Constantin

NEGRU PE ALB

NEGRUZZI

CUPRINS

Not[ asupra edi\iei ...................................................................................... 2Tabel cronologic ........................................................................................... 3

I. AMINTIRI DE JUNE|E

CUM AM }NV{|AT ROMÂNE+TE ............................................................... 6ZOE .......................................................................................................... 15O ALERGARE DE CAI (ÑÊÀ×ÊÀ) ............................................................ 29TODERIC{ ................................................................................................ 55

II. FRAGMENTE ISTORICEAPRODUL PURICE .................................................................................... 67ALEXANRDU L{PU+NEANUL ................................................................... 84SOBIESKI +I ROMÂNII ........................................................................... 107REGELE POLONIEI +I DOMNUL MOLDAVIEI ......................................... 114CÂNTEC VECHI ...................................................................................... 118

III. POEZIEPOTOPUL .................................................................................... 124MELANCOLIA.............................................................................. 130GELOZIE ..................................................................................... 134LA M*** ..................................................................................... 136MAR+UL LUI DRAGO+ ................................................................ 137DOIN{ NOU{.............................................................................. 139EU SUNT ROMÂN... .................................................................... 140+ALUL NEGRU ............................................................................ 142

PRINCESEI CATINCA CONACHI VOGORIDE ............................... 145APOLOG ...................................................................................... 146

IV. TEATRUMUZA DE LA BURDUJ{NI ...................................................................... 149

V. NEGRU PE ALB (Scrisori la un prieten)SCRISOAREA I (Primblare) ......................................................... 175SCRISOAREA II (Re\et[) ............................................................. 179SCRISOAREA III (Vandalism) ...................................................... 181SCRISOAREA IV (Un poet necunoscut) ....................................... 185SCRISOAREA V (Iepur[rie) ......................................................... 189SCRISOAREA VI (Catacombele M. Neam\u) ............................... 190SCRISOAREA VII (Calipso) .......................................................... 194SCRISOAREA VIII (Pentru ce \iganii nu sunt rom`ni) ................. 196SCRISOAREA IX (Fiziologia provin\ialului) ................................. 208SCRISOAREA X (Despre Mitropolia Moldaviei) ........................... 211SCRISOAREA XI (Amintire funebr[) ........................................... 213SCRISOAREA XII (P`cal[ =i T`ndal[) .......................................... 215SCRISOAREA XIII (Lum`n[ric[) ................................................. 220SCRISOAREA XIV (Critic[) .......................................................... 222SCRISOAREA XV (Critic[) ........................................................... 226SCRISOAREA XVI (Critic[) .......................................................... 229SCRISOAREA XVII (Critic[) ........................................................ 230SCRISOAREA XVIII (Slavonisme) ................................................ 232SCRISOAREA XIX (Ochire retrospectiv[) .................................... 234SCRISOAREA XX (Statistica lupilor) ........................................... 241SCRISOAREA XXI (Trisfetitele) ................................................... 244SCRISOAREA XXII (Istoria unei pl[cinte) .................................... 246SCRISOAREA XXIII (HtnÕp° tn .)................................................... 248SCRISOAREA XXIV (Un vis) ........................................................ 250SCRISOAREA XXV (Omul de \ar[) .............................................. 254

SCRISOAREA XXVI (Proprietate p[gubitoare) ............................. 257SCRISOAREA XXVII (Un pro\es de la 1826)................................ 259SCRISOAREA XXVIII (Pelerinagiu) .............................................. 262SCRISOAREA XXIX (Judanii =i florile) ......................................... 272SCRISOAREA XXX (B[ile de la Ems) ........................................... 276SCRISOAREA XXXI (Alexandru Donici) ...................................... 281SCRISOAREA XXXII (Despre limba rom`neasc[) ........................ 285

Aprecieri ...................................................................................... 295

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele au fost reproduse dup[: C . N e g r u z z i , Opere, vol. I, P[cateletinere\elor. Edi\ie critic[, cu studiu introductiv, comentarii =i variante de LiviuLeonte. Bucure=ti, Editura Minerva, 1974; C . N e g r u z z i , Opere complete,vol. I. Proz[, Bucure=ti, Editura Institutului de Arte Grafice Minerva, 1905;C . N e g r u z z i , P[catele tinere\elor, Editura Minerva, Bucure=ti, 1983 (seria“Patrimoniu”); C o n s t a n t i n N e g r u z z i, Negru pe alb, Casa de editur[Litera, Chi=in[u, 1996.

A fost p[strat[ ortografia autorului, unificându-se conform normelor ]nvigoare cuvintele “]mprotiva” =i “]mpotriva”, “(a) ]ntra” =i “(a) intra” etc.

ISBN 9975–904–13–0 © LITERA

Coperta: Isai CârmuIlustra\ii de Emil Childescu

CZU 859.0–8N 42 CUPRINS

1808 S-a n[scut Constantin (Costache), fiu al lui Dinu Negru\ =i al Sofiei(n[scut[ Hermeziu), la Trife=tii Vechi de lâng[ Ia=i. (Un timp s-a vehicu-lat ideea c[ Negruzzi s-ar fi n[scut ]n 1800.)

1816-1820 Viitorul scriitor ia lec\ii de limba greac[ cu dasc[lul Chiriac =i delimba =i literatura francez[ cu emigrantul politic polon Brankovitz. }n1820 Costache ]nva\[ române=te de sine st[t[tor, dup[ cum ni sedest[inuie ]n scrisoarea Cum am ]nv[\at române=te.

1821 Din cauza mi=c[rii eteri=tilor familia Negru\ se refugiaz[ la mo=ia sadin +[r[u\i, \inutul Hotin.

1822 Familia Negru\ se mut[ la Chi=in[u. Din aceast[ perioad[ sunt primele]ncerc[ri literare ale scriitorului (“Z[b[velile mele din Basarabia ]n anii1821, 1822, 1823...”).

1823 Familia Negru\ se ]ntoarce la Ia=i. Viitorul scriitor traduce “Mnemon”de Voltaire.

1824 Traduce “Pirostia Elenei” de Marmontel.1825 C. Negruzzi ]=i ]ncepe cariera de func\ionar la Vistierie (Ministerul de

Finan\e), devenind diac.1826 Moare tat[l scriitorului, tân[rul Costache r[mânând f[r[ vreo sus\inere

material[. E f[cut c[minar.1829 Scrie nuvela romantic[ Zoe.1835 E f[cut postelnic. Public[ traducerea melodramei “Treizeci ani sau via\a

unui juc[tor de c[r\i” de V. Ducange =i M. Dinaux.1837 Este ales deputat al jude\ului Ia=i. Public[ “anecdotul” Aprodul Purice

=i câteva traduceri din V. Hugo, Al. Dumas =i A. Pu=kin.1838 E surghiunit pentru scrisoarea Vandalism (ap[rut[ ]n decembrie 1837).

Este ales secretar al Ob=te=tii Adun[ri. E f[cut sp[tar.1839 Se c[s[tore=te, la 6 iulie, cu Maria Gane. Public[ Re\et[, Catacombele

M[n[stirii Neam\ului, Riga Poloniei =i Prin\ul Moldaviei, Un poetnecunoscut, Au mai p[\it-o =i al\ii, La Maria*** =i alte opere.

1840 Este ales primar al ora=ului Ia=i =i e numit codirector al TeatruluiNa\ional, al[turi de M. Kog[lniceanu =i V. Alecsandri. }n “Dacia litera-r[“ (nr. 1) public[ nuvela istoric[ Alexandru L[pu=neanul. V[d luminatiparului O alergare de cai, Fiziologia provincialului =i alte opere.

TABEL CRONOLOGIC

CUPRINS

4 Constantin Negruzzi

1841 Apare scrisoarea Slavonisme. }mpreun[ cu M. Kog[lniceanu public[ 200re\ete cercate pentru bucate =i alte treburi gospod[re=ti.

1842 E ales din nou deputat de Ia=i. Public[, ]n “Albina româneasc[“, scri-soarea Pâcal[ =i Tândal[.

1843 Este numit director (ministru) al Vistieriei. }n “Foaie pentru minte, inim[=i literatur[“ public[ lucrarea Cântec vechi.

1844 }n revista “Prop[=irea” sunt publicate 4 scrisori negruzziene desprelimb[. Vede lumina tiparului nuvela Toderic[, localizare dup[ o nuvel[a lui P. Mérimée, dup[ care e din nou surghiunit la mo=ia sa. Traducedin satirele lui Antioh Cantemir.

1845 Se ]nvrednice=te de titlul de ag[. Apare nuvela Sobieski =i românii.1846 Vede lumina tiparului lucrarea negruzzian[ Elemente de dreptul politic

despre mai mul\i autori.1847 C. Negruzzi traduce Les femmes savantes de Molière.1848 R[mâne departe de mi=carea revolu\ionar[ a anului. Este numit postel-

nic =i efor al =colilor.1849 Public[ vodevilul Doi \[rani =i cinci cârlani. Vede lumina tiparului un

fragment din Femeile savante de Molière, tradus de C. Negruzzi.1851 Revine ]n fruntea conducerii Vistieriei. }i apar piesele Carantina =i Muza

de la Burduj[ni.1852 Public[ scrisoarea Pelerinagiu.1855 }ntreprinde o c[l[torie la Berlin =i Ems, impresiile servindu-i la crearea

scrisorii B[ile de la Ems. }n “România literar[“ a lui V. Alecsandri public[scrisoarea Un proces de la 1826.

1856 E numit vornic =i, din nou, ministru al Vistieriei.1857 Devine membru al Divanului domnesc. Public[ volumul P[catele

tinere\elor.1859 E numit director al Statisticii centrale =i membru al unei comisii pentru

]ntre\inerea =i ]mbun[t[\irea activit[\ii teatrale.1861 E numit din nou ]n fruntea Vistieriei (ministru de finan\e). Public[

bro=ura Despre capitala României.1862 Voteaz[ pentru unirea definitiv[ a Principatelor. Public[ Studii asupra

limbii române.1865 Public[ un necrolog la moartea lui Alecu Donici.1866 Numele lui C. Negruzzi figureaz[ printre membrii Societ[\ii literare

române.1867 Este ales membru al Societ[\ii Academice. }n “Convorbiri literare” ]i

apare Flora român[.1868 24 august. C. Negruzzi ]nceteaz[ din via\[, fiind ]nmormântat ]n cimi-

tirul bisericii din Trife=tii Vechi.

IAMINTIRI DE JUNE|E

CUM AM }NV{|AT ROMÂNE+TE

Pe când uitasem c[ suntem români =i c[ avem =i noi o limb[,pe când ne lipsea =i c[r\i =i tipografie; pe când toat[ lumea searuncase ]n dasii =i perispomeni ca babele ]n c[\ei =i motani, c[cila =coala public[ se ]nv[\a numai grece=te; când, ]n sfâr=it, litera-tura român[ era la darea sufletului, câ\iva boieri, rugini\i ]n româ-nism, neputându-se deprinde cu frumoasele ziceri: parigorisesc,catadicsesc =.c.l., toate ]n esc, create de diecii vistieriei, pentru c[atunci ]ntre ei se plodea geniul, =edeau tri=ti =i j[leau pierderealimbii, uitându-se cu dor spre Buda sau Bra=ov, de unde le veneaupe tot anul calendare cu pove=ti la sfâr=it, =i din când ]n cândcâte o bro=ur[ ]nv[\[toare me=te=ugului de a face zah[r din cioc[-l[i de cucuruzi, sau pâine =i crohmal[ de cartofe.

Tot ]ns[ mai r[m[sese o =coal[ pre care ace=ti buni b[trâni opriveau ca singur azilul prigonitei limbi, =coal[ unde se ]nv[\a]nc[ române=te, aproape de Ia=i, ]n monastirea Socola.

Tat[l meu era unul din românii ace=tia. Nu ie=ea nici un ca-lendar care s[ nu-l aib[ el ]nt[i, nici o carte bisericeasc[ care s[n-o cumpere, nici o traduc\ie care s[ nu puie s[ i-o pescrie.

}ntr-o zi, viind de la =coal[, l-am g[sit cu o mare carte in-foliodinainte.

— Cete=te-mi, ]mi zise, o via\[ d-a sfin\ilor din cartea aceasta.— Iart[-m[, p[rinte, eu nu pot ceti române=te.— Cum! apoi dar ce ]nve\i tu?

CUPRINS

7Negru pe alb

— Eline=te, am r[spuns p[unindu-m[. De vrei, s[-\i cetesc toat[tragedia Ecubei, unde e acest frumos hor a troienelor, pre care ]l=tiu pe dinafar[:

Aura, pontiaV aura, Ate pontoporouV komizeiVQoaV akatouV ep’oidma limnaVpoµ me tan melean porevseiV;

— Poate s[ fie frumoase acele ce tu spui, zise tat[l meu, dar eru=ine s[ nu =tii limba ta! Mâine vei veni cu mine la Socola, undeeste examen. Voi vorbi pentru tine cu dascalul, care e un om pre-]nv[\at; =i nu m[ ]ndoiesc c[ tu te vei sili a ]nv[\a degrab[, pentruc[ =tii c[ asta ]mi face mul\[mire.

— O, negre=it! am r[spuns cu bucurie.Ne ]ntârziesem a doua zi c[ci, când am ajuns, am g[sit exame-

nul pe la sfâr=it. Se cercetase istoria, geografia =.c.l. Sala era plin[.Auditoriul se alc[tuia mai ales din dame b[trâne, mume a b[ie\ilor,care ascultau ]ntr-o religioas[ t[cere.

Profesorul român avea un nas cu totul antiromân, c[ci las-c[era grozav de mare, dar apoi era cârligat, ]ncât sem[na mai multa proboscid[ decât a nas.

— Pre-evghenico=ilor boieri =i cucoane, zicea el, am avut cin-ste a ]nf[\o=a d-voastre prohorisirile ucenicilor mei ]n istorie, ce-tire, scriere, aritmetic[. Acum voi avea cinste a ar[ta c[ limbanoastr[, pre care to\i socot c[ o =tiu, dar nime nu o =tie cumse-cade, nu este f[r[ gramatic[, f[r[ sintaxis =i f[r[ ortografie; cimai ales ]n acest pont al ortografiei ]ntrece pe multe altele. Dou[pilde voi ar[ta.

Sfâr=ind, ]=i puse ochilarii, tinse tabla neagr[, =i chemând unb[iat ca de nou[ ani, ]i dete condeiul de cred[.

