I. Principiile propulsiei in camp gravitational

In ziua de azi, pentru propulsia aerospatiala , umanitatea se bazeaza pe Legea de conservare a momentului derivata din Principiul Actiunii si Reactiunii. Dar calculele arata faptul ca aceasta metoda necesita cantitati impresionante de combustibil pentru a propulsa navetele aerospatiale chiar si pe distante mici.

Propulsia in cap gravitational utilieaza unde pentru a produce , transmite si transforma energia , si are la baza o extensie a Teoriei Sonicitatii pentru medii solide cu proprietati elastice. Structura sistemelor de propulsie in camp gravitational (SEGS) prezinte trei componente majore :1-generator de unde;2-ghidaj de unde;3-reflector.

Generatorul de unde este un motor oscilant care transforma energia chimica in combustibil.Ghidajul de unde este o retea cu elemente hexagonale sau patrate realizate din materiale compozite. Reteaua este pretensionata apoi atasata marginii interioare a reflectorului.Generatorul de unde are o tija oscilanta , care este perpendiculara pe retea si atasata de centrul hexagonului sau a patratului . Oscilatiile tijei induc unde transversale in retea. Aceste unde se propaga din centru catre reflector.Undele reflectate se intorc de la reflector , interactioneaza cu cele incindente si formeaza unde stationare in ghidajul de unde. Undele stationare actioneaza o serie de lame mici care oscileaza si imping aerul in jos , creand astfel portanta necesara sustentatiei navei.

Teoria generala a relativitatii demonstreaza ca atat substanta cat si energia produc unde gravitationale cand sunt implicate in oscilatii quadripole.Teoretic , procesul de conversie poate obtine eficienta ridicata .Radiatia gravitationala produsa pe aceasta cale este non-izotropica si poate fi directionata pentru a controla propulsia SEGS. Generatorul de unde transforma energia primara produsa prin fuziune sau anihilare materie-antimaterie in unde electromagnetice cu energie ridicata. Aceste unde sunt injectate in fuselajul SEGS si propagate radial spre reflector.Undele reflectate se intorc de la reflector. Acest proces este repetat de mai multe ori pentru a asigura conversia uniforma in radiatii gravitationale.

Fig.1 Componentele majore ale SEGS

II. Principiul fuselajului radiant

Conform principiului fuselajului radiant o nava se poate misca in orice directie daca anumite sectiuni ale fuselajului sunt active si emit radiatii gravitationale.Radiatia este emisa normal pe suprafata sectiunii active si este uniforma.Jumatate din radiatie este directionata spre nava iar cealalta este directionata in afara acesteia. Radiatia intrinseca interactioneaza cu nava si echipajul provocand o forta de atractie. Majoritatea radiatiei extrinseci este evacuata in spatiu dar o cantitate mica interactioneaza cu invelisul fuselajului. In comparatie cu restul navei , acest strat este subtire si are o masa neglijabila.Astfel forta gravitationala exercitata pe acest strat este deasemenea neglijabila , excluzand atunci cand calculam rezistenta fuselajului. Datorita uniformitatii radiatiei intrinseci , nava si orice masa de la bordul acesteia suporta aceeasi acceleratie , conform principiului de echivalenta a lui Einstein.

Fuselajul radiant se deplaseaza odata cu nava. Astfel , corpul navei va fi intotdeauna imersat in campul gravitational artificial , care impinge nava inainte. Aceasta procedura un implica contradictii fizice deoarece fuselajul radiant si restul navei nu formeaza un sistem izolat unde fortele interne se anuleaza reciproc.

Interactia dintre radiatia gravitationala si masa navei mareste energia cinetica a navei , care se accelereaza in directia sursei gravitationale , fara a distinge tipul sursei. Intr-un sens newtonian , gravitatia artificiala emisa de catre SEGS si campul gravitational care inconjoara toate masele sunt de aceeasi natura fizica , singura diferenta fiind data de analiza frecventei. Sursele naturale emit un „zgomot” gravitational (unde gravitational cu multe frecvente) , iar un SEGS

emite un „sunet” gravitational (toate undele gravitationale produse la un moment dat au aceeasi frecventa).

