Negustori si comercianti

Comertul si-a facut necesara prezenta inca din mometul in care oamenii au inceput sa

comunice intre ei. Pe masura ce gradul de civilizatie s-a dezvoltat nevoile oamenilor au crescut ,

acestia reusind sa-si satisfaca nevoile prin schimbul de bunuri. Aceste schimburi au avut o

dezvoltare continua , ducand la aparitia comertului.

Schimburile care se efectuau la inceput in mod direct – produs contra produs – constituie

asa zis-ul troc. Aparitia banilor a fost un rezultat al intensificarii schimbului de marfuri , care a

contribuit la dezvoltarea pe mai departe a acestuia. Odata cu existenta banilor , schimbul direct

de marfa contra marfa a cedat locul circulatiei marfurilor , adica schimbul de marfuri prin

intermediul banilor. Trocul descompunandu-se astfel in doua ramuri : vanzare si cumparare.

Analizand evolutia in timp a comertului , specialistii subliniaza faptul ca se poate vorbi

de o adevarata civilizatie comerciala , ale carei inceputuri le gasim intr-un trecut de peste 4000

de ani. Chiar de pe atunci , China , Mesopotamia si Europa de Nord faceau comert la scara

internationala. Cretanii si fenicienii , popoare mediteraneene, au fost de asemenea unii dintre cei

mai mari navigator si negustori , formand adevarate stabilamente comerciale in Africa , Anglia si

Tarile Baltice. Pe urma , grecii si romanii au cladit adevarate imperii comerciale , profitand de

imbunatatirea transporturilor terestre si maritime, de perfectionarea sistemelor monetare, de

dezvoltarea schimburilor si a economiei artizanale.

Apoi, in Europa au urmat invaziile barbare si musulmane ,care au avut puternice

modificari in dezvoltarea schimburilor, stimuland aparitia economiei domeniale .

La inceputul secolului al unsprezecelea s-a dezvoltat o adevarata revolutie comerciala,

unde reprezentatii schimburilor largi si diversificate s-au infruntat cu adeptii economiei inchise.

Cei doi poli ai comertului european din aceasta perioada sunt zonele mediteraneene si cele de la

Marea Nordului , conturand intre ele o zona comerciala ce cuprindea Anglia , Flandra ,

Champagne si tarile de pe Rin si Mosella.

Incepand cu aceasta revolutie , a aparut si negustorul, care la inceput a fost

itinerant ,strabatea pe uscat drumuri de la nord la sud prin muntii Pirinei,Alpi accesibili traficului

cu saretele,animalele de povara,carele grele pe patru roti,catari si cai,acestea constituind mijloace

de transport normale,dar prezentand si dificultati.Negustorul medieval se folosea si de

1

transportul pe cai fluviale si pe cai maritime.Transportul pe mare a fost mijloc folosit de negotul

medieval international. Iar apoi a aparut negustorul sedentar care prin contracte si asociatii de

diverse tipuri ,a iesit din izolarea sa precedenta extinzandu-si reteaua afacerilor sale..Pentru

calatorii se incheiau niste contracte in care specificau natura si destinatia operatiei precum si

unele conditii si riscuri.

Oricare ar fi fost originile marilor negustori medievali cert este ca puterea lor economica

se leaga de dezvoltarea oraselor , acestea fiind centrele afacerilor lor si sunt dominate social si

politic de marii negustori.

Contactele dintre negustori si tarani erau mai putin stranse decat cu celelalte clase sociale,

dar au fost mai numeroase si mai importante .Orasele si satelle nu erau izolat eunele de altele in

Evul Mediu.

Se nasc astfel primele puncte de intalnire a marfurilor din sud cu cele din nord , care mai

apoi se vor transforma in mari targuri europene.

In secolul al treisprezecelea au aparut asa-zisele “practice de comert”, adevarate manuale

de comert, care enumerau si descriau marfurile, tarifele vamale si itinerariile comerciale, stipulau

reguli, consiliau negustorii si ii ajutau pe comercianti sa intelaga si sa utilizeze mecanismele

economice.

Daca la inceputul secolului XIII extinderea afacerilor intarata pe unii comercianti la

imprudenta si naste anumite riscuri,la nivel global evolutia comertului duce la progresul

metodelor si tehnicilor,permitand reducerea dificultatilor si pericolelor.Favorizat de practica a

fost in primul rand comertul maritim la Genova. In secolele XIV si XV se raspandesc adevaratele

contracte de asigurare in care, in mod absolut cert, asiguratorii sunt alte persoane decat

proprietarii vasului.

