Nicolae DONIÞÃ

Iovu-Adrian BIRIª

Pãdurile de luncã din România

- trecut, prezent, viitor -

Elaborarea prezentei lucrãri s-a realizat în cadrul proiectului ,,Conservarea ºi managementul integrat al ostroavelor de pe Dunãre, România”

(GREENDANUBE) - LIFE06 NAT/RO/000177.

Text: Dr.ing. Nicolae DONIÞÃ, Dr.ing. Iovu-Adrian BIRIª

Foto: Iuliana Gheorghe, Mihai Filat, Iovu-Adrian Biriº, Viorica Enache, SOR, WWF, Silviu Matei ºi Cristian Tetelea

Beneficiar

Agenþia de Protecþia a Mediului Cãlãraºiªos. Chiciu, Nr. 2, cod 910005, Cãlãraºi, Judeþul Cãlãraºi

www.apmcl.ro

Parteneri

WWF – Programul Dunãre Carpaþi România (WWF – DCPRO)Str. Mircea Vulcãnescu, nr. 109, cod 010818, Sect. 1, Bucureºti

Tel: 021 3174996Fax: 021 3174997

www.panda.org/romania

Institutul de Cercetãri ºi Amenajãri Silvice (ICAS)ªos. Stefãneºti, nr. 128, cod 077190, Voluntari, Ilfov

www.icas.ro/homeRO.htm

Societatea Ornitologicã Românã (SOR)Bd. Mãrãºti, nr. 61, cod 011464, Sector 1, Bucureºti, cam 323+324,

www.sor.ro

Regia Naþionalã a Pãdurilor – Direcþia Silvicã Cãlãraºi (RNP – DSC)Str. Aleea IAS Mircea Vodã, nr.2, cod 910067, Cãlãraºi, Judeþul Cãlãraºi

www.dscalarasi.ro

Design/Tipar: SC Green Steps SRL

Tel: 0242 311926Fax: 0242 315035

Tel/Fax: 0242 318052Email: office@apmcl.ro

Email: office@wwfdcp.ro

Tel: 021 3503245Fax: 021 3503238

Email: office@icas.ro

Tel./Fax: 021 318 4701Email: office@sor.ro

Tel: 0242 306712Fax: 0242 311492

Email: dscalarasi@rosilva.ro

Despre luncã ºi despre viaþa din luncã

Între albia minorã a râurilor, prin care curgeapa, ºi malurile mai înalte, aflate la oarecaredistanþã de aceasta, se întinde lunca saualbia majorã. Aceasta este porþiunea deteren aflatã deasupra albiei minore a râurilorcare este periodic inundatã ºi care areforme de relief, soluri, microclimate ºi biocenoze1 specifice, cu totul deosebite decele din teritoriul vecin.

La munte lunca este îngustã, uneori cu lãþimi de câþiva metri, la dealuri se lãrgeºte,dar lãþimea cea mai mare o are la câmpieunde poate ajunge chiar la câþiva kilometri(figura 1).

Cea mai întinsã luncã din România este cea a Dunãrii, dar ºi marile râuri ce coboarã din Carpaþiau la câmpie lunci întinse. Lunca, cea mai tânãrã formã de relief, este un culoar nãscut prin eroziune de cãtre apele curgãtoare ºi umplut de aluviunile cãrate de aceste ape. La munte aluviunile sunt bucãþi de rocã de diferite dimensiuni ºi pietriº, la dealuri pietriº mai mãrunt ºi nisipgrosier, la câmpie nisip, lut ºi argilã. În luncã aluviunile de diferite dimensiuni sunt dispuse neregulat, apa freaticã este la micã adâncime, ceea ce creazã condiþii de viaþã foarte variate. În plus, aerul din luncã este mai umed, iar noaptea ºi iarna în lunci se acumuleazã aer rece. De aceea înveliºul viu al luncii este variat, biocenozele care îl alcãtuiesc sunt numeroase, compuse dintr-o mare diversitate de plante, animale, micro-organisme, adaptate la acestecondiþii ºi diferite de cele din teritoriul vecin. În luncã gãsim biocenoze acvatice în gârle ºi bãlþi,biocenoze de mlaºtinã pe locurile foarte umede, biocenoze de pajiºte umedã ºi chiar mai uscatã,biocenoze de tufãriº (comunitãþi de arbuºti), dar ºi biocenoze adevãrate de pãdure cu arbori demari dimensiuni.

3

Fig.1. Dezvoltarea spaþialã a luncii vãilor de la izvoare la vãrsare

1 Biocenoza reprezintã un nivel supraindividual de organizare a materiei vii ºi descrie totalitatea organismelor vii, vegetale (fitocenoza)

ºi animale (zoocenoza), care interacþioneazã între ele ºi care convieþuiesc într-un anumit teritoriu (biotop), formând cu acesta un tot unitar.

Pãdurile ocupau în trecut o bunã parte a luncilor reprezentând scheletul de rezistenþã a întregului complex de biocenoze de luncã deoarece erau o adevaratã stavilã în calea apelor deinundaþie dezlãnþuite. Ele consolidau malurile râurilor, împiedicau erodarea malurilor abia formate ºi a aluviunilor, constituiau rezervoare de biodiversitate.

Din pãcate multe din aceste pãduri au fost defriºate ºi înlocuite cu culturi agricole sau silvice, cudiguri ºi alte construcþii.

Dar ºi pãdurile încã rãmase sunt puternic degradate ºi destructurate de tãieri ilegale, pãºunat,circulaþia oamenilor ºi a animalelor, înfiinþarea de monoculturi, extinderea speciilor exotice, etc.Dacã nu se iau mãsurile necesare de conservare ºi protecþie, soarta acestor pãduri va fipecetluitã. Se vor pierde, astfel, cele mai frumoase ºi atrãgãtoare biocenoze de luncã, afectândputernic stabilitatea luncilor, dar ºi existenþa celorlalte biocenoze.

