PACES Nr.12 - Martie 2012

PACESPublicaţie a Patronatului Medicinei IntegrativePublicaţie a Patronatului Medicinei Integrative

Noi credem în fericirea voastrã!

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale

Nr. 12, Martie 2012Nr. 12, Martie 2012

Str. Dornei, nr. 79-81 Str. Dornei, nr. 79-81 sector 1, Bucureşti sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126Tel: 0372-770.126Fax: 021-224.46.95Fax: 021-224.46.95www.patmedin.rowww.patmedin.ro

ISSN 2247 – 0565

Răspunderea legală pentru conţinutul acestei publicaţii aparţine Patronatului Medicinei Integrative

© PMI, 2011

Publicaţie a Publicaţie a PatronatuluiPatronatului MedicineiMedicinei IntegrativeIntegrativeStr. Dornei, nr. 79-81, sector 1, BucureştiStr. Dornei, nr. 79-81, sector 1, BucureştiTel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95Tel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95www.patmedin.rowww.patmedin.ro

Echipa de redacţie

Redactor-şef: dr. Aurel Storin [email protected]

Secretar de redacţie: Iancu Elena Cătălina [email protected]: Octavian Andronic [email protected] Florin Condurăţeanu fl [email protected]: Irina Ghiţă-Cioroba [email protected] Cornelius Popa [email protected] Clement Sava [email protected] Beatrice Iordache [email protected] Larisa Toader [email protected] imagine foto Silvia Mandler [email protected] WEB Mihai Breahnă [email protected]ător engleză: George Weiner [email protected]: Gabriel Ionescu gabi@etipografi e.ro

EDITURA SCRIB, 2011

33 Noi credem în fericirea voastrã!

Revista ”PACES” a împlinit un an!

Editorial

La 15 martie 2012, revista PACES, publicaţie a Patro-

natului Medicinei Inte-grative, a împlinit un an de apariţie.

Îmi aduc aminte cum s-a întâmplat: în februa-rie 2011, m-a vizitat în birou bunul meu prie-ten Dr. Aurel Storin, o personalitate importantă a teatrului, culturii și literaturii române și mi-a spus: „– Liviu, tu și colegii tăi din PMI faceţi niște lucruri minunate, în favoarea per-soanelor vulnerabile (fi e cu dizabilităţi, fi e purtătoare de cancer), nu cumva ar trebui ca experienţa voastră să fi e mai larg cunoscută și răspândită? Știu, aveţi un site pe net, dar o revistă ar fi altceva! O publicaţie lunară, des-pre voi și despre cei mulţi cărora vă adresaţi!“

I-am răspuns cu o întrebare: ”Care ar tre-bui să fi e bugetul, tirajul, formatul, redacţia acestei publicaţii?”. Dr. Aurel Storin a dat de lângă mine două telefoane nu știu cui, apoi mi-a răspuns la toate întrebările și mi-a spus că, în cazul în care îi dau OK-ul pe loc, pe ziua de 15 martie va apare primul număr al revistei (ne afl am atunci în 21 februarie…). “–Bine, Aurel, i-am spus, atunci batem palma și, la 16 martie, vreau revista pe biroul meu!” Ceea ce s-a și întâmplat. Pe 15 martie, la ora 11 fi x, Aurel Storin a scos un exemplar din pachetele conţinând tirajul revistei și l-a de-pus pe biroul meu.

Numele revistei este PACES (Promovarea și Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale). Acest cuvânt, care a fost propus de una din-tre colegele noastre ca fi ind cel mai potrivit pentru proiectele noastre, mi-a plăcut mult, așa încât n-am avut niciun fel de obiecţie ca el să dea numele revistei noastre.

În acest an PACES s-a străduit să refl ecte activi-tatea și rolul Patronatului Medicinei Integrative în raport cu cititorii cărora li se adresează.

Am publicat subiec-te variate. Ne-am ra-portat la instituţii, nu la persoane, nu am căutat vinovaţi, ci am încercat să distingem mai clar ce trebuie făcut ca lucrurile să meargă mai bine.

Am publicat povești emoţionante și, uneori,

uluitoare, despre tăria și demnitatea umană în condiţii difi cile, de neimaginat.

Am cules cazuri emoţionante de persoane învingătoare în situaţii în care se părea că nu au nicio șansă, dar au învins.

Revista ne facilitează și raporturile de colaborare pe care le avem cu diverse comunităţi, autorităţi ale statului, precum și acţiunile pe care le organizăm împreună cu diverse ONG-uri care au preocupări apro-piate de ale noastre.

Aș dori, spre fi nalul editorialului, să-i mulţumesc Dr. Aurel Storin, redactorul-șef al revistei PACES, să le mulţumesc colabora-torilor noștri și ai revistei, ONG-urilor care ne-au susţinut și, nu în ultimul rând, citi-torilor revistei, pe care îi rog să nu uite niciodată că ”bogăţia adevărată se afl ă în su-fl etul nostru și nu în conturile din bancă”.

Să fi ţi iubiţi și fericiţi!

LIVIU MANDLERPreşedinte

Patronatul Medicinei Integrative

44 Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 12/Martie 2012

MisiunePromovarea, dezvoltarea,

adoptarea și implementarea medi cinei integrative în practica medi ca lă din România.

Conceptul Medicinei In-tegrative plasează pacientul în centrul echipei medicale și utilizează toate terapiile de-monstrate ca fi ind si gure și efi -ciente, indiferent de sistemul de gândire medicală din care aceste terapii provin.

ViziuneViziunea noastră este ca

medicina integrativă să fi e soluţia comună și locul de întâl-nire pentru medici, educatori și cercetători în benefi ciul omului.

Patronatul Medicinei Inte-grative – P.M.I. va acţiona ca punct de referinţă central și ca factor de reprezentare, comu-nicare, educare și colaborare cu autorităţile pu blice și pri-vate care reglementează și/ sau coordonează acest domeniu pe plan intern sau extern, identi-fi când problemele specifi ce ale prestatorilor de servicii de medicină integrativă și soluţiile optime de rezolvare a acestora.

Proiecte în derulare● Susţinerea persoanelor

deza van tajateReţea regională pentru

promovarea şi aplicarea con-ceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi.• Susţinerea pacienţilor onco-

logiciReţea multiregională pentru

terapie integrativă, consiliere şi reintegrare socială a persoanelor diagnosticate cu cancer.• Patronatul Medicinei Integra-

tive-PMI Site-ul www.patmedin.ro

unde găsiţi mai multe infor ma ţii despre activităţile în desfășurare.

Despre noi

OBIECTIVE• Să reprezinte și să protejeze interesele prestatorilor de medicină integrativă din România atât pe plan naţional cât și pe plan internaţional.• Să furnizeze un cadru unde membri asociaţi pot dis-cuta și către care aceștia pot adresa întrebări, sesizări, propuneri privind aspecte de interes comun și să ajute la crearea și dezvoltarea unor strategii unitare de susţinere și soluţionare a acestora.• Să prezinte şi să pledeze în susţinerea strategiilor Patro-natului în faţa Parlamentului, a Guvernului, a oricăror alte autorităţi şi/sau instituţii constituite la nivel naţional şi/sau local, precum şi în faţa mĳ loacelor de informare în masă (mass-media) şi a oricăror alte entităţi relevante, atât din România cât şi din străinătate.• Să promoveze cele mai bune practici între membri, asi-gurând modalităţi etice şi responsabile de organizare şi funcţionare a medicinei integrative, care să corespundă aşteptărilor comunităţii la cele mai înalte standarde de in-tegritate.• Să întreprindă toate acţiunile permise de lege în ve-derea conturării unui cadru normativ adecvat desfăşurării organizării şi funcţionării medicinei integrative şi care să refl ecte în manieră optimă compatibilizarea necesităţilor acestui segment economic cu necesităţile societăţii. În acest sens Patronatul va putea să iniţieze contacte cu autorităţile având competenţe în adoptarea proiectelor de acte normative vizate, să participe în mod activ, dar cu respectarea limitele impuse de lege, la redactarea, avizarea, dezbaterea publică şi adoptarea proiectelor de acte normative în domeniul vizat sau în domeniile conexe.• Să se afi lieze sau, după caz, să adere la acele organizaţii sau asociaţii internaţionale care activează în domeniul organizării şi funcţionării medicinei integrative, în vederea reprezentării la nivel internaţional a intereselor medici-nei integrative din România, dar şi a corelării modului în care se organizează şi funcţionează aceasta în România cu standardele internaţionale în domeniu.• Să organizeze întruniri, conferinţe, expoziţii, work-shop-uri pentru schimb de experienţă cu asociaţii, fundaţii sau instituţii cu profi l asemănător. Să încheie parteneriate cu instituţii medicale sau nemedicale, fundaţii sau asociaţii care au obiectiv comun sau apropiat cu al Patronatului.


Despre cancer cu dr. Ana Maria Boeru, medic primar Oncologie Medicală

Depistarea precoce a cancerului

C.S.: Cum se poate depista mai repede această boală, ca ea să nu creeze atât de multe victime?

Dr. A.M.B.: Organizatia Mondiala a Sănătaţii (OMS) este de părere, cu privire la detectarea şi depistarea cât mai devreme a cancerului, că dacă aceasta este posibilă creşte foarte mult şansele unui tratament de succes, uneori fi ind posibilă chiar vindeca-rea. Exista două componente majore ale depistării precoce a cancerului: educaţia care să promoveze diagnosticarea mai devreme şi screening-ul. În fi ecare an, în data de 4 fe-bruarie, OMS şi IARC (Inter-national Agency for Re search on Cancer) sprĳ ină UICC (Uniunea Internaţională Con-tra Cancerului) să promoveze modalităţi atât educaţionale, cât şi efective de screening, care să simplifi ce scăderea incidenţei şi mortalităţii prin această boală. Prevenirea can-cerului şi creşterea calităţii vieţii pacienţilor diagnosticaţi cu cancer sunt cele două obiective de bază ale acestor două organizaţii internaţionale, iar anul acesta, 2012, atenţia va fi îndreptată către screening. World Cancer Day, ziua mondială de luptă împotriva cancerului, sărbătorită pe 4 februarie 2012, s-a numit în acest an „Toge-ther it is possible“. Este posibil să învingem dacă muncim împreună. Tocmai de aceea, haideţi să promovăm informaţiile importante care să subli-nieze necesitatea efectuării screening-ului, ca apoi să afl ăm cum, când şi cui îi sunt indicate aceste investigaţii cu scopul de a găsi în stadii vindecabile aceasta boală.