B[iatul scrise:

, ` , `,`

8 Constantin Negruzzi

Fat[ Sarr[!Eu \i-am zis asar[,S[ vezi oul cum se sar[.

— Pre-evghenico=ilor, urm[ profesorul, vede\i c[ toate astefrasis se sfâr=esc cu sar[, dar, precum a\i v[zut, au deosebire ]nscris. Asemene ve\i videa =i cu a doua paradigm[.

B[iatul mai scrise:

Maic[-ta de-i vueBine ar fi s[ vηePân-la noi la vie.

Dascalul tinse bra\ul spre cuvintele scrise, cu un gest maies-tos. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. B[rba\i, femei, copii,to\i s[rir[ =i s-apropier[ de tabl[, strigând bravo de r[suna sala.Mumele uimite suspinau sub bonetele ]nhorbotate. Lacrimi debucurie izvorau din ochii lor odat[ frumo=i poate, dar acum stân=i=i ]mpregiura\i de un cerc purpuriu; aste lacrimi, strecurându-sepe lâng[ zbârciturile nasului ca pe ni=te uluce fire=ti, ajungeausub buza dedesubt, unde barba ]ntoars[ ]n n[untru le oprea ca ostavil[. Bunele b[trâne nu se puteau dumeri cum de sunt atât de]nv[\a\i dr[gu\ii lor =i, cl[tind din cap, priveau pe dascal ca pe ofiin\[ surnatural[. B[rba\ii ]l fericitau, ]i mul\[meau, ]i strigauaferim de se zguduiau p[re\ii; =i b[trânul socolean, doborât subgrindina laudelor =i a aferimilor, se lasase pe un scaun, unde-l]mpregiuraser[ copiii, ame\it, r[pit, cuprins, ca acel ]mp[rat ro-man ce striga la moartea sa: “Je sens que je deviens dieu!”

Ce f[ceam eu ]n vremea aceasta? Eu r[m[sesem ]ncremenit,cu ochii holba\i, cu gura cascat[, c[ci nu ]n\elegeam nimic, eucare m[ \ineam c[ =tiu ceva! Dascalul acesta lu[ ]n ochii mei unchip m[re\, academic, piramidal, ne]n\eles ca =i sinonimele sale;mi se p[rea c[ v[d un Platon, un Aristotel... Cât m[ umilise de

9Negru pe alb

10 Constantin Negruzzi

tare! cum ]mi c[zuse trufia! cât m[ sim\eam de mic ]n asem[narecu b[iatul acel ce scria sar[ =i vie ]n trei osebite feluri!

Ne-am ]ntors acas[. Tat[l meu, v[zându-m[ gânditor, m[]ntreb[ ce am.

— Gândesc la adânca erudi\ie a acestui dascal.— Adev[rat, e un om plin de =tiin\e, =i l-am poftit s[ vie ca

s[-\i dea lec\ii de trei ori pe s[pt[mân[. De mâine va ]ncepe.O, cât am r[mas de recunosc[tor bunului p[rinte pentru aceast[

dorit[ veste! }ndat[ am g[tit caiete, condeie nou[, negreal[ bun[,nimic n-am uitat; ]ntocmai ca bravul soldat care ]=i perie unifor-ma, freac[ bumbii, cur[\[ armele ]n ajunul b[t[liei. Aceste preg[-tiri m-au ocupat p[n[ seara, când m-am culcat gândind la nouldascal; iar piste noapte am visat c[ avem un nas cât a lui de mare.

A doua zi profesorul veni =i, dup[ acea de datorie bun[-di-minea\[, scoase din sân o bro=ur[ cartonat[ cu hârtie pestri\[,zicându-mi c-un zâmbet plin de ]ncredere ]n sine:

— N[dejduiesc c[ ne vom ]n\elege amândoi. Aceast[ filad[ nusunt la ]ndoial[ c[ ]n pu\ine zile o vei ]nv[\a.

“O! am gândit, acesta e negre=it vrun extract lesnicios asistemului s[u de ]nv[\[tur[.” Am luat-o cu toat[ onoarea cuve-nit[ operii unui literat =i, deschizând-o, am v[zut c[ era un abece-dar cu slove d-un palmac de mari!

Am r[mas mut de o\erire =i de ru=ine. Ce batjocur[! s[ m[puie pe mine, care nu mai eram un copil, aveam treisprezece ani,s[ ]nv[\ a b c ! pre mine, care ]n\elegeam pre Erodian din scoar\[]n scoar\[! Era un ]nfrunt care iubirea mea de sine nu-l puteamistui. Hot[râi s[-mi r[zbun =i ideea asta m[ mai lini=ti.

}n vremea aceasta, dascalul ]=i a=ezase ochilarii pe tronul lor(pare c[ privesc ]nc[ acei ochilari \uguie\i pe nasul lui uria=, caun turc calare p-un harmasar roib), trase tabac, str[nut[, tu=i sprea-=i drege glasul =i ]ncepu rar =i cu dese pauze:

— Net[g[duit este c[ omul nenv[\at e ca un copac ne]ngrijit,care nici o road[ nu aduce. Drept aceea, ]nv[\[torul este pentruun tân[r aceea ce este gr[dinarul pentru pom; sau ca plugarul

11Negru pe alb

bun care cur[\[ de m[r[ciuni \arina sa p[n[ a nu sem[na ]n eas[mân\a cea bun[.

Dup[ aceste parabole, adaose:— Pentru a-\i paradosi limba româneasc[ dup[ toat[ rânduia-

la, ca s[ o ]nve\i cumsecade, spre a o =ti precum se cuvine, tre-buie s[ ]ncepem de la ]nceput. Vei =ti deci c[ limba româneasc[are patruzeci =i una de slove, care se ]mpart ]n trei soiuri: glas-nice, neglasnice =i glasnico-neglasnice; =i anume, glasnice sunt:Az, Est, Ije, I, On, , Ier (ú), hti , Io ( ), @ia, Ia, Ipsilon, ωmega.Neglasnice: Buche, Vede, Glagol, Dobru, Juvete, Zemle, Kaku,Liude, Mislete, Na=, Pocoi, Râ\[, Slov[, Tferdu, Fârta, Heru, Csi,Psi, |i, Cervu, +a, +tea, θita, Gea. Glasnico-neglasnice: Zalu, Ieri,Ucu, n.

F[r-aceste slove nu se poate alc[tui nici o frasis, nu se poateproforisi nici o silavi, c[ci ele sunt temelia limbii. Drept aceea,d-ta vei binevoi a le ]nv[\a pe de rost, pentru ca s[ le po\i cuvântacurat =i pe ]n\[les, pentru c[ v[d c[ dascalii d-tale, grecul =ifran\uzul, pre care dracul s[-i iaie! \-au stricat proforaua, nu po\irosti pe ], [, =, ci, =i altele vro câteva. Am n[dejde c[ poimâine mile vei putea spune pe dinafar[, =i atunci vom ]ncepe a doua ma-θθθθθim[, Ba, Be,Bi,Bo, =i mai la vale. Cred c[ ne ]n\elegem?

— Ba nu ne ]n\elegem nicidecum, am strigat ie=ind din ame\ea-la ce m[ cuprinsese ]ntru auzul barbarelor numiri a buchilor lui,nu ne ]n\elegem! D-ta vrei s[ m[ batjocure=ti, s[ m[ pui la alfavita,pre mine care =tiu grece=te mai mult decât oricare tân[r de vrâstamea, =i care scriu fran\uze=te sous la dictée, f[r[ a face mai multdecât =epte-opt gre=ale pe fa\[! D[-mi o gramatic[, arat[-miconstruc\ia verburilor, ortografia. Spune-mi pentru ce scrii vie =isar[ ]n trei feluri?

— }\i voi spune-o la vreme.— Pentru c[ ai o duzin[ de i, a=a e? Dar cum scrii mas[ (ta-

ble) =i mas[ (pret. verbului mânere)? Cum scrii lege (loi) =i lege(imper. verbului legare)? A=a e c[ tot un fel, pentru c[ n-ai doi a=i doi e? Apoi pentru ce ]ncurci =i ame\e=ti pe b[ie\i?

12 Constantin Negruzzi

— Aceea nu e treaba d-tale, ]mi r[spunse cu un zâmbet cesem[na a strâmbet; ]nva\[ buchile pe de rost ca s[ le =tii poimâine.

— Ba nici gândesc, zisei azvârlind abecedarul sub mas[.— Ha, ha, ha! La ]nceput se pare greu, dar te vei deprinde.

R[d[cina ]nv[\[turii este amar[, dulci sunt ]ns[ rodurile sale.Sfâr=ind, strânse ochilarii, ]=i lu[ =licul =i ie=i. Sim\ii c[ mi se

lu[ o greutate de pe inim[.— A! pedant ignorant =i ]ngâmfat, strigai, vrei s[ ]nv[\ buchile

tale! S[ m[ necinstesc! A! chinezule, care ai o sut[ de litere, maimulte decât orice limb[! A! tu ai slove amfibii, nici glasnice, nicineglasnice! A! tu soco\i c[ limba mea deprins[ cu Omer se va puteasuci ca s[ zic[ fârt[, tferdu, glagol =.c.l.; numiri s[lbatice cu caretu ai poreclit bietele litere! A! tu vrei s[ m[ necinstesc, s[ ]nv[\buchile tale! Dar s[ cr[pi macar, nu le voi ]nv[\a! Las-c[ te-oi jucaeu! N-am trebuin\[ de tine ca s[-mi ]nv[\ limba mea!

Am alergat la biblioteca tat[lui meu, care era ]ntr-o lad[ mare,purure deschis[, ]n coridor. Ajutat de o slug[, i-am f[cut inven-tariul, =i pintre mul\imea calendarilor =i a c[r\ilor ]n limba gre-ceasc[ modern[, iaca ce am g[sit:

TIP{RITE:

Vie\ile sfin\ilor din toate lunile.Moartea lui Avel (poem de Gesner).Numa Pompilius (roman\ de Florian).Patimile Domnului nostru, ]n versuri.Istoria lui Arghir =i a pre-frumoasei Elene, idem.Despre ]nceputul românilor, de Petru Maior.Floarea darurilor.}ntâmpl[rile fran\ezilor =i ]ntoarcerea lor de la Moscva.Talmudul jidovesc.

13Negru pe alb

MANUSCRISE:

Letopise\ul lui Nicolai Costin.Cavalerii Lebedei (roman\ de M-me Genlis).}ncungiurarea cet[\ii Ro=ela (roman\, idem).Lentor, tragedie ]n versuri.Sapor, idem.Matilda (roman\ de M-me Cottin).Manon Lesco, roman\.Tarlo sau str[inii ]n Elve\ia, idem.Zelmis =i Elvira, idem.Cuget[ri de Oxenstern etc.,etc.

S[rman[ bibliotec[! Uitat[ ]n secriul ei la bejenia anului 1821,toat[ a slujit de fultuial[ ianicerilor! Ce n-a= da acum ca s[ amuna din acele c[r\i de sute de ori cetite de tat[l meu.

M-am cercat s[ cetesc un roman\ din acele manuscrise, darscrisoarea era atât de ]ncâlcit[, ]ncât le-am lasat, f[g[duindu-lede a le vizita cum voi putea deprinde a ceti scrisoarea acea iero-glific[ ce se obicinuia atunci pe la noi; =i, luând Istoria românilorde Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, ]n pu\ine ceasuri am]nv[\at a ceti. P[n-]n sear[, eram capabil s[ spun pe carte câtoricare anagnost de r[pide. Seara am cetit tat[lui meu tot cântul]nt[i din Moartea lui Avel, singura carte care avea puterea a-ladormi. Bunul p[rinte se bucur[, =i atribuind =tiin\a mea la vred-nicia ]nv[\[torului, porunci s[ cumpere cinci co\i postav vi=iniude un beni=, pre care ]l trimise dascalului.

Eu ]ns[ nu puteam uita ]nfruntul ce-mi f[cuse. F[când un con-gres de b[ie\i — con=colari ai mei de la dascalii fran\ez =i grec —dup[ mai multe opinii, care de care mai stravagante, o idee sata-nic[ veni unuia ]n minte.

— Fra\ilor, zise el, socotin\a mea este s[ ]nchipuim ni=te]ntreb[ri atât de grele, ]ncât s[ nu le poat[ t[lm[ci, ca s[-i dovedimc[ e numai un gogoman pedant...

— Ευγε! Bravo! Ευοι! Hura! Παιαν ! Vivat! strigar[ to\i.

14 Constantin Negruzzi

}ntreb[rile s-au alc[tuit, s-au aprobat de toat[ adunarea =i mis-au ]ncredin\at.

A treia zi dascalul veni, =i ]ntrebându-m[ de =tiu buchile pedinafar[, spre r[spuns am deschis cartea lui Petru Maior =i i-amcetit un ]ntreg capitol. Profesorul r[mase ]nlemnit.

Sfâr=ind, am urmat ]n tonul acel pedantic cu care ]mi vor-bise el:

— De vreme ce vezi, loghiotate, c[ am ]nv[\at a ceti f[r[ lesni-ciosul metod al abecedarului d-tale — care mi-ai spus c[ este teme-iul limbii — nu sunt la ]ndoial[ c[ voi ]nv[\a a scrie iar[=i f[r[ajutor d[sc[lesc. }ns[ fiindc[ cunosc =i simt cu des[vâr=ire c[ das-calul, pentru un tân[r, este aceea ce este gr[dinarul pentru unpom, v[d c[ eu am foarte multe lucruri de ]nv[\at, c[ci sunt caun copac neroditor. Drept aceea, am f[cut aceste cinci ]ntreb[ri,pre care d-ta vei binevoi a mi le t[lm[ci. Asta va fi singura mealec\ie. Pe toat[ ziua ]mi vei deslega câte cinci de aste nedumeriri.Spune-mi dar:

1. Pentru ce uneori vara plou[ cu broa=te, iar nu cu cristei frip\i,precum odinioar[ la judani?

2. De unde au luat Adam =i Eva ac =i a\[ de au cusut frunzelede smochin, ]n vreme ce pe atunci nu era ]nc[ nici o fabric[?

3. Cum...?— P[gân! m[ curm[ dascalul astupându-=i urechile =i s[rind

de pe scaun, ca un om ce calc[ pe un =erpe; hul[ grozav[ =ipâng[rit[! Iaca frumoasele ispr[vi a ]nv[\[turii papista=ilor!

Zicând aceste, ]=i lu[ =licul =i o ]mpunse de fug[ pe u=[.De atunci nu l-am mai v[zut.Astfel Petru Maior m-a ]nv[\at române=te.

