DEPARTAMENTUL DE FILOSOFIE
Posibilitatea ca structur existenial-ontologic Problematica δναμις-ului dup interpretrile aristotelice lui Heidegger
A lehetség mint egzisztenciál-ontológiai struktúra A δναμις problémája Heidegger Arisztotelész-értelmezései alapján
Rezumatul tezei de doctorat
Conductor de doctorat: Doctorand:
Cluj Napoca
Precizri metodologice................................................................................................. 23
§ 1 Ambiguitatea δναμις-ului aristotelic ...................................................................... 25
§ 2 Separarea sferelor logice i ontologice .................................................................... 30
§ 3 Concept sau concepte de posibilitate? ..................................................................... 34
§ 4 Realitatea fiinei posibile ......................................................................................... 38
§ 5 Dualismul regiunilor fiinei ..................................................................................... 44
§ 6 Conceptul hartmannian de Realmöglichkeit ............................................................ 48
§ 7 Limitele posibilitii îneles ca stare de fiinare........................................................ 55
Capitolul doi: Fiina posibil ca începutul micrii.................................................... 60
§ 8 Relevana fenomenului de micare .......................................................................... 60
§ 9 Problema fundamental a cercetrii cauzelor ........................................................... 63
§ 10 Apariia (natere) i dispariia (trecerea) ca direcie de cercetare............................. 66
§ 11 Începutul micrii animalice................................................................................... 68
§ 13 Binele practic ca posibilitatea micrilor însufleite ................................................ 76
§ 14 Principalele momente ale efectelor ulterioare ale γαθν-ului îneles ca πρας... .... 80
§ 15 Micarea ca baza fenomenal a vieii factice .......................................................... 89
Capitolul trei: Dimensiunea hermeneutic a fiinei posibile ...................................... 92
§ 16 Încercarea depirii hermeneutice a aporeticului posibilitii .................................. 92
§ 17 Fiina posibil i spaialitate ................................................................................... 96
§ 18 Fiina posibil i adevr ....................................................................................... 109
§ 19 Dimensiunea moral a fiinei posibile .................................................................. 115
Capitolul patru: Fiina posibil i fiina accidental ................................................ 119
§ 20 Întroducere în problematic .................................................................................. 119
§ 21 Fiina accidental: o limit a cercetrii filosofice .................................................. 121
§ 22 Relevana i aspectele problematice ale fiinei accidentale.................................... 123
§ 23 Posibilitate i fiin accidental ............................................................................ 125
Capitolul cinci: Orizontul de sens al conceptului de posibilitate în interpretrile
heideggeriene ale lui Aristotel .................................................................................. 129
§ 24 Finitudinea imanent a fiinei posibile .................................................................. 129
§ 25 Aspectele problematice ale evidenei δναμις-ului ............................................... 135
§ 26 Momentele eseniale ale fiinei posibile: ζηρηζς i πρς ηι................................ 140
§ 27 Δναμις i πρς ηι ................................................................................................ 146
§ 28 Momentul esenial intrinsec al fiinei posibile: λγος-ul ....................................... 151
§ 29 Caracteristicile structurale ale λγος-ului în δναμις ............................................ 153
4
§ 31 Δναμις i δσναμα ............................................................................................ 165
§ 32 Interpretarea heideggerian referitoare la δναμις μεη λγοσ .............................. 169
§ 33 Momentul esenial extrinsec al fiinei posibile: θζις-ul ....................................... 173
Concluzie .................................................................................................................... 177
factic, fiin accidental, finitudine, structurile ontice i ontologice ale posibilitii,
dimensiunile morale ale posibilitii, Aristotel, Martin Heidegger, δναμις, λγος, θζις.
REZUMAT GENERAL
Problematica δναμις-ului dup interpretrile aristotelice lui Heidegger” indic o zon a
problemelor specifice de natur ontologic destul de larg i complex. Îns în centrul ateniei
mele st, în acord cu subtitlul destinat precizrii i clarificrii, o component realativ subire,
dar important din zona vast a problemei, i anume problema aristotelic a δναμις-ului.