C.S.: Care sunt cele mai frecvente tipuri de cancer la bărbaţi?

Dr. A.M.B.: Cele mai frecvente nou diagnosti-cate tipuri de cancer la bărbaţi sunt: de prostată (29%), bronhopulmonar (14%), colon şi rect (9%), al vezicii urinare (7%). Pentru femei, formele de can-cer nou diagnosticate ca frecvenţă sunt: pe locul în-tâi cel mamar(29%), bronhopulmonar (14%), colon şi rect (9%), uterin (6%), de tiroidă (5%) şi melano-mul malign (4%).

La bărbaţii de peste 40 ani, cauzele deceselor

prin cancer în ordinea descrescatoare a frecvenţei sunt: cancerul bronhopulmonar, cel colorectal, de prostată, al pancreasului, al fi catului, al vezicii uri-nare, al esofagului. La femeile peste aceeaşi vârstă, cauza deceselor prin cancer în ordine descrescătoare ca frecvenţă sunt: mamar, bronhopulmonar, pancre-

atic şi ovarian.

C.S.: Existând o incidenţă şi o frecvenţă atât de mare a ti-purilor de cancer şi la femei, şi la bărbaţi, ce e de făcut?

Dr. A.M.B.: Depistarea precoce în stadii incipiente, adica în stadiul zero (există leziuni premaligne, displazii cu risc înalt de malignitate), stadiul I şi poate chiar stadiul II în unele tipuri de cancer este esenţială pentru ca vin-decarea 100% a bolii să fi e posibilă!

C.S.: Faceţi o scurtă defi -nire a necesităţii stadializarii, a

necesităţii de încadrare în stadii evolutive, fără a intra în amănunte academice.

Dr. A.M.B.: Împărţirea cancerului în cele pa-tru stadii are rolul de a clasifi ca bolnavii după gra-de similare de evoluţie ale bolii, un mod de a vor-bi aceeaşi limbă cu toată echipa multidisciplinară care intervine în tratamentul necesar în funcţie de stadiu, dar şi un foarte bun indicator de prognos-tic. De aceea, bolnavii cu stadii similare de evoluţie ale aceluiaşi tip de cancer vor avea un tratament asemănător şi un prognostic într-un sens foarte larg asemănător, el putând diferi de la un pacient la altul în funcţie de mai mulţi factori: de exem-plu starea generală de sănătate, existenţa sau nu a altor boli asociate, mai mult sau mai puţin grave, propriile convingeri şi preferinţe legate de trata-ment, de modul de gândire, de acceptare sau nu şi de preferinţele legate de continuarea sau nu a trata-mentului, de asocierea sau nu a terapiilor alternati-ve şi de modul de renunţare la posibilii factori care pot agrava situaţia.

A consemnat C.S.

Interviurile P A C E S


„Rezolvarea problemelor psihologice ale pacienþilor este cea mai mare satisfacþie“

Reporter: Ce v-a determinat să deveniţi psiholog?Ileana Cercel: Încă din facultate, m-a impre-

sionat suferinţa oamenilor, care nu știau cui să se adreseze în legătură cu problemele lor, ţinând cont de faptul că erau foarte puţini psihologi la nivel de ţară. Probleme precum atacurile de panică, depresi i-le, autismul, ADHD, sindromul Down, dizabilităţile fi zice şi psihice nu pot fi rezolvate în totalitate me-dicamentos și necesită terapii psihologice specifi ce.

Rep.: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi?

I.C.: Persoanele cu dizabilităţi se consideră (şi sunt) neînţelese de cei din jur. Din aceste motive adesea sunt marginalizate şi excluse din societate, iar integrarea lor este difi cilă şi îndelugată.

Rep.: Consideraţi că persoanele cu dizabilităţi sunt mai vulnerabile, din punct de vedere psihic decât per-soanele care nu au acest gen de probleme? De ce?

I.C.: Din cauza dizabilităţilor pe care le au, aceste persoane sunt mult mai vulnerabile, pentru că sunt restricţionate din multe puncte de vedere, nu sunt înţelese și ajutate de cei din jur și adesea se simte xcluse. Oare arputea fi altfel?

Rep.: Care sunt metodele de consiliere psihologică pe care le folosiţi preponderent? Detaliaţi-le.

I.C.: Există foarte multe metode de consili-ere psihologică folosite în activitatea de zi cu zi a unui psiholog. Ele depind de problemele fi ecărei persoane, se aplică terapie specifi că individuală centrată pe problemă. Se folosesc terapii cognitiv-comportamentale, analiză comportamentală apli-cată (ABA), comunicare prin schimb de pictograme (PECS), TEACCH, jocuri de rol, terapie de suport etc.

Rep.: Ce rezultate aţi obţinut în urma şedinţelor de consiliere psihologică?

I.C.: Nu există satisfacţie mai mare pentru un psiholog decât să observe că, în urma consilierii psi-hologice, problemele cu care s-au confruntat benefi -ciarii s-au rezolvat, s-au ameliorat pentru că acesta este, de fapt, scopul său. Te bucuri alături de bene-fi ciari când constaţi că depresia sau atacurile de panică au dispărut, când copii cu diverse tulburări rostesc primele cuvinte sau le pronunţă corect, când membrii familiei la un pas de despărţire se înţeleg foarte bine, când analizele unui bolnav incurabil în-cep să revină la valori normale etc.

Rep.: Povestiţi-ne o întâmplare care v-a marcat în cadrul şedinţelor de consiliere psihologică.

I.C.: Sunt destul de multe povești adevărate care te fac să-ţi schimbi modul de gândire, care te marchează pentru toată viaţa. Cele mai impresionante cazuri sunt cele ale per-soanelor cu dizabilităţi abandonate de familie încă din copilărie, dramele familiilor în care se naşte un copil cu dizabilităţi parţial recuperabile sau chiar irecuperabile, dar şi cazurile în care o persoană dobândeşte brusc o dizabilitate şi se trezeşte abandonată de cei din jur. La fel de emoţionante sunt cazurile copiilor cu sau fără dizabilităţi aban-donaţi în maternităţi sau centre de plasament de părinţi sau rude, în momentul identifi cării diza-bilităţilor când membrii familiei sunt realmente distruși și au nevoie de suport pentru acceptarea realităţii și începerea terapiei de recuperare.

Rep.: Cum consideraţi că putem încadra, din punct de vedere social, persoanele cu dizabilităţi? Ce fel de spri-jin le putem oferi (material, moral, fi nanciar etc.)?

I.C.: Majoritatea persoanelor cu dizabilităţi NU SE CONSIDERĂ PERSOANE CU HANDICAP/ PROBLEME. Dacă ei consideră că sunt aproape nor-mali, noi de ce să-i considerăm altfel? Doar pentru că se deplasează mai greu sau aud mai puţin decât noi, sunt mai tăcuţi sau au o anume fi zionomie, știu sau nu să rezolve probleme la matematică sau să scrie romane? Există legea compensaţiei: dacă o modalitate de percepţie este mai puţin dezvoltată, alta se dezvoltă mai mult, astfel încât persoana se poate descurca aproape la fel de bine ca noi, cei „normali”. Chiar și persoanele cu retard pot fi ins-truite astfel încât să poată executa sarcini simple sau să lucreze în ateliere protejate. Aceste persoane trebuie ajutate mai mult de noi toţi, în funcţie de necesităţile fi ecăruia. Aceste persoane au nevoie atât de sprĳ in material, cât și moral pentru a li se îmbunătăţi calitatea vieţii.

Rep.: Cât de des ar trebui să apelăm la serviciile unui psiholog?

I.C.: Este nevoie să apelăm periodic la aju-torul unui psiholog încă de la apariţia primelor semne sau a problemelor pentru a creşte calitatea vieţii. Din nefericire, multe persoane refuză să meargă la psiholog pentru ca cei din jur să nu-l considere „nebun”. Foarte multe probleme, de la o neînţelegere în familie la cele mai grave boli, îşi pot găsi rezolvare totală sau parţială daca se apelează din timp la ajutor specializat.

Interviu cu Ileana Cercel, psiholog centrul Bucureşti-Ilfov Interviurile P A C E S


Rep.: Cum alegi cel mai potrivit psiholog?I.C.: Alegerea unui psiholog trebuie făcută

cu multă grĳ ă şi atenţie deoarece de el depinde rezolvarea problemelor. În primul rând trebuie să se verifi ce daca este înscris în Colegiul Psihologilor, dacă are specializări acreditate de această instituţie şi dacă este specializat în problema respectivă.

Recomandările sunt foarte bune în acest domeniu şi este bine să verifi caţi rezultatele anterioare ale psi-hologului în tratarea altor benefi ciari.

Larisa TOADER

Cunoaºterea împãrtãºitã din suf let

Într-o societate în care rolul dascălului şi, mai puţin al lectorului, e tot mai necesar şi tot mai puţin prezent, cu profesori care îşi jignesc elevii

sau care sunt luaţi în derâdere, în aceeaşi societate în care rolul şcolii variază între câmp de bătaie cu colegii, loc de adunare cu gaşca sau dictatură la ca-tedră sunt oameni care vor să înveţe, dar pe care ni-meni nu îi vrea în banca de învăţăcel şi sunt dascăli care ar da elevilor lor tot ce au acumulat, făcându-i să crească în ochii propriei conştiinţe şi ajutându-i să aleagă calea cea mai potrivită sufl etului lor.

Gigi Pană are 32 de ani. Nu mai vede deloc de pe vremea când era copil. Greutatea şi lipsa unui simţ atât de important nu l-au făcut să dea înapoi sau să se resemneze.

Iar în urmă cu puţin timp, Gigi şi-a găsit meni-rea. A afl at ce vrea să facă toată viaţa de acum îna-inte – a devenit dascăl. Şi îi ajută pe cei asemeni lui. Acum le predă nevăzătorilor care frecventează cen-trul, cursuri IT, organizate de Patronatul Medicinei Integrative, în cadrul proiectului “Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor econ-omiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”, cofi nanţat din Fondul Social European prin Pro-gramul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resur-selor Umane 2007-2013.

