Altarul 4-6 (2021).inddPreot prof. univ. dr. Vasile Muntean
IMPROVING (DIORTOSIRING) THE ROMANIAN TRANSLATION OF THE NEW TESTAMENT
Abstract: In this research, entitled Improving the Romanian Translation of the New Testament, the author refers to the New Testament (from the Bible printed in Bucharest in 2019) and makes several corrections regarding the transposition into Romanian of the sacred text.
Keywords: New Testament, old and new terms, comments, amendment of texts.
Precizez ab initio c în paginile de fa extind cercetarea dintr-un articol publicat nu demult 1, urmrind perfecionarea variantei neotestamentare româneti, cuprins în Biblia editat în 2019.
În Cuvântul-înainte (pp. 7-8), P. F. Patriarh Daniel sublinia urmtoarele: „...acordm o atenie sporit fidelitii fa de textul original în traducerea româneasc a Sfintei Scripturi i a Sfintei Liturghii, precum i nevoii de exprimare pe înelesul poporului, evitând deopotriv arhaismele arhaice i neologismele greu de integrat în cultul Bisericii”. Apreciez, totui, c unii termeni mai noi, cu o semnificaie clar, au putut pân în prezent substitui – cum vom vedea infra – expresiile arhaice desuete (având alte sensuri) care era cu putin s creeze confuzii în mintea cititorului contemporan.
Evident, în investigaia actual nu intr datrile i autenticitatea scrierilor sacre (aspecte destul de dezbtute recent), nici comentariile – mai mult sau
1 În rev. Altarul Banatului, nr. 1-3/2020, pp. 161-164. S notez c abrevierile neotestamentare, bibliografice i uzuale vor fi plasate la sfâritul acestui studiu.
i pe aceast cale exprim gratitudinea mea Doamnei Elena Lazr, cunoscut elenist, care cu atenie a parcurs materialul în întregime, oferindu-mi sugestii valoroase.
N O T E I C O M E N T A R I I
125Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
mai puin obiective – privind autorii etc., lucrrile speciale oferind suficiente detalii 2.
În preliminariile din p. 1202, termenul patimile (suferite de Mântuitorul), posedând i o semnificaie peiorativ 3, e util a se înlocui cu „ptimirile”, sintagm ce apare exclusiv în Epistola paulin ctre evrei (II, 10) 4. Când s-a discutat în aceeai p. 1202 despre simbolistica unor numere din Evanghelia mateian, între care i cele trei grupe a câte de 2x7 (adic 14, amintite în cap. I, v. 17), era de folos s se fi precizat c cifra 14 simbolizeaz „toate neamurile” sau generaiile respective, dei evanghelistul Matei a selectat doar 14, pe când ele efectiv au fost mai multe 5.
Evanghelia dup Matei Sumarul cap. I sun aa: „Cartea neamului lui Iisus Hristos, zmislirea,
numele i naterea” (p. 1203); l-a reformula astfel: Genealogia lui Iisus Hristos, zmislirea/conceperea, numele Emanuel i naterea. Primul nu ar fi unicul cuvânt nou – potrivit, socotesc eu - , necesar în vederea edificrii cititorului intelectual sau de rând. În continuare voi înira o serie de neologisme (majoritatea de origine francez i câteva din neogreac) pe care le-am descoperit chiar în cuprinsul prezentei versiuni noutestamentare: (a) abate 6, (a) absorbi 7, adulter 8, aer 9, cauz 10, comandant 11, conductor 12, demon 13, (a) deveni 14, discuie i (a) discuta 15, extaz 16, favoare 17, (a) istorisi 18, (a) molipsi 19,
2 De exemplu: St. Tofan, Introducere în Studiul Noului Testament, I, Cluj-Napoca, 2000; V. Mihoc et alii, Introducere în Studiul Noului Testament, I, Sibiu, 2007; M. Reddish, An Introduction to the Gospels, Abington Press, 2011; Wikipedia (online).
3 MDE, p. 1270: simmânt copleitor care întunec judecata, pornire nestvilit; pasiune, prtinire et alia.
4 În Lit., p. 353, rr. 2 i 4 de sus, ptimirile Domnului – într-o rugciune se afl în opoziie cu patimile omului.