Prin descoperirea Americii in secolul saisprezece au avut loc efecte deosebite asupra

activitatii comerciale, datorita aurului si a banilor pusi la dispozitie, de care comerciantii au

profitat din plin, constituindu-se intreprinderi foarte puternice atat economice cat si politice.

Imbunatatirea mijloacelor de comunicatie, perfectionarea tehnicilor de realizare a

produselor, crearea unor modalitati noi de aprovizionare, aparitia manufacturilor, generalizarea

diviziunii muncii, fac ca numarul de intreprinzatori sa creasca, sa apara spcialisti in probleme

comerciale, cum ar fi negustorii si bancherii , bogati ,care constituiau o categorie dinstincta si

multa vreme dominanta, au care au contribuit la nasterea si dezvoltarea revolutiei industriale.

2

In aceasta etapa de expansiune, au existat si perioade mai grele, care au frantat

dezvoltarea respectiva, precum ar fi Revolutia franceza din 1789. In aceasta perioada sistemul

corporativ a cautat sa ia masuri impotriva concurentei, blocand puternic inovatia sociala si

tehnologica si chiar schimburile cu vamile sale foarte rigide. Liberalismul insa a triumfat in a

doua parte a secolulul al optsprezecelea si s-a opus reglementarilor rigide si corporatiilor care au

fost suspendate.

In 1807 a fost adoptat Codul Comercial Francez care a constituit baza in formarea

dreptului comercial. Anumite acte juridice, fapte juridice şi operaţiuni economice ─ denumite

acte de comerţ ─ au ieşit de sub incidenţa Codului Civil Francez din 1804 şi li s-a dat o

reglementare nouă în Codul Comercial, corespunzătoare exigenţelor activităţii comerciale.

Actul de comert reprezinta actiunea realizata in procesul obtinerii unei profesii

comerciale. Datorita complexitatii fenomenelor ce au loc in cadrul economiei, actele de comert

acopera o arie larga de operatiuni comerciale. Prin urmare actele de comert sunt structurate

astfel: acte de comert natural , acte de comert formale , acte de comert potrivit teoriei

accesoriei.

1. Actele de comert natural reprezinta acele activitati care prin ele insele definesc

comertul si sunt clasificate astfel:

A. Comertul propriu-zis: reprezinta actul de cumparare a bunurilor naturale , care

sunt transformate sau fabricate cu scopul obtinerii de profit. Acesta cuprinde urmatoarele

activitati: comertul cu ridicata (en-gross), comertul cu amanuntul (en detalil), alimentatia publica

si consumurile colective, comertul de bursa, comertul exterior, transferul international de

tehnologie;

B. Comertul cu serviciile reprezinta una dintre activitatile cu cea mai mare

contributie economica contribuind la realizarea produsului intern brut (PIB) si reflecta nivelul de

dezvoltare a unui stat.

C. Comertul de intreprindere

3

2. Acte de comert pro forma sau acte a caror substanta comerciala este genrata de

forma lor.

In aceasta categorie se incadreaza actele comerciale realizate cu ajutorul instrumentelor

de plata si credit.

3. Actele ce comert in virtutea teoriei accesoriei sau in virtutea regulii.

Aceste tipuri de acte cuprind operatiunile ce se refera la acte care devin comerciale daca

sunt realizate de catre un comerciant cu ocazia obtinerii unei anumite laturi a activitatii sale

comerciale.

Faptele de comert sunt clasificate in doua mari categorii.

1. Faptele de comert obiective sunt determinate si produc efecte in temeiul legii,

independent de calitatea persoanei (comerciant sau necomerciant) care le savarseste. Acestea

sunt impartite in trei categorii:

operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie (vanzarea - cumpararea

comerciala, operatiunile de banca si schimb, depozitul bancar, acordarea de credite)

operatiuni care privesc organizarea si desfasurarea activitatii de productie

(comisioane, agentii, oficii de afaceri, spectacole publice, constructii, fabrici, manufactura si

imprimerie, editura, librarie si obiecte de arta )

operatiuni conexe sau accesorii (contractul report- ex.: cumparare si vinzare a

actiunilor sau partilor sociale ale societatilor comerciale; contractul de mandate- este acea

conventie prin care o persoana, numita mandatar, se obliga sa incheie acte juridice in numele si

pe seama altei persoane, numita mandant, de la care primeste imputernicire; contractul de

commission- este contractul prin care o persoana, numita comisionar, se obliga din insarcinarea

altei persoane, numita comitent, sa incheie acte juridice in numele sau dar pe seama comitentului;

contractul de consignatie- este contractul prin care o persoana, consignantul, incredinteaza unei

alte persoane anumite bunuri mobile spre a le vinde in nume propriu, dar pe socoteala

consignantului)

