P e l i t o r a l u lp a ş n i c

S C H I T E

1 9 5 4 r*j

m■

CHIAR IN ACEEAŞI ZiLev Lincov

— PO VESTIRE —

' « ' : ţ i

In ta ig ă se p răbuşise un pin. Fusese sm uls de fur­tu n ă şi o n e a ş te p ta tă răbu fnea lă de v â n t îl culcase la păm ânt.

P r in desch iză tu ra făcută în bolta pădurii de t r u n ­chiul lui g ig an t ic se zărea ceru l p lum buriu de O c tom ­brie.

— Ivane, m ’auzi, Ivane ? — şopti se rgen tu l Sam - sonov, ap lecându-se asup ra tova răşu lu i său.

Voronov zăcea nemişcat. Sam sonov în to a rse capul sfredelind cu privirea nelin iş ti tă desişul m ohorît al pădurii. Aici, sub creng ile s tu foase ale b razilor şi mo­lizilor, era um ed, în tuner ic şi dom nea o tăce re a tâ t de adâncă , încâ t îţi venea greu să crezi că undeva cân tă păsările , că undeva gem valurile m ării izbin- du-se de s tânci şi că aici, nu dem ult, fusese s tă p â n ă furtuna.

3

D oar crengile rup te ale copacilor, care .a târnau spre p ă m â n t a t in g ân d covorul verde de muşchi, şi pinul aces ta bă trân , doborît, m ai am in teau de fu r tună . L â n ­g ă el se căsca o g ro a p ă adâncă , cu bu lgă r i de p ă m â n t u r ia ş i , p ro asp ă t răscoliţi de rădăcin ile pinului. M a r ­g in ile gropii s em ăn au cu o rană m on s tru o asă .

A plecându-se din nou spre tovarăşu l său , Sam sonov î l s cu tu ră de um ăr:

— Voronov... Vania... ştii ce zi e azi ?Voronov îşi dădu încet capul pe spa te şi tot a tâ t de

'încet, parcă trez indu-se din somn, îşi ridică pleoapele, s e sprijini cu palm ele în! m uşchiu l m oale şi, anevoie, c lă t in â n d u -se de parcă a r fi avut pe umeri o povară ce era peste puterile lui, se sculă în genunchi. Cu de­ge te le t re m u râ n d e şi slabe începu să caute ceva pe ■covorul de muşchi.

— E la mine... — vorbi la fel de încet Sam sonov. lov ind uşor cu p a lm a patu l puştii pe care o avea în b an d u l ie ră . A doua puşcă, puşca lui, o ţ inea în m ân a d reap tă .

F ă c â n d un nou efort, Voronov îşi depărta şi mai .mult picioarele şi în cele din u rm ă reuşi să se ridice. Im ediat însă scoase un g e a m ă t şi se ghem ui apă- sâ n d u -se cu palm ele peste şale.

— Ai putea să m erg i? — In g lasu l lui Sam sonov s u n a şi com pătim ire , şi ne răbdare , şi în g r i jo ra re . — D acă nu poţi, m ă duc singur.

— T e -a ju n g din u rm ă. Grăbeşte , te -a ju n g din u r ­m ă — m u rm u ră Voronov.

S am sonov scoase grăb it a rm a din bandulieră şi o trecu tova răşu lu i său , privindu-1 în ochii în care se c itea durere.

— Ne vom descurca noi, V an ia — şopti S a m so ­nov. — 'Totul o să fie b ine p ân ă la u rm ă.

4

— H ai, du-te... D upă cu m mi se pare, şira sp inării mi-e în t re a g ă — încercă să g lum ească Voronov, pi- păindu-şi şalele.

D ar Sam sonov nu-i auzi g lum a. Şi când Ivan, ch ir ­cit încă de durere, se în to a rse cu greu să privească în u rm a to va răşu lu i său, ram urile s tufoase ale b ra ­zilor îl îngh iţ ise ră .

S pri j in indu-se în puşcă, Iv an făcu un pas, d a r în d a tă se lăsă pe trunchiu l z g ru n ţu ro s al pinului, al acelu iaşi pin b ă trân , care, în căderea lui, îl lovise în spate cu o c reangă .

2

Din clipa când se rgen tu l S am so n o v şi so lda tu l- f run taş V oronov descoperiseră p r in tre brazi u rm a in ­fractorului, trecuseră vreo trei ore. In m om entu l acela fu r tu n a începea să se po to lească şi, Iv an fu ­sese de părere , la început, că pe acolo trecuse o s ă l ­băticiune, dar Sam sonov îi a ră ta s e în tăcere o r a ­m ură de brad. La înă lţim ea um ăru lu i , pe o porţiune, cetinile b radu lu i s tă te a u sburlite , parcă a r fi fost p iep­tă n a te în ră sp ă r .

U n om, n um ai un om pu tea să facă aşa ceva. D a r în a fa ră de grăniceri , adică în a fa ră de ei doi, S a m ­sonov şi V oronov, pe aici nu pu tea trece n im eni — era doar zonă in terzisă . Şi dacă totuşi cineva trecuse pe aici, în se a m n ă că um bla pe ascuns.

C u rân d S am so n o v şi Voronov d ă d u ră pes te o nouă u rm ă , m ai c la ră , .a in frac toru lu i — o ra m u ră pe ju­m ă ta te ru p tă de foarte pu ţin t im p — şi to t la în ă l ­ţimea um ăru lu i. P esem ne infractorul se bizuise pe

5

zgom otu l furtunii şi n u m ai fusese cu des tu lă b ă ­ga re de seam ă.

Rostul serviciului lor, ca de altfel al tu tu ro r g r ă ­nicerilor, era de a nu perm ite încă lcarea nepedepsită .a graniţe i. Acum, scopul lor era să-l a ju n g ă din u r ­m ă pe infractor, să-l împiedice să-şi realizeze p lanul. Deaceea se rgen tu l şi so îda tu l- f run taş d ă d u ră m-ai î n ­tâi, p rin două focuri de arm ă, sem nalu l de a la rm ă : „ încă lcarea frontierei11 şi apoi porn iră în u rm ăr irea infractorului.

T recuseră m ai bine de două ore. A cum desco­pereau din ce în ce m ai des u rm e de om pe poteca făcu tă de sălbătic iuni. In frac toru l, deşi trebu ia să fi obosit, nu se oprea, nu se odihnea. M â n a t de frică cău ta să se depărteze câ t m a i m ult de frontieră.

S am sonov şi V oronov e rau acelaşi leat. A m ândoi s ’au născu t , au crescut şi au lucrat, p â n ă la în co r­porare , îiî oraşul Iaroslav l. Voronov fusese v ân ză to r la o a l im en tară , ia r Sam sonov, in s ta la to r de te lefoa­ne. C h ia r şi cu locuinţa s tă te a u aproape de tot, pe două s trăz i vecine, num ai că, pe a tunci, nu se cu­n oş teau încă. S ’au cunoscut şi s ’au îm prie ten it aici, la p lu tonul de frontieră. Aici, în aceeaşi zi, fuseseră p rim iţi am ândoi în comsomol. D a r S am sonov fusese a v a n sa t la gradu l de sergen t, pe când Voronov, până acum , n u m a i la g rad u l de so lda t-frun taş . Cu toate acestea Ivan nu sim ţea nici invidie, nici necaz. E g o r S am sonov deprinsese m ai repede decât el s e r ­v iciul de grăn icer . D u p ă o lună dela ven irea lor ia plu ton, E g o r dem onta şi m onta fă ră greş, ch iar şi pe în tuneric , în câ teva minute, nu n um ai închizătorul p u ş ­

6

tii, ci şi al mitralierei, pe când Ivan se chinuia cu u n închizător de puşcă şi câ te o ju m ă ta te de oră. Ivan deabia putea deosebi un v ă rd a r de o croncăn itoare

şi u n jd e r cu coada s tu foasă de o veveriţă , pe când Egor cunoştea deja, şi după înfăţişare , şi după ob i­

ce iu r i le lor, to a te an im ale le şi păsă r i le d in ta ig ă . Cu m a re caznă în v ă ţa se Ivan să „c i tească1* pe potecă u rm a unui om şi trebuia s ’o cerceteze înd e lu n g ca să poată ră sp u n d e când trecuse pe acolo acel om,

în t im p ce Egor, d in t r ’o privire, descifra uşor şi u r ­mele omului şi ale să lbătic iunilor, fie pe p ăm ân tu l gol,

fie pe ia rbă sau pe covorul de muşchi.

Ivan nu pricepuse m u lt timp cum se poate trece peste u scă tu r i şi crăci căzu te fără să tro sn ească v re ­un a , ia r E g o r că lca pe ele ca pe vată .

— „ în c ă din şcoală făceam p a r te d in cercul t in e ­rilor n a tu ra l iş t i“ — ră sp u n sese Egor, când Ivan îl în ­treb ase oda tă cum de-a ş tiu t să prezică fă ră g reş t im ­pul de a doua zi.

Dar, ca şi p rie tenu l său, ca şi ceilalţi to v a ră ş i dela p lu ton , Ivan îşi iubea Pa tr ia , oam enii ei, ta ig a pe care o s t răb ă tea dela Nord spre Sud, fron tiera de s ta t

ş i toa te câ te s e ’ aflau dincoace, în spa te le lui, când s ta de pază la ho tar .

P â n ă nu plecase la unita te , nu m ai ieşise din Ia- roslavl.

L a u n i ta te af lase ce în se a m n ă lin iştea p lină de în ­c o rd a re a zilelor de pe frontieră; aici se deprinsese să s im tă că de el depinde şi ca m a m a lui să d o a rm ă l in iş­tită acolo, la Iaroslav l, şi ca excavatoris tu l de pe ş a n ­tierul h idrocentra le i C uibâşev să-şi conducă s igur şi l iniştit pu tern ica sa m aşină , şi ca geologul să facă

7

noi descoperiri în pustiu l C ara-C um . Şi ia tă că a s ­tăzi...

O are pu tea să uite Ivan ce zi e ra as tăz i? Azi, cinci Octombrie, o mie nouă sute cincizeci şi doi...

Sergen tu l S am so n o v şi so lda tu l-frun taş Voronov u rm ăr ise ră pe infrac to r mai b ine de două ore. P e po­teca sălbăticiunilor dăd eau tot mai des şi mai des peste u rm e de-ale infractorului. D ar poţi oare numi om pe cineva care se furişează ca să ru ineze fericirea a l to r oameni?...

Mai bine de doua ore m ersese Ivan, iu te şi fă ră z g o ­m ot —■ în v ă ţa se dem ult să um ble ca E g o r — d u p ă sergent, ţ inând puşca în m ână. E ra num ai ochi şi urechi şi tocmai deaceea nu pu tuse să se ferească de pinul care căzuse pe neaş tep ta te . O ra m u ră g rea îl iz­b ise în sp ina re ca un baros. îşi p ie rduse cunoş tin ţa şi nici mu sim ţise când Egor, care şi el fusese doborît la păm ânt, îl t răsese de sub pin, tă ind o c racă m a re cu securea.

Şi ia tă că Sam sonov pornise acum s in g u r în u rm ă ­rirea infractorului. Cât tim p o fi pierdut, scoţându-1 pe el. pe Ivan! Ia r el, Ivan , va putea oare să-i v in ă în a ju to r tovarăşu lu i s ă u ?

„Iţi dai tu seam a ce zi es te a s tăz i?“

Ivan îşi im ag in ă c u m acolo, în pa la tu l cel m are , la Cremlin, încep acum să se a d u n e delegaţii la cel de al XlX-lea C ongres al Par t idu lu i . C urând , în sa lă va in tra Stalin...

Ivan se îndrep tă din şa le şi porni pe poteca s ă lb ă ­ticiunilor. M erg ea tot mai iute, din ce în ce m ai iute, d a r fă ră să facă zgom ot, aşa cum îl în v ă ţa se în c o rd a ­rea din nopţile de frontieră...

3

F u r tu n a se potolise cu totul şi tăcerea care se în t in ­sese p re tu tinden i parcă-1 m â n a din spa te pe in frac to r . Acum, ch ia r şi cel m ai uşor p â râ i t de c rean g ă usca tă pu tea să-l trădeze. N u ştia dacă g răn icerii reuşiseră să dea de u rm a lui, dar nu se g ân d ea decât la as ta . î n ­cercase de câ teva ori, dar fă ră rezulta t, să se a b a tă din poteca ursului, ca să iasă spre lac, care, duipă soco­tea la lui, t rebu ia să fie undeva pe aproape. D incolo de lac trece calea ferată ; aco lo e o sta ţie ; te sui în tren... şi ia-1 de unde nu-i !... D ar încâlciturile b lestem ate de crengi, arborii p răbuşiţi şi acoperiţi de muşchi, to a te acestea în g ră m ă d i te de zeci de ani fo rm aseră aici un desiş de netrecut, un ad ev ăra t c im itir al ta ig ii. Ş t ia u b ine urşii pe unde să-şi /aleagă potecă, şi in frac to ru lu i nu-i răm ân ea decât s ’o ia pe u rm a lor. M ergea cu u re ­chile ciulite, privea în jur, t re să rea la fiecare foşnet, îşi s t rân g ea şi m ai ta re pistoletul în p a lm a asuda tă . De după fiecare trunchi i se năză rea că vede g răn ice r i i , cu ochii ţ in tă la el. P â râ i tu l unei c rengu ţe sub p icior îl speria ca un foc n e a ş te p ta t de a rm ă , tocănituil cio- cănitoarei în trunchiu l unui copac u sca t îi r ă s u n a ca o serie de au tom at.

Frica nu-1 lăsa să răsufle nicio clipă. Ar ii v ru t s ă înceapă din nou furtuna . Mai bine să urle iarăşi v â n ­tul, să scâ r ţâ ie şi să g eam ă copacii, num ai să nu m ar fie aceas tă linişte apăsă toa re , aceas tă tăcere in su p o r ta ­bilă care-ţi în g h ea ţă sân g e le în vine. Şi parcă r ă s p u n ­zân d dorinţei lui, undeva în spate , ap roape de tot, s e auzi deodată un t rosne t ră s u n ă to r şi p re lung , apoi o bufn itură . P ă m â n tu l se cu trem u ră sub picioare. Infrac-

9

I

torul înlemni, apoi, ven indu-şi în fire, se a runcă la p ă ­m â n t şi, sfâşiindu-şi p ân ă la sâ n g e m âinile şi faţa,

s e tâ r î sub n iş te c reng i de brad, făcându-şi loc p r in ­tre v reascurile uscate. Abia după câteva secunde, când în ta igă se lă sase din nou tăcerea, îşi d ăd u seam a că, probabil undeva în apropiere, se p răbuş ise un copac sm uls de furtună . In aceeaşi clipă1 îşi dădu seam a că, în g ra b a lui, p ie rduse pistoletul. Să se tâ ra sc ă înapoi ? D a r dacă dă pes te g răn iceri sau dacă se t ră d e a z ă prin v re u n zgom ot? M ai b ine să r ă m â n ă aici, sub ram uri, să-ş i m ai ad u n e puterile , p ână când grăn icerii , în ca­zu l că au reuş it să-i descopere urmele, vor trece î n a ­inte. N ’au să-l vadă . Cel de al doilea pistolet îl avea în b uzunar . II scoase afară şi se simţi m ai liniştit.

S trecu rân d n -se cu greu pe potecă, pe lâ n g ă d u şm a ­nu l p i tu la t la câ ţiva paşi de el, sergentu l Sam sonov nu-1 obse rvase din cauza în tunericului ce domnea în ju r . Infrac toru l în să v ăzu se prin tre ram uri silueta g ră ­nicerului, care a p ă ru s e neauzit, ca o nă lucă şi, tot aşa de neauzit , d ispăruse .

Infractorul îşi dădea seam a că, negăsind mai d e p a r ­te u rm a, grăn iceru l se va în toarce înapoi fără în tâ r ­ziere. Ar putea uşor să-l îm puşte , dar dacă nu e s in ­gur, dacă alături , ap roape de tot, mai sun t şi alţi g r ă ­niceri? U n d e să se a scundă? Să se urce în copac? Se f râ n g m ulte crengi, vor observa. Şi nu e n iciun chip să răzbeşti m ai spre fundul pădurii. Ce să facă? Pe

unde s ’o apuce? U nde e scăparea?...

Infrac toru l mai a ş tep tă vreo zece-cindsprezece m i ­nute , apoi ieşi la potecă. Şi tot tâ r îndu-se, încercă să re g ă se a sc ă pistoletul pierdut. P ipăia cu m ân a t r e m u ­ră to a re p rin m uşchi şi vreascuri. D eodată simţi că c i­neva s tă în spate le lui. Voi să se uite înapoi, da r un o rd in rostit încet îl lipi de p ăm ân t :

IC

— Stai aşa ! Dacă mişti, t r a g !...Şi în d a tă simţi în spa te vârfu l ascu ţi t al unei ba io ­

nete .— Să nu te ’ntorci! — foşni ca u n suflu de v â n t la

urechea lui.Şi el nu se în toa rse şi nu pu tu să v ad ă grăn icerii’

•care-1 ţ inea cu baione ta la p ăm ân t .E ra Iv an Voronov.U ndeva , departe , pe poteca să lbă tic iun ilor , căzu cu

u n vuet p re lu n g un pin bă trân , sm u ls de furtună...

LA GRANIŢĂClara Feher

N egura devenea din ce în ce m ai deasă . Cobora to t mai jos, în tunecând lum ina, în n ăb u ş in d sgom otu l p a ş i ­lor, ş te rg â n d distanţele . Apoi, peste perdeaua ei lă p to a ­să se a ş te rnu întunericul nopţii. In. beznă, v ân tu l se zbenguia în voie. Bătea cu putere, ros togolind de pe coaste le colinelor din ju r ro togoale de cea ţă . P e p a r ­tea d inspre m iazăzi a uneia d in tre aceste coline, cam la vreo două su te de metri de u ltim a c a sa a să tu cu lu i p itu la t în tre ele, trece frontiera. L â n g ă borna de fron­tieră se în a l ţă c lăd irea „ca rau ie i“ — a pichetului iu ­goslav de grăniceri. Acolo, fiare cu chip de om se pre ­g ă te sc să s a ră pes te frontieră. In ju ru l acestei c lăd ir i se întind tufişuri m ărun te .

N oap tea şi neg u ra sunt aliaţii credincioşi ai d iver­sionistului. El iese târîş din tufişuri, în a rm a t cu pistolet, cu g renade , cu cuţit, g a ta să ucidă orice om în tâ ln i t în drum ul său . Se tâ ră ş te pes te şan ţ, ta ie s â rm a g h im ­p a tă — s ’a deprins cu aceas ta încă de pe când e r a

12

e ses is t sau cetnic *) — şi se furişează tâ rîş m ai depar­te, spre grăd in ile ţă ran ilc r . A juns acolo, se ridică dela p ăm ân t , se’n d reap tă din şale, spunându-ş i : „ Ia tă -m ă trecut". Ş|i crede că e mai isteţ decât cei zece, douăzeci,

cincizeci de ucigaşi care căzuse ră în m â in ile g răn ice ­rilor noştr i mai îna in te de a fi a ju n s la p r im a casă din m a rg in e a satu lu i. D a r ch iar în aceeaşi clipă, în faţa d iversion is tu lu i se r idică un obstacol de o su tă de ori m ai ta re decât g ran itu l , decât oţelul: pa tr io tu l c redin­cios P a tr ie i sale.

. . .Casa lui Miklos Csuti es te a şeza tă la m arg inea •satului L.

Miklos Csuti să tot aibă treizeci de ani. E un om înalt, uscă ţiv , d a r v â n jo s de felul lui, cu un păr c a s ta ­niu şi cu o fa ţă deschisă şi s inceră. C ân d povesteşte ceva , zâm beşte des, desvelindu-şi dinţii albi ca zăpada .

