Cine se duce acolo bea şi mănâncă , iar pe la noi cine are bani bea şi mănâncă , iară cine nu se uită şi rabdă .

. Să -ţi dai seama în fiecare clipă 1/ că tot 3/ ceea ce faci tu 2/ este fructul condiţiei tale particulare 3/, că toate gesturile absurde, sublime... toate gândurile ... toate elanurile şi toate înfrângerile sunt rezultate numai din forma ta particulară de existenţă 4/, că 6/dacă ai fi fost orice altceva decât om 5/ nu le-ai fi făcut 6/, să ai în fiecare clipă în conştiinţă această particularitate a condiţiei 7/, să te obsedeze absurdul formei umane de existenţă 8/ înseamnă a te dezgusta de fenomenul uman în aşa măsură 9/, încât să doreşti 10/să devii orice altceva decât om 11/.

Se poate crede 1/ că vreodată 3/ce e foc sacru 2/se va stinge 3/, -

Când frunza ca şi mai nainte şopteşte frunzei 4/ ce atinge 5/?

E de prisos 1/să-ţi mai spun 2/ că D. era mai toată ziua la noi 3/. Ştiam de la o soră a lui 4/(...) cât mă iubeşte 5/şi poate 6/că iubirea lor pentru mine venea de la faptul 7/ că era alimentată de pasiunea alimentată a fratelui pentru mine 8/. Ceea ce am ştiut mai târziu 9/– după ce m-am măritat 10/, am aflat de la un coleg al lui 11/– e 12/ că D. era invidiat tot timpul în liceu 13/, că avea un fel de nevăzută şi emoţională aureolă 14/, pentru că toţi colegii lui îl vedeau pe stradă, la tenis (...), în apropierea şi în tovărăşia mea 15/.

Vorbesc cu mine însumi 1/ cum aş vorbi c-un frate

Întors rănit din lupta cu zilele de ieri 2/,

Şi parcă tot nu-mi vine 3/ să cred 4/că n-am dreptate 5/,

Că Eu şi El nu suntem decât acelaşi frate 6/,

Şi –aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri 7/.