5 Am prezentat succint subiectul în Istoria cretin general, I, Bucureti 2008, pp. 55-56. 6 II In, 9. 7 Evr XII, 13. 8 Mt V, 27, 28 i XVI, 4 et passim. 9 FA XXII, 23. 10 Lc VIII, 47; In XV, 21; FA XIX, 17 i XVIII, 20; Rom XI, 28. 11 FA FXXIII, 10. 12 Mt II, 6. 13 Mt VIII, 31 i X, 8; I Cor X, 20 etc. 14 I Tes II, 8. 15 FA XVII, 18 i XVIII, 19; I Tim VI, 4 etc. 16 FA XXII, 17. 17 FA XXV, 3. 18 FA XII, 17 i XV, 12 etc. 19 Evr XII, 15.
126 Altarul Banatului
paralitic 20, rang 21, riguros 22, (a) scandaliza 23, unitate 24. Interesant de remarcat c un franuzism, anume a împuta (a imputa, astzi), din Biblia de la 1688 25, nu a fost reinut de traductorii ulteriori ai Sfintei Scripturi; posibil ca acetia s fi considerat c nu ar reflecta cu acribie verbul corespunztor elin.
În ceea ce privete tâlcuirea din cap. I (vv. 19, 20 i 25), cu toate c în Biblia lui erban i în alte ediii scripturistice, precum i în Noul Testament comentat, observm o redare precis a textului grecesc 26, în ediia din 2019 s-a inclus o tlmcire interpretativ, conform doctrinei ortodoxe. În caz c se revine vreodat la procedeul tradiional, de reproducere întocmai a originalului elin, pentru ca lectorul dreptcredincios s nu rmân în dilem ori needificat, ar fi folositor ca punerile la punct din aparatul critic, ataate cap. I din Evanghelia dup Matei (din Noul Testament comentat) 27 s fie înglobate fie în subsolul paginii, fie în Introducerea care precede aceast Evanghelie.
Dezacordul gramatical din acelai cap. I, 21 („...va mântui poporul Su de pcatele lor”) se poate uor înltura prin ignorarea pronumelui „lor”; în consecin, vom scrie simplu: de pcate. Se tie mai puin c denumirea alfabetului glagolitic, inventat în sec. 9 de fraii tesaloniceni Chiril i Metodie, provine de la cuvântul paleoslav glagola (Domnul „a zis”) care tradus – excesiv se repet în textul inspirat. Întrucât în v. 22 ne întâmpin zis/zice, se cere o minim stilizare 28 care nu afecteaz îns în esen mesajul biblic. În loc de „...s se împlineasc ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice”, vom însemna mai concentrat: „...s se împlineasc ceea ce a zis Domnul prin profetul” (varianta francez e asemntoare) 29. În stihul urmtor (23) lecturm: „ Fecioara va avea în pântece...”, propoziie ce se poate adapta: „Fecioara va zmisli/concepe în pântece” (sau în sânul su).
Deoarece mai încolo avem de-a face i cu ali Irozi, Irod din sinteza cap. II se cuvine a fi denumit Tiranul (i nu cel Mare, cum s-a autointitulat) 30. La v. 1, determinativul rege trebuie pus înaintea lui Irod. Slavonul prooroc (din v. 5, ca i din cap. I, 22 et passim) nu se scrie cu doi o alturai, ci numai cu
20 FA IX, 33. 21 I Tim III, 13. 22 FA XXVI, 5. 23 Mt XV, 12. 24 Ef IV, 3. 25 BDS, pp. 772 (Mt XXVII, 44) i 785 (Mc XIV, 5). 26 În conexitate cu traducerea, autorul (în DNT, p. 170) comenteaz neconcludent. 27 NTC, p. 4, nn. 1-5. 28 Regretatul teolog, ierarh, scriitor i stilist, care a fost Bartolomeu Valeriu Anania, în majori-
tatea cazurilor a operat îndreptri de stil adecvate, de nivelul limbii române actuale, ce trebuiau asumate integral de ultima ediie neotestamentar de la noi, ceea ce – din pcate – nu s-a întâmplat.
29 AIG, p. 1. 30 R. Feraru i C. Jinga, Merele de aur. Antologie de documente scrise din epoca Noului
Testament, Timioara 2001, p. 207.
127Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
unul 31. Firete, s-ar putea face uz – în mod preponderent – de grecismul pro- fet 32. Apoi pe motiv c în v. 7 se folosete verbul κριβω 33, vom abandona adverbul lmurit i vom aeza în loc întocmai sau exact. Pentru a nu fi niciun dubiu, versiunea englez – referitor la steaua de la Rsrit – a completat în v. 9 vocabula locului (intervenie admisibil): „...and stood over the place where the Child was” 34. La v. 10, tautologia „...s-au bucurat cu bucurie foarte mare” se cere a fi evitat în aceast manier: s-au bucurat foarte mult sau au fost cuprini de o foarte mare bucurie (cum a procedat i traducerea francez: „ils furent saisis d’une très grande joie”) 35. În v. 20, „sufletul” = viaa 36. Atributul „Nazarineanul” din v. 23 (tot cap. II) n-ar trebui s aib o trimitere la Judectori XIII, 5, acolo realmente fiind descris nazireatul (ca i în Numerii VI, 2-21); Iisus nu a fost nazireu, ci doar Sf. Pavel 37. În acest cadru e necesar a fi invocat un stih din Isaia XI, 1, unde se gsete ebraicul „neer” (= rdcin) 38 care – sub raport teologic – explic i toponimul Nazaret, ca i apelativul Nazarineanul. Paralela din Septuaginta vorbete în adevr de „rdcina lui Iesei (βδος κ τς ζης εσσα) 39, precum i Sf. Pavel în Epistola ctre romani, XV, 12, mldia sau vlstarul fiind Hristos 40. Pe aceast linie merge i un cercettor strin, de exemplu: „The title Nazarene may refer to the Branch in Isa. 11:1, which in Hebrew is netzer. The Branch there, signifying Christ, is a twig out of the stem of Jesse, the father of David” 41. Neîndoielnic, etimologii vor con- firma sau infirma acest punct de vedere.
În schia cap. III, în loc de „Botezul lui Iisus” – pentru a nu aprea vreo neclaritate −, se va nota „Botezarea...” Vd c, începând cu v. 1, sintagma „a propovdui” se repet extrem de des, în detrimentul cuvântului pmântean „a predica”. 7: se impune a se substitui locuiunea „v-a artat” cu „v-a învat”, cum ne arat i verbul πδειξεν, de la ποδεκνυμι 42. 13: al doilea „ctre”
31 I. Negrescu, Limba slav veche, Bucureti 1961, p. 395. 32 E adevrat c toi prorocii veterotestamentari – în Biblia sinodal din 2019, pp. 1558-1559
– sunt transcrii ca „profei”. 33 DFG, p. 66; vezi i PGL, p. 65. 34 NTRV, p. 15. 35 AIG, p. 2. 36 NTC, p. 5. 37 Ibidem, p. 227, n. 2, precum i DECR, p. 317. 38 A se vedea i DNT, p. 204. 39 Septuaginta, p. 581. 40 BSS (p. 752) posed acest stih: „O Mldi va iei din tulpina lui Iesei i un Lstar din rd-
cinile lui Iesei va da”. Pentru „tulpina lui Iesei” în original este tot ζα (trebuia στλεχος, cf. DFG, p. 1787), pe când pentru „Lstar” avem νθος (= floare); prin extensie, se poate accepta i Lstar. Traducerea de la 1688 (BDS, p. 461) se distinge parial: „i va iei Toiag din rdcina lui Iesei i Floare den rdcina lui”. Aceasta din cauz c βδος are înelesul i de „toiag” (ca în Mt X, 10).
41 NTRV, pp. 17, n. 233; înc p. 666, n. 12. 42 DGF (p. 2018) citeaz tocmai acest verset. i πδειξις (un derivat) semnific teaching, adic
„învare”; cf. PGL, p. 1447.
128 Altarul Banatului
este în plus. 15: sun mai românete „Iisus i-a zis”, i nu „Iisus a zis ctre el”. 17: nu „venind peste El”, ci „venind deasupra Sa” (π ατν) 43 (lat. super se).
Cap. IV, 3: nu „a zis ctre El”, ci „I-a zis”. 14: nu „s se împlineasc ce s-a zis prin Isaia proorocul, care zice”, ci „s se împlineasc spusa/zicerea profetului Isaia” (ca i în versiunea francez) 44. 15: Zabulon, nu „Zabulan” (probabil, greeal de culegere). Lunaticii din v. 24 sunt mai degrab epilepticii; cum remarc o specialist în medicin, 45 somnambulismul dac se agraveaz d în epilepsie. Dup aceea, formula pleonastic „mult mulime” din v. 25 trebuie înlocuit cu „mare mulime”, opusul unei „mici mulimi”; nu e un caz unic, din loc în loc expresia „mult mulime” alternând cu „mare mulime” (viitorul diortositor va îndrepta ce este de îndreptat).
