I u i poştali pl&tlli ln n u n i r u conf. aprobării Nr. 35474/1041

I0PRIETA R A: ASOCIAŢI UNEA jV S TUA' BRAŞOVâpare de două ori pe săptămână prin Îngrijirea

com itet de red acţie .Atelierele tipografiei „ Astra- Tf. 1102.

Pagini ^f-6-8 Lei 3 -

STEAG RIDICAT L A

1838Ir -îT n / l T l T T T T T S I SFINŢIT DE LUPTELE PURTATE SUB CUTELE LUI M I T D I T C r X l l l I bUbAHl 1 IU * DE ATATIA URMASI.1N FRUNTE CU n u H L b L i \ l l |

Nr. 14 Iureş. Trib. Braşov S. II Nor 6. II. 71/943 Sâmbătă 19 Februarie 1944

\ %• ŞENT , /

\o>

ACTIA SI ADMINISTRAŢIA BRAŞOV.

SLE FERDINAND Kr. 12 Tf.l513■ja! le i 3 0 0 A u to r ită ţ i şt Socie tăţi lei 60

d u p ă ta r i f

Anul 107

Va ira româ­nismului

de V . Branişte

Profesorul E. Gamillscheg, unul din cei mai competenţi romanişti ai timpuri­lor actuale, care a deschis perspective nouă în domeniul cercetărilor limbii ro­mâne, a ţinut în zilele trecute, la Bucu­reşti, o extrem de documentată confe­rinţă despre „Contribuţiuni la istoria ro­mânismului din Sudul Transilvaniei“.

Conferenţiarul a demonstrat că te­ritoriul vocabularului dacoromân se com­pune din două emisfere de tipuri lingvis­tice latine, diferite între ele. Cercetând ariile cuvintelor a arătat cum se ciocnesc şl se întâlnesc cuvintele pornite din două vetre : una situată în Muntenia în Nor­dul şi Sudul Dunării, iar cealaltă, mai veche, situată undeva în Transilvania.

De aici a iradiat românismul spre Est şi Sud. Zonele în parte se întâlnesc la hotarele Munteniei, în parte la un val lingvistic care pornind din Nordul Basa­rabiei se îndreaptă spre Sud-Vest până la frontiera dintre Banat şi Oltenia.

Exemple interesante şi convingă­toare au demonstrat că Sudul Transil­vaniei a stat în epoca constituirii limbii subt influenţa Munţilor Apuseni şi nici­decum subt o influenţă venită din Sudul Carpaţilor.

In urma acestor conduzluni reiese în mod evident că R o m â n ii d in T ra n ­s i lv a n ia n u s u n t v e n iţ i d in S udu l C a rp a ţilo r .

Pentru susţinerea acestei teze pro- fesorul Gamillscheg nu a utilizat intere­santele lucrări ale istoricilor : Ladislau Gálái, Ludovic Elekes, Ştefan luhász, Ladislau Makkal, Nora Polomji, Andrei Toth şi Zoltán Toth. Nici nu a luat în considerare teoria lor despre originea balcanică a poporului român şi târzia lui aşezare în Transilvania.

Pe semne că obiectivitatea menţio­natelor lucrări lasă de dorit.

Că pe noi nu ne-au emoţionat nicio­dată teoriile lor, nici lacrimile de cro­codil pe care le au vărsat, perpelindu-se de dragul nostru în curata strădanie de a ne lumina trecutul, nu e de mirare, li cunoaştem subt toate aspectele şi le-am gustat din plin binefacerile civilizatorii. Na este familie din Transilvania să nu-şi fi plătit tributul de suferinţă. Nu este Român care să uite că aceste acrobaţii pseudo-ştiinţifice servesc de muşama pen­tru o nedreptate milenara.

Dar desminţirea pe care le-a adus-o recenta conferinţă a profesorului Ga­millscheg este cea mai nimerită palmă pe obrazul unui popor ce nu-şi cunoaşte lungul nasului.

PE ŞLEAUde

Ion Colan

N a m ’am p u tu t d u m iri n ic io d a tă , de ce a n u m ite a d e v ă ru r i nu s e p o t s p u n e p e fa ţă , a tu n c i r â n d to a tă lu m e a le ş tie , le d isc u tă , le p r i to ­c e ş te în te l ş i c h ip , f ă ră c a p r in a c e a s ta s ă fie p e r ic li ta te in te r e s e le cu iva . A şa, d e p ild ă , nu v ăd în tru c â t s ’a r d e o s e b i o d isc u ţie p u b lic ă a s u p ra p re te n ţi i lo r te r i to r ia le a le R u sie i S o v ie tic« a s u p ra s ta te lo r b a ltic e , P o lo n ie i, B u co v in e i ş i B a­s a ra b ie i n o a s tr e , — fap t v â n lu ra t în c o lo a n e lo r tu tu r o r z ia r e lo r ş i, s ă z icem , a d e v ă ru l c ă ş i r o i av em ceva d e s p u s în p riv in ţa h o ta ­r e lo r d e az i a le ţă rii.

C e v a e f j a r t e l im p e d e : fie că v o rb im , fie c ă n u vo rb im , a d e v ă ru l a c e la ş i ră m â n e . D ra g o s te cu sila în c ă n ’am văzv t.

S o v ie te le v o r s ă n e ia B asa rab ia . F o a r te b ine. O s p u n p e ş le a u . N oi r ă s a u n d e m : B a s a ra b ia e p ă m â n t ro m â n e s c şi rsu-l d ăm Ş i a c e a st « e fo a r te b in e , e c in stit. N ’avem n im ic d e îm p ă r ţit c u S o ­v ie te le . F a c ă la e i a c a s ă ce le p la c e , a p lic e -ş i p r in c ip ii le d e f u r n i r e a s u p u ş i lo r lo r cu m v o r e i, n o i nu n e vom a m e s te c a n ic io d a tă . F ie c a re e s tă p â n în c a s a lai ; d a c ă v rea s ă -ş i b a tă co p ii, n ’a re d&cât, d a ă v re a s ă - i d r ă g o s te a îc ă . îl p r iv e ş te , d a r îa b ă tă tu ra n o a s tr ă a r e c in e să m ă tu re , n u -i n e v o ie de in te rv e n ţia cu iffl.

N oi ş tirn ce v o r, e i ş tiu c e v rem . P o z iţi ile s u n t fixa te . M an ile n i s u n t fă ră m ăn u şi. O r ic e g â n d a lă tu r i d e a c e a s tă re a lita te şi o r i ­cum a r fi p re z e n ta t, e a p ă d e p lo a ie . D e o s e b ir i le în tre c e le d o u ă punct& d e v e d e re s u n t e ş a d e a d â n J , în c â t m ă n u ş ile n ’a r face d e c â t s ă p re lu n g e a s c ă b o a la .

A şa cum s e p re lu n g e ş te în a ltă p a r te .

T o a tă E u ro p a ş tie c a re n i- s d u re r i le ş i p e n tru c e ro m â n ism u l s e f ră m â n tă de a tâ ţ ia an i. La p o s ­tu rile d e e m is iu n e s tră in e p ro b le m a n o a s tr ă e d is c u ta tă , e fixa tă în a r ­t ic o le d e z ia re , în s tu d ii , în c o n fe ­r in ţe , n u m ai n o i o îm b ro b o d im , n u m a i n o i o tra tă m cu so m n ife re , ca s ă d ăm ilu z ia — c u i? — că am a d o rm it în tru D o m n u l.

De ce , a d ic ă , n ’a r fi m ai c o re c t ca, în m o d ş tiin ţif ic ş i u rb a n , s ă d isc u tă m ră n i le c a re n e d o r ?

Şi r o i am v re a l in iş te în a c e s t f ră m â n ta t c o n tin en t. Şi no i n e s t r ă ­du im , d u p ă p u te r i , fă ră a ne s o c o ti , ca a lt i5, „ in v in c ib ila a rm a d a “, s ă re a liz ă m p a c e a în tre p o p o a re , t la r , ca să fim în ţe le ş i, p u ţin n e p a s ă d e a rm o n ia u n iv e rs a lă , d a : ă voi c a re v o r s ’o în fă p tu ia s c ă , o fac p e s p a te le n o s tru .

Na g â n d e ş te u n s im p lu z ia r is t a şa , c i u n neacn în tre g P e s te p ă ­r e r i le u n u i a a z e ta r s e p o a te t r e c e ; în t in s u l va fi e l ş i lu m e a n u s e va p ră p ă d i.

*■T u rte le cu m ac fo lo s ite la

ţa ră p e n tru a d o rm it co p iii, n u l e mfci m ă n â n c ă n im en i.

E ca ş i cum A m erican ii, az i o c u p a n ţi a i I ta lie i d e su d , a r p r e ­tin d e , c ă s u n t p ro p r ie ta r i i a c e s te i p ăm ân t. C a ş i cum G r m a n i i , p r in fap tu l ca s tă p â n e s c o p a r te d in F ra n ţa , a r c e d e c ă F ra n ţa n u m ai e a F ra n c e z ilo r .

S u n t co n v in s , în să , c ă n ic i A m e ric an ii, n ic i G e rm a n ii n u s e îm b a tă cu a s e m e n e a iluzii.

De c e s ’o r fi n a rc o t iz â n d în s ă a lţii cu v isu ri m ile n a r? , g re u d e p r ic e p u t.

Ia tă u n a d e v ă r c a re t r e b u e s p u s p 2 ş le a u .

Problema agrară maghiară

de Kerék Mihály

(E x tra s d in t r ’un s tu d iu a p ă ru t în1939.)

S t a t i s t ! c ă

628.431 p r o p r ie ta r i au m ai p u ţ in d e1 iuéher

556 352 *19 a 1—5 ju g h e re

144.186 » a 1 0 - 2 015.240 11 a 5 0 -1 0 05 792 11 a 100—2002.126 n a 200—3001.714 » a 300 - 5001.362 n a 500—1000

581 ff a 1000—2000187 » a 2000—3000 „117 n a 3000—5000101 ti a 5000—10 00D

48 99 a 10 000 --20.000 „25 n a 20.000 -50 .000 „10 99 a 50.000- 100.000 „

1 11 a 209.256.