15Negru pe alb

ZOE

I“Amour en latin faict amor;Or donc provient d’Amor la mort:Et paravant, soulcy qui mord,Deuil, pleurs, pièges, forfaicts,

remord.”

B l a s o n d e l ’ A m o u r

Aceasta au urmat la 1827.De abia ]nserase, uli\ile era ]ns[ pustii. Din când ]n când =i

foarte rar se auzea pe pod duruitul unei cale=ce, ]n care era vreunboier ce se ducea la o partid[ de c[r\i, sau un fiacru ce trecea cas[geata =i l[sa s[ se z[reasc[ ni=te bonete femeie=ti. Nici un pe-destru nu era pe uli\i, afar[ de fanaragiii care striga regulat raita;pentru c[ la 1827 septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a merge pejos singur pe uli\i, dup[ ce ]nnopta. Pojarul de la 20 iulie pref[cuse]n cenu=[ mai mult de jum[tate a ora=ului Ia=ii, =i fanaragiii,masalagiii, potlogarii de care gemea ora=ul, =[zând ascun=i pin-tre râsipuri, pândeau pe nesocotitul pedestru care z[bovise a se]ntoarce acas[, =i adeseori, el pierdea ]mpreun[ cu punga =i via\asau cel pu\in s[n[tatea. }n zadar ]mblau streji de arn[u\i =i desimeni; nu puteau stârpi aceste ]nr[ut[\iri, nici descoperi bandelevagabonzilor.

O caleasc[ trecu ]n fuga cailor pe uli\a mare, apuc[ uli\a Sf.Ilie, =i f[când ]n stânga, lu[ la deal pe lâng[ zidul Sf. Spiridon, =itot suindu-se p[n[-n mahalaua S[r[riei, st[tu la porti\a uneic[su\i, cu dou[ ferestre cu perdele verzi. Din tr[sur[ se cobor] untân[r elegant cocona=, a c[rui costum era dup[ moda cur\ii.

El purta un antereu de suvaia alb, era ]ncins cu un =al ro=u cuflori, din care o poal[ i se slobozea pe coapsa stâng[, iar capetile,alc[tuind un fiong dinainte, c[deau apoi peste papucii lui cei gal-beni. Pe sub giubeaua de pambriu albastru, bl[nit[ cu samur, purta

CUPRINS

16 Constantin Negruzzi

una dintr-acele scurte ca\aveici, numite fermenele, broderia c[ria,cu fir =i cu tertel, ]i acoperea tot pieptul. }n cap avea un =lic de ocircoferen\[ cel pu\in de =apte palme.

}ntr-un cuvânt, orice dam[ l-ar fi v[zut ]n ceasul acela nu s-arfi putut opri de a se coti cu vecina sa =i de a zice ]n jargonul vremiide atunci: ah, psihimu, uit[-te cât e de nostim!

Chipul s[u era, de nu frumos, dar pl[cut. Lafater, din cea ]nt[ivedere, l-ar fi judecat dup[ fruntea lui strâmt[, buzile groase =isprincenile r[dicate cu dispropor\ie dasupra ochilor; dar =i nefi-ind cineva fizionomist putea, f[r[ a se gre=i, s[-l boteze de n[t[r[u,dup[ c[ut[tura cea speriat[ =i neclintirea figurei sale.

}n camera unde intr[, pe un crevat cu perdele ponceau, =[dea ofeti=oar[ rez[mat[ ]ntr-un cot pe perin[. Fusta ei de atlaz albastru-deschis, de sub care se z[rea un picioru= gras =i mic; p[rul ei casta-niu ce se slobozea ]n unde de m[tase pe albii ei grumazi; pozi\ia eicea lenoas[, ]n sfâr=it lumina murind[ a unei lampe ar fi ]nfl[c[ratpe Xenocrat, dac[ ar fi fost la Ia=i la 1827, ]n camera aceea.

Z[u era frumoas[ tân[ra fat[! când ]ns[ =i-a ]ntors tânjitoriiochi c[prii, umbri\i de lungi gene =i sc[lda\i ]ntr-o rou[ dedesf[tare, când s-a repezit =i a apucat ]n bra\e pe tân[rul ce intrase,trebuia s[ aib[ cineva toat[ nesim\irea lui, ca s[ nu cad[ ame\itla picioarile ei.

— Ah! tu e=ti, Iancule, tu e=ti! Vezi c[ eu te a=teptam. Gân-deam la tine, pentru c[ numai la tine gândesc. Pesemne tu nu =tiic[ te iubesc mai mult decât orice alt pe lumea asta =i tu iar m[iube=ti. A=a e c[ m[ iube=ti? Nu voi s[ m[ iubeasc[ al\ii. Zic[ce-a vrea lumea, eu te iubesc — =-apoi ce-mi pas[ de lume. Tue=ti al meu! al meu! Te iubesc, te s[rut, sufle\elul meu!

+i ginga=a copil[ ]l acoperea de s[rut[ri focoase.— Ce te-ai f[cut de o s[pt[mân[ de când nu te-am v[zut? Unde

ai fost? Oh! \i-am scris =i nici n-ai vrut s[-mi r[spunzi. Când ai =ticât am plâns! Uit[-te, ochii mei sunt ro=ii ]nc[; a=a e c[ sunt ro=ii?Spune-mi, m[ iube=ti?

17Negru pe alb

— M[ ]ntrebi un lucru care poate \i l-am spus de o mie de ori,r[spunse cu r[ceal[ nesim\itul amorez. — Caraimane, d[-mi unciubuc!

Un arn[ut must[cios intr[ =i ]ntinse st[pânului s[u un lungciubuc. }ntr-un minut, c[m[ru\a se umplu de un fum gros, pintrecare Zoe se z[rea ca o zei\[ prin nori. Aceast[ ]ntrerumpere aunei vorbe amorezate p[trunse pe biata fat[ , care t[cu, l[sânds[ scape din sânul ei o oftare de acele ce sfâ=ie inimi.

— Mi-ai scris c[ ai s[-mi spui un lucru mare. S[ vedem, ceeste? spune, pentru c[ n-am când z[bovi, ad[og[ tân[rul, scutu-rând ciubucul.

— Ah! zise Zoe, ]nturnându-=i l[crâma\ii ochi spre el, odinioar[]\i p[rea c[ zboar[ ceasurile ca minutile lâng[ mine; atunci m[iubeai, acum nu m[ mai iube=ti ca atunci, m[car c[ eu tot aceeasunt =i tot aseminea te iubesc. Oh! Iancule, tu niciodat[ nu veiajunge la acel grad a dragostei care eu ]\i p[strez! Preaiubitul meu!spune-mi, când m[ vei numi so\ia ta? Când voi putea a nu mait[inui de lume acest amor de care inima mea este plin[? Vezi tu,acesta e singurul meu gând. +tii pozi\ia mea. +tii c[ de am gre=it,pentru tine numai am fost o slab[ fat[. Ah! când ai =ti cât sunt defericit[! am s[-\i spui o veste care a s[ te ]mple de bucurie. Eu o s[fiu mum[! — +i copila ]=i ascunse rumena fa\[ ]n sânul cocona=ului.

}ntru auzul cuvântului acestuia, Iancu s-a posomorât, a b[gatmâna ]n buzunar, =i sco\ând ni=te metanii de coral de vro doi co\ide lungi, ]ncepu a se juca cu ele, pre]mblându-s[ ]n lung =i ]nlarg prin mica c[m[ru\[.

Zoe ]l privea neclintit[.— Ascult[, draga mea; cred c[ nu te ]ndoie=ti cum c[ te iubesc.

Vestea ce mi-ai dat m-a ]mplut de bucurie. Dar v[d ni=te maripiedici la ]nso\irea noastr[. Unchiul meu a aflat leg[tura noastr[=i e foarte mânios asupra mea. }mi zice c[ nu e de cinstea mea s[iau o fat[ s[rac[, orfan[ =i câte altele. Eu ]ns[ nu zic c[ nu te voilua, dar trebuie r[bdare. S[ vedem.

18 Constantin Negruzzi

Mi=elul! vorbile lui era loviri de cu\it pentru Zoe. Ea tremura.— Vai mie, nenorocita! iat[ la ce am ajuns! iat[ ]n ce stare m-

ai adus! m[ despre\uie=ti dup[ ce m-ai ]n=[lat! nu \i-e mil[ de otic[loas[ fat[, pe care ai adimenit-o cu juruin\i mincinoase. G[se=tipretexturi ca s[ m[ p[r[se=ti =i pe mine =i pe copilul t[u. Nu tetemi de p[cat! nu socote=ti c[ voi muri dac[ m-]i l[sa! oh! fie-\imil[! fie-\i mil[!

+i s[rmana se târa la picioarile lui, v[rsând =iroaie de lacrimi=i frângându-=i mâinile.

— Cuget[ c[ de m[ vei p[r[si, voi muri negre=it =i vei avea ada seam[ lui Dumnezeu, pe care de atâte ori l-ai luat marturjur[mintelor tale.

Suspinurile ]n[du=ir[ glasul fragedii copile, care acum ]nt[i]ncepuse a gâci inima amorezului s[u.

Sf[r[mat[ de durere, c[zu le=inat[ la picioarile lui.Iancu o râdic[ =i o puse ]n pat, dup[ aceea, chemând pe b[trâna

ei slujnic[, a l[sat-o lâng[ ea. El a ie=it =i s-a suit ]n caleasc[.— La bal, la curte! a strigat arn[utul vizitiului, =i caleasca a

purces ca vântul.“De=an\at[ preten\ie! zicea cocona=ul r[sucindu-=i muste\ile.

Zice c[ i-am jurat s-o iau, ca când astfel de jur[minte se mai \invreodat[“.

II

“Cinga il brando, ed abbia questaL‘asta in pugno, e l’elmo in testaE con Pallade in bellezzaGià potrebbe contrastar.”

Metastasio

Zoe era fiica unui boierina=, care prin slujbile sale se ridicasela o treapt[ cinstit[. }nc[ ]n fa=e, pierduse pe maic[-sa, iar la vrâstade cincisprezece ani, moartea o lipsise =i de tat[l s[u. De atunci,

19Negru pe alb

s[rmana fat[, l[sând o mo=ioar[, iubitul loc a copil[riei sale, carer[m[ses[ mo=tenire fra\ilor ei, venise la Ia=i. Curând n-a lipsit ase molipsi de aerul acestui ora=. Se v[zu ]ncungiurat[ de o droaiede curtezani, pe care ]i tr[gea deosebita ei frumuse\e. Focul june\ii=i simplitatea cre=terii sale o f[cur[ s[ plece urechea la m[guliriledesfrâna\ilor. Ea iubi, iubi, oh! cum iubi! Ne=tiind ce e amorul =ineprepuind urm[rile lui, se dete cu totul la aceast[ patim[ dulce =iamar[, pl[cut[ =i groaznic[. Se dete cu gând, cu inim[, cu suflet.

Iat[ o ]ntâmplare ce va ar[ta ce fel iubea tân[ra copil[.Cel ]nt[i ce g[si loc ]n inima ei fu un ofi\er al gvardiei cur\ii;

tân[r galant, cinstit =i birbant, Iliescul era cu totul contra cocona-=ului, pe care l-am v[zut figurând la ]nceputul acestei foarte ade-v[rate istorii. Frumos =i bine f[cut, el n-a avut mult[ greutate acâ=tiga inima ei. El o iubea =i se mira c[ o iube=te ca =i ]n ziuacând culesese cea ]nt[i dulce s[rutare pe buzele ei. +i de=i Zoenu cuno=tea adimenirile cochet[riei, tot ]ns[ \inu ]n lan\ul ei pefluturatecul tân[r o lun[ de zile! O lun[ de zile pentru Iliesculera o vecinicie. }ncepu a se s[tura de un amor f[r[ sfezi, f[r[ ]mp[-c[ciuni =i f[r[ rivali. Se arunc[ iar[=i ]n vârtejul lumei.

}ntr-o zi, el dormea dup[ prânz.Un arn[ut veni ]n curtea lui, merse drept la camera unde el

dormea, deschise u=a, intr[ =i, sco\ând un pistol din cing[toare,]l slobozi ]n el. Glon\ul trecu al[turea cu capul tân[rului, bortiliperina pe care se r[z[ma =i se ]nfipse ]ntr-o c[r[mid[ din p[rete,a c[ria sf[r[m[turi s[ re]ntoarser[ =i c[zu pe pieptul dormitoru-lui. Iliescul s[ri =i se r[pezi ca fulgerul la noul venit, care scoseseal doilea pistol. Arma i se smânci din mân[ =i o ]mbrânc[tur[arunc[ pe uciga= pe o canapea. Negre=it c[ ceasul mor\ii ar fi sunatpentru acel cutez[tor, dac[ ]n c[derea sa, turbanul nu i s-ar fidesf[=urat. Ni=te coame castanii undoioase se r[sfirar[ pesteumerii =i pieptarul lui ]nfirat. Aceasta era Zoe.

— Doamne sfinte! strig[ tân[rul cunoscându-o, tu e=ti, Zoe,cine ar fi putut crede! tu e=ti care vrei s[ m[ omori! aceasta er[splata dragostei mele? Vrei s[ m[ omori! =i pentru ce?

20 Constantin Negruzzi

— Pentru c[ e=ti un nelegiuit, strig[ fata cu un glas precur-mat de suspinuri, pentru c[ m[ vinzi, pentru c[ despre\uie=tiamorul meu =i pentru c[ ai gândit c[ vei putea, dup[ ce m-ai]nv[\at dragostea, dup[ ce mi-ai ar[tat dulcea\a vie\ii, s[ m[lepezi ca pe o juc[rie ce nu-\i mai place! nesocotitule! pesemnenu =tii c[ pe noi, femeile, dac[ un paing ne sparie, moartea nicicum nu ne ]ngroze=te? Iat[ dovada vânz[rii tale, =i ]i tinse unbilet scris pe o hârtie roz[. — Cete=te, tic[losule! sau mai binelas-s[ \i-l cetesc eu. Ascult[: “St[pâna mea! m[ ]nvinov[\e=tinedrept. Cum ai putut crede c[ o proast[ feti=oar[ m[ va faces[ fiu necredincios acei ce singur[ ]mp[r[\e=te ]n inima mea?N[d[jduiesc s[-\i dovedesc ]n ast[-sear[ c[ de am =i fost poater[t[cit, o secund[ n-am ]ncetat de a fi pentru de-a pururea, aldumitale credincios rob.” A! tic[losule! nu e slova ta? T[g[du-ie=ti, zi c[ n-ai scris r[va=ul acesta; o proast[ feti=oar[! oh! m[defaim[ pentru c[-l iubesc din toat[ inima.

