13
În amintirea fratelui meu, Emil, executat de austro-ungari, pe frontul românesc, în 1917. CARTEA ÎNTÂI 1.Se pregăteşte executarea prin spânzurare a sublocotenentului ceh Svoboda, din armata austro-ungară, pe frontul rusesc al primului război mondial, pentru tentativă de trecere la inamic. Sentimentul soldaţilor faţă de situaţia lor îl indică reacţia caporalului care îi comandă pe cei însărcinaţi cu pregătirea gropii şi a instrumentului de supliciu final: „– Ce viaţă mai e şi asta… Încotro te uiţi, numai moarte şi morminte şi morţi…”, murmură acesta pentru sine, după ce scuipase cuprins de scârbă. În opoziţie cu el, locotenentul Apostol Bologa, proaspăt sosit la faţa locului, aferat „Examină groapa mormăind ceva, nemulţumit, şi pe urmă ridicând ochii apucă cu amândouă mâinile funia ce-i atârna deasupra capului, parcă ar fi vrut s-o încerce dacă-i destul de solidă.”. De faţă este şi un căpitan, ajuns cu puţin timp înaintea locotenentului, care se prezintă celui din urmă drept Otto Klapka, ceh, atunci venit de pe frontul italian şi ofiţer în rezervă mobilizat, de meserie avocat, cu specificaţia că fusese mutat în regimentul de artilerie cincizeci, al locotenentului. Noului său coleg, Apostol Bologa îi prezintă, cu indignare, fapta condamnatului, drept răspuns la întrebarea celui dintâi: „Un sublocotenent ceh, Svoboda… mai mare ruşinea pentru corpul ofiţeresc… A fost prins tocmai când era să treacă la duşman, înarmat cu hărţi şi planuri. Ruşinos şi revoltător!”. După sosirea convoiului cu condamnatul, Apostol îl aude pe acesta spunându-i preotului că vrea să moară mai repede, apoi constată cum „în vreme ce pretorul înşiruia crimele şi hârtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ştreang se umplură de viaţă, iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mândră, învăpăiată, care parcă pătrundea până în lumea cealaltă. Pe Bologa, la început, privirea aceasta îl înfricoşă şi îl întărâtă. Mai pe urmă însă simţi limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelingea în inimă ca o imputare dureroasă...”. Întors la locul unde este încartiruit, după execuţie, Apostol Bologa încearcă să îşi domolească remuşcările: „Totuşi, pe când asculta în suflet dovezile liniştitoare, în tavanul cu grinzi negre, se iviră, întâi ca nişte sclipiri fără rost, apoi tot mai lămurit, ochii omului de sub ştreang, cu privirea mândră,

"Padurea spanzuratilor" rezumat

  • Upload
    ina

  • View
    163

  • Download
    3

Embed Size (px)

DESCRIPTION

rezumatul romanului

Citation preview

n amintirea fratelui meu, Emil, executat de austroungari, pe frontul romnesc, n 1917.CARTEA NTI1.Se pregtete executarea prin spnzurare a sublocotenentului ceh Svoboda, din armata austroungar, pe frontul rusesc al primului rzboi mondial, pentru tentativ de trecere la inamic. Sentimentul soldailor fa de situaia lor l indic reacia caporalului care i comand pe cei nsrcinai cu pregtirea gropii i a instrumentului de supliciu final: Ce via mai e i asta ncotro te uii, numai moarte i morminte i mori, murmur acesta pentru sine, dup ce scuipase cuprins de scrb. n opoziie cu el, locotenentul Apostol Bologa, proaspt sosit la faa locului, aferat Examin groapa mormind ceva, nemulumit, i pe urm ridicnd ochii apuc cu amndou minile funia cei atrna deasupra capului, parc ar fi vrut so ncerce daci destul de solid..De fa este i un cpitan, ajuns cu puin timp naintea locotenentului, care se prezint celui din urm drept Otto Klapka, ceh, atunci venit de pe frontul italian i ofier n rezerv mobilizat, de meserie avocat, cu specificaia c fusese mutat n regimentul de artilerie cincizeci, al locotenentului. Noului su coleg, Apostol Bologa i prezint, cu indignare, fapta condamnatului, drept rspuns la ntrebarea celui dinti: Un sublocotenent ceh, Svoboda mai mare ruinea pentru corpul ofieresc A fost prins tocmai cnd era s treac la duman, narmat cu hri i planuri. Ruinos