— îm i am intesc, cum să nu... O asem enea noapte omul nu o uită câ t tră ieş te . Era , uite, tot a şa , negură , ca şi acum. S ă rbă to ream ziua de naş te re a băieţaşului meu. A veam şi vin, şi m ân ca re din belşug, şi musafirii s tă tu s e ră p ână tâ rz iu . E ra trecut de m iezul nopţii cânct au plecat pe la casele lor. Eu e ram obosit şi m ă bucu ­ra m că m ă pot culca. C ând deodată aud că b a te c ine­va la fereas tra dela t indă. S ’a scu la t şi nevastă-m ea. Zice : „Vai de mine! Să nu-i dai drum ul. Adu-ţi aminte de Fery Balog, pe care l-au om orît diversioniştii" . M i-am în cu ra ja t femeia cum am ştiut, m ’am îm brăca t , a m lu a t cuţitul de pe poliţă — era acolo de alaltăieri, dc când tă ia sem porcul — l-am b ă g a t la ca râm bu l cis- mei, apoi m ’am a p ro p ia t de fe reas tră şi am ră sp u n s s tră in u lu i :

i ) C etn ic — tero rist din Iugoslav ia (N. T.)

13

— Măi, cine-i acolo?— Eu...— C are eu?— M arto n Gyorfi. Vin de departe. Deschide repede.— Ce vrei? -•— Să m ă odihnesc o oră-două şi d im inea ţa p lec

m ai departe .— Treci la uşa bucătăriei, uite colo, la d reapta . Apoi, d in t r ’o s ă r i tu ră dădui în lă turi uşa bucătăriei,.

m ă a runca i a su p ra s tră inu lu i şi-i suci m âin ile la spate.

— Dă-mi drum ul! — şu ie ră s tră inu l.

•— Iţi dau, cum nu, d a r la pichetul de grăniceri .

— L asă prostiile. S u n t re fug ia t de dincolo. Te rog,, în num ele lui H ris to s , dă-m i o buca tă de pâ ine şi la să - m ă să m ă odihnesc.

— Pichetul e aproape. Acolo ai şi pâine, ba şi carne.•— Da... — A tunci îşi d ăd u a ra m a pe faţă. —■ Dă-mi

drum ul, jav ră m u rd a ră ce eşti ! — s tr ig ă el la mine. Apoi încercă să m ă a m ă g e a sc ă cu bani şi din nou m ă în jură , şi iar încercă să m ă înduioşeze povestindu-mi despre copilul lui bolnav, care, ci-că zace acolo, la ei, şi a re nevoie de o doftorie pe care num ai la noi, la Mo- hâcs o găseşte . M i-a povestit despre fuga sa din Iu g o ­slav ia titoistă unde, ci-că, a r fi p ră d a t o bancă şi poate să m ă p lătească cu câ t oi pofti ! Eu îi s t r â n g e a m şi mai ta re m âin ile şi scă ld a t în sudori îl t â r â m sp re pichet. C ân d s ’a ju n g em la ţin tă , îl aud şu ie rând :

— Hei, prietene, n ă d ă jd u e sc că ţi-ai lu a t r ă m a s b u n dela ai tăi!... Taci? N ’ai decât!... S u n t ofiţer d in U .D.B. T rebuia să c â ş t ig t im p. N um ai o ju m ă ta te de oră. Doi d in tre tovarăş i i mei cred că-ţi şi ba t acum la u şa casei ta le şi dacă nu m ă găsesc acolo, vor în ţe lege că m ’ai t r ă d a t şi a tunci n ’o să le m e a rg ă bine nici la ai tăi,

nici gospodărie i tale! Şi acum n ’ai decât să m ă duc» unde vrei.

Aşa-mi vorbi nem ernicul şi porni s in g u r înainte, că nu m ai- trebu ia s ă r i m â n dela spate. M e rg eu după el şi m ă to t gândesc: „Minte, m in te ca un câine! Şi ce-ar fi să fie adevărat?... Poţi să te-aştepţi la orice dela j iv i­nele astea . N ’au trecu t nici pa tru luni de când l-au om orît pe Fery Balog. Şi de câte ori n ’au t ra s în g r ă n i ­cerii noştri! Şi am plecat de-acasă fă ră m ă c a r să încui uşa... Ş i-acasă m i-au r ă m a s nevasta .. . copilul..." S im ­ţeam că’ncep să şovăi. îmi venea să mă uit în urm ă, nu cum va s ’a şi în roşit cerul peste că su ţa m ea? P e ­sem ne că o clipă mi-a slăbit s t râ n so a re a şi aceas ta a fost d ea ju n s ca udebistu l să-şi sm u lg ă mâinile din- t r ’ale mele. P e mine parcă m ’a azvârli t ceva înainte , l-am cuprins cu am ândouă bra ţe le ; am simţit că are un pistolet în buzunar... Am început să s tr ig : a ju to r !

Iar a ju toru l acum era aproape de tot. P e s te câteva- m inute e ram în c lăd irea pichetului. Complicii tito-fas- d s tu lu i meu erau de-acum acolo. Ii p r inseseră g ră n i ­cerii îna in te de a fi a ju n s la casa m ea. Se dovedi că toţi trei e rau agen ţi titoişti.

★P o rn iră m spre sa tu l M. în rev ă rsa tu l zorilor. G ră n i ­

cerii ne s fă tu iră să-l c ă u tă m acolo pe pionierul Iănos Paty .

F.i îl cunoscuseră pe Iănos v a ra trecu tă , pe când îşi petrecea vacan ţa în sat, la n iş te rude care locuiau nu departe de pichetul g rănicerilor. De curând , g r ă n i ­cerii da-aici p rim iseră o scrisoare şi o fotografie deia el. Iănos P a ty scria: „Tovarăşi, am citit „ T ân ă ra G a rd ă “ şi mi-a p lăcu t mult, m u lt de tot. M ’am bucu ra t : im m P a ţi tr im is o carte a tâ t de m in u n a tă . V reau să fiu

15*

c a O leg Coşevoi. îm i aduc foarte des am in te de d u m ­neavoas tră . Vă m u lţu m esc că as tă v a ră m ’aţi lăsa t În to td e a u n a să m ă joc cu m ingea de fotbal".

Din fotografie ne privea f igura zâm b ito a re a unui bă ie ţaş blond. Nişte ochi mari, plini de a v ân t şi un n ăsu c mic, cârn. D upă fotografie avea vreo do ispre­zece ani.

L-am g ăs i t pe p ionier acasă . îşi p regă tea lecţiile. Iănos P a ty s ’a cam fâs tâc i t şi s ’a în roşit tot când am începu t să-l în trebăm despre eroica lui faptă.

— N ’a fost nimic deosebit. Nu e ram s ingur. M ai erau S a n y Szânto , Gyuszi Bakşai, doi băieţi din C om aron şi Anti Toth. Am văzut un infractor care trecuse g r a ­n i ţa şi am fugit de le-am spus grăn icer i lo r la pichet. A tâ ta tot.

— U ite a şa e el în to tdeauna — m orm ăi su p ă ra tă b u ­n ica lui Iănos. — Şi noi, cei de-acasă, am afla t în tâ m ­p la rea abia din gu ra sublocotenentului.

Iănos ne povesti în tâm p la rea ceva mai am ănun ţi t .— E ra cam la s fârş itu l lui A ugust — începu el. —

Băieţii despre care v ’am mai vorbit, b ineînţeles toţi pionieri, au spus : „ N ’ar strica să facem un ierbar pen tru colecţia şcolii". N e-am dus în păd u re şi ne-am risip it care încotro. Eu e ram ocupat cu s t râ n su l p la n ­telor, când deodată îi aud pe băieţi că vorbesc cu ci­

n e v a . D ar ce anum e vorbeau, nu ştiam. A tâ t am auzit :„.. .trenul pleacă la p a lru şi jum ăta te" .„Da, a şa e. D ar aţi apucat-o g reşit!"„ S ă nu m ă minţi!"„ D o ar sun tem de aici — aud vocea jign ită a lui

Anti Toth. — G ara vine, uite acolo ! Şi încolo, înco­tro m ergeţi, ieşiţi la pichetul de grăniceri".

M ă gândesc : „Dece oare Anii i-o fi spu n ân d m in ­c iu n i unui om m are?" M ’am aprop ia t de ei şi am vă-

36

.7.ut un necunoscut, ca re da neîncrezăto r din cap. Toc­mai a tunci sa re şi Gyuszi B akşai:

„D acă m ai aş tep ta ţ i pu ţin să ne te rm in ăm treaba, •vii ducem noi p ân ă la staţie . M ai aveţi t im p p ân ă la pa tru şi ju m ă ta te ; iar acum, dacă vreţi, puteţi să ne daţi şi nouă o m â n ă de a ju to r" .

Necunoscutul s ’a gând it puţin, apoi a vorbit din nou:

„Totuşi eu ş tiu că linia ferată v in e în direcţia a ia “ .„D acă nu vreţi să ne credeţi, a t u n g m erge ţi în t r ’a-

eolo şi vă v o r lăm uri g răn icerii" ;D ar necunoscutu l n ’a m ai m ers în t r ’acolo... S tă ­

tea şi se g ân d ea la ceva. Eu am început s ă ’n ţe leg cum stau lucrurile. Şi atunci l-am văzu t şi pe Ioşka din C om aron, care, s tân d la spate le stră inului, îmi făcea sem ne din m âin i şi din picioare. M ’am lă sa t b in işor lap ăm ân t şi, încet-încet, am început să m ă tâ ră sc în a ­poi. Mă tâ ră sc şi tot ascult : „oare n ’a prins de veste s t ră in u l? " D ar s tră inu l continua să vo rbească cu băieţii. C h iar râd ea de nu ştiu ce. Atunci am început să m ă tâ ră sc to t m ai repede şi, la u rm ă, am sărit în picioare ş i-am luat-o la fugă câ t m ă ţ ineau picioarele spre sat...

D upă un timp Iănos continuă: — Să spun mai departe ?

— Sigur, ce m ai stai să întrebi ? — i-o reteză b u ­nica nerăbdă toare , cu toate că auzise aceas tă poveste de mai m ulte ori p ân ă acum.

Fug, aşa dar, peste câmp. Vai, ce departe-mi p ă ­rea de-acolo p ână la pichetul de g răn iceri ! In timp

obişnuit făoeam aceeaşi d is tan ţă şi de zece ori pe zi. dar n iciodată nu mi s ’a p ă ru t a tâ t de lungă . Şi m ai ertî şi oald. S im ţeam că nu mai am putere să fug. D eodată văd venind pe d ru m un biciclist. II cunoş team din ve

2 — l ' e l i t o r a l u l p a ş n i c17

dere. II mai v ăzusem la coopera tiva n o a s tră din sat. L -am ru g a t să-mi dea bicicleta... Nu prea ştiu să merg; cu bicicleta, d a r în z iua aceea am m ers foarte bine! In- t r ’o clipă m ’am şi pom enit în fa ţa pichetului. Grănicerii se u rc a ră în d a tă pe motociclete şi o po rn iră spre p ă ­dure. Acolo l-au p r ins pe necunoscut.

Ce fel de om era, m i-au povestit-o pe u rm ă cei dela pichet. E ra în a rm a t cu un pistolet şi nu se g â n d e a d e ­loc să m e a rg ă la sta ţie , ci aş tep ta să se facă noapte,, să t reacă pe’nturtferic înapoi, la Tito.

Am v ru t să ştiu ce făcea acest om în păd u re — îşi încheie povestirea Iănos P a ty — dar grănicerii n ’au v ru t să-m i spună . In schimb m i-au tr im is în d a r cartea „ T â n ă ra G a rd ă “ . Şi ceilalţi băieţi au că p ă ta t c ă r ţ i . N u m ’am gând it n ic ioda tă că pen tru o astfel de f a p tă mi se cuvine o recom pensă.

★B ă trâ n u l Is tvân T akâcs locuieşte în sa tu l C... A re

peste şaizeci şi opt de ani, d a r nu a ra tă deloc a tâ t de vârs tn ic! Se ţ ine dcept, um blă vioi şi iute. A tâ t n um ai că m ustă ţi le şi păru l de pe cap îi su n t albe.

M oş T akâcs e c rescă to r de vite la o gospodărie a gri.- ' colă de sta t. U nul care a r vrea să se îm prie tenească

cu el n ’a re decât să deschidă vorba despre g o sp o d ă r ia la ca re lucrează sau despre felul cum i-a reuşit astă v a ră v â n ă to a re a de fazani.

Pe noi ne in teresa tocmai v ân ă to a rea .— E ra în t r ’o dum inică. îm i m ân tu isem lucrul la f e r ­

m a gospodăriei; am lu a t puşda din cui şi i-am s p u s nevestei că m ă ’ntorc pe la p rânz . D ar am avut nenoro­cul să nu, dau peste n iciun fel de v â n a t toa tă d im inea­ţa. Ia tă , a şi t recu t de am iază şi to t nimic. Eu m ’am su p ă ra t ră u de tot, m ai ales că e ram şi f lăm ând. „Eli,

18

mii gândesc, să m ă mai uit o d a tă îm prejur şi o iau spre casă !“ C ând colo, v ăd că se r idică din g râ u u n stol de păsărele . D is tan ţa p ân ă la m ine era destul de mare. S tau ş i-aştept. V ăd că se m ai ridică iar câ teva păsărele , d a r m ai departe , cam la v reo zece paşi de primul stol. , ,Ehe — g ân d esc — e in te resan t!11 Şi s tau ş i-aştept din nou. M ai trec cam v ’o zece m inu te şi d in nou se ridică un stol de păsăre le , dar şi m ai departe decât cel din u rm ă. M î-am p reg ă t i t a rm a şi m ’am dus spre lanul de g râu . M ă uit la d reapta , la s tâ n g a — n i­mic! Nu pot pricepe cine sperie păsările...

Să le las în p la ta dom nului şi să m ă duc la masă! D ar inima de v â n ă to r nu-m i dădea pace. C eva mă t ră g e a din nou spre lanul de g râu . II ocolesc de ju r- îm prejur şi când m ă uit, văd g râu l călcat în t r ’un loc. „Cine e porcul ca re ne calcă p â in ea?" g â n d e sc eu. Mă iau după u rm a aceea, dar ea ducea mai departe , mereu m ai departe . Atunci m ă uit m ai bine şi devin mai atent. M erg ân d , scorm oneam cu privirea . D eoda tă văd în mijlocul lanului un om; ce sta tolănit.

— Cine eşti? — îl în treb . —• Şi ce faci aici?Vezi bine : m ă odihnesc — zice. — S u n t dela

gospodăria de stat.- De când, m ă rog ?

— Să to t fie cinci zile.— Şi ch iar nu ştii ciă nu-i voie să strici g râu l gospo ­

dăriei?— Ce,. în că tunu l ă s ta b le s tem a t nu poate om ul să

se od ihnească nici dum inica?A devăra t, gospodăria hoas tră de s ta t a a n g a ja t

acum cinci zile oam eni noi p e n t ru s t r â n g e re a recol­tei. Cu toate acestea era ceva ce nu-m i p lăcea la omul asta. D ar mi-a plăcut şi m ai pu ţin când l-am v ăzu t ca dibuie după h a ina lui, zvâr l i tă ceva mai încolo. Şi a-

t u n d , chiar în clipa aceea, am şi în d rep ta t puşca spre el. Şi uite aşa, l-am m â n a t din urmă, pe om ul care se „o d ih n ea" în g râu , la pichetul de grăniceri. In b u z u n a ­rele lui se găsea tot ce trebue: şi delegaţiile false p e n ­tru şan tiere le din K az in tzbartz ika şi S z tâ l invâros , şi forinţi, şi d inari,, şi m u lte altele. II a ru n case ră aici ti- toiştii cu pa ra şu ta , însărcinându-1 să dea foc lanului nos tru de g râu şi apoi să fugă la S z tâ l invâros sau la v reun a lt şantie-r din ţa ră ca să-şi continue m ârşăv ii le lui ticăloase.

★Miklos Csuti, pionierul Iănos Pa ty , b ă trânu l

Is tvân T akâcs — toţi su n t oam eni simpli, oam eni pe care îi poţi în tâ ln i cu sutele şi miile în raioanele dela frontiera n o a s tră de Sud. Toţi lucrează cu abnegaţie şi nu uită nicio clipă că ei locuesc în im edia ta v ec ină ­ta te a frontierei. Au ochii ageri şi su n t cei m ai ap ro ­piaţi co laboratori ai v ig ilen ţilo r noştri grăniceri, care s t a u de pază, vegh ind v ia ţa paşn ică şi fericită a U n ­garie i noas tre noi.

O CUNOŞTINŢĂ NOUĂVitali Petliovannăi

— PO VESTIRE —

1

— Ştii, Serghei... n ’am fost nic iodată aici. P e c u v â n ­tul meu, nu m ’aş simţi bine — spuse fata oprindu-se încurcată în fa ţa unei scări frum oase de m arm oră , a-

coperită cu un covor.

— D ar ce deosebire e, la u rm a urm ei? — exclam ă tovarăşu l ei, un t â n ă r bine făcut, nu prea îna lt , îm b ră ­cat în haine albe, frum os călcate.

— Mi-ai promis, nu-i a şa? Atunci, hai să d a n să m aici. N ’am v ă z u t în v ia ţa mea o te ra să m ai m in u n a tă pentru dans ca asta .

Şovăind, fa ta îşi puse piciorul mic, în că lţa t cu un pantof e legan t, pe p rim a t reap tă .

- Zău, ţii să am neplăceri, Serghei? Nu e frum os, pe cuvân tu l meu! — şi în vocea ei se simţea o nelinişte sinceră.

21

— Ce nu e frum os? Crezi că alte s tuden te nu d a n ­se a z ă ?

— D ar nu acolo ! — sp u se ea a ră tâ n d în sus, spre te ra sa lum ina tă , îm podobită cu palmieri stufoşi. — Şi

apoi nu su n t decât o s tu d en tă în anul întâi... P e cu­v â n tu l meu, nu se cade!

Au fost nevoiţi să se dea mai la o par te ca să facă 'toc unu i-g ru p de oam eni veseli.

Serghe i o luă pe J&nia la braţ.— F ie cum vrei dum nea ta . Hai să m erg em în parc...

D a r a ltădată . . .— M ulţum esc , Serghe i —■ şi fata îi a tinse u şo r

m â n a .— ...Dar a l tă d a tă — continuă Serghei, coborînd cu

ea scara de p ia tră care da în t r ’un scuar ascuns în sco­b i tu ra de sub te ra să — tot ne vom urca acolo sus, pe acoperiş . O raşu l ă s ta e frum os al d racului c â n d îl p r i ­veşti de pe aceas tă înălţime. Mai ales în t r ’o noapte de

v a ră , când grăd in ile lu m ina te de lună, c ând luminile c ă n iş te perle...

— D u m nea ta eşti poet, Serghei. U n ad e v ă ra t poet!— spuse Je n ia fericită şi îi p ro p u se : — Hai să s tăm

jo s . Uite, s ’a eliberat o bancă.» A proape de ei, în firele arg in tii ale havuzu lu i se j u ­

ca a lene un copil de p ia tră cu m uşchi de Hercule. Iarba s trop ită de cu sea ră îm prăş t ia răcoare. Florile albe, c a re abia acum începeau să se deschidă, m iroseau g in g a ş şi puternic.

— N ’ai încerca t n ic iodată să faci versuri? — în trebă îa ta .

— C um nu! Am încercat... Demult, încă pe când e r a m în şcoala tehnică — zâm bi sfios Serghei.