A muncit enorm pentru a-i ajuta pe tinerii cu dizabilităţi. A fost nevoie să lucreze împreună cu formatorii din proiect pentru a reuşi să creeze o programă care să se potrivească nevoilor lor. În plus, a tradus toate instrucţiunile de utilizare a programelor în Brile. A făcut-o însă cu mare drag. Aşa îi poate ajuta pe tinerii orbi cărora le predă să îşi găsească, la rândul lor, o direcţie în viaţă. Şi mulţi dintre ei de asta au cea mai mare nevoie. De un început, de o meserie pe care altcineva nu a avut până acum răbdarea şi nici dăruirea să le-o împărtăşească.

Cursurile au ajuns deja la jumătate, iar învăţăceii sunt mândri de dascălul lor. Învaţă cu drag, sunt conştiincioşi şi încearcă să acumuleze cât mai multe informaţii, mai ales că sunt extrem de conştienţi de importanţa lucrului cu computerul în viaţa cotidiană şi, mai ales, în găsirea unui loc de muncă.

Dana Orban, una dintre cursantele de la Cen-trul de Zi “Rază de Lumină”, de exemplu, urmează, în paralel, şi un curs de antreprenoriat. Tânăra este conştientă că va avea nevoie de computer, in-diferent de direcţia pe care va dori să o urmeze în viaţă. “Ştiu că nu contează nici măcar domeniul în care vreau să îmi deschid un business. Şi chiar îmi doresc să am afacerea mea. Dar nu aş putea să fac nimic fără să lucrez pe calculator. Tot ce tine de documente, cea mai uşoară parte din contabilitate, orice … totul se face pe calculator. Asta ca să nu mai vorbim de cât de multe informaţii găseşti online şi cât de mult te pot ajuta ele zi de zi. De-asta mi-am şi dorit foarte mult să urmez cursul ăsta. Cred că mă va ajuta pe mine ca om, în viaţă aşa, nu mai vorbesc de cât de mult înseamnă pentru începutul unei cariere în ceea ce mă priveşte”, spune Dana.

Cursurile pentru nevăzători au început la mĳ -locul lunii ianuarie la Braşov. În curând, vor începe şi cursurile de Art Director pentru persoanele cu dizabilităţi, organizate de Patronatul Medicinei In-tegrative, în cadrul proiectului “Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor eco-nomiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilitaţi” cofi nanţat din Fondul Social European prin Progra-mul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, la Centrul Teritorial din Braşov.

I.M.

Sunt mulţi cei care cred că pentru a fi profesor trebuie să citeşti mult, să vezi totul, să acumu-lezi cunoştinţe pe tot parcursul vieţii. Sunt şi mai mulţi cei care au convingerea că o persoană căreia îi lipseşte un simţ nu ar putea preda niciodată. Sunt şi aici ... ca peste tot în societatea noastră, discriminări, mentalităţi şi dizabilităţi.


Leucemia la copii, o problemã majorã în România

Circa 200.000 de copii din întreaga lume sunt în fi ecare an diagnosticaţi cu cancer, majori-tatea acestora suferind de leucemie.

Nici în România lucrurile nu stau mai bine, rata medie de vindecare a copiilor este relativ mică, în-tre 30–60 %, aceasta depinzând în mare parte de momentul depistării corecte a bolii.

În România, unul dintre principalele motive care frânează procesul de vindecare a copiilor bol-navi de leucemie este diagnosticarea tardivă.

Leucemia şi, în general, cancerul la copii, reprezintă cazuri foarte rare. Spre exemplu, este po-sibil ca un oncolog să nu întâlnească în întreaga sa carieră decât două-trei astfel de cazuri.

De aceea, la noi în ţară nu există prea mulţi medici specializaţi exact pe această problemă.

Cu toate acestea, tratamentul leucemiei la copii este unul problematic. Prognoza depinde de câţiva factori esenţiali:

• gradul de extindere al cancerului• moştenire genetică• vârsta şi starea de sănătate a copilului• răspunsul la tratament

• toleranţa şi rezistenţa copilului la diferite ti-puri de tratament şi terapii

De cele mai multe ori, şansele de supravieţuire nu pot fi calculate generic, ca în cazul adulţilor, ci depind mai degrabă de fi ecare copil în parte şi de modul în care acesta se adaptează la condiţiile enu-merate mai sus.

Totodată, este important felul în care reacţionează copiii la numeroasele efecte secundare ale terapiilor agresive la care sunt supuşi.

De asemenea, în caz de supravieţuire, copiii tre-buie să benefi cieze de atenţia completă a părinţilor, care pentru multă vreme trebuie să supravegheze modul în care decurg lucrurile, pentru a nu risca o recidivare nedorită şi nedepistată în timp.

În concluzie, cel mai bun lucru pe care părinţii îl pot face pentru copiii lor în privinţa leucemiei este o monitorizare permanentă a sănătăţii copilu-lui, pentru ca în cazul cancerului sau al unor ma-ladii mai serioase să benefi cieze de o diagnosticare precoce, care măreşte însă considerabil şansele de supravieţuire ale copilului.

Fibroza din cirozã este continuarea rea a inf lamaþiei

Jalnic arată bolnavul de ciroză avansată, este ca o gogoaşă înfi ptă în nişte beţe subţiri. Muşchii s-au topit şi picioarele arată ca nişte grisine,

iar burta este umfl ată, ca un balon plin de lichid. Ficatul este plin de fi broză, de celule întărite pre-cum cicatricele urâte, care împiedică sângele să mai traverseze fi catul, iar celulele fi catului nu-şi mai îndeplinesc menirea. Sângele venit spre fi cat de la intestinul gros şi de la cel subţire este încărcat cu toxine, care nu mai pot fi descompuse şi neutra-lizate de fi cat fi indcă barajul fi brozei stopează tre-cerea sângelui din abdomen prin fi cat.

Ca atare, toxinele rămân în circuitul sângelui, ajung şi în creier producând deranjamente prin encefalopatia hepatică. Apar tulburări psihice, dar şi neurologice, de exemplu, bolnavul în encefalopa-tie hepatică nu mai stăpâneşte mişcările fi ne, nu se mai poate să-şi încheie nasturii, nu mai poate arti-cula bine cuvintele, de pildă.

Blocat înainte de fi cat, sângele creşte presiune în amonte, în vena portă şi ca atare sângele caută circuite colaterale, umfl ă venele din esofag, apar varicele esofagiene, care se pot sparge conducând la

grave hemoragii digestive. Se măreşte şi circulaţia sângelui în splină, care se măreşte în ciroză. Mărirea presiunii în vasele dinaintea fi catului conduce la trecerea lichidului în abdomen, burta se umfl ă şi ciroza se agravează prin ascită.

Ciroza este modul de cicatrizare a zonelor infl amate din fi cat. Ficatul are zone de fi broză, arătând precum muşchiul ţigănesc cu acele urme întărite şi cu sfoară. Ficatul devine fi bros, întărit, scleros, cu noduli şi-şi pierde funcţiile de secreţie şi excreţie (detoxifi ere).

Care sunt cauzele care conduc la ciroză? În primul rând alcoolul. Şi unele medicamente duc la hepatită şi ciroză. Atât de răspândiţii viruşi B şi C provoacă hepatice cronice şi ciroză. Mai există şi hepatite autoimune, boli în care anticorpii atacă fără sens unele componente din celulele fi catului. Unele anomalii genetice duc la ciroză. La ciroză conduce şi steatoza hepatică non-alcoolică, adică fi catul gras.

F.C.


Ochiul tare anunþã glaucomul

E înghesuială mare în holul spitalelor de ochi, oameni veniţi cu obiecte neaşteptate sărite în ochi, pacienţi care văd în ceaţă, batiste aşezate

pe ochii roşii şi lăcrimoşi, lume ca la Maglavit, unde ciobanul gângăvit se lăuda că a vorbit cu Dumnezeu acum vreo 80 de ani. Nu sunt puţini cei

care năvălesc la clinicile de oft almologie şi pentru neplăceri minore cum ar fi o banală conjunctivită sau o geană mutată accidental pe cornee.

În hărmălaia din sălile de aşteptare o poruncă trebuie auzită, ochiul roşu şi dureros este cu adevărat o urgenţă medicală. Un motiv real de a lua de grabă tramvaiul spre clinicile de ochi este atacul de glaucom. Glaucomul este creşterea tensi-unii în ochi.

Profesor doctor Monica Pop, managerul ge-neral al Spitalului de urgenţe oft almologice, explică atacul de glaucom. Simptomele atacului de glaucom cu unghi în-gust, glaucom primitiv, adică fără să fi e ecoul altei boli, se pot rezu-ma astfel: apare o durere violentă în ochi şi vederea scade brusc. Ochiul devine roşu, dar moderat roşu, iar o pupilă este mai mare şi fi xă.

Aşezi lumină în ochi şi pu-pila nu se strânge, ca atunci când este expusă la prea multă lumină şi se adaptează micşorându-se. Pot apărea în atacul de glaucom şi greţuri şi vărsături. Criza de glaucom se poate descoperi şi de unul singur, omul priveşte în jos şi cu degetul arătător apeşi partea de sus a ochilor prin pleoapă, se simte o consistenţă mult mai mare

a ochiului în atac de glau-com, el este sensibil mai tare la palpare.

Medicul descoperă la spital o tensiune mare intraoculară. Această tensiune mare în ochi determină şi o hiper-tensiune în craniu, după una-două ore se instalează şi dureri foarte mari de cap. Atacul de glaucom nu se poate confunda cu conjunctivita, căci ochiul doare foarte tare şi omul vede prost. Medicul trebuie mai întâi să-l scoată pe bolnav din atacul de glaucom şi asta se face cu me-dicamente.

Se pune pirocarpină din sfert în sfert de oră pentru a micşora pupila. După scoaterea din atac, intervenţia e obligatorie la ambii ochi, căci glau-comul cu unghi îngust se instalează la ambii ochi. Dacă pacientul vine repede la oft almologie şi este scos rapid din atacul de glaucom, poate să benefi -cieze de acea intervenţie cu laser, care practică o găurică pentru micşorarea tensiunii în ochi. În cele-late cazuri, după scoaterea din atacul de glaucom se trece la o intervenţie chirurgicală.

Şi un alt sfat, cei cu glaucom cu unghi îngust trebuie să stea la multă lumină, chiar şi privind la televizor, căci pupila dilatată de întuneric predis-pune la atac de glaucom.

