flora, IoanaBlaj, dar şi Andi Moisescu,Bogdan Mezofi (vocalistultrupei Grimus), Tom Wilsonşi, surpriză, Carmen Anton,fosta câştigătoare a trofeului“Steaua fără nume” în 1982,azi protagonistă într-un film.


Vedete

M. Voica, S. Dumitrescu



Music-hall

“Revista înSărbătoare”

Spectacolul “Revista în Sărbătoare” susţinut însuperba Sală Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu afost programat în ultima zi a celei de-a XX-a ediţii,jubiliare, a Festivalului Internaţional de Teatru de laSibiu.

Trupa Teatrului de Revistă ”Constantin Tănase”din Bucureşti în frunte cu Stela Popescu, AlexandruArşinel (directorul teatrului), Vasile Muraru, CristinaStamate şi Adrian Enache a fost aplaudată minute-n şir

de publicul spectator. Regizat de Cezar Ghioca,“Revista în Sărbătoare” a fost un spectacol cu cele maireuşite momente artistice selectate de-a lungul anilordin repertoriul Teatrului de Revistă „ConstantinTănase”. Din distribuţie au mai făcut parte tinerii şitalentaţii actori Ana Maria Donosa, Valetina Fătu,

Ana Maria Donosa

Radu Ghencea


Music-hall


Cristian Simion şi NaeAlexandru, alături de interpreţiiMirela Boureanu - Vaida, RaduGhencea şi Daniela Tănase.Momentul excentric acrobaticsusţinut de Tatiana Fecioru şiAnsamblul de Balet al Teatruluide Revistă “Constantin Tănase”,coregrafia Cornel Popovici, aucompletat un spectacol de zilemari, a cărui conducere muzicalăa fost semnată de compozitorulDan Dimitriu. După acest succesde casă (biletele s-au vândut cu

mai bine de o lună înainte, înnumai două zile!), Teatrul“Tănase” s-a mutat deja laGrădina de Vară “Herăstrău”unde, până în august vasusţine spectacole în fiecareweek-end. Şi, ca o“Premieră” după mai bine de25 de ani, în fiecare sâmbătăTVR2 va transmite live seriade spectacole sub titlul“Seară le Revistă”! (Text şifoto: Oana Georgescu)

Romit TVLa Roma a fost

aniversat primul an detransmisie la nivel national alRomit TV (preşedinte RomitTV - Emanuele Latagliata),televiziunea românilor dinItalia. Cu dificultăţi, s-a obţinuto frecvenţă unică naţională,frecvenţa 246 şi din acelmoment televiziunea a căpătatidentitate, reuşind astfel săcomunice mai uşor la nivelnaţional şi să ajungă în caseleromânilor şi chiar ale italienilordin mai mult de 90% dinteritoriul Italiei. Aniversarea afost marcată de un spectacolextraordinar oferit de artişti demare valoare, la TeatroTendastrisce: BenoneSinulescu, Laura Lavric, IonPaladi, Nicolae Botgros,Adrian Naidin şi prieteni ce îşiaduc aportul la crearea unor

condiţii mai bune pentru comunitatearomână.

Intrarea a fost gratuită datorată

sponsorilor şi mai trebuie specificat căeste pentru prima dată când 15asociaţii româneşti şi moldoveneşti din

Italia îşi dau mâna la co-organizarea unui eveniment, iarjurnalul Piuculture şi-a lansatsuplimentul în limba română,dedicat unei mai bune informări acelei mai numeroase minorităţistrăine din Italia. Au fost standuricu CD-uri, reviste, delicateseculinare şi diverse obiecte deartizanat produse în România şiîn Moldova.