— „Demult... în c ă pe când e ram în şcoala tehnică**— îl în g â n ă Jen ia . — Şi e m ult de atunci? S ’a r putea

22

civile că eşti cine ştie ce bă trân . Şi-s num ai doi ani de când ai te rm ina t şcoala tehnică! V asăz ică eşti de prin par tea locului — acum fa ta vorbea serios. — Vo- roiiejul nostru a da t l i teraturii ru se pe Colţov, dacă ţi aduci aminte, pe Nichitin... Ia r în ultimele câ teva decenii...

Pen tru că nu mai sun t poeţi în Voronej, deaceea Irebue să m ă fac poet, da? — în trebă Serghei.

Te rog să nu glumeşti... P e cuvân tu l meu, ai t a ­lent. Vrei să-ţi spun dece ne-am îm prie ten it a tâ t de repede? Vrei? Ei bine, eu am dorit-o. La o consfă tu ire cu cititorii, la -biblioteca oraşului, ai vorbit m ai bine decât toţi... „Aspectele naturii ruse în rom anul lui Şo- lohov“ ... Asta, mi se pare, era tem a dum itale? Aşa e va n ’ai ales-o la în tâm plare?

Jen ia se plecă peste un s t ra t de flori şi când se r i­dica ţ inea câteva flori în m ână .

Şi as ta e o m inune a naturii ! — Jen ia apropie florile de fa ţa lui Serghei a tâ t de m ult, încât petalele umede îi a tinseră buzele. —- Aşa su n t ele: ziua dorm, iar noaptea înfloresc.

Pe te ra să începu să cân te orchestra . In tre palmieri, in lum ina o rb itoare pe ca re o rev ă rsau pe te ra sa de d an s cele două reflectoare, se perindau, d a n sân d , pe­rechi în lănţuite .

Te plictiseşti c:u mine? — în treb ă fata.- Da de unde!

Atunci dece taci? La ce te gândeşt i? — şi-l privi şăga ln ic în ochi. — Bineînţeles, dacă nu este un s e ­cret...

■ La ce să m ă gândesc?... — el tă c u o clipă, ascul- laiul melodia cunoscută , apoi răspunse : — M ă gândesc la ziua de m âine. M âine o să fiu dep a r te de dum neata .. .

23

—• Ei şi ce! — F a ta , p a rcă din în tâm pla re , se ap ro p ie şi m ai m u lt de Serghei.

— ...Voi mai pu tea veni la o raş abia peste şase zile — susp ină Serghei rid icându-se .

— Da... e cam m ult p â n ă atunci... —- se învoi Jenia .O pereche venea sp re ei şi Jen ia îi făcu sem n lui

Serghei să stea jos. A scultă tor , tân ă ru l se aşeză pe bancă , a lă turi de ea.

— A tâ t de ra r vii la o raş? Sărăcu ţu le! Şi ce lucruri se pot constru i acolo, în m unţi? — vorbea fata ca pen­tru ea. — Cel pu ţin de-ar fi ceva interesant.. .

— întocmai... este un lucru in teresant.. . şi necesar. ..— O să-mi vorbeşti despre as ta a l tă d a tă — îi tăie

vo rba Jen ia . — Ia m ai dă-1 încolo de lucru! I a r acum ; ştii ce-am hotărît? — şi fa ta îl luă de bra ţ. — Fie cum ai dorit... M ergem... V om dansa acolo sus. P oa te nu m ă vede niciunul d in tre colegii mei.

2

Serghei Cornev păşea domol pe s trăz ile oraşului, ca re abia începea să se trezească, citind firmele a t â t de cunoscute şi privind la vitrinele lum inate . N ’avea dece să se g răbească . De culcat tot nu se m ai pu tea culca, chiar dacă ar fi găs i t o cam eră liberă la ho te ’1. P ă c a t că frizeriile e rau închise. Serghei se g răb ise a ş a de tare , încâ t n ’avusese timp nici să se bă rb ie rească , îşi trecu m â n a peste bărb ia ţepoasă. Dealtfel toată faţa lui, p â r l i tă de soarele nem ilos dela m unte , se în ă sp r ise şi-l făcea să a ra te mai vârs tn ic . G ân d in d aşa , Serghe i C ornev vedea parcă doi ochi m ari, a lbaş tr i de fată, privindu-1 m ira ţi şi plini de im putare . Da, desigur, acum a ră ta mai altfel c a ’n sea ra când se cunoscuseră pen tru în tâ ia oară .

24

Trecu de biserica pe zidul căreia se vedea un vechi cadran so lar şi o coli la d reap ta , sp re -cen tru .

Ia tă şi casa a tâ t de b ine cunoscută , cu te ra sa de dans pe acoperiş... Locul a tâ to r în tâ ln ir i cu Jenia. Ori di' ciâte ori avea o zi liberă o petreceau îm preună . U n e ­ori dansau , alteori şedeau num ai să ascu lte m uzică sau să facă haz, fă ră rău ta te , de cei care d a n sa u to a te dansurile , p â n ă şi valsul, cu aceleaşi figuri. Jen ia se pricepea grozav la dans! Sincer vorbind, încă din sea ­ra aceea de A ugust , Serghei îşi d ăduse seam a că nu va putea să danseze niciodată a tâ t de bine ca ea.

După cris ta lu l m are şi gros al unei v itr ine , p r in tre a lte m ărun ţişu r i , se vedea o pereche de m ănuşi d e dam ă , albe ca zăpada . Degete le m ănuş ilo r i se p ă ru ră lui Serghei nefiresc de lungi. H o tă r î to tuşi să le cu m ­pere şi, la o ra deschideri-, veni să le ia.

A scunse pachetul în servietă, o servietă foarte m o­destă de m u şam a, cu o m o n o g ram ă de metal.

I.a unsprezece fix b ă tu la u şa cam erei cu num ăru l paisprezece, din căm inul studentelor.

— Ştii că Jen ia n o as tră a şters-o? — îl m âhni din capul locului una din tova răşe le ei de cam eră . V ă z â n d însă că Serghei se făcuse alb ca varu l, îi explică pe da tă cum stau lucrurile.

Ii povesti că ia Jen ia ven ise ta tă l ei, un o-m „ ta re s im pa tic11. Le t r a ta se pe toate cu dulciuri. Apoi sp u ­sese că pen tru Jen ia lui face orice şi că v rea ca ea să aibă o cam eră sep ara tă .

Serghei nici nu mai s tă tu să ascu lte p ân ă la sfâ rş i t lot ce-i spunea aceas tă fa tă d răg u ţă , pe care celelalte o iu trerupeau m ereu cu com entarii le lor.

- D esigur, şi-a lă sa t adresa? — în treb ă el c â t putu de liniştit.

Cui adresa scrisă pen tru el de Jen ia pe un petic de

25

<1'

hâr t ie , C ornev se repezi .afară din cămin. In drum, in ­t ră o clipă la un ivers ita te , apoi cău tă un telefon public. Făcu n u m ăru l necesar... şi din nou la drum... Ia tă şi cap ă tu l scuarului... N u m ăru l şapte... nouă... Casele e ra u mici şi num erele u rm au unul după altul, des de tot, ca traverse le şinelor de cale ferată . Pe lângă el trecu o m aş in ă joasă , ce se opri puţin mai îna in te de casa cu n um ăru l unsprezece. Din m a ş in ă scoase capu l un om. Serghei îl cunoştea.

C asa cu n u m ăru l unsprezece... A lături, ş ap te sp re ­zece. O clăd ire cenuşie, fără nicio carac ter is t ică deose­b ită , cu o scară În tunecoasă . Are şi o ieşire în curte... A p a r tam en tu l trei... la etaj... O sonerie simplă, alta electrică.

Serghei apăsă pe buton. Tăcere. Apoi se auz iră nişte paş i uşori.

— Iertaţi, vă rog, aici s ’a mut'at Jen ia G odunova ? — în trebă Serghe i pe o femeie voinică, în v â rs tă , care întredeschise, uşa.

— Studenta ? Da... e acasă . <Sub p icioare simţi un covor gros, oa un s tra t de

muşchi. In sem iîntunericul din coridor luceau pe perete i* ram ele aurite ale uno r litografii vechi.

— Poftiţi pe aici — îl invită gazda.D eoda tă îl izbi în ochi o lum ină pu te rn ică . Jen ia ,

■care îi auzise paşii, deschisese la rg uşa.C â t era de f ru m o a să ! E ra îm brăca tă în t r ’un capot

su b ţ i re de casă, cu fireturi la piept, şi cu n iş te panto- fiori uşori. Ţinea în m â n ă un prosop alb ca zăpada ş i ’n pă ru l ei, a ra n ja t în coroniţă , se mai vedeau încă stropi a rg in ti i de apă , sem n că deabia ieşise din baie.

— D um neata! — Jen ia parcă se lum ină toa tă . — In ­t ră , te rog... D ar îna in te de a-mi spune „bună d im inea­ţa" , te rog, p riveşte’n ju r ! — spuse Jen ia . — Ei, eşti

26

m u l ţu m i t? Pe cuvânt, e un v is ! V ăd după ochi că-ţi phicc. şi dumitale! Ce păcat că ta ta n ’a mai pu tu t să

■ Im sa te vadă.. . Drept să-ţi spun, e ram câ t pe aci să plec după dum nea ta la construc ţia aceea misterioasă. A venit în să tata... Şi aceasta e ocazie rară! Dar... — şi Jenia s t râm b ă din buze ca un copil ră s fă ţa t . — Dar... iii a fa ră de faptul că e cine ştie unde în m unţi şi că trebue să cobori undeva în pădu re p r in t r ’o trecă- loare... de fapt nu m ai ştiu nimic...

— Şi ai vorb it despre aceasta şi ta tă lu i dum itale? - - se in teresă Serghei.

— Cum de nu! N ’am secrete pen tru ta ta . I-.am spus că sun tem prieteni. Că eşti un t â n ă r specialist şi că locuieşti ca un urs, în m unţi. Că... că iubeşti o fată, care din păca te nici ea nu-şi a re cuibul ei. Şi... iată!... — işi roti ea m ân a a ră tâ n d cam era . — Tot ce este aici c al nostru! Aşa-i că Jen ia e o fată deş teap tă?

— Şi încă ce deşteaptă! — o ap robă Serghei. Văzu o uşii în colţ, a scu n să de o d raperie g rea, cafenie. — Dar acolo ce ai? O a doua cam eră? Nu? O baie! — plilci el şi se duse repede la uşă. — îmi dai voie să văd?

— Te rog... S au mai bine nu. Am făcut baie şi n ’am s trâ n s după m ine — se împotrivi Jen ia , înroşindrPse.

Dar el se prefăcu că nu aude cuvintele din u rm ă şi împinse uşa. Se în toa rse spre Jen ia d esam ăg it şi, ca s,i-şi mai d reag ă lipsa de tact, îşi deschise servieta uzată . Scoase pe m asă scheme, desene, hărţi topo- praficc m âzg ă l i te cu creioane colorate. Ochii Jcm ei se îngusta ră puţin.

Dum nezeu ştie... unde l-am v â r î t ! ... Am prăpăd it undeva un pachet — explică Serghei Jeniei, p u n â n d la loc conţinu tu l servietei. D eodată în să descoperi sub harţi ceeace cău ta . — Iată-le ! Ia încearcă-le !

27

i«

— M inunate! Ce a ten ţie frum oasă! — ex c lam ă J e ­nia, luând m ă n u ş i le albe. — D ar dece umbli cu se r ­v ieta p lină? Nu cum va vrei să lucrezi ş i ’n ziua n o as tră liberă? — în trebă ea, a şezându-se pe d ivan a lă tu ri de Serghei. — Ne-am înţeles doar să m ergem în parc.

— In tr ’adevăr, am de lucru... Ar trebui să complec- tez desenele, să le term in. D ar o să le facem to a te m âine. Ştii, cu rân d m ă m ut şi eu aici, m ai aproape, şi atunci o să fim vecini.

— C um aşa?— la tă cum... — Serghei îşi coborî puţin g lasu l şi-i

sp u se confidenţial. — Am te rm ina t proiectul nostru . Am aici în treag a docum entare . M âine o predau şefilor, şi g a ta .

P riv ir i le lor se în tâ ln iră .Ea, cea dintâi, îi am inti că e timpul să m e a rg ă în

parc. E ra o zi m in u n a tă , nu sem ăn a deloc a to am n ă . Se pu teau plimba şi cu barca. Astăzi, toa te cheltuielile o priveau pe ea. Serghei nu trebuia să se supere. T a ­tă l ei îi lă sase cinci su te de ruble, uite-le...

Jen ia descuie dulapul cu o cheiţă mică, apoi cu o a lta un se r ta r de jos.

— Luăm o su tă de rub le cu noi. N e-a jung , iar res tu l îl lă săm acasă . Aici sun t mai în s igu ran ţă . . . A propo, poţi să-ţi laşi şi hârti i le dum ita le — şi fa ta t ra se se r­tarul.

Serghei parcă şovăi puţin.— U şa to t du m n ea ta s in g u ră o închizi?— S e ’nţelege! Şi cheia o iau cu mine. Uite-o, pune-o

în buzunar .— Atunci totul e în ordine.S erghe i Cornev îşi ap r in se o ţ ig a ră , apoi îşi în d esă

serv ie ta în se r ta ru l dulapulu i şi-l închise cu cheia. J e ­n ia se repezi pen tru o clipă la g a z d ă — s ’o p rev ină ,

28

•lupii cum îl lăm uri mai tâ rz iu — că nu va veni ia masă.

Porn iră spre tram va i. M aş ina cea scundă mai s tă tea ii n a unde se oprise. Serghei spuse că-i ta re cald şi-şi scoase pă lă r ia .

3

In c lădirea cea m are, unde în to tdeauna se lucrează până noaptea tâ rz iu , în t r ’unul din birouri s tă tea ap le ­cat peste nişte hârtii un colonel în vâ rs tă . Dacă cine­va l-ar observa, a r fi, fără doar şi poate, uimit de u şurin ţa cu care faţa aces tu i om trecea dela o exp re ­sie de se r ioz ita te la un zâm bet n eaş tep ta t de bucurie, cu apoi să devină din nou în g â n d u ra tă . Ia tă şi acum, mi rând pe care-1 citi îi s tâ rn ise un zâm bet. Apoi din nou privirea colonelului deveni serioasă , îng r i jo ra tă i liiar, iar m â n a lui, p a rc ă ’n treacăt, no tă cu creionul .ilbastru ceva ce nu-i era pe plac în docum entu l pe care-1 s tud ia . Ia tă o nouă sch im bare ! D ar acum pe faţa lui nu se citeşte nici îngrijo rare , nici bucurie. Toate t ră să tu r i le lui exprim ă o s inceră uimire. C h ia r aşa şi este. Colonelul pune pe m arg in ea docum entului un sem n de în trebare . Apoi citeşte mai repede, c ă u ­tând ră sp u n s la nedum erirea lui...

P e coridor se aud paşi. Colonelul p riveşte sp re u şă şi aşteap tă .

— Locotenentul C ornev — rap o r tă un m aior in­trând.

— Foarte bine.

Serghei Cornev era îm brăca t cu un costum alb şi cu pantofi la m odă, de cu loare deschisă. Din b u z u n a ­rul hainei ieşea un creion gros, pen tru desen tehnic,

29

1

t

cu un v â rf b ine ascu ţit . In m ân a d reap tă ţ inea u n ju rna l făcut sul.

— Stai jos, tovarăşe locotenent. D eocam da tă t re - bue să te felicit. Ai fost av an sa t în g rad .

— Servesc U niunea Sovietică ! — răspunse Cornev răsp ica t, luând poziţia de drepţi în fa ţa colonelului.

— Poţi să-ţi schimbi epoleţii... deocam dată , se în* ţelege, num ai în gând... D-da ! Acum, aşează -te şt povesteşte ce-ţi m ai face Jen ia G odunova.

— S ă rb ă to re ş te victoria, tova răşe colonel. A stăzi. . .— Ştiu, ştiu... C um să nu triumfe! D oar ia pus m âna

pe docum entele după care a lea rg ă o droaie de a ld e G odunova. Le-ai lă sa t la ea?

— Nu, mi-a ceru t să nu i le las peste noapte , să le îau cu mine...

— Ia te uită !— Da, în să mai în a in te cineva din b a n d a ei le s tu ­

diase conţinutul cu m u ltă grijă , după cum ne-am şi' a ş tep ta t .

— Dovezi? — ochii colonelului p r iveau ţ in tă ia Cornev.

— Am şi dovezi. C ân d ne-am în tors din p a rc n ’a m mai g ăs i t pe serv ie tă sc rum ul de ţ ig a ră . în s e a m n ă că serv ie ta fusese scoasă din se r ta r în lipsa mea...

— Alte dovezi mai ai?

P a rc ă ră sp u n zân d la în treba rea colonelului, a p ă ru maiorul.

— Daţi-mi voie... — şi puse pe m asă , în faţa colo­nelului, un plic de culoare verde.

•— Stai jos, tova răşe maior... E sc r isoa rea aia ? — Colonelul scoase din plic o c o a lă a lbă de hârtie , n e ­scrisă . S cu tu ră plicul şi pe m a să căzu ră trei bucăţele mici de film fotografic. — A ha ! — colonelul apropie

30

unul din filme de lum ină şi în d a tă îi şi trecu lui S e r ­ghei C ornev toate cele trei bucăţele de film.

— Ia tă şi alte dovezi ! S u n t fotografiile schem elor dumitale... Vezi ce opera t ivă a fost Jen ia G odunova? — spuse colonelul şi se uită lă ceas. — Da, tovarăşe maior, închideţi la loc plicul cu filme cu to t şi trimiteţi-1 la poştă. M âine vom cunoaşte şi persoana care va veni după el în o raşu l S... S ă fie chiar „ ta tă l“ ei, aî?' ţ ■— Cum aţi pus m ân a pe aceas tă scrisoare? —■ se încum etă să în trebe în cele din u rm ă Cornev.

— Ei, aici n ’a fost nevoie de niciun fel de minuni. Peste vreo două ore după ce dum nea ta , d ra g ă ginere,, plecaseşi cu „ logodn ica" în parc — ochii colonelului licăreau şiret — portaru l casei cu n um ăru l ş a p te sp re ­zece a primit în să rc in a rea să ducă aceas tă scrisoare la poştă, d a r mai întâi... a t recu t pe la noi...

Colonelul îi dădu d rum ul maiorului, apoi r ă m a s e câteva clipe pe gânduri .

Ceasornicul din perete bă tu de două ori. Sune tu l lui molcom şi p re lung v ib ră m u lt timp în tăcerea odăii.

— Pe mine m ă in teresează „ ta tă l" ei. U ndeva, p rin aceste părţi, se ascunde vechiul spion Otto Ramke, pe care-1 cunoşti şi dum neata . Nu cum va el a închiria t odaia pen tru G odunova? — Colonelul scoase d in tr ’iUT album pe care-1 avea pe m asă , în faţa lui, o fotogra- Iio mică. — lai-o cu dum neata . T rebue să c larif icăm cu studente le dela căm in dacă nu cum va le e cunos­cută aceas tă f igură . In leg ă tu ră cu as ta , ţine minte: Otto Ramke a re niş te m âini care îţi r ă m â n în t ipă r i te veşnic în minte... — şi colonelul sch iţă ceva în g rab ă pe hârtie. — Vezi, cam aşa arată... Şi acum citeşte şi acest docum ent şi hai să d iscu tăm cu d e a m ă n u n tu l 111ii11u 1 nostru de acţiune, loco tenent-m ajor Cornev.