Fig.2 Structura SEGS

III. Legea conversiei radiatiei electromagnetice in radiatie gravitationala

Legea conversiei radiatiei electromagnetice in radiatie gravitationala are urmatoarea forma:

„ In timpul reflectiilor normale pe doua suprafete reflective separate de o distanta egala cu jumatate din lungimea de unda, o unda electromagnetica cu energia E si frecventa ν genereaza o radiatie gravitationala de putere maxima , care este proportionala cu patratul energiei si frecventei electromagnetice. Radiatia gravitationala produsa astfel este emisa in directia normala pe suprafetele reflective si in sens opus undei electromagnetice. Unda gravitationala si cea electromagnetic-principala au aceeasi frecventa.”

Conform paradigmei lui Einstein , gravitatia artificiala curbeaza continuumul spatiu-timp asemeni unui obiect masiv natural si forteaza corpurile sa se miste pe curbe predeterminate numite geodezice. Un SEGS se misca de-a lungul unei linii drepte geodezice activand doar o sectiune a fuselajului.Activarea simultana a mai multor sectiuni permite zborul in orice directie. In timpul procesului de conversie a energiei , care are loc in fuselajul navei, frecventa

undelor electromagnetice functionale este supusa degradarii continue pana la un prag selectat in spectrul vizibil (rosu , galben , verde sau albastru). Undele electromagnetice care ating acest prag reprezinta energie reziduala si trebuie evacuate in spatiu folosind un proces special pentru a evita supraincalzirea navei.

Fig.3 Distorsionarea spatiu-timp cauzata de SEGS

Fig.4 Sectiunea activa a fuselajului radiaza energie electromagnetica reziduala

Presupunand ca diametrul D al traiectoriei fotonului se poate micsora foarte mult in comparatie cu jumatate din lungimea radiatiei electromagnetice λ/2 si

luand in considerare faptul ca T=1ν si λ=c ×T= c

ν , obtinem:

Miscarea produsa in urma combinarii a doua oscilatii perpendicular este o

rotatie. Astfel cele doua grupuri de electroni cu energia E si masa m=E

c2 radiaza

gravitoni la fel ca doi quadripoli .

Fig.5 Rotatia fiecarui grup de fotoni poate fi descompusa in doua oscilatii normale cu o oscilatie quadripola

Ideea fundamentala care sta la baza designului si constructiei SEGS o reprezinta o radiatie electromagnetica cu energie E care sufera reflectii multiple din partea a doua placi reflective separate de un spatiu foarte ingust.Accelerarea unui foton de frecventa ν in timpul reflectiei pe un perete

poate fi considerata egala cu dublul vitezei luminii impartita la perioada de oscilare : a=2cν.

Conform teoriei generale a relativitatii , undele electromagnetice care se propaga liber prin spatiu nu genereaza radiatie gravitationala. In general, un foton genereaza radiatie gravitationala numai cand interactioneaza cu alte obiecte , in special pereti reflectivi.Conform modelului standard , electromagnetic , fortele nucleare tari si slabe sunt puternic legate intre ele. De aceea toti bosonii genereaza radiatii gravitationale printr-un proces similar dar numai cand sunt implicati in interactii cu alte particule. In comparatie cu bosonii , fermionii genereaza o cantitate mai mica de radiatie gravitational deoarece viteza fermionilor este mica.

IV. Conversia de energie si forta de propulsie

Legea de conversie a radiatiei electromagnetice in radiatie gravitationala poate fi dedusa direct din ecuatiile de camp ale Teoriei Generale a Relativitatii (TGR).

Astfel , ecuatiile de camp ale lui Einstein sintetizeaza TGR astfel:

unde indicii continuumului spatiu-timp i si k iau valori de la 0 la 3.Rik- tensor de curbura de ordinul II (tensorul Riemann)gik- tensorul metricR-curbura scalara spatiala a lui RicciG-constanta universala din legea de gravitatie a lui NewtonTik-tensorul de energie –impuls al materiei (tensorul de energie - tensiune)

= constanta lui Einstein (inlocuieste G in TGR)Ecuatia de mai sus cuantifica o diferenta fundamentala dintre paradigma lui

Newton si cea a lui Einstein. Conform paradigmei lui Newton , masa in repaus a substantei este singura sursa de gravitatie. Conform ecuatiilor de camp ale lui Einstein , cuantele de energie (de exemplu fotonii) pot fi surse de gravitatie.