După cum comunicăIonuţ Pavel (corespondent înRomânia al ROMIT TV), estevorba, în acelaşi timp, de uncanal de divertisment şi unul deinformare şi, nu în cele din urmă,ce propune un proiect deintegrare socio-culturală, pentrupăstrarea identităţii naţionale acomunităţii române în Italia. Nueste de mirare că la evenimentau participat câteva mii depersoane. (Dan CHIRIAC)

Adrian Naidin

V. Muraru, V. Fătu

Al. Arşinel, Stela Popescu


32

Pop-rock


Formaţiile noastreDorin MANEA

VUNK a filmat un nou videoclip, pentru piesa“Doi somnambuli”. Clipul a fost regizat de doi fotografi,unul la Los Angeles – Edward Aninaru, şi altul laBucureşti – Vali Bărbulescu. “Ca şi la alte clipuri, când

am venit cu idei noi, ne-am propus un concept cu totulinedit, o poveste specială, construită de două echipe deproducţie de pe două continente. Clipul spune opoveste de dragoste între doi câini rasa golden retriever,Benelli şi Maverick, câini antrenaţi pentru apariţiile înfilme, dar şi pentru a lucra alături de copiii care suferă deautism“, a spus Cornel Ilie, liderul formaţiei VUNK.

La începutul anului, COMPACT a re-lansat, într-o nouă versiune, piesa “Eşti totul pentru mine”. Aceastămelodie a obţinut, prin votul publicului, locul I în Top

Românesc, clasament realizat de Radio RomâniaActualităţi. Piesa va fi inclusă pe albumul aflat înpregătire. Dar, 2013 nu înseamnă pentru Compactnumai lucrul la acest album, agenda formaţieicuprinzând, de asemenea, numeroase concerte. Unuldintre acestea este destinat unui scop caritabil: laBraşov, pentru sprijinirea Fundaţiei HOSPICE Casa

Speranţei, care ajută persoane diagnosticate cu boliincurabile. Toate fondurile obţinute din vânzarea biletelorpentru acest concert vor avea ca destinaţie susţinereaunor servicii socio-medicale oferite de HOSPICEpacienţilor. Iniţiativa vine după ce, anul trecut, trupaCompact a susţinut un concert caritabil - în Germania,pentru fundaţia muzicianului german originar dinRomania Peter Maffay - iar solistul trupei, Paul Ciuci, s-a implicat în campania Europa FM “Nu eşti singur pelume”, interpretând imnul acesteia, alături de alţi 13artişti români.

Dacă până acum credeaţi că poveştile de iubirepot avea loc doar între doi oameni, Voltaj ne dezvăluiesecretele iubirii dintre un floricel şi stăpâna lui. Regizatde către Spike, “Pic Pic”, cel mai recent videoclip

VOLTAJ, spune într-un mod amuzant povestea uneiiubiri imposibile, dar care, pentru eroul poveştii, are unfinal fericit. “Ne-a plăcut foarte mult ideea non-conformistă a clipului”, spune Călin Goia. Şi cu acestvideoclip, Voltaj continuă să surprindă publicul cu oabordare inedită a poveştilor de iubire în care eroiiprincipali pot fi albinuţe care zboară din floare în floaresau margarete romantice care îşi aşteaptă aleasa.

Basul şi cu toba mare a formaţiei VIŢA DE VIE avăzut prima oară lumina zilei în anul 1999 când adeschis albumul Fenomental, iar acum, după 14 ani, sereinventează cu un nou sound pe albumul Acustic.Larissa Bercea, cunoscută publicului din show-ul tv“Românii au talent”, uimeşte încă o dată prindexteritatea cu care foloseşte bara de striptease.Senzualitatea prezentă în videoclip nu atinge niciodată


33

Pop-rock


ridicolul, iar scena de final este de o ironie atentstudiată, intelectuală şi comică în acelaşi timp ( regizoriCostas Ivanov şi Radu Aldea). Varianta acustică apiesei Basul şi cu toba mare este surprinzătoare darperfect legitimă în acest context,

TALISMAN. “Sunt convins că mai existăromantici incurabili, Romeo şi Julieta moderni”, adeclarat Alin Oprea, vocalistul formaţiei Talisman. Alin ascris piesa “Inima în flăcări”, cu un videoclip în regia luiAlex Ceauşu. Întrebat de noua direcţie muzicală atrupei, Oprea a mărturisit că încearcă să fie cât se

poate de fidel începuturilor formaţiei şi să readucămuzica rock în centrul atenţiei publicului. Talisman acucerit Discul de platină la doar două săptămâni de lalansarea deja clasicei balade rock “Atât de singur”.