i revolttor!.Dup sosirea convoiului cu condamnatul, Apostol l aude pe acesta spunndui preotului c vrea s moar mai repede, apoi constat cum n vreme ce pretorul niruia crimele i hrtia i tremura ntre degete, obrajii sublocotenentului de sub treang se umplur de via, iar n ochii lui rotunzi se aprinse o strlucire mndr, nvpiat, care parc ptrundea pn n lumea cealalt. Pe Bologa, la nceput, privirea aceasta l nfrico i l ntrt. Mai pe urm ns simi limpede c flacra din ochii condamnatului i se prelingea n inim ca o imputare dureroas....ntors la locul unde este ncartiruit, dup execuie, Apostol Bologa ncearc s i domoleasc remucrile: Totui, pe cnd asculta n suflet dovezile linititoare, n tavanul cu grinzi negre, se ivir, nti ca nite sclipiri fr rost, apoi tot mai lmurit, ochii omului de sub treang, cu privirea mndr, tulburtoare, ca o chemare, n al crei foc straniu valurile de argumente se topeau neputincioase..2.Doina cntat de Petre, ordonana sa, i reamintete locotenentului copilria petrecut n Parva, comun de lng Nsud, i de tatl su, avocat, despre care naratorul arat c Dei scump la vorb i venic serios, avea un glas ptrunztor de fierbinte, dovedind o inim blnd i un suflet ncordat de via luntric. A fost feciorul cel mare al unui preot srac din ara Moilor, n a crui familie rmsese, ca un trofeu, amintirea strmoului Grigore, frunta n rscoala lui Horea i tras pe roat, la Alba Iulia, dup potolirea ranilor..Apostol sa nscut pe cnd tatl su era n nchisoare, drept cel mai tnr condamnat n procesul Memorandumului, pentru ca la ntoarcere acas copilul s l simt ca pe un strin cu principii de via severe, n opoziie cu cldura unei mame care Lipsit de iubire [...] ia gsit n copil o int de via., educndul n credina fierbinte n Dumnezeu. Drept urmare, la vrsta de ase ani, n timpul unei rugciuni n biseric, Apostol a avut viziunea divinitii, ca o lumin de aur, orbitoare, nfricotoare i n acelai timp mngietoare ca o srutare de mam....Moartea tatlui, nainte de ncheierea liceului, urmat la Nsud, l fcuse si piard credina (a simit cum i se drm n suflet, cu zgomot ngrozitor, o cldire veche), relateaz n continuarea naratorul ceea cei va fi reamintit eroul su. Un alt eveniment important al vieii lui sa desfurat la Budapesta unde, ca student n filosofie, sub influena unui profesor al su, tnrul devenise adeptul teoriei supremaiei colectivitii, a statului, n raport cu individul, dar sosit n vacan la Parva, unde statul era privit ca un vrjma, i se clatin convingerile.Tot n Parva, Bologa sa logodit cu fiica unui avocat local, Doma, ca urmare a faptului c tatl fetei a favorizat apropierea dintre cei doi. i pentru c izbucnise rzboiul iar Marta vdete admiraie pentru faptele de arme, Apostol se nroleaz ca voluntar, n ciuda opoziiei alor si (S te bai tu pentru ungurii care ne bat pe noi? Dar cnd ai o patrie ca a noastr nu eti deloc obligat s te mbulzeti la datorie, ba dimpotriv!, se indignase viitorul socru).3.Dintro scrisoare a mamei, Apostol afl c btrnul protopop Groza, cel care o cununase, a fost nchis, n ciuda faptului c avea optzeci de ani, prt fiind autoritilor de ctre notarul Plgieu, deoarece, scrisese ea, protopopul a predicat de pe amvon precum ca s nu ne lepdm limba strmoeasc i nici credina n Dumnezeu, ci s le pstrm cu sfinenie.. i tot de la mam are tiri i aprecieri nelinititoare despre Marta: fatai bun i are suflet de cear, doar ci nepriceput n via. Mereu mi spune c ie dor de tine, dar iari nu poate sta nici ea prea retras i trebuie s mai glumeasc cu cei ofierai de pe aici, c aas vremurile..4.n timpul unei discuii la popot prilejuit de execuie, locotenentul evreu Gross condamn statul de pe poziii anarhiste, susinnd n principiu c nici un fel de stat nu are dreptul s dispun de soarta vreunui om, cci omul e mai presus de orice. Iar locotenentul Varga, nepot al profesorului din Budapesta pe care l admirase Apostol i prieten al acestuia din urm, elogiaz statul multinaional