Dac lum în considerare traducerea bine cunoscut a termenului grec, care în cazul nostru ar
fi „posibilitatea”, atunci se pare c teza se refer la problema aristotelic a posibilului,
complementat cu utila interpretare heideggerian a acestuia, i astfel în urma sintezei celor
dou ne putem forma o impresie clar despre modul în care posibilitatea ca atare se
transform într-o structur existenial-ontologic. Astfel am putea primi i un rspuns clar la
întrebarea generat probabil de titlul tezei, dar înc neîndreptit: ce înseamn oare
posibilitatea ca structur existenial-ontologic?
Drumul descris mai sus, pare a fi simplu, dar este mult mai dificil sau aproape
imposibil de parcurs. Exist mai multe motive pentru asta, dintre care a vrea s schiez pe
scurt cele mai importante. În primul rând este de meninut faptul c cu traducerea
predominant a δναμις-ului ne aflm într-o situaie precar. Prin urmare prima i cea mai
mare problem este de natur lingvistic (terminologic), mai precis este problema
traducerii. De exemplu, cuvântul maghiar „posibilitate” („lehetség”) pe nivel semantic mai
6
degrab seamn cu verbul latinesc „fio” (adic nu în primul rând, cum este de ateptat, cu
„potentia” sau cu „posse”), deoarece dup formarea lui are la baz forma condiional a
verbului maghiar „a fi” („lenni”). În schimb cuvîntul românesc „posibilitate” provine direct
din limba latin. O alt circumstan la fel de agravant în acest caz este forma bine-cunoscut
i popular a latinescului „fio” i anume: factum (est).
Vedem din exemplele lingvistice c într-un fel înelegerea prezenei posibile, i mai
ales modului în care producerea timpului (Zeitigung) se desfoar, în unele limbi este
limitat la forma condiional a verbului: poate s apar, s fie realizat, se poate face amd. În
contrast, la Aristotel, eventualitatea sus amintit a lucrurilor nu este deloc gândit i exprimat
cu ajutorul conceptului δναμις-ului, dei, desigur, pe parcursul oricrei evenimente este
indispensabil funcia i transmiterea activ i pasiv-receptiv a δναμις-ului. Expresia
folosit de Aristotel care are un îneles asemntor cu evenimentul incidental este ζσμβανει
(a se întâmpla).
Cercetarea efectuat a fost bazat pe urmtoarele lucrri mai importante: monografia
lui Walter A. Brogan, cu titlul Heidegger and Aristotle. The Twofoldness of Being, pe o alt
analiz comparativ monografic scris de Ted Sadler (Heidegger and Aristotle. The Question
of Being), pe esenialul comentariu al problematicii la Aristotel prezentat de Josef Stallmach:
Dynamis und Energeia, pe dissertaia lui Ernst Tugendhat (Τ καη ηινος), i pe teza doctoral
a lui Inge Bandau cu titlul Vermögen und Möglichkeit in der Ontologie des Aristoteles.
Revenind la „componenta realtiv subire, dar important din zona vast a problemei”,
trebuie explorat, urmrit i luminat relaia esenial, în urma cruia δναμις-ul se ridic la
înlimea ontologic a posibilitii, i astfel, devin vizibile i implicaiile sale
existeniale. Gsim dou declaraii filozofice cu ajutorul crora putem ilustra în mod dialectic
contradicia aparent i inerent a tematicii. În primul rând, în Metafizica Θ9 citim c
posibilitatea este precedat de realitate (πρηερον νργεια δσνμες ζηιν) atât pe nivelul
conceptului, cât i pe nivelul substanei i în cele mai multe cazuri i în timp. Într-o alt
declaraie, cu toate acestea, prioritatea realitii nu este valid: „Mai presus de realitate st
posibilitatea.” Heidegger. Cele dou afirmaii pare s contrazic complet unul pe altul, sau
mai degrab dintr-un punct de vedere analitic poziiile aparent pot fi clasificate ca poziii
diferite ale antirealismului i realismului modal. Dup prima declaraie toate modalitile ale
fiinei sunt derivate, în timp ce al doilea constat faptul c unele modaliti (cum ar fi i
posibilitatea) constituie baza oricrei experiene reale. Cu toate acestea, situaia este departe
de a fi atât de simplu.