Cât despre expresia „sraci cu duhul” (Mt V, 3), ea este explicat în dicionarele de la noi în acest chip: ini fr inteligen, proti 46. S-ar recomanda – pentru elegana limbii a se adopta termenul smerii ce îl gsim bunoar în erminia Sf. Ioan Hrisostom 47; e vorba aici de o traducere interpretativ care s-a aplicat anterior i în cazul Dreptului Iosif, privit în exclusivitate ca logodnic al Fecioarei Maria 48. 11: virgula dup „minind” nu îi are rostul. În cadrul v. 15 („Nici nu aprind fclie…”), varianta englez a introdus subiectul „oamenii” men dup predicatul „aprind” 49, pentru a avea noim acea construcie lingvistic. 16: „cele” i „Cel” pot fi eliminate, iar în vv. 18 i 20: nu „zic vou”, ci v zic. La fel, în v. 26: îi griesc (nu „griesc ie”). O structur de limb mai deosebit are v. 29: „Iar dac ochiul tu cel drept te smintete pe tine, scoate-l i arunc-l de la tine, cci mai de folos îi este s piar unul din mdularele tale decât tot trupul tu s fie aruncat în gheen”. Corijez i stilizez: Iar dac ochiul tu drept te îmboldete spre pctuire, scoate-l i arunc-l, cci mai de folos este s îi piar un mdular decât tot trupul s-i fie aruncat în Gheena. Situaia se repet în stihul urmtor, acum în legtur cu „mâna”.
De reinut c sintagma „sminteal” (i „a sminti”) în contemporaneitate are aceste înelesuri primare: scrânteal, aiureal, nebunie 50. Dimpotriv, σκνδαλον înseamn: prilej de pcat (i fr. „scandale” are sensul de „pericol
43 DGF, p. 736. 44 AIG, p. 3. 45 Aurelia Sârbu, în Dicionarul sntii (coord. E. Pora), Bucureti 1978, p. 417. 46 MDE, p. 1565. 47 Credina ortodox, Iai 1996, p. 414 (cu bibliografie). S se vad i OC, p. 152. 48 Am discutat aceast tem în comunicarea The Tetraevangelion and the Holy Gospel in
Romanian. Adjusting and Explaining some Syntagms, imprimat la Reia, în Analele Universitii «Eftimie Murgu». Fascicula de tiine social-umaniste, 1/2013, p. 46.
49 NTRV, p. 32. 50 DS, p. 410: se adaug la pct. 2: greeal, abatere, neconformare; la pct. 3 (înv.): stricciune,
pierdere, pagub, neplcere.
129Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
de a cdea în pcat”), cdere în pcat 51. „A te scandaliza” (de la σκανδαλζω) 52 = a te face s greeti/pctuieti, a te poticni/împiedica. Se mai utilizeaz, în acest context, expresiile: piatr de poticnire, piatr de scandal/de scandel, poticniri/poticneli, pctuiri. Numai într-un singur loc (Mt XV, 12) s-a renunat la „s-au smintit”, pentru exprimarea corect „s-au scandalizat”.
Tot în cap. V, vv. 32, 39 i 44, „vou” este superfluu. 45: ultimii doi „cei” pot fi omii. 46 i 47: „au” trebuie înlocuit cu oare. „Neamurile” (din acelai v. 47) sunt pgânii 53.
Fiindc dreptatea - δικαιοσνη, din cap. VI, 1, e detaliat i în titlul capitolului, i în stihurile urmtoare, ea nu se cere a fi înlocuit în v. 1 cu „faptele dreptii”. La vv. 2, 5 i 16: v griesc (nu „griesc vou”). 7: „neamurile” se echivaleaz iari cu pgânii, iar „multa vorbire” este o expresie abuziv, „mult” dovedindu-se un adaos inutil (πολυλογα = vorbrie). Locuiunea „spre fiin” din Rugciunea Domneasc (v. 11) trebuie înlocuit cu cea de toate zilele, aceasta fiind tâlcuirea just, în concordan cu originalul elin 54. Obinuit, nu se spune „greale” (vv. 12, 14, 15), ci greeli 55; am constatat c ambele forme s-au întrebuinat pe parcurs 56. 16: verbul „îi smolesc” este greit, cci în original este φανζω = a întuneca 57, lipsind cu desvârire πισσω = a da cu catran 58 (în ngr. πισσ = a smoli) 59. În v. 25 voi îndrepta (ca i în alt loc): v zic nu „zic vou” i viaa, nu „suflet”. 32: „neamurile” = pgânii.