BOSQUITO – “Puiule de om”. Chitara caldă,sonorităţi curate, versuri sensibile şi armonii şi tonalităţivocale melodioase, toate acestea se împletesc înritmuri ce trec de la balada rock la.. cântec de leagăn.Intrebat despre mesajul piesei, Radu Almăşan arăspuns: “Mesajul este şi pierderea inocenţei şireîntoarcerea la ea”. Formaţia Bosquito are în pregătire

un nou album, o colecţie rock în cel mai pur stil. “Credcă totuşi este cel mai social album pe care l-am făcutvreodată” a declarat Radu Almăşan.

PACT. Celebrii Leo Iorga şi Adi Ordean revin cuun single proaspăt în noua formulă Pact. Piesa “Ploaia

care cade” este una dintre cele mai recente producţiisemnate de noi, o piesă care sperăm să vă surprindă,fiind diferită de trendul muzical actual” a declarat Leo. Cei doi au mai colaborat în trecut atât în formaţiaCompact, cât şi în Schimbul 3. Ordean a compus uneledintre cele mai mari hituri Compact, cântate de Leo pealbumele “Cine eşti tu oare?” şi “Mă voi întoarce”.Ordean a mai activat şi în formaţiile Stereo, Riff sau

Roşu şi Negru. In perioada următoare, Pact va fi prinţară unde va concerta pentru fanii mai vechi şi mai noi.“Pact este o maşinărie nouă pe un drum bătătorit cumulţi ani în urmă şi verificat de-a lungul timpului, e oînţelegere între doi prieteni vechi care pleacă după anişi ani din nou împreună la drum” - a declarat AdrianOrdean. Pact este formată din: Leo IORGA-vocal,Adrian ORDEAN-chitară, Cristi IORGA-tobe, MarianMIHĂILESCU-chitară bas, Alexandru ARDELEAN-chitară.

CUANTUNE revine cu un nou single – “Broke”.Compus chiar de membrii grupului, “Broke” va face

parte din primul album Cuantune (alături de pieseledeja cunoscute publicului, precum “Stand up on yourfeet”, “This time” şi “Addiction”) şi promite a fi primadintre numeroasele surprize pregătite fanilor . Nouapiesă se remarcă printr-un sound aparte, o fuziune deelemente jazz swing şi soul. Cruxfader şi Elizabethsunt cei doi compozitori din spatele Cuantune, avându-i alături în show-urile live pe Andreas Aron (contrabas)şi Alexandru Olteanu (pian).


CD-uri


Constantin DiogeneCiornenchi:

„Telemann – 12Fantasias for Solo

Violin”

Înregistrat din concert, înTunisia, acest album extrem de îngrijit,inclusiv sub raport grafic, a apărut laEditura Muzicală. Protagonistul aabsolvit cursurile Liceului de artă ”G.Enescu” şi apoi ale UNMB, unde şi-asusţinut şi Masteratul, concerteleducându-l în toate cele 4 colţuri alelumii. În booklet este prezentat cucăldură de lector univ. dr. Andreea-

Aura Grigoraş: „Claritatea şisinceritatea expresiei muzicale,coloritul şi amplitudinea dinamicii,precum şi sensibilitatea şi entuziasmulretoricii caracterizează interpretarea defaţă a acestor capodopere – pe nedreptneglijate – dedicate viorii solo”. Denotat că în 2012 muzicianul a publicatla aceeaşi editură un amplu studiumuzicologic dedicat acestui ciclu desonate, „Telemann – stilul galant al încreaţia pentru vioară solo”.