Pentru a rezolva problemele TGR , elementul de lungime generalizat ,ds, care defineste geometria continuumului spatiu-timp , trebuie determinat.Prin definitie , aceasta lungime este egala cu:

Conform paradigmei lui Einstein, campurile gravitationale produse de diferite mase distorsioneaza contunuumul spatiu-timp.In absenta campurilor gravitationale , spatiul este euclidian ;astfel se aplica geometria euclidiana.

In prezenta campurilor gravitationale , spatiul se curbeaza ;astfel geometria Riemann trebuie utilizata in locul geometriei euclidiene . Traiectoria luminii se curbeaza , aceasta fiind numita „ geodezica lungimii nule” adica geodezica unde elementul de lungime generalizat ds este nul in orice punct.Traiectoriile urmate de toate celelalte mase sunt de asemenea numite geodezice , dar au elemente nenule ale lungimii.Asta inseamna ca atat lumina cat si corpurile urmeaza traiectorii prestabilite , care sunt elemente geometrice ale continuumului spatiu-timp si acest continuum este deformat de campul gravitational . Dislocarea corpurilor este un proces dinamic; aceste urmeaza geodezicele definite de configuratia spatiala existenta , dar distributia maselor si implicit a campurilor gravitationale se schimba prin miscare. Astfel , configuratia continuumului spatiu-timp si ,implicit, formele geodezice se schimba.

ds este invariant , raportat la schimbarile in sistemul de referinta.In cazul geometriei euclidiene si a mecanicii clasice , patratul elementului de lungime este invariant , raportat la rotatia sau translatia axelor:

Conform geometriei euclidiene , lungimea unui obiect este aceeasi in raport cu toate sistemele de referinta.Conform Teoriei Speciale a Relativitatii , care est aplicabila sistemelor inertiale , elementul de lungime este definit astfel:

Notand x0=ct , x1=x , x2=y , x3=z avem:

Aceasta expresie a elementului de lungime ,ds, ajuta la intelegerea tranzitiei de la sistemul metric al TSR la cel al TGR.

In TSR , componentele tensorului metric sunt urmatoarele:

unde g00=1 pentru i=k=0 , g11=g22=g33=-1 pentru i=k=1,2,3 si gik=0 pentru i≠k.

In TGR , majoritatea deformatiei continuumului spatiu-timp cauzata da campurile gravitationale care inconjoara un corp , este exprimata matematic printr-o variatie a marimii componentelor de pe diagonala principala a tensorului gik (i=k) – aceste marimi nu mai sunt egale cu +1 sau -1.Datorita faptului ca aceste campuri gravitationale naturale produse de corpurile cosmice sunt slabe , deformatia continuumului spatiu –timp este de asemenea slaba iar componentele de pe diagonala principala a tensorului metric gik au valori egale sau apropiate cu 1.

Schwarzschild a calculat valorile exacte ale componentelor tensorului metric si , implicit, elementul exact al lungimii , ds. Astfel , in coordonate sferice , elementul de lungime conform sistemului metric Schwarzschild este :

sau utilizand coordonatele t,r,θ,φ:

Astfel tensorul metric fundamental este:

Tensorul de energie-impuls si aplicatiile Ecuatiilor de Camp ale lui Einstein pentru SEGS

Considerand o sfera umpluta cu fotoni care se misca numai pe directii radiale , tensorul de energie-impuls trebuie sa satisfaca ecuatia

iar densitatea de energie W trebuie sa fie de 3 ori mai mare decat presiunea exercitata pe suprafata interioara a sferei , W=3p.

Deoarece p=w , W=3p.Astfel, deformarea continuumului spatiu-timp cauzata de o sfera si un corp solid avand densitatea de energie W=ρ∙c2 este aceeasi si implicit elemental de spatiu-timp , ds, este exprimat prin aceeasi ecuatie.