austroungar, ridicnd datoria fa de stat deasupra datoriei fa de naiune.Invitndul la el pe Klapka, noul su comandant, Apostol Bologa i arat, pe drum, lumina unui reflector rusesc, care i obsedeaz pe combatani, afirm locotenentul (Ispitete, mereu ispitete lumina! Parc toate tunurile din lume nar mai fi n stare so nbue).5.Cpitanul Klapka, dup ce face o inspecie bateriei conduse de Bologa, mrturisete locotenentului laitatea sa, datorat copiilor i soiei, dorinei de ai revedea familia. Pregtise o tentativ de dezertare la inamic pe frontul italian, dar a renunat, de team, n ultimul moment, iar de camarazii cu care pregtise dezertarea sa lepdat ca de lepr, zice Klapka, dup ce au fost prini ntre linii, cu planuri i hri cu secrete. n timpul execuiei, ntro pdure a spnzurailor, sub treang ochii camarazilor si Strluceau cumplit ca nite luceferi prevestitori de soare.Dar pe cel cruia i se confesase Glasul cpitanului, n care blbia numai frica, ncepu sl indigneze. Se stpnea, simind ns cum i se infiltra ura n snge, cum i alerga prin toate vinele, ca o otrav..6.O alt reacie a locotenentului provocat de discuia cu superiorul su a fost profunda nelinite interioar, pe care io mascheaz fa de sine nsui prin pregtirea operaiunii de distrugere a reflectorului inamic i clocote inima i creierii l usturau. Sttu un minut n picioare, cu ochii dup Klapka, apoi se prbui pe scaun, n faa hrii, agnduse de compas ca de o ndejde mntuitoare..Alinarea, att ct se putea, i vine de la discuia cu Petre (Era om de peste treizeci de ani, nalt, sptos, cu minile ca nite lopei, cu obrajii osoi i cu ochi nespus de blnzi, n care plpia evlavie i resemnare.), care i accept linitit, fatalist, destinul (Pedeapsa lui Dumnezeu, don locotenent aceasta reprezenta pentru el rzboiul i complicaiile sale).7.Urmeaz nopi linitite, n cursul crora Bologa se bucura simind c primenirea lui sufleteasc, oricum o rsucea, i nclzea inima, pe cnd vechea concepie, [cea referitoare la supremaia datoriei fa de stat n raport cu datoria fa de neam, n. n.] pentru care douzeci i apte de luni ia primejduit viaa, a fost venic sever, ca o mam vitreg.. O linite iluzorie ns cci, atunci cnd afl, de la Klapka, drept tire confidenial, c divizia lor urmeaz a fi mutat pe frontul cu Romnia, va avea, drept rspuns, o puternic reacie de respingere (acolo nu pot merge... Acolo presimt c am s mor... i nu vreau s mor!), dup care completeaz: Dect s m duc acolo, mai bine trec la muscali, opti atunci Apostol, uitnduse drept n ochii cpitanului..8.Apostol Bologa se hotrte s se prezinte la raport, generalului de divizie Karg, spre ai solicita mutarea pe un alt front dect cel romnesc, bizuinduse pe faptele de arme i decoraiile primite, idee ce i se pare salvatoare, realizabil i l linitete, adugndui i sperana de a distruge reflectorul rusesc cu tunurile bateriei sale, drept argument suplimentar n ochii generalului.Intenia de a distruge reflectorul i reuete, ns cu cteva clipe nainte are triri contradictorii, cci mai nti simi o ur nprasnic mpotriva luminii care l mbria fr voia lui. Dar cnd vru s rosteasc dou cuvinte n telefon, ca s corecteze tragerea tunurilor, nui mai putu ntoarce privirea. Dezmierdarea razelor tremurtoare ncepea s i se par dulce ca o srutare de fecioar ndrgostit, ameindul nct nici bubuiturile nu le mai auzea. n netire, ca un copil lacom, ntinse amndou minile spre lumin, murmurnd cu gtul uscat: Lumina! Lumina!.9.Chemat de generalul Karg, acesta l felicit clduros pentru distrugerea reflectorului, considerndul erou, i l anun ca va primi cea dea medalie, medalia de aur pentru vitejie, prilej pentru locotenent de a solicita generalului rmnerea pe frontul rusesc ori mutarea pe frontul italian. Generalul va fi la nceput intrigat de cerere (Nu pricep ns de ce nai merge cu noi? Divizia mea are o misiune sfnt n Ardeal!), apoi, dndui seama c Apostol Bologa este romn, l acuz, n urma precizrilor acestuia (m aflu ntro