O, ce valuri, de-ndurare

Când te uiţi prea mult

Când te uiţi prea mult în soare,Nu mai vezi pământul jos;Când te crezi prea multe n stare,Uiţi de cel neputincios.

1

422

O, ce valuri, de-ndurare

Când te uiţi prea mult

Nu uita, nu uita, nu uitaCă i un vis şi viaţa ta,Că i un vis şi viaţa ta;În curând, în curând, în curândParcă nici n ai fost nicicând,Nicicând!

R

422

O, ce valuri, de-ndurare

Când te uiţi prea mult

Când lumina n tine scade,Cresc a umbrelor poveri;Când virtutea n pofte ţi cade,Pierzi cereştile puteri.

2

422

O, ce valuri, de-ndurare

Când te uiţi prea mult

Nu uita, nu uita, nu uitaCă i un vis şi viaţa ta,Că i un vis şi viaţa ta;În curând, în curând, în curândParcă nici n ai fost nicicând,Nicicând!

R

422

O, ce valuri, de-ndurare

Când te uiţi prea mult

Când îţi e prea cald şi bine,Umbli singur, rupt de toţi;Când ai zile prea senine,Nu-i mai cauţi pe-ai tăi fraţi.

3

422

O, ce valuri, de-ndurare

Când te uiţi prea mult

Nu uita, nu uita, nu uitaCă i un vis şi viaţa ta,Că i un vis şi viaţa ta;În curând, în curând, în curândParcă nici n ai fost nicicând,Nicicând!

R

422