FLORIN CONDURĂŢEANU

999

u-


Muzica îngerilor

Se spune că, pe artişti, de cele mai multe ori, e mai înţelept să nu încerci să-i cunoşti îndea-preoape, pentru ca să te poţi feri de deziluzii

inimaginabile Se pare că, de multe ori, luminile rampei pole-

iesc pe nedrept micimi comportamentale, lipsă de educaţie sau deşertul unor sentimente… de „mini-ma moralia“!

Atâtea scandaluri jegoase au găzduit paginile publicaţiilor mondene în ultimul timp, încât cred că din ce în ce mai puţini oameni „cumsecade“ şi-ar putea dori ca ursitoarele să le dăruiască pruncul cu vre-un har artistic.

Dar, dacă pentru o secundă, ar trebui să apăr artiştii în faţa unui tribunal divin, pledoaria mea ar fi simplă şi ar începe aşa:

Au fost odată doi tenori senzaţionali, pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu voci îngereşti, care se numeu Jose Cerreras şi Placido Domingo.

Şi pentru că nici o creaţie a Domnului nu scapă de lucrarea „necuratului“, ei se născuseră unul la Madrid (Domingo), iar celălalt în Catalonia (Carre-ras).

Şi, ca într-o tragedie Shakespiriană, precum fa-miliile Montague şi Capulett , Catalanii şi Madrlienii erau duşmani de moarte.

Desigur că motivele politice ale duşmăniei nu ar fi trebuit să-i privească pe cei doi tenori, care cuceriseră inima planetei, dar artiştii sensibili şi inocenţi s-au lăsat prinşi în capcana rivalităţii ireconciliabilă a locurilor de naştere şi au continuat războiul la loc deschis sub lumina refl ectoarelor.

Au stipulat fi ecare dintre ei în contract, că nu vor evolua în nici un spectacol în care era invitat şi duşmanul declarat.

Dar într-o zi, tristă zi, Jose Carreras afl ă că are o boală necruţătoare – leu-cemie.

Averea considerabilă, strânsă de-alungul turne-elor triumfătoare, dis-pare ca ceaţa în proceduri complicate, tratamente revoluţionare, transplant de măduvă şi drumuri lu-nare în Statele unite pen-tru tratament.

Când totul părea pierdut, prietenii afl ă că există o fundaţie care ajută bolnavii de leuce-mie. Ajutorul fi nanciar al fundaţiei Hermosa, al cărei donator principal

era anonim, îl ajută pe Carreras să se vindece în mod mira culos

Revenit în forţă pe marile scene ale lumii îşi reface gloria şi situaţia fi nanciară şi vrea ca pe o dreaptă recunoştinţă să-şi ajute la rândul său seme-nii şi caută Fundaţia Hermosa, şi afl ă că fundaţia avea ca preşedinte, donator unic şi fondator pe Placido Domingo, eternul său duşman, care a făcut fundaţia special ca să-l ajute şi a ţinut să rămînă anonim ca să nu-l umilească faptul că salvarea ve-nea de la un duşman.

Cel mai frumos spectacol a fost unul fără nume, cel în care publicul unui spectacol în care vedeta era Placido Domingo, l-au văzut pe nu mai puţin cele-brul Jose Carreras întrerupând spectacolul, urcând pe scenă, şi într-un genunchi, precum un cavaler medieval, mulţumindu-i duşmanului care îi salvase viaţa.

O îmbrăţişare caldă a fost răspunsul lui Domin-go şi începutul unei prietenii magice.

Mi-aşi încheia pledoaria amintind onoratei instanţe povestea stolului de gîşte care zboară în for-ma literei V pentru că aşa fi ecare gâscă bătând din aripi creează un curent ascendent, ce susţine gâsca din spatele ei. Atunci când o gâscă se îmbolnăveşte, sau e rănită, două gâşte din stol ies din formaţie şi zboară în jos, după ea, pentru a o ajuta şi proteja. Ele rămân cu gâsca bolnavă până când aceasta îşi revine sau moare şi îşi continuă apoi drumul cu un alt stol.

Dacă oamenii ar avea minte măcar cât o gâscă, ar învăţa ceva din obiceiurile lor şi am putea cu toţii să ne bucurăm de muzica îngerilor toată viaţa.

ANGELA S.


Gândurile diabolice ale unei celule canceroase

Să mă prezint: sunt celula canceroasă. Mă ve-deţi zâmbind în poza de grup! Personal, mă deosebesc de celelalte surori prin faptul că

vă dezvălui planurile mele diabolice de cucerire a populaţiei umane în general şi, în special, a româ-nilor. Cum voi face asta ? O să vă povestesc pe larg.

O să vă întrebaţi de ce am început să mă agit acum şi de ce vă dezvălui armele mele de lup-tă şi de asemenea pe asociaţii mei? Nu, nu sunt o trădătoare. Am ajuns prea departe. Ce este drept, şi cei care vă conduc, conştient sau inconştient, mă ajută foarte mult. Am ajuns să vă cunosc foarte bine, atât pe interior… (vezi organele pe care le cuceresc și mai ales că v-am cercetat creierul) şi pe exterior… (vezi oamenii puterii). I-am stu-diat, pentru că de capacitatea lor de a empatiza cu oamenii pe care îi conduc depinde biruinţa sau în-frângerea noastră. Ne bazăm totuşi pe slăbiciunile omeneşti: mândria, egoismul, ura şi toate sentimen-tele negative care au ieşit din cutia Pandorei.

Poate aţi afl at că avem şi duşmani. Cercetătorii britanici susţin că au descoperit o metodă de a ne opri dezvoltarea noastră, a celulelor canceroase în creier, prin tratamente care elimină o proteină de la suprafaţa noastră, a celulelor.

Noi apărem în creier la pacienţii bolnavi de can-cer de plămâni sau mamar. Acestea cuprind vasele de sânge din zona cerebrală, oprind circulaţia sanguină și, eventual, ducând la metastază. Un rol important în proces îl are o proteină de la suprafaţa celulelor, care le permite să se lipească de vasele de sânge. Până acum, se credea că celulele canceroase cresc pe celulele nervoase ale materiei cenușii sau gri, însă se pare că acestea sunt atașate, de fapt, de vasele de sânge. Nu e normal că avem nevoie de o cale de transport?

Chiar dacă cercetătorii sunt încă departe de des-coperirea unui remediu pentru a ne învinge de a ne multiplica în centrul de comandă (adică în creier), studiile britanicilor oferă o nouă perspectivă asupra luptei împotriva noastră.

Noi ne-am dezvoltat odată cu omenirea şi sun-tem înscrise în genomul uman. Cine suntem noi? S-au scris tomuri întregi. Cei care ne înving au aplicat metode corecte de tratament. Mai puntem fi exterminate de reacţia comunităţii faţă de gazdele noastre.

Cercetătorul Siddhartha Mukherjee ne-a cam dibuit. El a scris un manifest împotriva noastră, numit „Împăratul tuturor bolilor”. Dacă infectăm

sângele, atunci el trebuie curăţat. Dacă suntem in-vadatori din exterior, atunci ţesutul e curăţat şi gaz-dele mutilate, ceea ce le provoacă multe necazuri şi, mai ales, critica din partea societăţii ne ajută foarte mult să ne înmulţim. Împingerea gazdelor noastre către marginea societăţii şi izolarea lor e tot ce ne trebuie.

Cercetătorii, medicii şi oamenii în care locuim s-au unit împotriva noastră. Au pasiune, perseve-renţă şi, în pofi da a numeroase eşecuri, nu conte-

nesc să ne vâneze.Avem puterea să dezbinăm

oamenii. „Dezbină şi cucereşte!” este deviza noastră.

Am cunoscut un om care a ne-a învins. Era un om normal, cu familie. Avea două fete. Se du-cea zilnic la serviciu. Un om bun, corect şi foarte inteligent. Chiar a făcut ceva invenţii pentru ţara lui.

Când l-am infestat, fi ica cea mică avea 10 ani. Este tulburătoare o amintire care mi-a fost întipărită pe retină. Când a anunţat că noi suntem în corpul lui şi va începe bătălia împotriva noastră, privirea celei mici a pătruns prin retina omului până în adâncul sufl etului lui şi i-a spus: „Tată, noi suntem alături de tine. Prin noi şi pentru noi o să învingi. Ai fost ghidul meu în viaţă până acum. Nu pot merge mai departe fără tine. Dragostea noastră te va ţine pe pământ. Îngerii pot să mai aştepte să te ia în braţele lor. O fi linişte şi bucurie lângă ei, spre deosebire de lumea aceasta, dar Stăpânul lor ştie că ai calităţi de luptător.” Şi într-adevăr a luptat cu noi până ne-a învins…

A făcut parte dintr-un program derulat de unii cercetători francezi pentru specialiştii din România. Programul a ţinut 30 de ani. Cobalto-terapie, schim-bare de sânge şi o injecţie cu o substanţă secretă, în fi ecare lună. Din 300 de oameni care au participat la acest proiect, este singurul supravieţuitor. Cei care au renunţat la serviciu au cedat, cei care nu au avut pace sufl etească nu au putut să lupte, cei care nu au avut o motivaţie şi pentru cine trăi, au trecut în nefi inţă.

Acum acel om trăieşte. Dragostea a fost arma lui secretă. Dragostea care există în interiorul lui, cât şi a celor din jurul lui.

Toate aceste gânduri mi-au fost dezvăluite mie, fi icei acelui om, şi eu vi le-am aşternut pe hârtie, pentru a vă da seama cine suntem şi cu ce putere am fost creaţi.

BEATRICE IORDACHE


Cele mai inovative terapii complementare în cancer

Un organism relaxat este un organism sãnãtos

Persoanele care suferă de cancer trebuie să fi e în permanenţă bine documentate şi la curent cu noile descoperiri în tratarea cancerului.

Iată deci câteva dintre cele mai noi şi intere-sante terapii complementare:

Terapia pe bază de alcoolDa, nu este o glumă. Acest tip de terapie chiar

există. A fost inventat de curând de o echipă inter-naţională de cercetători şi vizează cazurile de cancer inoperabil. Cum ar fi cel la fi cat. Metoda se bazează pe toxicitatea alcoolului, care se extermine celulele canceroase. Alcoolul se injectează direct în tumoră. Deşi se pare că dă rezultate, metoda este încă în sta-diu experimental.