Schior In plină viteză

GAZETEI TRANSILVANIEI 'Ce-a făcut crodilul în biserică

de A . P . B ă n u f

Domnule Preşedinte şi

Onorat Tribunal /

Prin prezenta viu cu adâncă stimă, rugându-vă să binevoiţi a asculta în­tâm plarea m ea din sfânta biserică cu ţiganul Toma al Buhoaiî, cunoscut în comună subt numele Crugodilu, el având pe spate o piele neagră, groasă şi brăzdată ca numitul animal, din cauza că mumă-sa, Buhoaia, când l-au purtai în trup, a văzut la ţircus un crugodil natural, de carele spăriindu-se

m om entan foarte rău, copilul ei a răm as pentru toată viaţa însem nat pe spatele sale cu dungi groase, ca peri­culoasa şopârlă de doi metri lungime din apele tulburi ale Nilului.

Dar chestiunea asta nu interesează pe On. Tribunal şi trecem la cauza susem natului, care din juneţea m ea în sf. biserică am stă tu t totdeauna înainte, pe rândul stâng al strănilor, iar după ce politica libărară l-au declarat pe-al Buhoaiî gojman al ţiganilor, poporul nostru ortodox l-a răbdat şi pe el între rumâni, dar numai în ultima strană din dreapta.

Dacă s’a reparat şi zugrăvit din nou biserica, comitetul paronial a ho- tărît ca oamenii să acupe în viitor toate strănile pe plată, însă după bă­trâneţea, rangul şi onoarea fiecăruia, putând sta tot omul pe vechiul său loc, până la noua licitaţie.

Dar când politica să înfige şi în sfânta biserică, atunci vedem ieşind la iveală întâmplări foarte triste !

Să vedeţi numa, domnule preşe­dinte, cum au vrut libărarii încarnaţi Florea Strîmba. şi Trifonu Finichii, duj- manii mei de moarte, să mă scoaţă cu ajutorul Crugodilulai din strana mea de consiler comunal şi fost corator bi­sericesc, fiindcă am fost şi voi fi cât voi trăi naţionalist, ca tata şi moşu-meu, care noi, dincoace de Carpaţi, am fost conduşi totdeauna în Transilvania de umbrele sfinte ale martirilor Horia, Cloşca şi Crişan şi-apoi de Vasile Lucaci, Coroian şi Rat. cu Memorandu, din care motiv au fost închişi Ia Seghedin, spre ruşinea ne mai pomenită a Ungu­rilor. Alt partid, afară de cel national,

Pagina 2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 14-1944

A Vi-a şezătoarea Cercului cultural „Asira“

ŞchetDuminecă, în 13 1. c. la orele 4

d. m. s’a ţinut în sala de festivităţi a şcolii prim are „Dr. V. S a ftu * a 6 a şeză­toare a cercului cultural » Astra -Şchei.

Şezătoarea a fost deschisă cu Im­nul Regal de către corul liceului co­mercial de băieţi .„4 . Bârseanu* subt conducerea d-lui prof. Marcel Budescu.

Vice-preşedintele cercului, pr. V. Voineag exprim ându-şi bucuria pentru înţelegerea cu care răspunde^ populaţia din cartier chemărilor „Astrei şi mul­ţumind şcolilor care prin programul lor înţeleg să lucreze pentru binele mulţi­milor, prezintă auditorilor pe d-I prof./. Bozdog, conferenţiarul şezătorii.

D sa, vorbind despre Transilvania noastră, ara tă rolul frumos al Şcheieni- lor de odinioară în susţinerea caracte­rului rom ânesc al Braşovului. Ori de câteori a fost nevoie de demonstraţii şi de lupte, ca şi în clipele de suferinţe ale Românismului, acest cuib străvechiu românesc şi-a rostit cuvântul cu dem ­nitate şi curaj. Pentru multele^ şi marile lui contribuţiuni Şcheiul merită o mai frumoasă soarte şi mai multă tragere de inimă din partea celor chemaţi să-i înţeleagă chemarea pentru zilele de azi şi de mâne. Trecând în revistă momen­tele de luptă ale Transilvaniei, confe­renţiarul a a ră ta t că inima neamului nu va fi liniştită până la reîntregirea ţării în toate drepturile sale, căci Transilva­nia este a noastră în întregime.

Elevul /. Mareşlanu din cl. VI*a, a recitat cu mult sentim ent „Ardealul , apoi „Doina" lui M. Eminescu.

Orhestra elevilor a executat mai m ulte cântece şi poutpuriuri româneşti, făcând o plăcută impresie auditoriului elevii Seucea R ., Radu Radu cl. VII şi Radu L cl. V, ca şi elevul I. Stan cl. VII care a cântat o frumoasă doină rom â­nească.

Au recitat apoi anecdote elevii Comanită /. cl. VI »Badea la congres“ şi Comaniol cl. VI „Solomon unguresc storcând m eritate aplauze.

Corul liceului a executat apoi un cântec popular şi a încheiat şezătoarea cu imnul „Pe-al nostru steag“.

Ostenelile d-lui prof. Marcel Ba~ descu şi ale elevilor au fost călduros răsplătite de ascultătorii pentru care sala mare s’a dovedit neîncăpătoare.

Un cuvânt bun m erită conducerea liceului „A. Bârseanu“ pentru felul disci­plinat cum se prezintă.

Minunata idee a d-lui Dr. Vaier Stinghe cu Palatul cultural, îşi face drum viguros şi cere să fie realizată îndată ce împrejurările o vor permite.

Cronicar

In jurul portativului

Femeia în vleafa compozitorilor celebriChopin

1.„Intreaga-i înfăţişare era arm oni­

oasă. Privirea lui albastră era mai mult spirituală decât visătoare, zâmbetul blând şi fin nu devenea niciodată am ar. Fineţea şi transparenţa tenului său în ­cântau ochiul ; părul blond era mătăsos, linia nasului curbă, accentuată expre­siv, statura puţin înaltă, membrele plă­pânde. Gesturile îi erau graţioase, tim­brul vocii puţin stins, de multe ori înnăbuşit. Purtarea lui avea a tâ ta dis­tincţie şi manierele îi erau a tâ t de a- ristocrate, încât fără să vrei îl luai drept un prinţ. Toată aparenta lui te ducea cu gândul la acea a zorelelor legănându-şi pe lujere de o nebănuită fineţe cupele lor divin colorate, dar cu un ţesu t a tâ t de vaporos, încât cel mai uşor contact le sdrobeşte“.

Aşa îl descria pe Chopin răsfăţa­tul şi celebrul lui contemporan L’szt — şi să nu uităm că renum ele artistic de care se bucurau amândoi, îi făcea ri­vali.

„Un înger cu chip frumos de fe­meie întristată... Nimic nu era mai pur şi mai exaltat totodată decât gându­rile lui.“

Aşa îl definea Georges Sand, fe­meia în braţele căreia artistul visase că-şi va putea închide ochii.

Aşa ni-1 defineşte muzica lui cu armonii crepusculare şi catifelate trans­parenţe.

A tâta ne e destul pentru a înţe­lege că Chopin nu putea cunoaşte fe­ricirea. Purta în el ca o rană m elan­colia fără alean a trubadurilor de to t­deauna, pentru care orice iubire e pri­lej de rodnică suferinţă.

f Iubire şi suferinţă pentru patria Iui care-i legănase copilăria cu cântece şi pe care o vedea după câţiva ani de libertate îngenunchiată din nou subt jug duşman.

Iubire şi suferinţă pentru ai lui care-i erau a tâ t de dragi şi de care a

de Lia Bnsntoceann

trebuit să trăiască mai totdeauna de­parte.

Iubire şi suferinţă pentru talentul care zăcea în el şi care-i cerea mai multe puteri decât putea găsi în bietul lui trup m ăcinat de boală.

Iubire şi suferinţă pentru cele trei femei care au însem nat popasuri din ce în ce mai dureroase în drumul lui către moarte.

Şi cât de invidiat va fi fost omul acesta pentru aparenţa înşelătoare a marilor lui succese.

Cele mai vechi şi nobile familii îi puneau la dispoziţie saloanele pentru a se lăsa vrăjite de arta neîntrecute­lor lui improvizaţii. Cele mai celebre frumuseţi femenine suspinau fermecate de talentul lui şi-i cereau lecţii de pian. Artiştii îl iubeau, criticii cei mai te­muţi îi ridicau osanale, capriciile lui vestim entare lansau mode la Paris...

Dar undeva, subt învelişul fragil al succeselor, era o spărtură prin care bucuriile se scurgeau încet, odată cu vieaţa, păstrând pentru sufletul artis­tului numai tristeţile.

Avea 19 ani când s’a lăsat pentru prima oară fermecat de o fată bălaie cu glas frumos. Constanţa Gladkowska era cântăreaţă la opera din Varşovia. A fost o idilă primăvă­ratecă, ţesută din priviri, strângeri de m ână, un capăt de panglică şi multe planuri de viitor. împins de necesită­ţile carierei, Chopin porneşte către Pa­risul tuturor năzuinţelor artistice, cu im aginea Constanţei în suflet, aşa cum apăruse la ultimul lui concert din pa­trie : îm brăcată în alb şi încununată cu roze, cântând o arie celebră de Rossini „O quante lagrime perte versai*...

N’avea s’o mai vadă niciodată, aşa cum nu şi-a mai revăzut nici pa­tria. Lăsându-se de teatru, Constanţa Gladkowska s’a m ăritat cu un nobil moşier polonez.

Bibliografie„Cartea Romaneasca“

Vlahuţă AL Din trecutul nostru. Ediţia VI-a. Buc., 1943, p . 219. Lei 340.

Sadoveanu Mihail. Soarele în baltă. Ianuarie 1944, p. 417. Lei 700.

Sadoveanu Mihail. Nopţile de Sân­ziene. Buc , Ianuarié 1944, p.266. Lei 400.

Teodoreanu Ionel. Arca Iui Noe. Roman. Ediţia IH-a, Buc. Ianuarie 1944, p. 560. Lei 860.

Sotrantia Th. D. Anecdote popu­lare. Vol. I., ediţia IX=*. Buc. Septem ­vrie 1943, p. 320. Lei 450.

Alte edituri.Almanahul ziarului Bucovina pe

anul 1944 Cernăuţi, „Dacia Traiană", p. 220. Lei 100.

Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pe 1942, întocm it de Victor B'âtulescu. Bucureşti, Monitorul Oficial,1943, p. 200.

