Neoclasicismul sau clasicismul revoluţionar

Academismul european( sec.19 )

Premisele apariţiei curentului

Condiţiile social –politice apărute după revoluţiile din 1789 -1794 în Franţa şi teoriile iluminiştilor francezi înaintate la sfîrşitul sec.18 -încep. sec.19,contribuie la transformări radicale de concept,formă în artă.

Arta plastică franceză sub influenţa teoriilor înaintate de istoricul german Iohanes Winckelmann (în urma descoperirilor arhiologice ale oraşelor antice Herculanum (1720) şi Pompei (1735)) tinde către forme clasice şi duce la renaşterea tradiţiilor vechi ale clasicismului din sec.al 17-lea. Noul curent se numeşte neoclasicism sau clasicism revoluţionar,iar mai tîrziu-academism.

Neoclasicismul apare ca o reacţie împotriva artei rococo cu efecte decorativiste,deseori excesive (forme frivole şi capricioase).

La mijlocul sec. 18 în Franţa creşte interesul pentru istoria antică,mai ales din perioada Romei republicane (se fac comunicări despre arta romană ,se publică articole cu ilustraţii în gravuri , ş.a. –„Antichităţile republicane romane” , „Arcurile triumfale” de Piranezi (1720-1778) , ş.a. ) , pentru studiul naturii.

Arta obţine un caracter combatant şi tinde să reflecte anumite idei sociale, cu conţinut general –uman , bazate pe eroismul poporului,patosul civil,etc.

În decor noul stil se manifestă prin forme simple,simetrice,clare,echilibru,logică,armonie,etc. (Lumea e percepută ca o armonie “cosmică”). Deseori se folosesc motive-embleme “masculine”- florete încrucişate, steaguri de regiment,măşti de lei ,grifoni, sfincşi, lanţuri, ş.a. În mobilier se utilizează mobilier roşu cu decoraţii din bronz,tapetele au desene grafice foarte fine ,de culoare aurie (arabescuri din stilul roman “candelabru”),vestimentaţia se caracterizează prin simplitatea formelor şi minimalismul elementelor decorative (accesorii ,coral,perle,ornament,etc.) .

Arhitectura revine la forme simple,la principiile decorative si de construcţie introduse de Andreea Palladio ,în perioada Renaşterii italiene. (Armonia dintre raportul plinului şi golului pe suprafaţa peretelui.)

Caracteristicile curentului neoclasicist1

(academist) în pictură

Jaques Louis David (1748- 1825)

J-L David este liderul curentului neoclassicist ,bazat pe expresie ideologică a artei. Artistul credea că arta “progresistă” a vremii este calea spre perfecţionare şi transformare morală a omului.

În lucrările din prima fază a creaţiei artistul promovează cultul eroului antic,al ideilor înalte (dragoste de patrie,sacrificiu pentru patrie,înfrîngerea pornirilor egoiste,libertate ,ş.a.), idealului de frumuseţe antic,ş.a.“Moartea lui Socrate” 1787 (1102566)“Brutus” 1789 (fragment 11025667)

În plan formal creaţia sa se caracterizează printr-o structură compoziţională strict logică(personaje aşezate în acelaşi plan(ca în basoreliefurile antice)),forme generalizate (renunţă la detalii neînsemnate),desen clar,riguros(corpul anatomic,nobil şi frumos,draperii grele ce cad paralel în linii drepte şi rigide,ş.a.),predominarea clarobscurului dramatic asupra colorismului nuanţat(paleta e relativ săracă,el preferînd culori de roşu,purpuriu,albastru,galben),tehnică netedă,uniformă a execuţiei (condamna seducţia culorii şi execuţia senzuală).„Jurămîntul fraţilor Horaţiu” 1784 1102565„Belizarie cerşind” 1781

Tematica preferată era cea istorică(antică), contemporană(politică (revoluţia franceză,epopeea Napoliană)),portrete ce evocă forţă,curaj,încredere,voinţă sau echilibru,armonie,inteligenţă (artistul era indifferent faţă de realitatea “comună şi banală”).Andromaca lîngă corpul lui Hector 1789Dragostea dintre Elena şi Paris 1788Sabinele 1799Leonida la Thermophile 1814 1102586Marat asasinat 1793 1102568Portretul contelui Potocki 1781Portretul soţilor Lavoisier 1788Portretul doamnei Recamier 1805 1102570/1102573Napoleon pe muntele Saint-Bernard 1801 1102571/1102572Napoleon în biroul său 1812 1102587Încoronarea lui Napoleon 1805-1807 1102578,79,80Jurămîntul lui Napoleon 1102582,83,84 Portretul lui Pa 7 1102581,76Napoleon pe tron 1102575

Jean-Antoine Gros(1771-1835)