— Acest r[va= e pentru tine, zise Iliescul ]nv[lm[=it.— Pentru mine! =i de când mi-ai schimbat numele de iubit[

pe acel de st[pân[? Când mi-ai mai zis vrodat[ dumneata? A! nuc[uta s[ m[ am[ge=ti, c[ci dac[ mâna mi-a tremurat ast[zi, s[=tii c[ alt[ dat[ va fi mai sigur[.

— Omoar[-m[ dar, adaose Iliescul cu un aer teatral, ne=tiindce s[ mai zic[; omoar[-m[, dac[ te sup[r[ amorul meu. V[d c[cau\i pricinuiri =i iai de dovad[ ]nsu=i ]ncredin\[rile dragosteimele. Omoar[-m[! via\a-mi e nesuferit[ f[r[ amorul t[u. Iat[pistolul, =i ca s[ nu m[ gre=e=ti, raz[m[ \eava de inima mea, ]l\iu eu, n-ai decât s[ tragi piedica.

Zicând, dezv[le=te pieptul =i se apropie de feti=oar[. El era atâtde frumos, ]ntristarea r[spândit[ pe fa\a lui ar[ta atâta adev[r,]ncât ginga=a copil[ se sim\i p[truns[ =i ]nfiorat[ de o fapt[ lacare o ]mpinsese o pornire furioas[ de gelozie.

— Oh! eram s[ te omor, a strigat plângând, Dumnezeul meu!cum am putut avea un a=a gând! s[ te omor pe tine, pe care te

21Negru pe alb

iubesc cu sufletul! =i apoi ce a= fi f[cut singur[ pe lume? Vezi tu,crudule, când am slobozit pistolul ]n tine, nu =tiu ce putere str[in[=i amarnic[ ]mi ]mpingea mâna. Socoteam c[ te-am omorât =ivoiam s[ m[ omor =i pe mine. Dar tu nu e=ti r[nit? Tu m[ iube=ti,a=a e? R[va=ul a fost pentru mine! oh! zvârle pistolul acela, c[mi-e fric[ de el. +i se arunc[ ]n bra\ele lui.

Dup[ ce, peste un ceas, Zoe ie=i ]ntr-un fiacru =i se duse, Ilies-cul se ]mbr[c[ cu dulama lui stacojie cusut[ numai fir; se ]ncinsepe deasupra =alului cu o curea lat[, coperit[ cu \inte aurite, ]ncare b[g[ dou[ pistoale suflate cu aur =i atârn[ pe coapsa stâng[o sabie ]ncovoiat[. La scar[ ]l a=tepta un frumos arm[sar negru.

Ie=ind, v[zu arn[u\ii s[i, care sta roat[ ]mpregiur.— Asculta\i, le zise; ast[zi un talhar a intrat la mine când dor-

meam. A slobozit un pistol asupr[-mi, dar nu m-a nimerit. Nuam putut pune mâna pe el =i a sc[pat. S[ nu mor cre=tin, ci spurcatca voi, dac[ va mai intra cineva la mine, f[r[ s[-mi da\i mai naintede =tire, de nu, ve\i lua fiecare câte o sut[ baltage cârjalie=ti petalpe. +ti\i c[-mi ]mplinesc juruin\ile.

Arn[u\ii strigar[: ma=alla! ]nchinându-s[ p[n[ la p[mânt.“Zoe a vrut s[ m[ omoare, zicea ]n sine tân[rul, ]nc[lecând;

Domnul =tie ce-mi vor mai face celelalte trei, pe care nu le pociam[gi a=a lesne. Bl[stemata de slug[! a gre=it r[va=ile; ]n loc s[dea pe cel verde Zoei, i-a dat pe cel roz; a=a va fi f[cut =i cucelelalte.

M-am b[tut f[\i= cu Beilicciul =i cu Fedele=1 f[r[ s[ simt ce efrica, dar acum z[u! m[ tem”.

1 Vesti\i tâlhari la 1827.

22 Constantin Negruzzi

III

“Oh! n’insultez jamais une femmequi tombe!

Qui sait sous quel fardeau la pauvreâme succombe!”

V. Hugo

Mai mult de un an acum trecuse de la ]ntâmplarea aceasta.Iliescul aflase chip a se deslega pe nesim\ite dintr-un lan\ ce nuera potrivit cu u=ur[tatea inimei sale =i Zoe ]ncepuse a cunoa=tec[ a gre=it, judecând pe oameni dup[ inima sa. Am[git[ ]n n[dej-dea sa, se l[s[ la o melancolie ce o f[cu mai interesant[, dar inimaei ce se hr[nea de dragoste, nu putea via f[r[ amor.

}ntre toiul ne]nsemna\ilor tineri ce o sup[rau cu curtea lor, eadeosebi pe Iancul B... }l vedea mai t[cut =i mai retirat. Sfiala lui olu[ drept dovada statorniciei, macar c[ era semnul n[t[r[iei. Pealt[ parte, ca s[ scape de gura lumei, acestei pricinuitoare de atâtenenorociri, =i cunoscând c[ trebuie ]n sfâr=it s[-=i ia un loc oare-care ]n so\ietate, ascult[ mincinoasele propuneri ce ]i f[cu Iancuc[ o va lua de so\ie. Dep[rt[ pe to\i ceilal\i ai s[i sl[vitori. Iubi peIancul; ]l iubi s[rmana fat[, cum =tia ea s[ iubeasc[ =i curând elnu mai avu nimic s[ mai doreasc[. Nu mult dup[ aceasta, sim\iurm[rile nesocotin\ei sale, =i ]ngrijindu-se, ]=i m[rturisi starea ceade critic[ amorezului s[u. Atunci Iancul lep[d[ masca, ]=i dizv[liurâtul haracter =i, pu\in[ vreme dup[ ]ntâlnirea ce am v[zut c[ aavut cu ea la ]nceputul acestii istorii, ]i scrise r[va=ul urm[tor:

“Coconi\[! ]mi pare de=an\ c[ dumneata ai luat un capri\ dreptamor =i ]nc[ pretinzi s[ te iau de so\ie! Las-c[ rudele meleniciodat[ nu mi-ar ierta un a=a pas, dar apoi nici inima mea n-are plecare a se robi. A=adar, te rog nu te mai m[guli cu o n[dejdece niciodat[ nu se poate ]mplini =i binevoie=te a m[ uita =i a nu-mimai scri.”

23Negru pe alb

Ginga=a copil[ ceti r[va=ul f[r[ s[ zic[ nimic, f[r[ s[ versemacar o lacrim[. Inima ]i era plin[ =i suspinele, gr[m[dindu-se]n sânul ei, o ]n[du=eau. Dup[ o ]ndelungat[ =i cumplit[ t[cere,c[zu ]ngenuncheat[ dinaintea icoanei mântuitorului, zicând:“Dumnezeule, fie-\i mil[ de mine =i nu m[ aduce la desn[d[jduire!”

Sanda, b[trân[ femeie care o slujea, care o hr[nise cu sânuls[u ]n pruncie =i o crescuse ]n copil[rie, stând ]ntr-o camer[ al[-turat[, se apropie de o u=[ cu geamuri, prin care se vedea ]n odaiast[pâne-sei, =i ridicând perdeaua, v[zu aceast[ desn[d[jduire,aceast[ durere atât de adânc[. Ea nu ]ndr[zni s[ intre, respectândcuceria st[pâne-sei; dar neauzind nimic =i v[zându-o tot ]ngenun-cheat[ cu fa\a la p[mânt, intr[ ]n odaie ca s[ o scoa\[ din ni=tecuget[ri atât de triste. }n zadar ]ns[ ]i vorbi; deci apropiindu-se og[si rece, ]nghe\at[, o socoti moart[.

Lu[ ]n bra\e pe aceast[ biat[ fat[ pe care o leg[nase =i cu care]mp[r\ise soarta sa. O numi cu acela= nume de Zoi\[, precumodinioar[, =i o dismierd[ ca =i atunci. Silindu-se s-o de=tepte dinacea dureroas[ letargie =i, ne=tiind de trebuie s[ doreasc[ a ovedea ]nviind ca s[-=i afle iar[=i durerea, sau mai bine s[ vaz[moartea pecetluind acest secret de nenorocire, “s[rmana Zoi\[!zise, =i o lacrim[ c[zu din ochii bunei b[trâne, cât e de frumoas[!poate ar fi mult mai bine pentru dânsa s[ nu se mai trezeasc[!”Aceast[ dorin\[, de=i barbar[, se cuno=tea c[ vine dintr-o inim[credincioas[ c[tre st[pân[-sa.

O puse ]n pat =i, peste pu\in, Zoe deschise ochii.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

— Du-te, mam[, acas[ la N... =i las[ r[va=ul acesta la o slug[a lui, ca s[-l dea, când se va ]ntoarce din c[l[toria sa, sau s[-ltrimi\[ cu po=ta unde s[ va fi aflând. Spune s[ nu se piard[, c[ci]n el este o cosi\[ din p[rul meu.

Astfel vorbea Zoe c[tr[ Sanda, dadaca =i singura sa prieten[,câteva zile dup[ ce priimise scrisoarea sus-]nsemnat[ =i b[trâna

24 Constantin Negruzzi

a ie=it cl[tind din cap =i zicând: “Maica Domnului s[-=i fac[ mil[de fata mea!”

}ndat[ ce s-a dep[rtat b[trâna, Zoe deschise garderobul s[u,alese o rochie de catifea neagr[, un v[l de blond[ alb =i un =al negru=i, ajutat[ de o copil[ ce avea ]n cas[, se ]mbr[c[ ]mpodobindu-seca pentru o s[rb[toare. Dup[ ce se g[ti, se puse pe un jâl\, unde=ezu absorbit[ ]n gânduri. Uneori un tremur fioros o apuca, alteorirâdica frumo=ii s[i ochi spre cer =i, suspinând, ]=i frângea mâinilecu desn[d[jduire. Un gând fioros se p[rea c[ se lupt[ ]n ea. Deodat[apoi se scul[ =i cu o oftare: “oamenii a=a au vrut, zise; Dumnezeullor va cere seam[. Oamenii ace=ti minciuno=i =i vicleni nu =tiu cât[t[rie este ]n inima unei tinere fete ce s-a dat pentru toat[ via\a;afle dar acum!” Zicând aceste, a ie=it.

Mergând cu un pas r[pede, curând a ajuns la porti\a unei case.B[tând, un arn[ut veni =i deschise.

— Acas[ e st[pânul t[u, Caraimane? ]ntreb[ Zoe.— Ba nu, coconi\[, dar cred c[ nu va z[bovi, c[ci mâine este

alai =i trebuie s[ vie ca s[ se g[teasc[.— Apoi dar ]l voi a=tepta, zise fata; =i intr[ ]n odaia tân[rului.— Eu sunt silit s[ ies, ad[og[ Caraiman, apoi dumneta sin-

gur[ s[ r[mâi?— Du-te, du-te; eu ]l voi a=tepta p[n[ ce va veni.Arn[utul se duse.Zoe se primbla palid[ =i perit[ la fa\[ prin odaia lui Iancu.

“Iat[ a doua oar[, ]=i zise, ce sunt ]n camera aceasta, ]nt[i cândera bolnav =i am venit de l-am v[zut; atunci am ie=it, dar acum...iat[ a=ternutul s[u; perna cusut[ de mine ]nc[ tot o are... iat[pistoalile lui, care i le-am cerut ca din partea fr[\âne-meu, c[ci atunci]nc[ nu-l iubeam... cu ele eram s[ omor pe Iliescul. Iliescul! ]ncaiacela nu m-a am[git, eu am fost slab[!... oare-s ]nc[rcate?— +ic[ut[ pistoalele. Unul e ]nc[ plin. Unul! =i ce trebuie amândou[?...o mi=care de degit =i s-a sfâr=it! Oh! pistolul acesta!... s[-l a=teptoare s[ vie? =i pentru ce? El mi-a hot[rât soarta =i a mea =i a

25Negru pe alb

copilului s[u!... S[rmanul prunc! ]l sim\ cl[tinându-se ]n sânulmeu... s[rman[ tic[loas[ fiin\[, bl[stemat[ p[n[ a nu vedea lu-mina!... ah! el e ru=inea =i nenorocirea maicei sale. Mai bine s[moar[, s[ nu cunoasc[ pe tat[-s[u, care m[ calc[ ]n picioare...Cine =tie, poate ]ntr-o zi va fi ca =i el de nelegiuit, sau ca =i maic[-sa de nenorocit[!”

Sufletul ei s-a l[sat la acest discuraj, care este groaznic când ecineva singur; pe urm[, nu =tiu ce ]nfrico=[toare presim\iri a unuitrai viitor am[rât =i chinuit au venit =i au sfâ=iat biata sa inim[;pe urm[ o fric[ fantastic[ i-a ]nchipuit ni=te n[luciri fioroase.S[rmana fat[ sim\i sângele sleindu-se ]n vinele sale.

Se duse la mas[, =i luând un condei, scrise c-o mân[ tremu-rând[:

“Eu mor!... M[ duc s[ aflu lini=tea pe care mi-ai r[pit-o. }\iiert moartea mea, dar nu-\i voi ierta niciodat[ pe aceea a nevino-vatului prunc ce port ]n sânul meu... La ziua judec[\ii, când iarne vom ]ntâlni, el te va trage la poalile scaunului celui vecinic, cas[ dai seam[ de dou[ mor\i.”

Apoi, sim\ind o fierbin\eal[ mare, ]=i lep[d[ =alul =i v[lul, lu[pistolul cel ]nc[rcat =i r[zim[ \eava de inima sa. O detunare r[sun[!

Plumbul intrând sub \â\a stâng[, a frânt o coast[, =i petrecândinima, a ie=it prin spate. Zoe c[zu moart[.

IV

“Hélas! que j’en ai vu mourir dejeunes filles!”

V. H u g o

}n ziua aceea era parad[ domneasc[.De diminea\[ pompierii stropiser[ podul, =i la toate r[spintinile

câte un zapciu al agiei oprea carele s[ nu se vâre, p[n[ dup[trecerea alaiului.