AromoterapiaAromoterapia constă în uzul terapeutic al dife-

ritelor uleiuri şi plante, şi este una dintre cele mai vechi terapii naturale. Desigur, nu se poate vorbi despre aromoterapie ca un factor de vindecare di-rect al cancerului, însă poate fi un bun însoţitor al terapiilor convenţionale, prin efectele sale benefi ce asupra organismului. Aşadar, şedinţele de aromo-

t erapie îi pot ajuta foarte mult pe pacienţii care urmează chimioterapie cu citostatice. În acest fel, pot fi prevenite numeroase infecţii, stări de greaţă, ameţeală şi alte efecte secundare ale acestui trata-ment invaziv.

Terapia pe bază de căldurăMetoda se bazează pe idea că celulele cance-

roase nu supravieţuiesc la temperaturi ridicate. La o temperatură foarte înaltă, celulele canceroase mor înainte ca restul corpului să fi e supus vreunui peri-col. Terapia se poate face atât la nivel local, cât şi centralizat, la nivelul fi ecărei tumore în parte. Ast-fel, la anumite ore din zi, se aplică o temperatură de circa 42 grade, timp de câteva ore.

Sauna este şi ea un tip de terapie la cald, iar dacă pacientul nu are probleme cardio-vasculare, este chiar foarte indicată. Desigur, acest articol este cu titlu informativ. Aceste terapii sunt de regulă su-plimentare celor standard, iar înainte de a fi adop-tate, se impune o discuţie detaşată cu medicul spe-cialist.

CLEMENT SAVA

În cazul bolnavilor de cancer, starea generală bună a organismului este cea mai mare necesi-tate. Modalitatea principală de a-ţi menţine condiţia

fi zică este, desigur, sportul. Însă practicarea unor sporturi solicitante, precum alergatul sau gimnasti-ca aerobică, se poate dovedi prea obositoare pentru organismul slăbit al unui bolnav de cancer.

Cu toate acestea, nu trebuie să se renunţe la ideea de sport. Există moduri plăcute, uşoare şi chiar relaxante de practicare a sportului.

Spre exemplu, dansurile de societate, tenisul, înotul pe distanţe scurte sau plimbările în aer liber sunt moduri foarte plăcute şi deloc solicitante de a face mişcare.

Însă, ca să vă asiguraţi energia şi confortul de a practica aceste sporturi, trebuie să includeţi în pro-gramul de viaţă şi exerciţiile de respiraţie.

Cel mai cunoscut exerciţiu de respiraţie, este acela de relaxare, bazat pe respiraţie profundă şi îndelungă. Iată ce trebuie să faceţi:

1. Întindeţi-vă pe spate, cu coloana aşezată în poziţia corectă.

2. Respiraţi pe nas. Trageţi aer adânc şi încer-caţi să umpleţi în acelaşi timp şi abdomenul şi pieptul.

3. Când aerul ajunge în piept, reţineţi-l timp de două, trei secunde.

4. Expiraţi aerul pe gură, încet şi controlat.5. Înainte să repetaţi procedura, faceţi o pauză

de câteva secunde.6. Repetaţi procedura de minimum 10 ori.7. În timp ce executaţi exerciţiul, încercaţi să

închideţi ochii şi să vă relaxaţi mintea.Acest tip de exerciţiu poate fi executat şi stând

în fotoliu, în poziţia şezut, iar mai apoi chiar din picioare.

Executaţi aceste exerciţii zilnic şi veţi vedea că vă veţi simţi mult mai destinşi şi veţi putea aduna mai uşor energia de a desfăşura activităţi fi zice uşoare.

C.S.


Cancerul de f icat ºi alcoolul

În ceea ce priveşte cancerul, cu toţii suntem tentaţi să facem asocieri, de altfel nu fără temei, precum ţigări – cancer la plămâni, alcool – can-

cer de fi cat, prăjeli – cancer la stomac sau expunere la soare – cancer la piele.

Desigur, aceste asocieri sunt pertinente, însă, în realitate, lucrurile nu se limitează la atât.

Aşadar, în cazul cancerului de fi cat, în mod surprinzător, consumul de alcool nu este printre factorii determinanţi principali.

Multe tratate nici nu menţionează al-coolul pe lista factorilor de risc principali în cancerul de fi cat.

Argumentul este faptul că alcoolul în sine nu produce mutaţii la nivelul celulelor fi catu-lui. Cu toate acestea, consumul excesiv de al-cool pe o perioadă îndelungată de timp poate duce la ciroză, iar ciroza are toate şansele să se transforme în cancer.

Interesant este faptul că sunt foarte rare cazurile în care un bolnav de ciroză să se îmbolnăvească imediat de cancer. De regulă, la circa zece ani de la încetarea consumului de alcool se instalează cance-rul de fi cat. Acest lucru se întâmplă din pricina faptului că, odată cu încetarea con-sumului de alcool, celulele tind să se rege-nereze, însă de cele mai multe ori acestea

dezvoltă mutaţii, care dau ulterior în cancer. Însă aceste urmări sumbre nu vizează decât al-coolicii fără limite, ele nu se aplică şi în cazul per-soanelor care consumă alcool cu moderaţie.

Dimpotrivă, un pahar de vin la masă este considerat sănătate curată. Totul este să nu se depăşească graniţa fi nă dintre medicament şi otravă.

C. S.

Cancerul la sân loveºte ºi în rândul bãrbaþilor

De regulă, când vorbim despre cancerul la sân ne referim exclusiv la femei. Ei bine, se pare că nici bărbaţii nu sunt scutiţi de această

grea încercare.Cancerul la sân vizează ţesutul mamar, ţesut

care poate fi prezent şi la bărbaţi. Este adevărat că doar 1% dintre cazurile de cancer mamar vizează bărbaţii, însă procentul nu este de neglĳ at.

Cancerul mamar la bărbaţi poate apărea teore-tic la orice vârstă, însă practic, cele mai multe cazuri sunt descoperite în jurul vârstei de 60-70 de ani.

În ceea ce priveşte factorii de risc, acest tip de cancer poate apărea la bărbaţi pe fondul unor mutaţii genetice moştenite din familie, însă poate fi şi o consecinţă neplăcută a unor boli asociate cu un nivel ridicat al estrogenului în organism.

Supravieţuirea bărbaţilor cu cancer mamar

este similară cu cea a femeilor suferinde de aceeaşi afecţiune. Aşadar, este vorba despre sta-diul can cerului în momentul diagnosticării. Cu cât este diagnosticat mai repede, cu atât şansele de supravieţuire cresc.

Din păcate, însă, cancerul mamar la bărbaţi este diagnosticat în stadii avansate, cel mai proba-bil, deoarece negândindu-se la această posibilitate, bărbaţii nu întreprind controale serioase în această zonă.

De aceea, este important ca şi bărbaţii să fi e atenţi şi să meargă la controale, întrucât deşi nu este cea mai întâlnită afecţiune la bărbaţi, şansele de dezvoltare a cancerului mamar există şi pentru ei.

C. SAVA


Cancerul cervical, o teamã pentru femeile din România

După cancerul la sân, cancerul cervical este maladia cu cea mai mare ocurenţă în rândul femeilor din România. Acesta apare mai des

chiar şi decât cancerul ovarian, cancerul de colon sau cel la plămâni.

Cancerul cervical sau de col uterin, cum este numit în mod curent, la fel ca şi celelalte tipuri de cancer, nu are nişte simptome clare care să îl anunţe şi, de asemenea, nu există o metodă exactă de a ne feri de el.

Pe de altă parte însă, spre deosebire de alte ti-puri de cancer, acesta poate fi depistat prin metode sigure şi exacte, diagnosticarea precoce fi ind un mare avantaj pentru că oferă şansa unei însănătoşiri grabnice.

În acest sens, femeile ar trebui să efectueze un control ginecologic o dată pe an, control care să

includă şi un test Papanicolau, pentru a verifi ca dacă există sau nu celule modifi cate în cervix.

O altă metodă de diagnosticare a cancerului cervical este colonoscopia. Prin această metodă se prelevează mostre de ţesut pentru biopsie.

De asemenea, examenul pelvian permite exa-minarea vaginului, cervixului, ovarelor, rectului şi uterului.

Tinerele femei ar trebui să efectueze un test Pa-panicolau cel târziu la vârsta de 21 de ani, indife-rent de vârsta la care şi-au început viaţa sexuală.

După vârsta de 30 de ani, dacă toate testele efectuate anterior au fost negative şi nu există ca-zuri de cancer în familie, controalele se pot rări, rezumându-se la un singur test Papanicolau o dată la trei ani.

CLEMENT SAVA

Pentru cã… meritã!

Ce ciudat mi se pare că as-tăzi, să spui despre o tână-ră că este o fată frumoasă,

a devenit ceva desuet, nesemnifi -cativ şi chiar „naşpa“.

Astăzi, fetele se vor dive, regine, zâne şi, în orice caz, SU-PER!

Toate ziarele, emisiunile tv, cele de radio, sunt sufocate de diete, sfaturi pentru eliminarea colăceilor de pe abdomen şi întă-rirea muşchilor fesieri. Reclame-le clinicilor de chirurgie estetică, scandalurile de malpraxis în ma-terie de silicoane, botox, liposuc-ţii şi alte giumbuşlucuri care… bosumfl ă pectoralii, au devenit vitale, importante, triumful unei existenţe în milieniul III.

Recent am descoperit, absolut întâmplător, po-vestea unei tinere femei cu adevărat SUPER.

Aimée Mullins s-a născut cu o maladie rară, hemimelie fi bulară. Ca la uraganele cu nume fru-moase de femei, dar cumplite ca manifestare, acea-să boală cu un nume oerecum dulce ca sonoritate, e cumplită pentru că înseamnă absenţa osului pe-roneu. La Aimée, ambele picioare au necesitat am-putarea de la genunchi, încă de la vârsta de un an.

Copilul Aimée a făcut primii paşi direct pe proteze şi, cu o forţă interioară uluitoare, a fost un

copil vesel, încrezător în forţele proprii, deşi era limpede că nu seamănă cu ceilalţi copii.

