1.DESTINUL ANTREPRENORULUI- O cursa fara ‘FINNISH’

Un antreprenor este o persoana care isi ‘asuma’ un risc prin inceperea unui business pentru a obtine profit si de a creea si lansa noi concepte pentru a acoperi o mare parte a necesitatilor unui grup de indivizi.

Un factor ‘cheie’ al acestei activitati este adevarata motivatie de a fi propriul ‘stapan’ ceea ce presupune a avea o vointa de ‘fier’, un orizont de idei bine conturat si spirit inovator bine dezvoltat.

Antreprenoriatul este un proces al organizarii, conducerii si al asumarii de responsabilitati pentru un business.

Antreprenorul este persoana care doreste sa obtina profit din vanzarea de ‘ansambluri’ :produse + servicii, imaginea reala despre un antreprenor este aproape necunoscuta de publicul larg, nu putem actiona eficient in business daca nu stim exact care este modul de gandirea al unui antreprenor pur sange, ce obiceiuri ar trebui sa avem, ce competente, abilitati, aptitudini ne sunt necesare pentru a avea succes si nu in ultimul rand ce cunostiinte despre bussiness ar trebui sa detinem.

‘’ Intr-o afacere , moralitatea nu-si are locul.’’-ION TIRIAC

‘’ O afacere este corecta daca ambii parteneri castiga sau ambii parteneri pierd’’-ION TIRIAC

ANTREPRENORUL e un tip care si-a inceput afacerile de cele mai multe ori ca raspuns la un sistem in care nu si-a gasit locul, un sistem care-l ingradea si nu lasa loc initiativei. Antreprenorul realizeaza importanta unor cunostiinte solide, este deschis catre nou si catre parteneriate, isi pune obiective pe care le urmareste de-a lungul timpului, realizeaza un management strategic pentru organizatia sa, isi axeaza investitiile si-si diversifica aria de activitate, este bine informat si este activ civic.

Afacerea este oglinda antreprenorului, ea reflecta toate “aspectele” din profilul antreprenorului.

In incheiere sa recapitulam cuvintele cheie care definesc un BUN antreprenor sunt:- invatare- pasiune- incredere in sine- model- specializare- spririt de echipa- comunicare si control- lipsa temerei

2. TIPURI DE SOCIETATI COMERCIALE.LEGISLATIE

Întreprinderea

Întreprinderea este o organizaţie umană în care se combină factori de producţie în vederea obţinerii de ‘ansambluri’:bunuri + servicii. Ea reprezintă un agent economic, persoană juridică, în care elementele de natură materială, financiară şi umană se combină în scopul realizării unor obiective.

Trăsăturile întreprinderii sunt:

ˇ este un organism social deoarece cuprinde activităţi umane cu finalitate bine determinată. Indiferent de baza tehnico-materială de care dispune, orice întreprindere funcţionează prin implicarea resursei umane, care devine cea mai importantă în alegerea şi practicarea metodelor de management;

ˇ este un organism tehnico-productiv deoarece foloseşte mijloace materiale, tehnici şi tehnologii de producţie potrivit profilului activităţii;

ˇ este un organism economic deoarece urmăreşte gestionarea resurselor în cele mai bune condiţii în vederea satisfacerii obiectivelor urmărite, adică administrarea eficientă a patrimoniului;

ˇ este un organism stabil, care utilizează elemente materiale, financiare şi umane în vederea funcţionării continue şi permanente potrivit profilului şi perspectivelor de dezvoltare, direcţii de acţiune consecvente, metode de conducere cunoscute de factorul uman, instrumente de lucru adecvate;

ˇ este un organism dinamic, care dincolo de tehnicile şi direcţiile constante de acţiune utilizează instrumente noi, strategii de rezervă, metode de lucru adecvate schimbărilor de mediu;

ˇ este un organism complex, care formează un sistem bine definit, construit din mai multe subsisteme, adică direcţii şi compartimente între care există legături funcţionale şi ierarhice;

ˇ este un organism cu reglare proprie, care se bazează pe aplicarea principiilor de autoconducere, autogestionare şi autofinanţare în derularea funcţiilor managementului.

Întreprinderile se pot clasifica astfel:

a) după natura activităţii, există:

ˇ întreprinderi de producţie (industriale, agricole, de construcţie, etc.);

ˇ întreprinderi prestatoare de servicii (comerciale, bancare, de transport, etc.);

b) după forma de proprietate pe baza căreia se constituie, există:

ˇ întreprinderi publice (de tipul regiilor autonome);

ˇ întreprinderi private (de forma societăţilor comerciale);

ˇ întreprinderi mixte.

