OBIECTIVUL GENERAL 5.: Managementul durabil al resurselor … · Rasa, ca entitate taxonomică de bază în creşterea animalelor, se caracterizează printr-o serie de caractere ereditare

OBIECTIVUL GENERAL 5. : Managementul durabil al resurselor genetice animaleObiectivul specific 5.1: Ameliorarea genetică a populaţiilor de animale (rase, linii) cu status normal

Numărul/codul proiectului : ADER 5.1.3.Denumirea proiectului: CUANTIFICAREA STATISTICO-INFORMAŢIONALĂ A

BIODIVERSITĂŢII LA RASELE DE OVINE CRESCUTE ÎN ROMÂNIACU AJUTORUL MARKERILOR GENETICI

PARTENERIContractor: Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor

Popăuţi-Botoşani – Conducător proiect (CP)Agent economic: Societatea Comercială AGRO IND COM SRL Botoşani – Partener 1 (P1)

Contract nr.: 5.1.3./22.10.2015

Anul începerii: 22.10.2015; Anul finalizării: 15.12.2018; Durata (luni): 38

Director de proiect: Dr. biolog Hrincă GheorgheDate de contactTel: 0742485444;E-mail: [email protected]

Proiect ADER 5.1.3. / Faza 4

Data începerii fazei 4: 26.10.2016;Data finalizării fazei 4: 30.06.2017

Buget: 93.750 lei (CP = 84.375 lei ; P1 = 9.375 lei)

Denumirea Fazei 4

COMENSURAREA RELAŢIILOR GENETICE DINTRE RASELE DE OVINE PE BAZE GENETICO-BIOCHIMICE, IMUNOGENETICE ŞI GENETICO-

MOLECULARE CU AJUTORUL CORELAŢIEI INFORMAŢIONALE ŞI A DISTANŢEI GENETICE

Denumirea proiectului

CUANTIFICAREA STATISTICO-INFORMAŢIONALĂ A BIODIVERSITĂŢII LA RASELE DE OVINE CRESCUTE ÎN ROMÂNIA CU AJUTORUL

MARKERILOR GENETICI

Obiectivul fazei: Analiza comparativă a nivelmetrului de asemănare şi diversificare

genetică dintre rasele de ovine crescute pe teritoriul României, precum şidintre entităţile taxonomice intrarasiale ale acestora, prin intermediul unorconcepte de statistică informaţională şi care folosește markeri genetici (biochimici,imunologici şi moleculari) pentru construcția matricelor operaţionale în algoritmulde calcul.

Obiectivul proiectului:Principală ţintă a proiectului constă în identificarea unor markeri genetici

pentru realizarea unui management sustenabil al patrimoniului genetic şi deconservare a biodiversităţii la specia ovină, utilizând concepte de statisticăinformaţională.

Implementarea sa presupune realizarea unor cercetări complexemultidisciplinare şi interdisciplinare prin interconectarea domeniilor biologic(genetică şi biochimie), zootehnic (creşterea şi ameliorarea animalelor), veterinar(asigurarea vigorii animalelor), matematic (fundamentarea metodologică aproiectului) şi informatic (aplicarea precisă şi promptă a metodologiei şi pentruextrapolare experimentală) în activităţi de parteneriat între o unitate de cercetare-dezvoltare şi un agent economic din domeniul creşterii animalelor.

Rezultate preconizate pentru atingerea obiectivelor fazei:♦ Studiu statistico-informaţional privind biodiversitatea genetică la ovine,♦ Matrice computațională a distanţelor genetice dintre rasele de ovine;♦ Tablou sinoptic al corelaţiei informaţionale la ovine;♦ Model experimental;♦ Articole ştiinţifice publicate în reviste de specialitate;♦ Comunicări susţinute la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale;♦ Raport de experimentare;♦ Raport de cercetare etapă.

Activităţi desfăşurate pentru atingerea obiectivelor fazei:Activitatea IV.1 - Determinarea relaţiilor genetice dintre rasele de ovine cu ajutorul corelaţiei informaţionale,

distanţelor genetice şi timpilor de diferenţiere genetică (P1);

Activitatea IV.2 - Evaluarea gradului de similaritate şi diferenţiere genetică dintre rasele de ovineautohtone. (CP);

Activitatea IV.3 - Evaluarea gradului de similaritate şi diferenţiere genetică dintre ecotipurile diverselor rasede ovine (CP);

Activitatea IV.4 - Evaluarea gradului de similaritate şi diferenţiere genetică dintre rasele de ovineautohtone, importate şi străine. (CP, P1);

Activitatea IV.5 – Aplicarea modelului experimental referitor la similaritatea şi diferenţierea ovinelor îndiferite tipuri de fermeSusţinerea de comunicări şi publicarea de articole (CP).

Activitatea IV.6 –Susţinerea de comunicări şi publicarea de articole

Motivaţia cercetării

Rasa, ca entitate taxonomică de bază în creşterea animalelor, se caracterizează printr-o serie de caractere ereditare care o deosebesc de alte rase.

Pentru o lungă perioadă de timp, compararea diferitelor rase de oi a fost realizată exclusiv pe baza unor caractere morfologice externe (aspectul corpului, culoarea lânii, prezenţa sau absenţa coarnelor şi configuraţia acestora, forma cozii sau urechilor, aspectul capului etc.). Totuși, aceste analize macroscopice determină indicii vagi şi de cele mai multe ori tardive cu privire la relaţiile dintre aceste entităţi biologice, deoarece aceste caractere fenotipice pot fi influenţate în mare măsură de condiţiile de mediu şi tehnologiile de creştere. Însă informaţii mai precise despre aceste interrelaţii pot fi furnizate de sistemele polimorfe sanguine, aceste biostructuri fiind independente unele de altele şi nu sunt afectate de factori de mediu şi tehnologici. Deci, adevăratele relaţii stabilite între diferite rase ar trebui să fie de ordine genetică.

