Neologismelesuntcuvintesau expresii nou aprute ntr-olimb, fie prin mprumut din alte limbi, fie create prin mijloace proprii. Tot neologisme se consider i cuvintele vechi care au cptat un nou sens sau un nou mod de utilizare, ori expresiile care dei sunt formate din cuvinte mai vechi au primit un sens nou, independent. Neologismele sunt folosite n general pentru a numi concepte noi: invenii, fenomene nou descoperite, etc. Uneori noiunile vechi care au suferit o schimbare semnificativ necesit folosirea unor neologisme pentru a le denumi.Uneori neologismele trec printr-o etap intermediar debarbarismn care sunt respinse de o parte din vorbitori ca fiind cuvinte inutile sau neadaptatemorfologieiorifoneticiilimbii. Evident, numai o parte din barbarismele de la un moment dat al evoluiei limbii ajung s fie acceptate i s se integreze n lexic.Nu ntotdeauna funcia principal a neologismenlor const n exprimarea unei noi semnificaii. De multe ori, neologismele sunt folosite pentru a semnala ceva: apartenena la un anumit grup, modernitatea sau, pur i simplu, dorina de a atrage atenia. Aceste funcii pragmatice au dus la folosirea uneori excesiv a neologismelor n publicitate.Cuvntulneologism, azi intrat n uzul curent, a aprut nsecolul al VIII-leai a fost la vremea respectiv el nsui un neologism. Termenul a fost iniial alctuit nlimba francezsub formanologisme(dinneo-ilogos:cuvnt nou) n anul1734 urmat de formelenologiquen1754 inologie n1759. Neologismelesunt cuvintele noi mprumutate din alte limbi sau create n interiorul limbii sau prin derivare sau compunere.Exemple: liceu, tractor, seism, metrou, dolar, inginer, secol, oxigen, ampon, parizer, wisky, fotbal, box.

mprumuturinoi:Din latina savant:Ager,agil,batrn, veteran,clar,colocviu,insulDinfrancez:Influen,inventar, asoluiona,recensamnt,mesager,parfum,elev,antreu, cafe-bar, bleu, bleumarin, abajur. apel, celibatar, circumstan, importan, opinie, voiaj, sacrificiuDinitaliana:Oper,capodoper,banc,contabil,bilant,piano,scaden,bariton,solfegiu,mandolin,spagheteDingerman:rucsac,fasung,halt,foraibr, boiler,gater,bli,procur,prodecan, cremvuti, bomfaier, bormainDinrus:combinat,agregat,mecanizator,agrotehnica,procuraturDinenglez:talc-shou, mass-media,stres, campus,spiker,picup, motel, radar, corner,meci, fault, dribbling, design,miting INFLUENA LIMBII ENGLEZE N LIMBA ROMN ACTUALLund drept exempluinfluena limbii engleze, primul fapt demn de menionat este c vorbim de un fenomen internaional (nu numai european, ci i mondial). mprumutul masiv de termeni anglo-americani s-a manifestat dup al Doilea Rzboi Mondial in majoritatea limbilor europene i nu numai. Vorbim de un fenomen explicabil mai ales prin progresul anumitor domenii ale tehnicii. Trebuie subliniat faptul ca aceste imprumuturi si influene sunt necesare, chiar pozitive, atata timp cat nu devin exagerate.mprumutul de termeni anglo-americani reprezint un fenomen desfaurat n limba noastr mai ales in ultimele decenii. E o patrundere masiv, care continu s creasc ntr-un ritm accelerat, dar care i gsete motivaia n necesitatea de a desemna anumite realitai extralingvistice. Aceste realitai au uneori nevoie de termeni neechivoci (n special termeni tehnici ce necesit precizie) pentru a fi desemnate.