2. Fapte de comert subiective sunt acele fapte care dobandesc character comercial

datorita savarsirii lor de o persoana care are calitate de comerciant.

4

Actele economice indiferent de natural lor se concretizeaza in bunuri materiale si servicii

destinate pietei interne sau externe. Furnizorii de bunuri si servicii sunt in contact permanent cu

piata , atat in calitate de furnizor cat si de cumparator sau consumator de bunuri si servicii

necesare in procesul de productie .

Ipostaza prezentata mai sus generaza un circuit economic complex , cu privire la fluxul

bunurilor si serviciilor de la producatori la consumatori sau utilizatorii finali , circuit care

formeaza categoria econimica de comert.

Comertul reprezinta activitatea economica ce se bazeaza pe schimburi de bunuri si

servicii prin intermediul intreprinderilor comerciale specializate, atat pe plan intern cat si extern.

Comertul, ca ramura a unei economii, reprezinta activitatea dintre productie si consum cu

mentiunea ca marfurile sunt supuse unor operatiuni cum ar fi : manipularea, transporturul,

depozitarea, portionarea, ambalarea, etc.

Activitatea comerciala cuprinde atat acte de producere a marfurilor si serviciilor cat si

acte de ciruclatie a marfurilor , notiunea de comerciant fiind astfel una generica , ea desemnand

orice persoana fizica sau juridica ce desfasoara in mod profesional o actiune comerciala

indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit codului comercial , sunt comercianti cei care exercita acte de comert si fac din

acestea profesia lor obisnuita. Pentru a fi considerat comerciant , un agent economic trebuie sa

indeplindeasca urmatoarele conditii : sa faca acte de comert si sa le realizeze in mod obisnuit ;

actele realizate sa reprezinte profesia lui de baza sau accesorie , sa actioneze in numele sau

personal .

Datorita complexitatii activitatii comerciale precum si a importantei dezvoltarii

economice, toate tarile civilizate si-au asigurat in permanenta o legislatie specifica unui anumit

domeniu, avand scopul de a asigura statutul comerciantilor, de a impiedica patrunderea unor

persoane necorespunzatoare care ar putea pune in pericol sanatatea publica.

In calitate de comerciant se gasesc urmatoarele elemente reglementate in fiecare stat:

Statutul juridic al comercintului ce cuprinde reguli si norme cu privire la: forma juridical,

obiectul de activitate, denumire, sediul general, capital social, administrare, etc.

Obligatiiea referitoare la tinerea registrelor reglementate de legile special (contabilitate,

personal) ce constituie proba in justitie

5

Obligatiile fiscal ce consta in plata impozitelor special, taxele aspra cifrei de afaceri

Obligatiile ce revin comerciantului in calitate de administrator cu privire la respectarea si

aplicarea codului muncii (reglementarea timpului si natura muncii, contractual de munca,

igiena si securitatea sociala, etc)

Privilegiile si avantajele comerciantului sunt acele drepturi care ii permit sa actioneze in

interesul obiectivelor sale de afaceri.

6

Bibliografie:

1. Dumitru Patriche - “Bazele comertului” , Editura Didactica si Pedagogica, R. A.

Bucuresti, 1995

2. Nicolae Suta – “Istoria comertului mondial si a politicii comerciale-Sinteze“ , Editura

Economica, Editia a treia, Bucuresti, 2005

3. Dumitru Patriche – “Politici, programe, tehnici si operatiuni de comert”, Editura

Economica, Bucuresti, 2003

4. Lefter Chirica – “Comert si economie comerciala”, Editura Economica, Bucuresti, 2009

5. Jacques Le Goff- “Negustorii si bancherii in Evul Mediu“, Editura Meridiane, Bucuresti

1994

7