Universitatea de Vest Timișoara

Facultatea de Litere, Istorie, Teologie

Specializare: Teologie Pastorală

Pedagogia Freinet

Timișoara

2015

Coordonator: Lect. univ. dr. Carmen Maria TÂRU

Student: Iovanov Deian

Cuprins

Introducere

Principiile Pedagogiei Freinet

Cum arată o zi în școala Freinet ?

Evaluarea în Pedagogia Freinet

Tipuri de evaluare în Pedagogia Freinet

Pedagogia Freinet în Școala Românească

Introducere personală în temă

Pedagogia Freinet este una dintre puținele pedagogii alternative care s-a impus în fața

timpului, dovedind astfel că structura și bazele sale sunt unele bine fortificate, care nu numai că a

rezistat, dar a și evoluat constant. Acest fapt nu poate decât să indice actualitatea acestei

pedagogii, care deși a fost fondată de Célestin Freinet (1896-1966) în secolul XX-lea, ea poate

fi întâlnită la nivel mondial ca metodă de predare cu un succes impresionant în formarea și

educarea elevului.

Célestin Freinet după ce a urmat școala normală de institutori, a fost trimis pe frontul

Primului Război Mondial, revenind din acesta nu fără să fi fost grav rănit. Totuși, invaliditatea

sa nu l-a oprit să își continue munca, introducând tipografia ca instrument didactic la Școala

comunală la care a fost institutor. Acest fapt, alăturat activității sale din presa profesională și

politică, dar și participarea la congrese internaționale bazate pe reformarea școlii și implicit a

pedagogiei vremii au dus la distanțarea sa de tehnicile pedagogice tradiționale, nealăturându-se

nici celor noi, având propriile concepții rezultate din originalitatea gândirii sale. În timp, datorită

activității sale intense, crește și „reputația sa de inovator”, fapt ce va fi urmat într-o ordine

naturală și de înființarea unei școli proprii. Astfel, teoria pedagogică a lui Freinet s-a bucurat și

de punerea sa în practică, în această primă școală experimentală.

Deși a întâmpinat dificultăți fiindu-i închisă școala de la Vence și a creat nenumărate

polemici, Freinet a putut să-și pună în practică mișcarea pedagogică, în principiu datorită

recunoașterii imediate la nivel internațional a calității incontestabile a metodelor sale de educație

și instruire. Acest succes se datorează în mare parte inovației adusă de acest nou tip de

pedagogie. „ Prima inovație a fost, prin urmare, ieșirea clasei în natură pentru a observa mediul

natural și uman. Impresiile cu care se întorceau la școală erau discutate în primul rând, apoi

stabilite în scris. Textele rezultate erau corectate și îmbunătățite, și ofereau o bază pentru

învățarea aptitudinilor tradiționale de bază, care a devenit, astfel, un instrument practic pentru

îmbunătățirea comunicării”. Această comuniune cu spațiul extra-școlar, cu natura, apare ca o

urmare a aspirației lui Freinet către o filosofie bazată, printre altele, și pe o „zestre țărănească”.

O altă inovație adusă pedagogiei tradiționale este ideea de centrare a școlii pe elev. Astfel,

dacă până acum școala punea „în centrul preocupărilor sale educatorul și conținutul

învățământului, nesocotind atât cerințele copilului, cât și pe cele ale societății”, Freinet vede

dorințele și necesitățile elevului prioritare, înscriindu-se în curente ca Educația nouă sau Școala

activă. Centrarea școlii pe nevoile, dar mai ales dorințele elevului, reprezintă, din punctul meu de

vedere, un pas important în dezvoltarea tehnicilor pedagogice de predare. Impactul cel mai mare

pe care îl are această perspectivă asupra copilului este unul de factură psihologică. Atâta timp cât

toate resursele sunt îndreptate spre școlar, puse la îndemâna sa, acestea pot acorda un sentiment

de control, de siguranță, menit să îl ajute în vederea dezvoltării stimei de sine și a unui echilibru

atât emoțional, cât și mental factori ce vor ajuta la construcția unei personalități bine conturate.

Totodată, oferind educabilului șansa de a alege, de a-și dezvolta cunoștințele în funcție de

propriile interese, creează un mediu propice studiului voluntar, care s-a dovedit în nenumărate

cazuri a fi superior celui cu o notă de obligativitate.

Caracteristica definitorie a pedagogiei Freinet este cea a educației prin muncă. Așadar, la

întrebarea dacă școala este templu sau șantier ? Freinet va pleda pentru a doua variantă, pentru

așezarea activității, a muncii la baza școlii. În ceea ce privește acest domeniu, are o atitudine

foarte pozitivă către posibilitatea de a munci în școală, ca mijloc de exersare, de formare pentru

viitorul adult. Așadar, „ideea de muncă ocupă, în sensul cel mai propriu, locul central în

concepția pedagogică a lui Freinet”. Freinet propune centrarea activității educative pe cel ce

învață, dar nu în forma jocului ci prin muncă, care devine principalul nucleu al activității școlare:

școala nu trebuie să caute plăcerea, tot așa cum nu trebuie să provoace suferința (Radu, I.T.,

Ezechil, L., 2005, p.118).