A crescut frumos, cu o ar-monie interioară de neînţeles în acest veac grăbit, dur, crud, iro-nic şi nemilos, ajungând o atletă desăvârşită, câştigând nenumă-rate distincţii sportive, alergând pe proteze din fi bră de carbon.

Protezele au fost proiectate special, imitând picioarele din spate ale ghepardului.

Această Super femeie a ajuns un manechin internaţional, ară-tând superb, cu un trup dum-nezeiesc, la care protezele devin un element neglĳ abil; aşa de fru-moasă e Aimée, încât îţi vine să

crezi că face parte dintr-o schiţă a lui Dumnezeu pentru un proiect viitor pentru popularea unei pla-nete a armoniei.

Aimée Mullins e optimistă, încrezătoare în for-ţele proprii şi nu se consideră o persoană handica-pată.

O celebră fi rmă de cosmetice a ales-o recent ca imagine a fi rmei. Pentru o fi rmă super… o super-fe-meie a fost aleasă pur şi simplu PENTRU CĂ EA… MERITĂ!

ANGELA S.


Poruncã: pãstraþi mobilitatea mâinii!

În orice neplăcere apărută la mână soluţia trebuie aleasă astfel ca să se păstreze mobilitatea mâinii. Ca exemplu se poate aminti faptul că în cazul

ruperii oaselor mâinii, imobilizarea trebuie să fi e cât mai scurtă, nu mai mare de trei săptămâni, pentru că nemişcându-se lung timp degetele, tendoanele, muşchii se “înţepenesc”, apare redoarea şi de ea se scapă cu difi cultate.

Dar, trebuie precizat că medicina numeşte mână degetele, palma, până la încheietura pum-nului. Membrul superior de la încheietura pum-nului până la cot se numeşte antebraţ, iar mai de-parte până la umăr numele este de braţ. Este bine să se reamintească faptul că superioritatea omului faţă de restul vieţuitoarelor se constituie din ridi-carea în poziţie verticală, în două picioare, dar şi poziţionarea opusă a degetului mare de la mână, astfel că mâna poate apuca şi executa mişcări de fi neţe.

Oamenii trebuie să fi e informaţi ca să priceapă ce bĳ uterie, ce componentă decisivă este mâna. Mâna are două arcuri, un arc de la degete la în-cheietura pumnului, dar şi un arc transversal de la

extrema dreaptă la cea stângă, care te ajută să aco-peri cu mâna, explică profesor doctor Andrei Firică, cel care a înfi inţat clinica de ortopedie de la Spita-lul Colentina. Trebuie păstrată capacitatea de a în-doi degetele până în podul palmei astfel ca să poţi apuca o foaie.

Pentru a continua să aduci degetele în palmă realizând apucarea lucrurilor trebuie păstrată mo-bilitatea tendoanelor care mobilizează oasele. Ten-doanele fl exoare şi extensoare îndoaie şi îndreaptă degetele. Tendonul care realizează cârligul de-getelor este tendonul de forţă cu care se cară o greutate. Celelalte tendoane sunt muşchii afl aţi printre oasele palmei, care folosesc la mişcările de fi neţe, de pildă scrisul.

Tuturor acestor tendoane şi tuturor aces-tor muşchi trebuie să li se asigure mobilitatea. De exemplu, la ruperea oaselor din palmă ortopedul trebuie să refacă axul normal între oasele degetelor şi metacarpienele (oasele din palmă în număr de cinci) astfel ca la răsfi rarea degetelor axele lor să se adune în mĳ locul palmei.

Şi mai trebuie subliniat că cele mai sensibile terminaţii nervoase ale cor-pului se afl ă în vârfurile degetelor. Această sensi-bilitate campioană a „bu-ricelor” degetelor trebuie păstrată pentru a simţi, a pipăi cu mâna. Pielea de pe mână este doar atât cât trebuie, nu există nici o rezervă, aşa că orice trans-plant de piele pe mână se face doar cu grefe de piele din alte părţi ale corpului.

FLORIN CONDURĂŢEANU


A deszãpezit din scaunul cu rotile

Născut în Suceava, Florin Cornel Diaconiţă, care acum are 35 de ani, nu-şi mai poate mişca picioarele încă de la un an, atunci

când medicii l-au diagnosticat cu poliomielită. Bărbatul a povestit pentru www.viata-libera.ro că a vrut să se ducă la cumpărături, dar zăpada care se adunase peste noapte în faţa blocului îl împiedica să parcurgă în carucior drumul de la ieşirea din bloc până la ieşirea în stradă.

„După ce am terminat de dat zăpada de pe rampa de la ieşirea din bloc, mai mulţi vecini au ieşit la geamuri şi au văzut ce încercam să fac. Deşi nu am făcut lucrul acesta pentru a-i determina şi pe ei să iasă din casă, mărturisesc faptul că mi-ar fi prins bine un pic de ajutor”, a declarat bărbatul pentru sursa citată.

La aproximativ o oră, atunci când reuşise să deszăpezească o bună parte din alee, trei angajati ai Societăţii de Electrifi care CFR S.A. sucursala Galaţi l-au văzut pe geamul biroului şi s-au hotărât să iasă şi să-l ajute.

„Au venit trei bărbaţi cu lopeţi şi m-au între-bat dacă n-am găsit pe nimeni care să mă ajute să dau zăpada la o parte de pe alee. Apoi au curăţat porţiunea care mai rămăsese acoperită de zăpadă

şi rampa destinată persoanelor cu handicap”, a mai spus Florin Diaconiţă.

Unul dintre cei trei bărbaţi care i-au venit în ajutor a povestit şi el cum au stat lucrurile. El a ex-plicat că se afl a în birou alături de colegi, când şefa sa l-a văzut pe Florin cum se chinuia să dea zăpada la o parte. „Atunci ne-am dus, am găsit trei lopeţi şi am plecat să-l ajutăm pe bărbatul afl at în scaun cu rotile. Toţi trei ne-am întrebat dacă aşa au ajuns lucrurile în România. Am văzut unii vecini care stăteau la geam şi se uitau, însă nimeni n-a coborât în faţa blocului cu o lopată”, a spus angajatul, care a preferat să nu-şi dezvăluie numele.

Sursa: ziare.comComentariul unui cititor: Finalul îl trăim deja!

Omul acela o fi în scaun cu rotile, dar n-a ieşit de nebun din casă! Şi chiar îl cred mai lucid şi cu mai mult bun simţ decât vecinii „telenovelişti“ care nu şi-au lăsat „burger”-ul la fl acon de plastic pt a-şi curăţa aleea din faţa casei… Şi nu se petrece numai în Galaţi… din păcate… Oare nu-i ăsta efectul ajutoarelor sociale date oricui şi pt orice??? De atâta lipsă de activitate unora le-a pierit şi bunul simţ, nu doar cheful de muncă!


Cum sã faci faþã diagnosticãrii cu cancer

Diagnosticarea cu cancer este, cu siguranţă, unul dintre momentele de cumpănă ale vieţii. O singură consultaţie îţi poate schim-

ba defi nitiv viaţa. Presiunea şi stresul psihic sunt imense. De aceea, dacă apare acest moment în viaţa dumneavoastră, el trebuie administrat şi organizat corespunzător.

Dacă urmează să mergeţi la medic pentru o consultaţie în vederea detectării cancerului, iată ce vă recomandăm:

1. Nu mergeţi singur. Luaţi cu dumneavoastră un prieten apropiat sau un membru al familiei.

2. Rugaţi-vă însoţitorul să ia cu el un pix şi o agendă în care să noteze cu acurateţe recomandările medicului. S-ar putea ca în cazul unei veşti proste să fi ţi în stare de şoc şi să nu reuşiţi să reţineţi spusele medicului, de altfel extrem de importante.

3. Încurajaţi-vă însoţitorul să pună întrebări în numele dumneavoastră.

4. Întrebaţi de fi ecare dată când aveţi vreo nelămurire. Este vital să cunoaşteţi toate amănuntele situaţiei dumneavoastră.

5. Cereţi o a doua opinie. Este bine să faceţi acest lucru, deoarece există multe alarme false şi chiar dacă diagnosticul este corect, există mai multe abordări şi metode de tratament. Trebuie să o alegeţi pe cea care vă avantajează cel mai mult.

6. Aveţi grĳ ă să consultaţi un medic specialist în exact tipul de cancer de care sunteţi suspect. În nici un caz nu mergeţi la o clinică generală. Acolo nu veţi putea găsi toate informaţiile necesare.

7. Nu vă aruncaţi din prima asupra tratamentu-lui. Este în regulă să aşteptaţi o săptămână sau două în care să refl ectaţi, să vă documentaţi şi să alegeţi cea mai bună metodă pentru dumneavoastră. Aceasta dacă nu este vorba de vreo situaţie urgentă care să necesite intervenţii chirurgicale.

8. Documentaţi-vă cât mai mult posibil. Fiţi la curent cu toate noile descoperiri în domeniu sau chiar cu terapiile complementare existente. Dacă vă surâde ceva sau aveţi vreo propunere, nu ezitaţi să o prezentaţi medicului specialist.

C.S.

Încãpãþânarea copilului sau def icit de atenþie?

De unde ştim? Cum tragem concluzia? Când apar primele semne? Cum e comportamen-tul copilului? De ce e încăpăţânat? Cine e de

vină? De ce nu ne înţelegem? Cum să-l învăţ să aibă mai multă răbdare? Când devine un diagnostic?…

Şi multe alte întrebări iau naştere în gândurile şi grĳ ile părinţilor care au un copil al cărui compor-tament e greu de acceptat, greu de înţeles şi greu de descifrat.

Prima întrebare care apare cu o frecvenţă ridicată în rândul părinţilor şi, totodată, care in-duce spre confuzie, este următoarea: „Cum îmi dau seama dacă am un copil încăpăţânat sau într-adevăr are tulburări de atenţie?”

Pentru început, haideţi să facem o scurtă intro-ducere şi familiarizare cu termenii, simptomele şi comportamentul manifest în cazul tulburărilor de atenţie la un copil.

Despre tulburările de atenţie:• Capacitatea slabă de concentrare a atenţiei

este unul din cele mai întâlnite semne la copilul cu tulburări de atenţie pe de-o parte, iar pe de altă par-te, copilului îi este aproape imposibil să îşi menţină interesul şi atenţia pe o singură sarcină. Nu se poate mobiliza sau organiza cu scopul de a fi naliza o acti-vitate, indiferent de gradul de complexitate.