Aceastã micã publicaþie vrea sã informeze publicul larg despre pãdurile din lunci ºi despreimportanþa conservãrii acestor perle verzi care se înºirã de-a lungul apelor României.

4

Pãdurile constituie „coloana vertebralã” a ecocomplexelor luncilor

Ce fel de arbori, arbuºti ºi ierburi compun pãdurile dinluncile României?

Înainte de a descrie biocenozele de pãdure specifice luncilor sã spunem câteva cuvinte desprearborii, arbuºtii ºi ierburile care le compun.

Care sunt arborii din luncile României?

La munte este vorba de aninul alb (Alnus incana), un arbore de mici dimensiuni, cu coaja netedã, cenuºie ºi cu frunze acoperite pe dos cu o pâslã de peri albi.

La dealuri arborii cei mai frecvenþi sunt aninul negru (Alnus glutinosa) cu trunchi negru, foartedrept ºi lemn roºcat, plopul negru (Populus nigra) sau “pluta”, nume ce i se trage de la scoarþagroasã, spongioasã, cu frunze triunghiulare, precum ºi salcia plesnitoare (Salix fragilis), culãstari ce se rup uºor (plesnesc).

La câmpie, cei mai rãspândiþi arbori sunt plopul alb (Populus alba), cu scoarþa ºi dosul frunzeloralbe, ºi salcia albã (Salix alba), cu frunzã îngustã, pe dos alb – abãstruie. Toate aceste speciide arbori au lemnul moale.

Dar în lunci se întâlnesc ºi arbori cu lemn tare – stejarul pedunculat (Quercus robur), arborefalnic care poate ajunge la înãlþimi de 40 de m ºi la grosimi cât sã-l cuprindã patru oameni, frasinul de luncã (Fraxinus angustifolia), cu frunza compusã ºi lemn alb, elastic, ulmul decâmp (Ulmus minor) ºi ulmul de luncã (Ulmus laevis), cu frunze asimetrice ºi seminþe înveliteîntr-o aripioarã subþire care se coc devreme ºi “zboarã” la distanþe mari, mãrul (Malus sylvestris)

ºi pãrul pãdureþ (Pyrus pyraster) ce dau hrana de toamnã a vânatului.

5

6

Aninul alb (Alnus incana)Aninul negru (Alnus glutinosa)

Plopul alb (Populus alba)

Plopul negru (Populus nigra)

Salcia albã (Salix alba)Salcia plesnitoare (Salix fragilis)

7

Frasinul de luncã (Fraxinus angustifolia)Stejarul pedunculat (Quercus robur)

Ulmul de câmp (Ulmus minor) Ulmul de luncã (velniºul) (Ulmus laevis)Frasinul de luncã (Fraxinus angustifolia)

Dintre speciile strãine invazive2 trebuie menþionate: frasinul de Pensilvania (Fraxinus

pennsylvanica) ºi arþarul american (Acer negundo), arbori fãrã valoare economicã deosebitã, avândlemn de calitate inferioarã. Se mai gãsesc uneori dudul (Morus alba), corcoduºul (Prunus cerasifera).

În lunci s-au instalat ºi culturi forestiere cu specii repede crescãtoare – plopi negri hibrizi, sãlciiselecþionate ºi, uneori, salcâm.

8

Arþarul american (Acer negundo)

Frasinul de Pensilvania (Fraxinus pennsylvanica)

Amorfa (Amorpha fruticosa) Arþarul american (Acer negundo)

2 Speciile invazive sunt specii non-native care au impact negativ sau potenþial negativ asupra speciilor ºi / sau habitatelor din ecosis- temele naturale.

Ce alte plante se gãsesc în pãdurile din lunci?

Numeroºi sunt arbuºtii (plante lemnoase de mici dimensiuni). Tipici pentru lunci sunt sângerul(Cornus sanguinea), cu lãstari roºii ºi fructe negre, în umbelã, cãlinul (Viburnum opulus), cu florimari albe ºi fructe roºii, ce rãmân peste iarnã, salba moale (Euonymus europaeus), cu fructe întrei culori negru, galben ºi roz, gherghinarul sau pãducelul (Crataegus monogyna), cu frunzelobate, flori albe mici ºi fructe roºii, socul negru (Sambucus nigra), cu tulpina plinã de mãduvaalbã, spongioasã ºi fructe negre, cruºânul (Frangula alnus), cu fructe negre – violete. Ultimii treiarbuºti sunt valoroase specii medicinale.

Un arbust strãin, invadator mai ales în luncile de câmpie, este amorfa (Amorpha fruticosa), rudãcu salcâmul.

Frecvente sunt lianele – viþa de vie sãlbaticã (Vitis

sylvestris), iedera (Hedera helix), hameiul (Humulus lupu-

lus), curpenul de pãdure (Clematis vitalba), iar pe uneleostroave ale Dunãrii apare ºi periploca (Periploca graeca).

9

Amorpha fruticosa pe Ostrovul Fermecatu’Periploca graeca, liana prezenta pe Ostrovul Ciocãneºti

Bogat este ºi inventarul de ierburi, unele tipice de pãdure,altele venite din pajiºtile mlãºtinoase.

O însuºire comunã a tuturor speciilor lemnoase caracteris-tice biocenozelor de luncã este toleranþa ridicatã la inun-daþii. Aceastã toleranþã diferã în funcþie de specie, iar încadrul aceleiaºi specii creºte cu vârsta (puieþii ºi exem-plarele tinere sunt mai sensibile, iar exemplarele mature autoleranþã maximã). Astfel, la salcia albã puieþii rezistã maximum 60 de zile la inundaþii, pe când exemplarelemature pot supravieþui pânã la 300 de zile. La plopul negruºi hibrizii de plopi euramericani puieþii pot supravieþuimaxim 40-50 de zile la inundaþii, iar exemplarele maturepânã la 230-250 zile (figura 2).