Un rol foarte important in difuzarea inovaiilor lexicale l are presa, care, pe lang faptul ca este considerat a patra putere in stat, este si un important factor cultural-educativ. Prin larga sa audien, prin autoritatea pe care o impune, presa scris si audio-vizual ia parte la educarea lingvistic a publicului, dar i la diversificarea i difuzarea inovaiilor lexicale.Extensia lexical exprim, de foarte muli ani, tendina constant a oricrei limbi naturale de a se amplifica prin mprumuturi din limbile donatoare, de regul cu supremaie tehnologic, economic i/ sau politic n lume. Fenomenul, nregistrat la mijloacele externe de mbogire a vocabularului, s-a realizat, pentru limba romn, chiar din primele ncercri de scriere, s-a rspndit n secolele al XVII - XVIII-lea, sub influena slavonei i a limbii neogreceti, pentru ca, din secolul al XIX-lea, s cunoasc influenele francez, german, englez, rus. n prima faz, cuvintele noi au coexistat cu cele romneti care desemnau aceeai entitate ( cinovnic/funcionar). Dup momentul de bilingvism, termenii concureaz, pn la eliminarea celui existent prin cel nou ( n cazul de fa, mai noul funcionar, din francez, l-a nlocuit pe cinovnic, provenit din rus; de asemenea, cuvntul btina a fost nlocuit de indigen i autohton, neoplasm l-a nlocuit pe cancer, a condamna pe a osndi etc). Dac, pn la sfritul secolului al XIX-lea, franceza era preferat ca limb donatoare, din secolul al XX-lea, engleza se situeaz pe o poziie privilegiat, datorit, evident, avangardei tehnice i exodului economic.Aceast influen englez s-a nregistrat att indirect, prin intermediul mprumuturilor din francez ( biftec, dancing, spicher), din german ( boiler, cocs) sau prin filier rus ( motoplug, buldozer, radiolocaie), ct i direct, prin termenii propriu-zis englezeti ( corner, fault, gol, ofsaid, upercut). Unii din acetia, cei mprumutai s-au adaptat prin uzaj i, treptat, au intrat n vocabularul fundamental ( de exemplu, trening, oset, bere etc); alii, mai puin utilizai, au ptruns n masa vocabularului, avnd o frecven limitat i ocazional, ca neologisme sau termeni tehnico-tiinifici, muli dintre ei neacomodndu-se formal( de exemplu, yal, whisky, show, hit). Adaptarea neologismelor este un proces de durat i se nscrie n posibilitile limbii romne de acomodare direct sau de ncercare de acomodare a acestora. Paralel cu unitile lexicale englezeti, mprumutate prin alte filiere sau cu suficient vechime n lexicul autohton, a cror apariie i asimilare n limba romn este explicabil prin inexistena, n vocabular, a termenului oportun pentru denumirea unui obiect sau a unei stri/conjuncturi, n procesul comunicrii, s-au nregistrat, chiar din sec. al XIX-lea, tendine de dublare a termenilor romneti cu uniti din francez, rus sau englez, ambii avnd acelai referent. De exemplu, pentru camer de gard a fost utilizat , n paralel i nemotivat, rusescul dejurstv; pentru doamn s-a folosit franuzescul madame etc. Acest fenomen se numete barbarism sau xenism lexical, fiind acum o form de exces din partea vorbitorilor, prin care se naturalizeaz, ntr-o limb, cuvinte internaionalizate prin filiere francez, englez (britanic sau american).

Ca mijloc extern de imbogatire a vocabularului, imprumutul reprezinta o consecinta lingvistica a unor factori de natura extralingvistica, dintre care amintim: convieuirea populatiilor, vecinatatea geografica, legaturile politice, economico, cultural-stiintifice dintre popoare. Vocabularul limbii romane contemporanecuprinde, pe langa cuvintele mostenite (latinesti si autohtone), numeroase cuvinte imprumutate, de-a lungul vremii, din limbile popoarelor cu care romanii au venit in contact direct sau indirect.Sa retinem un aspect firesc si explicabil in contactele si relatiile reciproce dintre doua limbi: imprumuturile lexicale nu se fac intr-un singur sens, adica nu imprumuta doar una dintre limbi, ci si cealalta. In cazul nostru, nu numai romana a luat cuvinte din alte limbi, ci si invers: cuvinte romanesti au patruns in vocabularul limbilor vorbite de popoarele vecine cu romanii.Lingvistii care s-au ocupat de istoria si evolutia vocabularului romanesc au aratat ca imprumuturile pe care le-a facut romana, in diferite etape ale dezvoltarii ei, au avut loc pe doua cai:

a) pe cale directa, care presupune un contact nemijlocit intre populatii vorbind limbi diferite; acestea sunt imprumuturi orale, care au caracter popular;

b) pe cale indirecta, prin intermediul scrisului, al cartilor, al culturii in general; acestea sunt imprumuturi culte.

In legatura cu imprumuturile slave din limba noastra, trebuie sa facem deosebire intre cuvintele patrunse pe cale culta, carturareasca, asa-numitele slavonisme, si cele populare, puse in circulatie pe calea vorbirii. Daca primele au o sfera de circulatie limitata sau au iesit din uz, au devenit arhaisme, cele populare au avut o sfera de circulatie mai larga, unele dintre ele patrunzand in vocabularul fundamental al limbii romane.Romana a continuat sa imprumute din engleza din diferite domenii medicina, cinematografie, economie etc. Fie ca sunt anglicisme propriuzise, fie ca sunt americanisme, termeni ca biomedicina, computer, dispecer, mass-media, marketing, radar, stres, transplant, week-end s.a. circula astazi in limbajul stiintific, al presei sau in vorbirea curenta.