31

...Se sui în m aş in ă abia pe la ora pa tru dimineaţa. A utom obilu l porni şi ieşi din curte fă ră zgom ot şi, după ce făcu un ocol p rin oraş, se opri în t r ’o s t r ă ­d u ţă ap roape de centru.

— Noapte bună ! — spuse Serghei Cornev şo fe­ru lu i şi ră m a se s ingur .

— P rea te-ai plim bat m ult, tinere ! — îi făcu ob­se rv a ţ ie po rtă reasa . — Oam enii cum secade dorm şiv isează demult.

Serghei su sp ină fă ră să fie am ărî t şi porni pe scară t n sus, spre e ta ju l lui.

4

Om ul care s tă tea cu ochii ţ in tă la pluta undiţei c lă t in ă dezaprobator d in cap.

— V asăz ică nu p rea îţi v ine să părăseş t i cuibuşo- ru l încă lz it? Din p ă c a te însă va trebui. Da, da, m âine, cu avionul de noapte. Apropo, ia tă —■ şi omul sco ase din buzunar un toc neg ru de ochelari, din care sco ase biletele. — P orn im la zero cincizeci şi cinci...

— Ce să spun la un ivers i ta te? S un tem în ex am e­ne...

-— A devăra t, aveţi e x a m e n e ! —- vorbi omul sem ­nificativ, parcă abia acum şi-ar fi adus am in te de a- ce a s tă îm pre ju rare . Avea o fa ţă plină, b ră z d a tă de r iduri , ochi iscoditori, adânciţi în fundul capului. M âi­n i le lui vân joase , pline de păr, aveau degete le lă ţite s p re vârf, în form ă de mormoloci. — S u n t inform at — continuă omul, t r ă g â n d de zor d in t r ’o ţ ig a ră de foi — că dum nea ta eşti în zes tra tă cu o m emorie ex­cep ţiona lă . Cel puţin acolo., la şcoală, lumea şi-a fă­cu t aceas tă pă re re despre H erda W erner... Aşa dar... s ă reţii aceas tă convorbire a noastră . . . A cum sun-

32

<tem în Aprilie... D u m nea ta ai îm plin it douăzeci de .ani, iar eu — cincizeci şi nouă... Da... cincizeci şi nouă.D ar exam enul îi trecem îm preună . Auzi, îm preună !

— Vocea a sp ră a omului su n a ca o conjura ţie . Apoi, deodată , fa ţa lui deveni v isă toare . — V reau să ies la pensie, H erda W erner, să am pensia m ea personală... Da, da, să s tau cu o ţ ig a ră de foi în g u ră şi să-mi sc r iu memoriile...

— P o a te ştii să-mi ghiceşti şi mie viitorul, Otto?— zâm bi ironic fa ta cu ochii a lbaştr i , ca re şedea pe un g e a m a n ta n r ă s tu rn a t pe o parte . Se to t căznea să s p a rg ă în dinţi o nucă, cu care îşi făcea de lucru •de m ai m u lt timp.

— Ihî... V iitorul dum itale ! H ai să ţi-1 s p u n ! — consim ţi Otto cu v ăd it respect faţă de femeia ce sta in faţa lui. — D um neata .. . D u m n ea ta o să devii o

aniss oarecare... P l im bări la W ash in g to n , la Londra. .

O tto Ram ke se apucă să-şi s t r â n g ă un d i ţa de bambus.

— Ai u i ta t să m ă m ai întrebi ceva? — spuse el, m torcându-se deodată cu fa ţa spre H erd a W erner.

— Cornev m ă va căuta... S e pare că-i înd răgosti t , nu glumă... —- vorbi ea parcă cu pă re re de rău şi cu m ândrie to todată .

— P oa te vrei să-i laşi noua dum ita le ad resă? — Işi bătu joc de ea Ramke. — T otoda tă 5ă-i comunici noul dum ita le r o l ; doar de azi înain te eşti fiica unui g enera l sovietic, căzu t în război.

— Cornev m ă v a căuta — repetă H erd a cu tărie.II cunosc m ai bine decât dum neata .

Otto Ram ke ră m a se pe gânduri . P r iv irea lui grea

i Pe lito ra lu l paşn ic33

se opri pe borcanul cu râm e, în care se vedea u n m uc- de ţ ig a ră stinsă .

— Cine din o raşu l ă s ta s ’a r m ai putea interesai de so a r ta Jeniei Godunova?

— Nimeni a tâ t de m ult ca Cornev...

— Şi ce propui? — g lasu l lui Ram ke s u n ă , ră s t i t ca s tr igă tu l unui văcar .

F a ta ridică spre el ochii ei a lbaş tr i şi privirea lo r era nem iloasă, rece, ca un tă iş de cuţit',

— Bine — spuse O tto Ramke. — O iau asupra? mea. — Se gând i puţin , apoi mai repetă odată . — Bine... M âine, pe la ora zece, nu mai tâ rz iu , să fii cu el la re s tau ran t , la oel de pe te rasă . Veţi ocupa, m a s a dela balcon... m asa cu un buchet de liliac alb.. Restul nu te priveşte...

5

— Ce sea ră ! E cald ca vara . Nu eşti prea obosit?' — se ho tă r îse ca de azi îna in te să-i spună ,,tu“ .

— Ce este?— N ’am d an sa t de m u ltă vreme. Vrei să mergem?"

Sim t nevoia să m ă distrez, Serghei. A m a tâ ta de s tu ­diat şi t rebue să recitesc totul... Îmi p lesneşte capul...

—. D acă vrei... mergem ... — se învoi Serghei. — M erg em acolo... c a ’n to tdeauna .

— S e’nţelege. U nde în a ltă parte? — Jen ia îşi roti priv irea prin odaie. — Ah, da... pelerina. Trebue s ’o iau... Noaptea e răcoroasă . Du-te, spală-te , răcoreşte- te puţin , iar eu m ă p reg ă te sc în tre timp...

în d a tă ce uşa dela baie se închise în u rm a lui C or­nev, Jen ia auzi foarte desluşit clinchetul cunoscut a-I

34

broaştei. Se duse în g ra b ă la dulap , îl deschise în t r ’o clipă şi b ă g ă în b uzunare le pelerinei câteva pachete (le bancnote şi nişte acte. Apoi îndesă în poşetă vreo două perechi de ciorapi şi un schimb de rufe fine de mătase. Se repezi fă ră zgom ot la pa t şi scoase de .ub sa ltea un mic obiect metalic, pe care deasem enea il puse în poşetă. Toate acestea Jen ia G odunova le lăcea cu o iu ţea lă ex trao rd in a ră , fără să u ite totuşi ■■a supravegheze portiera cafenie dela u şa băii. La un m om ent dat t rem ură de frică o bse rvând că por- ticra parcă m işoase uşor, d a r se linişti în da tă : „ T re ­bue să fi fost un curen t de aer !“

Broasca pocni din nou de două ori. Serghei in tră rumen la fată, ca după un m asaj.

F a ta se linişti de tot. Z âm betu l dulce de to tdeauna înflori pe buzele ei vopsite şi se ră s f râ n se în ochii albaştri ca cerul de vară .

Deacum înainte , tot drum ul, dispoziţia sufle tească a Jeniei G odunova nu se m ai sch im bă1. G lum eaţă , ea am enin ţa cu degetul un pisoi m ic care şedea la o fe­reastră , în t re flori. M ân g â ie cu m â n a în m ă n u şa tă un copăcel ce foşnea n ep ăsă to r din frunzişul f raged, de un verde deschis.

La garderobă , in fa ta oglinzii, Jen ia îşi îndrep tă parul, iar Serghei îi ţinu poşeta. Nu o deschise, o pipăi doar cu degetele.

M ăsuţele s tă teau în ş ira te pe două rânduri , acope­rite cu fete de m a s ă de cu loare deschisă , cu flori proaspete în vase de lut.

Uită-te , un loc m i n u n a t ! — Je n ia îi a ră tă o uia .111a în coltul cel mai depărta t , pe un balcon mic, i ate ieşea m u lt d easu p ra străzii. In ju ru l mesei scaii-

35

nele nu s tă teau în picioare ca pes te tot, ci e rau reze­m ate cu spetezele de m asă . In mijlocul mesei e ra un m are buchet de liliac alb.

P o rn iră spre m a s a a leasă de Jenia , urm ăriţi de p ri­viri curioase. Vecinii lor cei m ai apropiaţi e ra u doi oameni g ră su n i — unul mai bă trân , altul ceva mai t â ­năr . S tă teau în fa ţa pahare lo r p line cu vin. Cel m ai în v â r s tă tocmai atunci îşi r id icase paharu l , parcă înch inând p e n tru cineva, şi Serghei privi cu a ten ţie la m â n a lui. D egetele care ţ ineau p a h a ru l e rau re s ­p in g ă to a re : pă roase şi lă tăre ţe . S em ăn au cu niş te mormoloci. Serghei se aşeză în a şa fel încâ t să-şi poată vedea vecinii.

în d a tă după Serghei şi Je n ia Godunova mai u r ­cară pe te ra să încă doi inşi. V orbeau veseli în tre ei, c ă u tâ n d din ochi unde să se aşeze. Serghei Cornev îşi a runcă de vreo două ori privirea înspre ei şi, abia după ce se conv inse că fusese şi el observat, se apucă să stud ieze meniul.

Jen ia se aplecă spre S e r g h e i :

— R oagă să ia dela m asa n o as tră scaunele libere.— Te supără?

— Cei care le vor ocupa m ă vor supăra .. . — ră s ­punse Jen ia , aruncându-i o privire ga leşă . Şi-şi puse dem o n s tra t iv poşeta pe unu l din scaunele libere.

Cei doi care se în d re p ta u spre m asa cu buchetul de liliac se opriră nehotărîţ i . Apoi unul din ei se adresă bărba tu lu i cel g ra s cu degetele urîte. A cesta dădu din

cap, con tinuând să-şi bea vinul. Noii ven iţi ocupară scaunele libere la m a sa grăsunilor.

— Vezi ce deş teap tă sun t? — şopti Jen ia , .arătân- du-i lui Serghei din ochi m a sa vecină. — I-am gonit

36

ni u ltim a clipă... Vezi, şi-au găs i t loc ş i ’n a ltă parte , n u -n u m a i la m a sa noastră .. . Ia r acum . te rog, du aceste scaune. Altfel n ’o să ne lase să s tăm liniştiţi...

Serghei îi făcu pe plac....La ora unsprezece fix, unul din cei doi g răsun i

care şedeau la m asa de-alături ceru să se cân te un tnngo. în d a tă ce se auzi melodia, el se apropie de S e r ­ghei Cornev, care acum s tă tea în picioare, cu Jenia, lângă b a lu s trad a balconului şi, înc linândurse în faţa .leniei, îi sp u se poli t icos :

— O invit pe doam na... Perm iteţi?

Jen ia îl făcu; pe Serghei să în ţe leagă că nu se face să refuze.

Celălalt g ră su n , mai în v â rs tă , s tă tu câtva timp a privească la cei care d ansau , apoi îşi ap r in se o

ţ igară şi, sco ţând inele g ro ase de fum, începu să se plimbe de-a- lungu l ba lustradei.

Şi tocmai când a ju n se aproape de to t de m asa de lângă ba lu s trad ă , în faţa căre ia s tă te a Serghei Cor- iiev, lum ina se stinse. In aceeaşi, clipă Serghe i sări lu lgeră to r în lă tu ri .

Im ediat după aceasta , în în tuneric se auzi zgom otu l mesei ră s tu rn a te , z ă n g ă n i tu l vase lo r sparte . Ceva se prăbuşi jos, izbindu-se de cornişele casei.

Lumina unei lan te rne de b u zu n a r a lunecă prin tre palmieri, zăbovind o clipă pe m arg in ea balconului. M.'i'.a cu liliacul alb şi b a lu s trad a ro tu n d ă a ba lconu­lui d ispă ruse ră şi în locul ba lus trade i se căsca neg ru (ibisul.

Ivan Petrovici I — ră su n ă prin în tuneric un pla . necunoscut de femeie. — S tr ig a ţ i celor de jos

37

să facă contac t cu lus tre le de rezervă. Se vede că linia p rinc ipală a făcut un scurt circuit.

P este o clipă, r e s tau ran tu l de pe acoperiş era din nou plin de lum ină.

C ineva, ca o u m b ră n eag ră , fugi aplecat pe scară; din trei sa ltu r i t ra v e rsă s t r a d a şi a ju n se la m aşina mică, p i tu la tă în u m b ra deasă a copacilor.

— La a e r o p o r t ! A m î n t â r z i a t ! — spuse el, căzând greoi pe pernele maşinii, alături de şofer.

— Dece a tâ ta g ra b ă , O tto Ramke? — ră sp u n se o voce batjocoritoare de pe scaunu l din spa te le lui. — Nu vrei să-i a ş te p tă m şi pe ceilalţi sau te-ai ho tă r î t să-ţi p ă ră se ş t i oam enii?

M â n a lui O tto R am ke a lunecă spre b u zu n a ru l din dreapta .

— Ei, acum începi din nou... — se auzi acelaşi g la s şi R am ke -simţi a t inge rea rece a unei ţevi de pistolet, ceva m ai sus de ureche. — Nu glumi, Ramke. Mai bine ridică m âin ile în sus ! A şa-a ! Iar acum să vedem ce ai acolo...

In tre timp cineva se apropie de m aşină . A păru un om cu bra ţe le t re m u râ n d e ridicate în sus. Apoi, s t r â n ­g â n d din pleoape din cauza luminii n ec ru ţă to a re a lan ternei, ră să r i din în tuneric Jen ia Godunova.

U n g las poruncitor ordonă :

— Borovoi, a p r in d e farurile !

Şi în d a tă în ap ropiere ţâ şn i ră două puternice dâre de lum ină. Şi acolo e ra o m aşină .

— Serghe i ! — exclam ă Jen ia m ira tă , zărindu-1 pe Cornev la doi paşi de ea. — D um neata .. . trăieşti?... — şi însuf le ţ i tă pa rcă de o idee nouă, se şi a v â n tă

ipro el. — Serio ja ! Ce în seam n ă toa te acestea? S p u ­ne le acestor oam eni cine sun t eu. Ei nu m ă cred. ' .un t s tuden ta , to v a ră ş i ! O ştie şi Serioja... Vorbeşte, Serioja ! Ce daci? Ei vor să m ă aresteze...

Serghei C ornev o îm pinse la o p a r te şi, cu un g las n i care el nu-i mai vorbise niciodată, r o s t i :

— încetează ! — Apoi se în toarse că tre omul care d a de o par te cu la n te rn a în m ân ă :

- T ovarăşe colonel, în ce m aş ină o u rcăm pe H erda Werner.?

PE LITORALUL PAŞ,NICVI. M o n a s tlrc o f

— PO VESTIRE —

1

I n t r ’u n birou spaţios, lum ina t de o lam pă e lec tr ica de m asă , şedeau to lăniţi pe un d ivan cu sp e te a z ă scundă fraţii Cibisov. U nu l d in tre ei, Vasili, cel m ai m are , pur ta o tunică cu epoleţi de maior, iar mezinul, P io tr — o bluză cu epoleţi de locotenent. Vasili fu m a d in t r ’o lulea scurtă , neag ră . C ând t ră g e a od a tă d in ea scotea a tâ ta fum c’ar fi p u tu t a ju n g e şi pen tru o- m ică perdea de protecţie.

— Ştii cu cine semeni din profil? — în trebă P io t r pe neaş tep ta te .

— Cu cine? — se m iră Vasili fă ră să-şi întoarcă, m ă c a r capul.

— Cu un bă trân lup de mare. A şa sun t zu g răv i ţ i în rom anele .d in v ia ţa m ar in a r i lo r căpitanii: fa ţa aspră* b ronza tă , şi cu veşnica lor lulea în colţul gurii.

Vasili zâmbi.

40

-fi-

Tot ce se poate. De altfel am cu treera t şi m are a - Am luat parte la două debarcări : u na lângă Cherci ■i alta la Novorosiisc. Ştii şi tu că n ’a fost o cursă i■" a lungă, d a r cu m ulte peripeţii.

Da, cu peripeţii — spuse v isă to r P iotr. — Tu,. Vasili, te-ai născu t la timp şi ai v ăzu t de toate.

Şi m ă invidiezi?Da. ,

Vasili se dădu mai aproape de fra te le lui şi-l cu- I >i inse cu m â n a pe după umăr. F ra ţi i sem ănau foarte Iillie, a tâ t doar că mezinul avea umerii ceva mai în- im .ti, era m ai subţirel, iar obrajii lui nu-şi pierduseră* u n a frăgezim ea şi ro tun jim ea tinerească.

Să nu fii invidios pe mine, o să fie dea juns şi pentru tine. Şi apoi — Vasili îşi privi fratele drept ui lumina ochilor — să nu uiţi că un so lda t ş i ’n timp <lr pace e tot în război.

Ce război poate fi aici, la tine 1 — Piotr sări’ de pe d ivan şi-l t ra se şi pe fratele s ă u după el, spre- l i ie a s tră . — Priveşte c â tă pace e pe plământul ăs ta i nprlns de somn. N um ai cei în d răgos ti ţ i poate că nu dorin.

Dela fereas tra cabinetului se vedea m area ado r­mim. sclipind în b ă ta ia lunii, apoi un colţ de parc Împodobit cu m agnolii scă lda te în lum ina a rg in t ie a lunii I.a d reap ta , pe povârn işu l m unte lu i, încon ju ra te do verdeaţă în tunecoasă , luceau vile le a lbe ale sana- lm Iilor.

De... s ta ţ iune balneară . O privelişte cu a d e v ă - i ut idilică. D ar să ştii, războiul se d esfăşoară şi aici. Sil nu tc laşi în şe la t de aceas tă linişte, d rag u l meu P ’ lra. In a fa ră de îndrăgosti ţ i m ai su n t pe lum ea as ta şi alţii care noaptea n ’au nici somn, nici as tâm păr . . .

Telefonul de pe m a să sună. M aiorul ridică recep -

41

torul. A scultă a ten t şi sp râncenele lui blonde, se a d u ­n a ră tot m ai m ult , p ân ă ce s e -u n iră cu to tu l la r ă d ă ­cina nasudui.

— Vin în d a tă — spuse el şi puse receptorul în furcă.

— Ce este?

— A cum o ju m ă ta te de oră a fost o rn an tă Cîepina, bufetiera dela popota ofiţerilor — ră sp u n se Vasili asp ru . — C adavru l ,a fost g ă s i t !a vreo opt su te de metri de orăşel, pe drum ul ce duce spre exp loa ta rea forestieră.

— Bufetiera dela popotă? — exclam ă Piotr . — Aceea cu şuviţa b londă?

— Chiar ea.

— Cine a pu tu t s ’o omoare? — In ochii lui P io tr se citea m ira re şi nelinişte.

— Deocamdată, asas inu l n ’a fost găs i t — spuse tot a tâ t de a sp ru m aiorul. — Tu poate vrei să te culci. E destu l de tâ rz iu — şi se u ită la ceas — u n ­sprezece şi douăzeci şi două. Eu m ă duc în t r ’acolo.

— Dă-mi voie să te ’nsoţesc — se ru g ă P io tr — dacă nu te s t ingheresc , bineînţeles.

— Bine, v ino — se învoi Vasili. — Spune-i V a ­lentinei c’am fost chem at şi că plecăm, iar eu o să scot motocicleta.

V alen tina era n evas ta lui Vasili.

P es te câ teva m inu te fraţii zb u rau pe şoseaua în ­gustă , a sfa l ta tă , spre cartierul de locuinţe m ili tare Luna s tră lucea a tâ t de tare, încât m aioru l nici nu aprinse farul. P io tr s tă tea în spate le lui, cu m ân a înc leş ta tă pe m âner. In capul lui se în v ă lm ăşeau f rân ­tu r i de g ândur i . N u se pu tea concen tra deloc şi to t

42

!mi|iiil vedea înaintea ochilor chipul Clepinei, un chip i m I u i i i I şi zâm bito r de femeie, în c a d ra t de un păr cas- Iutii ', cu o şuviţă blondă.