Ipoteza mea este c nu exist nicio contradicie între cele dou declaraii, i c
întreaga problematic nu poate fi redus la conflictul acestei dou modaliti, întrucât aceste
7
dou modaliti în sine (expresia aristotelic: καθ’ αη) nu au capacitatea de a alctui regiuni
independente ale fiinei. Aceasta nu înseamn c dintr-o dat se dizolv problema clasic-
ontologic privind unitatea i diversitatea vieii, dimpotriv, aa ne putem întoarce la sarcinile
specifice i foarte dificile ale filosofiei. Nu este de mirare c Heidegger chiar în comentariul
Metafizicii Θ 1-3 a identificat interogarea i cercetarea fenomenelor δναμις i νργεια cu
practicarea filosofiei propriu-zise. Teza mea poate fi rezumat pe scurt la ideea c contradicia
aparent între cele dou concepii nu se refer la vreo subtil diferen, ci dimpotriv la
orientarea radical spre întrebrile aristotelice i ale filosofiei – având în vedere în primul
rând interogarea relaiei între δναμις i νργεια cu οζα, fr care dup Heidegger –
întrebarea fiinei nu poate fi stpânit.
Abordarea tematicii în primul capitol, intitulat „Ontologia δναμις-ului aristotelic”,
poate fi considerat oarecum neobinuit, deoarece nu se orienteaz dup intrebarea clasic
privind statutul logic sau ontologic al categoriei posibilitii, ceea ce pare a fi o cercetare fr
miz. Pe baza abordrii clasice a problemei dup Hartmann, putem distinge cel mult noiunea
Urteils i Seinsmodi pe de o parte, sau putem nega impreun cu Heidegger existena
categorial a posibilitii. Scopul lucrrii const in primul rând in examinarea discrepanelor i
rupturilor de sens în procesul istoric al problematicii, discrepanele devenind astfel surse de
sens, fr de care o gândire autentic-ontologic nu este posibil.
În consecin, am încercat explorarea posibilitii in firea ei aporetic, chiar în stadiul
de devenire, în care înc nu este fixat sau ancorat terminologia obinuit, ceea ce pentru noi,
astzi, este pe deplin de la sine îneles. Conceptul noiunii este localizat în gândirea lui
Aristotel, dar exist numai presupuneri referitor la sensul exact original-ontologic al
posibilitii în gândirea aristotelic. Definiiile posibilitii din Metafizic acoper doar parial
fenomenul discutat.
recomandat luarea în seam a impulsurilor conceptuale presante ale crerii conceptului
cercetat; teza megaricilor astfel obine o importan inestimabil. Abordarea dezbaterii între
Aristotel i coala megaric se desfoar tot într-un stil metodologic neobinuit: se evit
analiza logic ale tezelor i antitezelor pentru accentuarea esenei ontologice. Se menine
totui afirmaia c nici conceptul aristotelic, nici ceea ce privete posibilitatea dup coala
megaric nu este un mister semantic, i c aceasta din urm nici nu este o producie sofistic.
În continuare analizm o form special al posibilitii ontologice (Realmöglichkeit),
care într-un mod accentuat apare în ontologia lui Nicolai Hartmann fiind un fenomen
teoretic aproape unic în istoria filosofiei. Teoria modalitilor ale fiinei, în special conceptul
8
de posibilitatea real reprezint una dintre componentele cele mai importante ale ontologiei
lui Hartmann. Drept urmare încercm s evideniem i latura practic al raionamentului lui
Hartmann, în special cele care ne ajut în interpretarea vieii factice.
În capitolul doi încerc s explorez i s examinez cauzele ascunse al micrii în
spiritul aristotelic de cercetare a naturii, amplasat în mod evident în context aristotelic.