2

Pictează tablouri cu scene de luptă,eroism,suferinţă a ostaşilor francezi în războaiele duse de Napoleon (în Italia).„Napoleon pe cîmpul de luptă de la Eylau” 1808 1102459,60,1102456

Compoziţiile sunt cu multe personaje în poze şi mimici teatralizate,chipuri dramatice,cu spaţii imense( munţi,cîmpii,sate, ş.a.), colorit sonor (roşu,aur), factură largă,grasă,dinamică (inspirată din creaţia lui Rubens,A. Van Dyck pe care a cunoscut-o la Genova),iluminare expresiv-dramatică.Napoleon la Arcole 1796 1102458Ciumaţii din Jaffa 1804 1102457Bătălia de la Abukir 1806Lupta de la Nazareth Napoleon 1102463

Tratarea realistă aproape veridică a personajelor (oameni îngheţaţi,bolnavi de ciumă,etc) –trăsătură ce-l plasează pe artist printre pictorii preromantici.

În 1824,în perioada Restauraţiei picteză plafonul Panteonului din Paris ,cu scene „palide” din antichitate.HerculeAthis şi Galatea

Anne Louis Girodet Troison (1767-1824) Pictează subiecte mitologice într-o manieră rafinată,mai mult sau mai puţin

academistă.Ossian „Diana şi Endimion” (1792) 1103448

Are o execuţie rece ,compoziţie integră,colorit delicat (sfumato) inspirat din şcoala lombardă a lui Leonardo da Vinci ,un eclecaj „lunar” (tablourile par a fi pictate la raze de lună)Înmormîntarea fecioarei Atala 1808 1103447

Preferă forme clasice ,proporţii plăpînde, armonioase ,piele roz-catifelată, eroi în vîrsta adolescenţei sau tinereţei (inspirate din arta lui A.Canova şi Praxiteles).

Fran ç oise Gerard(1770-1837)

3

Pictează compoziţii cu figuri preponderent feminine într-un decor rustic,idilic (cu parcuri,stînci,boschete,pîraie).Portretul d-nei Visconti 1103431, 11034332

Preferă un desen cu linii moi,colorit suav,personaje uşor melancolice cu proporţii clasice.Ossian 1103429Amor şi Psyche 1798Joseph Bonaparte, regele Spaniei (din revista Goya la sf.) 1103427Doamna Recamier 1802 1103430,28

Pierre-Narcisse Guerin (1774-1833) Pictează compoziţii pe teme mitologice într-o viziune teatralizată(gesticulaţie

exagerată,vestimentaţie de culori intense,ecleraj contrastant (umbra întretăiată de lumini fulgerătoare).Fedra şi HipolitEnea şi Didona 1813Întoarcerea acasă a lui Marcus Sextus 1799

Pierre Prud `hon(1758-1823) Opera sa este inspirată din creaţia lui Leonardo da Vinci şi Corregio,îndeosebi în

tratarea personajelor feminine pline de graţie şi senzualitate şi a clarobscurului fin (sfumato).Amor şi Psiheia 1107518

Pictează portrete ,alegorii ce exprimă nostalgia artistului după vremuri mai fericite sau locuri îndepărtate ori anumite subiecte moralizatoare.„Înţelepciunea şi Virtutea coborînd pe pămînt”„Răzbunarea şi Dreptatea divine Urmărind Crima” 1808 „Paris şi Elena” 1107521

Subiectele alese prezintă deseori doar pretexte pentru a picta nuduri pe care le înfăţişează în proporţii delicate,piele catifelată,palidă ,gesturi statice . Conturul siluetei este moale,coloritul fin,nuanţat , lumina „lunară” ce produce o impresie de mister (trăsături ce plasează artistul printre liricii clasicismului).„Împărăteasa Josephina Beauharnais „ 1805 1107522„Psyche răpită de Zefiri” 1808 1107520

Jean August Dominique Ingres (1781-1867)

4

Elevul lui J.L.David , J.D. Ingres este un adept înflăcărat al principiului liniar în pictură ,bazat pe studiul naturii (anatomiei). El susţinea că desenul constituie 3/4 din scheletul picturii (era logic şi dispreţuia improvizaţia).

Preferă o compoziţie raţională ,echilibrată ,o tratare moale,fină a formelor,deseori sculpturale (figuri în poze şi altitudini calme ,plastice ,nobile ), o linie clară a conturului ,un colorit local cu nuanţe delicate abia perceptibile . O tehnică netedă şi uniformă (după formă).

Adept al artei antice (pe care o studiază în muzeul Louvru creat după Revoluţie) , el studiază şi operele prerenaştentiştilor (Giotto , A.Mantegna, Perugino,Mazacio) şi a renaştentiştilor (Durer Holben, Leonardo da Vinci, Michelangelo şi în special Rafael) . Ingres este considerat unul dintre cei mai conservatori pictori din prima jumătate a sec. 19.

