O nuvelă personală

Nuvela vieţii mele apasă pe un raft,e grea şi e compactă

şi nu mă uit la ea,o istorie intactă

rătăcită-n secţiunea �arts and craft �.

Abandonul efemer acoperă copertacu firicele grizate de praf

la fel de grele ca cele de pe podea,dar, citind un singur paragraf,

tot omul pe pagini îşi lasă-amprenta.

Mulţi au cunoscut cuvintele eişi mulţi au simţit al nuvelei ecou,

dat tot ce a rămas e uitarea.Toţi privesc scârbiţi al meu argou,

dar tot ce-auzi e ceea ce vrei.

Nuvela existenţei efemere nu are un sfârşitfiind continuată ntr-o altă carte,o carte fără titlu, numai a mea;

am scris-o în moarte,în clipa infinită, de viaţă copleşit.

Fără sfârşit, dar finită în esenţă...fără sens, dar înţeleasă,

nuvela mea s-a răspândit.A devenit �best-seller �, post-mortem culeasădin praf multiplicată cu a xeroxului fluenţă.

Nuvela mea, un manuscris uitat...nuvela mea, fără suflet copiatăşi demonizată în al meu sfârşit.

Nuvela mea este uitatăprintre imagini editate, un manuscris clonat.

Nuvela mea apasă pe acelaşi raftpe când ilegitimii ei prunci

se vând ca pâinea caldă, la nesfârşit,iar pe ea îţi vine să o arunci

undeva în secţiunea �arts and craft �.