În cap. VII, 16 i 22, nu „au”, ci oare. 23: le voi mrturisi (nu: „voi mrturisi lor”). Pe urm, inversiunea din v. 24, „asemna-se-va”, nu are nicio justificare.
VIII, vv. 2 i 3: curei, cur-te (formele corecte) 60. 10: v griesc (nu „griesc vou”). De asemenea, la v. 11: v zic, nu „zic vou”. 17: formula „care zice” se va scoate. Dei în originalul grec nu apare, pentru claritatea frazei în v. 18 s-a adugat „marea”, de fapt un lac 61. 24: furtuna nu „s-a ridi- cat”, ci s-a fcut/ivit (γνετο), iar „linitea” de la v. 26 n-a fost „deplin”, ci mare – μεγλη. Sintagma „au început” nu exist în textul elin. „Afar”, din v. 31, este în plus, „a scoate” însemnând „a da afar” 62. „rmul” din v. 32 era
51 PGL, p. 1235; Dicionar francez-român (coord. N. Condeescu), Bucureti 1967, p. 702. 52 PGL, p. 1235. 53 NTC, p. 10. 54 Mrturisirea de credin a Bisericii Ortodoxe - 1642 (trad. Alexandru Elian), Bucureti 1981,
p. 119; V. Muntean, Miscellanea, Sibiu 2017, pp. 107-108 (cu comentar i bibliografie). 55 Mrturisirea de credin..., p. 120. 56 Vezi, de exemplu, Gal VI, 1 et passim (pentru „greeal”). 57 DGF, p. 323: obscurcir, ternir. 58 Ibidem, p. 1559. 59 S. Cotolulis, Dicionar român-grec, Bucureti 1975, p. 449. 60 Îndr., p. 139. Slujba Sf. Maslu i rugciuni pentru bolnavi, Bucureti 2012, p. 92, r. 3 de sus:
„Domnul s te curee”. 61 Lc VIII, 22; ODB, II, p. 818. 62 DS, p. 398.
130 Altarul Banatului
efectiv o râp (κρημνς = râp, coast 63). 34: Iisus n-a fost solicitat de gadareni „s treac 64 din hotarele lor”, ci s plece/s se duc (μεταβ) 65
IX, 1: întrucât în original este διαπερω = a traversa 66, verbul „a trecut” va fi urmat – pentru claritate – de vocabula „marea”. 15: fiii nunii (ca i la Lc V, 34; la Mc II, 19: prietenii mirelui, pe când la In III, 29: prietenul mirelui) se pot reda prin „nuntaii”, termen uzual la români. 25: dat afar (nu „scoas afar”). 27: expresia „i zicând” este, fr îndoial, de prisos. 28: I-au zis, nu „Zis-au Lui”. 33: dup „aa” se va aduga ceva (în greac este oτως) 67.
X, 1: „lor” i „celor” se vor ignora. În v. 4, Cananeul va fi citit Cananeanul (în englez Cananaean) 68. 5: locuiunea „poruncindu-le lor i zicând” se va lectura astfel: poruncindu-le acestea 69. 6: „cele” se elimin. 9: argint – gr. ργυρον , nu „argini”. 17: sinedriilor (ες συνδρια), nu „sinedritilor”. 19: vi se va da (nu „se va da vou”). 23: v griesc (nu „griesc vou”). 29: oare (nu „au”). 39: în loc de „Cine ine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-i pierde sufletul lui pentru Mine îl va gsi”, se va citi: Cine îi afl viaa [în plceri] o va pierde, iar cine-i pierde viaa pentru Mine o va afla [în venicie]; acelai verb ερσκω = a afla 70 este trecut de dou ori în original, îndreptind corec- tarea de mai sus. În v. 42: v griesc (nu „griesc vou”).