2

A |uns la locul crimei, m aio ru l Cibisov fu în tâm - I'IiihI dc un căpitan ce pu r ta b ra sa rd a ofiţerului de «ci viciu. Aici se m ai aflau doi to v a ră ş i din m iliţia co­loniei un locotenent şi un plu tonier. M aiorul îi s a ­lul. i pe am ândoi şi se apropie de cadav ru l acoperit cu ii Imilc de cort.

* Cine a găsit-o ? — în trebă el, r id icându-se după < <■ exam inase cadavrul.

Din tufişurile de lâ n g ă d rum se desprinseră doi Miimeiii — un se rgen t şi un soldat.

Noi, to v a ră şe m aior — rap o r tă se rgentu l.Mai am ănun ţi t , v ă rog.Ne înapoiam din suburbie; m erg eam repede pen-

Iriicn aveam biletul de voie p â n ă la ora douăzeci şi trei şi nu mai aveam decât foarte pu ţin timp... Şi deodată a m zărit-o pe ea; zăcea pe m arg in ea d rum u Iul Ih a cu picioarele pe asfalt, cu capul pe p ăm ân t, Im parul îi a tâ rn a în şan t. M ’am aprop ia t şi am v ă ­zul Imediat că e m oartă . Am s tr ig a t , dar n ’a ră sp u n s nimeni. Atunci l-am lăsa t pe Sa ronov lâ n g ă ea — 'ici gentili a ră tă cu capul sp re soldat — iar eu am d.d fuga la unitate. Am chem at ofiţerul de serviciu şl l ii iu rap o r ta t că bufetiera dela popota ofiţerilor a lied oinorîtă în drum.

Mi-ati te lefonat num a id ecâ t ? -■ în trebă Cibisov, llltorcândii-se spre ofiţerul de serviciu.

Da, v 'a in telefonat d u m n eav o as tră şi la miliţia

43

su b u rb an ă , iar după aceea, îm preună cu sergentul», am ven it aici

— C ând v ’aţi ap ropia t nu era nimeni lâ n g ă ea?' — îl în trebă m aioru l pe sergent.

— Nimeni, to v a ră şe maior.— Şi nici d u m n ea ta n ’ai văzu t pe nimeni?

Soldatul ră sp u n se deasem enea că n ’a văzu t p enimeni.

— D ar când v ’aţi ap ropia t de locul acesta vorbeaţi între voi? — mai în treb ă Cibisov.

— Da, parcă vorbeam — ră sp u n se se rgentu l.-— D ar m ai p rec is?— V orbeam — îşi în tări spusele s e rg en tu l — da,,

ţ in bine m inte, vorbeam .

— Bine. Pute ţi pleca.

S erg en tu l şi so ldatu l p lecară sp re unita te . In urma- lor plecă şi căp itanul. Locotenentul de miliţie şu ieră p re lu n g şi de după cotitu ra drum ulu i ieşi o au toca- m ionetă în ca re s tă teau doi miliţieni. U rc a ră c a d a ­v ru l în cam ionetă , ia r locotenentul se aşeză lâ n g ă şofer.

— O să trec pe la du m n eav o as tră m ai tâ rz iu — spuŞe Cibisov. — C red că p ân ă atunci veţi face o. descindere la locuinţa ei. A s ta t undeva, în colonie, căci soţul ei lucrează la exploatarea forestieră .

M aş in a porni în sus pe se rpen tină şi pu ţin după aceea farurile ei, sfidând luna, lum inau tufele de pe m arg in ea drum ului.

M aiorul mai aprinse o da tă lan te rna , exam ină a ten t locul unde zăcuse m oar ta , apoi sări şan ţu l şi începu să cerceteze p ăm ân tu l în jur.

— Ce cauţi acolo? — se in teresă fratele.

44

— Urme, dragă, caut urme. Doar n’o fi plecat prin :i » t ucigaşul.' — D ar dece prin aer? P u tea să plece şi pe asfalt.■ — E puţin probabil.

■— Dece?— Fie şi num ai pen trucă , m e rg â n d pe şosea, l-ar fi

pulut vedea soldaţii care m ergeau în sus. — Cu aceste vorbe m aioru l d ispăru în tufiş. P es te câ teva clipe vocea lui se auzi din nou.

• - Petea, ia v ino ’n c o a c e !Locotenentul sări şanţul, s t r ă b ă tu tufişul şi cobori

povârnişul domol p ână la pârâu . Aici îl găsi pe Vasili exam inând cu a te n ţ ie 'p ă m â n tu l .

• fa vezi şi tu — spuse el lum inând locul cu lanterna.

Pe solul roşca t şi um ed s-e vedea bine o u rm ă de 11 .mă cu talpa de caucibc m a tr i ţa tă . Zimţii şi liniile in şerpuite se în t ipăr ise ră vizibil pe păm ân tu l moale.

- Ei, m ai ai ceva de spus? — în trebă maiorul.Piotr cercetă a ten t urm a.

- S pun că om ul acesta , după cât se vede, poartă la încă lţăm in te num ăru l patruzeci, că c işm ele sun t uni, că pe toc este b ă tu tă o po tcoavă cu trei, nu.... u două ţinte. Cea din mijloc lipseşte... A tâta...

■ - C am puţin ! — zâmbi maiorul.Atunci spune tu !

— ■ Eu spun că trebue să ne în toarcem la şosea.U rcară p a n ta spre locul unde lă sa se ră motocicleta.

Va iii îşi s t in se lu leaua.Hai, urcă-te! — spuse el fratelui său — să

mergem p ân ă la corpul de g a rd ă , să m ai lăm urim e/l Ic ceva.

I a corpul de ga rdă m aiorul exam ină registru l de ilnvoiri şi în trebă la ce oră plecase C lepina din orăşel.

45

— P opota s ’a închis la ora nouă — spuse s e rg e n ­tul de serviciu — şi la nouă şi ceva C lepina era ple­ca tă acasă.

— Ce avea la ea?— O poşetă, o poşetă de d am ă — preciză s e rg e n ­

tul de serviciu. — îmi am intesc foarte bine cum şi-a scos perm isu l de trecere din ea.

— M ai v r e i ' s ă m erg i cu mine sau te-ai s ă tu ra t de d rum ? — vorbi m aioru l că tre fratele lui. Acesta c lă tină din cap. — Atunci m erg em la miliţia coloniei.

3

Locotenentul de miliţie s tă tea la birou cu şapca pe cap şi scria ceva. F ă ră să mai a ş tep te să fie în tre ­bat, s p u s e :

— C hiar acum am venit de-acolo. S tau î n t r ’o casă cu două apar tam en te . Vecinii spun că au văzu t-o pe Clepina venind acasă pe la ora zece seara . In casă era lum ina apr insă şi soţul ei, după cum spun aceştia, era în casă. C ând a plecat d in nou n ’a m ai v ăzu t-o nimeni. D upă ora unsprezece lum ina din casa lor s ’a stins.

— Nu m ai devrem e? — stă ru i m aio ru l Cibisov.- Am m ai în treba t câţiv-a oam eni — ră sp u n se lo­

co tenen tu l — toţi spun acelaşi lucru : p â n ă la ora unsprezece în casă e ra lum ină. In locuinţa lor n ’am mai g ăs i t pe nimeni. Soţul Clepinei lucrează ca şofer la exp loa ta rea forestieră. A m te lefonat la g a ra j . -Nu este acolo şi nici n ’a fost în sea ra aceasta . M aş ina lui e la gara j.

— Aţi percheziţionat casa?— Da.

4fi

r— N ’aţi da t de nişte cisme de pânză im pregnată ,

cu ta lpă de cauciuc?— Nu — ră sp u n se locotenentul — cism e de astea,

n ’am găsit, în schimb am g ăs i t poşeta de d am ă cu ca re um bla Clepina.

— Aşa vasăz ică ! — se in te resă Cibisov. —• în ­seam n ă că, p lecând sea ra dei-acasă, n ’a mai lua t po ­şeta cu ea.

— C am aşa ceva — în tări locotenentul.Maiorul se r idică de pe scaun. Luându-şi rămas-

bun dela locotenentul de miliţie, îl ru g ă :— Dacă-1 găsiţ i pe soţul Clepinei daţi-mi n e a p ă ra t

un telefon.Locotenentul p rom ise că va telefona.— H aidem acasă 1 — spuse m aioru l Cibisov f ra te ­

lui său. —• M ân căm ceva şi ne mai gândim ...D useră m otocicleta la g a ra j şi fu rişându-se în v â r ­

ful picioarelor, ca să nu facă zgom ot, in tra ră în ca ­binetul lui Vasili. După ce-şi p reg ă t i ră câte-o ta r t in ă cu b rânză şi desfundară o sticlă cu apă m inera lă , se in s ta la ră pe divan. I sp răv iră repede ta r t in e le şi Vasili, tu rn â n d în pahar apa rece, îi spuse fratelui său :

— Povestea e cam, încurcată . Să încercăm să re­constitu im cum s ’au petrecut lucrurile. D upă ce şi-a te rm ina t serviciul şi şi-a p reda t casa, C lepina a ple­cat .acasă. E ra după ora nouă. Acasă a a ju n s pe la zece. A fost v ă z u tă de oam eni. Soţu l era acasă1. Pe u rm ă a plecat din nou în orăşel. C are a fost m otivu l? Dece nu şi-a m ai lua t poşeta în care îşi avea pe rm i­sul? In ten ţiona t , sau a uita t-o în g ra b a plecării? La toa te aceste în trebăr i a r pu tea să ră sp u n d ă soţul ei. Şi o să ră sp u n d ă când îl vom găsi. Şi pe u rm ă? Ce-a fost m ai departe? La opt su te de m etri de orăşel a a juns-o din u rm ă sau, poate, a în tâ ln i t-o om ul cu cis-

47

m e de p ânză im pregna tă . M ai cu rân d cred c ’a în tâ l- mit-o.

— Dece crezi ? — se învioră Piotr.— Fusese ucisă ch ia r la m arg in ea şoselei, iar în

faţa locului acela, de cea la ltă par te a şan ţu lu i, p ă ­m ân tu l era că lca t de aceleaşi cisme cu ta lpa m atri- ţa tă , d a r nu se g ăseş te nicio u rm ă de-a femeii. Aceasta înseam nă că ucigaşul a aşteptat-o , căci nu avea niciun rost să mai stea s ă . bă tă to rea scă p ă m â n tu l cu picioarele după om or şi nici n ’a r fi avu t când, de­oarece după cotitu ra d rum ulu i se au zeau vocile se r ­gentului şi a soldatului, care se g răb eau să a ju n g ă la ca za -m ă p ână la ora douăzeci şi trei. Aceasta în se a m ­nă că omorul avusese loc cu pufin în a in te de aceas tă o r ă , cel m ai tâ rz iu la douăzeci şi trei fă ră douăzeci de rrtinute. Cu ce scop a ucis-o? Trebue să în lă tu răm ipo­teza p rădării , după câte se vede, căci banii din b u ­zunaru l jachete i sun t neatinşi , ca şi ceasul dela m ână . Cine es te uc igaşu l? Soţul? D ar acesta a r ă m a s acasă până la ora unsprezece şi, dacă e să-i credem pe v e ­cini, a p ă ră s i t casa abia după unsprezece, s t in g â n d lumina...

— Nu este chiar aşa — îl în tre rupse P ic tr . — P u ­tea s ’o fi u rm ăr i t pe n evas tă -sa fără să fi s t ins lu­m in a şi apoi, după săv â rş irea omorului, să se fi î n ­tors. De aici şi până acolo să tot fie douăzeci de m inu te de mers. Să fi stins lum ina şi să fi plecat ?

— Ai d rep ta te — se învoi Vasili — judeci foarte 'bine. D ar a tunci, ia spune-mi, cum a pu tu t soţul să -ajungă în a in tea ei pe şosea?

— Nu ştiu. Şi t rebue să spun că nu ştiu care din cei doi Clepini a plecat fnai devrem e de-acasă. Poate

-să fi plecat el în tâ i ! Ia r ea, fă ră să se mai g ân d ească 'la poşetă, să fi fugit după el !

48

■— Bravo, b ă ie te ! — îl bă tu Vasili pe u m ăr — te pr icep i să judeci. A tâ ta num ai că toa te judecă ţi le şi ipotezele noas tre nu fac două parale, o d a tă ce nu sunt 'în tărite de fapte, de datele m ateria le pe care se sp r i­jină orice cercetare.

— Vrei să spui că in tu iţia nu joacă niciun rol?— Trebue să ştii să descoperi şi să confrunţi fap­

te le , care nu se pot r ă s tu rn a sau nega şi joacă rolul p rinc ipal. D eocam dată nu prea .avem fapte. Trebue deci să le cău tăm , şi câ t m ai multe.

Afară se lum ina de ziuă. D easupra m ări i cerul şi m a re a însăş i se făcuse ră cenuşii, parcă cineva le-ar fi sp ă la t culorile.

Telefonul zbârnâ i din nou. Cibisov ridică receptorul, a scu l tă în d e lu n g rapo rtu l telefonic. Apoi î n t r e b ă : „ Ş i cu ce era în că l ţa t?" — Şi ascu ltă din nou vocea d in receptor. In cele din u rm ă puse receptorul în fu rc ă şi-şi trecu obosit m â n a pes te obraz. In torcân- du-se spre fratele său , vorbi fără g ra b ă :

— L-au găs i t pe soţul Clepinei. S ’a sp â n z u ra t în •spatele depozitului din , deal al exploatării forestiere. Era în că lţa t cu cisme, da r nu de pânză im pregna tă , cu ta lp ă de cauciuc, ci de box cu ta lp ă de piele.

M aioru l Cibisov în t in se m ân a spre chipiul de pe m a să .

— M erg şi eu — vorbi P io tr hotărît.Ieş iră în vârfu l picioarelor din cabinet, scoaseră m o­

tocicleta a fa ră şi o îm p inse ră pe o d is tan ţă bună, ca să nu-i t rezească pe cei din casă.

Cibisov porni motorul.

II g ă s i ră pe locotenentul de miliţie to t la locul lui, l a m asa de scris. A cum în să nu m ai avea chipiul pe cap şi păru l iui subţire , de cu loarea inului copt, îi că-

4 — ‘Pe lito ra lu l paşnic 49

dea pe frunte, în două şuviţe. Priv i pe fereas tră şi s t inse lam pa de pe m asă .

— In buzu n aru l lui Clepin am g ăs i t un cuţit de b u ­zu n a r — vorbi locotenentul de miliţie — din astea , pe care când le deschizi se în ţepenesc cu un arc şi devin pum nal. Tăişul lui este c u ră ţa t cu grijă , da r în u luca în care in tră lam a e s â n g e închegat. A m che­m a t dela spital o laboran tă . Mi-a te le fo n a t 'p u ţ in m a i’ îna in te şi mi-a spus că e sân g e le femeii omorîte . A m cerce tat personal locul unde s ’a sp â n z u ra t Clepin. Am g ăs i t doar două m ucuri de ţ igăr i — nicio altă u rm ă în a fa ră de bucata de s â rm ă cu care s ’a spân- ' zura t.

— P ă ţ i făcut au topsia? — în trebă maiorul.— D eocam dată rtti. Am făcut au to p s ia ' Clepinef;

dar lui nu. L-am chem at pe expertul dela tribunalul- raional... Ce istorie idioată — susp ină locotenentul de- miliţie. — Auzi ! I ş f om oară soţia şi apoi se sp â n z u ră şi el, p s ihopatu l dracului...

— Da, s t ran ie istorie — sp u se maiorul. — N ’aţi v rea să m ă duceţi p ân ă la locul sinuciderii?

Ia rba m u ia tă de rouă se pleca greoaie din d reap ta şi din s tâ n g a potecii, aproape c’o ascundea- cu totul, d a r locotenentul păşea s igur, fă ră s ’o p ia rd ă m ă c a r o clipă. P e alocuri trebuia să dea la o par te cu mâi-: nile tufişurile cu frunze asp re .şi ude de rouă. Cu cât urcau m ai la deal, cu a tâ t m ai dese e rau .tufele, ia r copacii e ra u to t mai. ap roape de potecă. In cele din u rm ă ieşiră î n t r ’o poieniţă care cobora pe un p o v â r ­n iş sp re s tâ n g a .

— Aici — spuse locotenentul. — Depozitul a r ă ­m as ceva m ai jos şi mai sp re s tâ n g a . U ite , aici a t â r ­na, în copacul ă s ta — şi a ră tă cu m â n a un s t e j a r u r iaş , cu trunchiu l d espăr ţ i t în chip de furcă.

— Aici, de craca aceasta? — în treb ă maiorul, a r ă ­tân d o c rean g ă o r izon ta lă de deasupra capului său.

— Da, în tocm ai — ră sp u n se locotenentul. — A s ta t aici, unde se bifurcă trunchiul, probabil a tâ t cât i-a trebuit ca să po tr ivească la ţu l de sâ rm ă , apoi şi l-a pus şi a sărit...

— Dar de unde a pu tu t să ia sâ rm a?— Dela depozit. Acolo s tau a fară , a runca te , câteva

ghem e de cablu vechi... Trebue să fi tă ia t u n capăt d in t r ’unul din ele cu cuţitu l ca re i s ’a g ă s i t în buzu ­nar.

— Dece credeţi că tocmai cu acesta?— Am exam ina t cuţitul şi am obse rva t pe el u r ­

mele firelor de oţel. Se văd bine cu lupa.C ând a ju n se ră în dreptul depozitului, m aiorul

s p u s e :— M ă duc să m ă uit la sâ rm a aia, iar pe d u m n e a ­

v oas tră , to v a ră şe locotenent, vă ro g să telefonaţi după un câine de urm ărire .

— Credeţi... — începu locotenentul.— D eocam dată n im ic precis, dar aici câ inele ne-ar

fi de folos şi ch ia r foar te de folos...— Bine, am să telefonez... — şi locotenentul în ­

cepu să coboare, ia r Cibisov cu fratele său o lu a ră la d reap ta , spre depozit. C âteva ghem e de cablu ve­chi s tă teau t râ n t i te chiar lâ n g ă g a rd u l de sâ rm ă gh im pată , astfel că din ele s ’ar fi pu tu t tă ia cu u ş u ­r in ţă o bucată . M aioru l exam ină cu a ten ţie p ăm ân tu l de lâ n g ă gard.

— C auţi urmia cismei cunoscute? — în treb ă Piotr.— C au t o u rm ă — ră sp u n se Vasili — d ar cum o

să fie, cunoscută sau necunoscută , n u ştiu.P ă m â n tu l de lâ n g ă sâ rm ă era ta re . P e alocuri e ra

un pietriş m ăru n t , aşa că nu p u tu ră să descopere nicio

51

urm ă. Vasili se înd rep tă din şale şi-şi p lim bă p r iv i­re a , peste povârn işu l pe care coborau. P a n g l ic a în ­g u s tă a potecii care-i dusese la depozit şe rpu ia prin iarbă.

— O are cel ce a tă ia t cablul a mers pe drum ul pe ca re m erg em noi? — în trebă maiorul.

— S au poate a luat-o de-a-dreptul prin pădure? — în trebă la râ n d u l lui şi P io tr . — Uite acolo, pa rcă se şi vede ceva, ca o cărăruie.

— H ai să vedem ! — hotăr î Vasili.