Bogdan Ota: „Day of Wrath”

Născut la Botoşani în 1978,termină liceul de arte “Ştefan Luchian”,apoi absolvă cursurile conservatorului“George Enescu” din Iaşi - interpretareinstrumentală, principal - pian. În varalui 2010, obligat de criza economică,îşi îndreaptă paşii spre Norvegia, undeprestează munci fizice, dar patronulsău îl înscrie în secret la concursul TV“Norway got Talent”. Cronici entuziaste,talentul îi este apreciat de Sony Musiciar regizorul Rino Hemstad Eliasen îi

cere să scrie muzica filmului “Sirenen”.Românii l-au cunoscut după apariţia laemisiunea lui Mihai Gâdea, urmată deconcerte la Festivalul Mangalia şi înPiaţa Constituţiei Bucureşti. Îşialcătuieşte orchestra NORDICSONATA, iar criticul Sergiu Alex(Constantin Ivaneş) - Radio Clujpublică volumul “Bogdan Ota şi pianulcare apropie cerul”.

A urmat, firesc, acest prim CD,lansat de ELECTRECORD: 15 piese

instrumentale, fiecare cu povestea sa -pe larg expusă de autor în bookletulînsoţitor. Orchestraţii bogate, rezultatedin combinarea sonorităţilor clasice cucele electronice - compuse, scrise,aranjate, produse - de Bogdan.Cronicile entuziaste ale specialiştilor depeste hotare definesc acest tip demuzică drept excelent fundal sonorpentru posibile creaţii cinematografice,considerându-l pe Ota un succesor latronul marelui John Williams.

Changing Skins:„Changing Skins”

Una din cele mai tinere şi maipromiţătoare formaţii autohtone, care aluat naştere la Bucureşti în anul 2009din iniţiativa lui Horaţiu Ghibu (voce) şia lui Ştefan Mustaţă (chitară,programming). Înregistrează câtevasuccese şi după diverse schimbări decomponenţă, îin 2011 îi adaugă peAdrian Cotoară (chitară bas) şi peRaluca Pascaru (tobe).

Inspiratul promoter NeluBrînduşan îi ia sub aripa sa ocrotitoareşi astfel apare acest album de debut,înregistrat în Skins Studio, masterizatîn Grecia şi distribuit în România deA&A Records. Zece piese (şi două

videoclipuri, căci ei consideră foarteimportantă latura vizuală) în limbaengleză, cu stiluri diverse, de fapt unmelanj interesant de electro,alternative-rock, pop şi rock’n’roll pecare formaţia l-a denumit pop’n’roll.Una din titulaturile de urmărit din noulval al muzicii underground.

Nicolae Voiculeţ:„Breaza”

Iată cum muzica de calitatepoate contribui la promovarea uneilocalităţi! Primarul Costin RăzvanBălăşescu a avut ideea de a-l implicape cunoscutul naist Nicolae Voiculeţîntr-o campanie având drept scopevidenţierea, inclusiv peste hotare, aatracţiilor oraşului Breaza, unde s-austabilit, între alţii, Marina Voica, SandaŢăranu, Eugenia Vodă. Aici fiinţează uncentru de dans, „Barna Dance Studio”,

şi au loc două mari manifestăriinternaţionale, un festival al naiuluidedicat de Voiculeţ mentorului săuGheorghe Zamfir şi un altul de folclor.Între piesele de pe album: „TheEmpress’ Whisper”, „Time Traveler”,„Broken Wings”, „Destiny”, „SpringFever”, toate aparţinândprotagonistului.



CD-uriNick Făgădar:

„Autumn Hotel”

Proiectul solo al lui NickFăgădar (voce, chitară electrică şiacustică – Luna Amară), început îniarna anului 2010, alături de şaptemuzicieni: Csergo Dominic (tobe –Urma), Kovacs Andras (claviaturi-Kumm), Eugen Nuţescu Oigan –chitară electrică (Kumm), Sorin Moraru(bass – Luna Amară), Dan Vaida (bassbass şi fretless bass – Sfântu’Aşteaptă), Andrei Roşulescu (chitară –Seven) şi Adrian “OQ” Neagoe (chitară– Masterpiece). Albumul conţine 12piese originale şi un remix, scrise deNick, apoi orchestrate şi înregistrate

împreună cu invitaţii săi în LunaRecording Studio(Cluj Napoca);masterizarea la Boston. Albumul a fosteditat ca Premium Digipak, în condiţiigrafice deosebite, cu un booklet de 28de pagini. Grafica expresivă estesemnată de Catrinel Sabaciag.