Condus de presupunerea c problema ontologic a micrii este, în esen, asociat cu
problema ontologic a posibilitii, presupun c în consecin, problema potenialului în urma
eforturilor explicative va obine o semnificaie mai adecvat i relevant înelegerii
existeniale.
Aristotel a definit micarea ca trecerea fiinei prezente de la posibilitate la realitate,
de la „poten” la „act”. Cu definiia dat aparent a eliminat caracterul ριζην al acestuia,
rezolvând astfel i aporia antic a micrii. De motu animalium nu a fost aleas întâmpltor, ci
pentru c în opinia mea (în ciuda dimensiunilor modeste ale textului) este unul dintre cele mai
complexe i promitoare din scrierile aristotelice, în care interpretarea ar putea gsi o
imagine a naturii mai fertil, deschizând astfel noi ci de interpretare.
Conform lui Aristotel cercetarea filosofic a naturii are ca scop înelegerea cauzelor
în general: în consecin va fi pus sub semnul întrebrii principiul auto-micrii – fiind o
problem înc nerezolvat în mod sistematic. În a doua seciune identific i analizez
caracteristicile structurale ale micrii, cum se dovedete i γαθν, binele ca fenomen
distinctiv al micrii.
În cadrul capitolului trei examinez principalele etape din istoria conceptului de
posibilitate, în special problematica δυνμει ν la Aristotel i rezultatele conceptuale provenite
din interpretarea heideggerian a eticii aristotelice: pstrarea i însuirea fiinei.
Consimmântul ambelor apare în structura ontologic a vieii factice care din urm se
dovedete ca o form privilegiat în procesul de înelegere existenial. Numai atunci când
fiina fiinei posibile este pstrat i însuit în sensul aristotelic i heideggerian, numai atunci
devine posibil înelegerea mai profund a problematicii modalitilor în general. Îns
întotdeauna trebuie contientizat c posibilitatea ontologic dintr-un simplu statut de principiu
al naturii în cursul tradiiei occidentale se transform într-un sinonim al existenei, având tot
mai mult funcia explicit de posibilitate al vieii factice. Dac problema va fi investigat ca
aporie existenial, atunci se pare c ontologia fundamental i filosofia hermeneutic au
reuit s formuleze o atitudine practic-hermeneutic universal prin care omul exploreaz
posibilitile sale factice, percepe existena sa ca un ansamblu distinct, i astfel depete
9
teoretizarea neproductiv. Cu toate acestea, confruntarea cu istoria problematicii rmâne o
condiie prealabil necesar pentru inelegerea posibilitilor noastre de existen.
Un alt scop al capitolului este de a demonstra modalitile în care conceptul
ontologic al distanei obine sensul specific independent de spaiu i intenional în capitolul
trei din Fiin i Timp, care din urm trateaz spaialitatea Dasein-ului i a lumii. Justificarea
insuficienei ontologice a conceptului formal de spaiu nu depinde de critica amnunit a
tradiiei carteziene-kantiene, cu toate c punctele eseniale ale acestei critic la rândul lor
alctuiesc elementele constitutive de baz ale analizei lumii în cadrul Fiinei i Timp. Scopul
meu este de a arta c turnura hermeneutic heideggerian i în mod ales analiza
fundamental al Dasein-ului avea un impuls enorm, capabil chiar de-a transforma critica
susnumit într-o critica inutil. Ca urmare se obin componentele structurale ale conceptului
tradiional de spaiu, cu ajutorul crora hermeneutica facticitii poate s interpreteze
fenomenele spaialitii ca posibiliti specifice ai fiinrii.
În al patrulea capitol al tezei investigm relaia fiinei accidentale cu fiina posibil,
chiar i posibilitatea identitii acestei dou regiuni ale fiinei, ca o paradigm care se
dovedete ca un factor periculos în înelegerea greit al conceptului posibilitii ontologice.