Până nu demult, analiza comparativă a sistemelor polimorfe dintre rase a fost făcută prin intermediul instrumentelor obişnuite de statistică matematică (analiza frecvenţei, coeficientul de variaţie, testarea semnificaţiei etc.). În ultimul timp genetica şi metodele moderne de investigaţie ale unor structuri biochimice, imunologice şi moleculare au oferit o multitudine de informaţii asupra patrimoniului ereditar al organismului animal. Existenţa variaţiei frecvenţelor alelice la nivelul diferiţilor loci care controlează polimorfismul sângelui a creat oportunitatea de a calcula unii indicatori statistici care măsoară mai exact intensitatea acestor interrelaţii. În primul rând, a fost folosit aproape exclusiv de către majoritatea autorilor un parametru de statistică matematică - distanţa genetică (D) - care explică gradul de diferenţiere genetică între rase. Dar, recent, o cuantificare mai exactă a acestui tip de interrelații este conferită de un concept derivat din statistica informaţionala - corelaţia informaţională (Cx,y) - exprimând în principal asemănarea genetică a acestor rase.

Scop

În România, oile autohtone aparţin la patru tipuri principale derase: Merinos, Ţigaie, Ţurcană şi Karakul.

Fiecare rasă are un patrimoniu ereditar specific, ca expresie atât aadaptării sale la mediul în care trăieşte, cât şi a particularităţilor tehnologiilorde creştere a lor în diferite tipuri de exploataţii zootehnice.

Prin urmare, această fază a proiectului realizează o analizăcomparativă a gradului de similitudine genetică sau diferenţiere geneticăîntre rasele de oi româneşti folosind atât corelaţia informaţională, cât şidistanţa genetică pe suportul unor markeri genetici (biochimici, imunologicişi moleculari). Totodată această analiză se raportează şi la alte rasederivate din rasele autohtone, ca şi la unele entităţi infrarasiale create încadrul unora dintre ele

Metodologia cercetăriiMaterial biologic

Cercetările pentru atingerea obiectivelor acestei faze s-au efectuat pe populaţii de ovine dindiferite exploataţii zootehnice:

● Ferme de elită şi de înmulţire din staţiunile de cercetare-dezvoltare pentru creşterea ovinelor în funcţie despecificul lor rasial, precum:- Merinos de Palas, Rasa de Carne Palas, Rasa de Lapte Palas de la ICDCOC Palas-Constanţa;- Ţigaie de la SCDCOC Secuieni-Bacău, dar şi de la SCDCOC Bilciureşti;- Țurcană de la SCDCOC Caransebeş, dar şi de la SCDCOC Popăuţi-Botoşani şi SCDCOC Reghin;- Karakul de Botoşani de la SCDCOC Popăuţi Botoşani crescută pe varietăți de culoare și linii zootehnice;

● Ferme de producţie din ferma de ovine a SC AGRO IND COM SRL Botoşani sau ferme particulare de tipindividual sau asociativ cu ovine Karakul și Țurcană aflate în observaţia agentului economic, în special celeafiliate la ”Asociaţia Crescătorilor de Oi Karakul de Botoşani”.

● date experimentale de la ecotipurile de ovine similare celor patru rase româneşti crescute în diferite arealegeografice de pe glob.

Tipizarea ovinelor la locii sistemelor genetice (biochimice, imunologice și moleculare) au fostefectuate în fazele 2 şi 3 ale proiectului. În această fază s-au folosit structurile genetice ale acestor sisteme(mai exact, frecvențele alelice de la nivelul acestor loci) pentru prelucrare statistico-informaţională şievaluarea diferenţierii şi similarităţii genetice între rasele de ovine.

Rase de ovine din România

Merinos de Palas Țigaie Țurcană

Karakul de Botoșani Rasa de Carne Palas Rasa de Lapte Palas

Tehnică de calcul şi birotică

- computer Dell Optiplex 990;- mediu de dezvoltare Visual Basic,- programe de analiză populațională și de filogenie moleculară;- imprimanta Color Laser Jet CM 2320nf MFP (printare, scanare, copiere);- imprimantă multifuncţională XEROX Work Centre 3220;- licenţa Windows 7 Professional;- aparat foto digital.

Metode de testare şi interpretare statistică a rezultatelor experimentale

Indicatori statistici.Datele primare pentru calcularea parametrilor statistico-informaţionali în cazul markerilorgenetici care codifică au fost reprezentate de către frecvenţele alelice a:● cinci sisteme genetico-biochimice (hemoglobinic, transferinic, albuminic, amilazic şi potasic);● şase sisteme imunogenetice (A, B, C, D, M şi R-O);● şapte sisteme genetico-moleculare (-lactoglobulinic, calpastatinic, αs1-cazeinic, prionic,Sindromul Spider Lamb, Boroola şi Inverdale).Frecvenţele alelelor au fost calculate din structurile fenotipice ale fiecărui sistem genetic înconformitate cu fenomenele de codominanţă sau dominanţă în funcţie de modul de ereditare afiecărui sistem.

În cazul markerilor genetici necodificanți (microsateliții) au fost folosite atât programe de analiză populațională (GENETIX 4.0.4), cât și de filogenie moleculară (POPULATIONS 1.2).Utilizând Programul GENETIX 4.0.4 s-au calculat numărul de alele per locus și frecvențele acestora, pe baza cărora s-au determinat distanțele genetice Nei și coeficienții de corelație informațională.Toate analizele filogenetice au fost realizate utilizând programul POPULATIONS 1.2.Pe baza distanțelor genetice s-a construit un arbore filogenetic prin metoda Neighbor Joining. Pentru a testa robustețea arborelui s-a utilizat metoda „bootstrap” cu 1000 de replicări. Vizualizarea arborelui a fost posibilă cu ajutorul programului TreeView .

în care:

fi - reprezintă frecvenţa observată (practică, empirică);i – reprezintă frecvenţa aşteptată (teoretică, estimată).

În cazul microsateliţilor, echilibrul genetic Hardy-Weinberg a fost testat utilizândprogramul GENEPOP 4.0; valoarea p (probabilitatea de abatere de la legea Hardy-Weinberg) a fost obţinută utilizând algoritmul Markov-Chain.

Testare statistică.În sistemele deschise (grupe sanguine cu dominanţă incompletă) se porneşte de la

premisa că populaţiile se află axiomatic în echilibru genetic Hardy-Wienberg.În sistemele închise (proteinele polimorfe cu ereditare codominantă), testarea stării

de echilibru genetic Hardy-Weinberg în populaţii se face cu ajutorul testului Hi pătrat (2).