10

Viþã de vie sãlbaticã pe Ostrovul Trãmºani (Pisica)

Fig. 2. Toleranþa la inundaþii a principalelor specii de arbori (exemplare mature) din pãdurile de luncã

Alnus glutinosa – Aninul negru

Fraxinus angustifolia – Frasinul de luncã

Quercus robur – Stejarul pedunculat

Ulmus minor – Ulmul de câmp

Populus alba – Plopul alb

Populus x euroamericana – Plopul euroamerican

Populus nigra – Plopul negru

Salix alba – Salcia albã

0 50 100 150 200 250 300 350zile

60

100

230

230

230

250

300

250

nr. de zile cu inundaþii într-un an

Speciile de arbori strãine, invazive în ecosistemele3 forestiere din Lunca Dunãrii, au, de aseme-nea, o capacitate redutabilã de supravieþuire la inundaþii. De exemplu, frasinul de Pensilvaniasuportã peste 200 de zile cu inundaþii în sezonul de vegetaþie, iar arþarul american peste 150 dezile (Whitlow and Harris, 1979; Bell and Johnson, 1974). Amorfa dispune ºi ea de o capacitateremarcabilã de toleranþã la inundaþii.

Cele mai reprezentative biocenoze de pãdure din luncile României

În lunci se deosebesc douã mari categorii de biocenoze forestiere:

Dintre zãvoaie, cele mai caracteristice biocenoze, care definesc ºi habitate distincte, sunt:

Dintre pãdurile de luncã, rãspândite mai ales la câmpie, sunt de menþionat:

11

zãvoaiele, formate din arbori cu lemn moale (anini, plopi, sãlcii), care ocupã locurile maijoase, frecvent inundate;

pãdurile de luncã, formate din arbori cu lemn tare (stejari, frasini, ulmi), situate pe terasemai înalte, rar inundabile.

în luncile de munte – aniniºurile de anin alb;

în luncile de deal – aniniºurile de anin negru, plopiºurile de plop negru ºi sãlcetele de salcieplesnitoare;

în luncile de câmpie – plopiºurile de plop alb ºi sãlcetele de salcie albã.

stejãreto – frãsineto – ulmetele;stejãretele;frãsinetele.

3 Ecosistemul este unitatea fundamentalã de organizare ºi funcþionare a ecosferei (planetei) alcatuitã din biocenozã ºi biotop ºi

capabilã de productivitate biologicã.

Aniniºurile de anin alb se gãsesc pe micisuprafeþe, adesea cu fâºii înguste formate din unul– douã rânduri de arbori, pe marginile pietroase alepâraielor repezi de munte. În afarã de aninul alb, seîntâlnesc rar câte un molid, brad sau fag.

Dar frumuseþea acestor biocenoze este datã de abun-denþa ferigilor, de frunzele uriaºe de captalan (Petasites

album), de tulpinile înalte cu flori galbene ale specieiendemice în Carpaþi – pãlãria vacii (Telekia speciosa).Deºi lemnul de mici dimensiuni al aninului alb nu are valoare, aceste fâºii de pãdure au un rol deosebit înoprirea transportului de aluviuni de cãtre tumultoaseleape de munte.

Aniniºurile de anin negru le înlocuiesc pecele de anin alb de îndatã ce râurile ies dinmunte ºi curg printre dealuri. Ca ºi aninulalb, ºi aninul negru formeazã fâºii îngustechiar pe malul de lângã apã, având chiarrãdãcinile în apã. În aceste fâºii se pot întâlni, mai rar, ºi alþi arbori (plop negru, ulm, salcie plesnitoare º.a.). Sunt prezenþi, deasemenea, arbuºti ca socul negru, care arenevoie de azotul fixat de bacteriile de perãdãcinile aninului, alunul, cãlinul, sângerul. În stratul ierburilor gãsim ferigi, mentã, nu-mã-uita, lipitoare º.a. Mai spre câmpie,când aninul negru creºte chiar în apa bãlþilordin lunci, pãdurea are ca podoabã stân-jenelul de apã, cu flori galbene.

12

Aniniº de anin alb pe cursul superior al Dâmboviþei

Aniniº de anin negru în lunca Râului Târgului

Plopiºurile de plop negru cresc pe locurile cevamai înalte din luncile de dealuri, pe grindurile dinnisip grosier, formate în timpul revãrsãrii râurilor.Plopul negru poate fi singurul arbore din aceste bio-cenoze, dar mai spre câmpie se asociazã ºi plopulalb, sãlcii, ulm de luncã, uneori chiar stejar pedun-culat. Sunt bine reprezentaþi ºi arbuºtii de locuriumede (cãlin, soc negru, sânger, salbã moale) ºiierburile de luncã de locuri nu prea umede.Frecvent, în locul ierburilor, solul este acoperit derug (murul de câmpie) sau de lipitoare.

Sãlcetele de salcie plesnitoare, mai frecvente în luncile de deal din Transilvania, ocupã locurilemai joase, umede, dar fãrã apã permanentã. Obiºnuit, pe lângã salcia plesnitoare, de talie maimicã, se poate întâlni salcia albã, mai înaltã, plopul negru ºi plopul alb. Ca ºi în plopiºuri suntprezenþi mulþi arbuºti, iar solul poate fi acoperit de rug sau lipitoare ca ºi de ierburi de locuriumede ºi mlãºtinoase (mentã, cârligioare, cânepa codrului, coada calului º.a.).