Nu g ăs iră nicio potecă, d a r ici şi colo iarba era că l­ca tă şi nu perm itea nicio îndoială . P es te noap te cine­v a um blase la în tâm p la re , fără ţ in tă . F ra ţ i i u rcară tot mai sus, m e rg â n d după urm e. In apropierea p ă ­durii g ă s iră ceeace cău tau : pe păm ân tu l a fâna t , cu fire ra re de iarbă, se vedeau clar câteva u rm e de cisme cu tălpi de cauciuc.

P o rn in d înapoi, spre s te ja ru l cu pricina, g ă s iră de vreo două ori urm ele cunoscute. D ar sub copacul de care se s p â n z u ra se Clepin, e ra cu nepu tin ţă să mai g ăseşti vreo u rm ă, deoarece prea mulţi oam eni căl- caseră pe aici când au ridicat cadavru l spânzu ra tu lu i .

— A şa dar, nu s ’a sinucis? — în trebă P iotr , m e r ­g â n d cu fra te le spre orăşel.

— - S ’a r pă rea — ră sp u n se maiorul. — Uite ce, Petea , urcă-te pe motocicletă şi du-te acasă . Ia a p a ­ra tu l fotografic şi în toarce-te iar aici. Vei fotografia u rm a cismelor. P e d rum treci şi pe la p rim a u rm ă pe care am descoperit-o a s tă noapte , lân g ă pâ râu . Ştii s ’o găseşti?

— O s ’o g ăsesc — îl înc red in ţă P io tr .— O fotografiezi şi pe as ta , dacă s ’a m ai păs tra t .

Iar eu m ă duc p ân ă una a lta la cadre le exploatării

forestiere, să scorm onesc prin dosarele personalului. Spune-i Valiei să nu fie îng r i jo ra tă , o să c a u t să fiu la p rân z acasă .

4

Cibisov în tâ rz ie la m asă şi veni tocmai pe la ora cinci după am iază. Im ediat ce in tră în cabinet îl şi în trebă pe fratele său :

— Ei, le-ai fotografiat?— G a ta — ră sp u n se P io tr — le-am fotografia t pe

am ândouă . S u n t cu totul a se m ă n ă to a re — şi-i puse în a in te două fotografii mărite .

— Da, e u na şi aceeaşi — spuse maiorul.— Şi tu. ce noută ţi aduci? — în treb ă la rându l

să u Piotr, nerăbdă to r .— Mi-e foame de m o r ! — m ărtu r is i Vasili. —

L asă -m ă să m ă n â n c şi după aceea vom discuta.Se duse în su fragerie , iar P io tr con tinuă să exa­

m ineze fotografiile, încercând să şi-l închipuie pe po­sesorul acestor c isme cu ta lp a m a tr i ţa tă . R e în to rs în cabinet, după m asă , Vasili îl găsi con t inuându-ş i ce r­cetarea.

— Ştii, t rebue să a ibă picioare s t râ m b e — îl în ­tâ m p in ă P io tr . — Are picioarele pu ţin sucite î n ă u n ­tru.

— Dece crezi as ta?— Pe am ân d o u ă fotografiile, m a rg in e a din a fa ră a

încă lţăm in te i se în fige în p ă m â n t mai a d ân c decât cea la ltă şi tocul, în d reap ta , apare cam tocit...

— Faci p rogrese, P e tea d ragă . P o a te că pu tem afla din aceste fotografii şi num ele lui şi cam pe unde se află acum ?

5.4

— Râzi de m ine — se su p ă ră P io tr . — Atunci dece m ’ai pus să lucrez la aceste fotografii tâm pite?

— Stai, nu te aprinde, băia tu le , o să avem nevoie şi de fotografiile acestea. Ele su n t fapte şi nu str ică să le avem la îndem ână ; M ’ai în treb a t de noută ţi . Să-ţi spun. — Cibisov se aşeză la birou, îşi ap rinse lu leaua şi scoase un nor în t re g de fum. — Expertu l venit dela ra ion a s tab ili t că şi în cel de al doilea caz, ca şi în cazul Clepinei, avem de-a-face cu un omor. Clepin fusese am eţit cu o lovitură în falcă, apoi su g ru m a t şi, abia după aceea, sp ân zu ra t . E venim ente le s ’au desfăşura t cam în felul u rm ă to r : la ora unsprezece, Clepin a s t ins lum ina în locuinţa lui, a ieşit în s t ra d ă şi s ’a în d rep ta t spre depozitul din deal. Cu ce scop ? Nu o ştim încă. Se poate p resupune că .acolo trebuia să se în tâ ln ească cu posesorul cismelor de p ânză im ­p reg n a tă . A ceas tă în tâ ln ire a avu t loc după uciderea Clepinei. La început, în tâ ln irea a fost destu l de p a ş ­nică...

— Dece crezi as ta?— Am'- ex am in a t cu a tenţie m ucurile ţ igă r i lo r g ă ­

site. Au f t im at doi inşi. în s e a m n ă că se poate p re su ­pune că, după în tâ ln irea lor, cei doi a u fum at câ teva ţig ă r i , d iscu tând ceva. R ezulta tu l acestei discuţii a fost t r i s t pen tru Clepin.. N ecunoscutu l l-a doborît cu u n pum n în falcă şi l-a su g ru m a t . Apoi s ’a dus la depozit, a tă ia t o buca tă de cab lu şi, v râ n d să în sce ­neze o sinucidere , l-a spânzura t. , Tot a tunci i-a b ă ­g a t mortului, în b uzgnar cuţitu l său...

— A fost adus şi câinele?— Da. A m ers p ân ă la şosea, ia r de acolo u rm a

dispare . Se vede că necunoscutu l cu c ism e de p ân ză s ’a u rca t în t r ’o m a ş i n ă .d e ■ ocazie... A stea-s toa te n o u ­tăţile.

54

M aioru l , îşi t ra se încet c ism a din picior, privi pe g eam , gând indu-se la ceva. O scoase şi pe cea de a doua şi se culcă pe divan.: —- P o t s ă dorm vreo două ore — spuse el în tinzân- du-se cu un zâm bet fericit. — D iseară trebue să m ă duc Ia co m an d am en t . Am telefonat ca să se . ceară de u r­g e n ţă inform aţii în le g ă tu ră cu Clepin. La exp loatarea forestieră, ştiu prea puţin despre el: că în o mie nouă s u te patrtfzeci ; şi. ş a p te a sosit din Voronej.

P io tr făcu ocolul cabinetului.—; Şi tu, ce crezi?’ — începu el— N u "mai cred nimic, dorm — îi ră sp u n se fratele

— şi p e ' t i n e te s fă tuesc să faci acelaşi lucru, altfel r iş ti să m oţăi a s tă şea ră la reun iunea petroliştilor şi o să-i fa c ţ prietenei "tale o impresie nep lăcu tă .

— De unde ştii că vreau să m erg d iseară la pe tro ­lişti?. — Apli.c m etoda deductivă — .ră sp u n se Cibisov şi se în toa rse pe cea la l tă parte . — S o m n uşor, P e tea dragă .. . D ar să nu u it — ■.adăugă m aioru l rid icând capul de ţp .p e rn ă . — . In d rum spre petrolişti, în treabă r>e la-ch ioşcuri dacă se găsesc ţigări „N aşa M arca" ,

d e la fabrica de ţ ig ă r i din Rosţov.— „N aşa M arca" , şi încă dela Rostov, nu găseşti

s ă le. cauţi şi z iua cu felinarul.— 1 Totuşi în treabă .P io t r dădu din umeri.— Bine... Voi în treba .

5

S o lda tu l- f run taş Igor P icunov era foarte f răm ân ta t . Azi t rebuia să ba tă recordul regional la triatlon. S m u l­

55

sul şi îm pinsul vor m erge bine, d a r ce-o să fie cu a r u n ­catul ?

Clubul coloniei era plin, ticsit da lume, de nu puteai' nici să te mişti. Şi tineretu l coloniei, şi bătrânii tăietori; de lemne au vanit să as is te la m atchul dintre ha lte ro ­filii exploatării forestiere şi cei ai unităţii m ilitare din localitate. Spectatorii r â d e a u şi vorbeau tare în tre ei. Dar ia tă că cortina se t rag e în lă tu r i şi la rm a se po­toleşte. P icunov, s tân d pe o bancă scundă, în t r ’un colţ al scenei, observă cum, trep ta t- trep ta t , în sală se a ş ­terne liniştea, la tă colo, în rându l al doilea, lângă fe­reas tră , s tă o fată cu o b luză roz, iar a lă tu r i de ea,, aşezat pe pervazul ferestrei, un t â n ă r cu un m oţ câ t toa te zilele şi cu o căm aşă ucra ineană brodată cu flori. F lăcăul se ap leacă spre vecina lui şi-i spune ceva z â m ­bind, d a r fata, parcă nem ulţum ită , dă din umeri şi„ fără m ăca r să se în toarcă spre el, îi face sem n cu m ân a’ să tacă. F lăcăul se posomorî, se îndrep tă de spate şi se u ită dem onstra t iv în plafon. Iar fata nu-şi m ai ia ochii dela careul puternic lum inat din mijlocul scenei. ,,E o fa tă m â n d ră " — se g ân d eş te Igor. Scena aceasta; îl m ai înveseleşte. Acum se simte mai liniştit.

Arbitrii îşi ocupă locurile. Responsabilu l c lubului anun ţă începutul m atchului.

P r im ul începe ad v e rsa ru l lui P icunov, un f lăcău greoi, cu bra ţe lungi, îm brăca t în chiloţi a lbaştri. M iş ­cările lui nedibace a ra tă că e un începător. Şi în t r ’a- devăr, f lăcăul lucrează la ha ltere de puţin timp. Ridică* şaizeci de k ilogram e şi-i cedează locul lui Igor.

P icunov îşi scoase bluza, t răg ân d -o peste cap, şi r ă ­m ase num ai cu tricoul negru , s t r â n s la mijloc cu o cen tu ră a lbă. îm brăca t , părea s l ă b u ţ ; a şa cum e acu m îi au d e pe spectatori m irândti-se de v igoarea um erilo r lui, de muşchii vân joş i ai braţelor.

56

Arbitrul m ai pune pe bară încă cbuă discuri m ari. P icunov ridică cu uşu rin ţă b a ra şi cere să i se mai' ad au g e ceva.

—• Pe bară sun t nouăzeci de k ilogram e — anun ţă arb itru l. — G reu ta tea aceasta întrece cu două kilo­g ra m e şi jum ăta te recordul regional.

P icunov apucă ho tă r î t bara , t r a g e aer adânc în p lă ­m âni şi smuceşte g reu ta tea la înălţimea pieptului. Se aude zăngăn itu l discurilor de pe bară . In sală se face linişte deplină.

B ara se ridică încet, încet in sus. Igor s tă cu pi­cioarele înţepenite în platformă. Se pare că numai: bra ţe le singure m ai trăiesc, săvârş ind o m uncă uriaşă , b a r a a ju n g e deasupra capului. O clipă răm â n e a ş a suspenda tă în aer. A rbitru l ap laudă primul. Recordul este bătut. Aplauzele arbitrului dau sem nalu l, iar în sală se s tâ rneş te o ad ev ăra tă fu r tună şi z a rv a ovaţiilor în n ăb u şă chiar şi izbitura barei pe care P icunov o coboară pe scândurile platformei.

F lăcău l cel greoi, pe care Igor îl lăsase cu m ult în u rm ă, îi s t râ n g e cel dintâi m ân a din toată inima.

„B un b ă ia t“ — g ândeş te Picunov. Se a şează a lă tu r i de el pe bancă şi p rivesc îm preună cum lucrează cei­lalţi halterofili.

P e flăcău îl cheam ă V asia . Aşa se recom andă : Vasia B e le n c h i1).

Igor se uită la părul lui negru .— Uite, aşa fac toţi — zâmbi V asia . — Num ai ce

aud de Belenchi şi se şi uită la pă ru l meu. Aşa-i num ele m eu de familie, dar părul mi-e negru .

D upă m atch începu dansul. V asia aduse pe fa ta cu

1) Belenchi — bălăior. (N. T.)

57

Ibluza roz, fa ta care şezuse lâ n g ă fe reastră , în rândul al doilea, şi i-o prezentă lui P icunov :

— S o ra mea, Va~ea — spuse Belenchi — vrea s ă facă cunoştin ţă cu dum neata .

V area îi în tinse m ân a lui Igor, înroşindu-se toa tă . Sch im bă câ teva vorbe fără în sem năta te .

F lăcău l cu căm aşa ucra ineană se apropie de el. Se opri alături de V area , u i tându-se posomorit la P icu ­nov. V a re a privi spre el şi-i spuse lui Igor :

— S ă vă prezint : tova răşu l meu...F lăcău l întinse m â n a şi, p r iv ind undeva peste capul

lu i Igor, spuse :— Alexandr... — şi după un timp a d ă u g ă : — Ga-

luzin. iP icunov îşi spuse şi el numele şi-i s t rân se m ân a flă­

căului.— S aşa , te dor m ăselele? — în trebă V area— Deoe crezi că mă dor m ăselele ? — în trebă Ale-

xandr.— P re a eşti din cale a fa ră de în c run ta t şi de bo ­

sumflat. ' 'V as ia bufni în râs.— E gelos ! — şi-i făcu cu ochiul soră-si. F a ţa V a-

rei deveni deodată severă:— Să nu vorbeşti prostii...Se făcu tăcere . Ca să pună capăt acestei s ituaţii

neplăcute , G aluzin scoase din bu zu n a r un pachet de ţ igări şi spuse :

— Poftim , serviţi !P icunov nu fuma, dar acum nu putea să refuze şi

luă o ţ iga ră :— M ulţum esc — spuse Igor — num ai că aici, cred,

nu-i voie să fum ăm . O să fum ăm pe u rm ă — şi puse ţ ig a ra în buzu n aru l bluzei.

58

A rm onistu l începu să cân te un vals . A lexandr sa în d rep tă spre V area , d a r fa ta îi spuse lui Igor :

— Vrei să d a n s ă m ?C ân d se’n to a rse ră la locul lor„ Galuzin era negru

la faţă ca un nor de fur tună . Lui Igor îi p ă ru rău de el.— Trebue să plec —■' zise el şi-şi luă ră m a s bun

dela noile lui cunoştinţe.Ieşi la şosea şi s e ’ndrep tă fără g ra b ă spre orăşel.

L una încă nu răsăr ise . După lum ina puternică din sa la clubului, în tunericu l de a fa ră părea şi mai de nepă­t ru n s . T repta t, t rep ta t în să ochii i se obişnuiiră cu în ­tunericul şi P icunov începu să desluşească tufişurile din m arg in ea drum ulu i şi a le e a ; de chiparoşi care în ­cepea de ceala ltă p a r te a râpei. Igor coborî dealul şi t recu podeţul peste râpă.

— Ia stai puţin — str igă un om răsă r i t pe n eaş ­te p ta te din râ p ă în faţa lui.

Igor se opri.

— N ’ai un chibrit ?

— N ’am — răspunse P icunov şi făcând un pas, dădu să treacă înainte.

— Stai ! — N ecunoscutul îi tă ie drum ul. In m ân a • lui d reap tă scapără lam a lungă a unui cuţit. — Stai

aşa ! — porunci el. — D ezbracă-te !Igor duse m â n a la guler şi-şi desfăcu fără grabă

doi nas tu r i . Necunoscutul s tă tea şi aş tepta , fă ră să-l s lăbească din ochi. Nu era înalt, poate ceva mai m are decât Igor, d a r avea umeri la rg i şi picioare s t râm b e de cavalerist bătrân .

In timp ce-şi desfăcea al treilea n a s tu re dela bluză, Igor făcu deodată un pas înainte. Necunoscutul izbi scu r t cu cuţitul d in tr ’o parte , dar Igor, fu lgerător , îi apucă m ân a şi i-o t r a s e în jos. Cuţitu l zăngăn i scurt

pe asfalt. P icunov îl şi apucă pe necunoscut de piept cu m â n a d reap tă şi-l zmuci spre el, apoi cu s tâ n g a f! apucă de curea şi, icnind, îl sm ulse dela p ăm ân t. S e lăsă puţin pe vine, cu m işcarea obişnuită, îl ridică în sus, îl roti spre s tâ n g a şi trupul s trâm bulu i, g reu şi neputincios, zbu ră în râpă. Cât pe-aci să se izbească de ba iu s trada podului. Omul se prăvăli rupând tufişu­rile de pe m alu l p răp ăs t io s al râpei.

Igor ridică cuţitu l de jos, îl f rânse de genunchi şi-l a runcă după stăpânul lui. Ineheindu-şi nasturii bluzei,. P icunov p om i m ai departe. După ce-şi mai veni în firev începu să se gândească : cine putea să fie ? „Poate Saşca. Gelos, s ’a în ţe les cu vreun prieten ca să-l spe ­rie p u ţ in ? D ar dece numai cu unul s in g u r ? Nu, Saşa n ’a re nici în clin, nici în m ânecă cu toa tă povestea asta . Lui nici n u i-ar fi t recu t prin cap a şa ceva. Nici tâ lhar i n u prea sunt pe aici, şi apoi ce rost a r fi a v u t să prade pe-un so ldat ?...“

N egăsind ră sp u n s la aceste în trebări , P icunov a- junise la concluzia c ’a r fi trebuit să-l aresteze pe ne­cunoscut. „D racu ştie ce fel de om o f i !“ O clipă se gân d i chiar să se’n toa rcă , dar pe u rm ă se răzgândi. N ’avea niciun rost. In râpă, bineînţeles, n ’a r fi g ă s i t pe nimeni. Şi P icunov se grăbi s ’a ju n g ă în orăşel şi, odată a juns , îl cău tă pe ofiţerul de serviciu căru ia îî ra p o r tă cele în tâm pla te .

6

C a sa de odihnă a petroliştilor se afla chiar pe ţă rm . E ra o clădire albă, cu două etaje, cu coloane, îm p re j­muită de verdeaţă. P io tr Cibisoiv n im erise aici ch ia r a doua zi după sosirea sa. Se în torcea dela baie, g â n - dindu-se cum să-şi petreacă cele treizeci de zile de con­

60

cediu. Vasili e ra m ereu ocupat şi n ’avea când să se în g r i je a sc ă de d istrac ţi i le lui. Trebuia deci să conteze num ai pe el. Din parc răzbăteau bufniturile mingii şi şu iera tu l cunoscut al a rbitrului : — ,,Volei“ — se bu ­cu ră P io tr şi, grăb it , se ’ndrep tă sp re locul de unde s ’auzeau bufniturile. D upă două ore, pe te renul de volei se s im ţea ca la el acasă. Sezoniştii îl invitaseră să vină şi a doua zi, şi a t re ia zi. M ai tâ rz iu se d u ­sese cu ei în excursie la un sovhoz, unde se cultiva ceai, aipoi în munţi. M ergea cu ei şi la ş trand .

A desea se nim erea lân g ă el Galina Petrovna , o fată cu cozi lungi, castan ii şi cu ochi a lbaştr i care râdeau în tru n a . V orbind cu ea, Cibisov descoperi m ulte p re ­ocupări comune. Află că la am ândoi le plac aceleaşi filme, că au cam aceleaşi gusturi literare. Nu trecu nicio săp tăm ân ă şi Piotr se ducea de acum la petrolişti nu num ai pen tru volei.

Deobicei pleca spre casa de odihnă bine dispus, dar azi e ra m ohorît. Nu-i ieşea din m in te trag ica poveste a Clepinilor.

Zărind chioşcul de tu tun , P iotr se apropie şi ceru vân ză to ru lu i ţ igări „N aşa M a rc a “ , din Rostov.

— N ’am — ră sp u n se vânzătorul. — N ’am mai. p r i ­m it „N aşa M a rc a “ de foarte m u lt timp. L uaţi „ Iu jn îe“ , su n t tot a tâ t de bune.