Comensurarea intensităţii relaţiei genetice

Până recent, pentru estimarea relaţiilor dintre diferite entităţi biologice s-a utilizat distanţa genetică(D) ce se calculează prin metoda lui Nei (Nei, 1977):

în care:

cu:

1 până la k alele în cadrul unui număr de 1 până la n loci unde p este frecvenţa genelor

- Jx = probabilitatea de identitate genetică în cadrul populaţiei x

- D = distanţa genetică standard;- t = timpul de diferenţiere;- = procentul de substituire a genelor pe locus şi pe an, a cărei valoare este de 10-7

- Jxy = probabilitatea de identitate genetică între două populaţii x şi y

- Jy = probabilitatea de identitate genetică în cadrul populaţiei y

Dar o comensurare mai precisă a gradului de similaritate sau diferenţiere genetică dintre diferiţi taxoni este realizabilă prin utilizarea corelaţiei informaţionale (Cx,y), prin metoda Onicescu. Corelaţia informaţională dintre două populaţii este definită de expresia:

în care:

sunt ponderile (frecvenţele) pentru prima, respectiv a doua populaţie

Prin normarea corelaţiei se obţine coeficientul de corelaţie informaţională (Rx,y)

Valoarea coeficientului de corelaţie informaţională variază între 0 şi 1

- coeficientul de corelaţie informaţională Rx,y poate atinge valoarea 1 numai dacă ponderea şi corespunzătoarea sa au valoarea 1;

- coeficientul de corelaţie informaţională Rx,y ia valoarea 0 numai dacă cele două populaţiinu au nici o caracteristică comună, sunt străine una de alta, deci sunt în relaţie de estraneitate.

Pentru o înţelegere globală şi o interpretare cât mai sistematică şi intuitivă, caracteristicile corelaţiei informaţionale şi ale distanţei genetice au fost prezentate sub două modalităţi:

- analitică: sub forma unei relaţii între parametrul statistico-informaţional şi incidenţele alelelor sistemelor polimorfe; intensitatea corelaţiei informaţionale a fost exprimată prin coeficientul de corelaţie informaţională (Rx,y).

- grafică: sub forma unei reprezentări multi-D într-un spaţiu definit: parametru statistico-informaţional – frecvenţă alelică; reprezentarea grafică a gradului de diferenţiere genetică a raselor autohtone de ovine a beneficiat de metodele taxonomice: analiza cluster (CA), scalarea multidimensională (MDS) şi analiza discriminatorie (DA).

Matricea de definire a distanţelor genetice şi a corelaţiilor informaţionale dintre rasele de ovine şi dintre grupările infrarasiale ale acestora a fost construită pe formulele alelice ale sistemelor genetice menţionate. În algoritmul de calcul au fost utilizate frecvenţele a 60 de alele, după cum urmează:

- 17 alele în cadrul sistemelor biochimico-genetice: două alele hemoglobinice (HbA şi HbB), două alele de sânge de potasiu (KeL şi Keh), nouă alele transferinice (TfI, TfA, TfG, TfB, TfE TfE şi TfP), două alele albuminice (AlbF şi AlbS) şi două alele amilazice (AmB şi AmC;

- 26 alele în cadrul sistemelor imunogenetice: două alele Aa (Aa+ şi Aa-), două alele Bb (Bb+ şi Bb-), două alele Bc (Bc+ şi Bc-), două alele Bd (Bd+ şi Bd-), două alele Bf (Bf+ şi Bf-), două alele Bg (Bg+ şi Bg-), două alele Bi (Bi+ şi Bi-), două alele Ca (Ca+ şi Ca-), două alele Cb (Cb+ şi Cb-), două alele Da (Da+ şi Da-), două alele Ma (Ma+ şi Ma-), două alele R (R+ şi R-) şi două alele O (O+ şi O);

- 17 alele în cadrul sistemelor genetico-moleculare: două alele -lactoglobulinice(LGBA şi LGBB), două alele calpastatinice (CASTA şi CASTB), două alele αs1-cazeinice (CnA şi CnC), cinci alele prionice (ARR. ARQ, AHQ, ARH şi VRQ), două alele SLS (FGFR3 şi FGFR3+), două alele Booroola (FecB şi FecB+) şi două alele Inverdale (FecX şi FecX+).

Rezultate şi Discuţii

Diferenţierea şi similaritatea genetică între rasele româneşti de ovine

Matricele statistico-informaționale au fost construite pe baza frecvențelor alelice ale tuturor celor 18 sisteme genetice menționate mai sus: cinci sisteme genetico-moleculare, șase sisteme de grupă sanguină și șapte sisteme genetico-moleculare.

Structurile alelice ale sistemelor genetice

Structurile alelice ale sistemelor genetico-biochimice

Structurile alelice la locus-ul determinant al hemoglobinei

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

%

Merinos de Palas Ţigaie Ţurcană Karakul de Botosani

Alela Hb HbA HbB

2 0,4962; 0,7388; 4,9418; 0,2893;

Structurile alelice la locus-ul determinant al transferinei

0

10

20

30

40

50

60

Merinos Ţigaie Ţurcană Karakul

Alela Tf TfI TfA TfG TfB TfC TfM TfD TfE TfP

2 59,8736**; 37, 8938; 65,2841***; 60,3152***;

Structurile alelice la locus-ul determinant al albuminei

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

%


Alela Alb AlbF AlbS

2 68,2863***; 0,2859; 0,00; 0,00

Structurile alelice la locus-ul determinant al amilazei

010

20304050

607080

90100

%

Merinos de Palas Tsigai Tsurcana Karakul de Botosani

Alela Am AmB AmC

2 0,0000 1,4014; 0,0000; 0,0000;

Structurile alelice la locus-ul determinant al potasiului sanguin

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

%


Alela Ke KL Kh

Structurile alelice ale sistemelor imunogenetice

0102030405060708090

100

Aa Bb Bc Bd Bf Bg Bi Ca Cb Da M a R O M edia

Gena factorului sanguin Dominantă Recesivă

0102030405060708090

100



0

1020

3040

5060

7080

90



0

10

20

30

40

50

60

70



Frecvenţele genielor factorilor eritrocitari la rasa Ţurcană

Structurile alelice la locii determinanți al grupelor sanguine la rasa Merinos de Palas Structurile alelice la locii determinanți al grupelor sanguine la rasa Țigaie