Energia electromagnetic functionabila E necesara unui SEGS este in mod continuu reflectata de suprafetele fuselajului S1 si S2. Fuselajul are o suprafata sferica de raza R si astfel intensitatea radiatiei gravitationale , care este directionata in afara si care nu contribuie la propulsie , este invers proportionala cu patratul distantei de la central sferei.Presupunand ca spatiul dintre doua suprafete reflective , S1 si S2 este egal cu jumatate din lungimea de unda a energiei electromagnetice de lucru h’=λ/2. Daca ambele suprafete au aceeasi arie A , densitatea energiei electromagnetice este:

Fig.6 Unde electromagnetice stationare inchise intre doua suprafete reflective

Deoarece energia electromagnetica de lucru este reflectata normal de catre ambele suprafete , presiunea exercitata de aceste suprafete este p=w.Tinand

cont de analiza sferei, radiatia gravitationala diractionata in afara navei va fi identica cu cea a sfarei cu raza R umpluta cu energie electromagnetica avand o densitate medie W=3w . Astfel tensorul unui SEGS cu fuselaj de forma unei calote sferice cu raza R este:

iar masa acestei sfere este:

Forta de propulsie a SEGS bazata pe mecanica newtoniana

Atractia newtoniana dintre corpuri cauzata de gravitatia naturala si atractia cauzata de radiatia SEGS sunt diferite.Fortele mutuale cauzate de gravitatia naturala sunt egale in magnitudine si de sens opus.Atractia SEGS este asimetrica iar atractia naturala dintre masa radiatie electromagnetice functionale canalizata prin fuselaj si incarcatura nave este neglijabila deoarece masa totala relativa a fotonilor functionali este neglijabila.Dar fiind echivalenta cu gravitatia naturala a nL planete echivalente , gravitatia artficiala exercita o forta de propulsie foarte puternica (atractia asupra incarcaturii navei).Incarcatura navei atrage fuselajul cu forta de gravitatie newtoniana , care este infinitezimal comparabila cu forta de propulsie.

Forta de atractie naturala dintre masa navei si fotonii radiatiei electromagnetice functionale este:

unde

iar

Forta este infinitezimal comparata cu forta de atractie cauzata de gravitatia artificiala emanata dinspre fuselajul SEGS , FSEGS, care este data de relatia:

V. Echilibrul energetic in timpul conversiei radiatiei electromagnetice in radiatie gravitationala

Ecuatia de mai sus cuantifica epuizarea rapida a energiei electromagnetice de lucru.De aceea , impulsuri de energie electromagnetica trebuie injectate periodic in spatiul dintre suprafetele reflective pentru a reface energia electromagnetica care a fost transformata.Radiatia electromagnetica utilizata , care s-a degradat din punct de vedere energetic datorita reflectiilor continue , devine vizibila si este eliberata in spatiu. Energia electromagnetica va ramane vizibila dar frecventa sa se va schimba spre rosu . Datorita faptului ce aceasta schimbare spre rosu este infinitezimala:

Δν=ΔEPhih

= 7.42 ∙10−73

6.6262 ∙10−34 =1.2∙10−39 Hz

frecventa fotonilor nu se schimba in timpul reflectiilor.

VI. Cuantificarea energiei radiatiilor gravitationale

Gravitonii au o energie infinitezimala egala cu :

Egrav≈1024G ∙h2

5c5 ν i3

iar frecventa gravitonilor emisi este egala cu frecventa fotonilor incidenti dar energia si frecventa unui graviton nu manifesta o dependenta liniara.Pentru gravitoni , energia este proportionala cu curba de frecventa:

Egrav=hg ∙ vg3 unde

hg≈1024Gh2

5c5 =2.47 ∙10−117J ∙ s3

VII. Densitatea radiatiei gravitationale

Daca fluxul de energie electromagnetica dintre suprafetele reflective este uniform , atunci si densitatea gravitonilor generati este de asemenea numeric uniforma.

Astfel , stiind ca grosimea fuselajului dh=0.1 m iar spatiul dintre doua

suprafete reflective adiacente este dal=λuv2

=5 ∙10−8m , numarul de catitati

reflective integrate in fuselaj este nh=dhdal

=2 ∙106 .