Imprumuturile din diferite limbis-au adaptat sistemului fonetic si morfologic al limbii romane, multe s-au incetatenit in limba de cultura, fiind folosite curent. Ele s-au dovedit a fi imprumuturi lexicale necesare, contribuind la imbogatirea vocabularului.Cele mai suparatoare sunt imprumuturile care dubleaza cuvinte romanesti doar din "snobism lingvistic". Acestea suntcultismele(a demara, a stopa, vizavi de , a disipa , a oculta , a se deroba). Se recomanda evitarea abuzului de neologisme cu echivalent exact in limba noastra.Anumite neologisme s-au adaptat sistemului limbii romane (bini, blugi , lider , meci). Altele sunt pe cale de adaptare. Patrunderea unui cuvant imprumutat in uzul comun grabeste "romanizarea" sa. Multe cuvinte provenite din alte limbi i folosite de unii vorbitori n-au fost adaptate n limba romn, nefiind inserate in dictionarele lingvistice uzuale.

NEOLOGISMELE N DICIONARUL ACADEMIEI Influentele lui Titu MaiorescuAm n vedere, n primul rnd, faptul c Dicionarul Academiei este cea mai important dintre toate lucrrile noastre lexicografice (din pcate neterminat nc i prea puin cunoscut mai ales de publicul larg, dar i de ctre unii specialiti). n al doilea rnd, mi s-a prut extrem de interesant problema neologismelor romneti, care constituie cel puin o treime din vocabularul romnesc contemporan i care (mai mult dect n cazul altor limbi) reprezint la noi o foarte serioas problem de cultur iar, dup unii, chiar o condiie a culturii. n sfrit, al treilea factor motivaional care m-a determinat s optez pentru tema n discuie l reprezint influena englez, considerat, pe bun dreptate, cea mai important dintre toate influenele moderne exercitate, n ultimele decenii asupra limbii romne.Principalele surse ale neologismelor nregistrate n Dictionarul Academiei, cunoscut prin siglele DA i n DLR sunt cele cinci influene moderne care s-au exercitat asupra limbii romne (n ordine cronologic: influena latin savant, influena italian, francez, german i rus).Cele sase tipuri de derivate ale limbii romane consacrate ca si niste creatii neologice interne ale limbii romane sunt : Derivarea cu prefixe Derivarea cu sufixe Derivare regresiva Derivarea parasintetica Derivarea prin substitutie de afixe Derivarea imediataDe exemplu, n DA se afirm c adjectivul romnesc combativ este un derivat regresiv din combativitate. n realitate, a existat n limba francez combatif, folosit n secolul al XIX-lea i el a putut fi mprumutat n limba romn devenind combativ. Astzi se spune numai combatant n limba francez, fiindc acesta a nvins n urma unei coliziuni ntre cele dou sinonime.Un alt exemplu adus n discuie este carub, sinonimul lui Rocov, care nu provine din francez unde arbustului i se spune caroubier i nici din caroube, care este numele fructului i care trebuia s devin n limba romn carub de genul feminin, pentru care nu avem atestri. De aceea considerm c originea rom. carub trebuie s fie ital. carrubo.Pe lng nregistrarea unui mare numr de neologisme (mai ales anglicisme) aceast nou ediie ar trebui s rezolve problema divergenelor de diverse naturi, existente ntre DA i DLR, ar trebui s elimine numeroasele inconsecvene existente n ambele serii ale Dicionarului, precum i unele inexactiti care in mai ales de partea etimologic a lucrrii.Tot cu ocazia reeditrii monumentalului dicionar ar trebui adoptat o nou concepie referitoare la cuvnt, care este acceptat n alte lucrri academice romneti cu caracter normativ i n primul rnd n Dicionarul ortografic, ortoepic i morfologic al limbii romne (ediia a II-a).Procedndu-se n felul acesta, nu vor mai fi tratate ntr-un singur cuvnt (sau articol de dicionar) neologisme ca program i program, minut i minut, sau pensie, pensiune i pension, care, n planul sincroniei, sunt uniti lexicale distincte.n ceea ce privete anglicismele, crora n lucrare le acord o atenie special, acestea vor trebui atent selectate, inndu-se seama de mai multe criterii cum sunt: utilitatea sau inutilitatea lor, frecvena mai mic sau mai mare, eventuala lor apartenen la fondul lexical internaional i capacitatea lor de adaptare la sistemul fonetic i morfologic al limbii romne.innd seama de aceste criterii i, eventual, de altele mai puin importante, nu cred c ar trebui incluse n viitoarea ediie a