Societăţile comerciale se regăsesc sub mai multe variante, în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale:

ˇ societatea în nume colectiv se constituie prin asocierea persoanelor pe bază de încredere reciprocă, asociaţii răspunzând numai pentru obligaţiile asumate sub formă socială;

Numarul minim de membrii asociati este 2 pentru a se putea incheia un contract de societate

Capitalul social poate fi oricat de mic si este format din aportul asociatilor , fiind divizat in parti sociale

Raspunderea asociatilor pentru obligatiile sale este solidara si nelimitata

Fiecare dintre asociati poate fi declarat falimentat , ca urmare a greselilor dintre ei , ca o consecinta a clauzei solidaritatii dintre asociati

Asocierea lor le confera posibilitatea de a face comert sub nume colectiv

ˇ societatea în comandită simplă se caracterizează prin garantarea obligaţiilor sociale cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi, iar asociaţii comanditari răspund până la limita aportului la capitalul social;

COMANDITATII:

Au dreptul exclusive de a participa la conducerea firmei Raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile firmei Numele lor este inclus in denumirea societatii comerciale Reprezinta elemental active al societatii Au calitatea de comercianti

COMANDITARII:

Contribuie cu aport de capital,raspunderea lor limitandu-se la nivelul acestuia

Nu au calitate de comercianti, deci nu pot intervene in relatiile comerciale ale societatii cu terti si cu banci

Nu au dreptul sa participle la conducerea societatii decat in cazui special Numele lor nu poate fi inclus in denumirea firmei

ˇ societatea în comandită pe acţiuni se formează prin împărţirea capitalului social în acţiuni şi se caracterizează prin răspunderea nelimitată şi solidară a acţionarilor comanditaţi, ceilalţi răspunzând limitat;

Obligatiile , datoriile societatii in comandita pe actiuni sunt garantate cu:

Patrimoniul societatii Raspunderea nelimitata si solidara a comandiitatilor Comanditarii sunt obligati numai in limita capitalului subscris sub forma de

actiuni

ˇ societatea cu răspundere limitată este o societate de capitaluri la care se poate face aportul asociaţilor în natură până la cel malt 60% din capitalul social, şi cuprinde cel mult 50 de membri;

Asociatii sunt obligati numai la plata partilor sociale Capitalul social este impartit in parti egale Nu se negociaza la bursele de valori Membrii sunt responsabili de pasivul societatii numai in limita

sumelor drept parti sociale si de patrimoniul social.

ˇ societatea pe acţiuni reprezintă o societate de capitaluri care cuprinde cel puţin 5 acţionari şi se constituie fie prin subscripţie publică, fie pe contul propriu al acţionarilor.

Actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor Capitalul social este divizat in actiuni de valori egale si negociabile Aportul poate fi in bani /natura Conducerea societatii pe actiuni este realizata de Consiliul Adunarii

Generale a Actionarilor.(AGA)

Resursele atrase, ca de altfel întregul volum de resurse existente pot fi:

a) naturale;

b) material-tehnice;

c) financiare;

d) umane;

e) informaţionale.

3. Organizarea procesuală şi structurală

Organizarea reprezintă un proces esenţial al activităţii într-o întreprindere şi depinde de capacitatea întreprinzătorului de a asigura gruparea proceselor de muncă pe formaţii de lucru, compartimente pentru simplificarea realizării lor şi creşterea eficienţei.

H. Fayol defineşte procesul de organizare prin aprovizionarea întreprinderii cu resursele necesare pentru funcţionarea ei: materii prime, utilaje, bani şi personal.

Organizarea întreprinderii poate fi procesuală şi constă în determinarea unor activităţi diferite şi coordonate ce au loc într-o organizaţie şi structurală sub forma stabilirii componentelor de lucru sub forma direcţiilor şi altor subdiviziuni organizatorice.

Organizarea procesuală grupează activităţile după criterii de omogenitate şi complementaritate în funcţiuni.

Organizarea structurală a unei întreprinderi se concretizează în structura organizatorică a acesteia.

Structura organizatorică desemnează un ansamblu de subdiviziuni organizatorice constituite prin gruparea unor activităţi corelate în vederea funcţionării normale a întreprinderii precum şi relaţiile care se manifestă între acestea.

Prin urmare, structura organizatorică este un sistem care include mai multe componente, relaţiile dintre acestea, dar şi persoanele implicate în desfăşurarea activităţii acestora, cu competenţe şi responsabilităţi adecvate poziţiilor pe care le ocupă.

Componentele structurii organizatorice sunt:

ˇ postul;

ˇ funcţia;

ˇ ponderea ierarhică;

ˇ compartimentul;

ˇ nivelul ierarhic;

ˇ relaţiile organizatorice.

Postuleste cea mai simplă verigă organizatorică care cuprinde obiective, sarcini, competenţe şi responsabilităţi. Înseamnă că titularul postului urmăreşte realizarea anumitor scopuri pentru care se îndeplinesc anumite activităţi a căror finalitate este influenţată de competenţa, adică de autoritatea formală care exprimă limitele dreptului de acţiune pentru care există obligaţia de îndeplinire.