Numarul total de fotoni este :

nph=nh ∙E

h ∙ νuv=1.06∙1034

Fiecare dintre acesti fotoni este implicat intr-un proces continuu de generare de gravitoni.Gravitonii sunt generati in pereche si calatoresc in directii opuse.Raportul dintre numarul de gravitoni emisi intr-o directie si zona suprafetei reflective reprezinta densitatea superficiala a gravitonilor:

ρ s ,g=

nph2

(l ∙1010 )2=5.03 ∙10−11 gravitoni / A2

VIII. Proprietatile campurilor gravitationale naturale

Principiul echivalentei campurilor inertiale si gravitationale prezinta similitudinea dintre mecanismul ce cauzeaza emisia naturala a campurilor gravitationale si mecanismul responsabil pentru inertie.

Astfel , fotonii genereaza gravitoni in timpul interactiunii cu alte obiecte.Pornind de la aceasta premisa , acelasi proces apare si in domeniul subatomic provocand emisii naturale de gravitoni.

Atomii unui corp solid sunt formati din nuclee si electroni care la randul lor contin particule sub-elementare cum ar fi quarci , gluoni si alte subcomponente fine.Toate aceste particule au un caracter de unda si o viteza care este mai mica sau cel putin egala cu viteza luminii in vid , legatura dintre impuls si numarul de unde pentru particulele cu viteza mai mica decat c fiind data de ecuatia lui De Broglie: E=hν unde h=pλ.

In mod formal , particulele sunt formate din fermioni (constituenti de substanta) si bosoni(care leaga fermionii).Interactiunea bosonilor cu fermionii este similara cu reflectia fotonilor pe doua suprafete paralele.Impulsul fermionilor oscileaza datorita interactiei cu o reemisie de bosoni.Aceasta oscilatie de impuls este continua si cauzeaza o oscilatie continua a fermionilor in matricea corpului. Conform formalismului lui De Broglie , fermionii sunt de asemenea unde , astfel corpurile sunt sisteme de unde cu anumite frecvente care se misca in directii alternative si limitate in spatii definite de peretii virtuali A si B,

Fig.7 In timpul unei interactiuni boson-fermion , bosonii formeaza o unda stationara localizata intre fermionii care emit bosonii

viteza de propagare a acestor unde fiind mai putin sau egala cu c. Bosonii si fermionii isi inverseaza cursul si oscileaza asemeni quadripolilor in apropierea peretilor virtuali A si B . Fermionii emit gravitoni in timpul oscilatiilor dar au o viteza mult mai mica decat c si implicit , contribuie mai putin decat bosonii la emisia naturala de gravitatie.

IX. Efectul Doppler relativist si inertia

Fig.8 Unda stationara formata de un foton intr-o cutie

Considerand un foton cu perioada T0 si lungimea de unda λ0 ; extinderea transversala a materiei fotonice trebuie sa aiba o valoare considerabila deoarece difractia apare atunci cand dimensiunea transversala a obstacolului este de ordinul lungimii de unda si forma fotonului este relativ sferica.

Un foton inclus intr-o cutie formeaza o unda stabila deoarece materia fotonica oscileaza intre doi pereti cu viteza luminii.Forta exercitata de fotonul cu o masa initiala relativa m0 si frecventa ν0 la impactul cu oricare dintre pereti este dat de variatia de impuls intr-un timp foarte scurt , Δt:

In cazul in care cutia se misca cu acceleratia a , viteza cutiei va fi V=a∙Δt unde Δt=T/2. Astfel , frecventa fotonului care se misca de la fata A la fata B a cutiei va fi:

Forta exercitata de foton la impactul cu fata A:

Cand fotonul se apropie de fata B , frecventa acestuia este data de relatia:

iar forta exercitata de foton pe fata B in timpul impactului este:

Astfel , diferenta medie este forta de inertie care are urmatoarea expresie:

Fotonul din cutie se comporta asemeni unui corp a carui masa creste odata c cresterea vitezei , conform Teoriei Speciale a Relativitatii (TSR).

Analog putem deduce formula fortei de inertie si in cazul unui corp solid (daca il consideram format din fermioni si bosoni si tinem cont de ecuatia lui De Broglie ).