Daicoviciu C. Asupra unor lucrări în legăiură cu Dacia Romană. (Extras din Anuarul Institutului de Studii Cla­sice. Vol. IV. 1941—1943) Sibiu, 1943, p. 36,

A 7-a şezătoarea Cercului cultural «Astra»

Braşovul-vechluIn ziua de 3 Februarie 1944, în

localul şcolii primare No. 3, cercul cul­tural „A stra“ Braşovul*vechiu continu- ându-şi ac*ivitatea de zidire şi înăl­ţare sufletească, în aceste timpuri tur­buri, a ţinut a 7-a şezătoare publică.

Partea artistică a programului a fost executată de elevele cl. Ill-a de subt conducerea d-nei Barbu, înv. care s’a achitat m inunat de această parte a programului.

D-l Traian Popa, înv.* dir. face apoi o cronică a evenimentelor.

D-na E. Săbădeanu, patroana şi presidenta de onoare a Reun. Fem. Ort. din Braşovul*vechiu, conferenţiază des­pre „Misiunea femeii rom âne“. Deşi tre­cută de 70 ani, d-na Săbădeanu a do­vedit trăind şi cu această ocazie că subt impulsul unui puternic sentim ent naţional este cu sufletul m ereu tânăr, m ergând în acelaşi oas cu luptătorii pentru ridicarea şi întărirea credinţei în­tr’un viitor mai bun al neamulni nostru.

D na Săbădeanu în conferinţa d-sale, ducându-ne cu gândul în înde- oărtatul trecut, ne arată peste tot apor­tul însem nat al femeii române în mo­m entele cruciale ale neamului.

D atorită acestei femei în colibele izolate, ascunse prin văile ş< crepăturile munţilor de g roaza năvălirilor, s’a păs­tra t cel mai soump tezaur al neam ului: limba, legea şi datoriile.

Din aceste timpuri de izbelişte ră ­sună peste veacuri cuvinte mamei lui Ştefan cel Mare care îşi întoarce copi­lul la luptă.

Dacă în trecutul neamului aportul femeii a fost a tâ t de însem nat, fem eia de azi este datoare a fi vestala căm i­nului, întreţinând mereu aprinsă pe v a ­tra străbunilor noştri flacăra credinţii, izvorul virtuţilor, care a încălzit inim a neamului, ştiind că un neam trăieşte a tâ t cât focul sacru al credinţii îi în­călzeşte sufletul şi inim a.

D-nei Săbădeanu îi m ulţum eşte d-l Dr. Cornel Voicu, preşedintele cer­cului cultural, care o prezintă ca pe o luptătoare naţionalistă subt trista stă­pânire maghiară, când a fost in ternată alături de alţi fruntaşi ai vieţii noastre politice, — dând-o drept pildă v red­nică de urm at tuturor femeilor rom âne.

Astfel, Românii braşovecheni în­ţeleg să petreacă sărbătorile, întărin- du-se în aceste timpuri turburi în cre­dinţă în Dumnezeu şi dragoste de neam, subt conducerea îr ţeleaptă a fruntaşilor lui grupaţi subt gloriosul drapel al „A strei“.

P r. Ion Comşa

Notă. — Proxim a şezătoare cultu­rală se va ţinea Duminecă 20 Febr. 1944 ora 3t/2. Va conferenţia d-l medic Dr. Vaier Stinghe, vorbind despre boa- lele sociale.

După conferinţă va urma un fru­mos program artistic.

noi n’am recunoscut să mai existe în Transilvania şi în Bănat.

Dar închipuiţi-vă ce-au gândit să facă Crugodilu ieri, sâm bătă, în lipsa m ea din comună, fiind dus la târgul de cai ?

După ce libărarii s’au afumat bine în crîjma jidovului, s’au dus tustrei Ia părintele logen Duvlea şi zice Crugodilu, plin de fudulie ţîgă- neaSCg •

__ Părinte, am venit cu doi mar­tori, precumcă vreau sä preiau dela d-voastră strana întâi de pe m â n a stângă, plătind momental arvună 1000 de lei, care şi la licitaţie eu voi lua parte cu siguranţă şi oricât s’ar sui preţul ei, chiar până la 10.000 dacă s’ar urca, tot n ’am s’o las din mâna mea.

Părintele logen, blând cum este, i-au răspuns frumos ;

— Măi Tomo, fătu-meu, eu soco­tesc că Iile Pârgariu, ca fost curator bisericesc şi azi consiler comunal, va dori să-şi păstreze strana lui, în care a

şezut taică-său 20 de ani, iar el stă de |10 ani împliniţi. Dar până la urmă lici­taţia va hotărî, nu-i vorbă, tot omul având dreptul să liciteze, prin urmare şi tu !

Insă Crugodilu, scoţând repede dm- buzunari 1000 de lei, au zis, foarte ţanţoş :

— Eu, de faţă cu martorii Florea S*rîmbu şi Trifonu Finichii am depus pe m asa d-voastră, părinte, arvuna— şi fără să mai aştepte răspunsu Sf.-Saie au ieşit din casă, intrând apoi iarăşi în crijma jidovului, unde, pe baza acestei daraveli s’au îm bătat tustrei, rău de tot.

Sâm bătă noaptea m ’am întors dela târg. Duminecă dim ineaţa m’am dus la biserică, am intrat în strană şi-am început a mă ruga lui Dumnezeu. Când să gat Tatăl Nostru zicând : „Şi ne iarfă nouă păcatele, precum şi noi iertămu... num a auz, în spatele meu, glasu răguşit şi duhnind de rachiu, al Crugodilului : — »Dă-te la o parte din strană, că ăsta-i locu meu /*

Părintele logen ieşise în faţa altarului, cu mânile în slavă, cântând :

— Sus s’avem inimile lFac, încetişor, către ţigan, să nu

m’auză oamenii :— Ce-i cu tine, măi Tomo ?

Ţie nu ţi’ bine ?Da al Finichii îl împingea pe din­

dărăt pe ţigan, îndemnându-1 :— Nu-ţi fie frică, mă, acupă-ţi

strana, c’ai plătit arvuna ! Atunci tî- ganu, nici una, nici alta, să bagă ca orbu peste mine, fără să fie loc pentru al doilea om, necum pentru un tîgan buzat şi negru ca el, că unde s’arată Crugodilu, se întunecă locu de ne- greaţa lui 1

Zic, în gându meu : „Ce m’oi face, Doamne, cu urî tu ăsta, în sfânta bise­rică ? De*oi ieşi din strana, în care stau de zece ani, o să zică Rumânii că -su n fricos şi-un m izerab“.

Cum sta Crugodilu în spatele meu, ce-m i dă ’n gând? Mă las odată,

apăsat, cu potcoava cismii peste pan­tofii lui de pânză, tom na pe deştiu ăl m ir, unde are bătătura. Face ţîganu, subţirel de tot : „iiii“, ca purcelu de lapte când îl înjunghii, apoi să trage repede din strană şi pleacă din biserică, şchiopând, cu numiţii doi libărari după el.

In sfârşit, ce v ’am povestit pân’aci treacă-m eargă 1

D a acum a să vedeţi, domnule preşedinte, strâm bătatea şi nelegiuirea ce-o hotărît să facă ei cu m ine: să m ă pârască la Tribunal, având doi martori, cumcă nu l*am lăsat pe Crugodilu să între în strana lui, l-am m atraltat în biserică, făcându-i şi-o lizeune corpo­rală la degetul cel mic.

Un punt încă şi mai adânc este că, în procesul acesta, vreau să ceară delà D Voastră să trim iteţi ca judecă­tor pe d-l Mlşu Burtică, care fiind şi dânsul libărar în politică, „are să-i

I scoaţă hreanul pe nas lui Ilie PîrgariuI şi să-i arete cum trebue să să poarte

Nr. 13— 1944 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Pagii» 3

Dintr’o arhivă secretă braşoveană

Prof. Ioan Lupaş

va fi sărbătorit de intelectualii Braşo­vului în ziua de 19 Februarie c. după conferinţa pe care-o va ţinea în sala Curţii de Apel, la orele 18 despre „Fazele istorice în euolutlunea cons­tituţională a T r a n s i l v a n ie i O m asă care va aduna în jurul istoricului dela Sălişte tot ce are Braşovul reprezen­tativ, organizată în ospitalierele saloane ale „Caslnei Rom âne-, va însemna, din punct de vedere spiritual, o nouă d o ­vadă <lc solidarizare cu valorile ar­delene.

Sburătorli R om âniei

este titlul conferinţei pe care o va ţine d-l comandor av. Alex. Dem etrescu, directorul revistei *Aripi româneşti“ în cadrul Universităţii libere muncitoreşti, la 20 Febr. c. ora 11,30.

Conferinţa d-lui prof. /• Colan despre „Muncă şi solidaritate naţionalău care era program ată pentru această dată, se am ână.

A ctualitatea id e ilor socia le a le lu i P laton

constitue miezul comunicării pe care o va face d-f pro f. Pavel Roşea, Vineri, 18 c. ora 18,15 în cadrul „Institutului de cercetări sociale şi economi e din Str. Nicolae lorga.

G eoeconom ia T ransilvan iei

şi-a întitulat conferinţa pe care o va ţine d-l prof. Eugen Dem etrescu, secre­tar general al Ministerului de Finanţe, Duminecă, 20 Febr. c. ora 11,30, în ci­clul organizat de către „Extensiunea Academică“ (Sala Camerei de Indus­trie şi Comerţ).

Prof. G. M oroianu,

fost rector al Academiei Comerciale din Cluj, pe lângă m ultele cărţi şi re­viste ne care le-a donat şi le va mai dona Bibliotecii „A stra- Braşov, lu­crează de m ulte săptăm âni la o foarte preţioasă selecţionare a arhivei per­sonale care, în curând, va îmbogăţi secţia de m anuscrise a acestei bilio- teci publice. Sunt su te de plicuri cu scrisori şi documente care privesc oameni şi fapte d intr’o eroică epocă românească.

Şi astfel, încet-încet, adunând ar­hive vechi şi nouă, instituţia braşo­veană va forma, cu timpul, un centru în care cercetătorii noştri vor fi obli­gaţi să se oprească.

F otografiile

care apar cu suficientă regularitate în gazeta noastră, nu vor să însemneze o pipăire a terenului în vederea transfor­mării gazetei în foaie ilustrată. De alt­fel cititorii vor fi observat că nici n ’avem decât 3-4 clişee ; Mihai Vitea­zul, Avram Iancu, C ocoşul de m unte din munţii Rodnei şi un skior în plină viteză. Să nu ni se ia în n um e de rău deasa lor întrebuinţare şi să nu ni se ceară o explicare publică scrisă.