imposibilitate moral): Fiecare cuvnt al dtale ar merita un glonte! Gndurile ce se ascund n dosul cuvintelor dtale sunt criminale!.10.Drept urmare a cuvintelor generalului, locotenentul l informeaz pe Klapka despre intenia de a dezerta la rui, cu precizarea c Acum o lun, chiar acum trei zile, nici na fi ndrznit s m gndesc la dezertare... Ma fi dispreuit eu nsumi cel dinti... Fiindc pn azi am fost alt om... mi face impresia, cnd m uit napoi, cam purtat n mine viaa unui strin..., ceea ce l determin pe cpitan s se disocieze de el (eu nu vreau s tiu nimic nimic Eu m spl pe mini).11.Bologa studiaz cu atenie harta, pregtindui trecerea la inamic, dar se declaneaz un atac, iar el va fi rnit de explozia unui obuz, pe cnd se afla n punctul de observaie: n fa, numai la civa pai, se despic cerul, i un vrtej cumplit smulse acoperiul observatorului. Apostol primi un cuit n piept i o lovitur n casc. Apuc cu amndou minile teodolitul, ca s nu se rstoarne. Apoi i se pru c se ridic n sus i deodat se pomeni iar la pmnt, cu o durere crncen n coaps.CARTEA A DOUA1.Dup patru luni de spitalizare, pe patul de suferin, Bologa nelege c prin blocarea tentativei de dezertare datorit atacului rusesc i rnilor, soarta a fcut bine ce a fcut. De ce ar fi dezertat el la rui cnd tocmai i se oferea prilejul s treac la romni? Pentru muscali ar fi fost un simplu i dispreuit dezertor, n vreme ce romnii l vor primi ca pe un frate. Dincolo dezertarea ar fi fost o crim dezonorant, urmat de o captivitate ruinoas: aici va merge ca un adevrat erou cu fruntea sus, i va putea lupta contra dumanilor adevrai. Se linitete sufletete, nelegnd totodat c prin acel rzboi Un capriciu al vieii a pus fa n fa milioane de oameni, pe care ia nsemnat cu moartea n frunte, silindui astfel s descopere n sufletele lor taine nebnuite i s ia hotrri neateptate..Ajunsese n aceeai camer de spital cu Varga, mai vechiul su prieten, care i reproeaz nstrinarea de el (teai schimbat ngrozitor Odinioar m iubeai, ne nelegeam), motiv pentru locotenentul romn de al asculta cu ochii nlcrimai de regretul schimbrilor sufleteti petrecute.2.Discuia despre modificarea profilului psihic continu n trenul cu care cei doi se ntorc la regiment, Apostol gsindui i o detaliere suplimentar, asupra contientizrii ei pe care o pusese la ndoial Varga (mi dau seama prea bine c mam schimbat Cum s numi dau seama, cnd schimbarea sa svrit n chinuri, ca o nou natere? Dar eu deabia prin schimbarea aceasta am dobndit adevratele sentimente fireti), dar fr a preciza natura modificrilor interioare. Asta pn cnd prietenul su l provoac s se destinuie, fapt pe care Bologa nu ezit s l fac, afirmnd c n concepia sa nou de via Lege, datorie jurmnt sunt valabile numai pn n clipa cnd i impun o crim fa de contiina ta! i c nu va ezita s treac de partea alor si. Drept urmare, Varga se va simi jignit n sentimentele sale naionale i i avertizeaz prietenul c nu va ezita s l captureze, dac va tenta o dezertare prin sectorul su de front, dar totui l nelege n fundul sufletului.3.Cum n acelai tren se afla i generalul Karg, acesta l cheam pe Apostol Bologa la el, aflnd de prezena lui acolo, i l chestioneaz asupra strii sale psihice; fr a ezita, locotenentul mrturisete c, prin trecerea pe frontul romnesc, n sufletul su sa prbuit o lume. Spre al menaja, generalul dispune s fie mutat la coloana de muniii (Cci noi suntem umani Noi armata noastr, ntrete comandantul semnificaia gestului su), post de unde nu intr n contact direct cu frontul, dar Buntatea generalului, inexplicabil i neateptat, l exaspera pe Bologa..4.Biroul coloanei de muniii se afl n satul Lunca, cu populaie amestecat, romn i maghiar, n casa lui Paul Vidor, groparul satului, ungur i om gospodar a crui fiic, Ilona, o rncu de 17 ani, l farmec pe Apostol; ochii ei ptrund n acea cmru a inimii unde locotenentul pstra dragostea Martei, ntreag, curat, ferindo cu ngrijire de orice atingere. ntmplarea