In consecinta , forta de inertie este egala cu produsul masei relativiste totale a corpului , M , si acceleratia a.

Inertia este cauzata de componentele micro-particulelor care isi schimba directia in punctele A si B din corpul matricei , o miscare legata de reflectia undelor electromagnetice dintre doua placi.

X. Variatia masei in functie de viteza vazuta ca un efect Doppler si masa Universului intr-o stare de repaus absolut

Teoria speciala a relativitatii postuleaza faptul ca masa variaza odata cu viteza , iar mecanismul de variatie poate fi explicat astfel:considerand un electron „e” compus din n particule de tipul ipotetic 1 , avand masa m01 , care se misca cu viteza luminii in electron .Unda asociata particulei 1 are o frecventa ν01 si se misca intre doua puncte A si B considerate fixe in perioada de oscilare; unghiul dintre linia AB si axa x fiind θ.Daca electronul se misca cu viteza V in directia x , observam o schimbare in frecventa undei asociate cu particula 1 cauzata de efectul Doppler relativist.Cand unda se propaga de la A la B , frecventa creste:

Cand unda se propaga de la B la A , frecventa descreste:

Fig.9 Efectul Doppler explica cresterea masei odata cu viteza

Astfel, frecventa medie a undei particulei 1 este:

Energia particulei 1 este:

iar masa relativa a particulei este:

Tinand cont ca electronul este un ansambul de n micro-componente de tipul 1 , masa totala a electronului care se misca cu viteza V este:

Cresterea masei este un fenomen natural deoarece:1.undele asociate cu particulele sunt supuse efectului Doppler relativist care

provoaca schimbari de frecventa.2.observatorul poate percepe doar inertia corpurilor , astfel percepand doar

frecventa medie a undelor.3. frecventa medie a undelor particulelor creste odata cu viteza;astfel masa

creste odata cu cresterea vitezei.

XI. Designul SEGS

Designul SEGS planetare

SEGS planetare sunt formate din corp principal 1 , generator circular de radiatie gravitationala 2 , rezervor de combustibil atomic 3, agregate 4 , tevi 5 pentru transfer de combustibil catre generatorul de radiatie electromagnetica a, cilindru central 6 utilizat pentru a elimina reziduuri atomice de la generator ,a , in spatiul interplanetar , cilindru intermediar 7 , cilindru de restrictie 8 , cilindru exterior 9 , tren de aterizare retractabil 10 avand trei sau patru picioare si scari pliante 11.

Fig.10 SEGS planetar cu forma de lentila

SEGS sunt nave atomice ; energia produsa de fuziune sau anihilarea materie-antimaterie, este transformata direct in radiatie electromagnetica cu energie inalta , care in schimb este transformata in radiatie gravitationala de catre fuselajul multi-strat c. In principiul , sistemele auxiliare 4 extrag combustibil atomic din rezervorul 3.Apoi agregatul 4 masoara si injecteaza combustibil in teava 5. Combustibilul trece printr-o oglinda sferica b spre generatorul a care emite radiatii electromagnetice.Suprafata fuselajului , c, este sferica sau conica , astfel intensitatea radiatiei gravitationale se degradeaza rapid in afara navei.Campul intern este usor variabil si echipajul simte o parte din acceleratie.Intrarea in nava este localizata intre cilindrii 7 si 8 . Campul gravitational propulsiv scade treptat pana la zero in cilindrul 8. Cilindrul 6 este utilizat pentru a colecta reziduuri radioactive produse de generatorul de radiatii electromagnetice.Reziduu radioactiv este extract din cilindrul 6 dupa aterizare sau deversat in spatiu.Energia electromagnetica reziduala este eliminata prin partea superioara a fuselajului.

Energia electromagnetica functionala este reimprospatata folosind pulsuri de radiatie electromagnetica de inalta frecventa si energie. Conversia radiatiei electromagnetice apare in interiorul fuselajului navei.

Designul SEGS planetare cu sistem de evacuare dublu

SEGS trebuie sa elimine energia electromagnetica reziduala in spatiu prin intermediul fuselajului la sfarsitul fiecarui ciclu de conversie energetica pentru a preveni supraincalzirii navei.O solutie alternativa este evacuarea energiei reziduale printr-o teava subtire plasate in partea inferioara a fuselajului.