Structurile alelice la locii determinanți al grupelor sanguine la rasa Țurcană

Structurile alelice la locii determinanți al grupelor sanguine la rasa Karakul

Structurile alelice ale sistemelor genetico-moleculare

Structurile alelice la locus-ul determinant al calpastatinei

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

%


Alela Cast CastA CastB

2 4,9392; 2,2879; 3,6612; 71.9659***;

Structurile alelice la locus-ul determinant al -lactoglobulinei

0

10

20

30

40

50

60

70

80

%


Alela Lgb LgbA LgbB

2 64,5945***; 9,7537**; 1,9213; 8,9059**

Structurile alelice la locus-ul determinant al proteinei prion

05

101520253035404550556065

%

Merinos de Palas Tigaie Turcana Karakul de Botosani

Allele PrP ARR ARQ AHQ ARH VRQ

2 4.93; 5.12 10,29; 29.74***;

Structurile alelice la locii determinanți al αs1-cazeinic, proteinei condrodisplaziei ereditare, genelor BMPR-1B - mutaţia FecB și BMP15 - mutaţia FecX

Toate cele patru rase de ovine autohtone sunt monomorfe în cadrul sistemelor cazeinic, Sindromului Spider Lamb, Booroola și Inverdale.

În fiecare sistem se întâlnește câte o singură alelă, respectiv, CnC, FGFR3, FecB și FecX.

Codominantele lor , respectiv CnA, FGFR3+, FecB+ și FecX+ nu sunt exprimate în genotipuri genetico-moleculare.

Parametri de statistică informaţională

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de ovine privind structura de ansamblu a tuturor sistemelor genetice

0.80.820.840.860.880.9

0.920.940.960.98

Merinos-Tigaie Merinos-Turcana

Merinos-Karakul

Tigaie-TurcanaTigaie-Karakul Turcana-Karakul

Coeficienti de corelatie informationala Rx,y

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de ovine privind structura de ansamblu a tuturor sistemelor genetice

Modele structurale de clasificare şi reprezentare ale relațiilor biologice dintre rasele românești de ovine

Structura ierarhică prin analiză cluster (CA) ilustrează structura sistemului biologic (elementele sistemului + relaţiile dintre ele); analiza arată modul în care rasele de oi indigene sunt, din punct de vedere genetic, diferenţiate între ele sau grupate fiecare cu fiecare, rezultând astfel un arbore ierarhic cu ramuri distincte

Structura topologică prin scalare multidimensională (MDS) sugerează configuraţia spaţială a sistemului biologic (aranjarea topografică a elementelor sale). Această metodă este utilă pentru a evalua vizual distanţele genetice între rasele de oi autohtone, precum şi poziţia fiecărei rase în comparaţie cu alte rase în cadrul speciei ovină din România

Spaţiul factorilor extraşi prin analiză discriminatorie (DA) estimează apartenenţa probabilă a unui obiect la o anumită clasă de obiecte (taxon). Această analiză prezintă interes taxonomic pentru a determina cărei rase îi aparţin anumiţi indivizi (oi) având în vedere anumite trăsături genetice calitative

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de ovine privind structura de ansamblu a tipurilor de sisteme genetice

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1


Merinos-Karakul



0.780.8

0.820.840.860.880.9

0.920.940.960.98


Merinos-Karakul



Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de ovine privind structura de ansamblu a sistemelor genetico-biochimice

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de

ovine privind structura de ansamblu a sistemelor

imunogenetice

0.988

0.99

0.992

0.994

0.996

0.998

1


Merinos-Karakul



Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele

româneşti de ovine privind structura de ansamblu a

sistemelor genetico-moleculare

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de ovine privind structura individuală a sistemelor genetico-biochimice

0.98

0.985

0.99

0.995

1


Merinos-Karakul



0

0.2

0.4

0.6

0.8

1


Merinos-Karakul



00.10.20.30.40.50.60.70.80.9


Merinos-Karakul



0.998

0.9985

0.999

0.9995

1


Merinos-Karakul



0.994

0.995

0.996

0.997

0.998

0.999

1


Merinos-Karakul



Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de ovine

privind structura individuală a sistemelor genetico-biochimice

Sistemul hemoglobinic Sistemul kalemic

Sistemul transferinicSistemul albuminic

Sistemul amilazic

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de ovine privind structura individuală a sistemelor imunogenetice

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de ovine privind structura individuală a sistemelor imunogenetice

Sistemul A Sistemul B

Sistemul C Sistemul D

Sistemul M Sistemul R-O

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de ovine privind structura individuală a sistemelor genetico-moleculare

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de ovine privind structura individuală a sistemelor genetico-moleculare

Sistemul -lactoglobulinic Sistemul calpastatinic

Sistemul prionic Sistemul s-1 cazeinic

Sistemul SLS Sistemul Booroola Sistemul Inverdale

Diferenţierea şi similaritatea genetică între creaţiile biologice derivate din Merinos de PalasStructurile alelice ale sistemelor genetice


Structurile alelice la locii determinanti al hemoglobinei, transferinei, albuminei, amilazei și potasiului sanguin la Rasa de Carne Palas și Rasa de Lapte Palas

Sistemul hemoglobinicSistemul transferinic

Sistemul albuminicSistemul amilazic Sistemul kalemic

Structurile alelice ale sistemelor genetico-moleculare

Structurile alelice la locii determinant i ai calpastatinei , -lactoglobulinice și proteinei prion la Rasa de Carne Palas și Rasa de Lapte Palas

Structurile alelice la locii determinanți al αs1-cazeinic, proteinei condrodisplaziei ereditare, genelor BMPR-1B - mutaţia FecB și BMP15 - mutaţia FecX

Ambele entități zootehnice derivate din rasa Merinos de Palas nu prezintă polimorfism genetico-molecular în cadrul sistemelor cazeinic, Sindromului Spider Lamb, Booroola și Inverdale.

În fiecare sistem este exprimată câte o singură alelă, respectiv, CnC, FGFR3, FecB și FecX.