Sfatul poli ţ istXXVIII.

Dr. Vaier Branisce şl Victor Branfsce urmărlfl de poliţia

ungurească.Cu prilejul sfinţirii noii biserici, Sf.

Treim e, prin m itropolitul /. Meţianv, Bra­şoven ii au făcut o im presionantă m ani­festa ţie rom ânească primindu-1 cu un banderiu de 300 călăreţ». Poliţia, cerce- tând am ănunţii îm brăcăm intea şi har- naşam entul cailor, raportează prefectu­lui că la un călăreţ s ’a descoperit o resetă tricoloră, la un cal o mică pan- plică tricoloră, iar în biserica din Bra­şovu l vechiu laminările cran aranjate

D in trecutu l m ed ica l »1 B raşovu lu i

Canalele oraşuluiVI

Alimentarea unui oraş cu apă re­prezintă, de sigur, una din condiţiile principale ale unei bune "igiene. In a- ceastă privinţă, Braşovul a avut din cele m ai vechi timpuri apa necesară. Dela poalele Poienei curgea o vale (în cursul său primea mulţi mici aflu­enţi), care brăzda oraşul în toată lun­gimea sa, ramificându-se în nenum ă­rate canale. Aceste canale deschise aduceau apa necesară meseriaşilor (p le- lari de ex.), apa cu care se curăţau străzile şi apa cu care se stingeau eventualele incendii. Canalele unite în­tre ele şi formând o reţea deasă, asi­gurau astfel aportul de apă celor mai m ulte din străzile Braşovului. Ele erau făcute din lemn şi nu erau acoperite decât acolo unde se trecea peste ele. In anul 1804 de abia au fost acoperite cu pietre în centrul oraşului. A rămas descoperit numai canalul din Strada Neagră, apa fiind necesară pielarilor, foarte numeroşi aici. In 1896 a fost a- coperită şi această stradă.

Canalul principal începea la m o­rile din Şcheiu, trecea pe lângă poarta din Strada Ecaterinei şi venea în cen^ trul oraşului. Canalul Prundului venea si el dela mori, trecea pe lângă Bise­rica Sf. Nicolae alimentând Strada N ea­gră si Castelului. Strada Castelului avea ană dintr’un canal din Valea Cetăţii, care datează din anul 1490. In croni­cile din 1526 se poate citi: „pro magno canali ad collum Burgi asp. 18*. Acest canal este desfiinţat în anul 1896, apa din Valea Cetăţii servind de atunci

de Dr. Emil 1. Bologa

conductei mari a oraşului, care atunci ia fiinţă.

Cerinţele igienei (murdăria şi m i­rosul mai ales) ridică în curând pro­blema unor canalizări subterane, al că­ror început îl găsim la sfârşitul seco lului al XVIlI-lea dar mai ales la înce­putul celui de al XlX-lea.

Astfel, în anul 1887 spitalul mili­tar (Truppenspital) era legat de cana­lul din Ţigănie printr’o conductă sub­terană lungă de 741 metri.

Aceştia au fost precursorii cana­lizării subterane propriu zise a oraşului Braşov, care s’a făcut în anii 1907/ 1908.

Apa acestor canale se scurgea în parte prin canalul din Strada Lungă, parte prin cel din Braşovul-Vechiu, în canalul Timişului, care recolta întreaga cantitate de apă a Braşovului. Acest canal al Timişului exista deja în anul 1500. Pielării plăteau oraşului un im­pozit de 4 florini pentru apa acestui canal (a cerdonibus ex parte aquae Thymes-1513.)

In sec. XVI începe adevărata ca­nalizare, ţevile necesare fiind făcute din trunchiuri de brad1), prelucrate apoi de către ţigani, care le făceau în- tărituri de fier (numite Bwssen). Aceste ţevi nefiind durabile erau ne­cesare reparaţii aproape anuale. In a- nul 1803 de abia, Langen dorf prim eşte ordin dela primar să facă o schiţă a canalizării oraşului.

1) Un model se poate vedea la Muzeul „Astra“ Braşov.

un naţionalist cu un libărar, chiar de-ar fi numai epitrop niorustic“. Aşa să laudă ei, tustrei, printre oamenii din comună.

Eu, onorate domnule preşedinte, am fost un rumân de pace şi de cinste. Datorii n ’am. Proces încă n’am avut de când mă ştiu pe lume. In curtea mea s’o învârtit to tdeauna patru boi, doi cai şi doua vaci de lapte, pe lângă dobitoacele mai mărunte. Acuma* s şi consiler comunal. Dar o ruşine ca asta, n’am mai petrecut în v iaţa m ea: să mă pârască pentru lovire în biserică, o scârbă de ţîgan, în chip de crugodil.

Să mă iertaţi, dacă am să închei întâmpinarea m ea cu câteva cuvinte de mare durere :

Nu lăsaţi, domnule preşedinte, să între politica în judecătorii !

Iar dacă ţîganul va veni cu două mărturii strîmbe, eu voi veni cu pă­rintele logen şi cu tot Consiliul Comu­

nal, ca să afle Onoratul Tribunal cine-i Crugodilu şi cine-s eu ?

Subt Unguri, noi Rumânii am fost presecutaţi, bătuţi, chinuiţi şi întem ni­ţaţi, iar procesele noaste naţionale, toate le-am pierdut.

Dacă şi în Rum ânia Mare, îndrăz­nesc să ne încalece acum a ţiganii şi să-şi bată joc de noi toţi crugodilii din India, — atuncia nu-i departe sfârşitu Veacului şi-al Rumânilor 1

Dealu-Lung, 15 Agust 1930

Ilie Pârgariu cons. com.

N. R. In schiţa d-lui A. P. Bănuţ I cititorii sunt rugaţi să nu vadă decât

literatură.

Curierul „ a s t r e i“ BraşoaM ajoritatea in te lectu a lilor , co*

m ercian ţilor ş i in d u str ia ş ilo r bra­şo v en i fac parte d in „A stra“ ca m em bri p e v ia ţă ş i fondatori. Sunt, în să , m ulţi din c e i m ai recen t ve- n iţi în oraşu l nostru, care nu fgu * rează n ic i m ăcar ca m em bri activ i.

Când o in stitu ţie ca A so c ia ţi- unea tran silvan ă pentru literatura ş i cultura poporului rom ân are, în vrem uri ca acestea , atatea îndato­riri m ateria le ; când prin în să ş i l i ­tera de sta tu te pusă de Şaguna la tem elia ei, de o anum ită so lid ar ita te era vorba, p oate nu facem rău adu­când am inte celor ce nu fac parte din „Astra", că au ob ligaţia de a se în scr ie prin tre m em brii ei.

T axele sunt ! A ctiv ii, pe cn an, le i 100, pe v iea ţă le i 1000 ş i fonda­tori le i 2000, odată pentru totdeauna.

i În scrier i se pot face la Secre- ! tariatu l »A strei“ Braşov, B-dul Re- ! ge le F erd inand N r 12.

de 1. Bozdogîn chip de tricolor, pe care însă nu le-au atins. La retragerea cu torţe a vorbit V. Goldiş, iar între participanţi era şi D*-. Vaier Branisce, sosit din Cernăuţi. (Nr. 98/Res. — 21 VI. 1899).

Abia trec câteva zile şi la 4 Iulie Ministerul de Interne cu Nr. 432/Res. cere urgent prefectului relaţiuni asupra lui Vaier şi Victor Branisce în baza unei adrese a oraşului Cernăuţi.

Prefectul roagă pe căpitanul ora­şului Farkas Mihály, la 8 VII. 1899 cu Nr. 107 Res., să facă cercetări detaliate şi să-i raporteze urgent.

Dau în cele de mai jos raportul poliţiei în întregime :Nr. î 14/Res.

Măria Ta Domnule Prefect, camerar cesaro-crăiesc !

In urma ordinului Nr. 107j Res. din 8 Iulie am făcut cercetările privitoare la fra ţii Branisce şi despre rezultatul ace­lora am onoare a Vă raporta următoarele î

Dr. Vaier Branisce a fost profeso­rul liceului românesc de aici, dar la ce­rerea sa a fo s t concediat din legăturile instituţiei şi în locul său a fo s t numit alt prof. titular, deci nu e verosimil că i s ’ar f i dat numai un concediu de câţiva ani.

A cest Vaier Branisce a figura t de fa p t — înainte de aceasta — ca mare agitator român în părţile ardelene ale

I Ungariei şi a fo s t condamnat pentru de­licte de presă şi agitaţii în trei rânduri, mai în urmă la 21/ , ani.

Şi patria noastră de aceea a pără­sit-o, fiindcă a sim ţit că a ic i i se ur­m ăreşte fiecare p as ş i faptă,v ş i ca n im ic n s m ai poate în d răsn i fără pedeapsă. „

Aici circulă pe buzele tuturor, ca se aşează în Cernăuţi, îşi câşVgă cetă­ţenia austriacă, se va alege deputat şi ca atare va duce înainte aspiraţiunile româneşti în Retchsrathul din Viena. Cei ce cunosc pe acest Vaier Branisce, afirmă ca sigur că şi în noua sa patrie va servi propaganda românească şi în interesul acesteia depune mare muncă. In genera l este p este m ăsură de neastâm părat ş i e s te cunoscut ca un agitator în fr icoşa t. La primirea dm 11 l. c. a Mitropolitului Meţianu a fost aici şi Branisce şi a locuit în str. Prundului No. 1 din Şcheiu şi a stat aici până în 11 a lunei curente, când s'a reîntors laCernăuţi.

Victor, fratele lui Vaier Branisce, încă este de 2 ani la Cernăuţi şl este ajutorul şi redactorul fratelui său în re­dactarea ziarului „Patria* şi auditor al Facilităţii de Drept de- acolo.

Datele personale ale lui Victor Bra­nisce, comunicate de Magistrats Präsi­dium sunt adevărate. Este f ap t că dela

! 1 Oct. 1892 şi până la 30 Sept. 1893 ! a fo s t în Reg. 82 Inf. ca tetertst. Dela I i Jan. 1894 a fost numit locotenent în I acelaşi regiment şi spre a se activa a

intrat în serviciu de probă la 5 Mai 1894, dar în acelaşi an la 23 Sept., pe moti­vul că a primit stipendiu pentru conti­nuarea studiilor, a renunţat de bună voie la situaţia de ofiţer.