13

Arboret tânãr de plop negru în Lunca Dunãrii

Zãvoi de salcie plesnitoare

Plopiºurile de plop alb se întâlnesc pe alocuri ºi la dealuri, dar domeniul lor este în luncile decâmpie unde se situeazã pe grindurile nisipoase înalte, mai uscate din preajma râului, scurt timpinundate. În multe situaþii, plopul alb formeazã singur biocenozele, dar local se pot asocia plopul negru, sãlciile, ulmul de luncã, chiar frasinul de luncã ºi stejarul pedunculat. Destul de frecvent se gãseºte ºi dudul. Biocenoza de plop alb este bogatã în arbuºti (soc negru,sânger, cãlin, lemn câinesc, gherghinar, mãceº, chiar porumbar). Solul este, de regulã, acoperit cu rug ºi cu lipitoare, dar se gãsesc ºi multe specii ierboase de luncã (cârligioare, mentã, cânepa codrului, piciorul lupului).

Sãlcetele de salcie albã, ca ºi plopiºurile de plop alb, se gãsesclocal ºi în luncile de deal dar frecvente sunt în luncile de câmpieîn care ocupã locurile cele mai joase, cu aluviuni argiloase, încare apa din inundaþii rãmâne mult, atingând ºi înãlþimi de 1 – 2 m.Aceste sãlcete rãmân atotstãpânitoare în Deltã, însoþind ca fâºiiînguste braþele Dunãrii.

14

Zãvoi de plop alb în Lunca Dunãrii

Zãvoi de salcie albã în Lunca Dunãrii (Ostrovul Turcescu, Cãlãraºi)

De regulã, salcia albã formeazã singurã biocenoza, dar pe locurile mai înalte se asociazã cuplopul alb, iar la dealuri ºi cu plopul negru ºi salcia plesnitoare. Arbuºtii lipsesc în locurile foartejoase dar sunt prezenþi pe locurile mai înalte. Pe aceste locuri solul este acoperit de rug ºi lipitoare, pe când pe locurile joase sunt prezente ierburile de mlaºtinã (izma de baltã, piciorul lupului, floarea cucului). Salcia albã, ale cãrei seminþe se coc ºi se împrãºtie tocmai când se pro-duc inundaþiile, ocupã imediat micile insule constituite din noile aluviuni aduse de râuri, formânddesiºuri de nepãtruns denumite renii sau reniºuri. Dar sãlcetele se rãresc repede ºi se înþelenesccu iarba câmpului de mlaºtinã.

Stejãreto – frãsineto – ulmetele au ca specii de arbori constituente stejarul pedunculat, frasinul de luncã, ulmul deluncã ºi ulmul de câmp. Pe locuri mai înalte se pot gãsi ºi arboridin pãdurile de câmpie (tei, carpen, mãr ºi pãr pãdureþ etc.). Pe locuri mai joase se asociazã ºi plopul alb, apare chiar ºi câteo salcie. Local, edificator de biocenozã poate fi chiar stejarul saufrasinul în exclusivitate, formându-se stejãrete sau frãsinete de luncã.Arbuºtii, numeroºi, formeazã un strat bine conturat, constituit din alun,soc, sânger, gherghinar, lemn câinesc, salbã moale, porumbar.

Garnitura de ierburi este cu totul alta – apar specii din pãdurilede câmpie ºi de deal de soluri fertile ºi umede: pãºtiþe, brebenei,viorele, pecetea lui Solomon etc. Existã ºi situaþii în care solulpoate fi acoperit, pe alocuri complet, de rug sau lipitoare. Acestebiocenoze au diversitatea cea mai mare de specii ºi arbori decele mai mari dimensiuni.

Pe insulele de nisip Letea ºi Caraorman, din Delta Dunãrii, existã pãduri de luncã cu totuldeosebite sub formã de fâºii înguste ºi lungi adãpostite în aºa numitele “hasmace” (depresiunimai umede situate între dunele de nisip). În compunerea acestor pãduri, alãturi de stejarulpedunculat ºi frasinul de luncã, se gãsesc stejarul brumãriu, frasinul pufos de luncã, plopul albºi cenuºiu ºi chiar aninul negru. Pe lângã un strat des de arbuºti apar ºi multe liane care îmbracãarborii pânã în vârf. În afarã de viþa de vie sãlbaticã, de curpen, de hamei ºi de iederã, seîntâlneºte liana sudicã Periploca graeca, cu mici flori albastre.

15

Pãdure de luncã cu stejar pedunculat,frasin de luncã ºi plop alb pe Grindul Letea

Pãdurile de luncã din România se încadreazã în urmãtoarele tipuri de habitate naturale a cãror con-servare necesitã declararea de arii speciale de conservare (Directiva Habitate – 92/43/EEC, Anexa 1):

16

91E0*

91F0

92A0

Pãduri aluviale de Alnus glutinosa ºi

Fraxinus excelsior (Alno padion, Alnion

incanae, Salicion albae)

Pãduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus

laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angus tifo-

lia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris)

Zãvoaie cu Salix alba ºi Populus alba

aniniºuri de anin alb, aniniºuri de anin negru, sãl-cete de salcie plesnitoare, plopiºuri de plop negrudin luncile de dealuri

pãduri de luncã, pure sau amestecate, de stejarpedunculat, frasin de luncã, frasin comun ºi ulm

zãvoaie de plop negru din luncile de câmpie,zãvoaie de plop alb, zãvoaie de salcie albã

Directiva Habitate, Anexa 1Cod Denumire habitat Tip de pãdure/biocenozã

Zavoi de salcie albã pe Ostrovul Soimu’