Funcţia reprezintă totalitatea sarcinilor de un anumit fel ce trebuie realizate în mod obişnuit de un salariat. Într-o

întreprindere există funcţii de conducere care vizează o sferă largă de competenţe şi responsabilităţi şi funcţii de execuţie care se concretizează într-o arie mai restrânsă de competenţe şi responsabilităţi. Altfel spus, esenţa funcţiei de conducere este decizia privind munca altor persoane, iar a funcţiei de execuţie, decizia privind propria activitate. Desigur, pe o anumită treaptă ierarhică o funcţie de conducere se completează cu una sau mai multe funcţii de execuţie în sensul că un manager poate fi şi executant al unor sarcini potrivit poziţiei pe care o ocupă în organizaţie.

Ponderea ierarhică reprezintă totalitatea persoanelor aflate în subordinea directă a unui manager. Cu cât managerul se situează pe o treaptă spre baza piramidei managerială, cu atât dimensiunea ponderei ierarhice creşte, adică un manager are mai mulţi salariaţi în subordine.

Compartimentuleste un grup de indivizi reuniţi pe criterii de omogenitate şi complementaritate a activităţilor pe care le desfăşoară sub o singură autoritate. În general, există compartimente de bază care vizează atât nivelul de conducere cât şi de execuţie şi în care se desfăşoară activităţi omogene şi compartimente de ansamblu care cuprind mai multe organisme de bază. La rândul lor, compartimentele de bază pot fi operaţionale (sub forma secţiilor, atelierelor, laboratoarelor) şi vizează activitatea care conferă profilul întreprinderii, şi funcţionale (sub forma birourilor, serviciilor) vizând activităţi de îndrumare organizatorică şi pregătire a deciziei.

Nivelul ierarhic reprezintă treapta organizatorică pe care se situează diverse organisme ale întreprinderii situate la aceeaşi distanţă faţă de vârful piramidei manageriale. Numărul nivelelor ierarhice diferă de la o întreprindere la alta în funcţie de natura activităţii, dimensiunea firmei, complexitatea activităţilor, competenţa managerilor, etc.

Relaţiile organizatorice exprimă totalitatea relaţiilor dintre diferite organisme ale întreprinderii care vizează fluxurile de materii prime, produse finite, bani, informaţii şi resurse umane şi sunt determinate de regulamentul de organizare şi funcţionare a întreprinderii sau alte documente oficiale. Într-o întreprindere se pot identifica relaţii organizatorice:

ˇ de autoritate;

ˇ de cooperare;

ˇ de control.

Structura organizatorică a firmei se exprimă în câteva documente esenţiale pentru funcţionarea normală a activităţii şi anume organigrama, regulamentul de organizare şi funcţionare şi fişa postului.

Organigrama este o reprezentare grafică a structurii organizatorice sub forma unor cadrane corelate care exprimă relaţiile organizatorice dintre diverse organisme ale întreprinderii.

Fişa postului este documentul care descrie toate elementele activităţii unui salariat sub forma aspectelor specifice: denumirea postului, obiectivele, sarcinile, autoritatea, responsabilitatea, relaţiile la care se supune, etc.

Factorii care influenţează structura organizatorică

Legislatia.Generalitati.

Art. 2 ELEMENTE CHEIE –LEGISLATIE

In sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: a) activitate economica – activitatea agricola, industriala, comerciala, desfasurata pentru obtinerea unor ansambluri: bunuri+servicii a caror valoare poate fi exprimata in bani si care sunt destinate vanzarii ori schimbului pe pietele organizate sau unor beneficiari determinati ori determinabili, in scopul obtinerii unui profit; b) Codul CAEN – Clasificarea activitatilor din economia nationala, aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificarii activitatilor din economia nationala – CAEN, cu modificarile ulterioare; c) dreptul de stabilire – prerogativa unui cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European de a desfasura activitati economice pe teritoriul unui alt stat membru prin intermediul unui sediu permanent, in conditii de egalitate de tratament cu cetatenii statului gazda; d) familia – sotul, sotia, copiii acestora care au implinit varsta de 16 ani la data autorizarii intreprinderii familiale, rudele si afinii pana la gradul al patrulea inclusiv; e) intreprinzator – persoana fizica care organizeaza o intreprindere economica; f) intreprindere economica – activitatea economica desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca atrasa,

materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege; g) intreprindere individuala – intreprinderea economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica; h) intreprindere familiala – intreprinderea economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica impreuna cu familia sa; i) persoana fizica autorizata – persoana fizica autorizata sa desfasoare orice forma de activitate economica permisa de lege, folosind in principal forta sa de munca;

Art. 4 Persoanele fizice prevazute la art. 3 alin. (1) pot desfasura activitatile economice dupa cum urmeaza: a) individual si independent, ca persoane fizice autorizate; b) ca intreprinzatori titulari ai unei intreprinderi individuale; c) ca membri ai unei intreprinderi familiale.

Art. 5 Persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale trebuie sa aiba un sediu profesional pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de lege.