XI, 1: „mai departe” constituie o întregire inutil a traductorului român. La v. 5: se cur (nu „se curesc”). În v. 6: se va poticni (nu „se va sminti”) 71. În v. 11: v zic (nu „zic vou”). La v. 14: s primii (nu „s înelegei”, în original fiind δξασθαι, de la δχομαι = a primi) 72.
XII, 3: oare (nu „au”). În v. 4, o cratim reclam „punerea înainte”. În v. 35 se vor eluda: cel, cea, afar, cel, cea, afar. În v. 36 a consemna cuvânt de prisos (ργς, lat. otiosus = superfluu, de prisos, inutil) 73, nu „deert”. Cred c explicaia pentru „fraii i surorile” Domnului (v. 46, plus XIII, 55-56) se cdea a fi inclus în primul rând în preliminarii, când se putea da i o minim bibliografie 74.
63 DGF, p. 1335; PGL, p. 777. 64 DS, p. 451 (pentru sensurile acestui verb). 65 DGF, p. 1259 (μεταβανω). 66 Ibidem, p. 483. 67 Ibid., p. 1428 (de cette façon); AIG, p. 10 (pareille chose). 68 NTRV, p. 61. 69 NTC, p. 18; a se compara cu versiunea francez (AIG, p. 11). 70 PGL, p. 575; NTRV, p. 65, n. 39 („To find the soul-life is to allow the soul to have its enjoy-
ment and to escape suffering...”); NTC, p. 19, n. 2: „joc semantic între viaa biologic trectoare i viaa venic a sufletului”.
71 Cf. i NTC, p. 20. 72 DGF, p. 450; PGL, p. 340. A se vedea i NTC, p. 20. 73 DGF, p. 261 („qui n’aboutit à rien”); DLR, p. 848. S se vad i NTRV, p. 76 („idle word”). 74 Cele dou articole aprute în Studii Teologice, nr. 5-6/1961, pp. 271-296; nr. 5-6/1985, pp.
381-389. S se vad i DNT, pp. 169-172; R. Rus, Dicionar enciclopedic de literatur cretin din primul mileniu, Bucureti 2003, pp. 344, 368 i 466. Pagina lui M. Homescu, intitulat Controverse semantice cu privire la „fraii Domnului Iisus” (din rev. Învierea, 15 oct. 2008, p. 2), nu conine concluzii certe, ci ipotetice.
131Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
XIII, 21: se poticnete (nu „se smintete”) 75. La v. 29: odat (legat). Fiind în original συλλγω = a culege, a strânge 76, vom respinge imperativul „Plivii” (v. 30); nu avem de-a face cu βοτανζω 77. În v. 35, fraza „s se împlineasc ce s-a spus prin proorocul care zice” se va reduce astfel: s se împlineasc spusa profetului”. La v. 41, „smintelile” se vor substitui cu pietrele de poticnire 78. În v. 52, dup „vistieria sa” scriem lucruri. În vv. 55 i 56: oare (nu „au”). La v. 57: se scandalizau din pricina Lui (nu „se sminteau întru El”).
XIV, 3: Irod se impunea a fi însoit de Antipa (tetrarhul) 79. Potrivit verbului grecesc (προβιβασθεσα, lat. illa praemonita), fiica Irodiadei a fost „îndem- nat” de mama sa (v. 8); real, îns, ea a fost aâat, cum au intuit versiunile neotestamentare strine 80. În v. 30 lipsete – dup „vântul” – adjectivul puternic/ înfricotor (φοβθη).
XV, 4: nu e vorba de „blestem”, ci de vorbire de ru (κακολογω), conceptul „a blestema” fiind definit prin καταρομαι 81. În v. 17, cuvântul φεδρν nu a mai fost tradus, locul de uurare înelegându-se prin eufemismul „se arunc afar”. 22: referitor la „cananeeanc”, acel etnonim ar suna mai bine în românete ca i canaanean/cananean/canaanit 82. Tot din v. 22 aflm c aceast femeie „din acele inuturi, ieind striga, zicând...”; nuanez: ieind din acele inuturi, striga zicând; a se vedea impresionantul comentar hrisostomic (din veacul 4), ce aaz în paralel ieirea lui Iisus i ieirea acelei femei: „Hristos a ieit din hotarele Lui, iar femeia din hotarele ei i aa au putut s se întâlneasc” 83. 23: Elibereaz-o (nu „Slobozete-o”). Acelai slavonism „slo- bozesc” (din v. 32) l-a schimba cu: îi las s plece/le dau drumul. O identificare ireal în v. 39: Magadan nu este Magdala 84.