Pãdurile din lunci în decursul timpului

Luncile nu au fost niciodatã completacoperite de pãdure. Din cauzainundaþiilor, adesea catastrofale,unele pãduri puteau dispare, spãlatede ape, altele erau rãrite ºi noipãduri apãreau pe aluviunile depuseanual. În luncile mari de câmpie, deexemplu în lunca Dunãrii, pesuprafeþe mari existau gârle, bãlþi,lacuri cu vegetaþie acvaticã ºi custufãriºuri, pãpuriºuri sau rogozuri pe margini, tufãriºuri de cãtinã roºie,pajiºti mlãºtinoase ºi umede. Astfel,din cele peste 500 mii ha de luncãinundabilã a Dunãrii, înaintea îndigu-irii, pãdurile nu reprezentau mai multde o treime. În ceea ce priveºtecompoziþia acestora, sãlciile deþineau peste 75%, plopii indigeni cca 20%, iar foioasele tari (stejari, frasini, ulmi) cca. 5%. Dealtfel, Lunca ºi Delta Dunãrii de pe teritoriul României a fost,pânã în anul 1961 (când au început îndiguirile), cel mai mare Salicetum din Europa ºi al doileadin lume ca întindere, dupã cel din delta fluviului Rio del Parana (Argentina) (Clonaru, 1967 citatde Geambaºu ºi col., 2004). Mai închegate erau pãdurile din luncile mari de câmpie (Prut, Siret,Argeº, Vedea, Olt, Jiu, Mureº, Criºuri, Someº).

Dar pãdurile din lunci, fiind aproape de localitãþi ºi accesibile, au fost supuse de timpuriudefriºãrilor, au fost mereu afectate de tãieri ºi pãºunat abuziv. Pãdurile din lunca Dunãrii, dintreDrobeta – Turnu – Severin ºi Cãlãraºi, ca ºi cele din bãlþile Dunãrii, între Cãlãraºi ºi Brãila, aufost aproape complet distruse între anii 1962 – 1967, pentru a crea terenuri agricole, astãzi înmare parte abandonate. Dunãrea a fost îndiguitã, iar puþinele pãdurii au rãmas în zona dig – mal,

17

Peisaj cu mozaic de habitate naturale din Lunca Dunãrii

zonã supusã periodic inundaþiilor. Zona dig-mal a Dunãrii, a cãrei lãþime variazã de la 200-300 mla maxim 2 500 m, ocupã cca. 110 mii ha. La aceasta se adaugã ostroavele ºi insuleleromâneºti ale Dunãrii, în numãr de cca. 110, cu o suprafaþã totalã de cca. 11 mii ha.Aceastã suprafaþã este acoperitã preponderent de pãduri (82%), dar numai puþine din acestepãduri sunt de tip natural-fundamental, respectiv cca. 18%. Salcia albã reprezintã cca. 7%, plopul alb4,2 %, plopul negru 1,8%, iar foioasele tari cca. 5% Cele mai multe (peste 80%) au fost înlocuiteprin culturi de plopi negri hibrizi sau sãlcii selecþionate, având caracter de ligniculturi ºi nu de biocenoze forestiere.

Suprafaþa luncilor de pe teritoriul actual al þãrii noastre este de cca. 1,8milioane ha ºi se estimeazã cã la începutul erei creºtine, înainteaprimelor despãduriri masive, când structura covorului vegetal era natu-ralã în cvasitotalitatea lui, pãdurile de luncã deþineau peste 1,3 milioanede ha. În perioada care a urmat, dintre toate biocenozele forestiere,pãdurile de luncã au suferit cea mai drasticã diminuare de suprafaþã. Înprezent suprafaþa acestora este sub 300 mii ha, respectiv cca. 4,5% dinsuprafaþa actualã a pãdurilor. Aºadar, aproape 80% din pãdurile deluncã de odinioarã au fost defriºate.

18

Plantaþie de salcie albã selecþionatãîn Insula Micã a Brãilei

Plantaþie de plop negru hibrid în Lunca Dunãrii

Pãdurile de luncã alcãtuite din specii de salcie deþin cca. 120 mii ha (din care peste 25 mii hasunt sãlcii selecþionate), cele alcãtuite din specii de plop deþin cca. 100-115 mii ha (dintre carepeste 70 mii ha sunt plopi negri hibrizi), cele alcãtuite din anini deþin cca. 15 mii ha, iar cca. 50 mii hasunt alcãtuite din foioase tari – stejar, frasini, ulm – (din care doar cca. 30 mii ha sunt arboretede tip natural-fundamental).

Astãzi este imperios necesar sã se conserve rãmãºiþele acestor pãduri, cele degradate sãfie refãcute, sã se mãreascã suprafaþa ocupatã de pãduri cu specii de arbori adaptate lacondiþiile din lunci. Este o mare acþiune care se înscrie în programul de renaturare a luncilor.

De ce sunt necesare pãdurile în luncile României?

Pãdurile de luncã, asigurând trecerea între mediul terestru ºi cel al râurilor, îndeplinesc impor-tante funcþii ecologice ºi de protecþie. La acestea se adaugã funcþiile lor socialã ºi economicã.Dintre acestea meritã menþionate urmãtoarele:

19

Filtrarea sedimentelor. Fâºiile de pãduri din lunci contribuie la reducerea cantitãþii de sedimente din apa râurilor care sunt antrenate de scurgerile din ecosistemele învecinate:culturi agricole, pajiºti ºi fâneþe, terenuri construite etc. Acest lucru se realizeazã atât prin reducerea de cãtre ecosistemul forestier a vitezei de curgere a apei ºi creºterea infiltraþiei,cât ºi prin reþinerea aluviunilor de cãtre litierã ºi ierburi.

Îmbunãtãþirea calitãþii apei. Pãdurile de luncã menþin sau îmbunãtãþesc calitatea apei dinrâuri prin reducerea cantitãþii de nutrienþi ºi poluanþi. Aceºtia sunt filtraþi, asimilaþi saudescompuºi ºi stocaþi în ecosistem. Microorganismele (bacterii ºi ciuperci în principal) dinlitiera ºi solul pãdurilor de luncã reþin ºi transformã în substanþe minerale, care pot fi asimi-late de cãtre plante, peste 80% din nutrienþii ºi poluanþii din apã.