Inregistrarea si autorizarea functionarii

Art. 7 (1) Persoanele fizice prevazute la art. 4 lit. a) si b) au obligatia sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii, inainte de inceperea activitatii economice, ca persoane fizice autorizate, denumite in continuare PFA, respectiv intreprinzatori persoane fizice titulari ai unei intreprinderi

individuale. (2) Reprezentantul intreprinderii familiale are obligatia sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii, inainte de inceperea activitatii economice. In cazul in care acesta nu formuleaza cererea in termen de 7 zile de la incheierea acordului de constituire prevazut la art. 29 alin. (1), oricare membru al intreprinderii familiale poate sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii.

Art. 8 (1) Pot desfasura activitati economice in una dintre formele prevazute la art. 4 persoanele fizice care: a) au implinit varsta de 18 ani, in cazul persoanelor fizice care solicita autorizarea pentru desfasurarea de activitati economice conform art. 4 lit. a) si b) si al reprezentantului intreprinderii familiale, respectiv varsta de 16 ani, in cazul membrilor intreprinderii familiale; b) nu au savarsit fapte sanctionate de legile financiare, vamale si cele care privesc disciplina financiar-fiscala, de natura celor care se inscriu in cazierul fiscal; c) au un sediu profesional declarat conform art. 9 alin. (2);

Art. 9 (1) PFA, intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale si intreprinderea familiala au sediul profesional declarat prin cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii. (2) Pentru stabilirea sediului profesional este necesar ca PFA, titularul intreprinderii individuale sau oricare membru al intreprinderii familiale, de la caz la caz, sa detina un drept de folosinta asupra imobilului la adresa caruia acesta este declarat. (3) Desfasurarea activitatilor economice prin intermediul unui sediu permanent de catre cetatenii altor state membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European se realizeaza cu respectarea reglementarilor in vigoare privind sediul permanent.

Art. 10

(1) Cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii se depune la registrul comertului de pe langa tribunalul din judetul in care solicitantul isi stabileste sediul profesional. (2) Cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii va fi insotita de documentatia prevazuta in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanta de urgenta.

Art. 13 (1) In cazul prevazut la art. 11 alin. (2) sau in cazul unei hotarari judecatoresti irevocabile care dispune astfel, oficiul registrului comertului de pe langa tribunal va elibera certificatul de inregistrare, continand codul unic de inregistrare, certificatul constatator emis in baza declaratiei pe propria raspundere, precum si alte acte prevazute de lege, dupa caz. (2) Termenul de eliberare a certificatului de inregistrare si, dupa caz, a certificatului de inscriere de mentiuni este de 3 zile lucratoare, respectiv 5 zile lucratoare, calculat de la data inregistrarii cererii sau, dupa caz, de la data completarii cererii cu documentele solicitate. (3) Certificatul de inregistrare, continand codul unic de inregistrare, este documentul care atesta inregistrarea in registrul comertului, autorizarea functionarii, precum si luarea in evidenta de catre autoritatea fiscala competenta. (4) Dispozitiile art. 11 si 13 din Legea nr. 359/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la atribuirea si utilizarea codului unic de inregistrare, se aplica in mod corespunzator.

(6) Oficiul registrului comertului de pe langa tribunal va elibera un nou certificat de inregistrare in cazul prevazut la alin. (2) si, in toate cazurile, certificatul de inscriere de mentiuni si certificatul constatator emis in baza declaratiei pe propria raspundere, precum si alte acte prevazute de lege. (7) Modificarea acordului de constituire a intreprinderii familiale se declara, in termen de 15 zile de la incheierea actului aditional, la registrul comertului in care este inregistrata intreprinderea

familiala. Oficiul registrului comertului de pe langa tribunal va inregistra modificarile si va elibera certificatul de inscriere de mentiuni, cu respectarea prevederilor legale aplicabile.

Art. 15 Persoana fizica autorizata, titularul intreprinderii individuale si reprezentantul intreprinderii familiale vor tine contabilitatea in partida simpla, potrivit reglementarilor privind organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla de catre persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, in conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Regimul juridic al PFA, al intreprinzatorilor titulari ai intreprinderilor individuale si al intreprinderilor

familiale

Sectiunea 1 - Regimul juridic al PFA

Art. 16 In scopul exercitarii activitatii pentru care a fost autorizata, PFA poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, intreprinzatori persoane fizice titulari ai unor intreprinderi individuale sau reprezentanti ai unor intreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activitati economice, fara ca aceasta sa ii schimbe statutul juridic dobandit potrivit prezentei sectiuni.

Art. 17 (1) PFA nu poate angaja cu contract de munca terte persoane pentru desfasurarea activitatii pentru care a fost autorizata si nici nu va fi considerata un angajat al unor terte persoane cu care colaboreaza potrivit art. 16, chiar daca colaborarea este exclusiva. (2) Cu toate acestea, o persoana poate cumula calitatea de persoana fizica autorizata cu cea de salariat al unei terte persoane care functioneaza atat in acelasi domeniu, cat si intr-un

alt domeniu de activitate economica decat cel pentru care PFA este autorizata.