26 Constantin Negruzzi

Parada se ]ntindea ca un =[rpe pe =ov[ita uli\[. }nainte mer-geau suitarii c[l[ri cu nalte c[ciuli flocoase, la care atârna câte olung[ coad[ de vulpe, ]mpingând pe norodul ce se ]nghisuia. Apoiurmau pan\irii ispr[vniciei, darabanii agiei, aprozii vorniciei, simeniihatmaniei, to\i ace=tia triste r[m[=i\i a acelor viteje o=ti ce muiaser[ambi\ia polonilor =i a ungurilor =i ]nfruntaser[ trufia semilunei. Mai]n urm[ era arma=ul ]ncungiurat de l[utari ce juca din vioare aerul:mititico. Apoi veneau ofi\erii cur\ii...

Doi tineri mergeau al[turea la pas.Unul, c[lare pe un arm[sar negru, purta un costium arn[u\esc.

Broderia de aur l[sa abia s[ se vad[ catifeaua topor[=ie a haine-lor sale. Fa\a lui tân[r[ =i b[rb[teasc[ ]nsufla ]ncredere, iar ochiilui alba=tri ca azurul, plini de foc, dovedeau curaj =i nefric[. Cela-lalt, asemene c[lare =i nu mai pu\in elegant, se deosebea prinm[rimea =licului =i largile mânici a beni=ului s[u.

— }nchipuie=te-\i, Iliescule, zicea acest din urm[, asear[ cândm-am dus acas[, ce s[ v[d? Odaia =i patul meu pline de sânge =ipe dânsa moart[! oh! nu-\i po\i face o idee cum m-am sp[riat! olun[ de zile de acum nu mai dorm acas[.

— S[rmana fat[, atât de tân[r[ =i de frumoas[! z[u! când s-arputea s-o ]nvie, mi-a= da armele =i pe Haiduc, calul meu. Presufletul meu! s[ se fi ]ntâmplat aceasta din pricina mea, pe loc a=zice: r[mâi s[n[toas[, lume! m-a= duce ]n vreo seh[strie dinCeahl[u, ca prin post =i rug[ciuni s[ cap[t iertarea acestui p[catde la Dumnezeu.

— A=a s[ tr[iesc! zise Iancul B... râzând, a= fi vrut s[ te v[dsehastru; poate te-ai fi f[cut =i prooroc.

— +i mai po\i râde! N-ai mustrare de cuget? Nu-\i pare r[u?— R[u ]mi pare cum ]\i pare =i \ie =i cum trebuie s[ le fi p[rând

tuturor tinerilor ce au cunoscut-o; dar mustrare de cuget pentru ces[ am? Dar, las[ vorba asta, spune-mi cum a r[mas cu balul de...

Iliescul nu-l asculta; trecuse ]nainte =i ochii lui era plini delacr[mi.

27Negru pe alb

“Tic[losul, zicea el, nu pl[te=te s[ strice cineva un glon\ ]ntr-]nsul. S[rmana Zoe!”

Un car coperit cu o rogojin[ =i ]ntov[r[=it de doi oameni detes[ ias[ ]n uli\a mare. Un zapciu ]l opri ]n r[spinteni.

— Ce ave\i ]n car?— Un mort.— }ng[dui\i p[n[ va trece alaiul.+i mortul fu silit s[ a=tepte, p[n[ va trece de=[rt[ciunea!Dup[ ce a trecut parada, carul =i-a urmat drumul. Un tân[r ca

de dou[zeci ani, cu sprincene negre, ]l urma de departe =i o]ntristare adânc[ se vedea pe fa\a lui cea smolit[.

“Ce veac! ce oameni! zicea el; pentru c[ o biat[ slab[ fiin\[ ac[zut sub sarcina tic[lo=iei vie\ii, pentru c[ n-a mai putut suferichinurile sale, oamenii nu vor s[-i dea nici o rug[ciune, nici treico\i de p[mânt ]n locul unde or s[ se ]ntoarc[ =i ei. Ei fac peDumnezeu r[u =i nemilostiv. St[pânitorul ce vars[ ]n r[zboaiepâr[ie de sânge pentru ambi\ie, ministrul ce despoaie pe v[duv[=i pe orfan adunându-=i o pomenire de bl[stemuri, uciga=ul ce\ine drumurile merg cu parad[ de s[ pun cu obr[znicie lâng[]nsu=i loca=ul Dumnezeului drept[\ii =i al ]ndur[rii; =i pe biatafat[ p[mântul nu o priime=te! Iart[-le lor, Doamne! c[ nu =tiu cefac!”

Carul, ajungând pe malul Bahluiului, se opri =i cioclii, cobo-rând pe moart[, ]ncepur[ a s[pa groapa.

— Ce s-a f[cut baba cea care \ipa =i nu ne l[sa s[ lu[m trupul?— Ea nebunise; au dus-o la Golia.— Uit[-te ce frumoas[ rochie neagr[! o s[-mi fac un pieptar

mie =i femeiei o ca\aveic[.— D-apoi eu?—Tu nu e=ti ]nsurat. Ia m[t[s[ria cea alb[, col\unii, colanul =i

ce mai are.— S[ nu v-atinge\i de dânsa, strig[ tân[rul, care, stând

p[truns de mâhniciune (pentru c[ =i el o iubise p[n-a nu se duce

28 Constantin Negruzzi

]ntr-o c[l[torie, de unde de cu sear[ sosind, priimise r[va=ul =icosi\a de p[r ce i-o trimisese Zoe, dar nu apucase s-o afle ]nvia\[), auzise numai cele de pe urm[ cuvinte a cioclului. +i learunc[ o pung[ de bani.

Pe urm[ se apropie de moart[, =i desf[=urând v[lul de blond[ce era lâng[ ea, o coperi cu el.

Cioclii au coborât secriul ]n groap[, au aruncat \[râna, =iispr[vind, s-au dus la o crâ=m[, unde s-au pus s[ bea pre\ul haine-lor mortului.

Tân[rul r[mase singur lâng[ mormânt. El =[zu privind aceaproasp[t[ movili\[ de p[mânt, p[n[ ce soarele ]ncepu a se cobor]spre apus.

Mult[ vreme dup[ aceea, prietenii lui se mirau v[zându-l c[era tot trist.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

+i de ce boal[ a murit Iancul B...? ]ntreba, dup[ trecere de optluni, tân[rul cu sprincene negre pe un doctor.

— De o stra=nic[ inflama\ie de crieri. Am =[zut lâng[ el p[n[=i-a dat duhul. Ne]ncetat i se p[rea c[ aude ]mpu=c[turi =i c[ vedepe o femeie sângerat[ c[-l ]mbr[\o=eaz[. }nchipuire fantastic[!precum vezi, efect a dezorganiza\iei crierilor! Aceast[ boal[ tre-buia meditat[. Am cerut s[-i fac autopsie, dar n-au vrut rudelenicidecum. A= fi putut face o frumoas[ diserta\ie asupra boalelorce se ]ncuib[ ]n cap.

1829, apr.

29Negru pe alb

O ALERGARE DE CAI(ÑÊÀ×ÊÀ)

IO ALERGARE DE CAI

Tot ora=ul Chi=in[ului se adunase ca s[ priveasc[ alergareade cai, ce se prelungise p[n-]n luna lui septemvrie cu a=teptaread. conte Voron\ov, guvernatorul general a Nuorusiei =i a Besara-biei; dar trecerea lordului Durham, ambasadorul Marei Britaniilâng[ curtea Petersburgului, pe la Odesa, ]mpiedecându-l, aler-garea r[mase a se face numai ]n fiin\a d. guvernator civil, gene-ralul Fedorov.

Locul alerg[rii este zece minute afar[ de ora=, unde este g[tit[o galerie de scânduri ]n felul chinezesc, pentru privitorii nobili.Prostimea sau, ]n limba aristocratic[, canalia, =ede ]mpr[=tiat[pe câmp, sau ]n=irat[ pe marginea unui odgon ]ntins ce n-o las[s[ se gr[m[deasc[. Slab[ stavil[, dac[ n-ar fi sprij[nit[ de jan-darmii poli\iei!

Pia\a se ]ntinde oval[ pe un neted =es, ]ntr-o cercoferin\[ detrei verste, ]nsemnat[ cu stâlpu=ori de lemn de 3-4 stânjini de-parte unul de altul, iar dinainte galeriii este bariera de unde pleac[alerg[torii, carii, ]ntr-o fug[, sunt datori a face giurul pie\ii depatru ori, adec[ o cale de dou[sprezece verste (ca jum[tate po=t[);=i doi, care ]ntrec pe ceilal\i, ajungând mai nainte \inta, priimesc,cel ]nt[i un vas de argint pre\uit 1500 ruble asigna\ii; cel al doile,500 ruble, care bani ]i d[ vistieria ]mp[r[teasc[.

Alerg[ri de cai se fac pe tot anul ]n toate guverniile Rusiei.Scopul este ca prin aceast[ ]ncurajare s[ se ]mbun[t[\easc[ soiul

CUPRINS

30 Constantin Negruzzi

hergheliilor =i e foarte nemerit, pentru c[ acum toat[ c[l[rimease ]ndestuleaz[ din \ar[, ]n vreme ce mai demult era nevoie ase cump[ra cai din staturile vecine. Am uitat s[ spui c[ numaiarmasari =i iepe sunt priimi\i s[ alerge; cai nu, =i nu de alt soidecât de loc.

Fiin\a func\ionarilor civili =i militari, to\i ]mmundira\i, da aces-tei priveli=ti o pomp[ solenel[ ce aducea aminte de turnerile cava-lerilor vrâstei de mijloc, cu aceast[ deosebire c[ aceia se luptauca s[ capete o ochire de la dama inimei lor, =i ace=tia alearg[ cas[ câ=tige 1500 de ruble.

Galeria era ticsit[ de dame frumoase, frumu=ele =i mai sluti=oa-re, toate cu deosebite capele =i mode de contraband[, pentru c[Odesa, fiind port franc, se ]ns[rcineaz[ a ]mbr[ca pe chi=ineence; =ie curios a le vedea pe toate cu toalete r[coroase =i frumoase =i stofeleengleze=ti =i fran\eze cum fo=nesc trecând cu despre\ pe sub barbavami=ilor, care le privesc strâmbându-se =i strângând din umeri.

Un frumos landau de Viena venea ]nh[mat de patru telegariroibi. Vezeteul, ]n vechi costium rusesc cu barba lung[, ]i mânacu h[\uri coperite cu \inte de argint, p[zind un aer grav, vrednicde un magistrat. Un lu[tor-aminte ]ndat[ ar fi cunoscut c[ acelatelagiu, de=i rusesc, avea o form[ cu totul moldoveneasc[; adec[era mai elegant =i covâr=ind m[surile obiceiului, c[ci caii de laroate era cel pu\in de trei stânjini dep[rta\i de nainta=ii pe care-imâna un frumos b[iet ca de 16 ani, strigând ne]ncetat: padi! padi!cu un glas ce r[suna ca piculina ]ntre instrumentele unui orhestru.

}n acel echipagiu, dinapoi era o tân[r[ dam[ blond[, a c[riafigur[ avea acea blânde\[ ce se vede ]nvecinicit[ de penelul luiRafael =i un june brunet care, de pe barbet[ =i muste\i, se cuno=teac[ era str[in. Dinainte era un om balan, ce putea s[ aib[ 35 ani.Chipul s[u era frumos =i interesant, dar o ]ntristare desn[dejduit[se vedea pe fa\a sa palid[. El purta ochilari verzi =i \inea mâiniletinerei dame strânse ]ntru ale sale, cu o familiaritate neiertat[altui decât unui barbat.

31Negru pe alb

Cât pentru str[inul brunet, el p[rea c[ nu bag[ seam[ c[ elâng[ o frumuse\[ =i nu se uita la scena conjugal[, care urmarea lui dovedea sau c[ acea jun[ femeie ]i era rud[, sau c[ inimalui era prins[, sau c[ era un nesim\itor; pentru c[ dama (precumam mai spus) era atât de frumoas[, ]ncât v[zându-o cineva, tre-buia, dac[ nu s-ar fi ]namorat, cel pu\in s[ o priveasc[ ca pe uncap d-oper[ a naturei.

Tân[rul om smolit eram eu; ceilal\i, d. Ipolit P. =i so\ia sa, d-naS., vara mea.

Sosind la galerie, ne-am dat jos. Vara mea lu[ bra\ul barbatu-lui s[u, iar eu, f[cându-mi loc pintre dame cam c[l[re=te (cava-lièrement), c[lcând pe b[t[turile mo=negilor carii m[ da la to\idracii, cotind uniforme ]n dreapta =i ]n stânga cu zicerea pardon,talisman care ]nchide gura ghionti\ilor =i c[lca\ilor, am alergat lacelalalt cap[t a galeriei, unde z[risem o capel[ roz[ ]mp[n[=at[ca o pasere de paradis. St[pâna acei capele era fanalul care m[lumina, magnetul ce m[ tr[gea...

Nu voi ]ntreprinde a descrie frumuse\ele doamnei B., pentruc[ sim\ c[ acum, dup[ trecere de cinci ani, oricât a= voi s[ fiu denep[rtinitor, suvenirea ei ar sili imagina\ia mea s[ galopeze f[r[voie =i a= c[lca hot[rârea ce am f[cut de a spune adev[rul ]n toat[simplitatea sa. Nu voi vorbi deci nici de farmecul ochilor ei, nicide glasul ei ce sem[na cu suspinul amorului, nici de a ei talieml[dioas[...

Net[g[duit este c[ eu sl[vesc pe toate femeile tinere =i cin-stesc pe b[trâne ]n amintirea trecutei lor frumuse\i; dar cu toat[plec[ciunea rog pe damele care nu vor avea o talie frumoas[, s[m[ ierte dac[ le prefer pe cele nalte =i sub\iri. Asta este o gre=al[de care e vinovat gustul meu.

Doamna B. m[ priimi cu un zâmbet ]ncânt[tor, =i v[zând ne-gura de gelozie ce se r[spândise pe fa\a mea ]ntru viderea unuitân[r ofi\er de l[nceri ce vorbea cu dânsa:

— }\i recomand pe d. Arsenie Timofeevici J., ]mi zise.

32 Constantin Negruzzi

— O! noi ne cunoa=tem, am r[spuns zâmbind cu sil[ c[tr[rus.— Bonjur, mon cher; te =tiam la Hotin.