P io tr luă o cutie de , ,Iujnîe“ şi după ce aprinse o ţi­g a r ă coti de pe şosea sp re casa de odihnă. Se în ţe le ­sese cu G alina P e trovna ca azi să m eargă la Dlinâi M âs.

Dlinâi M âs e ra o peninsu lă în g u s tă şi joasă, care îna in ta m ult în apele mării. Capul peninsulei, cu pră- vălişuri de stânci pitoreşti, de pe care în s tâ n g a şi’n d reap ta se vedea tot litoralul, cobora ab rup t în a d â n ­curile mării. Când tinerii a ju n se ră aici cobora a m u r ­

gul. Se aşeza ră sus pe o s tâncă . P â n ă la ei a ju n g e a sfada dom oală a valurilor. P e ţă rm , în sana to r i i şi în casele de odihnă se ap r indeau luminile. P e fondul î n ­tuneca t al m unţilor , care coborau p ân ă în m are , ele păreau nişte licurici scânteietori. Cele mai depărta te c lipeau şi p a rcă se r ă s f râ n g e au în raze lungi, t r e m u ­rătoare .

— Priveşte, parcă-i un şa rpe de aur — vorbi G alina P e trovna , a ră tâ n d spre lan ţu l luminos care se a funda departe, în munţi.

— E colonia de sus a m uncitorilo r dela exp loa ta rea forestieră - - răspunse Piotr.

— Iar acolo, unde se’n tre rup iuminile, se te rm ină trupul şarpelui. Uite, acolo e capul. I se vede şi o- chiul... — continuă v isă toare fata.

In t r ’adevăr, u na dintre luminiţe licărea mai la d re a p ­ta şi m ai sus decât celelalte. Şi deodată aceas tă lum i­nă se stinse, apoi se ap rinse din nou şi iar se stinse.. P ă re a că cineva o acoperă şi iar o descoperă.

— Priveşte, priveşte ! — G alina îl apucă pe P io tr de m ână . — Şarpele ne face cu ochiul.

„Curios — gândi Cibisov — pare a fi o sem nali- z a re “ . încercă să u rm ărească pauzele de lumină, dar pă rea că n u există legătură. Nu sem ăn a deloc a morse.

Şarpele nu mai clipea din ochi. L um iniţa a rdea vie şi .limpede. Locotenentul aş tep ta mereu, fără să-şi în toarcă privirea. Trecură vreo cinci m inute . Lum iniţa se micşoră, t rem u ră încetişor, se s t inse şi nu se m ai re ­aprinse.

— S ’a culcat şarpele nos tru — oftă fata.•— A şa se pare . Hai, să m ergem şi noi — zise P io tr

r idicându-se în picioare. Deobicei, G alina P e trovna era aceea care propunea reîn toarcerea . Cibisov n ’avea dece să se grăbească. Acasă, la fratele său, nu e ra legat

de niciun p rog ram . D ar as tăz i P iotr ho tărî să se g r ă ­bească. T rebuia să-i povestească num aidecât lui V a ­sili despre această s tran ie sem nalizare.

7

— Dece te-ai în tors a şa d e v re m e ? — se miră V a ­sili. — S ’a sch im bat cum va p rogram ul casei de o- d ihnă ?

— Uite ce-i — începu Piotr, fără să răspundă la g lu m ă — am observat un fel de sem nalizare în munţi... — şi-i povesti despre luminiţa aceea ciudată din m u n te ,

— E in raionul coloniei de sus a exploatării fores­tiere — preciză Vasili. — Să contro lăm , poate că ţi s ’a pă ru t numai ?

— Nu, nu mi s ’a p ă ru t — spuse P io tr dând hotărît din cap. — Cineva sem naliza spre m are, e lucru sigur..

— Bine, vom vedea — spuse maiorul.— Ţigări „N aşa M a rc a " din Rostov n ’am găsit,,

am în treba t la chioşc — adăugă Piotr, am intindu-şi de ru g ă m in te a fratelui.

— Aşa-i — întări Vasili — şi nici nu se poate să fie. M ’am in form at la bază. „N aşa M a rc a " nu s ’a mai prim it de-o ju m ă ta te de an.

— Şi dece faci a tâ ta caz de ţ igăr i le acestea ?— P en trucă Clepin şi ucigaşul lui, îna in te de a se

fi bătut, au fumat „N aşa M arca" .

După cină, când fraţii se ’n toa rse ră în cabinet, m a io ­rul vorbi :

— După câte am aflat, Clepin venise în V oronej din Briansc. Aşa că am tr im is o nouă adresă, acolo. T oa tă istoria as ta ia o în to rsă tu ră foarte ser ioasă . E posibil ca so luţia problemei cu care ne zbatem să fie

63

c u totul neaşteptată .. . A şa dar, spui că cineva din co­lo n ia de sus a sem naliza t spre m are ?

In clipa aceea sună telefonul.

— Sosasc în d a tă — rosti maiorul, după ce ascu ltă rapo rtu l telefonic. — Da, numaidecât... A fost a taca t un so ldat care se ’ntoroea din colonie — îi explică ei fratelui său.

— Iar un om or ? — exclam ă Piotr.— Nu. De a s tă da tă v ic t im a a' fost, pe câ t se pare,

ace la care a a taca t. Mă duc să-l anchetez pe soldat. Vii cu mine ?

— S e ’n ţ e l e g e !— Atunci, scoate motocicleta.

P es te douăzeci de m inu te fraţii Cibisov in trau în cabinetul locotanent-colonelului, locţiitorul politic al co m an d an tu lu i de reg im ent. Colonelul îi ordonă ofiţe­rului de serviciu :

— C h e a m ă -1 pe Picunov.Igor P icunov le povesti a m ă n u n ţ i t tot ce i se în tâ m ­

plase în sea ra aceasta.Trebuia să-l fi a re s ta t — îşi încheie el, căindu-se,

povestirea şi-şi trecu m ân a prin păru! zburlit — dar a tunci nu mi-a da t prin gând . Abia după un timp mi-a trecu t prin cap, dar e ra prea târziu...

— Eşti s igu r că n ’ai fost a ta c a t de acelaşi Galuzin, care , după cum singur spui, s ’a cam u ita t u rît la d u m ­n ea ta la club ?

— N ’am putut să-i văd bine faţa, d a r după mine n ’a fost Galuzin. M ’am gând it că poate a trim is pe c ineva să m ă sperie, dar pe urm ă m i-am zis : nu se poa te ca b ă ie ţ i : dela exp loa ta re să p ân d ească pe un o m la d rum ul m are , cu cuţitu l în m ân ă . Trebue să fie un s tră in , un bandit.

64

— Şi dece te înapoiai s in g u r şi nu c u ’n treag a echi­p ă ? — întrebă colonelul. — Biletul de voie l-aţi avut în com un ?

— Nu, din com pania a doua n ’am fost decât eu şi biletul l-am avut num ai pen tru mine. Şi când am ple­c a t , tot s ingu r am fost. — Picunov b ăg ă m ân a în b u ­zunaru l bluzei. — II am la mine, nu l-am predat încă. — Scoase din b u zu n a r o hârtie îm p ă tu r i tă ş i’n clipa aceea, din buzunaru l lui, căzu pe m asă o ţ ig a ră m oto­tolită . M aiorul o luă şi o învârti în tre degete.

— Fum ezi ? — în trebă el.— Nu — răspunse Igor. — Mi-a dat-o Galuzin.

N u -1 pu team refuza, am luat-o, am pus-o în b uzunar şi a m u ita t de ea.

Ţ igara e ra „ N a şa M arca" din Rostov.

8

Im edia t după audierea lui Picunov, fraţii se duseră la miliţia coloniei. D ar înain te de a pleca, m aiorul îi d ă d u un telefon locotenentului de miliţie ru g â n d u -1 să-l cheme pe G aluzin .

Pe podul de peste râpă , Vasili f rână b rusc motoci­cleta.

— Să ne u ităm la locul cu pricina — vorbi el, o-p r ind m otocicleta pe m arg in ea drumului.

Sus pe cer, parcă a tâ rn a t de un fir nevăzu t, s p â n ­zura discul ga lben aprins al lunii. A sfaltu l şoselei lu­cea în lum ina raze lo r ei reci. P e frunzişul sticlos al tu felor din m arg inea drum ulu i ju cau bănu ţi de lum ină gălbuie. Fra ţi i C ibisov g ăs iră o potecă şi coborîră p â n ă în fundul râpei. Acolo era umed, în tuneric . V a ­sili roti în ju r lum ina lanternei.

5 — Pe l i to ra lu l p aşn ic65

— Uite, aici t rebue să fi fost. — M aioru l trecu puţin: înainte şi se opri lân g ă o tufă cu ram urile rupte, sm u l­să cu rădăcini cu tot. Ia rba din ju r e ra călca tă toa tăîn picioare şi plină de noroi.

— Dar g ro zav l-a miai azvârli t P icunov ! — observă Piotr.

— Da, nu prea s ’a p u r ta t cu mănuşi — zâmbi Vasili. L um ina lan ternei ju că pe iarbă , apoi sm ulse din b ezn ă bârnele neg re ale podului şi trecu de cea la l tă parte a râpei. Cibisov intră sub pod şi-l s tr igă pe fratele său. Acolo, pe p ăm ân tu l roşcat, în tre două grinzi, g ă s i r ă ce c ă u ta u — urm ele om ulu i a ru n ca t în râp ă de P i­cunov.

— Ei, ce mai spui acum, Petea ? — în trebă maiorul,, ex am inând u rm a cismei cu ta lpa de cauciuc.

Ieşiră la şosea, se u rca ră pe motocicletă şi p lecarăla colonie.

C ibisov e ra aş tep ta t de locotenentul de miliţie.

— A m trim is după G aluz in — spuse el. — . E şofer la exploa ta rea forestieră. A lucra t cu Clepin.

— Bine — zise m aiorul aşezâmdu-se la masă. — D ar vă rog să-mi spuneţi, tovarăşe locotenent, n u cum va ştiţi câte case sun t în colonia de sus ?

— Pu ţine — ră sp u n se locotenentul. — Vreo două­zeci şi şase, a tât. O s in g u ră s tradă.. . C asele su n t răz le ţe şi urcă m untele în form ă de scară .

•— M âine am putea să m ergem pe la colonie, să vedem cine locuieşte pe acolo şi dacă n u sun t s tră in i?

—- Se poate. Dece nu ? — răspunse locotenentul.In s tradă se auziră paşi. P este câ teva clipe intră

p lu tonierul şi raportă :— L-am adus pe G aluzin , tovarăşe locotenent. D o r­

m ea în podul cu fân. Chiar de-acolo l-am luat.— Adu-l încoace ! — ordonă locotenentul.

66

P ă ş in d încet şi tot u itându-se în jur, Galuzin in tră în cam eră . Se cunoştea c ă se’rrlbrăcase în grabă şt îşi am estecase hainele de s ă rb ă to a re cu cele de lucru. P es te căm aşa ucra ineană, brodată cu flori, îm brăcase ha ina de lucru, iar pantalonii de o raş erau vârîţi în niş te cisme m ari de p ân ză im pregna tă .

P iotr răm ase cu ochii la cisme. Vasili îi prinse pri­virea şi se u ită şi el. D ar ia tă că Galuzin se apropie şi mai m ult şi P io tr susp ină dezam ăgit. Cişmele e rau vechi, scâlciate şi cu vreo două num ere m ai m ar i decât acelea ale că ro r u rm e le fotografiase.

— Ia loc •— îl invită locotenentul de miliţie pe Galuzin, a ră tân d u - i un scaun. A lexandr se aşeză şi se uită sfios la ei. Locotenentul îi puse câ teva în trebări : cum îl cheamă, câţi ani are, unde s ’a născu t, în se m ­n â n d cu gr i jă răspunsurile .

— Unde ai fost asea ră , dela o ra nouă p ân ă la o ra douăsprezece ? — întrebă Cibisov.

Galuzin se ’n toarse spre el, apoi privi undeva, în- t r ’un colţ, c ău tân d să-şi aducă am inte .

— A seară la ora nouă m ’am culcat — răspunse el în sfârşit. — Trebuia să plec d isdedim ineaţă la t recă ­toare , să duc benzină brigăzii a doua, şi deaceea m ’a m cu lca t m ai devreme.

— Dormi în podul cu fân ?— Da.— In a fa ră de dum neata , acolo mai doarm e c in e v a ?— Nu, nimeni.— V asăzică poţi să vii şi să pleci fără să fii v ăzu t

de cineva ?Galuzin dădu din umeri, parcă m ira t de na iv ita tea

întrebării.— Sigur că pot, nu mă u rm ăreş te nimeni.•— Fum ezi ? — în trebă Cibisov.

67

M

— Dâ — ră sp u n se G aluzin .— Ai ţ igă r i la du m n ea ta ?— Cred că am — ră sp u n se Alexandr. Se cău tă

prin buzunare şi puse pe m a să un pachet de ţ igări ,,Belomor“ .

— D ar altele n ’ai ?G a luz in se mai cău tă prin buzunare şi spuse apoi,

parcă scuzându-se :— N ’am altele.— D ar „N aşa M a rc a “ n ’ai fumat în astă seară ?— „N aşa M a rc a " ? A m fum at. Pachetul a ră m a s

în buzunaru l ha inelor noi. C red că mai su n t vreo două-tre i ţigări...

— De unde le-ai lua t ?

— Ieri dim ineaţă ara dus pe unu! o buca tă de drum , şi m i-a dat şi mie...

— M ai precis, te rog , m ai precis...— Păi, cum să spun m ai precis ?... Am pornit în

zori din g a ra j , ia r când am a juns în dreptul depozi­tu lu i din deal, îmi ieşi în d rum un om şi sări în m aş i­nă , din mers. Eu am frânat. , ,Dă-te jo s ! — îi spun. — Duc carburan ţi , n ’am voie să iau pasageri" . Ia r el : „M erg num ai până la colonia de sus. Lasă-mă, te rog, c ă ’n tâ rz i i“ ... Şi-mi întinse un pachet de „N aşa M arca" . Ci-că „aprinde şi tu una , şi nu te mai supăra . De n ’a ş fi aşa de grăbit , nu m ’aş a g ă ţa de t in e“ ... Ş;i aşa l-am dus p ână la colonia de sus, iar pachetul a r ă m a s lângă mine, pe scaun. C â n d a coborît, 1-aim str i­g a t să-şi ia ţ igările , dar el a da t num ai din m ână , adică : — Nu-mi trebue, ia-le. Aşa m ’am făcut cu un pachet de „N aşa Ma.rca“ .

— I>ar cum arăta pasagerul acela? Cu ce era îm ­brăcat? *

— A vea o şapcă neagră cu cozoroc, o haină neagră

68

de lucru, niş te cisme... Faţa .. . cum să-i zic, foarte o- bişnuită, num ai că un ochi îl cam ţinea închis. S a u poate că mi s ’a p ă ru t num ai, că doar am avut şi a l t ­ceva de făcut, decât să m ă u it num ai la el.

D upă ce îl scoaseră pe G a luz in pe coridor, locote­nentu l îl în trebă pe Cibisov:

— Ce pă re re ave ţi , to v a ră şe m aior?— Cred că spune adevărul. Totuşi, d eocam dată

trebue să-l re ţinem , cel pu ţin p â n ă ce ne vom duce în colonia de sus. B ine că veni vorba: când credeţi că putem m erge în t r ’acolo ?

— M âine d im inea ţă? — ră s p u n s e locotenentul tot p r in t r ’o în trebare .

— Da, m â in e d im inea ţă — dădu din cap maiorul.— La ora nouă voi fi aici.

9

A doua zi, la o ra nouă fă ră cinci minute , fraţii C i­bisov opriră motocicleta în fa ţa miliţiei. Din s t r a d ă p â n ă la miliţie şerpuia o c ă ra re p re să ra tă cu nisip. De-o p a r te şi de alta a cără rii e rau aşeza te bănci fă ră speteze. Pe una din ele şedea un bă trân , lat în um eri, cu o ba rbă m are , ră s f i ra tă pe piept, cu un n a s butu- cănos. Văzându-1 pe m aior se sculă, îşi ridică pu ţin şap ca de p â n z ă şi se a şeză d in nou pe bancă.

— Sun t g a ta — spuse locotenentul de miliţie, dân- du-le bună ziua fra ţilor Cibisov — n um ai că -va t r e ­bui să-l mai ascu lt pe b ă trân u l acesta din colonia de sus . Spune că es te ceva foarte im portan t.

— Din colonia de s u s !1 — repetă m aiorul. — F o a r te in teresan t.

— Vasiliev 1 — s tr igă locotenentul. — Cheamă-1 pe bă trânu l acela de pe bancă.

B ătrân u l in tră cu şapca în m ân ă , sa lu tă şi se aşeză, î ă r ă g rab ă , pe scaunu l oferit.

— Hai, spune, ta tă , te -ascu lt — îl în d em n ă locote­n en tu l . Şedea cu coatele sprijin ite pe m a să şi se u ita în treb ă to r la bă trân .

— Uite cum vine t reaba , to v a ră şe şef — vorbi b ă ­t r â n u l , privindu-1 pieziş pe locotenent. — E u şi cu baba m e a s tăm în colonia de sus, uite acolo, u l t im a casă în ­s p r e m unţi . A m făcut-o h ă t departe de colonie, d a r a- cum vezi, a venit colonia după mine.

— D ar cum te cheam ă după num ele de familie? — î l în trebă locotenentul.

— Timofeev... Mai îna in te am s ta t la m are , în sta- niţă ’), d a r cu războiul lutleriştii ne-au a rs casa cu o

b o m b ă şi ne-am m u ta t şi noi. Da, aşa că, uite. to v a ră şe şef, acu, să to t fie v ’o cinci-şase zile, v ine la mine un om şi se ro a g ă să s tea în g a z d ă la mine... Spune că-1 cheam ă Serghei Ivanovici. Zice : „Mă b a g la lucru la

exp loa ta rea forestieră şi deocam dată aş vrea să s tau la d u m n e a ta 11. Ci-că e locul frumos. Şi m area se vede, şi e m ireasm ă de brad, aer sănă tos . L-am lăsa t să stea în c ă m ă r u ţa din s tân g a . Nu ne face nicio g reu ta te . De b ă u t n u bea, oameni s t ră in i n u prim eşte şi-i liniştit, b a e ch iar foarte credincios...

— Zici că e credincios? -— în treb ă locotenentul.— Credincios, taică, ta re credincios. B ă t râ n a mea

tocm ai ,d in cauza as ta ţ in e ta re muilt la el. II laudă m e ­reu . I-a da t şi du lcea ţă de coarne. El îi to t vorbeşte de suflet şi ba te m ătăn ii la icoane...

— Şi când obişnueşte să se ’nchine? — în trebă m a ­iorul.

*) Stani ţ ă — sat de cazaci . (N. T.)

70

— S ea ra — ră sp u n se Timofeev. —- C um se’n tunecă, .■aprinde lam pa în c ă m ă ru ţa lui şi începe să se’nchine.

— D ar d u m n ea ta Dai trecu t în cartea de imobil pe aces t credincios? — în trebă locotenentul.