Art. 18 PFA este asigurata in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si are dreptul de a fi asigurata in sistemul asigurarilor sociale de sanatate si al asigurarilor pentru somaj, in conditiile prevazute de lege.

Art. 19 (1) PFA isi desfasoara activitatea folosind in principal forta de munca si aptitudinile sale profesionale. Ea nu poate cumula si calitatea de intreprinzator persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale. (2) PFA poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobandit si autorizarea ca intreprinzator persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale, cu respectarea dispozitiilor cap. II si ale art. 21.

Art. 20 (1) PFA raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul sau, iar in caz de insolventa, va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare, daca are calitatea de comerciant, potrivit art. 7 din Codul comercial. (2) Creditorii isi vor executa creantele potrivit dreptului comun, in cazul in care PFA nu are calitatea de comerciant. (3) Orice persoana interesata poate face dovada calitatii de comerciant in cadrul procedurii insolventei sau separat, prin actiune in constatare, daca justifica un interes legitim.

Art. 21 (1) PFA isi inceteaza activitatea si este radiata din registrul comertului in urmatoarele cazuri: a) prin deces; b) prin vointa acesteia; c) in conditiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Cererea de radiere, insotita de copia certificata pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, dupa caz, se depune la oficiul registrului comertului de pe langa tribunalul unde isi are sediul profesional, de catre orice persoana interesata.

(3) Dispozitiile art. 11–13 se aplica in mod corespunzator.

Sectiunea 2 - Regimul juridic al intreprinzatorului persoana fizica titular al intreprinderii individuale

Art. 22 Intreprinderea individuala nu dobandeste personalitate juridica prin inregistrarea in registrul comertului.

Art. 23 Intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale este comerciant persoana fizica de la data inregistrarii sale in registrul comertului.

Art. 24 Pentru organizarea si exploatarea intreprinderii sale, intreprinzatorul persoana fizica, in calitate de angajator persoana fizica, poate angaja terte persoane cu contract individual de munca, inregistrat la inspectoratul teritorial de munca, potrivit legii, si poate colabora cu alte PFA, cu alti intreprinzatori

4.Contextul afacerii.Organizarea procesuala

Obiectul afacerii pe care il doresc sa-l abordez este comercializarea fainei de oase (animala), ceea ce presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. IDENTIFICAREA PRODUSULUI

Conform unui studiu de piata, in Romania se cauta inlocuirea aditivilor alimentari , cu continut major chimic, cu produse cat mai ecologice pentru hranirea animalelor, dar si pentru fertilizarea solurilor.

Rezultatele confirma ca aditivii alimentari pe baza de faina animala(oase) imbunatatesc productia si ritmul de crestere al animalelor.

Un aspect important il prezinta abatoarele ,care desi detin cantitati uriase de oase , nu dau importanta foarte mare acestui semifabricat, astfel ideea mea de afacere reprezinta si un bun program de reciclare agroalimentara.

2. PROIECTAREA

Lista de caracteristici necesare pentru a fi obtinute:

In primul rand urmaresc obtinerea unei faini de prima calitate(I) Reducerea pe cat posibila a adaosurilor chimice Inlocuirea pigmentilor chimici cu pigmentilor naturali proveniti de la diferite

produse de origine naturala

Identificarea constrangerilor:

Pentru comercializarea produsului se impune o anumita conditie calitativa conform normelor europene

Pentru categoriile de produse ecologice se impun o cantitate maxima de substante chimice in compozitia acestora

Conditiile speciale de depozitare pentru a nu creea reactii adverse in compozitia acestora

Aprobarea produsului de catre laboratoarele veterinare specializate din Romania.

Elaborarea unui concept de mentenanta:

Pentru a castiga concurenta cu produsele chimice alimentare din domeniul agriculturii si agroalimentare, produsele ecologice trebuie sa prezinte garantia ca hrana va imbunatatii randamentul de dezvoltare si crestere a animalelor, sa respinga ideea ca numai pe cale ‘chimica’ se pot obtine rezultate remarcabile.

Daca in anii precedenti, ‘chimic’ insemna productivitate si mai putin calitate, noile produse ecologice agroalimentare sunt gata sa contrazica aceasta ipoteza.

Referitor la produsul comercializat, doresc sa-mi asum responsabilitatea pentru sanatatea animalelor cumparatorilor prin a oferi asistenta veterinara gratuita pe o perioada stabilita in contract.(ex: vaccinari, medicamente, etc.)

3.DEZVOLTAREA

Stabilirea colaboratorilor:

Principalii colaboratori pentru obtinerea produsului finit sunt macelariile, in cazul semifabricatului, morile de procesat oasele animale sau alte puncte dotate cu instalatii de macinare , granulare , tocare a semifabricatului.

Cum,unde producem si unde stocam?