Pedagogia Freinet se bazează și pe comunicare și cooperare. Freinet a observat că există o

plăcere naturală de a comunica în rândul copiilor, fapt pe care a decis să îl exploateze pe cât

posibil în mediul școlar, căci exprimarea liberă duce la auto-cunoaștere. Ceea ce este aș spune eu

interesant, e că acest tip de pedagogie reușește să îmbunătățească mai multe tipuri de comunicare

decât pe cea mai des utilizată de majoritate și anume, cuvântul rostit. Astfel, Célestin Freinet

încurajează și folosirea altor limbaje și a altor forme de exprimare, ca de exemplu artele,

gesturile, mișcările sau chiar calculul. Ceea ce consider a fi o mare realizare a acestei metode de

educație este modul în care elevii sunt încurajați atât să coopereze cu profesorii lor, dar și cu

ceilalți colegi, „vindecând” marea problemă cu care se confruntă școlile clasice și anume

individualitatea elevilor, care vine întotdeauna însoțită și de egoism. Neutilizarea unui sistem de

notare, în pedagogia Freinet descurajează competiția, pentru că motivația individului să fie una

intrinsecă, bazată doar pe propria dorință de auto-depășire și nu pe cea de a se compara cu alții

sau de a apela la factori externi, destul de sintetici, care să ducă la o falsă, slabă sau efemeră

motivație.

Ceea ce nu cred că va putea fi vreodată de condamnat este încercarea de dezvoltare a

creativității, ce a devenit unul dintre obiectivele principale ale acestui tip de pedagogie.

Creativitatea e favorizată de libertatea de exprimare și de gândire, de comunicarea ce evoluează

constant și care creează legături sociale puternice, dând indivizilor un soi de relaxare a minții

care acordă mediul propice pentru amplificarea imaginației și a originalității.

Cum arată o zi în școala Freinet ?

Dimineața:

- Întâlnirea de dimineață, fiecare înpărtășește grupului exepriențele din afara școlii

- Un cântec, urmat de considerații de ordin moral și civice

- Citirea, de către unii elevi, a unui text foarte bine pregătit; colegii în timp ce ascultă,

efectuează desene libere;

- Ședință de text liber, alegerea, folosirea imaginii, culegerea și tipărirea.

La prânz:

- O oră de activitate liberă; construirea modelelor istorice, experiențe științifice, pregătirea

conferințelor, activitate la fișiere autocorective;

- Ultima oră: conferințe.

Evaluarea în Pedagogia Freinet

Într-o clasă Freinet evaluarea nu vizează o ierarhizare, ci urmărește depășirea

eșecurilor școlare și valorizarea reușitelor parțiale ale copiilor care, ajutați, trebuie să

ajungă la realizarea proiectelor lor individuale.

Tipuri de evaluare în Pedagogia Freinet

Autoevaluarea

Pornind de la planul individual de muncă, elevul se corectează singur, cu ajutorul

fișierelor autocorective(autocorectare) și se autoapreciază printr-un cod de culori,

determinându-și gradul de reușită.

Evaluarea colectivă(co-evaluarea)

Rezultatul muncii individuale a elevului este prezentat grupului clasă și este supus

criticilor valorizante ale acestuia.

Evaluarea finală este realizată de cadrul didactic.

Notarea în pedagogia Freinet notele sunt înlocuite cu grile de evaluare bine

împărțite elev/dascăl, centuri de culoare, scări de competențe, bilanțuri, sistem de

brevete.

Pedagogia Freinet în Școala Românească

Aplicarea pedagogiei Freinet în România, într-o formă organizată, s-a realizat

începând din 1991, la Timișoara cu un stagiu de inițiere și formare în pedagogia Freinet.

Aceasta respectă curriculum-ul național și face parte din subsistemul învățământului

alternative de stat. Este aplicată în învățământul preșcolar și primar(în rețeaua

învățământului alternativ), gimnazial și liceal(tehnici Freinet), în activități

extracurriculare tabăra internațională școala de vacanță Freinet.

În concluzie, această metodă de educație și instruire, elaborată de Célestin Freinet își

autojustifică succesul pe care l-a avut prin însăși depășirea barierelor spațio-temporale. Chiar

dacă a fost contestată, pedagogia Freinet dăinuie și astăzi, având succes în formarea tinerilor, a

personalității și creativității lor.

Referințe bibliografice

1. Marian D.ILIE și colaboratorii, Introducere în Pedagogie, Ediția a III-a, revizuită și

adăugită, Timișoara,2012.

2. Șt. Rădulescu, Mihaela, Pedagogia Freinet - Un demers inovator, Editura Polirom, Iași,

1999

3. http://www.ibe.unesco.org/International/Publications/Thinkers/ThinkersPdf/freinete.pdf

4. http://web.archive.org/web/20111009143802/http://www.freinet.org/icem/history.htm

5. http://www.aiarad.ro/pdf/publicatii/quovadis_nr4_2004.pdf