ROMANTISMUL GERMAN e definit, ca viaţă literară, de gruparea scriitorilor pe şcoli, adică pe centre universitare:-Şcoala de la Jena : fraţii Schlegel, Novalis, Ludwig TieckAceastă grupare formulează mesajul romantismului german către Europa. Traducerile fraţilor Schlegel promovează, de asemenea, teatrul lui Shakespeare (apare înGermania prima traducere integrală a lui Shakespeare)-Şcoala de la Heidelberg : Achim von Arnim şi Clemens Brentano; se defineşte, în general, prin interesul pt.creaţia populară-Şcoala de la Berlin caracterizată de preferinţa pentru proza fantasticăÎn afara şcolilor se găsesc scriitorii Hölderlin, Lenau, Heinrich Heine, Chamisso.Caracteristici ale romantismului german:-are o dominantă filosofică-e o prelungire a iluminismului- în poezie manifestă înclinaţie spre sondarea Eu-lui, a iraţionalului, a visului, a misterului existenţei-scriitorii Ro germani sunt cel mai puţin implicaţi politic-interes crescut pt. creaţia populară -înclinaţia spre proza fantastică

Caracteristicile generale ale romantismului

CULTUL SENTIMENTULUI

EXPLORAREA INTERIORITĂŢII

PREOCUPAREA DOMINANTĂ PENTRU NATURĂ

ATRACŢIA PENTRU PITORESC ŞI EXCEPŢIONAL

MELANCOLIA CA BOALĂ A SECOLULUI

CONŞTIINŢA ISTORICĂ sau MEDIEVALISMUL

DESCOPERIREA IRAŢIONALITĂŢII ŞI A MISTERULUI EXISTENŢEI

TENDINŢA SPRE EVAZIUNE, ÎN DIVERSELE EI FORME

LITERATURA GERMANĂ În literatura germană, 1-ul text teoretic apare tot în pragul anului 1800. O definire pe larg a Ro întâlnim în CURSUL DE LITERATURĂ DRAMATICĂ al lui Wilhelm Schlegel. Aici proclamă libertatea de creaţie,amestecul dintre genurile literare şi subiectivitate, ca deziderate ale dramei romantice.Specificul acestei autodefiniri a Ro e faptul că e legat de teatru. Cea mai interesantă idee din cursul luiSchlegel = Ro ca reuniune a contrariilor. Pentru Schlegel, Ro = îmbinare între natură şi artă, poezie şi proză, ideiabstracte şi senzaţii, divin şi terestru, viaţă şi moarte. Acestor observaţii, el le adaugă şi alte atributedefinitorii pentru Ro: iraţionalitatea, spontaneitatea, naturism, sentimentalism. Schlegel defineşte Ro mai multtipologic decât istoric şi polemic.

,,Poezia lui Heine a reluat aproape toate temele romantice, atitudinea lui este insă atat de diferită, incataceste motive literare işi pierd la el amploarea metafizică. In sensul acesta este interesant de luat inconsideraţie opera lui: ea marchează momentul in care romantismul se reneagă pe el insuşi şi-şi pierdemajoritatea ambiţiilor sale mari ca să nu mai păstreze decat anumite elemente estetice şi formale.” (Albert Beguin - Sufletul Romantic Si Visul)