l nemulumete ns, considernd c simpatia fa de fat l poate mpiedica si ndeplineasc dorina de a se altura otirii romne, i c, prin urmare, dac o rncu ar fi n stare si zdrniceasc hotrrea, atunci mai bine s se mpute..5.Are loc prima ntlnire a lui Apostol Bologa cu camaradul su Klapka, n cursul creia locotenentul afirm c dorete s acioneze ct mai repede, trecnd la ai si, pentru a nu fi cuprins de ndoieli datorate influenelor exterioare, cci Numai cnd e singur omul cu sufletul su, numai atunci exist un echilibru ntre lumea lui cea mic dinluntru i restul universului; ndat ce intervine realitatea deafar, omul devine o jucrie neputincioas, fr voin adevrat, mergnd ncotro l mn puteri i hotrri strine voinei lui.Cu acelai prilej, lui Apostol Bologa i se cere s fie translator pentru un mic grup de prizonieri romni. Vznd c e romn, ofierul i reproeaz participarea la rzboi de partea AustroUngariei: Dac ai fi cu adevrat romn, nai trage n frai [...] Locul dtale ar fi dincolo, nu aici, domnule... Dar romni ca dta....Dup ce a plecat de la postul de comand al cpitanului, Bologa face o vizit printelui Constantin Boteanu, preotul din Lunca i fostul su coleg de coal, cruia i se confeseaz asupra tulburrii sale sufleteti (O ur istovitoare mi arde inima. Ursc tot cei aici, pe toi oamenii, prieteni, camarazi, superiori, inferiori, tot, tot, Constantine.) i asupra inteniei de a dezerta la romni, spre marea groaz a printelui, aflat n primejdie de a fi asociat cu fapta colegului su.6.Surmenat, Apostol cade la pat, dar convalescena io farmec prezena Ilonei (Veselia aprins n ochii ei, tinereasc, vistoare, i alung gndurile carei chinuiser toropeala bolnav.), cci fata groparului preluase, cu de la sine nvoire, de la ordonana Petre, ngrijirea ofierului romn. Drept urmare a strii de sntate precare, acesta din urm primete un concediu medical de o lun; plecnd la gar pentru a merge acas, Groparul cu Ilona l nsoir ca pe un musafir drag. Cnd sosi trenul, Apostol ddu mna cu Vidor i apoi cu fata.Mna ei ardea, iar n ochi i licrea o ntrebare..7.n Parva natal, Apostol este vizitat, a doua zi dup sosire de Marta, nsoit de un ofier de honvezi, care i fcea curte i cu care vorbea ungurete. Auzindui n faa casei, Apostol avu impresia c a czut de pe o culme i, dup o discuie sumar cu logodnica sa, trimite tatlui ei o scrisoare prin care anun ruperea logodnei, mpreun cu inelul de logodn. n timpul ct a luat decizia i reveniser n minte cuvinte ale tatlui su (Si faci datoria totdeauna i nu uita niciodat c eti romn!) precum i faptul c sa nrolat ca voluntar pentru ai impresiona iubita de atunci.8.Comunic apoi tatlui fetei, sosit n casa familiei Bologa pentru explicaii, motivul gestului su: nu mai iubesc pe domnioara Marta!. Cu toate protestele sale, n realitate i Doma observase i condamnase n sinea sa uurinele Martei, dar niciodat na avut puterea s le reprime.. Pentru ai salva reputaia, Marta susine n faa tatlui ei c ruptura se datoreaz faptului c a vorbit ungurete cu ofierul de honvezi ce o nsoea, iar avocatul rspndete aceast variant n Parva, oamenii ajungnd astfel s o comptimeasc pe logodnica prsit, din moment ce a vorbi o limb strin atunci cnd cel de fa nu o nelege pe a ta reprezint un gest de politee i nu o culp.9.Ceva mai linitit sufletete i mai obiectiv, a doua zi dup discuia cu avocatul Doma, Bologa i ddu seama c toat ziua gndurile lui cele mai tainice au alergat mereu departe, ca i cum acolo ar fi cutat sprijin. Oare, dac nar fi fost Ilona n inima lui, sar mai fi grbit s napoieze Martei inelul de logodn? Nu sa revoltat c Marta a venit nsoit de un brbat strin, ci fiindc a venit cu un ungur i a vorbit ungurete. Atunci nu din gelozie no mai iubete, ci numai pentru c ie drag cealalt, iar revolta lui mpotriva ungurului i a limbii ungureti a fost o comedie..Dar lucrurile nu se vor opri aici, deoarece notarul Alexandru Plgieu, prieten mai vechi, devenit ntre timp mna dreapt a