Sonorităţi diverse - pop-rockalternativ, chiar progressive uneori,mult mai calm decât Luna Amară, undisc inspirat conceput muzical şiexcelent auditiv.

Nicu Poşta: „Cânderam tânăr fecior pe

Valea Târnavelor”

La numai un an de laprecedentul album, talentatul solist dinjudeţul Mureş lansează un nou CD totsub egida Editurii Muzicale. Aşa cumapreciază în prezentarea sa cunoscutainterpretă Veta Biriş, „Nicu Poşta este,după foarte mulţi ani, primul interpretcare aduce publicului larg un noubuchet de cântece alese de pe ValeaTârnavelor”. Între aceste titluri:„Semănat-a mândra dor”, „Pădurice

deasă eşti”, „Sara peste sat se lasă”,„Rozmarin plecat”, „Colo jos pe-o valelargă”. Între colaboratori: compozitoriiDaniel Notăraş şi Vlad Bucur, textierulConstantin Ignătescu, semn că nicifolclorul nu mai este atât de autentic ca

altădată... Albumul a fost înregistrat laR&S Studio din Târgu-Mureş,aranjamentele muzicale fiind semnatede Vlad Octavian Bucur.

Horia Stoicanu:„Cireşe amare”

Născut în 1949 la Bucureşti,este un reprezentant al generaţiei deînceput a mişcării folk din România(compozitor, textier, solist vocal şichitarist), rămânând totuşi un personajretras, din underground. A susţinutconcerte în cluburi şi festivaluri, a scris(muzică şi text) pentru alţi colegi -Pasărea Colibri, Mircea Vintilă, în 1990cântă la evenimentele din Piaţa

Universităţii, în balcon, apare pe discuricolective; filolog ca formaţie, absolvental Facultăţii de Litere din cadrulUniversităţii Bucureşti, se manifestă şica traducător, publicist, critic muzical şirealizează traducerea modernă acapodoperei cantemirene „Istoria

ieroglifică”. Şi iată că abia acumlansează ...primul său CD de autor, cuajutorul lui Mircea Rusu, la casa deproducţie EL-RA Consult . În GrantStudio au lucrat Florian Rusu, ŞtefanOrfescu, Paul Arva, Iulian Udrea,pentru a înregistra 12 piese neapărutepână acum pe niciun materialdiscografic. Căci zice, paradoxal,cantautorul: „Prezentul albumilustrează începutul drumului meu, iartot e a fost înainte nu mai contează“.

Vasile Mardare: „Eu şi prietenul meu”

Elev fiind, a câştigat o serie depremii la concursurile şcolare dinBotoşani, iar în perioada liceului s-aaflat în apropierea lui Dinu Olăraşu şi alui Cristian Buică - la Reşiţa, ulterior aînfiinţat un grup la Sibiu, numit ProFolk, apoi s-a mutat la Timişoara. Afăcut parte din Cenaclul „Totuşiiubirea”, unde a debutat în 1991, lavârsta de 20 de ani, urmat de concerteîn toată ţara. Este unul dintre fondatoriiTaberei Naţionale de Muzică Folk, ce

are loc anual la Calafat. “A mai trecut ozi” este primul său album, în 2002, iarîn 2003 scoate cel de-al doilea album,intitulat “Din doi în doi”.

Titlul acestui disc se datoreazăfaptului că toate textele sunt poeziisemnate de Sorin Poclitaru, literat cucare colaborează mulţi folkişti.Producător - Ana Sound, înregistrăriefectuate în studioul Mardare MediaMusic, muzica celor 12 cânteceaparţinând cantautorului, ca şiorchestrările (cu dublaje vocale şiinstrumentale inspirate), aranja-mentele, vocea şi chitara. Folk-pop“plin”, solid, plăcut de ascultat.