Atunci s ’a înscris ia filosofic, vo­ind să fie profesor şi pentru continuarea studiilor a primit un stipendiu de 700 f l . dela biserica S f. Nicolae. In 1897 însă a părăsit Universitatea din Budapesta şl s'a dus la Cernăuţi la fratele său, şt acolo — după cum am spus — s’a în­scris la Drept.

Tatăl lor a fo s t pretor în Mercu- rea şi dela moartea lui, mama lor vă­duvă trăieşte din pensia lunară de 25— 30 f i . Inafară de această pende mei mama, nici fiii, nici cele două surori n’au niciun fe l de avere mobilă sau imobilă şl nici venituri.

Dintre cele două surori amintite, pe una a luat-o în căsătorie directorul li­ceului de aici; cealaltă încă e cu ma- mă-sa, care locuieşte aici în str. Prun­dului No. IU în tr’o locuinţă foarte mo- aestă, închiriată“.

Braşov, la 21 Iulie 1899.Căp. oraşului, Farkas Mihály

A ceste date asupra fraţilor Bra­nisce sunt raportate de către Prefect Ministerului de Interne cu Nr. 114/Res. la 22 Iulie 1899.

jvţ o s ă p t ă m â n a l p e n t r u c u l t u r a s a t u l u i 4 0 A AI N r . o r e d a c t a t d e g h , t u l b u r e 1 V 4 4

Marele dascăl al omului : Natura

C u toată isteţimea minţii lui, nimic nou subt soare n’a născocit omul. Cel mult a

îm bunătăţit sau a combinat cele aflate în natură. Acul cu care coase gospodina, e pliscul sub­ţire şi lung al paserilor num ite cusătorese ; îşi clădesc cuibul îno pungă de frunze prinse cu fire trecute prin găurile făcute cu pliscul. Rândunica îşi constru- eşte cuib de lu t am estecat cu paie, ca şi pereţii caselor ome­neşti făcute din lut, călcat cu paie. Păianjenul, ca să nu se încurce firele ce le ţese în sub­ţirea pânză ce o pune în calea muştelor, are la picioare o râşchi- toare în totul asem enea piep- tenului cu dinţii rari folosiţi de om.

Niciunul din uneltele de răz­boiu ucigătoare nu e nou. Pa­serile sunt aeroplane vii dar şi nave sburătoare. In trupul lor au saci cu aer cald, uşor, cum au aeronavele săcuşori plini cu gazul hidrogen. Păpădia îşi îm­prăştie copiii ei seminţele,— în acelaşi fel cum sc lasă din aeroplan paraşutiştii.

Chiar când îşi închipuc ca a născocit ceva din nou, omul caută să perfecţioneze tot după natură. Forma corăbiilor mai mult de a peştelui se apropie.

In apele mărilor cei mai iuţi sunt rechinii, care dau târcoale vapoarelor, făcând 50 kilometri pe oră. S’a constatat că forma lor este alta decât a celorlalţi peşti, cu botul mai ascuţit, cu gura dedesubtul botului. Ei n’au urechi, capace ale plumânilor, care, oricât, opresc apa. Au num ai nişte cheotori pe laturele gâtului, prin care apa intră, cu oxigenul trebuitor, de se nasc vârtejuri care m ăresc puterea de împingere a corpului în apă. La fel serveşte şi pielea rechi-

Continuare In pag. 5 a Í

Cupe de aur

Stă scris în Scripturi că nu este vrednic omul să

deschidă cartea tainelor şi să descurce firul încâlcit al vremii. Poate alunga tea­ma şi izvorul lacrimilor să-l sece, atunci când înaintea Mielului cade şi cupa de aur a inimii e plină de rugă­ciuni.

O ce taine adânci se ur­zesc în preajma ta când genunchii cad la pământ, manile se unesc şi buzele şoptesc cuvinte fără meşte­şug lui Dumnezeu !

Da, să te rogi chiar în genunchi. Aşa să strunim firea noastră trufaşă. Pomul trebue să-şi scuture podoa­ba, florile, altfel n'aduce rod nici omul până nu-şi alungă mândria.

Să nu mai rămână nimic în cale : nici podoaba, nici durerea, înşelăciunea bogă­ţiei, spaima care îngrozeşte ziua de mâne. Toate să le alungi. Chiar oamenii să-ţi pară umbre, să nu mai vezi nimic în apropierea ta şi lu­mea întreagă să se topeas­că în neguri depărtate.

Dincolo de aceste neguri ce învăluie, şi de păcat ce desparte de Dumnezeu, tu să-ţi deschizi limpede şi cu­rată albia prin care curge darul şi harul bogat al ce­rului.

de pr. Ion Scurfu

Aici să vii tu* să te în­torci cu faţa către Domnul, să strigi, să aştepţi, să nă- dăjdueşti neîncetat prin la­crimi şi rugi, ca să găseşti din nou pe Dumnezeu.

** *Vremea de astăzi e vre­

me de rugăciuni. Aşa ne spune porunca sfântă a bi­sericii, dar tot acesta este şi freamătul nepotolit al cli­pelor ce trăim. In adâncimi nemăsurate de pământ me­reu se simte cutremur. In răsărit de zări „se ridică gea­na roşie a focului, ce col- căe în depărtări“, iar tăria cerului este brăzdată de ful­ger şi nor, prevestitor al vremurilor grele de furtună.

Sunt atât de mari suferin­ţele şi cugetele aprinse şi în­cărcate de ură, încât numai de sus putem aştepta mân­tuire.

Până acolo să se înalţe ruga noastră ca să aplece îndurarea cerului. Ea să a- jungă unde nicio armă nu ajunge, dar nu ca să ardă şi ucidă, ci Duhul cel Sfânt să sălăşluiască iarăşi vieaţa şi pacea între noi.

De acolo, printr’o fierbin­te şi stăruitoare rugă să ce­rem ajutorul lui Dumnezeu pentru cei ce ţin astăzi în

mâna lor cârma vieţii noas­tre, pentru vremi paşnice şi pentru mare milă.

O Doamne, din preajma altarelor, de lângă lespedea lor rece şi scăldată în lu­mină, de unde se aruncă bobul cel sfânt al Evange- liei, fă-1 să încolţească, aju­tă-i să crească şi să lege rod în răzoarele inimii noas­tre, aşa precum roua îmbel­şugată a dimineţii ajută se­minţelor să încolţească din brazda, răsturnată cu atâta vrednicie.

,,Să zicem toţi din tot su- fletul şi din tot cugetul“, cu biserica întreagă, rugăciunea noastră, ca să ne apropiem de Dumnezeu.

Stăruiţi în rugăciune, pen- trucă sufletul lipsit de ea se ofileşte, tânjeşte, pierde pe Dumnezeu, el se stinge, moare.

Intraţi în biserică, însoţiţi ruga voastră cu a preotului. Căutaţi-L pe Domnul, stri­gaţi-L, nădăjduiţi în puterea Lui, şi veţi vedea că şi su­fletele voastre, ca ale bătrâ­nilor din Scripturi, vor fi boabe de rouă, cupe de aur, potire încărcate cu rugăciuni

Zilele voastre se vor îm­părtăşi din ele şi chiar în grele suferinţe veţi fi mul­ţumiţi

D ia ţara O ltului

lin cărturar care nu şi a uitat satul natal

* T \r im im din partea păr. Gh. Gram a scrisoarea ce ur­mează şi îi facem loc cu

atât mai bucuros, cu cât ea ne aduce o confirmare şi un ecou al articolului nostru „Cărtura­rii să nu-şl uite satul din car2 au plecat“ apărut în Nr. 24— 1943 al »Foii pentru minte etc.“

D om nule Re dactor,

Articolul d-v, privitor la în­datoririle cărturarilor faţă de satul din care sau ridicat, ml-a umplut sufletul de bucurie. A- devărul mărturisit intrânsul este cuvânt de întărire pentru cei vrednici. Dacă lipsuri de tot fe­lul stă rue ameninţătoare asupra poporului, acestea sunt datorite, în mare măsură, uitărilor pă­gubitoare ale celor ridicaţi din mijlocul Iul.

Un mare păstor de suflete spunea, că oamenii cu învăţă­tură, porniri dela glie, ar trebui să se asemene cu apa. Ea se ridică de pe pământ subt formă de vapori, aceştia se prefac în nori care, după ce colindă văz­duhul, se lasă ca o binecuvântare pe pământul din care s'au înăl- ţat.

Trezirea întregii firi, după o ploaie îmbelşugată, este icoana îndepărtată a înviorării pe care ar lua-o satele şi cartierele mărginaşe ale oraşelor, dacă toţi cărturarii şl-ar înţelege chema­rea. Am avut şl avem totuşi, astfel de exemplare de vredni­cie. Foarte adesea insă opera lor binecuvântată se desfăşoară pe tăcute, ca tot ce Izvorăşte din prisosul Inimii. Deşi pentru educaţia mulţimii nu e fără fo­los ca din când în când să lasă la Iveală, ca untdelemnul dea­supra apel. şl faptele lor de bine.

— Continuare in pag. 5-a —

DECLARAŢIE NU DAU!...

Pe geamurile micului oiăşel provincial gerul scrisese ver­suri din albumul iernii care

sosise cu rădvanul alb din pus­tiuri, prea de vreme.

In curtea unei cazărmi câteva comenzi scurte, un ropot caden­ţat, apoi se stinse totul înnăbuşit în troianul moale ca puful.

Pe străzile singuratice, ici colo câte*un întârziat, aleargă cu nasu’n guler tuşind pe’nfundate.

La capul podului de ciment, peste care trece vânătă şoseaua naţională, un automobil luxos, alunecând uşor ca fulgerul pe luciul şoselei, ajunge din urmă un car cu lemne care scârţâia în toate glasurile de-ţi vâjâiau urechile.

Stăpânul carului, un moş cu căciulă albă şi mf>re# cât o ba­

de Vasile V. Sassu

niţă, îndeam nă de zor juncanii să tragă spre dreapta. Lucru za­darnic. Boul din dreapta nu se supune. Cât ai clipi din gene uşa luxoasei maşini sări din ţâ­ţâni isbită fulgerător în osia ca­rului, iar m aşina dornică de po­pas, se propti pe o rână lângă pilonul de ciment al podului.

Zarvă, grăm ădeală de oameni care răsăreau ca din pământ. Sergenţi de stradă îşi fac loc cu coatele prin mulţime.

Din m aşină ies pe brânci doi domni. Unul înalt cu ochelari cu ram ă de aur, unul tot aşa de înalt dar burtos ca’n vremurile bune.