Dicionarului Academiei anglicisme cum ar fi: homeless (cu pl. homelei), undercover (n secret, n tain, pe ascuns) aa cum apare n titlul unei ntmplri relatate n Romna literar din oct. 2006 (Aprtorul meu undercover). n ceea ce m privete a fi evitat acest anglicism prea ocant i inutil sau a fi folosit o perifraz echivalent, din punct de vedere semantic, cu termenul amintit. Alte anglicisme inutile consider c sunt i user n loc de utilizator; updatat, n loc de actual, la zi; loser, n loc de perdant; promoter n loc de promotor sau homeschooling n loc de coal acas ori nvmnt la domiciliu. Ultimul dintre anglicismele citate are, dup prerea mea, un aspect mult prea rebarbativ, din care cauz ar trebui i el evitat.Alta este situaia n cazul unor anglicisme ca blog, care i-a construit deja o ntreag familie lexical (blogger, blogging, bloggeri), apoi a lui audtor, care provine din engl. auditor; a performa din engl. to perform etc.Medicii au nceput s spun i stroke, n loc de accident vascular cerebral. Acesta nu pare necesar, dar, dac va fi susinut de specialiti, se poate impune n limb, aa cum a nceput s se impun, n ultima vreme, numele bolii scleroz multipl din engl. multiple sclerosis, alturi de scleroz n plci, de origine francez (sclrose en plaques) sau pacemaker alturi de stimulator cardiac de origine francez. Precum vedem, selectarea anglicismelor n vederea nregistrrii lor n Dicionarul Academiei nu este o operaie simpl, ns nici insurmontabil.In anul 1863 a luat fiinta la Iasi societatea culturala Junimea din initiativa unor tineri intelectuali intorsi de la stidii din marile universitati europene: Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Pertre Carp, Teodor Rosetti si Titu Maiorescu.Acesta din urma a fost mentorul si conducatorul acestei grupari culturale si a avut o importanta covarsitoare prin actvitatea si studiile publicate asupra dezvoltarii literaturii moderne romanesti.Activitatea lui culturala a fost mult mai complexa pe de o parte in calitate de mentor si indrumator al societatii Junimea, iar pe de alta parte ca autor al mai multor studii in domenuiul lingvistic, al istoriei si criticii literare. In doemniul criticii si istoriei literare este autorul celebrelor critice si al unor pertinente comentarii si interpretari ale fenomenului literar roman.A luat atitudine impotriva exagerarilor latinistilor si etimologistilor. Alt studiu este despre neologisme in care recomanda folosirea cu masura a acestora.Titu Maiorescu a realizat si un studiu,"O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 din necesitatea stabilirii unor principii estetice din perspectiva carora trebuiau evaluate ,apreciate,creatiile literare romanesti care ar fi meritat sa fie incluse in acea antologie de poezie romaneasca. Autorul realizeaza acest articol in doua capitole si anume conditiunea materiala a poeziei si cea ideala a poeziei. Aici se pun in discutie probleme referitoare la forma si continutul operei literare si in special al poeziei si contine unele idei , conceptii de teorie si critica literara care au fost dezbatute si de alte presonalitati din literatura universala.In primul capitol, conditiunea materiala, T.Maiorescu, incluzand poezia in randul celorlalte arte defineste menirea acesteia de-a exprima frumosul in forma sensibile.Comparand literatura cu pictura, sculptura(care opereaza cu materiale concrete), Maiorescu evidentiaza caracteristica esentiala a poeziei ca o arta ce opereaza cu un material abstract,sensibil si acesta este cuvantul. Pentru a spori gradul de expresivitate al cuvintelor ,criticul recomanda utilizarea in poezie a figurilor de stil; aceasta de altfel are rolul de a emotiona, de a impresiona pe cititor si aceasta se poate realiza cu ajutorul imaginilor artistice.Partea a-II-a: conditia ideala a poeziei.Este pusa in discutie problema continutului stiind ca orice opera literara este alcatuita din continut si forma.Autorul evidentiaza ideea ca in opera literara sunt exprimate intodeauna numai sentimente si niciodata idei, pentru ca ideile, teoremele, conceptele apartin domeniului stiintific. Precizand ca stiintele se ocupa de idei,adica de adevar, Titu Maiorescu sublineaza ca literatura, poezia trebuie sa exprime frumosul, iar ideile numai atunci cand sunt