— Ieri numai am venit, =i mâine m[ duc.— Cum! a=a digrab[ ne la=i? am adaos ]ncre\ând fruntea =i

r[dicând sprincenele, ca s[-mi dau un aer mâhnit.— Slujba o cere. Slujba milit[reasc[ are mai multe nepl[ceri

decât mul\[miri.— +i mai vârtos ]n vreme de r[zboi. Pururea ]n buza tunului,

sili\i a bivuaca sub un cort care nu v[ poate ap[ra de nestatorniciav[zduhului, meni\i poate a muri departe de ai vo=tri, f[r[ alt[petrecere decât ceaiul =i stosul...

— A! r[zboiul e cea mai mare pl[cere a vitejilor, urm[ el cuun aer fanfaronic, dar pacea, pacea e nesuferit[. A =edea f[r[ trea-b[ ]ntr-o cetate, ]n tov[r[=ia unui b[trân comandant plin de reu-matismuri =i de decora\ii...

— V-a\i afundat ]n strategie, domnilor, zis[ doamna B., =i nulua\i seama c[ alerg[torii au s[ plece.

Ofi\erul ne l[s[.— De mult venise l[ncerul acesta? am ]ntrebat.— N-aibi nici o grij[, ]mi r[spunse doamna B., râzând; ]mi

vorbea de fortifica\iile cet[\ii Hotinului. Nu =tii ]ns[ cât m-amul\[mit ]ntâlnirea voastr[. F[ceam o compara\ie ]ntre voi cândvorbea\i; tu atât de negru, el atât de alb; era un contrast deminune.

— V[d c[ compara\ia nu-mi era ]n favor.— Oh! e=ti nesuferit. Taci. Iat[ domnul R., unul din judec[torii

câmpului (juges de camp).Domnul R. ne spuse c[ se va da semnalul alerg[rii, ]ndat[ ce

se vor cânt[ri concuren\ii.— Cum? am ]ntrebat.— To\i se cânt[resc cu acel ce se socoate a fi mai greu =i celor

mai u=ori li se pune plumb pe =ea, p[n[ ce sunt to\i deopotriv[grei.

33Negru pe alb

— Asta e nedrept. Dac[ natura m-a f[cut u=or, pentru ce s[m[ ]ngreuie cât un grosoman, ce trage poate opt sute de litre?

— A=a e regula.— Care soco\i c[ va lua premiul? ]ntreb[ doamna B. pe

judec[torul de câmp.— Precum gândesc, Meleli va câ=tiga, c[ci e bun c[l[re\.— Care e Meleli? am zis.— Acel mic, acolo, cu un strai unguresc larg, ]ncât pare c[ e

de ]mprumut.— Slab[ n[dejde, am urmat, c[ci n-are nicicum aer c[l[resc.— S[-l vede\i pe cal, ve\i judeca altfel; dar aud chemându-

m[. M[ ierta\i, m[ rog.Judec[torul alerg[ =i, g[sind toate formalit[\ile ]mplinite, dete

semnalul strigând: allez!Alerg[torii plecar[ ca s[geata.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

— M[ uit la vara d-tale, ]mi zise doamna B., =i sim\esc o nes-pus[ comp[timire pentru soarta ei; atât de tân[r[ =i atât de ne-norocit[! Abia ]ncepuse a gusta dulce\ile unei c[s[torii potrivite,cu ]nt[iul ei barbat, colonelul D., tân[r, frumos, viteaz, =i moartea]l secer[ sub zidurile Silistrei.

Acum, acest al doile...— O! ea ]l iube=te.— Nu m[ ]ndoiesc, c[ci d. Ipolit merit[ a fi iubit, dar ce amar

trebuie s[ fie ]n sufletul lui =i cât[ jale ]n inima so\iei sale, careseam[n[ Antigonei sprijinind pe Edip.

— Cu deosebire c[ acel vestit rege a Tebei era b[trân =i d. Ipoliteste ]nc[ ]n floarea june\ei.

— Vai de el! cu atâta e mai de tânguit, pentru c[ ]n vrâsta]nfocat[ a tinerelor sim\iri, via\a i s-a f[cut o povar[ dureroas[.

— }n adev[r, am luat seama c[ nu vede bine, dar asta poate fio boal[ trec[toare.

34 Constantin Negruzzi

— Nicidecum. E des[vâr=it orb. }n zadar s-au silit cei maiiscusi\i doctori ai Petersburgului =i ai Odesei, nu l-au putut folosi,ci mai vârtos, pe lâng[ desn[dejduirea de a se vedea vindecat, decare p[timi moralul s[u, fizicul lui suferi ]ntr-atât ]ncât pare c[ eun b[trân trecut!

O, Dumnezeule!Bl[stemul Olghii se ]mplini!...Zgomotul gloatei ne curm[ vorba. Alerg[torii veneau.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Doisprezece concuren\i purceseser[ =i numai cinci se ]nturnau.Curând =i din ace=tia mai r[maser[ trei. Doi rivali era acum: unarmasar negru =i o iap[ sur[. Calul era mic de trup, dar plin defoc; picioarele-i era atât de delicate, ]ncât p[reau c[ numaidecâtor s[ se frâng[. Pe dânsul era Meleli. El sta ]nfipt pe =ea =i atât deneclintit, ]ncât omul =i dobitocul sem[nau un trup, un centaur. Ca-lul era numai spum[; mu=chii i se ]ntinseser[ ca coarda unui arc =iaburi gro=i ie=eau din el. Fruntea c[l[re\ului =iroia de sudoare; ellegase frâiele de oblâncul =elei =i se \inea de coama cursierului.

Iapa sur[, pe care o ]nc[leca un jochei a nu =tiu c[rui domn,era mai mare decât armasarul; trupul ei lung[re\ o ar[ta c[ efugari\[. }ntinsese capul ]nainte, urechile le l[sase pe spate, =ialergând al[turea cu dânsul, =uieratul largilor ei n[ri era ca bol-dul unui pinten pentru armasarul care atunci =i mai tare se r[pezeala fug[, ]ns[ ea nu-i da pasul.

Amândoi era acum ca la cinci sute pa=i de \int[, când Meleli]nfipse ambi pinteni ]n coastele armasarului. Un sânge purpuriuv[psi pielea lui lucie ca atlazul =i negru ca pana corbului. Rânche-zând de durere, se r[sufl[ sfor[ind stra=nic, zburli unduioasacoam[ =i, aruncându-se ]n zece copce, ajunse \inta, nobilul dobitoc!

}ndat[ ]l urm[ =i iapa.— Hura! strig[ gloata, b[tând ]n palme.Meleli priimi vasul de argint pe care era s[pate arm[turile

Besarabiei.

35Negru pe alb

Arm[turile aceste sunt: capul zimbrului moldav, \iind ]n coar-nele sale pajura ]mp[r[teasc[ cu aripele ]ntinse.

}ntov[r[=it de jandarmi =i de to\i privitorii, cu muzic[ ]naintesunând mar=, Meleli intr[ ]n ora=.

Ast[ intrare triumfal[ se pomene=te =i se va pomeni mult[vreme ]n capitala Besarabiei, precum se pomeneau la Roma tri-umfele lui Cesar, August =.c.l.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

— Ce Olg[, doamna mea, =i ce bl[stem? am ]ntrebat.— Asta e o lung[ =i trist[ istorie, pe care ]\i voi spune-o desear[,

]mi zise doamna B., suindu-se ]n tr[sur[.R[dicând storile, ]mi zâmbi, f[cându-mi un semn de adio cu

buchetul de flori ce avea ]n mân[. Ochii mei au urmat careta p[n[ce au pierdut-o din vedere.

Seara am alergat la doamna B., pe care am g[sit-o singur[,a=teptându-m[.

Iat[ ce ]mi spus[:P.S. Istoria unei femei, spus[ de o femeie, are un farmec deo-

sebit. Copiez din albumul meu chiar spunerea doamnei B., ]ncre-din\at fiind c[ cetitorul ]mi va r[mânea mul\[mitor.

II

OLGA

“Sunt acum câ\iva ani de când tr[ia ]n ora=ul nostru o tân[r[dam[. Nime nu o =tia de unde este =i cine este. Unii spuneau c[ ev[duva unui nobil polon ce pierise la Ostrolenko; al\ii adevereauc[ b[rbatul s[u, pe care ]ns[ nu-l cuno=teau, are pro\esuri ce ]l\in ]n Petersburg; al\ii c[ e o vântur[toare ce cutrier[ lumea pentrupl[cerile ei; ]n sfâr=it, acei mai rezonabili judecau c[ ea trebuies[ fie vro nenorocit[ p[c[toas[, care venise s[ se sp[seasc[ ]n

36 Constantin Negruzzi

urâtul monotoniei Chi=in[ului. }n scurt, aceea ce se aflase maisigur pentru dânsa era c[ se numea Olga =i era polonez[.

Olga vie\uia foarte retirat[; rareori o putea vedea cineva lagr[dina ]mp[r[teasc[, cetind sub umbra unui tei. Mi s-a ]ntâm-plat s-o v[d odat[, =i n-o poci uita nici acum.

}nchipuie=te-\i una din acele femei ce slujesc de ]ndreptarenaturei pentru toate slutele ce a f[cut din gre=al[1. Figur[ nobil[=i melancolic[; ni=te sprincene pe care penelul nu le-ar fi ]ncor-dat cu atâta delicate\[ ]ncoronau ochii ei negri ca mura, cu c[u-t[tur[ tânjitoare; albea\a fe\ei =i a grumazilor ei, pe care fluturaulungi repantiri, picioarele ei ce p[rea c[ se joac[ ]n ni=te mici pan-tofi; talia sa care avea acea disinvoltura cu care natura ]nzestreaz[pe femeile de miaz[zi. }ntr-un cuvânt, oricare din aceste frumuse\i]n parte ar fi fost de ajuns ca s[ de=tepte un simtiment de miraresau un fior de amor. Ea s[ p[rea a nu avea mai mult de dou[zeciani; dar câte suferiri au trebuit s[ aib[ acei fatali ani, de vreme ce=terseser[ roza de pe crin =i ]nneguraser[ o a=a ]ngereasc[ frunte!V[zându-ne mergând spre ea, trecu ]n alt[ alee =i se f[cu nev[zut[.

— }n adev[r, am zis d. Ipolit care ]mi da bra\ul, dama necu-noscut[ nu se pare a-\i fi compatriot[; brunet[ =i polonez[!

— Pintre garofele albe, de multe ori cre=te câte una de alt color,]mi r[spunse.

— R[spunsul este poetic; dar ast[ s[rman[ garof[ se vedefoarte suferind[, =i, z[u! eu de a= fi ]n locul d-tale, a= c[uta s-omâng[i macar pentru dragostea na\iei.

— D-tale ]\i e lesne a vorbi cu a=a u=or ton! D-ta n-ai iubit, niciai s[ iube=ti vrodat[, pentru c[ te-ai deprins a socoti amorul o za-bav[, nimic mai mult. Cât pentru mine, m[ cutremur la singur[ideea de a iubi, pentru c[ cunosc urm[rile acestei grozave patimi!

— Ah! m[ sparii, am strigat. +i de vreme ce este a=a, iat[f[g[duiesc a nu iubi niciodat[.”

1 Expresie luat[ de doamna B. de la Balzac.

37Negru pe alb

— +i ai putut lua o asemene sumea\[ hot[râre? am curmateu.

— Oh! s[ dai sam[ dac[ am c[lcat-o, r[spuns[ ea tinzându-mimâna...

Eram fericit!Dup[ pu\in, doamna B. urm[:“Ajungând ]n cap[tul aleei, ne-am pus pe o canapea de brazde.

D. Ipolit g[si ni=te t[bli\i c[zute lâng[ un copac; negre=it c[ Olgale pierduse.

— A! am zis, iat[ acea ce ne va l[muri asupra misterioaseidame.

Lu[i t[bli\ile, le deschisei =i pintre multele versuri =i note le=e=ti=i ruse=ti, iat[ ce g[sii:

“On s’égare un seul instant de la vie... aussitôt une pente inévitable nousentra]ne et nous perd; on tombe enfin dans le gouffre, et l’on se réveilleépouvanté de se trouver couvert de crimes avec un coeur né pour la vetru...”

Pe alt[ fa\[:

“Occhi, piangete; accompagnate il coreChe di vostro fallir morte sostiene”.

Mai ]nainte:

“Vergessen sie nicht, dass zwischen ihrem Brautkuss das Gespenst einerSelbstmörderin stürzen wird”.

— Rousseau, Pétrarque, Schiller, ce mozaic de poe\i! am zis.Precum v[d, doamna Olga e o poliglot[; =i nu sf[tuiesc pe cinen-a fi cetit pe ace=ti autori s[-i fac[ curte. Dac[ ast[ ginga=[ Luiz[caut[ vrun Ferdinand, negre=it c[ nu-l va g[si ]n Chi=in[u.

Ipolit nu m-asculta, dedat fiind cu totul a ceti cele scrise ]nt[bli\i. Amândoi p[zeam t[cere gândind, el la Olga, eu... la toale-ta pentru balul de la club.

38 Constantin Negruzzi

— Oare va veni la bal? am ]ntrebat dup[ pu\in.— Nu =tiu.— D-ta ]ns[ vei fi.— Poate.— O! T[bli\ile aste \i-au luat min\ile.Uitasem =i Olg[ =i t[bli\i, când, dup[ vro dou[ luni, am ]ntâlnit

pe Ipolit la primblare. Trebuie ]ns[ s[ =tii c[, sau ]ndemnul meu,de care m[ voi c[i toat[ via\a, sau acele fatale t[bli\i au fost n[scutun priete=ug ]ntre Olga =i Ipolit, priete=ug ce se schimbase ]n celmai ]nfl[c[rat amor. Toat[ lumea zicea c[ el o iube=te =i c[ estehot[rât a o lua, mai ales c[ acum =i locuiau ]mpreun[; ]ns[ eap[rea c[ ]nc[ mai mult se retr[sese din lume.

— }\i cer o mie de iert[ri, ]mi zise el, apropiindu-se; este omul\ime de vreme de când n-am venit la d-ta. Pricina...

— Pricina e frumoasa polonez[, am curmat râzând, =i vreus-o iert c[ci mi-a r[pit un prietin, de vreme ce a izbutit a domolio inim[ s[lbatic[.

— Adev[rat, ]mi r[spunse; nu t[g[duiesc c[ Olga m[ iube=tecu toat[ frenezia amorului; asemenea o iubeam =i eu la ]nceput,dar acum ]\i m[rturisesc c[ nu mai simt acel foc, acea be\ie.Amorul meu se pref[cu ]n comp[timire. Olga e minunat[, e un]nger, dar pururea trist[, pururea plâns[, m[ teme, m[ chinuie=te,]mi scoate sufletul cu atâta dragoste. Eu o iubesc acum mai multde mil[...