Am mai menionat la început, c de ce trebuie evitat orice confuzie conceptual a posibilitii
cu întâmplarea accidental. Fiina accidental indic un nou teritoriu de frontier, similar cu
teza modal a megaricilor, dar diferit în sensul c realizarea unei posibiliti nu este auto-
contradictorie, în timp ce fiina accidental în nici un caz nu poate fi luat ca o posibilitate
proprie a fiindului.
În ultimul capitol al lucrrii explorm orizontul hermeneutic al conceptului de
posibilitate, bazat pe interpretrile heideggeriene ale lui Aristotel, i în special îndreptat spre
prelegerea lui din 1931, Von Wesen und Wirklichkeit der Kraft. În acest sens sunt discutate
urmtoarele aspecte ale fiinei posibile: finitudinea inerent, problema experienei i evidenei
δναμις-ului, interaciunea fiinei posibile cu absena fiinei (ζηρηζς) i cu categoria relaiei
(πρς ηι), activitatea λγος-ului în δναμις, caracteristicile structurale ale λγος-ului în acest
context, constelaia în fiin între posibilitate (δναμις) i imposibilitate (δσναμα) i θζις-
ul ca momentul extern al posibilitii. Rezultatele capitolului pare s susin teza lucrrii, i
anume c problematica δναμις-ului nu poate fi expus adecvat în cadrul unei simple
speculaii modale, deoarece acesta ar însemna ignorarea complet bogia de sens a acestui
concept.
10
2009)
BANDAU, Inge, Vermögen und Möglichkeit in der Ontologie des Aristoteles, Inaugural-
Dissertation zur Erlangung des Doktorgrades der Philosophischen Fakultät der
Universität zu Köln, (Köln: Manuscript, 1964)
BENHABIB, Seyla, „A 'világ' fogalma Martin Heidegger Lét és id cím mvében” in
KELLÉK 1999/13. 2331.
BERNET, Rudolf, „Die Lehre von der Bewegung bei Aristoteles und Heideggers Verständnis
von der Bewegtheit menschlichen Lebens” in Heidegger und die Griechen, hrsg. von
Michael Steinmann (Frankfurt am Main: Vittorio Klostermann, 2007), 95122.
BERTI, Enrico, Der Begriff der Wirklichkeit in der Metaphysik (Θ 6-9 u. a.), in: Metaphysik.
Die Substanzbücher (Z, H, Θ), hrsg. Christof Rapp, (Berlin: Akademie Verlag, 1996),
289-312.
BORGES, Jorge Luis, Az örökkévalóság története, (Budapest: Európa, 1999)
BRENTANO, Franz, Von der mannigfachen Bedeutung des Seienden nach Aristoteles.
(Freiburg im Breisgau: Herder'sche Verlagshandlung, 1862)
BROADIE, Sarah, „Heavenly Bodies and First Causes”, in Georgios Anagnostopoulos (ed.),
A Companion to Aristotle, (Blackwell Publishing, 2009) 230-241.
BROGAN, Walter, ”Aristoteles' doppelte ρτ: θζις und κνηζις” in Michael Steinmann
(Hrsg.), Heidegger und die Griechen, (Frankfurt am Main: Vittorio Klostermann, 2007)
123-140.
BROGAN, Walter A., Heidegger and Aristotle. The Twofoldness of Being, (State University of
New York Press, 2005)
BRÖCKER, Walter, Aristoteles, (Frankfurt am Main: Klostermann, 1987)
BUCHHEIM, Thomas, „Was interessiert Heidegger an der θζις?” in Michael Steinmann
(Hrsg.), Heidegger und die Griechen, (Frankfurt am Main: Vittorio Klostermann, 2007)
141-164.
Project, (Bloomington: Indiana University Press, 1987)
CHIHARA, Charles S., The Worlds of Possibility. Modal Realism and the Semantics of Modal
Logic, (Oxford: Clarendon Press, 2004)
CIOCAN, Cristian, Muribundus sum: Heidegger i problema morii, (Bucureti: Humanitas,
2007)
CIOMO, Virgil, „Platón „A Perzsa” versus Arisztotelész „A Görög”’, in: KELLÉK 8-9.
1997. 39-48.