manifestate in materie sensibila.In studiul intitulat "In contradeviatiei de azi in cultura romana",T.Maiorescu comabate imitatia mecanica a formelor de cultura, civilizatie occidentala din tarile civilizate avansate considerand ca acestea nu raspund realitatilor romanesti si ca ele devin niste forme fara fond.Este expriamta aici asa-zisa teorie fara fond, care nu trebuie inteleasa ca o atitudine a autorului de a respinge progresul si civilizatia in tara noastra deoarece el a vrut doar sa atentioneze asupra imprumutului cu masura de astfel de forme de civilizatie.El afirma ca o opera literara nu poate fi niciodata imorala deoarece ea are menirea de a ilustra adevarul, realitatea in imagini sensibile,deci de a crea o alta lume, alt univers.Cta vreme cititorul se afla sub puterea emotiilor, sentimentellor iscate prin lectura respectiva, el uita de sine, griji, egoism si inalta in acea sfera impresionanta a ideilor puse.Neologismele este un studiu al lui Titu Maiorescu, marcat de un pronuntat caracter didactic. In acesta este urmarita si criticata tendinta de adoptare si pastrare a neologismelor in defavoarea cuvintelor originale romanesti. Studiul vine dupa o incercare esuata de atragere a atentiei cu privire la aceasta problema, intr-un numar al Convorbirilor literare din anul 1874, despre care autorul spune ca: ncercasem cea dinti formulare a unor reguli pentru primirea i respingerea lor, dar o ncercasem numai n treact i cu acel ton agresiv i oarecum fragmentar ce eram pe atunci nc silii s-l avem n contra numeroilor notri adversari.Titu Maiorescu imparte principiile neologismelor in 4 reguli expuse in ordine.Prima categorie este reprezentata de cuvintele de sorginte slavona, in special cele folosite in riturile religioase. El insusi recunoaste ca aceasta regula este de la sine inteleasa, insa i se pare abjecta tendinta evidenta de nerespectare a acesteia.In a doua categorie este criticata tendinta unor scriitori si politicieni ai timpurilor de a folosi neologisme latinesti pretentioase in locul celor deja existente, de asemenea de origine latina. El se considera uimit de dorinta acestora de a se expune intr-un mod putin comprehensibil, frizand ridicolul. Desigur, nu face toate acestea pentru ca nu le-ar pricepe personal, dar i se pare jenant si indepartat de scopul ultim, acela de a informa sau a educa fiecare particica din popor, fie ea reprezentata de cel mai mare literat, sau de ultimul taran.Cea de-a treia regula prezinta acceptarea neologismelor, preferabil originare din franceza, insa numai in situatia in care nu exista un cuvant potrivit pentru ideea ce se doreste a fi transmisa. Cu toate acestea, este impotriva adoptarii de notiuni abstracte, specifice numai limbii si culturii de origine, in special referitor la cele provenite din limba germana. De exemplu, Maiorescu pretinde ca este ilogic sa croim spatiul timpului(original: Zeitraum).Ultima regula, de altfel si cea mai abundenta, este expusa echilibrat, cu argumente atat pentru cat si contra acceptarii ulterioare de noi cuvinte ce nu apartin vreunei limbi romanice. Este reiterata, de asemenea, ideea de baza a pasoptismului, latinitatea limbii romane, incontestabila in urma publicarii Lexiconului de la Buda sub egida lui Petru Maior. Cu toate acestea, ideea latinizarii intregului vocabular de sorginte slavona i se pare strigatoare la cer, ridicola, chiar, considerand ca ar starni confuzie in masa de oameni mai putin literata. Incurajeaza preluarile din limba sora, franceza, deoarece o simte cel mai aproape de sufletul poporului, afirmand urmatoarele: cuvintele nu se nasc i nu se nrdcineaz din distilarea rece a refleciunii, ci din cldura simmntului. Asadar, prefera o eterogenitate specifica, populara, unei omogenitati utopice, intangibile.Conceput i realizat n felul n care mi-am permis s propun aici, noua ediie a Dicionarului Academiei va cuprinde aproape ntregul tezaur lexical al limbii romne, devenind, cu adevrat, cea mai important lucrare lexicografic romneasc ntr-o form finit.In concluzie, scopul acestor insemnari ale lui Titu Maiorescu era acela de a starni realizarea nationala cu privire la adevaratul rol al cuvintelor, acela de a transmite un mesaj insotit de simtiri, intelesuri, istorii personale.

4