• Copilul nu menţine contactul vizual cu ceilalţi sau, atunci când apare contactul vizual, e pentru o

durată foarte scurtă, aşa încât dă impresia că nu îl interesează sau nu aude nimic din ceea ce-i spun ceilalţi din jur.

• Prezenţa agitaţiei şi impulsivităţii manifestată sub forma neputinţei de a asculta, de a sta liniştit preţ de câteva minute este o altă trăsătură a copi-lului cu tulburări de atenţie, de asemenea, copilul are tendinţa de a se repezi spre o persoană sau un obiect, îi foieşte/agită picioarele, dispare de sub ochii adultului etc.;

• Difi cultatea de a respecta regulile/normele unui cadru anume (fi e în mediul familial, fi e la şcoală), reguli de care i se cere copilului să ţină cont, însă impulsivitatea sa îl împiedică în cele mai multe cazuri. Astfel, pentru a exemplifi ca, atun-ci când devine impulsiv, copilul are tendinţa să intervină/vorbească în clasă neîntrebat (în timp ce vorbeşte un alt coleg/profesorul), de a apuca diferite obiecte din mâna celuilalt înainte de a-i fi ofe-rite etc., tendinţe care uneori pot duce la acţiuni agresive sau tulburări de comportament.

Ce alte semne şi comportamente ne vorbesc des pre prezenţa unei tulburări de atenţie la copii?

– difi cultatea copilului de a se juca, fi e indivi-dual fi e împreună cu alţi copii/în grup;

(continuarea în ediţia viitoare)Diana MORARU – Psiholog Psihoterapeut


Evadare din lumea tãcerii

Emoţie. Emoţie și teamă de necunoscut. Mă uit la ei, la feţele lor. Sunt tineri. Toţi sunt tineri. Se privesc cercetător, vădit stingheriţi unii de

alţii. Nu de alta, dar, după cum îi simt, acum, la primii lor pași împreună, nu știu cum să se abor-deze unii pe alţii. Deocamdată stau în două grupuri distincte și doar se privesc. Deoparte, ei, cavalerii. Nu, nu e o glumă, sunt chiar cavaleri din cinul (or-dinul cavaleresc) Cavalerilor Cetăţii. O grupare de tineri care a decis să reînvie tradiţiile din vremuri apuse ale spiritului cavaleresc. Nu să caute neapărat Sfântul Graal, ci să propăvăduiască cinstea, respec-tul, dreptatea. Și-au confecţionat armuri medievale – juri că sunt autentice – paloșe, scuturi, buzdu-gane, coifuri. Din când în când dau și spectacole cu tentă medievală. Și participă nesmintit la Turnirul Cetăţilor Transilvane.

De partea cealaltă sunt ei, ceilalţi. Un grup de tineri surdo-muţi. Curiozitatea i-a mânat la această întâlnire. „Ideea mi-a venit, îmi spune Fănel Stroe, asistent social în cadrul Centrului teritorial Brașov al Patronatului Medicinei Integrative, pe parcursul etapelor de caravană «Trăiește Sănătos!». Noi am um-blat prin judeţe și am vorbit cu oamenii despre cât de important este să faci mișcare, să nu abuzezi de alimente nesănătoase, de alcool, de tutun. Am mai făcut și citiri de tensiune, și măsurători de greutate, i-am mai învăţat și ceva mișcări de întreţinere... Dar m-am gîndit că cel mai bine, mai educativ, ar fi să îi punem pe cei tineri și sănătoși faţă în faţă cu necazurile create de o viaţă nesănătoasă, căci disabilităţile, cele mai multe dintre ele, de aici se trag. Și așa a apărut ideea acestei întâlniri.

Desigur, mă veţi întreba de ce cavalerii? Răspunsul este simplu: pentru că acești tineri au mintea foarte deschisă și călătoresc mult. Pentru că ei sunt deja ambasadori ai cinstei și onoarei și am considerat că vor fi și mai buni ambasadori, prin multele locuri prin care circulă, prin-tre tinerii și nu numai cu care vin în contact, și ai unui stil de viaţă sănătos. Și cel mai bine este să vadă ei, cu ochii lor. De ce surdo-muţii? Pentru că ei, la rândul lor, reprezintă o comunitate foarte unită. Și pentru că, oricât ar părea de ciudat, sunt extrem de comunicativi.”

Trecerea de la tăcere la comunicare s-a făcut brusc. Una dintre tinerele cu dizabilităţi auditive a luat cu teamă mai întâi un coif. Și l-a pus pe cap. Apoi au apărut zâmbetele. Râsul. Comunicarea. Și brusc atmosfera s-a destins, cavalerii și mem-brii comunităţii surdo-muţilor au spart barierele. Au găsit căi incredibile de a comunica. De a-și împărtăși unii altora gândurile, trăirile, bucuriile. Apoi au trecut la fapte. Cavalerii i-au învăţat pe noii lor ucenici câteva din tainele mânurii armelor medievale. Ale mișcării, ale sportului. Iar noii uce-nici, i-au transformat pe tinerii cavaleri în elevi într-ale comunicării non-verbale.

Ionel Pascaru, unul dintre cavalerii cetăţii îmi spunea: „A fost o experienţă incredibilă. Am învăţat foarte multe de la acești tineri minunaţi. Și am primit o fantastică lecţie de viaţă. În această seară, eu unul am devenit mult mai bogat sufl etește. Am descoprit o lume nouă și mi-am descoprit noi prieteni”. Iar de la Simona Miclea, mai mult prin limbajul semnelor (binecuvântat fi e cel care ne-a donat la Centrul Teri-torial Brașov al Patronatului Medicinei Integrative


un manual de comunicare pentru surdo-muţi) afl u: „Astăzi sunt fericită. Am cunoscut oameni noi, oameni buni. Și ne-am simţit bine împreună. Aș vrea să ne mai întâlnim. Îmi place să mă joc cu săbiile și scuturile și să facem gimnastică împreună”.

În sala nu foarte mare, tinerii, cavaleri și noii lor prieteni, par a fi descoperit noi universuri. Și nu pot să nu reţin ceea ce mi-a comunicat, prin semne și câteva cuvinte guturale, extrem de greu articu-late, Simona: „Am evadat din lumea tăcerii”. Sau, cel puţin, asta cred că mi-a spus…

Acum, la rece, la 24 de ore după inedita întâl-nire din caravana Trăiește Sănătos! organizată de Patronatul Medicinei Integrative, în cadrul pro iec-tului “Reţea regională pentru promovarea și apli-carea conceptelor economiei sociale, în vederea creșterii șanselor de reinserţie socială a persoanelor

cu dizabilitaţi”, cofi nanţat din Fondul Social Euro-pean prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltar-ea Resurselor Umane 2007-2013, Investește în oameni! pot concluziona: da, a fost o etapă atipică. De data aceasta nu am mai luat tensiunea participanţilor. Și nu le-a mai vorbit nici un medic despre peri-colul tutunului și alcoolului. Dar două grupuri de oameni din universuri diferite s-au cunoscut. Au făcut mișcare împreună și au învăţat, tot împreună, un nou tip de comunicare. Iar asta chiar face parte dintr-un stil de viaţă sănătos. Iar Patronatul Medici-nei Integrative și-a îmbogăţit uriașa-i familie cu noi prieteni. Și cu excelenţi amabasadori ai sănătăţii și frumuseţii umane.

IOANA MARINESCU

Cursuri gratuite TIC pentru persoane cu dizabilitãþi

Începând din martie, două grupe de cursanţi vor putea benefi cia de cursurile gratuite de iniţiere în activităţile pe calculator organizate în perioa-

da martie – mai 2012, de Asociaţia Patronatul Medi-cinei Integrative împreună cu Institutul Postliceal Phoenix.

„Până în prezent, 60 de persoane cu dizabilităţi diferite s-au înscris pentru a participa la acest mo dul de formare profesională, aproape dublu faţă de numărul de locuri disponibile. Întrucât aproape jumătate dintre solicitanţi sunt persoane cu proble me de vedere, am decis să suplimentăm numărul de locuri cu o grupă specială pentru nevăzători, pentru regiunea Bucureşti-Ilfov”, a declarat Liviu Mandler, Preşedinte Asociaţia Patro-natul Medicinei Integrative.

Acest program de formare se derulează în cadrul proiectului – „Reţea regională pentru Pro-

movarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Soci-ale în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”, cofi nanţat din Fon-dul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Investeşte în oameni!

În urma cursurilor de formare profesională, participanţii vor putea obţine în mod gratuit o cali-fi care în domeniul TIC.

Certifi catele obţinute sunt autorizate de către Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA) şi recunoscute de către Ministe-rul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Minister-ul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi au valoare de certifi cat de absolvire curs de iniţiere.

LARISA TOADER


Caravana „Trãieºte Sãnãtos!“

Peste 500 de persoane din regiunea Bucureşti-Ilfov au dobândit informaţii despre un stil de viaţă sănătos, în cadrul caravanei „Trăieşte

Sănătos”Timp de 8 luni, caravana „Trăiește Sănătos”

a poposit în 12 locaţii din Bucureşti şi judeţul Il-fov: Centrul Sf. Vasile, Asociaţia Ateliere Pro-tejate, Școala Specială nr. 9, Asociaţia Copiilor Handicapaţi Fizic din România, Fundaţia Viaţa și Lumina, Fundaţia Estuar, Club A, Centrul Consim (1), Centrul Consim (2), Hotel Howard Johnson, localitatea Balotești și localitatea Cornetu. Eveni-mentele au fost organizate în cadrul organizaţiilor nonguvernamentale din București și judeţul Ilfov, dar și la Centrul de Consiliere şi Integrare pe Piaţa Muncii pentru persoanele cu dizabilităţi din regiu-nea Bucureşti-Ilfov din cadrul Patronatului Medici-nei Integrative.

Peste 530 de persoane au participat la activităţile desfăşurate în cadrul caravanei, benefi ciind de informaţiile şi investigaţiile medicale realizate de medicul Catrinel Popescu. În cadrul caravanei au fost distribuite 250 de tricouri şi sute de pliante şi broşuri referitoare la un stil de viaţă sănătos.