Pentru a realiza acest produs finit, utilizez instalatii moderne de taiere,macinare, granulare a oaselor.Locul unde se produce faina trece prin mai multe etape:

Operatia de tocare a oaselor se realizeaza la macelariile de unde realizez aprovizionarea si care au in dotare astfel de instalatii

Operatia de macinare se realizeaza la moara de macinat oase Operatia de granulare se realizeaza intr-un perimetru dotat cu

instalatii pentru acest tip de proces.

Stocarea se realizeaza intr-un depozit care indeplineste toate cerintele prescrise de laboratoarele veterinare si control al calitatii.

Cum distribuim?

Distributia produsului se face in saci de capacitate diferita(5 kg, 20kg)

4.PRODUCTIE:

Pregatirea documentatiei cu continut primar, semifabricate, produsul finit.

Documentatia privind produsul finit trebuie sa contina principala sursa de materie prima(oase animale), produsul ce se va fi realizat,dar si prezentarea compozitiei in mod transparent , fara a elimina vreun element de adaos(substante chimice, arome, esente,etc.)

De asemenea, trebuie sa se mentioneze locul de provenienta al semifabricatelor precum si a celorlalte elemente de compozitie, dar si a serviciilor de consultanta si verificare agroalimentara(laborator de analize).

Planificarea,programarea, ordonarea si lansarea in fabricatie:

In prima faza doresc sa devin lider la nivel de piata rurala din Prahova, apoi sa detin controlul intregii piete rurale din Romania.Pe viitor , pe baza rezultatelor, tintesc dezvoltarea de produse ecologice agroalimentare pentru a-mi asigura un loc in primii 3 la nivel national, dar pozitionarea intr-un loc fruntas in Europa.

Lansarea produsului doresc sa se faca in perioada de toamna cand majoritatea cererilor pentru hrana animal urmaresc oferte foarte atractive.

Ambalarea si pastrarea produsului

Ambalarea produsului finit se va face in saci de rafie(plastic), urmand ca pastrarea sa se faca intr-un depozit respectand conditiile de umiditate , temperature si alte conditii de calitate.

Transportarea produsului

Transportul produsului la cumparator se va face cu ajutorul unor camionete (acoperite) inchiriate .

Pregatirea reclamei produsului inainte de vanzare:

Pentru a atrage atentia cumparatorilor, din punct de vedere al modului de prezentare , voi apela la o firma specializata in imprimari astfel ca ambalajul sa fie unul atractiv.

O prima varianta de promovare ar fi cea pe internet sub forma unor anunturi publicitare pe paginile dedicate agriculturii sau fermelor.

O alta varianta presupune o etapa de informare prin sondaje, pliante sau deschiderea unui punct de reprezentanta in zonele rurale.

Alta varianta, dar foarte costisitoare, ar fi prin publicitatea TV prin intermediul unor emisiuni dedicate fermierilor.

5.VANZAREA:

O buna vanzare a unui astfel de produs tine cont de seriozitatea furnizorului fata de cumparator, adica punctualitatea comenzilor si conditiile de expediere sunt cateva elemente cheie.

De asemenea produsul va fi ‘servisat’ prin a oferi transportul gratuit,mentenanta pe toata perioada contractului(asistenta veterinara), cumparatorul va beneficia de un telefon mobil gratuit pentru a monitoriza sanatatea si evolutia animalelor , dar si pentru a-l tine la curent cu ultimile oferte.

Gradul maxim de interes fata de beneficiar prin acordarea unor astfel de facilitate pun in evidenta importanta produsului comercializat , dar si calitatea produsului finit.

6.SUSTINEREA PRODUSULUI(dupa vanzare):

In cazul comercializarii de produse ecologice, multe animale nu vor putea ‘accepta’ acest tip de hrana datorita organismului . Cu ajutorul unor specialisti veterinari, trebuie sa luam in calcul varianta unor medicamente pentru a preintampina imbolnavirea animalelor.De aceea trebuie asigurata o stransa legatura cu beneficiarul privind evolutia animalelor.

Chiar si in timpul imbolnavirii, ma angajez la transportul animalului pana la cel mai apropiat punct veterinar si chiar plata daunelor.

5.Departamentul de Marketing.

MEDIUL DE MARKETING AL ÎNTREPRINDERII:

2.1. Micromediul de marketing2.2. Macromediul de marketing

Concepte si termeni cheie: mediul de marketing, micromediul de marketing, intermediarii, clientii, concurentii, macromediul de marketing, mediul politic, mediul economic, mediul socio-cultural, mediul tehnologic, mediul natural, mediul demografic si furnizorii.