XVI, 21: nu „învieze”, ci învie 85. „Sminteala” din v. 23 este poticneala. 25: „sufletul” e viaa 86.
În rezumatul cap. XVII, lunaticul poate fi asociat − în parantez − cu epilepticul demonizat 87. 3: li s-au artat (nu „s-au artat lor”). 20: v griesc (nu „griesc vou”). 27: s nu-i scandalizm (în loc de „s nu-i smintim pe ei”).
75 NTC, p. 25. 76 DGF, p. 1818. 77 Ibidem, p. 369. 78 NTC, p. 26. 79 R. Feraru - C. Jinga, op. cit., p. 13. Ironic, e trecut „regior” în OC, p. 185. 80 AIG, p. 18 (A l‘instigation de sa mère...); IG, p. 30 (...zuvor von ihrer Mutter angestiftet
war); NTRV, p. 88 (...being instigated by her mother). 81 PGL, p. 716. 82 BDS, pp. 762 (hananeian) i 757 (Mt X, 4: Simon Cananitul). Vezi i ODB, I, p. 139; DGR,
p. 532. 83 V. Mihoc, Predici exegetice la duminicile de peste an, Sibiu 2001, p. 142 (cu bibliografie). 84 NTRV, p. 96; AIG, p. 20. 85 Îndr., p. 187; NTC, p. 187. 86 Aristot., p. 139, n. 11. 87 NTRV, pp. 3 i 103.
132 Altarul Banatului
XVIII, 3: v zic (nu „zic vou”). În v. 4: mai mare (μεζων) 88, nu „cel mai mare”. 6: va poticni/va scandaliza (nu „va sminti”) i s se arunce - καταποντισθ 89, nu „s fie afundat”). Din nou „sminteli” i „a sminti” în vv. 7, 8 i 9; se vor corecta cu: prilejurile de pctuire i a fi piatr de poticnire. În vv. 13 i 19: v griesc (nu „ griesc vou”). La v. 22, Iisus i-a zis: Nu-i spun... (nu: „Zis-a lui Iisus: Nu zic ie...”). 25: lipsind acordul gramatical în cazul participiului la singular („s fie vândut el i femeia i copiii...”), propun soluia: s se vând el i femeia i copiii...
XIX, 9: v zic (nu „zic vou”). 10: chestiunea (ατα = problem/disput pentru ceva) 90 brbatului cu privire la femeie (nu „pricina omului cu femeia”). Apoi, pluralul de la „arin” este arini 91, nu „arine” (v. 29).
XX, 1: foarte de diminea (nu „dis-de-diminea”). În vv. 4 i 7: ce va fi drept - δκαιον δσω 92 (nu „ce va fi cu dreptul”). 13: pentru e bine s precead „un dinar”. 15: oare, nu „au”. 17: „lor” se va omite. 23: le-a zis (nu „a zis lor”). 28: viaa (nu „sufletul”). 34: L-au urmat (nu „I-au urmat Lui”).
XXI, 3: îi va trimite, nu „le va trimite” 93. 4: „care zice” se eludeaz. 5: pe mânzul asinei, mânzul celei de sub jug (nu „pe asin, pe mânz, fiul celei de sub jug”) 94. 9: întru înlimi/întru cele înalte - ν τος ψστοις, lat. in altissimis 95 (nu „întru cei de sus”). 10: nu „s-a cutremurat” 96, ci s-a tulburat/s-a agitat/s-a pus în micare (σεσθη, de la σεω) 97. 13: le-a zis (nu „a zis lor”). 16: oare (nu „au”). 17: „afar” se înltur. 21: v griesc (nu „griesc vou”). 27: le-a zis (nu „a zis lor”). 29: domnule (spre a se deosebi de adresarea ctre Domnul prin excelen: Doamne). 31: v griesc (nu „griesc vou”).