Tematica este foarte variată şi cuprinde subiecte mitologice:Eolip şi Sfinxul 1808Thetis şi Jupiter 1811Apoteoza lui Homer 1827 1111757Roger salvînd-o pe Angelica 1819 1111752istorice:Moartea lui Leonardo da Vinci Antioh şi Stratonike 1840Pietro Arietino şi solul lui Carol al 5 –leaRafael şi Fornarina 18/3Jurămîntul lui Loudovic al 13-leaVisul lui Ossian 1111753literare:Paolo şi Francesca religioase :Madona cu cupăcompoziţii de gen:Odaliscă cu sclavă 1842 1111758,59Marea odoliscă 1814 1111754portrete (1806-1824):Portretul doamnei LeblancPortretul domnului Guriee 1111755Portretul Carolinei Bonaparte1111756 1111760 1111763Portretul consulului 1111747Portretul lui Napoleon

În plan formal Ingres recurge uneori la preluarea în mod direct a atitudinilor figurilor din operele antice sau a diferitor artişti cunoscuţi(N.Poussen),la repetarea pozelor personajelor şi motivului în diferite tablouri ale sale. (Pentru diversitate ,artistul utilizează formate diferite

5

(dreptunghiulare,pătrate,ovale,rotunde) sau anumite elemente compoziţionale (draperie,natură statică,etc.) .)Marea boieneză 1808 1111751Baia turcească 1862 1111765Venus AnadiomenaNimfa izvorului 1856 1111762

Prin ciclul tablourilor cu subiecte „exotice” (a odaliscelor,interes faţă de arta orientală,miniatura persană,pictura chineză ) Ingres se situiază printre artiştii preromantici ,deşi teoretic el rămîne adeptul fidel al clasicismului academic. (El numea romantismul „agitaţie epileptică”.)

Ingres este considerat unul din cei mai renumiţi portretişti ai vremii. Artistul realizează portrete ale contemporanilor atît în ulei ,cît şi în creion (el este ultimul artist care desenează în Franţa cu creion ascuţit şi dur).

Personajele sale au chipuri delicate,umeri eleganţi ,braţe rafaeliene,veşminte somptuoase (ce prezintă bogăţi şi luxul societăţii franceze din perioda celui de-al doilea imperiu).Portretul d-lui Riviere 1805Portretul d-nei Riviere 1805 1111748Portretul domnişoarei Riviere 1806 1111749Portretul d-lui Bertin 1832Portretul lui Franz ListPortretul lui PaganiniPortretul de grup al familiei lui Lousien BonapartePortretul familiei StamatiPortretul lui Napoleon 1111764

6

Peisajul

Un gen mai puţin abordat în această epocă este peisajul cu ruine care cel mai elocvent reprezintă starea de spirit a vremii şi anume dorinţa de evadare fizică din secol.

Un rol important în dezvoltarea picturii de peisaj l-a jucat noul principiu de planificare a parcurilor după sistemul neregulat de tip anglo-chinez.

În pictură acest tip de parc sugera în plan conceptual un spaţiu al filosofilor,gînditorilor care se plimbau pe alei umbrite meditînd profund,iar din punct de vedere formal el a stimulat tendinţele realiste în artă.

Cel mai renumit peisagist din a doua jumătate a sec. 18 este Hubert Robert (1733-1808),care a pictat vederi cu vestigii antice transpuse într-o viziune lirică.Peisaj cu apeduct şi pîrîuInteriorul templului Diana din Nîmes 1786Arena şi templul din Nîmes 1786-1787Arc de triumf şi amfiteatru la Orange 1786Obelisc şi Piramide egiptene 1108540

Inspirat de ideile clasicismului ,artistul evocă libertatea omului ,transpunînd figuri ale contemporanilor săi pe fundalul unor ruine antice sau imaginare.Demolarea Bastiliei 1789Vedere a unui apeduct antic în palatul lui NeroRuinele arcului de triumfJucătorii de cărţi 1780Interior de templu roman 1108538

Artistul recurge deseori la diferite elemente convenţionale –ruine ale monumentelor din diferite epoci sau ţări, pictate într-un singur tablou,mărirea sau lărgirea unor detalii ale monumentului pictat pentru a-i conferi grandoare.Pont du Gard 1786Ţigani între ruine egiptene 1765Ruine 1108535,36Vederea ruinelor Marii Galerii din Louvre 1796Podul Notre-Dame 1786Marea Galerie din Louvru 1108537

Peisajele sale ,uneori complet imaginare ,sunt calme ,aerate,pline de soare şi tratate în nuanţe moi de verde-oliv şi gri-argintiu.Cascadele de la Tivoli 1760Vedere a fîntînilor lui Apollon în parcul de la Versailles 1774-1775 1108539Artist desenînd antichităţi în faţa micii Galerii din Louvre 1781

7

Arhitectura Perioada războaielor Republicii,revoluţiilor a neprielnică pentru construcţii. Abia în

timpul domniei lui Napoleon începe construcţia în masă (pentru a-şi impune autoritatea şi prestigiul).