COOPE, Ursula, „Change and Its Relation to Actuality and Potentiality”, in Georgios
Anagnostopoulos (ed.), A Companion to Aristotle, (Blackwell Publishing, 2009) 277-
291.
Ortsbewegung (Berlin: Walter de Gruyter, 2008)
DENKER – FIGAL – VOLPI – ZABOROWSKI (ed.): Heidegger und Aristoteles, (Freiburg-
München: Karl Alber Verlag, 2007)
DENKER – ZABOROWSKI (Hrsg.): Heidegger und die Logik, (Amsterdam – New York:
11
DETEL, Wolfgang, Aristoteles Metaphysik. Bücher VII und VIII. (Frankfurt am Main:
Suhrkamp Verlag, 2009)
DOSTAL, Rober J. (Ed.), The Cambridge Companion to Gadamer, (Cambridge: University
Press, 2000)
DREYFUS, Hubert L., Being-in-the-World. A Commentary on Heidegger’s Being and Time,
Division I. (Cambridge: MIT Press, 1991)
DUMMETT, Michael, A metafizika logikai alapjai, (Budapest: Osiris Kiadó, 2000)
DÜRING, Ingemar, Aristoteles: Darstellung und Interpretation seines Denkens, (Heidelberg:
Winter, 2005)
2007)
FALCON, Andrea, Aristotle and the Science of Nature. Unity without Uniformity,
(Cambridge: Cambridge University Press, 2005)
FEHÉR M. István: „Heidegger and the Hermeneutic Turn of Philosophy” in KELLÉK
1998/11-12.
FEICK, Hildegard, Index zu Heideggers „Sein und Zeit”, (Tübingen: Max Niemeyer Verlag,
1980)
FIGAL, Günter, „Ethik und Hermeneutik”, in Schönherr-Mann (Hrsg.), Hermeneutik als
Ethik, (München: Fink, 2004), 117-133.
FIGAL, Günter, „Heidegger's Philosophy of Language in an Aristotelian Context: Dynamis
meta logou”, in Heidegger and the Greeks. Interpretive Essays, Edited by Drew A.
Hyland and John Panteleimon Manoussakis, (Bloomington: Indiana University Press,
2006), 83-92
Heidegger und Aristoteles, (Freiburg-München: Karl Alber Verlag, 2007)
FIGAL, Günter, „Leben als Verstehen” in Eilert Herms (Hrsg.), Leben: Verständnis,
Wissenschaft, Technik, (Gütersloh: Gütersloher Verlagshaus, 2005), 32-39.
FRISK, Hjalmar, Griechisches etymologisches Wörterbuch, (Heidelberg: Carl Winter Verlag,
1960)
GABBAY – WOODS, (Eds.), Handbook of the History of Logic. Vol. 7. Logic and the
Modalities in the Twentieth Century, (Amsterdam: Elsevier, 2006)
GADAMER, Hans-Georg, Igazság és módszer. Egy filozófiai hermeneutika vázlata,
(Budapest: Gondolat, 1984)
GADAMER, Hans-Georg, Probleme - Gestalte, Gesammelte Werke Band 4 (Tübingen: Paul
Siebeck, 1987)
Hermeneutik, Gesammelte Werke Band 1 (Tübingen: Paul Siebeck, 1990)
GIGON, Olof, „Einleitung” in Aristoteles, Von Himmel. Von der Seele. Von der Dichtkunst,
Eingeleitet und neu übertragen von Olof Gigon, (Zürich: Artemis-Verlag, 1950) 11-53.
GILL, Marie Louise, “Aristotle on Self-Motion.” In Lindsay Judson (ed.), Essays on
Aristotle’s Physics. (Oxford: Clarendon Press, 1991) 243–65. Reprinted in M. L. Gill
and J. G. Lennox (eds.), Self-Motion: From Aristotle to Newton. (Princeton University
Press, 1994) 15–34.
GRON, Arne, „Die hermeneutische Situation – die Hermeneutik der Situation”, in Michael
Steinmann (Hrsg.), Heidegger und die Griechen, (Frankfurt am Main: Vittorio
Klostermann, 2007) 233-260.