Caravana „Trăiește Sănătos” a fost organizată de Patronatul Medicinei Integrative prin Centrul de Consiliere şi Integrare pe Piaţa Muncii pentru persoanele cu dizabilităţi Bucureşti-Ilfov, în cadrul proiectului “Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în ve-derea creşterii şanselor de reinserţie socială a per-soanelor cu dizabilităţi” proiect fi nanţat din Fon-

dul Social European, prin intermediul Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „Investește în Oameni!”.

Fiecare eveniment a fost structurat în două părţi: o sesiune de discuţii referitoare la un stil de viaţă sănătos (Ex. importanţa unei alimentaţii sănătoase, necesitatea activităţii fi zice regulate pen-tru menţinerea unui tonus bun etc.) şi o sesiune de investigaţii medicale (Ex. teste de determinare a gli-cemiei, a indicelui de masă corporală și a tensiunii arteriale).

La evenimentele caravanei au participat angajaţii centrului CONSIM Bucureşti-Ilfov, ben-efi ciarii centrului, angajaţii şi colaboratorii altor organizaţii partenere, public larg.


Tarom – Facilitãþi pentru persoanele cu dizabilitãþi

O întâlnire inedităEtapa covăsneană a caravanei Trăiește sănătos!

organizată de Patronatul Medicinei Integrative, prin intermediul Centrului Teritorial Brașov, a fost una absolut deosebită. De data aceasta, întîlnirea a fost una… restrânsă: un grup de nouă persoane surdo-mute, NEÎNSOŢITE de un interpret, a fost pusă faţă în faţă cu un grup de tineri din organizaţia Cavale-rii Cetăţii, o organizaţie care și-a propus să reînvie tradiţiile cavalerești.

Întâlnirea, în premieră abso lută pentru am-bele grupări, a fost mai mult decît emoţionantă.

Scopul declarat a fost unul de a crea deprinderi de viaţă sportivă, sănătoasă, pentru tinerii cu diza bilităţi și de a trezi și mai puternic conștiinţa necesităţii de a face sport și de a trăi sănătos, pentru cavaleri. Cavaleri care s-au angajat ca pe viitor să propăvăduiască viaţa sănătoasă. Scopul real a fost însă cu mult mai profund, căci între tinerii prezenţi la manifestare s-a legat, în cele câteva ceasuri petre-cute împreună, o strânsă prietenie.

IRINA GHIŢĂ CIOROBA

Vă prezentăm mai jos câteva informaţii pen-tru a răspunde fi ecărei nevoi specifi ce de călătorie.

În conformitate cu prevederile CE 1107/2006, pentru a asigura confortul călătoriei persoanelor cu dizabilităţi, trebuie să ţinem cont de o serie de fac-tori:

– starea de sănătate a persoanei;– echipamentul solicitat ;– transportatorii aerieni implicaţi ;– limitările maxime pe tipuri de avion.A. Pentru persoanele care suferă de anumite

boli fi ind considerate cazuri medicale (Medical Case)

Este obligatoriu ca:– rezervarea şi plata documentelor de călătorie

să fi e făcute cu cel puţin 72 ore înainte de data călătoriei;

– la ghişeul de acceptare să fi e prezentat un cer-tifi cat medical eliberat de medicul curant, din care să rezulte că pasagerul poate călători la data şi pe ruta solicitate;

– pasagerul să călătorească însoţit de o escortă adultă, care să aibă califi care medicală.

a) Necesitatea folosirii unei tărgiPentru aceasta există anumite limitări pe tip de

avion: pe avionul AT 42 şi AT 72 nu se montează targă, iar pentru B737 şi A 318 se poate folosi o singură targă pe zbor.

Cheltuielile suplimentare, atât la aeroportul de începere a călătoriei, cât şi în zona de tranzit sau la destinaţia fi nală, sunt suportate de pasager. Aceste costuri se referă la accesul ambulanţei la/de la avion şi accesul în zonele restricţionate. Targa se taxează în conformitate cu tariful stabilit de România.

Pasagerul care solicită targa este considerat Medical Case iar pentru acesta se aplică informaţiile de mai sus.

b) Pentru persoanele care necesită oxigen supli-

mentar (OXYG)Acest serviciu este oferit gratuit, iar compania

TAROM nu aplică limitări numerice pentru per-soanele care necesită acest serviciu.

Trebuie însă să ştiţi că:– nu se acceptă buteliile de oxigen care aparţin

pasagerului;– înainte de emiterea biletului pentru un pasa-

ger cu o astfel de cerinţă trebuie solicitat acordul companiei TAROM, care pune la dispoziţie buteliile pe durata zborului;

– pasagerul este considerat Medical Case, drept care trebuie să prezinte avizul medicului curant din care să rezulte că poate călători la data şi pe ruta solicitată, precum şi cantitatea de oxigen/minut şi dacă oxigenul suplimentar îi este necesar pasageru-lui continuu sau intermitent (cu intervalele de timp menţionate).

B. Pasagerii cu mobilitate redusăTransportul scaunului cu rotile deţinut de pa-

sager:– se transportă numai la cală, bateriile trebuie

scoase şi împachetate în cutii care se închid ermetic;– trebuie dezasamblat înainte de a ajunge la

ghişeul de înregistrare;– trebuie anunţat încă de la momentul rezer-

vării;– trebuie specifi cată greutatea şi dimensiunile.Scaunul cu rotile se transportă gratuit.Pasagerii care necesită scaun cu rotile pentru cabinăPentru aceasta există anumite limitări pe tip de

avion: nu se acceptă pe AT 42 şi AT 72, pe avionul B737 pot călători maxim 2 pasageri, iar pe A 318 pot călători maxim 6 pasageri.

Trebuie menţionat că este necesară anunţarea în momentul rezervării şi că, în funcţie de afecţiunea pasagerului, se consideră Medical Case.


Nevãzãtor, refuz sã abandonez

Se spune că ochii sunt oglinda sufl etului. Ce faci însă, atunci când ochii sunt împăienjeniţi de un gol, când privirea se zbate într-o depărtare

pe care cu greu o poţi inţelege și care pare, cum-va, stranie greu de trecut şi de înţeles? De cele mai multe ori, dai bir cu fugiţii. Simplu, fără să pui întrebări și fără să asculţi. Fără să încerci să înţelegi ceea ce nu știi pentru că, nu vrei s-o recunoști nici măcar în sine, ţi-e frică.

Abandonezi un om, abandonezi o privire, aban-donezi, dacă ne luăm după vorbă, un sufl et. Sună greu, dar el așa simte. Şi totuşi sunt sufl ete care nu se dau bătute nici măcar în faţa abandonului colec-tiv. Ba mai mult, caută să ţi se arate sincere şi calde, făcându-te să-ţi fi e rău de propria persoană.

Am cunoscut un astfel de om. Foarte inteli-gent şi curios să experimenteze şi să cunoască, in-credibil de natural, de la gesturi şi mişcări până la vorbele de duh pe care ţi le aruncă în faţă cu o dezinvoltură de te lovesc exact acolo unde trebuie, ca într-o aruncare foarte bună la ţintă… un om ai cărui ochi, vă vine să credeţi sau nu, sunt goi. Sunt goi de privire, sunt goi de simţ, adică sunt orbi. Îl cheamă Costi şi are 30 de ani. Scurta lui experienţă vizuală, la propriu se reduce la primii câţiva anişori din viaţă. S-a născut cu o boală care i-a permis să vadă doar chipul mamei, dar nu i-a dat voie să şi-l amintească. A apucat să vadă culorile, însă nu le-ar putea niciodată potrivi după nume şi semnifi caţie. A apucat să înveţe jocul, însă nu a mai apucat să îl practice. A orbit când avea doar trei ani. Cu toate astea nu s-a lăsat niciodată de boală sau, de fapt, de

lipsa unui simţ.Unul dintre primele lucruri pe care le afl i des-

pre el şi te uimesc este faptul că a absolvit facul-tatea. Fără Braile şi fără programe de consiliere sau orientare psiho-socială. Şi a terminat Facultatea de Litere.

Pe urmă, dacă ai ocazia să mergi cu el în maşină, te izbeşte un simţ al orientării pe care cei cu ochii vii nu l-ar putea dobândi nici în mai multe vieţi. Ştie exact pe care stradă trebuie s-o iei atunci când eşti destul de aproape de casa lui. De fapt, tre-buie să îi spui doar mergem pe acolo şi pe acolo. Şi, de fapt, conştientizezi cu maximă uimire, că te-a condus el pe drumul potrivit.

Munceşte, are prieteni şi a avut curajul să plece de mai multe ori din ţară. În tot felul de excursii şi delegaţii. Și îţi explică nonşalant exact ce e de văzut în ţările respective, în oraşele acelea. Şi, mai ales, ce e de căutat, de explorat, de ascultat.

Şi uite-aşa, dacă ai răgazul sau obligaţia să pe-treci o zi lângă el, îţi dai seama cam cât de multe amănunte ai pierdut în viaţă. Cam cât de ignorant eşti atunci când nu eşti în stare să te prezinţi în faţa unui om cu o expresie binevoitoare şi nu obosită, atunci când strângi o mănă fl asc şi fără să transmiţi nimic, atunci când te uiţi prin cineva, mai mult sau mai puţin absent la conversaţie.

Te izbeşte… treptat, o părere de rău. Şi sper să poţi, nu doar să-ţi spui: de mâine, am să-ncerc să văd!

D.P.

Pentru toate aceste categorii de persoane Diperia Vitamed, împreună cu Patronatul Medicinei Integrative, lansează “Campania Sufl et pentru sufl et!”.

• Testările pe dispozitivele DDFAO respectiv ESG şi ESTECK - 50,00 RON• Şedinţa de acupunctură - 25,00 RON• Şedinţa de terapie BOWEN - 25,00 RON

În doar 25 minute poţi afl a care este starea ta de sănătate. Contactează-ne la nu-merele de telefon afi şate sau pe email şi vei benefi cia de informaţii suplimentare. De asemenea, la aceleaşi numere de telefon te vei putea programa pentru investigaţii.

Vă mulţumim şi vă aşteptam cu drag !

Strada Dornei, nr. 79-81(Piaţa Chibrit) Sector 1, BucureştiInformaţii si programări: 021 230 46 66Fax: 021 224 46 95, Mobil: 0722 46 56 15Program: L-V: 8-21, S: 8-19E-mail: offi [email protected]

Documents

PACES Nr.12 - Martie 2012