Controlul inundaþiilor. Pãdurile de luncã, prin intermediul coronamentului, a litierei ºi asolurilor forestiere, reduc viteza ºi volumul scurgerilor de pe terenurile învecinate ºi, în acestfel, reþin apa în ecosistem ºi sporesc cantitatea de apã infiltratã în sol. În acest fel se alimenteazã pânza de apã freaticã ºi se reduce debitul râurilor în momentele critice, cu precipitaþiile abundente ºi cu risc de inundaþii.

Rolul de creator ºi protector demediu al biocenozelor forestiereeste cu mult mai mare decât a celor-lalte biocenoze din lunci.

Foarte important este faptul cã biocenozele forestiere contribuiesubstanþial la creºterea diversitãþiide specii din lunci prin oferta mãritãºi variatã de hranã ºi adãpost pentrusute de specii de animale, insecte,ciuperci, micro-organisme.

20

Protecþia malurilor. Biocenozele de pãdure, prin rãdãcinile adânci ºi ramificate ale arbo-rilor, prin reþeaua deasã de rãdãcini ale arbuºtilor, prin pâsla rãdãcinilor de suprafaþã ale ierburilor, consolideazã cel mai bine malurile râurilor, ferindu-le de eroziune. În acest fel seasigurã ºi stabilitatea terenurilor din lunci, prin prevenirea eroziunii stratului de sol ºi princreºterea vitezei de depunere a aluviunilor.

Umbrirea cursurilor de apã ºi atenuarea fluctuaþiei temperaturii apei. Coronamentulpãdurilor de luncã umbreºte total sau parþial cursurile de apã ºi în acest fel atenueazã variaþia temperaturii apei, ceea ce este benefic pentru ecosistemele acvatice.

Diversificarea habitatelor ºi conservarea biodiversitãþii. Pãdurile de luncã, prin complexitatea lor structuralã, creazã o mare diversitate de habitate4 ºi de niºe ecologice5.Materialul vegetal uscat (frunze, ramuri, ierburi), care se formeazã în pãdure în cantitatemare, este descompus de numeroase specii de microorganisme (bacterii, ciuperci, never-tebrate etc.) ºi transformat în humus, pãmântul fin, negru, pe baza cãruia se formeazã solul

evoluat de luncã. În plus, pãdurileoferã loc de odihnã, de hranã, decuibãrit, de creºtere a puilor etc.pentru numeroase specii de animale.

Phalacrocorax pygmeus (cormoranul pitic) una dintre speciile protejate de pãsãricare cuibãreºte în pãdurile de luncã

4 Habitatul este suprafaþa locuitã, în mod natural de o populaþie sau de o specie de plante sau animale.5 Niºa ecologicã reprezintã locul unde trãieºte o specie de animale sau plante ºi rolul ei în ecosistemul din care face parte, adicã cum interacþioneazã ea

cu alte specii (cu ce se hrãneºte specia respectivã, ce alte specii se hrãnesc cu ea, cu ce alte specii "se luptã" pentru acelaºi teritoriu etc.).

Prin funcþiile de protecþie pe care le îndeplinesc, pãdurile de luncã reprezintã cele mai eficienteºi ieftine soluþii de asigurare a calitãþii apelor, de diminuare a pagubelor produse de inundaþii, deprotecþie a habitatelor de luncã ºi de conservare a biodiversitãþii râurilor ºi a ecosistemelor terestre învecinate. Studii recente, efectuate în Statele Unite ºi în Europa de Vest, aratã cã valoarea serviciilor oferite de pãdurile de luncã, numai cu privire la reducerea efectelor catastrofale ale inundaþiilor ºi la asigurarea calitãþii apelor, se cifreazã la cca. 40 000 – 200.000US $ / an / km, la o lãþime a acestora de minim 30 – 50 m, astfel încât sã poatã îndeplini satisfãcãtoraceste funcþii (Tobyhanna Creek/Tunkhannock Creek Watershed Association, www.tctcwa.org). Dacã luãm în considerare ºi beneficiile în direcþia conservãrii biodiversitãþii, a sporirii valorii peisagistice ºi recreative ºi a producþiei de lemn ºi alte bunuri care pot fi valorificate, atunci valoarea se majoreazã cu pânã la 100%. Trebuie menþionat însã cã îndeplinirea cu eficienþãmaximã a acestor funcþii este condiþionatã de existenþa unor fâºii continui, nefragmentate, depãdure, pe de o parte, având o compoziþie ºi o structurã cât mai apropiatã de cea a biocenozelornaturale, pe de altã parte.

21

Asigurarea conectivitãþii habitatelor. Pãdurile de luncã nefragmentate, în asociere cucelelalte tipuri de habitate specifice luncii, constituie veritabile coridoare ecologice. Acesteaasigurã legãtura între diferite zone sau regiuni cu o biodiversitate ridicatã, servind lamigrarea, circulaþia sau dispersia speciilor de plante ºi animale.

Valoarea peisagisticã ºi recreativã. Pãdurile contribuie la diversificarea peisajelor luncilorºi la sporirea valorii lor estetice ºi recreative. Din acest motiv, aceste zone sunt printre celemai vizate pentru dezvoltarea de complexe rezidenþiale ºi turistice, dar ºi printre cele maicãutate locuri pentru petrecerea timpului liber.

Nu trebuie neglijatã nici valoarea economicã a pãdurilor din lunci. Chiar dacã aninii, plopii,sãlciile au lemn moale, acesta are variate utilizãri pentru fabricarea de furnire, celulozã, hârtie, mobilã, chibrituri ºi diverse alte produse. Nu trebuie pierdut din vedere cã mediulumed al luncilor este favorabil creºterii arborilor ºi acumulãrii de lemn. În orice caz producþiapãdurilor este mai mare ºi mai valoroasã decât a celorlalte biocenoze de luncã.

Care sunt ameninþãrile pentru pãdurile de luncã ?