Fig .11 SEGS planetar cu sistem de evacuare dublu

Pentru a elimina energia reziduala prin partea inferioara a fuselajului , nava este echipata cu un invelis aerodinamic interior reflectiv 1 , care este profilat si se continua cu cilindrul 2. Cilindrul intern 3 , este plasat in interiorul cilindrului 2.Atat suprafata interioara a cilindrului 2 cat si suprafata exterioara a cilindrului 3 sunt reflective.Conducta 4 canalizeaza combustibilul de la agregate catre generatorul de radiatie electromagnetica, care are o suprafata externa cu un coeficient de reflectivitate inalt.La sfarsitul cilului de conversie a energiei , o parte din lumina reziduala este evacuata prin partea superioara a fuselajului iar restul este directionata de invelisul aerodinamic 1 si cilindrii 2 si 3 catre iesirea a. In consecinta , este evacuata un fascicul de energie reziduala b avand razele intense si aproape paralele.Aceasta solutie constructive reduce cantitatea de energie electromagnetica reziduala eliminata prin partea superioara a fuselajului , care este supus unei uzuri reduse si poate rezista mai mult.

Designul SEGS interplanetare

Acest tip de nave au doua generatoare gravitationale sau doua generatoare antigravitationale, care sunt plasate orizontal simetric.In timpul zborului , nava

este impinsa de catre contra-gravitatie si trasa de campul gravitational in directia dorita. Daca nava are un generator gravitational si unul antigravitational , aceasta este impinsa si trasa.In acest caz , campul exterior este practic zero , deoarece campul gravitational il anuleaza pe cel antigravitational.

Fig. 12 SEGS interplanetar

Designul SEGS cu rotatie iluzorie

In timpul zborului , SEGS cu rotatie iluzorie utilizeaza generatoare de campuri gravitationale sau antigravitationale.

Fig. 13 Generator gravitational care creeaza rotatie iluzorie

Generatorul undelor electromagnetice 1 este sferic. Oglinzi de separare verticale impart generatorul in sectoare egale a,b,...,p.Rolul oglinzilor este de a directiona radiatia electromagnetica emisa de un sector spre o anumita zona a fuselajului navelor. Sectoarele lucreaza asemeni generatoarelor de radiatie electromagnetica si se activeaza in urmatoarea ordine: a,b,...,p. Un sector este activat prin injectia de radiatie electromagnetica intr-o perioada T ; apoi este inchis si urmatorul sector este activat. Perioada acestui proces este T*=q∙ T . Astfel densitatea energiei electromagnetice este pastrata relativ constanta in fuselaj iar campul gravitational este uniform. Pentru a porni nava, sectoarele de generator sunt activate ; in acest interval T este lung si energia impulsurilor electromagnetice este redusa. In timpul decolarii, T si implicit T* sunt reduse treptat iar energia impulsurilor este marita.La scurt timp dupa pornirea generatorului electromagnetic, fuselajul incepe sa radieze energie reziduala. Sectoarele de generator sunt activate conform secventei de mai sus iar sectorul de fuselaj care radiaza lumina intensa se schimba in aceeasi ordine. Astfel, intregul fuselaj incepe sa radieze o lumina relativ uniforma cu intensitate obisnuita, cu exceptia unui sector care radiaza lumina mai intens.Acesta se schimba conform secventei de mai sus.

Navele cu rotatie iluzorie , care au un generator gravitational si unul antigravitational , trebuie sa-si activeze sectoarele in secvente opuse.Astfel, sectoarele active superioare si inferioare nu sunt aliniate vertical, deoarece alinierea verticala ar cauza o forta de propulsie neuniforma .

Bibliografie:Constantin Sandu , Dan Brasoveanu : „Sonic-Electromagnetic-

Gravitational-Spacecraft” , partea 1-8.

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTIFacultatea de Inginerie Aerospatiala

Notiuni de propulsie in camp gravitational

Indrumator stiintific: Student:Prof.dr.ing.Virgil Stanciu Bulfan Myguel

Bucuresti2009