Napoleon transformă multe oraşe franceze ,apar pieţe cu fîntîni ,arcuri de triumf,coloane ,obeliscuri ce aveau menirea de a proslăvi victoriile armatei imperiale: („Coloana triumfală din piaţa Vendome (1806-1810),arhitecţi Jean Batiste Leper ,Jaque Gonduen; „Arcul de triumf al armatei imperiale din piţa stelei” (Charles de Gole ) (1806-1837) (L`Etoile ),arhitecţi François Chalgrin (1739-1811) (încheie panaroma oraşului ;e decorat pe piloni cu grupuri sculpturale (Marsilieza (1833-1836) de sculptorul François Rude (1784-1855)),construit în cinstea victoriei lui Napoleon la Austerlitz (Cehia)(1805) asupra victoriei armatelor Austriei şi Rusiei; ”Arcul de triumf din grădina Tuileries (piaţa Carrousel) (l`Arc du Carrousel) (1806-1807),arhitecţi Charles Percier (1764-1838),Pierre Fontaine (1862-1853)(nu s-a păstrat); „Arcul de triumf al Păcii (1806) din Milano,arhitect Luigi Cagnola (1762-1833) ,ş.a.

În timpul imperiului lui Napoleon arta din nou devine reglamentată. Arhitectura devine impunătoare ca dimensiune şi pompoasă ca decor şi se caracterizează prin detalii decorative somptuoase (de origine etruscă-arabescuri ,palmete,ş.a.). Clasicismul se preschimbă în stilul Empir(clasicismul tîrziu).Panteon

Stilul Empir se caracterizează mai accentuat prin detaliile decoraţiei decît prin arhitectură şi se particularizează prin sistemul de ordine calsice (coloane,pilaştri din marmură albă ,cu capite deseori corintice),contrast dintre suprafeţele mari a pereţilor (albastru,roşu) şi detaliile decorative concentrate (deseori poleite cu aur),prin prevalarea liniilor drepte,a volumelor geometrice masive,tavanelor chesonate,ş.a.

În exterior construcţiile arhitecturale (teatre,ministere,palate) au forme solemne renascentiste:coloane ,pilaştri colosali la porticuri,cu frontoane triunghiulare deasupra geamurilor,cornise cu denticule şi palmete,faţetare „a la rustica” la parter,ş.a. ,iar interiorul este mai teatral ,baroc. („Teatrul din Bordeaux (1770),(la comanda ducelui de Richelieu); „Palais Royal”, arhitect Victor Louis; „Teatrul Comediei franceze” (mobila,decorul arhitectural-arhitecţii Charles Percier ,Pierre Fontaine), „Teatrul de la Scala din Milano”,arhitect Giuseppe Piermarini (1734-1808); „Palatul de la Caserta” din Neapoli (1752), arhitect Louiji Vanvitelli,ş.a.

Sculptura8

Sculptura ca şi alte genuri ale artelor plastice se adresează principiilor stilistice antice. Ea se „regenerează” printr-o întoarcere la teme eroice ,moralizatoare . Pe lîngă temele inspirate din mitologie (ce necesită memorie şi erudiţie deosebită în materie) artiştii îşi alegeau subiecte cu personaje concrete a „oamenilor mari” ai epocii (statui,busturi aşezate în sălile clădirilor publice) sau alegorice ce trebuiau să exprime ideea de Libertate,Egalitate,Victorie,Speranţă ,ş.a. („Perseu” ,”Hercule furios”, „Napoleon „ ,”Paolina Borghese Bonaparte în chipul Venerei”, sculptor Antonio Canova )

În plan formal ,se pune accentul pe desen,pe conturul precis al formei ,pe silueta armonioasă ,pe vestimentaţie preponderent antică ce cade greoi în cute drepte. Gesturile sunt calme şi nu agitate ca în stilul baroc,deşi uneori se întîlnesc şi mişcări mai expresive,şi detalii mai naturaliste. („ Amor jucîndu-se cu un fluture”,sculptor Denis Antoine Chaudet (1763- 1810). Axa centrală împarte grupul sculptural decorativ sau ornamental în mod simetric ca la greci şi romani(„frontonul Pantheonului din Paris ,sculptor Denis Antoine Chaudet)(în 1816 ambasadorul angliei în Grecia,lordul Tomas Bice Aldjin a dus la Londra o parte din sculpturile templului Partenon din Atena).

9