Cel cu ochelari e cu fruntea încreţită de m ânie şi-i gata săsară cu bastonul, la Hurdubete,

care sta înlemnit c’o m ână în- fiptă’n şerpar.

Un comisar se ivi pe neaş­teptate. Loc 1 loc !...

— Domnule comisar dobito­cul ăsta de ţăran...

— Ssst 1— D’apoi ce vreai mă dom­

nule ? Ce eu...— Ssst! La poliţie!

— Cum te cheamă m oşule?— Gheorghe Hurdubete, să

trăiţi !— De ce n’ai tras pe dreapta ?—■ Să trăiţi, domnule şef, n’a

vrut haramu din cea, că eu me­reu l-am înghioldit, bată-1 pustia.

— De ce n’ai oprit domnule maşina... Cum vă numiţi ?

— Csere Astaloş. Domnule, eram la coti ture şi am fluerate cu moşine la el din vreme, de ce n’ai tras la un parte ?

— Auzi nene Hurdubete, plă­teşti uşa automobilului,

Bu î Să trăiţi domnule şef.

odată cu capu ! Domnii ăştia cu m otorú sânt de vină. De ce n’au oprit de grabă, de ce s’au vârît oblu în carul meu. Dar dacă-1 omora pă-1 dân stânga !

— Trebuiea să mor şi po tine!...— Ssst ! Domnule Astaloş, aci

vorbim altfel.— Da eu ce facem cu turism ?Ce-s eu de vină, zise comi­

sarul ? H urdubete se plimba de colo până colo prin poliţie şi în­jura. Tii ! bogdaprostea lui de Joian, că de azi d im ineaţă am bănuit eu ceva, de când mi-a vărsat troaca cu tărâţe.

— Domnule, ce facem cu uşe ? Moşine ste po burte şi eu tre- buem să plecăm ?

— Tăcere ! Daţi câte-o decla­raţie.

— Traifi domnule şef, eu de­claraţie nu dau odată cu capu!

— Moşule ! Dai declaraţie ori te bag la arest ?

— Bagă-mă şi’n gură de şarpe, dar declaraţie nu dau, Ehei, cu

limbă de moarte mi-a lăsat bie­tul taica : „Măi Gheorghe, cât vei trăi tu, odată cu capul să nu dai declaraţie“ Heei ! N’o plătit el săracul o v ieaţă de om după urma declaraţiilor ? Comisarul sta nehotărît, neştiind ce să fa­că, să iasă mai bine.

— Moşule, dă declaraţie că de nu e rău. Ştii ceva carte?

— Nu ştiu, să trăiţi !— Nu ştii nici să te iscăleşti ?— Nu ştiu.— Atunci.., o scriu eu.— Asta.., cum vreai dum­

neata, da.., eu... Comisarul se a- pucă şi scrise declaraţia la o m aşină de scris, după multe în­trebări scoase cu şapte rânduri de sudori. Mai răm ânea de is­c ă lit

— Pune degetul ici !, spuse co­misarul,

— Cine ? Eu !? O dată cu capu ! Comisarul era la sfârşitul răb­dărilor. Ochii îi scânteiară de

(4-1944 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E 1 Pagina 5

Marele dascăl al omului : Natura

Continuare din pag. 3 -a

ui aspră, ca o hârtie cu sticlă. Apa fecâitd printre zîmţuri naşte vârtejuri Iriinte, care iarăşi ajută la împinge-

trupului.Din ce în ce forma bărcilor cu

doare, dar mai ales submarinele iau ia unui rechin. Un inginer a închi-

chiar o barcă cu m otor „Păs- vul“. Pusă la încercare pe apă, a

: că alunecă mai iute decât s’ar ,c dela puterea motorului. Dela a- ,astă încercare până la fabricarea sub- arinelor iuţi, nu e decât un pas.

G. Gospodara

;lul comunicărilor Institu- m de Cercetări Economice

şi Sociale

pe lângă Academia Comercială Cluj- Braşov în sesiunea 1943/1944.

Primăria comunei Zlzin jud. Braşov Nr. 36411944 __________

Publicaţlune

25. II. 1944 Proî. Iosif Gârbacea Jlanţul unic"*

3. III 1944 Prof. Dr. D. Voina: »Re- einl mobilităţii bilanţului în contabi-ate“.

10. III. 1944 Conf. /. Tarţa : „Orga- Izarea şl raţionalizare în întreprinderi“

17, III. 1944 Conf. Aug. Tătaru l Problema valorii în ştiinţa economică“.

24. III. 1944 Prof. Victor Jinga ' Problema spaţiului în economia poli- că'.

31. III. 1944 Prof. Eugen Deme- trescu: „Problema echilibrului monetarta teoria economiei pure.

7. IV. 1944 Prof. Laurean Somé­in : »Valoarea zonelor de contact îneconomia um ană“.

In continuare se vor face coma- Mpări până la 1 Iulie 1944.F Domnii membri ai Institutuluiiare doresc să facă comunicări dela 28 Aprilie până la 1 Iulie a. c, sunt ru­gaţi să Înştiinţeze, din vreme, Secre­tarul Institutului.

Se atrage atenţiunea că desvolta- îea comunicărilor are loc vinerea., Iq mie 18, 1\4 precis, la sediul Instltutu-

din Str, N. Iorga 26.

Se aduce la cunoştlnta celor inte­resaţi că in ziua de 11 Martie 1944, orele 9 se va ţine în localul primăriei comunei Zizin, judeţul Braşov, licitaţie publică pentru vânzarea cantităţii de 2719 m. steri lemn de fag, 108 m. c. lemne pentru traverse, repartizate în bloc sau în parcele, care formează par - chetut anului 1942/43, seria II. a. dinpădurea Cernea.

Preţul de strigare în bloc este de lei 489.060 a materialului de fag, iar pentru traverse este de lei 22.680, iar garanţia se va depune de 10 0 după valoarea materialului lemnos.

In caz când prima licitaţie nu va avea nlciun rezultat se va vinde prin bună învoială într'un singur bloc în ziua de 23 Martie 1944, aceeaşi oră.

Licitaţia se va ţine cu respectarea dispoziţiunilor art. 88 şi 110 din L.C.P. şi normele în vigoare.

Preţul de adjudecare se va achita integral imediat după licitaţie.

Condlţiunlle de licitaţie se pot vedea de către cel Interesaţi la primă­ria comunei în orice zl şl oră de birou.

Zizln la 14 Februarie 1*44.

Primăria comunei Zizin jud. Braşov

Publlcaţiune

PrimarNeculae Dogctru

Notar,Maniu Bara

Primăria comunei Z<zln jud. Braşov Nr. 365/1944 _____

Se aduce la cunoştinţa celor in* teresaţi că în ziua de 11 Martie 1944, orele 11 % a. m. se va ţine licitaţie publică pentru darea în arendă a urmă­toarelor:

1. Casa proprietatea comunei dinStr. Pădurii.

Preţul de strigare este de lei 24.000. Arsndarea se va face pe timp de 3 ani.

2. Gheretele 1. şl 2, proprietateacomunei.

Preţul de strigare este de lei 5000 Arendarea se face pe timp de 5 ani.

3. Cârciuma Comunală, proprieta­tea comunei dela Valea Sasului.

Preţul de strigare este de lei 5000, Arendarea se face pe timp de 3 ani.

4. Măcelăria comunală proprieta­tea comunei.

Preţul de strigare este de lei 5000 Arendarea se va face pe timp de 5 ani.

Garanţia de 10°/o se va depune după valoarea totală a arenzilor.

In caz când prima licitaţie nu va avea reznltat, se va da piin b^n» învoială în ziua de 23 Martte 1944 laaceeaşi oră.

Licitaţia se va ţine cu respecta­rea dispoziţiunilor art. 88 şi 110 din L. C. P. şl normele în vigoare.

Preţul de adjudecare se va achita în rate conf. contractului de arendare.

Cond ţiu ni le de licitaţie se pot ve dea de către cei interesaţi la primărie in orice zi şi oră de birou.

Z<zin la, 12 Februarie 944.

Publlcaţiune

Judecătoria Rurală Rupea

No. 601/943 c. f.

Publlcaţiune de licitaţieIa cauza de executare a Maset

Falimentare a Băncii Economia din Ru­pea contra urmăriţilor Bănuţiu Dumi­tru, Bânuţiu Gheorgbe, Borcoman Ion, Homorozean Gheorghe şi Bănuţiu Ma­ria din Rupea, Judecătoria fixează ter­men pentru vânzarea imobilelor urmă- rtţllor cuprinse în c. f. ale comunei Rupea Nr. 2670,47, 552. 632, 819, 1303 à -j- No. top. 776 în întregime, No. top 3220, 3745, 3746, 4308, 4309, 4580, 4581, 4582, în 2/4 parte, Nrli top. 5553 in întregime No. top. 3440/14 în l /2 parte, No. top. 1163 1 în întregime, No. top 3747, 3749 1/4 parte, pentru înca­sarea creanţei de 80.759 lei capital şi accesorii.

Li itaţia va avea loc la sediul Judecătoriei Rupea, Secţia cărţilor fun- duare în ziua de 25 Februarie 1944 ora 15.

Rupea, la 18 Iunie 1943.

Judecător Pttre Nica

Aj. dir. c- f.Vasile Cuca

Parchetul TriHunalului Braşov

PrimarNeculae Dogaru

Notar Maniu Băra

Corectorrcaută „GAZETA TRANSILVANIEI“. Condiţiuni : cei puţin bacalaureat şi să eanoască perfect ortografia stabilită de „Academia Rom ână“. Doritorii pot afla restul condiţiunilor la redacţie, B-dul Regele Ferdinand nr. 12.

Se aduce la cunoştinţa celor inte resaţl că în ziua de 11 Martie 1944, orele 10 a. m. se va ţine în localul pri­măriei Zizin, judeţul Braşov, licitaţie publică pentru vânzarea cantităţilor! brad 302 m. c„ fag 520 m. steri pentru traverse, 31 m. c., în bloc sau in par­cele, care formează parchetul anului 1943—1944 seria I-a Piatra Putredă.

Preţul de strigare la brad est* de lei 36^.400, la fag este de lei 187.200, iar la traverse este de lei 16 327, a î« tregului material lemnos, iar garanţia se va depune de 10'/o după valoarea totală a materialului lemnos.