solgbirului (pretorului) ungur, l acuz de rspndirea unei atitudini demoralizante prin condamnarea Martei pentru c a vorbit ungurete. Gestul fostului prieten se soldeaz pentru acesta cu primirea unei cumplite lovituri de pumn.10.n urma incidentului, Apostol mai are o revelaie: Acum i d seama c iubirea adevrat, adnc, mntuitoare na cunoscuto, ci numai ura, subt diverse forme I sa prut ci sunt dragi toi cei de un neam cu dnsul i, ndat ce na gsit n inimile lor ura lui, dragostea sa mprtiat ca pulberea n adierea vntului. l salveaz ns din marasmul sufletesc regsirea credinei n Dumnezeu i simea sufletul legat prin mii de firioare cu nemrginirea, palpitnd fermecat n ritmul imensei taine unice ca ntro mare de lumin. Apoi o fericire fierbinte i umplu fiina ntreag mai puternic dect bucuria vieii i mai dureroas dect suferina morii..11.Cu acea credin n suflet, Bologa i cere iertare, la cazin, lui Alexandru Plgieu, apoi, acas la ea, Martei (i srut mna, o privi n adncul ochilor i o rug sl ierte cu atta patim c fata se zpci, zmbi ruinat, apoi izbucni n lacrimi murmurnd c numai ea a fost vinovat), dup care pleac napoi pe front, nu nainte de a spune mamei c se simte nsoit de Dumnezeu i de convingerea c pretutindeni se afl oameni dornici de iubire.CARTEA A TREIA1.La napoiere Pe peron, n acelai loc unde rmsese, ca i cum vreme de patru sptmni nici nu sar fi clintit de acolo, sttea Ilona, scormonind cu priviri din ce n ce mai ngrijorate prin toate vagoanele, pe rnd, nct faa ei, n ncordarea ateptrii, prea mai aspr i mai slbit. Apoi deodat, zrind pe Bologa, i se aprinse n ochi o flacr slbatec i buzele i ncremenir ntrun surs speriat.. Revzndo, pe Apostol inima l durea de bucurie.. n cas o privea i se vedea n ochii ei ca ntro oglind. Ridic braul puin, parcar fi dorit si strng mna i deodat i cuprinse mijlocul. Fata se ls moale n mbriarea lui, cu o rmi de protestare supus., apoi mpreunnduse, buzele lor fierbini se crmpoir cu o patim furioas, cteva clipe..2.Frmntat de aceeai dorin a trecerii la inamicul armatei austroungare, armata romn, Apostol Bologa cerceteaz cu atenie detalii de pe hart cutnd un loc convenabil i apoi se ntreab asupra relaiei dintre dragostea pentru Ilona i credin, deoarece i ddea seama vag c ntre Dumnezeu i iubirea lui e o prpastie, i nu era n stare s neleag ce rost are prpastia aceasta. Dac Dumnezeu e iubire, de ce Ilona nu se cuprinde ntrnsul?.3.ntro discuie cu Gross, Apostol Bologa vorbete despre credina sa n Dumnezeul iubirii, pe cnd Gross, anarhist fiind, propovduiete ura, n numele socialismului (meritul cel mare al socialismului st tocmai n ndrzneala de a propovdui pe fa ura, dea mpri oamenii n dou tabere, care s se urasc n veci!). Pentru Gross, credina lui Bologa nu reprezint dect o form de ai marca, n numele iubirii de oameni, refuzul de a lupta mpotriva armatei romne, i ovinismul.ntlnindul pe Varga, Bologa este avertizat, aparent n glum, asupra tentativei de evadare (Am s te mai atept, Bologa! Fii sigur, am s te atept), cu referire la o ameninare anterioar dac l va surprinde, nu va ezita s l rein.4.Dup acea mbriare ptima din ziua ntoarcerii sale, Ilona l evitase, pn cnd aceasta l ateapt n cancelaria companiei comandate de Bologa, din casa ei, unde fr sfial, aproape sfidtor i spune c nu a suprato gestul, dar i este ruine. i n noaptea de dinaintea nvierii, chemat de Apostol, Ilona merge n camera lui, dup slujb, pentru ai deveni femeie ( Deacum numi pas chiar s m omoare!, sunt cuvintele cedrii ei).5.A doua zi dimineaa n faa ei rdea bucuria ntreag, netulburat de gnduri i nepstoare de lume, triumftoare i ispititoare. Uitnduse lung n ochii ei, Bologa i vzu inima, toat, cald, simpl, slbatec i n cldura aceasta i se topi ngrijorarea ncetul cu ncetul. nelese c Ilona preuiete mai mult dect toate tainele lumii, i o clip sau poate mai puin, i se pru c tot universul se preface deodat n neant, lsndul pe el cu ea n faa lui Dumnezeu.... Brbatul