— A, e=ti o fiar[, domnule!— Tânguie=te-m[, doamna mea, =i nu m[ osândi. Simt, cu-

nosc, v[d c[ sunt un vinovat nevrednic de iubirea ei, dar ce vrei?suferin\ile ce am tras de la sexul d-voastre mi-au stricat inima,au dep[rtat-o din cararea acea ]nflorit[ pe care o viseaz[ o inim[de dou[zeci ani. Eu am acum treizeci =i doi ani =i am cercat preamulte chinuri. Pururea vândut de femeile care ]mi jurau un tân[r=i vecinic amor =i apoi m[ p[r[seau lep[dându-m[ ca pe o mod[veche, f[r[ macar a cugeta c[ prin aceasta omoar[ o fiin\[ ome-

39Negru pe alb

neasc[, am sfâr=it prin a le cunoa=te =i a le pre\ui pentru aceea cesunt: ni=te draci frumo=i l[sa\i pentru a ne chinui.

— Mul\[mesc de compliment, am zis.— Iart[-m[, doamna mea, =i ]\i rezic, j[le=te-m[ =i nu m[

osândi.— Dar dac[ ai o inim[ a=a stricat[, am adaos, dac[ nu e=ti ]n

stare s-o iube=ti pre cât te iube=te, pentru ce nu te dest[inuie=tiei? pentru ce o ]mbrânce=ti, jucându-te, ]n râpa pierirei?

— Am cercat, doamna mea, dar, ce pot face, când singura ideee ]n stare s[ o omoare. Amorul ei e exaltat, nobil, plin de foc, darnec[jicios. N[dejdea mi-e la vremea care vindec[ toate.

Sfâr=ind, m[ las[ ca s[ alerge ]naintea unei tinere dame cevenea spre noi.”

— Vara mea, colonela D.? am zis eu.— Ea ]ns[=i, ]mi r[spunse doamna B. Ipolit acum o iubea pe

dânsa =i uitase pe Olga... Ah! oameni, oameni ]nr[ut[\i\i! Vede\io biat[ femeie nevinovat[, tân[r[, cu inima simpl[ =i lini=tit[. Ourm[ri\i, v[ \ine\i ca ni=te duhuri necurate de ea, p[n[ ce prinademenirile voastre o face\i de-=i calc[ datoriile sale de femeie,uit[ virtutea, leap[d[ cinstea ca s[ s-arunce ]n bra\ele voastre =iapoi, spre r[splata tuturor acestor jertfe, o azvârli\i cu despre\,zicând: atâta e tot!... cruzi, nesim\itori, infami, nelegiui\i!...

Toat[ aceast[ frumoas[ chiriel[ de epitete se adresa la mine.Am vrut s[ m[ ap[r.— }n adev[r, am zis râzând, cum de nu cade tr[snetul s[ ard[

pe ni=te asemenea necredincio=i?— Râzi, domnule, dar eu nu râd... Oh! ai un aer nestatornic

care m[ ]ngroze=te!— Ah! am strigat, luând un aer cât am putut mai melodrama-

tic, po\i a m[ judeca acest fel? Socote=te c[ eu n-am ]nc[ treizeciani =i prin urmare sunt cinstit. De nu vrei s[ m[ crezi, vezi ce ziceBalzac ]n Papa Gobsek...

40 Constantin Negruzzi

Balzac era autorul favorit al doamnei B. care, mul\[mindu-sede acest bun martur, ]mi zâmbi sorbind infuzia cop[celului deChina din cea=ca de vermeil, =i dup[ pu\in urm[:

“Ipolit iubea pe colonela D. =i uitase de Olga... Olga nu maiera acum pentru dânsul decât o sup[rare de care c[uta vrun mijloca sc[pa! Nu doar[ c[ t[g[duiesc caracterul lui cinstit =i nobil; din]mpotriv[, =tiind cât[ delicate\[ are ]n suflet, nu-l osândeam, ci ]lj[leam =i plângeam pe acea nenorocit[ femeie care abia o cuno=-team =i care, jertf[ unei crude fatalit[\i, era silit[ a bea un noupahar de durere!

Toat[ lumea vorbea c[ Ipolit a s[ ia pe colonela D. Pe mine]ns[ inima nu m[ l[sa a crede la atâta necredin\[. }mi p[rea grozava-mi ]nchipui amorul atât de nedrept, ]ncât s[ voiasc[ a-=i stricael ]nsul lucr[rile lui.

}ntr-o zi, aflându-m[ singur[ acas[, ]mi vestir[ pe doamna Olga.Ast[ vizit[ ]mi pricinui mirare, c[ci, precum am zis, noi abia necuno=team. De=i eram negata, am luat un =al =i am priimit-o.

Pare c-o v[d! nu era acum Olga acea pe care cu cinci luni ]nurm[ o v[zus[m atât de frumoas[, de=i palid[, la gr[din[; fa\a eiera atât de slab[... atât de schimbat[. Peli\a ei s[m[na cu batistasub\ire, f[r[ pic de via\[; o moarte s[ vestea ]n ochii ei scânteitori.Ar fi zis cineva o statuie de marmur[, ie=it[ din mâinile lui Canova.

Am alergat ]nainte-i, am luat-o de mân[ — mâna ei ardea —=i am pus-o lâng[ mine.

— Ah, doamna mea! ]mi zise, =i glasul ei era ]necat de sus-pine, iart[ cutezarea mea; oh! sunt foarte nenorocit[!

Lacrimile ]i ]mplur[ ochii.— Lini=te=te-te, doamn[, i-am r[spuns. Oh! ]n\[leg! ]n adev[r,

e=ti foarte nenorocit[!— A=a e c[ se ]nsoar[? strig[ ea cu glas sp[riat, sculându-se;

a=a e c[ m[ las[? O, Dumnezeul meu, ]ndur[-te!— De d.Ipolit vorbe=ti, doamn[? Zic c-a s[ se ]nsoare, dar nu

cred c[ poate fi ]ntr-atâta de crud. +i ]n sfâr=it, fiind aceasta, pentru

41Negru pe alb

ce s[ te mâhne=ti? S[ vede c[ e nevrednic de amorul d-tale. Unnestatornic se despre\uie=te =i se uit[...

— S[-l uit! eu s[ uit pe Ipolit? Pesemne d-ta nu =tii, doamn[,c[ el mi-a f[g[duit un amor f[r[ sfâr=it? Pesemne d-ta n-ai iu-bit, doamn[? Nu =tii ce venin este acesta? Oh! te fericesc dac[e=ti nesim\itoare! Vai mie! eu am cunoscut amorul; ]nc[ o dat[am iubit =i acel ]nt[i amor m-a nenorocit, acesta m[ omoar[.Voi muri negre=it... El era bucuria mea, sufletul meu, =i s[ m[lase? C[ci ]n adev[r voie=te a m[ l[sa... Oh! ]l voi omor] =i pe el=i pe so\ia lui!...

}nfurierea ei m-a ]ngrozit. Era de o frumuse\[ fioroas[. Astfeltrebuie s[ fi fost Didona când hot[r] a se ]ngropa subt ruineleCartagei. M-am sculat.

— Te spariu, doamna mea, ]mi zise dup[ pu\in[ t[cere, — iart[-m[! Când ai =ti cât foc este ]n ast[ tic[loas[ inim[! E un vulcanpe care numai moartea ]l va stinge!... +tiu c[ d-ta ]i e=ti prieten[,pentru aceea, dup[ Dumnezeu, la d-ta mi-e n[dejdea. Ajut[-m[,doamn[! Scap[ un suflet de la osând[! Zi, f[, mijloce=te s[ num[ lase!

— +i ce pot sfaturile mele, când lacrimile d-tale nu folosesc?am zis.

— Ah! când gândesc c[ ieri, nu mai departe, lu[ crucea =i sejur[ pe s[n[tatea lui, pe via\a lui, pe ochii lui, c[ m[ iube=te =i c[va fi al meu!... Oare Dumnezeu va suferi s[ se calce ast feljur[mintele f[cute ]n numele s[u? Oare tr[snitele ceriului s-austins?... Pentru c[ =i s-a jurat, doamn[, ]n mii de rânduri. Eu ]ns[m[ temeam de amorul lui! De câte ori ]mi spunea c[ m[ iube=te,vorba asta m[ ]mplea de fiori. O presim\ire amar[ ]mi zicea c[omul acesta, care-l vedeam jurându-se pe ochii lui dinaintea icoa-nei =i luând martur[ dumnezeirea cu atâta u=ur[tate, este untr[d[tor. Lacrimile ce v[rsa la genunchii mei m[ sp[riau; inima]mi spunea c[ sunt minciunoase. +i ]ns[, fiin\[ tic[loas[ ce sunt!adormeam pe n[dejdea f[g[duin\elor lui; visam fericirea ]n bra\ele

42 Constantin Negruzzi

ce erau s[ m[ vând[!...Ah! c[ci nu mi-a curmat moartea zilele ]nceasurile acele! A= fi murit norocit[ =i n-a= fi silit[ acum a-lbl[stema =i a plânge!

+iroaie de lacrimi curgeau din frumo=ii ei ochi. Un tân[r om,de ar fi v[zut-o atunci, negre=it c[ nu s-ar fi stânjinit cât de pu\ina ]njunghia pe nelegiuitul ce o adusese ]n starea aceasta. Cât pen-tru mine, ne=tiind cum s-o mâng[i, am ]nceput =i eu a plânge.

Ea urm[:— Hot[râsem s[ m[ duc la rivala mea, s[-i spun nelegiuirea

omului c[rui va s[-=i ]ncredin\eze soarta. Nu o cunosc, dar aud c[e o femeie tân[r[, bun[, sim\itoare; poate c[ s-ar fi ]ndurat de ne-norocirea mea. Oh! i-a= fi sp[lat picioarele cu lacrimi =i ar fi tre-buit s[ calce peste trupul meu ca s[ se duc[ a se cununa cu el; dar]n minuta când voiam a m[ duce, puterile m-au l[sat. Ne=tiind ces[ mai fac, am hot[rât s[ viu la d-ta. +tiu c[ el te stim[, =tiu c[ \i-eprieten; d-tale \i-e mil[ de mine, d-ta e=ti bun[, plângi... Fie-\i mil[de o nenorocit[! Scap[-m[, doamna mea, mântuie=te-m[!...

+i biata femeie ]ngenunchease dinaintea mea =i ]mi s[ruta mâi-nile f[r[ s[ poat[ articula un singur cuvânt de greutatea suspine-lor. Eu plângeam ca =i ea =i cine ne-ar fi v[zut ]n momentul acelan-ar fi putut deosebi care e mai nenorocit[, Olga sau eu.

M-am pus la scriitoriul meu =i am scris lui Ipolit ca ]ndat[ s[vie la mine. Am sunat; o slug[ intr[ cu un bilet ]n mân[.

— Du acest r[va= la d.Ipolit P., i-am zis; s[-l g[se=ti numaidecât.— D. Ipolit e la doamna colonel[ D., ]mi r[spunse. O slug[ de

acolo a adus acest bilet.— Ad[, am zis; dar Olga ]l luase mai ]nainte. O v[zui tremu-

rând când cetea. Deodat[, \ipând stra=nic, sc[p[ biletul =i ie=ir[pede.

}n bilet scria:“Doamna B. este rugat[ s[ binevoiasc[ a veni la 5 ceasuri

disear[ la biserica catedral[ spre a asista la cununia d. Ipolit P. cud-na colonela D.”

43Negru pe alb

Ceasornicul ar[ta patru. Abia aveam vreme a-mi face toaleta.Toat[ nobilimea era la biseric[ când am intrat. M-am pus la unloc de unde puteam privi pe miri. G[lbineala fireasc[ a lui Ipolitse f[cuse mai grozav[ la lumina f[cliilor de cear[ =i sudoarea rouramelancolica lui frunte. Se cuno=tea c[ se lupta ]n sine mustrareacugetului =i presim\irea. Din ]mpotriv[, cât[ senine\[ pe fa\atinerei lui so\ii, cât[ bucurie, câte n[dejdi de fericire!

Ceremonia se sfâr=ise. To\i fericitau pe tinerii so\i, g[tindu-se a-i ]ntov[r[=i acas[. }n momentul acela, v[zui pe poli\maistruc[ veni de afar[ cu grab[ =i vorbi cu doctorul S., care =edea lâng[mine.

— Ce este? l-am ]ntrebat.— Nimic, ]mi r[spunse cu o barbar[ flegm[, o femeie s-a

otr[vit. +i ie=i ]ndat[ cu doctorul.Cuvintele lui Schiller ce le cetisem ]n t[bli\ele Olg[i ]mi ve-

nir[ ]n minte.“Nu uita\i c[ ]ntre s[rutul ]nso\irei voastre se va pune fanto-

mul acelei ce s-a ucis din pricina voastr[.”O greutate ]mi ap[sa inima; un nor ame\itor veni =i se puse pe

ochii mei. Mi se p[rea c[ biserica se ]nvârte=te cu mine =i ni=teluciri scânteioase ]mblau ]mpregiurul meu. Sim\ind picioarele-misl[bind, am ]nchis ochii =i m-am \inut de stran[ ca s[ nu cad. Nu=tiu cât \inu ast[ fantasmagorie, c[ci, când m-am de=teptat, eramsingur[ ]n biseric[. Tremurând =i cuprins[ de spaim[, am ie=it.

Sosind acas[, slugile ]mi spuser[ c[ poli\maistrul =i cu doc-torul S. m[ c[utaser[ =i c[ ei veneau de la Olga pe care, cândajuns[ser[, au fost g[sit-o moart[.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Abia trecuser[ patru luni de la ]nsurarea lui Ipolit =i de lamoartea Olg[i =i el se boln[vi de ochi. Curând i-au lipsit viderile=i bl[stemul Olg[i se ]mplini. Acum e de tot orb. Sim\irea neno-rocirei lui, mustrarea cugetului, pomenirea p[catului s[u i-au ata-

44 Constantin Negruzzi

cat s[n[tatea =i, ]n vârsta de treizeci =i cinci ani, a=teapt[ =i dore=temoartea ca o fericire.

Iat[ ispr[vile d-voastre, domnule. Ah! ferice cine nu iube=te =inu simte!”

Doamna B. oft[; eu nu mai râdeam.