Codominantele lor CnA, FGFR3+, FecB+ și FecX+ lipsesc din panelurile genetico-moleculare.


0.9

0.91

0.92

0.93

0.94

0.95

0.96

0.97

0.98

0.99

Merinos-Rasa de Carne Merinos-Rasa de Lapte Rasa de Carne-Rasa de Lapte


Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între creaţiile biologice derivate din Merinos de Palas privind structura de ansamblu a tuturor sistemelor genetice

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între creaţiile biologice derivate din Merinos de Palas privind structura de ansamblu a tuturor sistemelor genetice

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între creaţiile biologice derivate din Merinos de Palas privind structura de ansamblu a tipurilor de sisteme genetice

0.75

0.8

0.85

0.9

0.95

1



0.9910.9920.9930.9940.9950.9960.9970.9980.999



Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între creaţiile biologice derivate din Merinos de Palas privind structura de

ansamblu a sistemelor genetico-biochimice

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între creaţiile biologice derivate din Merinos de Palas privind structura de

ansamblu a sistemelor genetico-moleculare

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între creaţiile biologice derivate din Merinos de Palas privind structura individuală a sistemelor genetico-biochimice

0.910.920.930.940.950.960.970.980.99

1



0

0.2

0.4

0.6

0.8

1



0

0.2

0.4

0.6

0.8

1



0

0.2

0.4

0.6

0.8

1



0

0.2

0.4

0.6

0.8

1




Sistemul transferinic Sistemul albuminic

Sistemul amilazic

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între creaţiile biologice derivate din Merinos de Palas

privind structura la locii determinanți ai hemoglobinei, potasiului sanguin, transferinei și amilazei

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între creaţiile biologice derivate din Merinos de Palas privind structura individuală a sistemelor genetico-moleculare

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între creaţiile biologice derivate din Merinos de Palas privind structura la locii determinanți ai al -lactoglobulinei, calpastatinei, s-1

cazeinei, proteinei prion, proteinei condrodisplaziei ereditare, genei FecB și genei FecX

Sistemul -lactoglobulinic Sistemul calpastatinic Sistemul s-1 cazeinic

Sistemul prionic Sistemul SLS Sistemul Booroola

Sistemul Inverdale

Diferenţierea şi similaritatea genetică între varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani

Structurile alelice ale sistemelor geneticeStructurile alelice ale sistemelor genetico-biochimice

Frecvenţele alelelor hemoglobinice, potasiului sanguin și transferinice la varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani

Varietățile de culoare ale rasei Karakul de Botoșani nu prezintă polimorfism albuminic și amilazic, fiind exprimată câte o singură alelă în fiecare sistem: AlbS în sistemul albuminic și AmB în sistemul amilazic


Sistemul transferinic

Structurile alelice ale sistemelor imunogenetice

0

10

20

30

40

50

60

70

80

%

Aa Bb Bc Bd Bf Bi Ca Ma Media

Gena factorului sanguin dominantã recesivã

0

10

20

30

40

50

60

70

%



0

10

20

30

40

50

60

70

80

%



Varietatea neagră

Varietatea brumărie

Varietățile colorate

Frecvenţele alelelor la locii determinanţi ai factorilor de grupă sanguină la varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani


0.9860.9870.9880.9890.99

0.9910.9920.9930.9940.995

Karakul negru-Karakul brumariu Karakul negru-Karakul colorat Karakul brumariu-Karakul colorat


Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani privind structura de ansamblu a tuturor sistemelor genetice

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani privind structura de ansamblu a tuturor sistemelor genetice

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani privind structura de ansamblu a tipurilor de sisteme genetice

0.99550.996

0.99650.997

0.99750.998

0.99850.999

0.99951



0.97

0.975

0.98

0.985

0.99

0.995



Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani privind structura

de ansamblu a sistemelor genetico-biochimice

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani privind structura de

ansamblu a sistemelor imunogenetice

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani privind structura individuală a sistemelor genetico-biochimice

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1



0.9986

0.9988

0.999

0.9992

0.9994

0.9996

0.9998

1



0.94

0.95

0.96

0.97

0.98

0.99

1



0

0.2

0.4

0.6

0.8

1



Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani

privind structura la locii determinanţi ai hemoglobinei, potasiului sanguin, albuminei şi amilazei



Sistemul amilazic

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1



Distanţele genetice (D) şi coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani privind structura individuală a sistemelor imunogenetice

0.965

0.97

0.975

0.98

0.985

0.99

0.995

1



0.960.9650.97

0.9750.98

0.9850.99

0.9951



0.960.9650.97

0.9750.98

0.9850.99

0.9951



0.986

0.988

0.99

0.992

0.994

0.996

0.998

1



Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani privind structura la locii sisetmelor de grupă sanguină


Sistemul C Sistemul M

Diferenţierea şi similaritatea genetică între liniile zootehnice ale rasei Karakul de BotoşaniStructurile alelice ale sistemelor genetice


Frecvenţele alelelor hemoglobinice, potasiului sanguin și transferinice la liniile zootehnice ale rasei Karakul de Botoşani



Structura genică la locii determinanţi ai factorilor eritrocitari la liniile zootehnice ale rasei Karakul de

Botoşani - varietatea neagră

Linia 5 Linia 528

Linia 1557 Linia 2000

Linia cross

Parametri de statistică informaţionalăDistanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre liniile zootehnice ale rasei

Karakul de Botoşani, sub aspectul structurii globale a sistemelor genetice

0.820.840.860.880.9

0.920.940.960.98

1

5-528 5-1557 5-200 5-cross 528-1557 528-2000 528-cross 1557-2000 1557-cross 2000-cross


Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între liniile zootehnice ale varietăţii neagră a rasei Karakul de Botoşani privind structura de ansamblu a tuturor sistemelor genetice

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre liniile zootehnice ale rasei Karakul de Botoşani, privind structurile globale ale tipurilor de sisteme genetice

0.97

0.975

0.98

0.985

0.99

0.995

1

5-528 5-1557 5-200 5-cross 528-1557 528-2000 528-cross 1557-2000 1557-cross 2000-cross


Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între liniile zootehnice ale varietăţii neagră a rasei Karakul de Botoşani privind structura de ansamblu a sistemelor genetico-biochimice