Ia cazul când prima licitaţie nu va avea niclun rezultat se va vinde prin bună învoială într’un singur bloc în ziua de 23 Martie 1944, aceeaşi oră.

Licitaţia se va ţine cu respecta­rea dispoziţiunilor art» 88 şi 110 din L. C. P. şl normele în vigoare.

Preţui de adjudecare se va achita Integral imediat după licitaţie.

Condlţiunlle de licitaţie se pot ve­dea de câtre cel interesaţi la primăria comunei în orice zl şl oră de birou.

Zizin la, 14 Februarie 1944.Primar , Notar

Neculae Dogaru Maniu Bara

Primi ria Comunei Zarneştl Judeţu Braşov

Nr. 392/i 944

Publicaţlune

Numai Asoclaflunea transil­vană „Astra" ne ajută ; se gândeşte cineva la asta?

S aduce la cunoştlntă publică, că în ziua de 7 Martie 1944, orele 10, se va ţine în localul acestei prim ării, licitaţie publică pentru vâozarea mate­rialului lemnos din parchetul Nr. 9 Valea Sutliil, d'n seria II Năvala, cu un număr de 1608 arbort de fag şt 907 arbori de răşinoase, estimat la suma de lei 1.470 452.

L'citaţla se va ţine cu oferte în chlse, cu respectarea dispoziţiunl or Legii C ontabilităţii o b lic e .

Garanţie! 10% din preţul oferit.In caz că licitaţia de sus nu va

avea rezultat, se va ţine o nouă lic i­taţie în zia de 18 Maitte 19*4, orele 10, în acelaşi loc, fârâ altă publicare

Actele de estimaţie şi caietul de sarcini se pot vedea la această primărie.

Zârneşti, la 15 Februarie 1944

Primar,Dr. Zevedeiu Aldeşu

Notar Iosif Minea

Cererea înregistrată subt Nr. 1739/1944

Domnule Prim- Procuror,

Subsemnatul Naghi Terezia născ. Tuna*, refugiată din comuna Satu Mare, jud. Satu Mate, domiciliată in Braşov* Sir. Bucureştilor Nr. 5, vă rog să bine­voiţi a dispune îndeplinirea formelor legale pentru reconstituirea extrasului meu de naştere fiind născută în comuna Junji, jud. Sam Mare. la data de 9 A - prîlie 1884, de religie gr. cat. din pă­rinţii Punas Dumitru şl Estera Tunaş □fis '. Bt nţea, de religie gr. cat., căsă-toriţi legitim.

Propun martori pe ! Leaba î^tetan, Brajov Braşov Str. Rojiori Nr» 19 şi CeaSa Terezia Braşov, Str. Roşiori Nr. 19.

Cu stimă :Naghi Terezia născ. Tunaş

Nr. 1739/1944 10 Februarie 1944.

Noi, Primul - Procuror al Tribu­nalului Braşov,

Io conformitate cu dlspozlţiunUe art. III. din Decretul-Lege Nr. 4062/940» referitor ia reconstituirea actelor de stare civilă ale refugiaţilor, din 14 De­cemvrie 1940. invităm autorităţile şi p-rsoanele care deţin extrasul sau alte înscrisuri referitoare la actul a cărui reconstituire se cere prin petl- ţiunea de mai sus, să le depună de urgenţă la acest Parchet.Prim-Procuror

A. MateiSecretar

A. Vâicsana

nie. Omul însă sta neclintito statue.- Pune degetul, că de nu te

lopesc în bătăi 1- Pe mine ? Când erai dum-

jta de ţâ ţă eu aveam trei di- jraţii de răsbel 1- Hai moşule, înm oaie dege- în cerneală şi iscăleşte, că

u păţeşti nimic. Vina e şi a umitale că nu ai tras pe dreap- i, dar şi a dumnealui că a mâ- at cu viteză prea m are In oraş. ţăranul privi la toţi cei dim*

Wjur, oîtă din greu şi vorbi aşa : ,Am o casă de copii, muie-

ea-i beteagă şi am crezut c’oiu ice ceva parale cu carul ăsta e lemne, dar când crezi că ai imerit-o, atunci dai cu o iştea’n d... Da, zău, degetul nu-1 pun dată cu capul, că domnii cu lotorul sânt de vină.

Noi nu de vină, ţeran ! Ţăran e t a t ’tău. Eu sânt

omânl

— Treaba to ce eşti, da ple- | teşte uşa de moşine că dacă nu | erai dumita, noi eram departe ! Proprietarul maşinei era dispe­rat. Se uită rugător în ochii co­misarului dar acesta pricepând de partea cui e dreptatea, nu mai spuse nimic.

— Nene Hurdubete, zise pro­prietarul dulce, pune degetul ici, pune, pune!

— Pune tu ! Ehe ! Taica, Dum­nezeu să-l ierte, că mi-a spus: „Mă Ghiorghe, declaraţie să nu dai odată cu c a p u l“ Asta-i l

D in ţa r a -O ltu lu i

Un cărturar care nu şi a uitat satul natal

— Continuare din pag. 4-a —Recunoştinţa mă îndeamnă să fac pomenire despre un distins şi vrednic fiu al Ţării-Oltulul

care osteneşte cu sârg în ogo­rul ridicării satelor; Este vor­ba de d-1 prof. Aurel Popa, se cretarul general al Min Culte­lor. Fiu al unei distinse familii de preoţi din Arpaşul de jos, d*sa a moştenit darul de a se dărui cu totul binelui obştesc,

A fost voia iul Dumnezeu ca la Ministerul Cultelor, pe care l-a cinstit odinioară Octavlan Goga, să fie azi d*l prof. Aurel Popa, colaborator demn al ma­relui dispărut.

Destinsul dascăl făgărăşan, pe lângă simţul demnităţii naţio­nale atât de caracteristic Oltea­nului, aduce cu sine o deosebită experienţă de luptător pe plan bisericesc, dobândită în şcoala nemuritorului Şaguna.

Legi, ca cea privitoare la des­fiinţarea sectelor, au putut fi aduse şi datorită iniţiativei şi atitudinei categorice a d-sale, a- dânc convins c& biserica este

cea mal tare pârghie de suţine- re a fiinţei noastre naţionale.

Dar să lăsăm aprecierile pri­vitoare la fecunda d-sale acti vitate publică în sarcina altor cronicari, ele depăşind compe­tenţa noastră. O singură faptă vă rugăm totuşi să binevoiţi ao înregistra în revista d-v. Sprl- linitor al atâtor altare şl mă­năstiri din cuprinsul ţării, d-1 secretar general Aurel Popa a înţeles, cum era firesc, şl vechile nevoi religioase ale satului său natal. Şi şl-a făcut o datorie de conştiin ţă să le pună la dis­poziţie mijloacele necesare pen­tru ca biserica dinArpaşul de sus, la al cărei altar a slujit părin­tele său, să fie renovată în in­terior şl exterior, urmând a fi apoi zugrăvită de un reputat măiestru în pictura bisericească.

Şl tot iniţiativei generoase a d-sale se datoreşte înălţarea din

I temelie a monumentalei biserici

de curând începute în comuna noastră Arpaml de jos. Este în această patimă de a sluji lui Dumnezeu şi neamului ceva din şoapta plină de taină a trecu­tului, atât de limpede, auzită la poalele Albotei, din ţara lu i Negru-Vodă, unde generalul Bu- cov a dărâmat mănăstirile or­todoxe fără să poată însă stin­ge duhul din ele. Sper, domnule redactor, că nu ne luaţi în no­me de rău dacă, ne găsind o for­mă mai potrivittă pentru mani­festarea sentimentelor noastre, de re :unoştlnţă faţă de d 1 se­cretar general, am ales calea publicităţii, aceasta putând servi ca pildă bună pentru îndemnul altora«

Cu toată stimapr« Gh, Gram a

Arpaşul de jos12 Februarie

Pag. 6 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 14-1

Information]Abonamente de sprijin

Banca Generală de Credit Braşov Lei 4000

M oara şi Ţesătoria, S. A.Lugoj 2000

„Besco41 Fabrica de licher şi rom , Lugoj 2000

„Crasnau Casă de Păstrare S. A. Lugoj 2000

Dir. Dragoş Na vrea, Braşov 1500 General Virgil Economu,

Bucureşti 1000Prof. Dr. luliu Moidovan

Sibiu 1000Dr. ionel Dobrin, Lugoj 1000 C-dor Vodă Alex., Braşov 1000 Avocat Gh. Aldea, prim ar,

Mangalia 1000D ”. Titus Maier, avocat

Sibiu 800Gheorghe Russu, dir. B.N.R.

Tulcea 500

Inaugurarea „Creditului Na­ţional Industrial“, filiala

BraşovPrin inaugurarea sucursalei „Cre­

ditului Naţional Industrial“, la Braşov s’a îm plântat un stâlp puternic pe care se va sprijini cu nădejde industria ar­deleană. S’a realizat în felul acesta o veche dorinţă, aceea de a avea la în­demână un institut care să cunoască nevoile regiunii şi să înlesnească cre­dite Românilor, proprietari de industrii, al căror capital nu este îndestulător. Prezenţa „Creditului Naţional Industrial“ a fost simţită cu mult înainte de a se deschide sucursala dela Braşov, care să deservească şi judeţele : Făgăraş, Sibiu, Alba, Turda Cluj Târnava Mare şi Târ­nava Mică. Jum ătate din plasamentul Creditului naţional industrial, adică 10.000.000.000 lei, se găseşte în Ardeal şi Banat. Industria de peste munţi a cunoscut deci binefacerile creditului. Singurul inconvenient era : deplasarea. Prin inaugurarea sucursalei dela Bra­şov a îost înlăturat şi acesta. Sediul Institutului se află într’un local oferit de Primăria municipiului.