HALL, Harrison, „Intentionality and world: Division I of Being and Time” in Charles B.
Guignon (Ed.), The Cambridge Companion to Heidegger, (Cambridge: Cambridge
12
HALPER, Edward C., One and Many in Aristotle's Metaphysics. (Parmenides Publishing,
2005)
HARTMANN, Nicolai, Lételméleti vizsgálódások, (Budapest: Gondolat Kiadó, 1972)
HARTMANN, Nicolai, Möglichkeit und Wirklichkeit, (Berlin: Walter de Gruyter & Co.,
1938)
HEGEL, G. W. F., A filozófiai tudományok enciklopédiájának alapvonalai. A logika,
(Budapest: Akadémiai Kiadó, 1950)
HEGEL, G. W. F., Phänomenologie des Geistes, (Hamburg: Meiner, 2006)
HINTIKKA, Jaakko, Analyses of Aristotle, (New York: Kluwer Academic Publishers, 2004)
HOULGATE, Stephen, The Opening of Hegel’s Logic. From being to Infinity, (West
Lafayette: Purdue University Press, 2006)
HÖFFE, Otfried (Hrsg.), Aristoteles-Lexikon, (Stuttgart: Alfred Kröner Verlag, 2005)
HÜNTELMANN, Rafael, Existenz und Möglichkeit, in: METAPHYSICA, Sonderheft 2. J.H.
Röll, Dettelbach, 2002.
Weidmannsche Buchhandlung, 1912)
JOHNSON, Monte Ransome, Aristotle on Teleology, (Oxford: Clarendon, 2005)
JOLLIVET, Servanne, „Das Phänomen der Bewegtheit im Licht der Dekonstruktion der
aristotelischen Physik”, in Denker-Figal-Volpi-Zaborowski (ed.), Heidegger und
Aristoteles, (Freiburg-München: Karl Alber Verlag, 2007)
KANT, Immanuel, A tiszta ész kritikája, (Budapest: Atlantisz, 2004)
KANT, Immanuel, Prolegomena minden leend metafizikához, amely tudományként léphet
majd fel, (Budapest: Atlantisz, 1999)
KIERKEGAARD, Søren Aabye, Az ismétlés, (Budapest: Ictus, 1993)
KIRÁLY V. István, A betegség – az él létlehetsége. Prolegoména az emberi betegség
filozófiájához, (Pozsony: Kalligram, 2011)
KIRK-RAVEN-SCHOFIELD: A preszókratikus filozófusok, (Budapest: Atlantisz, 2002)
KISIEL, Theodore, The Genesis of Heidegger’s Being and Time, (Berkeley: University of
California Press, 1995)
Heideggers 1919-1923, (Freiburg-München: Karl Alber Verlag, 2008)
LAUTNER Péter, „Utószó Az égbolthoz” in Arisztotelész, Az égbolt, ford. Lautner Péter,
(Budapest: Akadémiai Könyvkiadó, 2009) 147-171.
LEWIS, David, Philosophical Papers, (New York, Oxford: Oxford University Press, 1983)
LISKE, Michael-Thomas, „Inwieweit sind Vermögen intrinsische dispositionelle
Eigenschaften? (Θ 1-5)”, in: Metaphysik. Die Substanzbücher (Z, H, Θ), Christof Rapp
(Hrsg.), (Berlin: Akademie Verlag, 1996) 253-288.
MACINTYRE, Alasdair: Az erény nyomában, (Osiris: Budapest, 1999)
MAKIN, Stephen, Aristotle Metaphysics Book Θ, Transl. and Commentary by Stephen Makin,
(Oxford: Clarendon Press, 2006)
MORRISON, Donald, „Substance as Cause: Metaphysics Z 17”, in: Metaphysik. Die
Substanzbücher (Z, H, Θ), ed. Christof Rapp (Berlin: Akademie, 1996)
MÜLLER-LAUTER, Wolfgang, Möglichkeit und Wirklichkeit bei Martin Heidegger, (Berlin:
Walter de Gruyter & Co., 1960)
NATORP, Paul, Philosophische Systematik, (Hamburg: Felix Meiner, 1958, 2000)
PAPE, Ingetrud, „Zur Problemgeschichte der Modalität des Werdens”, in: KANT-STUDIEN,
Bd. 48, Heft 2, 1956/57. 324-343.