2.1 Micromediul de marketing

Micromediul include factorii si fortele cu actiune imediata asupra întreprinderii, care influenteaza direct succesul activitatii desfasurate si asupra carora si întreprinderea îsi exercita controlul într-o masura mai mica sau mai mare: întreprinderea însasi, furnizorii, intermediarii, concurentii si publicul.--întreprinderea îsi elaboreaza si coordoneaza activitatea de marketing tinând seama de informatiile transmise de compartimentele de management, cercetare-dezvoltare, financiar-contabil, aprovizionare, productie, personal etc.Deciziile de marketing sunt influentate direct de calitatea personalului din toate compartimentele întreprinderii si de circulatia informatiei dintre acestea. Toate aceste compartimente constituie mediul intern al unei firme si reprezinta partea micromediului ce se afla sub controlul ei total si direct. Asupra celorlalte elemente ale micromediului întreprinderea poate avea influenta dar nu poate avea un control total.-- furnizorii. În timp ce clientii reprezinta o sursa directa de venituri pentru întreprindere, furnizorii sunt elementul variabil în structura costului unui produs. Costul unui produs variaza direct proportional cu cantitatea de materii prime, subansamble si componente pe care întreprinderea le procura de la furnizori. Furnizorii reprezinta o forta de influenta prin preturile practicate, calitatea oferita si promptitudine - si putem spune ca din acest punct de vedere furnizorii în România reprezinta o mare problema, multe întreprinderi fiind nevoite sa trateze cu un singur furnizor. Atunci când furnizorii intra în competitie pentru client, se vor stradui sa prezinte cât mai multa

credibilitate si sa-si mentina preturile la un nivel cât mai scazut pentru a atrage cât mai multi clienti. -- clientii- reprezinta o forta de influenta a competitivitatii pentru ca pot determina reducerea preturilor, pot solicita o calitate sporita sau mai multe servicii post vânzare si prin aceasta pot influenta piata unui produs.În primul rând, clientii influenteaza pozitiv activitatea unei întreprinderi atât timp cât cumpara produsele acesteia si nu pe cele ale concurentei. Cu cât clientii cumpara mai mult de la o întreprindere, cu atât va creste si profitul acesteia. Amenitarea asupra întreprinderii (forta negativa) apare atunci când clientii renunta sa mai faca afaceri cu aceasta si se îndreapta spre concurentii existenti pe piata. Prin urmare, întreprinderea trebuie sa dezvolte strategii de atragere, pastrare si chiar câstigare a clientilor. --intermediarii sunt persoane fizice sau juridice care fac legatura între vânzatorul si cumparatorul unui produs, al unui serviciu sau care încheie o tranzactie având împuternicirea ambelor parti în schimbul unui avantaj. Exista 3 tipuri de intermediari care ajuta eforturile de marketing ale unei firme.- reselleriisunt organizatii al caror rol este de a face produsele mai usor accesibile consumatorului final. Acestia sunt angrosistii, detailistii, agentii de vânzari sau orice alta forma de întreprindere al carei scop este distribuirea produselor altei firme;- distribuitorii fizici, sunt de obicei operatorii depozitelor de marfuri si firmele de transport implicate în transportarea bunurilor de la producator la utilizator;- agentiile prestatoare de servicii de marketing sunt agentiile de publicitate, firmele de sondare a pietei, cele de consultanta de marketing si orice alta întreprindere care ofera consultanta sau facilitati ce ajuta clientii lor sa.si identifice si sa comunice cu consumatorii.--competitorii sunt organizatii similare care încearca sa satisfaca aceleasi nevoi ale clientilor si sunt percepute de consumatori ca alternative pentru satisfacerea cerintelor lor. Concurentii unei firme se pot înscrie în una din urmatoarele categorii:- rivalitatea existenta pe piata între producatorii mai vechi;- aparitia de noi firme concurentiale;

- produse si/sau servicii alternative. Tinând cont de toate aceste forte ce influenteaza gradul de competitivitate a unei întreprinderi putem identifica mai multe niveluri ale concurentei, bazate pe gradul de substituire al produsului3 :

Fig. 2.2 Tipuri de concurenta

1. concurenta de solutii -întreprinderea concureaza cu toate întreprinderile care solicita un cuantum aproximativ echivalent din veniturile cumparatorilor;2. concurenta generica - întreprinderea concureaza cu toate întreprinderile care ofera produse si/sau servicii destinate sa satisfaca aceeasi nevoie;3. concurenta de produs - întreprinderea le considera concurente pe toate întreprinderile care ofera acelasi produs sau clasa de produse;4. concurenta de marca - o întreprindere le considera concurente pe celelalte întreprinderi care ofera aceleiasi categorii de consumatori produse si/sau servicii similare, la preturi similare.

2.2 Macromediul de marketing

Macromediul de marketing cuprinde fortele externe care actioneaza asupra întreprinderii si a micromediului sau stimulând sau frânând activitatea desfaturata de aceasta. Aceste forte sunt grupate în mediul demografic, mediul economic, mediul tehnologic, mediul politic si juridic, mediul socio-cultural si mediul natural.Acesti factori exercita în permanenta o influenta mai mica sau mai mare asupra activitatii întreprinderii, aflându-se într-o permanenta schimbare.Toate firmele sunt constiente de acest lucru dar nu toate sunt la fel de eficiente în monitorizarea mediului extern, a tendintelor factorilor de mediu si în adaptarea activitatilor desfasurate în consecinta.