Pagini deFlorin-Silviu Ursulescu


Internaţional

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Dan BUCIU, Corina BURA, Carmen CÂRNECI CAVASSI,

Grigore CONSTANTINESCU, Dan DEDIU, Oana GEORGESCU, Loredana IAŢEŞAN, Corina KISS,

Florian LUNGU, Doina MOGA, Virgil OPRINA, Mariana POPESCU, Constantin TUFAN-STAN, Alexandru

ŞIPA, Florin-Silviu URSULESCU, Laura VASILIU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

Spectacolul străzii Oana GEORGESCU

Ediţia aniversară, a XX-a, a Festivalului Internaţionalde Teatru de la Sibiu şi-a propus – şi a reuşit! - să continuetradiţia unei oferte culturale extreme de variate, la cel maiînal nivel. Timp de zece zile oraşul Sibiu s-a transformat într-o scenă uriaşă, pe care au evoluat artişti din toate colţurilelumii. Astfel, în sălile din oraş, în spaţii neconvenţionale şipieţe publice, în biserici, situri istorice, pub-uri au fostprezentate spectacole de teatru, dans, muzică şi circ.Spectacolul străzii, susţinut de zeci de trupe de teatru, demuzicanţi, instrumentişti sau artişti de circ din întreaga lume

a fost unul total.Acestea au evoluatzilnic, din oră în oră,mai ales pepietonala NicolaeBălcescu, în PiaţaMare şi în Piaţa Micădin Sibiu, mereuneîncăpătoare.

Concertelesusţinute deLoredana, Smiley,Şuie Paparude,Robert Turcescu şiCasa Presei

(concertul s-a intitulat “Un refren”, după piesa cu care auajuns în finala naţională Eurovision) şi Vunk în Piaţa Mare,concertul de închidere a Stagiunii Filarmonicii de Stat dinSibiu (violonistul Gabriel Croitoru şi vioara Guarnieri de la1730 supranumită “Catedrala”, care a aparţinut lui GeorgeEnescu au fost acompaniaţi de Orchestra Filarmonicii de

Stat Sibiu condusă de dirijorul sibian Gabriel Bebeşelea),recitalurile grupului vocal “Acapella” (“Armoniile îngerilor”),Ansamblului “Renaissance” (Serbia) sau ale coruluibărbătesc al Facultăţii de Teologie “Andrei Şaguna” din Sibiu,concertele de orgă, gospel şi muzică veche, spectacolelesusţinute de Ansamblul Folcloric “Cindrelul – Junii Sibiului”,

musicalurile şi spectacolele poetico-muzicale s-au bucurat deun succes de public extraordinar.

Spectacolul străzii a fost completat cu diverse ritmurişi sonorităţi de “Aruncătorii de steaguri din Rioni di Cori”(Italia) acompaniaţi de trompetişti şi toboşari, de “Călăreţii”(“Les Goulus”) din Franţa, de cimpoierii scoţieni “Reading”(Scottish Pipe Band “Reading”), trupă înfiinţată în 1957 de unfost cimpoier al Queen’s Own Cameron Highlanders, deFanfara de la Cozmeşti, de toboşarii spanioli “Brincadeira” cuun show spectaculos şi sofisticat despre static şi mişcare, cuinovaţii la nivel ritmic şi coregrafic sau de freneticele ritmuridin Caraibe ale Caribbean Group “ETHNICK ’97” dinGuadalupe.

60 de spaţii de joc, 350 de evenimente, 150 depremiere naţionale, 70 de ţări, 2.500 de artişti şi invitaţispeciali, 60.000 de spectatori în fiecare zi sunt “cifrele” careau dovedit încă odată succesul incontestabil al acesteimanifestări desfăşurate anul acesta sub semnul “Dialogului”

şi care a monopolizat din nou atenţia întregii lumi. Felicitărisibienilor, preşedintelui Festivalului, Constantin Chiriac şiîntregii sale echipe!

Loredana

Şuie Paparude

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEACOMPOZITORLOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA


Documents

MUZICAL~ ACTUALITATEA în fiecare ramură, iar codul genetic al întregii plante stă în sămânţă”. (Continuare în pag. 2) 2 Despărţiri ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 6 Iunie