0.75

0.8

0.85

0.9

0.95

1

5-528 5-1557 5-200 0 5-cross 528-1557 528-2000 528-cross 1557-2000 1557-cross 2000-cross


Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între liniile zootehnice ale varietăţii neagră a rasei Karakul de Botoşani privind structura de ansamblu a sistemelor imunogenetice

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre liniile zootehnice ale rasei Karakul de Botoşani, sub aspectul structurii individuale la locii sistemelor genetico-biochimice

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între liniile zootehnice ale varietăţii neagră a rasei Karakul de Botoşani privind structura la locii determinanţi ai hemoglobinei, potasiului sanguin, transferinei şi albuminei

Sistemul hemoglobinic


Sistemul kalemic

Sistemul albuminic

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre liniile zootehnice ale rasei Karakul de Botoşani, sub aspectul structurii individuale la locii sistemelor imunogenetice

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între liniile zootehnice ale varietăţii neagră a rasei Karakul de Botoşani privind structura la locii determinanţi ai sistemelor de grupă sanguină


Sistemul C Sistemul M

Diferenţierea şi similaritatea genetică între ecoptipurile de ovine corespunzătoare celor patru rase româneşti

Diferenţierea şi similaritatea genetică între ecotipurile de MerinosStructurile alelice ale sistemelor genetico-biochimice

Structurile alelice la locii hemoglobinei, potasiului sanguin, transferinei şi albuminei la diferite ecotipuri de Merinos




Distanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre ecotipurile de Merinos, sub aspectul structurii globale a sistemelor genetice

0.820.840.860.880.9

0.920.940.960.98

1

M R - M G M R -M A us

M R -M A f r

M R - M T M R - M U M G-M A us

M G-M A f r

M G- M T M G- M U M A us-M A f r

M A us-M T

M A us-M U

M A f r -M T

M A f r-M U

M T- M U


MR - Merinos românesc; MG – Merinos german; MAus – Merinos australian; MAfr – Merinos african; MT – Merinos tasmanian; MU – Merinos unguresc

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între ecotipurile de Merinos privind structura de ansamblu a tuturor sistemelor genetice

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre ecotipurile de Merinos, sub aspectul structurii individuale la locii sistemelor genetico-biochimice

MR - Merinos românesc; MG – Merinos german; MAus – Merinos australian; MAfr – Merinos african; MT – Merinos tasmanian; MU – Merinos unguresc

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între ecotipurile de Merinos privind structura la locii determinanţi ai hemoglobinei, transferinei, albuminei şi potasiului sanguin

Sistemul hemoglobinic Sistemul transferinic

Sistemul albuminic Sistemul kalemic

Diferenţierea şi similaritatea genetică între ecotipurile de ŢigaieStructurile alelice ale sistemelor genetico-biochimice

0102030405060708090

100

Tigaia de campie Tigaia de deal Tigaia premontana Tigaia de munte

Allele Hb HbA HbB

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

Tigaie (Runcu) Tigaie (M oro ieni) Tigaie (Ungaria)


Structura alelică la locus-ul Hb la diferite ecotipuri de Ţigaie

Structura alelică la locus-ul Tf la diferite ecotipuri de Ţigaie

Parametri de statistică informaţionalăDistanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre ecotipurile de Ţigaie, sub aspectul

structurii la locus-ul determinant al hemoglobinei

TigCamp – Ţigaie de câmpie;TigDeal – Ţigaie de deal;TigPremont – Ţigaie premontană;TigMont – Ţigaie de munte

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între ecotipurile de Ţigaie privind structura la locus-ul determinant al hemoglobinei

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre ecotipurile de Ţigaie, sub aspectul structurii la locus-ul determinant al transferine

TigRuncu – Ţigaie de Runcu; TigMoro-Ţigaie de Moroieni; ŢigUng – Ţigaie de Ungaria

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între ecotipurile de Ţigaie privind structura la locus-ul determinant al transferinei

Diferenţierea şi similaritatea genetică între ecotipurile de Ţurcană

0102030405060708090

100

Turcana d ecamp ie

Turcana demunt e

( M o ro ieni)

T surcana d ed eal ( Po p aut i)

T urcanap remo nt ana

Turnana demunt e

( A puseni)

T urcana d emunt e

( M erid ionali)

Allele Hb HbA HbB

0

5

10

15

20

25

30

35

Turcana (Caransebes) Turcană (Popauti)



Structura alelică la locus-ul Hb la diferite ecotipuri de Ţurcană

Structura alelică la locus-ul Tf la diferite ecotipuri de Ţurcană


Distanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie

informaţională (Rx,y) dintre ecotipurile de Ţurcană, sub aspectul structurii la locus-

ul determinant al hemoglobinei

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între ecotipurile de Ţurcană

privind structura la locus-ul determinant al hemoglobinei

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre ecotipurile de Ţurcană, sub aspectul structurii la locus-ul determinant al transferinei

Diferenţierea şi similaritatea genetică între ecotipurile de KarakulStructurile alelice ale sistemelor genetico-biochimice

Structurile alelice la locii hemoglobinei, potasiului sanguin, transferinei și albumnei la diferite ecotipuri de Karakul


Sistemul transferinicSistemul albuminic


Distanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre ecotipurile de Karakul, sub aspectul structurii globale a sistemelor genetice

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între ecotipurile de Karakul privind structura de ansamblu a tuturor sistemelor genetice

Distanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre ecotipurile de Karakul, sub aspectul structurii individuale a sistemelor genetico-biochimice

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între ecotipurile de Karakul privind structura la locus-ul hemoglobinei

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între ecotipurile de Karakul privind structura la locus-ul potasiului sanguin

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între ecotipurile de Karakul privind structura la locus-ul transferinei

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între ecotipurile de Karakul privind structura la locus-ul albuminei

Diferenţierea şi similaritatea genetică între rasele rămâneşti de ovine pe baza markerilor microsatelitari

Structurile alelice la locii determinanţi ai microsateliţilor

Parametri de statistică informaţionalăDistanţele genetice (D) şi coeficienţii de corelaţie informaţională (Rx,y) dintre rasele româneşti de ovine determinate cu ajutorul

markerilor microsateliţi

Coeficienţii corelaţiei informaţionale (Rx,y) între rasele româneşti de ovine privind structura de ansamblu la locii determinaţi ai markerilor microsatelitari