merge apoi, linitit, la preotul Constantin Boteanu, spre a i se confesa despre lupta sa pentru credin (Am simit totdeauna c am nevoie de Dumnezeu i Dumnezeu ma chinuit ngrozitor! Am avut clipe cnd lam simit n inima mea i nu lam putut pstra acolo!) i al ntreba dac iubirea pentru o femeie se include n iubirea pentru Dumnezeu, iar rspunsul preotului va fi afirmativ (Iubirea e una i nedesprit, ntocmai ca credina!).6.Cuprins de aceeai stare de linite, ntrit i prin conversaia cu printele, Apostol o cere de soie tatlui ei pe Ilona; la nceput groparul este circumspect, datorit deosebirii de condiie social dintre cei doi, dar privindul n ochi pe locotenent, intuindui sinceritatea sentimentelor, accept, pe cnd fata, ntrebat de tat, rspunse printro privire fierbinte, izvort din plns i mpodobit cu un surs de fericire..Cu prilejul slujbei de logodn, svrit de ctre printele Boteanu, se discut despre trei rani, doi romni i unul maghiar, surprini pe linia frontului cu treburi gospodreti, dar acuzai de spionaj, ceea ce se va solda probabil cu o sentin de condamnare la moarte, precizase Vidor, nduioat de cele petrecute.La slujba de nviere inut de Boteanu, alturi de Ilona i Apostol particip sergentul ungur al companiei; n cntecul de Pate, glasurile flfiau ca nite stegulee de pace i se ridicau n vzduhul limpede i se nlau tot mai sus, la tronul mngierilor cereti..7.Lund masa cu Ilona i cu tatl ei, Apostol afl de la acesta despre executarea ranilor acuzai de spionaj: Nici nu leau ridicat spnzurtori, povesti groparul, plngnd ca o bab. Iau agat, ca pe nite cini, pe cte o crac de copac Am vrut s le facem groap, cum se cuvine cretinilor, dar nu iau cobort din treang Zice ci porunca s atrne acolo trei zile i trei nopi, si vaz toat lumea i s se nvee minte! Doamne, Doamne, iartne! Pn ce leau pus laul de gt, sau jurat bieii oameni cs nevinovai Parc a vrut cineva si asculte? Ordin i iar ordin!. Dup amiaz va afla de la acelai printe zdrobit de mil c mai fuseser spnzurai, pe lng cei trei, ali patru oameni, din aceeai pricin.Cpitanul Otto Klapka l viziteaz acas pe Bologa i este surprins aflnd noutatea matrimonial (Ceea ce nu pricep n logodna aceasta sunt motivele care teau ndemnat si legi viitorul de o feti, nostim, negreit, dar necivilizat), dar primete n replic o apologie a primitivitii: Sufletul e acelai la ranc i la contes, rspunse Bologa cu mai mult nsufleire. Cel puin n privina cuprinsului... Numai forma a schimbato civilizaia. i eti sigur c schimbarea sa fcut ntru fericirea omului? Nu, nu, eu cred c civilizaia a falsificat pe om i la nrit; omul primitiv e bun i drept i credincios, de aceea e mult mai fericit dect omul civilizat. Imensei majoriti a oamenilor civilizaia nu ia druit pn azi dect rzboiul.8.Lui Apostol Bologa I se prea c viaa lui ncepe undeva, departe, dar deabia de la Ilona i se lumineaz, ca o odi plin de soare i de bucurie., dar este chemat de urgen la generalul Karg i dus cu maina mesagerului. Pe drum vede stenii spnzurai n ochii lui cei apte se multiplicau nencetat, iar branitea se transforma treptat ntro pdure fr margini, spintecat de un drum fr sfrit i n fiecare copac al pdurii nemrginite, dea lungul oselei nesfrite, i se prea c atrn ali oameni, mereu alii, toi cu ochii dup el, cerndui socoteal, cu o privire ce io reamintete pe a cehului Svoboda, la a crui execuie asistase cuprins de srg.9.Ajuns n Fget, la sediul comandamentului de divizie, locotenentul afl de la aghiotantul generalului c urmeaz a fi numit judector al Curii Mariale, pe locul vacant datorit mbolnvirii unui ofier; vor fi judecai doisprezece romni, dup cum i spune primarul, n casa cruia se instalase comenduirea. Generalul la convocat pentru c dorise s l avertizeze despre datoria sacr a oricrui soldat contiincios i disciplinat de ai condamna pe criminalii dinuntru, cei care se mpotriveau rzboiului.10.n urma numirii sale ca judector, la ntoarcere nspre Lunca, pentru