La inaugurare au participat d nii : col. Manole Enescu, prefectul judeţului; dr. N. G. V. Go!ogan, primarul munici­piului; dr. Victor Jinga, rectorul Acade­miei Comerciale şi Industriale din Ar­deal; irg. Ion Ionică, preşedintele Ca* merii de comerţ şi industrie; dr. Nico­lae Căliman, preşedintele „Astrei“ cul­turale; Sabin Cioranu, directorul „Băncii N aţionale“; Aurel Dongoroz, directorul „Băncii Rom âneşti“; Gh. Curcă, direc­torul băncii „Albina“; Savu Chiriţescu, inspector general financiar; prof. Ion Colan, conducătorul „Gazetei Transilva­niei"; Gavril Pop, dir. ziarului „Tribuna“: prof. univ. Haşieganu; W , Schreiber, directorul fabricii „Scherg“; Fritz Co- pony, directorul fabricii „Schill“; ing. Mircea Grosu- Viziru, direcîorul generai al uzinelor I. A. R.; ing. Grigorescu, directorul uzinelor „Farola"; Gh. Baboe, directorul „Creditului Naţional Agricol"; Nicolae şi Titi Teodorescu, proprietarii Institutului cartografic „Unirea"; ing. Gh. Urdăreanu, directorul „Industriei lem nului“-Codlea; dr. Octavian Sto;- chiţă, directorul fabricei de cauciuc; C. Nicolau, director de cabinet al primă­riei m unicipiului iar din partea „Credi­tului Naţional Industrial“ au fost pre­zenţi d-nii : Gh. Dimitriu, director gene­ral; Gh. Brânzescu, secretar general; N. Nicuiescu, directorul sucursalei locale; inspector dr. M. Stoica, subdirector; av. Paraschivescu, directorul contabilităţii centrale; inspector Ionescu, şef contabil; Gh. Catrava, casier, ş. a.

Serviciul religios a fost oficiat de păr.-prof. Ioan Popa, după care au luat cuvântul: d-l dr. N. G. V. Gologan, în numele municipiului.

In numele comerţului şi industriei d-l ing. Ion Ionica şi d-l col. Manole Enescu, ca prefect al judeţului.

Ultimul a luat cuvântul d-l Gheor­ghe Dimitriu, directorul general al Insti­tutului.

Frontul diplomaticIntre Anglia şi Tnrcia

a intervenit un de sacord care, por­nind dela natura militară a ches­tiunilor în litigiu, s ’a transformat într’un fapt de natură diplomatică. După ce guvernul turc a fost su­pus în ultimele luni unei puternice presiuni din partea aliaţilor, o co­misie militară engleză sosită pen­tru negocieri a pretins baze navale şi aeriene pe teritoriul statului tur­cesc. Guvernul, socotind că acest lucru ar echivala cu intrarea în războiu, a refuzat să satisfacă ce­rerile engleze, ceea ce a dat loc unor semnificative atacuri ale pre­sei britanice împotriva guvernului dela Ankara.

Acordurile încheiate între Turci şi Englezi prevăd într’adevăr acţi­uni în comun acord şi alianţa aceasta a fost reafirmată chiar în toamna trecută după în­trevederea dela Cairo între d-nii Churchill şi Ismet Inonu. Dar până în prezent Turcia a înţeles să res­pecte cea mai strictă neutralitate, negăsind că faptele petrecute până azi ar implica interesul di­rect al sectorului balcanic, asupra căruia se leagă angajamentele sale.

Refuzul Turciei a provocat enervare la Londra, deoarece fără sprijinul conducerii dela Ankara in­vazia Balcanilor ar deveni îndo­ielnică, după cum politica externă britanică, fără acest sprijin, rămâ­ne lipsită de cel mai important fac­tor în Europa sud-orientală.Presa turcăs’a sesizat la rândul ei de cele apărute în ziarele londoneze, în frunte cu „Times“. Deputatul Sadak a publicat un articol întitulat „Turcia nu se teme de războiu“, în care, după ce pune la îndo­ială faptul că negocierile dintre Turcia şi Anglia ar ii ajuns la un punct mort, ţine să releve că Turcia face faţă unor probleme de m are im portanţă. Orice negocieri — afirmă el — trec prin faze diverse şi problemele care fac obiectul negocierilor anglo turce nu sunt dintre acelea care pot fi discutate cu folos în public. Autorul articolului respinge apoi cu toată energia insinuările ziarului „Times“ cu privire la o divergenţă ce ar exista între dorinţeie poporului turc şi politica guvernului. Nici poporui şi nici guvernul turc nu sunt lipsiţi de pu­terea de a hotărî în chestiuni vitale, cum ar fi chestiunea intrării în războiu sau rămânerii în neutralitate a Turciei.

Din această situaţie reiese că a ti­tudinea guvernului turc este dictată de prudentă. S’ar putea ca cercurile răs­punzătoare din Turcia să se întrebe deci, dacă invazia anglo-americană în Balcani poate să fie pe placul Soviete­lor şi mai ales atunci când ar fi susţi­nută de Turcia.

Rămâne de văzut cum se va cla­rifica în viitorul apropiat aspectul ra­porturilor anglc-turce şi întrucât va fi revizuită intransigenta dovedită şi acum de guvernul din Ankara pe terenul ne­utralităţii sale.

Problema polonezădeşi n’a mai format obiect de dis- cutiuni ample în cursul zilelor tre­cute, rămâne totuşi pe plan de ac­tualitate prin concluziunile la care a dus în cercetarea raporturilor de

forţe politice şi stabilirea unor date în domeniul politic pentru viitor.

Ziarele semnalează faptul că, în primăvara aceasta expiră ga­ranţiile date Poloniei de către Ma­rea Britanie cu privire la indepen­denta şi păstrarea intactă a frun- tariitor. Ţinând seamă de atitudi­nea de până acum atât a Englezi­lor cât şi a Americanilor, iămâne de văzut dacă aceste garanţii vor mai fi prelungite, marine.

Conducerea de războiu japo­neză probabil că nu va primi in­activă aceste mişcări. Aviaţia ja­poneză atacă convoaiele americane, care se îndreaptă spre insulele Mars­hall, noua cucerire americană, cău­tând să îngreuneze stabilirea a- cestora aici. Activitatea aviatică va fi sporită în măsură ce va fi sporită şi noua producţie aviatică japoneză.

Pozlfia Finlandei

a fost discutată în ultimele zile atât în baza notei cu caracter ul­timativ trimisă de Statele Unite, cât şi a campaniei de presă şi bom­bardamente deschisă de Soviete. Deşi cercurile îndreptăţite ale Fin­landei au arătat din capul locului hotărîrea de rezistentă a micului popor baltic, s’au găsit totuşi agen­ţii de presă care să anunţe d-lui Paasikivi la Stockholm şi pretinse negocieri dintre d-sa şi d-na Ko- lontay, ambasadoarea sovietică din capitala Suediei. S’a folosit numele d-lui Paasikivi, deoarece e una din persoanele privită cu bunăvoinţă atât de anglo-americani cât şi de bolşevici. Un comunicat oficial fin­landez vine să pună la punct na­tura acestor aserţiuni, precizând că totul se reduce la o simplă fante­zie şi că d. Paasikivi nu are nici- un fel de însărcinare pentru a a- duce negocieri..

Guvernul emigrant jogoslav

stabilit la Cairo anunţă şi el formarea unei Uniuni democratice şi populare jugoslave. Congresul naţional, convocat de generalul Mihailovici pe teritoriul jugoslav, a votat o rezoluţie pentru reformele constituţionale şi politice ce ar urma să fie aduse unei noi înjghe­bări a Slavilor din Sud. Dar această rezoluţie nu prevede nimic în domeniul sociul.

D-l Beneş atacat de Pravda“

ar părea să fie o glumă şi totuşi e un adevăr. Fostul preşedinte al republicei cehoslovace este învi­nuit deodată cu guvernul său, că nu a ştiut să opună o rezistentă serioasă împotriva Germanilor. La Berlin se crede că acest atac ar fi o presiune asupra d-lui Beneş de a-şi revizui lista guvernului şi a face oarecari schimbări, după cum ar putea fi vorba şi de alte scopuri, neclare deocamdată.

de Mardare Male«

Situaţia pe fronfniPe frontul din răsăritînregistrăm reluarea luptelor din ji

oraşului Narva, în sectorul nordic frontului. Sovieticii încearcă o depă a acestui sector şi se poate că dintre coasta Balt ieri şi lacul Ilm sufere rectificări. Luptele pregătito care au loc în acest triunghiu, ca preparativele sovieticilor din secta Novgorod, indică acest lucru.

La Nord-Vest de Nevel luptele reînceput cu cea mai mare violenţă. Witebsk a reînceput presiunea so vieţi fiind în curs lupte de o înverşuii fără seamăn. In sectorul central nil înregistrează alte operaţiuni demne reţinut.

Luptele din sectorul Septovka li să se transforme în tr’o adevărată oii sivă. Detalii asupra luptelor din ac sector lipsesc. Sunt m enţionate nui două încercări de pătrundere ale ’sovi ticilor cu direcţia Sud-Est.

Pe frontul din Italiacomunicatul oficial nu anunţă acţii mari de luptă, ambele părţi limitându la activitatea elementelor de recunoi tere şi de şoc. Edificiul vechii mânăs Cassino a fost distrus de bombard m entele americane, pe m otiv că s’ar găsit trupe germane în interior. Aviaj germană a intervenit cu efect, bombă dând diferite concentrări de vase transport inamice.

Berlinul a fost bombardatdin nou de către avioanele britani Atacul s ’a făcut pe o vrem e înnour; Au fost aruncate mari cantităţi bombe explosive şi incendiare în c rite cartiere ale oraşului. Sunt stri ciuni la m om m enfele de artă, biseiii spitale şi cartierele de locuinţe. A ferit pierderi şi populaţia oraşului, fost doborîte 48 bombardiere.

Frontul din PacificS’a vorbit în mai multe râu

duri despre atacurile date de anii' ricani în insulele deţinute de Ji ponezi în Pacific. Se constată c' prin aceste atacuri situaţia di; Pacific a suferit schimbări impoş tante şi se observă că Américain au atacat în ultima vreme cu superioritate covârşitoare. Japonez au luptat cu hotărîre până ultimul om în fata materialului ( războiu mult superior folosit ( forţele aero-navale ale Statei« Unite. In felul acesta Americani urmăresc să-şi refacă spaţiul pier dut spre Vest, pentru a-şi desîi şura atacurile pe apă şi în ae în viitor, precum şi atacurile sul marine.

„BflZETfl TRnUSLLffflBlErRedactor responsabil

IO N COLAN

Redacţia şi Administraţia B R A Ş O V

B-dul Regele Ferdinand No. 12TI. 161 3

A b o n am en tu l a n u a l Lei 400 A u to r ită ţi ş i S o c ie tă ţi Lei 800 M e m b rii „ A s tre i“ d in co m u n e le jud . B raşo v ş i re fu g ia ţii s ă te n i d in A rd e a lu l de (Nord L ei 200

Tipografia „ASTRA“ Braşov, Str . Lungă Nr. I