Arborele NJ obţinut pe baza distanţelor genetice standard Nei. Numerele indică valoarea de bootstrap

Concluzii

1. Cuantificarea precisă a relaţiilor biologice dintre rasele autohtone de oi din România (Merinos de Palas, Ţigaie, Ţurcană, Karakul de Botoşani, Rasa de Carne Palas şi Rasa de Lapte Palas), precum şi a unor entităţi infrarasiale din cadrul acestora (varietăţi, linii zootehnice, ecotipuri), a fost posibilă prin intermediul unui algoritm de calcul creat pe baza conceptelor de statistică matematică şi informaţională care au folosit analiza de frecvenţă a 60 alele aparţinând celor 18 sisteme genetice: cinci sisteme biochimice-genetice (hemoglobină, potasiu, transferină, albumină şi amilază), şase sisteme imunogenetice (A, B, C, M, D şi RO) şi şapte sisteme genetico-moleculare (-lactoglobulină, calpastatină, s1-cazeină, proteina prion, proteina condrodisplaziei ereditare şi genele fecundităţii Booroola şi Inverdale).

2. La toate rasele de ovine şi ecotipurile aferente acestora se întâlneşte o amplă variabilitate distribuţională a frecvenţelor alelelor determinante ale sistemelor genetico-biochimice, imunogenetice şi genetico-moleculare, marja de distribuţie a acestora oscilând de la o reprezentare foarte scăzută a unei alele sau de la absenţa ei până la o expresie foarte înaltă sau chiar completă a alelei complementare.

3. Pe suportul investigaţional al structurilor sistemelor polimorfe au fost redefinite şi redimensionate relaţiile biologice dintre rasele de ovine din România folosind parametri de statistică informaţională (distanţa genetică şi corelaţia informaţională) şi nu caractere de morfologie externă sau de producţie.

4. Mărimea coeficienţilor de corelaţie informaţională (Rx,y) şi a distanţei genetice (D) indică un grad ridicat de similaritate genetică între rasele Merinos de Palas şi Ţigaie, pe de o parte, şi între rasele Ţurcană şi Karakul de Botoşani, pe de altă parte; în schimb, între rasele dintre cele două grupuri de ovine există diferenţe genetice evidente.

5. Mărimea autentică a corelaţiilor informaţionale şi distanţelor genetice între rasele de ovine este proporţională cu numărul de sisteme polimorfe luate în algoritmul de calcul.

6. Valorile coeficienţilor de corelaţie informaţională şi ai distanţelor genetice sunt date de particularităţile alelelor din cadrul fiecărui sistem genetic: numărul acestora, raportul dintre ele, dispersia lor în cadrul sistemelor, gradul de polimorfism sistemic etc.

7. Similaritatea genetică între rasele de ovine româneşti este în mare parte dată de sistemele genetico-moleculare, în timp ce sistemele genetico-biochimice contribuie la o diferenţiere evidentă între aceste rase; sistemele imunogenetice configurează relaţii dintre rasele autohtone situate pe o poziţie intermediară între primele două tipuri de sisteme genetice.

8. Gradul de similaritate sau diferenţiere genetică la rasele de oi indigene a fost evaluat şi în plan bidimensional prin analiza cluster (CA), scalarea multidimensională (MDS) şi analiza discriminatorie (DA).

9. din punct de vedere statistico-informaţional, între Rasa de Carne Palas şi Rasa de Lapte Palas, precum şi între acestea şi Merinos de Palas există un înalt grad de similaritate genetică, atât pe ansamblul sistemelor genetice, cât şi pe cel al sistemelor genetico-biochimice şi genetico-moleculare, ca şi pe fiecare sistem în parte.

10. O diferenţiere genetică evidentă între cele două creaţii biologice de tip Palas se manifestă în sistemul transferinic şi mai ales în sistemul kalemic.

11. Între Merinos de Palas şi Rasa de Carne Palas există o similaritate genetică foarte înaltă în toate sistemele, pe când în sistemele cu polimorfism între Merinos de Palas şi Rasa de Lapte Palas există unele diferenţieri care apar numai în cadrul sistemelor genetico-biochimice.

12. Diferenţierea genetică dintre Merinos de Palas şi Rasa de Lapte Palas este mai estompată în sistemul hemoglobinic, însă devine evidentă în sistemul transferinic şi foarte pronunţată în sistemul kalemic.

13. Varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani prezintă un evident grad de similaritate genetică, notificând înzestrarea genetico-biochimică şi imunogenetică asemănătoare a acestor taxoni şi relaţiile strânse între aceştia.

14. În integralitatea sistemelor polimorfe, cea mai mare distanţă genetică se înregistrează între varietăţile neagră şi brumărie, iar cea mai mică între varietăţile neagră şi colorate; gradul de diferenţiere genetică dintre varietăţile brumărie şi colorate este intermediar, dar mai apropiat de cel dintre varietăţile neagră şi brumărie.

15. În cadrul fiecărui sistem polimorf, gradul de diferenţiere genetică dintre varietăţile de culoare se înscrie într-o curbă de liniaritate normală, concordantă cu raporturile alelice de acelaşi tip între entităţile taxonomice şi cu intensitatea polimorfismului sistemului genetic respectiv.

16. Valoarea dimensiunii distanţelor genetice dintre varietăţile de culoare este direct proporţională cu numărul sistemelor polimorfe investigate.

17. Estimarea distanţelor genetice dintre varietăţile de culoare ale rasei Karakul de Botoşani vine să elucideze relaţiile filogenetice dintre aceste grupări populaţionale şi schimburile de material genetic dintre ele sub presiunea selecţiei în procesul creării, diversificării şi consolidării varietăţilor de culoare în cadrul rasei .

18. Valoarea scăzută a coeficienţilor distanţelor genetice între liniile zootehnice ale rasei Karakul de Botoşani arată că diferenţierile genetice dintre ele sunt fără semnificaţie; în schimb, valorile substanţiale ale coeficienţilor de corelaţie informaţională demonstrează că între aceste populaţii există grade foarte înalte de similaritate genetică; între liniile 5, 528, 1557 şi cross asemănarea este mult mai puternică în raportare cu linia 2000.

