Imunitatea (din latină immunitas = scutire) este însușirea organismului vegetal , animal și uman de a opune rezistență în fața activității microbilor și a substanțelor toxice , cu alte cuvinte, capacitatea lui de a-și păstra sănătatea și vigurozitatea. Imunitatea naturală este, la animale, o însușire ereditară a organismului care se manifestă prin rezistența lui la anumite boli , maladii , agenți patogeni (de exemplu, imunitatea șobolanilor față de difterie , a porumbeilor și găinilor față de buba neagră , a omului de ciuma bovinelor etc. ). Se păstrează pe parcursul întregii vieți. Organismul posedă mai multe mijloace de apărare împotriva infecțiilor și a substanțelor străine. De exemplu, pielea sănătoasă împiedică pătrunderea microbilor, țesuturile glandulare elimină secreții cu proprietăți bactericide. Microbii ajunși în țesuturi sunt distruși de sânge prin fagocitoză , de limfă și de secrețiile ce umezesc mucoasele . Aceste lichide conțin substanțe protectoare specifice, numite mai generalizat anticorpi . Animalele superioare (incl. omul) posedă o imunitate naturală față de majoritatea microbilor din mediul ambiant. La plante, imunitatea naturală se mai numește ereditară și se transmite prin moștenire, fiind folosită în selecția plantelor la crearea soiurilor rezistente. Se manifestă la soiurile de viță- de-vie rezistente în fața filoxerei , soiurile de grâu rezistente la rugină , soiurile de floarea-soarelui rezistente la lupoaie ș.a.m.d. La hibridizare , imunitatea ereditară a plantelor este determinată de formele părintești, apărute în mod spontan în urma selecției naturale sau obținute de om prin selecție artificială. Imunitatea dobândită apare la animale atunci când organismul este atacat de o boală infecțioasă, cum ar fi tusea convulsivă , rujeola , varicela , în urma vaccinării preventive sau a introducerii în organism a serului curativ. În ambele cazuri organismul răspunde prin producerea antitoxinelor , care neutralizează substanțele toxice, lizine , care dizolvă corpii bacterieni, aglutinine , care lipesc și aglomerează microbii, precipitine , care precipită substanțele bacterogene. Imunitatea
Imunitatea (din latin immunitas = scutire) este nsuirea
organismului vegetal, animal i uman de a opune rezisten n faa
activitii microbilor i a substanelor toxice, cu alte cuvinte,
capacitatea lui de a-i pstra sntatea i vigurozitatea.Imunitatea
natural este, la animale, o nsuire ereditar a organismului care se
manifest prin rezistena lui la anumite boli, maladii, ageni
patogeni (de exemplu, imunitatea obolanilor fa de difterie, a
porumbeilor i ginilor fa de buba neagr, a omului de ciuma bovinelor
etc.). Se pstreaz pe parcursul ntregii viei. Organismul posed mai
multe mijloace de aprare mpotriva infeciilor i a substanelor
strine. De exemplu, pielea sntoas mpiedic ptrunderea microbilor,
esuturile glandulare elimin secreii cu proprieti bactericide.
Microbii ajuni n esuturi sunt distrui de snge prin fagocitoz, de
limf i de secreiile ce umezesc mucoasele. Aceste lichide conin
substane protectoare specifice, numite mai generalizat anticorpi.
Animalele superioare (incl. omul) posed o imunitate natural fa de
majoritatea microbilor din mediul ambiant.La plante, imunitatea
natural se mai numete ereditar i se transmite prin motenire, fiind
folosit n selecia plantelor la crearea soiurilor rezistente. Se
manifest la soiurile de vi-de-vie rezistente n faa filoxerei,
soiurile de gru rezistente la rugin, soiurile de floarea-soarelui
rezistente la lupoaie .a.m.d. La hibridizare, imunitatea ereditar a
plantelor este determinat de formele printeti, aprute n mod spontan
n urma seleciei naturale sau obinute de om prin selecie
artificial.Imunitatea dobndit apare la animale atunci cnd
organismul este atacat de o boal infecioas, cum ar fi tusea
convulsiv, rujeola, varicela, n urma vaccinrii preventive sau a
introducerii n organism a serului curativ. n ambele cazuri
organismul rspunde prin producerea antitoxinelor, care neutralizeaz
substanele toxice, lizine, care dizolv corpii bacterieni,
aglutinine, care lipesc i aglomereaz microbii, precipitine, care
precipit substanele bacterogene. Imunitatea dobndit are o perioad
de la 5 la 25 de ani. Reaciile imunologice ale organismului se afl
sub controlul SNC.n ce privete plantele, imunitatea dobndit se
manifest prin sporirea capacitii naturale a speciilor i soiurilor
de plante de a rezista la infecii sau duntori dub aciunea
factorilor mediului exterior (particularitile nutriiei menerale
diferite msuri agrotehnice) n procesul dezvoltrii plantelor. Poate
fi obinut pe cale artificial cu ajutorul pesticidelor cu efect de
sistem, n urma folosirii crora plantele devin temporar toxice
pentru agenii patogeni i duntori.