PAPE, Ingetrud, Tradition und Transformation der Modalität. Erster Band. Möglichkeit und
13
Unmöglichkeit. (Hamburg: Felix Meiner, 1966)
PERSEUS DIGITAL LIBRARY PROJECT, Ed. Gregory R. Crane. date of last site update:
2011. Nov. 11. Tufts University. site accessed on 2011-11-11
<http://www.perseus.tufts.edu>.
PHILIPSE, Herman, Heidegger’s Philosophy of Being. A Critical Interpretation, (Princeton:
Princeton University Press, 1998)
ROSS, Sir David, Arisztotelész, (Budapest: Osiris, 2001)
SADLER, Ted, Heidegger and Aristotle. The Question of Being, (London: Athlone, 1996)
SZÉKELY László, „A világ „világtalanításának” stációja: Albert Einstein relativitáselmélete a
létre vonatkozó heideggeri kérdés kontextusában” in VILÁGOSSÁG 2002/10-12. 139-
155.
STALLMACH, Josef, Dynamis und Energeia. Untersuchungen am Werk des Aristoteles zur
Problemgeschichte von Möglichkeit und Wirklichkeit, (Meisenheim am Glan: Verlag
Anton Hain KG, 1959)
STEINMANN, Michael (Hrsg.), Heidegger und die Griechen, (Frankfurt am Main: Vittorio
Klostermann, 2007)
STOLZENBERG, Jürgen (Hrsg.), Kant in der Gegenwart, (Berlin-New York: Walter de
Gruyter, 2007)
TUGENDHAT, Ernst, Der Wahrheitsbegriff bei Husserl und Heidegger, 2. Auflage, (Berlin:
Walter de Gruyter, 1970)
TUGENDHAT, Ernst, Τ ΚΑΤ ΤΙΝΣ, (Freiburg/München: Verlag Karl Alber, 1982)
VERESS Károly, A megértés csodájáról, (Marosvásárhely: Mentor, 2006)
VERESS Károly, Bevezetés a hermeneutikába, (Kolozsvár: Egyetemi Mhely – Bolyai
Társaság, 2007)
Meiner Verlag, 2004)
Denker-Figal-Volpi-Zaborowski (ed.), Heidegger und Aristoteles, (Freiburg-München:
Karl Alber Verlag, 2007)
VIGO, Alejandro G., „Möglichkeit” in Helmuth Vetter (Hrsg.), Wörterbuch der
phänomenologischen Begriffe, (Hamburg: Felix Meiner Verlag, 2004) 361-370.
VOLPI, Franco, „Dasein as praxis: the Heideggerian assimilation and the radicalization of the
practical philosophy of Aristotle”, in: Macan, Cristopher (Szerk.): Martin Heidegger.
Critical Assessments. Volume II: History of Philosophy, (London - New York:
Routledge, 1992)
VOLPI, Franco, „Das ist das Gewissen!” Heidegger interpretiert die Phronesis (Ethica
Nicomachea VI, 5)”, in: Michael Steinmann (Hrsg.), Heidegger und die Griechen,
(Frankfurt am Main: Vittorio Klostermann, 2007) 165-182.
WEDIN, Michael V., „The Science and Axioms of Being”, in Georgios Anagnostopoulos
(ed.), A Companion to Aristotle, (Blackwell Publishing, 2009) 125-143.
WINGENDORF, Ralf, Kritische Modalphilosophie. Inauguraldissertation zur Erlangung der
Doktorwürde, (Universität Trier: Manuscript)
YFANTIS, Dimitrios, Die Auseinandersetzung des früheren Heidegger mit Aristoteles,
(Berlin: Duncker und Humblot, 2009)