O patrie ,o țară ,un neamO istorie ce pare-a fi uitată

Și slovă prin doină legănată

O vatră ce ca leagăn a rămas

Pe-un plai de glorie și ani.

Un suflet ,ce tînăr a rămas

Ca pruncul pe brațe mingîiat

Și-o mamă ce pururea a existat

Și-n limba sa ea leagăn a doinat.

O patrie de negură cuprinsă

Și parcă uneori de dragoste străpunsă

Și o istorie care nicicînd nu va mai fi uitată

Căci ea e umbra din inima curată

Și ce-am fi noi ?

O frunză galbenă ce cade

Pe-un plai de aur și de faimă.

Lăsînd eterne amintiri

Cu slove sfinte de safir.