III

TRISTE|{

Viind la birtul unde g[zduiam, am g[sit un mare pachet cuscrisori de la Ia=i. Toate ]mi vesteau câte o sup[rare. Una un pro\es,alta niscaiva ve=ti politice mâhnicioase. }n sfâr=it, una mai mic[]mi spunea c[ m[ a=teapt[, c[ m[ iube=te, c[ m[ dore=te. Astaera o frumoas[ fat[ care credea c-o iubesc.

Nu, nu te iubesc, s[rman[ copil[! De \i-am =i spus-o, am min\it,am vrut poate s[ te ]n=[l ca un tic[los. Nu, nu sunt eu vrednic deamorul t[u! De te-a= fi iubit, n-a= =[dea ferecat ]n lan\ele doam-nei B., femeia ast[ ne]n\eleas[, care-mi spune c[ m[ iube=te ca =icum m-ar ]ntreba ce mai fac; ves[l[, zburdatec[, judecând amorulo trecere de vreme, f[g[duindu-mi o vecinic[ dragoste =i ]ntre-bându-m[ când m[ ]ntorc la Ia=i. Nu; eu nu voi s[ fiu iubit astfel.Voi o femeie cu ochii plân=i, cu fa\a mâhnit[, care s[ m[ team[,s[ m[ iubeasc[ =i s[ moar[ cum a murit Olga.

+i ]ns[ merit eu oare un as[menea amor, eu, care tot foculamorului tân[r, tot delirul june\ei cei mai ]nflorite le-am cheltuit]n adimenirele unei cochete...

}n adev[r, numai un amor poate avea cineva =i acela numainu se uit[. Aceasta este o loterie a inimei. Dac[ un tân[r ]ntâlne=teo inim[ simpl[ =i nevinovat[, el este ferice; inima lui fraged[ =icurat[ ia o opinie ]ncânt[toare pentru amor; iar de se face parteaunui suflet fa\arnic =i tr[d[tor, atunci pierde toat[ iluzia =i, ]n loculfericirei, cap[t[ pizm[ =i ]mpietrire.

45Negru pe alb

Oh! când ar voi femeile s[ =tie ce ]nalt[ solie au priimit de lacer; când ar voi s[ =tie c[ sunt l[sate ca s[ ne p[zeasc[ de r[u,s[ ne ]ndure inima, s[ fac[ fericirea vie\ii noastre, f[r[-ndoial[c[ iubirea lor n-ar \inea numai p[n[ ce se usuc[ s[rutul nostrude pe buzile lor!

Eu totdauna am gândit c[ ]ngerul p[zitor pe care provedin\al-a dat fiec[rui om nu este decât femeia c[ria el a j[rtfit amoruls[u; =i ]ns[, pentru ce las[ ele a intra ]ntr-o inim[ plin[ de iubire]ndoiala =i ura?... O! nu sunt eu vinovat, s[rman[ copil[, dac[ nute iubesc precum meri\i; dea seam[ grozavele fiin\i ce mi-au stri-cat inima... Voie=ti a fi iubit[? g[se=te vrun ]nger, precum e=ti tu!

Sluga mea intr[ cu un bilet. Aceasta era o poftire la prânz pea doua zi de la d. Ipolit. R[va=ul era scris de so\ia lui. Dedesubtscria: Vom fi numai noi.

M[ invita la mas[! +i ce figur[ eram s[ fac eu privindu-i sta-rea, dup[ cele ce-mi spusese doamna B.? S[ v[d un om lipsit desim\ul cel mai scump; care este ]ntr-o vecinic[ noapte; pentru caresoarele n-are raze, nici câmpul flori. Un om care iube=te cu tinere\[pe ginga=a lui so\ie =i ]ns[ nu o poate vedea. +i ea, oborât[ subap[sarea soartei, privind pe acest b[rbat f[r[ s[ poat[ afla uncuvânt cu care s[-l poat[ mâng[ia =i gândind la cel mai ]nt[i precare moartea i l-a luat; v[duv[ de doi barba\i (Ipolit se putea so-coti ca mort) la 21 ani, ]n cea mai ]nflorit[ frumuse\[! — Amr[spuns cerându-mi iertare =i pretextând o pricin[ ]ns[mn[toare.

M[ sim\eam foarte trist. Voiam s[ plâng =i nu puteam. Am des-chis fereastra. Ceriul era turburat; nori gro=i se primblau ca ni=temun\i pe el, l[sând ]n urma lor o cea\[ cenu=ie; luna se ascunsese;câteva stele pribage se iveau unde =i unde pintre nori. Vedeamora=ul adormit desf[=urându-se sub mine ca o mare umbr[. Lini=-tea domnea pretutindeni, numai inima mea era turburat[. Curând,un vis de=tept ]mi ]nf[\o=[ toate ]ntâmpl[rile vie\ii mele, de la 17ani când am pierdut pre tat[l meu, când am r[mas singur ]n lume=i p[n[ la 28. Gândeam la maic[-mea pe care abia o cunoscusem,

46 Constantin Negruzzi

gândeam la valurile ce m[ cuprinseser[ ]n lume, gândeam la toateacele fiin\i pe care le iubisem, de la cocheta pe care o iubisem]nt[i, p[n[ la copila care-mi scria, p[n[ la doamna B., pre care oiubeam acum. Mi se p[rea c[ le v[d pe toate trecând pe dinainte-mi,frumoase, vesele, triste, plânse, râzânde...

Tunetul vuia ]n dep[rtare; cerul acum se ]nv[lea cu o hain[posomorât[; stelele piereau pe rând. De a= fi fost poet, a= fi privitcu pl[cere aceast[ scen[ m[rea\[ a naturei, dar timperatura avupururea o deosebit[ influen\[ asupra fizicului meu. Un soare fru-mos, o noapte senin[ m[ ]nvesele=te; din ]mpotriv[, o vreme urât[m[ ]ntristeaz[; ]n adev[r, gândeam, dac[ englezii au tot asemeneavreme, au dreptate s[ se sinucid[. Ce vifor se g[te=te! Stelelestr[lucesc de o mai vie lumin[! Spun c[ de câte ori moare un om,sufletul lui merge de-=i ia loc ]ntre stele; oare care va fi steaua Olg[i?poate c[ acea care e acolo ]n cap[t. M[ uitam la Ursa mic[.

— Domnule, ]mi zise sluga, tr[gându-m[ de hain[, gazda]ntreab[ de nu vrei a cina.

— Nu vreu, am r[spuns.— Domnule, s[ ]nchid fereastra; vremea e turbure, curând a

s[ tune.— +-apoi?— +tiu c[ d-tale nu-\i place tunetul.— A=a este, când e aproape =i când tr[sne=te; dar când vuie=te

]n dep[rtare ]mi place.— O, cum fulger[ de stra=nic, ad[og[ bl[stematul, groaznice

tunete o s[ avem! trebui s[ tr[sneasc[ undeva.Acest din urm[ argument m[ f[cu s[ m[ trag de la fereastr[.

}nturnându-m[, v[zui pe gazd[ cu =ervetul pe mân[.— Dac[ domnul va s[ cineze, ]mi zise el, i-am g[tit un holod-

noi minunat, blinee cu icre fierte ]n unt =i...Singur numele bucatelor era de ajuns ca s[-mi taie apetitul.Gazda mea era un mo=neag ca la 65 ani, scurt =i gros. }n junia

sa se vede c[ fusese balan, c[ci ochii lui avea ]nc[ o u=ure v[psea

47Negru pe alb

de alb-albastru. Fa\a lui ro=ie ca morcovul =i fruntea f[r[ nici ozbârcitur[ ar[ta c[ pentru el via\a n-avusese zile negre.

— De mult e=ti ]nsurat, mo=ule? l-am ]ntrebat.— De patruzeci de ani.— Ai copii?— Trei b[ie\i =i o fat[.— +i unde sunt?— Doi slujesc ]n oaste; cel mai mic e pisar =i fata mea tr[ie=te

la Tulcin. O! Sa=a mea...— Sa=a? ce va s[ zic[ Sa=a?Ivan, sluga mea, ]mi spuse c[ e diminutivul din Alexandra.— Sa=a mea, urm[ mo=neagul, e dam[ mare; am m[ritat-o

dup[ un cinovnic de la Tulcin. Barbatul s[u este guberskii-secre-tar. S[ o vezi, domnule, aceea e femeie; mai nalt[ cu dou[ palmedecât mine. Seam[n[ bunului s[u care a fost grenadir, =i groas[cât mine. +-apoi, frumoas[, ro=ie ca un bujor; numai când eramic[ a c[zut din scrinciob =i de atunci e cam =chioap[; v[rsatul astricat-o pu\in =i i s-a scurs un ochi. — +i ]nv[\at[, domnule, caun diac. Scrie, cete=te groznic. Când a fost ast[-prim[var[ la mine,mi-a l[sat ni=te c[r\i foarte frumoase; p[cat c[ nu =tiu a ceti.

— Trimiti-mi-le s[ le v[d, am zis.Acesta era Florian tradus ruse=te.— Cete=te tu =i eu voi asculta, am zis lui Ivan.El ]ncepu:“Dup[ ce alerg[ de la o turm[ la alta, ca s[ se gudure la Elicio

=i la Galatea, câinele ]ncepe a alerga prin m[gur[; =i se ia dup[un ied s[lbatec. Iedul fuge =i trece lâng[ p[stori\e...”

— Deschide ]n alt loc.“Estela se ro=i uitându-se la maic[-sa. Margareta ]i d[ voie s[

priimeasc[ prezentul =i p[stori\a st[ ]nc[ nehot[rât[. La urm[,c-o mân[ tremurând[, apuc[ cordela verde, care era ]n grumaziiberbecului...”

— E! d[-mi pace cu p[stori\ele =i cu berbecii cu cordele verzi.

48 Constantin Negruzzi

V[zând c[ pastoralele d. Florian nu-mi pot ]mpr[=tia melan-colia, m-am culcat, ]ns[ de abia apucasem a adormi, =i un vis fan-tastic veni =i-=i puse asupr[-mi negrele sale aripi.

P[rea c[ m[ aflam ]ntr-un mare salon ]mbr[cat ]n doliu, undeardeau dou[ mari policandele cu lumin[ri de cear[ galben[. Olgadormea culcat[ pe o canapea. Ipolit o privea stând la capul ei.Doamna B. se g[tea la oglind[ fredonând aria din vodevilul rusescKozac[ stihotvore\[. Prin salon se primblau oi cu cordele verzi lagât =i Sa=a s[rea, schiop[tând =i strâmbându-m[. Nu =tiu cât \inuacest popuri de vedenii, c[ci, când am deschis ochii, era ziua mare.

IV

CÂTEVA R{VA+E

Era câteva luni de când m[ ]nturnasem la Ia=i. Vârtejul so\iet[-\ii, pro\esuri, intrigile politice m[ cuprinseser[ ]ntr-atât, ]ncât,neaflând minut[ de r[gaz, am fugit la \ar[: ]ns[ acolo singur[tatea,aerul curat, privirea naturei de=teptar[ ]n inima mea suvenireadoamnei B. }n zadar c[utam a sc[pa de prigonirea acestui amoratât de ]nflorit. El se \inea de mine =i m[ f[cea a cerca toate chinu-rile desp[r\irei. De m[ duceam la vânat, mi se p[rea c[ r[sunetulpu=cii mele trece Prutul =i merge de moare la u=a doamnei B. Devoiam s[ cetesc, doi ochi frumo=i se puneau dinaintea literelor =i]n orice fras g[seam o espresie a doamnei B. Nemaiputându-m[lupta, am scris s[-mi vie pasportul. Am lep[dat toate roman\ele =im-am apucat de cetit pre Tucidid =i pre Xenofon. Dumnezeu s[ m[ierte =i pre mine =i pre ace=ti vesti\i =i limbu\i autori! Neideat ]nstrategie, n-am putut pre\ui nici frumoasa retirad[ a celor zece mii,nici r[zboaiele peloponisiace. Aruncam c[r\ile =i m[ duceam de pri-veam Prutul cum curge =i fericeam pe cazacul cu barba lung[ de lapichetul din cea parte. }mi era drag cazacul. Au nu era =i el de

49Negru pe alb

acolo de unde era doamna B.? Aflam mult[ poezie ]n nasul lui tur-tit =i ochii mici =i mult[ armonie ]n strig[tul lui monoton: kto idiot?

Xenofon =i Tucidid se duseser[ pe urma lui Balzac =i a lui WalterScott. }mi m[rginisem cetirea numai ]n amoroasele r[va=e a doam-nei B.

F[r[ ]ndoial[, ziceam, acesta e limbajul adev[ratului amor!Laconic =i ]nfocat. Doamna de Sévigné =i Ninon de Lenclos nicio-dat[ n-au putut scrie astfel. Ah, cât m-a iubit de stra=nic! +i eucare socoteam c[ e o cochet[ =i...

Ivan ]mi curm[ monologul. El ]mi aducea pasportul =i dou[scrisori cu timbrul Chi=in[ului. Cunoscui pe adresa unuia slovadoamnei B. Tremur]nd de fericire, am deschis-o. Iat[ ce-mi scria:

“Prietenul meu! Sunt foarte nenorocit[! Aud c[ te g[te=ti s[vii iar[ ]n Basarabia =i nu =tii cât m-a sup[rat vestea aceasta...”

}nceputul era original.“Te-ai fost dus; gândeam c[ m[ vei fi uitat. Ah! când ai =ti cât

te-am iubit, dar acum nu te mai iubesc. Iart[ sinceritatea mea,dar când ai =ti cât sunt de nenorocit[! De când te-ai dus, toatenefericirile m-au ]mpresurat; am pierdut pre Bibi! }nchipuie=te-\i c[ se vede c[-i das[ supa fierbinte sau cine =tie ce! Pe la miezulnop\ii aud un grozav hârcâit pe canapelu\a unde el dormea. Sardin a=ternut. Ce s[ v[d? bietul Bibi era ]n spasmele agoniei. Oh!nu-\i po\i face o idee de ce am cercat! Oh! s[-l fi v[zut cum m[privea cu ochi l[crim[tori! Cum se vârcolea ]n bra\ele mele! Amsculat toat[ casa; am trimis dup[ doctor; dar saracul era ]n celede pe urm[ minute. Nemai=tiind ce s[ fac, i-am turnat pe gât câtevalinguri\i de ap[ de Colonia. S[rmanul! S[rmanul! trebuia s[-l vezicum urla, cum se zbuciuma! Oh, grozave minute pe care ]n vecinu le voi uita! Când a venit doctorul, ]l g[si mort =i pre minele=inat[... Lacrimile m[ opresc de a-\i mai scrie, dar te rog ]nc[ odat[, de vei