Ecosistemele de luncã, în general, ºi pãdurile de luncã, în particular, sunt ecosisteme cu un gradridicat de fragilitate. Acest fapt se datoreazã atât unor factori interni care fac ca dinamica luncilorsã fie foarte activã din punct de vedere geomorfologic, cât ºi numeroºilor factori perturbatori dinexteriorul ecosistemului.

Pãdurile de luncã, atâtea câte au mai rãmas, sunt ameninþate cu degradarea ºi distrugerea decãtre o serie de factori care se manifestã din ce în ce mai agresiv. Principalele ameninþãri,cauzele care le genereazã ºi intensitatea impactului acestora asupra pãdurilor din lunci suntprezentate în cele ce urmeazã:

22

Pãdurile de luncã - cele mai eficiente ºi ieftine mijloace de protecþie a râurilor ºi a ecosistemelor terestre din vecinãtatea lor

Ameninþãri Cauze Impact

23

Modificarea regimului

hidrologic al râurilor

Distrugerea ºi degradarea

staþiunilor

Poluarea apelor ºi a solului

Erodarea malurilor ºi a

luncilor

Defriºarea ºi fragmentarea

pãdurilor

Modificarea compoziþiei

pãdurilor

Degradarea structurii

pãdurilor

Modificarea complexelor de

biocenoze din luncã

regularizarea cursurilor de apã, îndiguiri, construirea de baraje,

exploatarea de agregate minerale, foraje ºi captãri de ape, modificãrile

climatice

coborârea nivelului apei freatice, spãlarea solului, scãderea cantitãþii de

aluviuni depuse, sãrãturarea solurilor, compactarea solurilor

depozitarea reziduurilor menajere ºi industriale, poluarea apelor

creºterea vitezei curentului de apã ca urmare a îndiguirii ºi regularizãrii

râurilor, navigaþia cu vase mari ºi de vitezã, înlãturarea vegetaþiei natu-

rale, reducerea depunerilor de aluviuni ca urmare a barãrii râurilor ºi

supraexploatãrilor de agregate minerale

amplasarea unor obiective industriale, drumuri, reþele electrice, extinderea

domeniului construibil, exploatarea de agregate minerale, fãrâmiþarea

proprietãþii, tãieri ilegale, etc.

utilizarea clonelor de plopi ºi sãlcii selecþionate, expansiunea speciilor

invazive (amorfa, arþarul american, frasinul de Pensilvania, dudul,

corcoduºul), dificultatea regenerãrii naturale a speciilor edificatoare deter-

minatã de speciile invazive ºi de modificarea regimului de inundaþii

crearea de monoculturi de plopi ºi sãlcii selecþionate, invazia amorfei

ºi a arþarului american, uscãri, atacuri de insecte, mãsuri silviculturale neadec-

vate, tãieri ilegale, pãºunatul, desecãri, degradarea staþiunii

drenãri, desecãri, îndiguiri, defriºãri, cultivarea terenului, activitãþi antropice

neconforme, expansiunea speciilor invazive, cultivarea terenurilor din zonele

limitrofe, incendierea, creºterea duratei de inundare în zonele îndiguite

puternic

puternic

mediu

mediu

puternic

mediu

mediu

mediu

Datã fiind importanþa lor deosebitã, dar ºimultitudinea factorilor care le afecteazãexistenþa ºi stabilitatea, în toate þãrile dezvoltate (în principal SUA, Canada,Japonia, Australia, þãrile din Europa Centralã ºi de Vest) pãdurilor de luncã lis-a acordat un statut ºi o atenþie specialã. Aceste pãduri sunt supuse unui regim deconservare ºi sunt incluse în diverse categorii de protecþie, iar gospodãrirea lorse face dupã cele mai bune practici îndomeniu. De asemenea, sunt reglemen-tate foarte strict orice fel de activitãþi caresunt incompatibile cu conservarea ºimanagementul durabil al lor.

Este o necesitate urgentã ca ºi în þaranoastrã reglementãrile privind luncileºi pãdurile de luncã sã fie reconside-rate ºi reactualizate în spiritul preve-derilor adoptate de þãrile experienþãîndelungatã în acest domeniu. Trebuieavut în vedere ºi faptul cã la nivelulUniunii Europene toate pãdurile deluncã sunt încadrate în tipuri de habi-tate de interes comunitar, care necesitãconservare ºi pentru care þãrile mem-bre sunt obligate sa ia mãsuri concretede stopare a declinului lor, inclusiv sãdeclare arii speciale de conservare(Directiva Habitate nr. 92/43/EEC).

24

Principalele surse ale ameninþãrilor la adresa pãdurilor de luncãsunt generate de activitãþi umane incompatibile cu gestionarea

durabilã a resurselor

Pãduri naturale sau ligniculturi în lunci?

Þinând seama de condiþiile bune de vegetaþie, încã din secolul al XIX-lea, pe multe terenuri dinlunci au fost create culturi de arbori repede crescãtori (ligniculturi) intensive. În acest scop, pelocuri mai înalte s-au plantat mai ales plopi negri hibrizi, cu producþii mari de lemn (pânã la 30 m3 / an / ha). Au fost create ºi culturi de sãlcii selecþionate ºi de salcâm.

Din punct de vedere economic, producþia de lemn a acestor culturi este mai mare decât a bio-cenozelor naturale ºi de calitate mai ridicatã. Dar sub raportul diversitãþii speciilor, a ecosis-temelor, a peisajului lignoculturile sunt net inferioare pãdurilor naturale. De asemenea, studiile ºicercetãrile aratã cã pãdurile naturale sunt net superioare ligniculturilor în îndeplinirea funcþiilorde protecþie.