— Nu, nu l-am trecut. I-atn spus doar că trebue să facem formele, dar el m i-a ră sp u n s : „Lasă , când oi începe să lucrez şi dacă oi r ă m â n e la voi, fac formele, dar poate o să trebu iască să. m ă m u t m ai ap roape de serviciu"... Şi iac’aşa, ieri a plecat mai devreme de-acasă şi ă ven it ap roape la miezul nopţii, lovit şi zdrelit. De beat, nu era beat, o ştiu foarte bine, că eu, i-am deschis uşa şi nu duhnea a rachiu. U nde s ’o fi schilodit aşa , nu ■ştiu, nu l-am în treba t . D a r nu de as ta am venit. P oa te s ă i se ’n tâm ple oricui aşa năcaz . D im ineaţa m ’am scu ­la t tâ rz iu şi, c rezând că n u mai este nimeni în c ă m ă ­ru ţa lui, am împins uşa. C ân d colo, e ra în odaie, s t ă ­tea pe pat cu sacul acela cu care a ven it şi pe care îl ţ ine mereu la căpă tâ i . Scotea din el pachete în treg i de bani. Eu m ’am t ra s înapoi, am închis uşa binişor şi hai de, drept aici, la miliţie. Nu c lucru cu ra t cu omul ăsta , z ă u nu! N ’a venit el aicea cui g ân d bun...

— Când se în toarce deobicei acasă ? — în trebă maiorul.

— D upă cum se’n tâm plă — ră sp u n se bă trânu l . -r- P e la ora pa tru e acasă, iar seara iarăşi pleacă, nu ştiu unde.

— Ia spune, ta tă , se poate a ju n g e la casa dum itale fără să mai d ăm prin colonie?

— Se poate. Dela parche tu l de tă iere se face o po­tecă.

— Poţi să ne conduci pe d rum ul ăsta?— P o t — şi T imofeev se şi ridică de pe scaun.— F o a r te bine — spuse maiorul. — Atunci să m er­

gem.

71

P â n ă la parchetu l de tă ie re m erse ră cu o m a ş in ă de- ocazie, iar de-acolo o luară pe potecă. Şerpu ind prin pădure , prin v iroage, poteca ieşea la casa lui Timofeev. I n t r ’adevăr , de aici se deschidea o privelişte m ă re a ţă r la picioarele lor se în t indea n em ărg in ita m are , inun­dată de soare. Se vedea bine şi Dlinâi M as, care, ca o p an ă ascu ţită , se în figea a d ân c în apele m ări i . In j u r dom nea o lin işte adâncă . M irosea a ră ş in ă de brad.

B ă trâ n u l îi conduse pe oaspeţi la el, t recând p r in tr ’o g ră d in ă mică. In tra ră în casă. Acolo îi în tâ m p in ă o bă­trân ică v ioaie şi spr in tenă , cu o fa ţă mică, sbârc ită , lu ­m in a tă de doi ochi verzi, plini de n eas tâm p ăr , de t ine­reţe.

M aioru l exam ină .atent odăile şi-l în trebă pe bătrân:.— U nde se ’nchină?— Uite-acolo — a ră tă Timofeev — la fereastră .— L am p a s tă pe m asă?— Da, la d reap ta lui.P a r te a de suis a ferestrei era acoperită cu o d ra p e r ie

g roasă , iar peste par tea de jos, seara , se t r ă g e a o p e r­dea de cu loare închisă. Intre ele m ai ră m â n e a un s p a ­ţiu descoperit, cam de douăzeci de centimetri.

Vasili C ibisov în to a rse capul sp re fra tele lui:— C um ţi se pare, P e tea? Ce se vede din spre mare,

seara , dacă te aşezi, uite aici, în tre fereas tră şi lampă,, şi începi să baţi m ătăn ii?

— C eeace am v ăzu t eu dela D linâi M âs.— Aşa este. — M aioru l se u i tă la ceas. — A cum să

avem ră b d a re şi să-l a ş te p tă m pe chiriaşul cel habo t­nic.

Vasili se aşeză lâ n g ă b ă t râ n şi s tă tu de vorbă cu el' despre exp loa ta rea forestieră din localitate, despre po te ­cile şi t recă torile din m unţi . P io tr găsi pe e ta jeră un n u m ă r vechi din O gonioc şi începu să deslege cuv in ­

72

te încrucişate. Locotenentul luă de pe m ăsu ţă o biblie* v o lum inoasă şi se uită a ten t la i lustra ţii . Pe u rm ă se plictisi şi z ă r in d pe aceeaşi m ă s u ţă n iş te cărţi de jo c soioase, începu să-i a ra te lui P io tr fel de fel de sc a m a ­torii.

B ă trân e i nu-i p lăcu ră musafirii nepoftiţi. Şedea în- t r ’un colţ, cu buzele s trânse , şi privea cu asprim e, pe rând , când pe unul, când pe altul. D a r v ăzân d u - l pe* locotenent făcând scam atorii , se t r a s e şi ea m ai a p ro a ­pe şi se u ită la el p lină de curiozitate. Tocmai atunci scâ r ţâ i porti ţa dela g răd ină .

— El e — sp u se Timofeev.Se scu la ră cu toţii, cu ochii ţ in tă la uşă . Se auzi-

c lan ţa uşii dela coridor. M aioru l descheie tocul pisto­letului. Locotenentul făcu şi el la fel.

Se auz iră paşi de-a lungul coridorului. U şa odăii se deschise încet ş i ’n c am eră in tră u n om scund, cu u- merii laţi. In cap avea o şapcă n e a g ră şi o b luză de lucru de aceeaşi culoare. P u r ta niş te pan ta lon i b leu­m arin , vârîţ i în c isme de p ânză im pregna tă . O m ul se opri cu m ân a pe c lan ţa uşii. P ic ioare le lui scu rte şi s t râ m b e pă reau crescute din podea. Ochiul s tâ n g era pe ju m ă ta te acoperit de pleoapă, parcă mijea, ia r cel drep t fugea încoace ş i ’ncolo, ce rce tând chipurile oam e­nilor din fa ţa lui.

— M âinile sus ! — s tr ig ă m aioru l, apucând cu d reap ta pistoletul. D ar mai îna in te ca m aioru l să poată scoate pistoletul, necunoscutul se aplecă deoda tă şi o zbughi pe coridor a fară , t r ă g â n d uşa după el. P io tr se a v ân tă înain te , t r â n t in d uşa de perete. M aio ru l şi loco­tenen tu l ieşiră şi ei. In clipa când aceştia ţ â ş n i r ă din coridor a fa ră , P io tr îl a junsese din u rm ă pe fu g a r l â n ­g ă porti ţa grădinii. O m ul se ’n toa rse spre el, c lă n ţă ­n ind din dinţi ca u n lup, apoi se asvârli a su p ra lui

73-

Pio tr , îl r ă s tu r n ă cu trupu l lui greoi şi am ândoi se p r ă ­v ă l i ră sub u n m ă r tâ n ă r , cu trunchiu l văruit . In jurul m ăru lu i b ă trân u l Timofeev să p a se cu g rijă . O clipă n e ­cunoscutu l ieşi dea su p ra lui P io tr şi-şi b ă g ă m â n a în sân, dar n ’apucă s ’o mai sco a tă afară. M aiorul, venind în goană , îl r ă s tu rn ă pe spate .

P es te cinci minute, „chiriaşul cel habo tn ic" al b ă trân u lu i Timofeev, lega t burduf, era închis în odaia pe care o ocupase. Vasili şi P io tr ieşiră în g ră d in ă să fumeze.

— Ia priveşte — şi P io tr îl t ra se pe fratele său spre un s t r a t de flori că lca t în picioare. Pe păm ân tu l umed se în t ipă r ise c lar u rm a de c ism ă cu ta lpa de cauciuc m a tr i ţa tă . — Acelaşi desen! M i-a ră m a s a tâ t de clar în m inte , încât aş putea să-l desenez fără să m ă uit.

— Dece fără să te uiţi? — râse Vasili . — Acum poţi să-l faci de-a-drep tu l după na tu ră . Mai răm âi aici. Pe tea , cu locotenentul — adău g ă el — iar eu mă duc să chem m aş ina . — T rase din lulea şi peste g r ă ­dină pluti un no r de fum gros. M aiorul porni în jos, sp re şosea.

10

Vasili duse a res ta tu l la co m an d am en t şi se înapoie ab ia sp re seară . M ancă în g rab ă şi plecă din nou, după ce-i spuse lui Piotr:

— M ă duc la b ă trân u l Timofeev să , ,m ă’nchin“ .

Sosi acasă a doua zi d im ineaţa , bine d ispus şi plinde n e a s tâ m p ă r . P â n ă la p rân z av u ră t im p să m e a rg ă îm preună la scăldat. La înapoiere Vasili îl în trebă pe fra te le său:

— Ce, n u ţi-s boii acasă , P e tea ?

74

Pio tr dădu din umeri, de p a rcă a r fi v rut să spună c ă se s im te bine.

— Vrei să ghicesc? G alinei P e t ro v n a i se te rm ină concediul şi trebue să plece, da?

Piotr râse .— M ă rog, ai ghicit.. ....După ce lu a ră m asa , fraţii se re t ra se ră în biroul

lui Vasili.— Ce, te -am pus pe cărbuni? Nu m ai poţi de n e ră b ­

d a re? — în treb ă fratele cel mare.P io tr nu ră sp u n se nimic, ch iar se şi su p ă ră puţin,

tn trebacea era chiar nelalocul ei.— O m ul cu cişmele de p ânză im p reg n a tă şi-a po­

ves t i t a m ă n u n ţ i t av en tu ra de pe litoralul nostru . — M aio ru l se’n tin se pe d ivan şi t r im ise un nor de fum sp re tavan . — Aşa dar să le luăm în ordine... In tr 'o ţ a r ă d ep ăr ta tă , undeva peste m ări şi peste m unţi , a fost o rg a n iz a tă o g ru p ă de spioni şi d iversionisţi , des ­t in a tă pen tru „deserv irea" ra ioane lo r de pe litoralul nostru . A fost hotă rit şi modul de debarca re a a c e s ­tei g rupe diversioniste. U rm a să debarce de pe un sub­m ar in . P e n tru ca această g ru p ă să fie prim ită după c u m se cuvine, in ra ionul de debarcare a fost tr im is omul nostru cu cisme de pânză im pregna tă , hai să-i z i­cem şi noi „S erghe i Ivanovici", că a şa se recom andase e l b ă trân u lu i Timofeev. în a in te v rem e acest „Serghei Ivanov ic i" fusese în serviciul hitleriştilor, apoi a t re ­cut ca m oşten ire la s tăpânii cei noi şi până la un tim p <a fost ţ in u t de ei în „rezervă" . D a r ia tă că a so ­sit şi rându l lui. A prim it la Rostov ultim ele in s tru c ­ţ iu n i şi a venit în colonia n oas tră .

Vasili se scu lă de pe d ivan, îşi scu tu ră lu leaua , o um plu din nou, o aprinse şi iar se culcă.

— Aici, m ai în tâ i de toate — continuă el — „Ser-

75

ghei Ivanovic i’* l-a c ău ta t pe şoferul Clepin. Acesta,, pe timpul ocupaţiei h it le r is te luc rase ca şofer la nemţi şi, unde crezi, tocm ai la G estapo . D upă e l ibe ra rea Brianscu lu i, Clepin socoti cel m ai n im erit să d ispa ră de acolo şi se m u tă la Voronej, ia r din Voronej ven t aici şi in tră la exp loa ta rea forestieră. Se căsă to r i ş i puse cruce în tregu lu i său trecu t. D ar ia tă că d eo d a tă se pomeni cu „Serghei Ivanovic i” , care îi ream in ti de trecu t şi-i ceru să-l ajute. C lepin se sperie şi-i p ro ­m ise a ju to ru l său.

D ebarca rea grupei d iversioniste putea fi îm pied ica tă în primul râ n d de pa tru le le n o a s t re care sun t pe lito­ral. Deaceea „Serghei Ivanovici” h o tă r î ca în n o a p ­tea debarcării să facă el îm p re u n ă cu Clepin de p a ­trulă. P e n tru aceas ta le t reb u iau uniform e m ilitare . Nă- dă jdu iau să şi le p rocure prin nevas ta lui Clepin, ca -e lucra ca bufetieră la popota ofiţerilor. Seara , „S e rg h e i Ivanovici” se în fă ţ işă la locuinţa Clepinilor. C ân d b u ­fetiera s e ’n toa rse dela lucru a c a să , el îi spuse ce a ş ­teap tă dela ea. Ii făgădu i o su m ă frum uşică pen tru serviciul ceru t şi o am en in ţă că în caz de refuz v a co­m unica celor în drept trecutul soţului ci, trecut desp re care ea, în definitiv, nu ştia nim ic precis. C lep ina re ­fuză ca tegoric p ropunerea lui şi-i spuse că va înştiin ţa imediat com andam en tu l . P ă ră s i casa în fugă şi se ’n- d rep tă spre cartierul de locuinţe militare. „Serghe i Ivanovici” în ţe lese că lucrurile iau o în to r să tu ră p ro a s ­tă pen tru el. Ii porunci lui C lepin să v ină la ora d o u ă ­sprezece la s te ja ru l cel b ă t râ n de lâ n g ă depozitul din deal, şi apoi fugi după Clepina; după ce-i prom ise ac e s ­tu ia c ’o va c â ş t ig a şi pe ea de p a r te a lor. Ieşi la şosea, luă p r im a m a ş in ă de ocazie ca re m erg ea în aceeaşi direcţie, o în trecu pe Clepina şi-i ieşi în faţă, în şose3.

76

l i p rom ise d in nou bani, o am en in ţă , o ru g ă , dar fă ră succes. Atunci a lovit-o cu cuţitul...

La ora douăsprezece „S erghe i Ivanovic i" se afla la locul convenit. C lepin îl a ş tep ta acolo. F u m a ră câte-o ţ ig a r ă . C lepin îl în trebă dacă a reuş i t s ’o conv ingă pe nevas tă -sa . „S erghe i Ivanovici" îi r ă sp u n se că fu ­se se nevoit s’o „ach ite" . îş i făcuse socoteala că după a c e a s ta Clepin va deveni şi m ai supus, dar se în tâ m ­plă cu totul altceva : şoferul sări la bătaie. „Serghei Ivanov ic i" îl doborî cu o lovitură în falcă, apoi îl s t râ n se de gâ t şi-l sp ân zu ră , după ce-i b ă g a se în b u ­

z u n a r cuţitul său, ca lumea să c read ă că Clepin îşi o- Tnorîse nevasta şi apoi se s inucise şi el.

In genera l t reburile nu i-au prea m ers stră luc it o- mului nostru . Şi-a p ierdut a ju to ru l fără să-şi fi p rocura t un ifo rm a . Atunci a făcut un pas d ispe ra t şi cu totul nechibzuit: l-a a ta c a t pe un soldat. Ce-a ieşit din toate acestea ştii şi tu. Unicul lucru care i-a reuşit în t r u ­câ tva au fost sem nale le luminoase.

— G rozav de bine a pus la cale chestia cu „ r u g ă c iu ­n i le" . Nimeni din casă nu şi-a d a t seam a că el s e m n a ­l izează —- vorbi Piotr.

— Nici as ta n ’a fost invenţia lui — se’mpotrivi V asili . — E o m etodă veche pe care o foloseau spionii de pe frontiera tu rcă chiar îna in te de război. Izbuti­

s e r ă să-şi t ran s fo rm e rugăc iu n ea în sem nale M orse: punc t- l in iu ţă , punc t- lin iu ţă . în d a tă ce l-am auzit p e b ă trân u l Timofeev povestind despre exerciţiile re ­l ig io a se ale chiriaşului său, m ’am şi g â n d i t la T rans- caucazia. P r indeam acolo pe v rem uri habotnici de ă ş ­

t i a . A şa dar „S erghe i Ivanovic i" avea ordin s ă s e m ­nalizeze zilnic, iar în caz că ar fi in tervenit ceva, ca re a r fi c rea t condîţiuni pu ţin prielnice pen tru debarcare , s ă înceteze sem na liza rea lum inoasă .

77

-rr A! V asăz ică a s e a ră ai fost la b ă t râ n ca să con­tinui sem nalizările?

—- Ce să-i faci —■ dădu din m âin i Vasili. — C u n o ş­t in ţa n o as tră , omul cu cisme de p ânză im p re g n a tă , n ep u tân d să-şi facă datoria , l-am înlocuit eu.

— Te duci şi azi?— Nu, nu m ă m ai duc. Condiţiile de debarcare au

fost „prieln ice" şi „S erghe i Ivanovici" are ocazia să-i v ad ă persona l pe acei că ro ra ven ise să le p reg ă tea scă debarcarea .

— A haaa! — făcu P io tr t ă r ă g ă n a t . — C h ia r că pro­blem a n oas tră a avu t o soluţie cam neaş tep ta tă . Şi t rebue să sp u n em că dacă n ’ar fi ex is ta t în tâm p lă r i şi coincidenţe fericite — vorbesc de ivirea neaş tep ta tă a lui Timofeev la miliţie şi de povestea cu ţigările...

-— Acestea nu su n t nici coincidenţe, nici în tâm p lă r i , P e tea d ragă , ci lucruri abso lu t normale. La noi, orice spion, orice diversionist se izbeşte de astfel de „ s u r ­p rize" şi de „cazuri" , oare-1 împiedică s ’o scoa tă la capă t cu t reaba lui b les tem ată . Aceste „ s u r ­prize" şi „ în tâ m p lă r i" se nasc da torită cinstei, in teg r i­tă ţii şi incoruptibilităţii oam enilor sovietici, da to r i tă vigilenţei şi cinstei lor. Uiţă-te, acest „Serghei Ivano- vici", chiar dela primii paişi a avut g h in ioane : n ’a pu tu t nici s ’o cumpere, nici s ’o sperie pe Clepina. T rezise bănuie li le b ă trân u lu i Timofeev, oare, v ă z â n d p ache te de bani, nu s ’a g â n d i t să rupă ceva dela el, ci a b ă ­nuit că posesorul acestor bani este un om suspect, „ în ­tunecos", cum zicea el. Şi ori încotro se în torcea acest om „ în tunecos" , pretu tindeni d ăd ea de gh in ioane şi de „ în tâm p lă r i" ca re nu-1 lăsau nici să răsufle . C â t d e s ­pre so luţia nep revăzu tă a problemei, mi-o şi suflase la u reche cei dela com andam ent. Aveau deja acolo a n u ­m ite in form aţiun i. Vezi câ t de s im plu se explică totul...

78

Vasili se apropie de g eam şi P io tr veni lâ n g ă f ra te ­le său. In u n d a tă de soare, rnarea s tră lucea orbitor. Copacii cu frunzişul lor sticlos şi g reu s tă teau nem iş­caţi în băta ia soarelui. P e drum , sp re m are , m ergeau oam eni .arşi de soare, cu prosoape p luşate pe um eri; m erg eau voioşi, râ z â n d şi g lum ind în tre ei.

— Ce co lţişor fericit — vorbi Piotr. — E a tâ ta li­nişte, a tâ ta pace pe ţă rm u l acesta, în câ t pa rcă te cu­prinde toropeala .

— De, ce să-i faci! E o localita te ba lnea ră — îi r ă s ­punse pe acelaşi ton, zâm bind , Vasili. — P e m ine ch iar că m ă cuprinde toropeala . N ’am înehiş ochii to a tă noaptea . D ar eu nu m ă p lâ n g — a d ă u g ă m aio ­rul, de a s tă da tă serios. — S u n t g a ta să mai dau or i­când din som nul meu, num ai pen tru ca oamenii aceştia — şi el a ră tă sp re oei care m erg eau pe d rum spre p la ­jă — să doarm ă liniştiţi şi ca celor de-acolo — şi a- ră tă cu capul spre m unţi — să le fie som nul fără g r i jă .

C U P R I N S U L :

p»g.Chi a r în aceeaşi zi, de Lev Lincov . . . 3

La grani ţă, de Clara Feher . . . 12

O cunoşt inţă nouă, de Vitali Pelliovannăi . . . 21

P e l i toralul paşni c, de VI. M onastâreov . . . 40