Fig.2.3 Macromediul întreprinderii

Mediul demografic cuprinde populatia din zona de activitate a întreprinderii, prezentând interes atât ca piata a fortei de munca cât si ca piata de desfacere pentru bunuri si servicii. Întreprinderea este interesata de mai multe aspecte demografice: numarul populatiei din zona de interes, structura populatiei dupa sex si vârsta, structura familiei(majoritatea

autoturismelor în România sunt destinate unei familii si nu doar unei persoane), densitatea, mobilitatea populatiei, speranta de viata, repartitia populatiei în mediul rural si urban, etnia, religia, educatia etc.Aceste atribute sunt utilizate de întreprindere în determinarea dimensiunilor pietei potentiale, în elaborarea de estimari privind evolutia cererii de produse si srevicii, în stabilirea celui mai potrivit mix pentru piata respectiva. Atributele demografice pot furniza indicii clare asupra structurii gamei de produse, asupra preturilor pe care consumatorii sunt dispusi sa le plateasca pentru aceste produse, asupra modalitatilor optime de distribuire a lor si a celor mai potrivite actiuni promotionale.

Mediul economic cuprinde totalitatea factorilor din economie care influenteaza capacitatea întreprinderii de a concura în domeniul sau de activitate, dar si posibilitatea si disponibilitatea consumatorilor de a cumpara diverse bunuri si servicii.4 Între factorii care influenteaza puterea de cumparare se numara veniturile curente, veniturile disponibile, preturile, tendinta spre economii sau consum si politica de credite. Rata de crestere a economiei unei tari are un impact important asupra eforturilor de marketing ale unei întreprinderi - o rata înalta de crestere înseamna o economie puternica si prin urmare un potential de marketing ridicat.De asemenea, când veniturile nominale depasesc rata inflatiei are loc o crestere a veniturilor reale si consumatorii îsi pot procura cantitati sporite de bunuri si servicii. În schimb o rata a somajului ridicata afecteaza activitatea multor întreprinderi deoarece populatia are tendinta sa renunte la bunurile care nu sunt de stricta necesitate.

Mediul tehnologic are un rol important în atingerea scopurilor si obiectivelor propuse. Tehnologia poate determina modul de satisfacere a diferitelor trebuinte ale consumatorilor si influenteaza deciziile de marketing referitoare la noi produse si servicii, ambalare, promovare, distributie etc. Întreprinderile care nu se adapteaza la noile tehnologii îsi pun în pericol existenta pe termen lung, pierzând clientela în favoarea concurentilor. În acelasi timp tehnologiile avansate necesita pregatirea atât a personalului dar si a consumatorilor care nu sunt întotdeauna receptivi. Tehnologiile noi fiind costisitoare de obicei, provocare aconsta în a realiza productie de masa si desfacere maxima cât mai eficient.

Mediul politic si juridic :

Mediul politic este format de structurile sociale ale societatii, fortele politice ce actioneaza si de raporturile stabilite între acestea. Toate acestea determina un climat politic stabil sau mai putin stabil cu influente directe asupra mediului de afaceri dintr-o tara, ca si gradul de interventie a statului în economie si atitudinea generala a administratiei fata de viata economica a societatii. Mediul juridic cuprinde ansamblul normelor juridice si actelor normative care reglementeaza desfasurarea activitatilor comerciale ale întreprinderilor. Mediul juridic si institutional nu cupronde doar legislatia comerciala interna ci si reglementarile stabilite de organismele internationale abilitate. La modul cel mai general, legislatia comerciala poate fi împartita în trei mari grupe de legi5:- legi destinate reglementarii concurentei de piata (protejarea întreprinzatorilor contra concurentei neloiale, preturilor discriminatorii etc.);- legi pentru protectia consumatorului (garantarea sigurantei produselor utilizate, protectia împotriva practicilor comerciale înselatoare etc.);- legi de interes general pentru sosietate (reducerea poluarii mediului, conservarerea unor resurse, cresterea calitatii vietii etc).

Mediul socio-cultural include institutiile si factorii care definesc o societate, conferindu-i un sistem proriu de valori, de traditii, norme si obiceiuri ce genereaza un anumit comportament etic, moral si cultural pentru toti membrii sai.Toti acesti factori influentând comportamentul de consum si de cumparare al consumatorilor, devine evident pentru marketeri necesitatea monitorizarii mediului cultural, urmarirea tendintelor si schimbarilor survenite de la o generatie la alta.

Mediul natural face parte din cadrul ganeral în care o întreprindere îsi desfasoara activitatea, exercitând asupra acesteia unele constrângeri sau oferindu-i anumite oportunitati. Pretul produselor este influentat de costul materiilor prime, al energiei si, în ultimul timp, de cheltuielile pentru reducerea poluarii.