Desigur, nu se poate face abstracþie de nevoile crescânde de lemn, dar problema care se puneeste de a îmbina acest interes economic cu imperativul ecologic de conservare ºi utilizare raþionalã a diversitãþii biologice, ecologice ºi geografice. Acest lucru se poate face printr-o judicioasã repartizare a terenurilor din lunci pe folosinþe. Este mai ales de evitat crearea de ligniculturi compacte, pe spaþii mari, optând pentru o alternare a acestora cu pãduri naturale, într-un peisaj variat.

25

Zonarea funcþionalã judicioasã a luncilor ºi alternarea spaþialã a pãdurilor naturale cu ligniculturi sunt premise pentrugestionarea lor durabilã

Importanþa renaturãrii pãdurilor din Lunca ºi Delta Dunãrii

Pãdurile naturale din luncaºi Delta Dunãrii, formateaproape exclusiv dinzãvoaie de plop alb ºi salciealbã, au fost în mare partedefriºate în anii 1962 – 1967pentru a utiliza terenurile înagriculturã. În acest scop s-a fãcut ºi îndiguireaDunãrii pentru a protejaaceste terenuri de inundaþii(figurile 3 ºi 4).

În ultimul timp, utilizarea agricolã aterenurilor din lunca ºi Delta Dunãrii aridicat probleme din cauza salinizãriisolurilor, a costurilor mari cu desecãri ºiirigaþii. Pe de altã parte, pe plan mondi-al, se pune tot mai insistent problemacreºterii diversitãþii biologice ºi ecologice.Se preconizeazã tot mai insistent nece-sitatea renaturãrii acestor terenuri, inclu-siv prin reînfiinþarea zãvoaielor de plopiºi sãlcii indigene care creºteau înaintepe aceste locuri având biodiversitateridicatã.

26

Fig. 3. Lunca Dunãrii înainte de îndiguire

Fig. 4. Lunca Dunãrii dupã îndiguire

Acest lucru presupune desfiinþarea multor diguri pentru a lãsa liberã pãtrunderea apelor din inun-daþii, favorinzându-se reinstalarea biocenozelor naturale variate de luncã printre care ºi apãdurilor naturale.

Este o operaþie vastã, costisitoare, dar ea va duce la schimbarea radicalã a înfãþiºãrii, astãzi puternic artificializatã, a luncii ºi Deltei Dunãrii, contribuind la un alt mod de valorificare a aces-tui complex unic în Europa, prin turism ºi recreere.

27

Proiectul LIFE06NAT/RO/000177, „Conservarea ºi managementul integrat al ostroavelor de peDunãre, Romania” în cadrul cãruia a fost elaboratã prezenta broºurã, se desfãºoarã pe 8 ostroave situate de-a lungul Dunãrii: Ciocãnesti, Haralambie, ªoimu, Albina, Fermecatu, CianuNou, Trãmºani ºi Turcescu. Mare parte din activitãþile proiectului urmãresc realizarea unui management adecvat al pãdurilor naturale si seminaturale de luncã de pe ostroave ºi reconstrucþia pãdurilor de luncã în unele zone pilot. Principalele tipuri de habitate care vor beneficia de mãsuri de protecþie sunt: 92A0 - pãduri cu Salix alba ºi Populus alba (477 ha) ºi91EO - pãduri aluviale cu Alnus glutinosa ºi Fraxinus excelsior (3,4 ha). De asemenea, lucrãrilede reconstrucþie vizeazã reîmpãdurirea a 16 ha ºi împãdurirea a 10 ha de teren cu specii nativede salcie ºi plop.

Resurse bibliografice

AUSTIN, H. S., f.a., Riparian Forest Handbook 1. Appreciating and Evaluating Stream SideForests. Virginia Department of Forestry. 48 p. www.dof.virginia.gov

DONIÞÃ N., DIHORU GH., BÂNDIU C., 1966, Asociaþii de salcie (Salix alba L.) din luncileCâmpiei Române. Studii ºi Cerc. de Biol. Seria Bot. 18(4): 341-353.

DONIÞÃ N., CHIRIÞÃ C., STÃNESCU V. (coordonator), 1990, Tipuri de ecosisteme forestieredin România, Ministerul Apelor, Pãd. ºi Med. Înconj. Inst. de Cerc. ºi Amenajãri Silvice,Bucureºti, 390 p.

DONIÞÃ N., IVAN DOINA, COLDEA GH., SANDA V., POPESCU A., CHIFU TH., PAUCÃ-COMÃNESCU MIHAELA, MITITELU D., BOªCAIU N., 1992, Vegetaþia României. EdituraTehnicã Agricolã, 407 p.

DONIÞÃ N., POPESCU A., PAUCÃ-COMÃNESCU M., MIHÃILESCU S., BIRIª I.-A., 2005, Habitatele din România. Editura Tehnicã Silvicã. Bucureºti. 496 p.

DONIÞÃ N., POPESCU A., PAUCÃ-COMÃNESCU M., MIHÃILESCU S., BIRIª I.-A., 2006, Habitatele din România. Modificãri conform amendamentelor propuse de România ºi Bulgaria laDirectiva Habitate (92/43/EEC). Editura Tehnicã Silvicã. Bucureºti. 95 p.

GEAMBAªU, N. ºi col., 2004, Studiu privind reintroducerea speciilor forestiere autohtone înlunca Dunãrii în vederea refacerii ecologice. Manuscris ICAS. Bucureºti. 53 p.

LLEWELLYN, J., 2002, The importance of Riparian Forests. Newsletter Archive. TobyhannaCreek/Tunkhannock Creek Watershed Association, www.tctcwa.org.

ROªU, C. ºi col., 2002, Stabilirea evoluþiei regimurilor hidrologice ºi hidrogeologice ale lunciiDunãrii în perioada 1990-2002 ºi a efectelor asupra plantaþiilor de plop ºi salcie. ManuscrisICAS. Bucureºti. 69 p.

***, 2003, Interpretation Manual of European Union Habitats (EUR 25). European Commission,DG Environment, Nature and Biodiversity. Bruxelles. 127 p.

28