19. Gradul de diferenţiere şi similaritate genetică dintre liniile zootehnice este în funcţie de intensitatea polimorfismului sistemului genetic ce concură la definirea distanţelor genetice şi a corelaţiilor informaţionale.

20. Comensurarea distanţelor genetice şi a corelaţiei informaţionale la liniile zootehnice ale rasei Karakul de Botoşani reflectă semnificaţia relaţiilor intrarasiale în cadrul varietăţii neagră, ordinea cronologică a formării liniilor, vechimea acestora, precum şi gradul lor de consolidare genetică şi fenotipică.

21. Din punct de vedere genetico-biochimic, deosebiri statistico-informaţionale se observă şi în cadrul fiecărei rase între diferitele ecotipuri ale fiecăreia din ele.

22. În cadrul rasei Merinos, cele mai evidente diferenţieri genetico-biochimice se constată între grupul european de Merinos (România, Germania, Ungaria) şi grupul de Merinos din alte habitate (Australia, Africa de Sud, Tasmania), în special faţă de Merinosul tasmanian.

23. În cadrul fiecărui grup de Merinos, interrelaţiile dintre ecotipuri sunt foarte strânse, coeficienţii de corelaţie informaţională înregistrând valori foarte înalte.

24. Între Ţigaia de câmpie şi cea de deal, pe de o parte, şi Ţigaia premontană şi cea de munte, pe de altă parte, distanţele genetice sunt foarte mari În cadrul sistemului hemoglobinic.

25. În cadrul sistemului transferinic, între ecotipurile Ţigaie de Runcu şi Ţigaie de Moroieni există o distanţă genetică apreciabilă, corelaţia informaţională având o intensitate uşor peste nivelul mediu, iar între Ţigaia de Runcu şi Ţigaia din Ungaria similaritatea genetică este foarte mare.

26. Între ecotipurile de Ţurcană crescute în zonele de câmpie, de deal şi premontană există o mare asemănare genetică în cadrul sistemului hemoglobinic; toate aceste trei ecotipuri se deosebesc fundamental sub aspect statistico-informaţional de ecotipurile de Ţurcană din regiunile montane, distanţele genetice dintre cele două grupe de ecotipuri fiind foarte mari.

27. La locus-ul determinant al transferinei între Ţurcana de Popăuţi şi Ţurcana de Caransebeş distanţa genetică este destul de însemnată, înregistrându-se un coeficient de corelaţie a cărui valoare este puţin peste nivelul mediu.

28. Configurarea parametrilor statistico-informaţional împarte ecotipurile Karakul în două mari grupuri: grupul european (Karakul de Peştera, Karakul de Ruşeţu, Karakul românesc, Karakul de Botoşani, Karakul maghiar, Karakul german) şi grupul afro-asiatic (Karakul sud-african, Karakul iranian şi Karakul uzbekistanian).

29. Între grupul european şi grupul afro-asiatic, diferenţierea este mai evidentă, dar în cadrul fiecărui grup ecotipurile Karakul prezintă un grad ridicat de similaritate genetică.

30. Relaţiile biologice dintre ecotipurile de Karakul definite prin distanţele genetice şi corelaţiile informaţionale demonstrează locul unic al formării suprarasei Karakul, precum şi originea comună a tuturor ecotipurilor de Karakul.

31. Diferenţierea genetică între rasele de ovine din România este mai netă, mai bine delimitată, dar apar şi unele incongruenţe relaţionale între rase când se folosesc markerii necodificanţi de microsteliţii decât în cazul celorlalţi markeri codificanţi (biochimici şi moleculari).

32. Pe lângă aspecte corelaţionale comune, este surprinzătoare asemănarea genetică foarte mare între Karakul de Botoşani şi Merinos de Palas, dar şi distanţarea genetică a Merinosului de Palas de Ţigaie, ca şi de cele două creaţii biologice derivate din Merinos de Palas (Rasa de Carne Palas şi Rasa de Lapte Palas).

33. O caracteristică comună a raselor româneşti de ovine sub aspect microsatelitar este distanţa genetică foarte mare ale tuturor acestor rase faţă de ancestorul lor - muflonul - distanţarea având o mărime proprie fiecărei rase.

34. Pe baza distanţelor genetice în sistemul microsatelitar dintre rasele româneşti de ovine a fost construit arborele filogenetic Neighbor-Joining la specia ovină din România prin analiză „bootstrap” ce reflectă relaţiile dintre rasele de ovine din ţara noastră şi evoluţia acestor în decursul timpului;

35. Autenticitatea edificiului statistico-informaţional este imperios legată de o analiză genetică cât mai complexă, de multitudinea de surse informaţionale şi de sisteme polimorfe operaţionale şi de particularităţile distribuţionale ale structurilor acestor sisteme genetice.

36. Intensitatea relaţiilor biologice dintre rasele de oi româneşti arată particularităţile comune sau diferite ale condiţiilor de mediu şi ale criteriilor de selecţie utilizate în procesul de ameliorare a acestor rase din ţara noastră.

37. Caracteristicile edificiului statistico-informaţional care redimensionează relaţiile biologice între ecotipurile din cadrul fiecărei rase reflectă condiţiile de habitat şi tehnologice în care acestea sunt crescute în diferite zone ale globului pământesc.

38. În comparaţie cu distanţa genetică, corelaţia informaţională conferă mai multă supleţe metodologiei investigaţionale, este mai expresivă şi are avantajul de a beneficia de reprezentare grafică.

39. Măsurarea parametrilor de statistică matematică şi informaţională pe baze genetice este utilă în procesul de conservare şi ameliorare a patrimoniului genetic al raselor existente, dar şi în procesul de creare a unor rase noi, oferind informaţii despre compatibilitatea sistemelor de încrucişare între rase mai mult sau mai puţin apropiate sau mai îndepărtate din punct de vedere genetic.

Documents

OBIECTIVUL GENERAL 5.: Managementul durabil al resurselor … · Rasa, ca entitate taxonomică de bază în creşterea animalelor, se caracterizează printr-o serie de caractere ereditare