Apostol Drumul mijea ca o chemare struitoare. Nici un gnd nui lumina n minte, inima ns i poruncea ntruna: nainte! nainte! ca un comandant care nu ngduie nici o ovire.. Acas Ilona l privea cu nite ochi speriai, simind c mprejurul lor pndete o primejdie crncen. i se ofer, intuindui dorinele, s l nsoeasc spre ai arta un drum sigur, dar Apostol o refuz i ia cu sine, ntrun gest mecanic, harta sectorului su de front.11.Pe drumul ctre liniile romneti, locotenentul simte c vechiul su amic, Varga, l ateapt mereu, cu toate acestea nimerete pe crarea btut de patrule, unde va da piept n piept cu ofierul maghiar, care l aresteaz, vorbindui sec, rece.CARTEA A PATRA1.La ntoarcere, n stare de arest, Apostol Simea o uurare ciudat, ntocmai ca dup o primejdie mare trecut cu bine. i repeta n gnd, obsesiv, cuvintele n sfrit n sfrit. Dup ntocmirea raportului de predare a dezertorului, Varga l va certa pe un ton plin de regret, totui (Vezi, Bologa?... i aduci aminte cnd team prevenit n tren i pe urm i... Ru mi pare c... Eu miam fcut datoria, numai datoria, precum trebuie s io fac orice om pe lume, oriunde i n orice mprejurare...).2.n drumul su ctre cartierul diviziei, locotenentul prizonier se va ntlni cu Klapka, care l privea cu atta groaz nct i drdiau i braele i picioarele., dar dup ce i revine se ofer s l apere la proces, avocat fiind. Apoi Bologa trece pe lng ranii spnzurai, pe care i mai vzuse, i consider c spectacolul este foarte interesant.3.Pretorului care l cerceteaz, Apostol i spune, drept justificare a tentativei de dezertare, pe care o recunoate imediat, c e mai ngrozitor s judeci pe alii dect a fi judecat, referinduse la numirea sa n Curtea Marial, pentru judecarea ranilor acuzai de spionaj, ns nu va fi neles, cci A mpri dreptate sau a pedepsi pe cei vinovai nui o crim, ci o datorie pentru orice om., afirmase pretorul cu suficien.4.Apostol consider c a greit nrolnduse, c sa nelat cu vorbe lipsite de coninut, dar Atunci i apru n suflet Ilona i ndat simi o cldur binefctoare, ca i cum chipul ei iar fi umplut inima de o iubire vie, ca o lumin uria, n care se cuprindeau toi oamenii i toat lumea.. Ilona vine s l ncurajeze Pe obraji avea urme proaspete de lacrimi, iar n ochi i pe buze un zmbet de mbrbtare, umil, sfios, subt care ncerca si ascund o groaz cumplit....5.La ntlnirea cu cpitanul Otto Klapka de dinaintea procesului, aprtorul su, acesta i cere s renege prima depoziie, cea n care i recunoscuse tentativa de a dezerta, ns Bologa respinge ideea n numele iubirii universale: Nu mai vreau nimic. Iubirea mi ajunge, cci iubirea mbrieaz deopotriv pe oameni i pe Dumnezeu, via i moartea. Iubirea cea mare e aici, n odaia aceasta O respir n fiecare clip E n mine i n afar de mine, n tot cuprinsul infinitului.6.n timpul procesului, ce are loc la trei ore dup discuia celor doi, Apostol triete un moment de panic (o fric lent, ca o caracati dezgusttoare.) i nu reuete dect s cear ca totul s se desfoare mai repede i s exclame Omorim! Omorim!, spre indignarea judectorilor si.7.Ateptnd sentina n camera unde se afla deinut, la gndul morii pe Apostol l mbri groaza, din ce n ce mai strns i mai slbatec, nghendui sngele..8.nainte de a porni la locul supliciului final, Preotul Boteanu, chemat s l asiste, i spune lui Bologa c acesta ndeplinise porunca dat lor de tatl lui (Niciodat s nu uitai c suntei romni!), pe cnd erau copii, completnd, pentru ncurajare, prin Plcut este DomnuluiDumnezeului nostru acela care se jertfete de bunvoie pentru neamul prinilor si i pentru credina lor n vecii vecilor!.Este condus de o mulime de soldai cu fclii n mini i peste toat adunarea se aude, sfietor, plnsul Ilonei, ca un bocet dup mort. nainte de a fi spnzurat, Groparul l srut pe obraji, apsat cu buzele i mustile ude., iar Klapka izbucnete ntrun plns gros, desperat, nestpnit.Apostol i pune singur treangul apoi, dup nlturarea scaunului, privirile i zburau, nerbdtoare, s