XXII, 16: irodieni (nu „irodiani”) 98 i cu adevrat (nu „întru adevr”). 21: le-a zis (nu „a zis lor”). „Zicând” din v. 24 este în plus. 34: nu „s-au adunat laolalt”, ci s-au întrunit; chiar i adunat, dar fr „laolalt”; la Mt XXIII, 37,
88 NTGL, p. 87. 89 Ibidem. 90 Ibid., p. 50; PGL, p. 54. 91 Îndr., p. 255. 92 NTGL, p.52. 93 Dac erau dou asine, se putea negreit utiliza pronumele le, dar aici nu. Un singur exemplu:
„Sunt doi copii, un biat i o fat – gemeni [...]. S mi-i aducei teferi i nevtmai” (din povestea Un pact cu lupii; online)
94 Termenul υς – fiu din original (NTGL, p. 55) sunt convins c e o scpare a vreunui copist; la Zaharia IX, 9 i în In XII, 15, lipsete. De aceea unele versiuni strine mai noi nu-l iau în seam ca, spre pild, NTRV, p. 117 (a foal = mânz).
95 NTGL, p. 56; BDS, pp. 766, 783 (Mc X, 11), 807 (Lc IX, 38); NTC, p. 21, n. 1, cu exegeza c e vorba de sferele sau mediile cele mai înalte ale cerurilor spirituale.
96 DS, p. 122: a zgudui, a cltina .a.m.d. 97 DGF, p. 1738. 98 OC, pp. 64, 268.
133Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
apare adun, lipsind – corect − „laolalt” 99. În v. 46, trebuie pus „un” înainte de „cuvânt”.
XXIII, 32: umplei (πληρσατε, de la πληρω) 100, nu „întrecei”. XXIV (titlu): nu simplu „Drâmarea...”, ci Prezicerea drâmrii... 2: v
griesc (nu „griesc vou”). 10: se vor poticni (nu „se vor sminti”). 47: v zic (nu „zic vou”). 51: nu „o va tia din dregtorie...”, ci va tia/despica (διχοτομσει) 101 pe acea slug.
XXV, 2: în privina fecioarelor „fr minte”, personal a trece proaste (μωρα), precum a procedat i traductorul Noului Testament în latinete: fatuae 102, iar modificarea recent „cumprai pentru voi” (v. 9) o consider c nu are vreo raiune. Se impune s rmân în vigoare traducerea mai veche, adic „v cumprai”, întrucât v (de la vou) este suficient pentru a înelege c îndemnul respectiv privete direct pe fecioarele de care discutm.
XXVI (titlu): Ultima prevestire a Ptimirilor [...]. Vânzarea lui Iuda, i nu „Vestirea din urm a Patimilor [...]. Trdarea lui Iuda”. În v. 8: s-au indignat - γανκτησαν 103, lat. indignati sunt (i nu „s-au mâniat”). 17: Patele (la sg.). 28: Legmânt – διαθκη, în englez Covenant, 104 i nu „Lege”. 30: imne, nu „laude”. 31: v vei poticni (nu „v vei sminti”). 56: scrierile - α γραφα (nu „Scripturile”). 64: o completare dup „de-a dreapta Puterii” [lui Dumnezeu].
XXVII, 2 i 11: prefect (nu pur „dregtor”) 105. 22: fr virgul dup Iisus. 38 i 44: tâlharii crucificai deodat cu Iisus nu erau tâlhari de rând; Iosif Flaviu prin „tâlhari” i-a desemnat adeseori pe rsculaii antiromani 106.
XXVIII, 17 i 18: nu trebuie virgul dup „închinat”, iar inversiunea „Datu- Mi-s-a toat puterea...” nu are nicio logic, fiind fireasc rostirea Mi s-a dat toat puterea... 107
Evanghelia dup Marcu I, vv. 4, 7, 14, 39 i 45: exagerat se reitereaz „propovduirea”, în ultimul
caz (v. 45) propovduind tocmai un fost lepros ! Se poate corecta cu alt verb românesc: s vorbeasc. 28: chiar dac citim τν περχωρον τς... (= „în toat împrejurimea...”, paralela latineasc 108 just are „in omnem regionem”(= în întreg inutul/regiunea). 30: soacra lui Petru nu a fost „prins”, ci cuprins de
99 DS, p. 31: „a aduna” = a strânge, a pune la un loc etc. 100 PGL, pp. 1093-1094. 101 DGF, p. 524. 102 NTGL, p. 68; DGF, p. 1310; DLR, p. 465. 103 DGF, p. 6: γανακτω. 104 PGL, p. 348; Lit, p. 174. 105 OC, p. 187. 106 Mircea Eliade, Istoria credinelor i ideilor religioase (trad. rom.), II, Bucureti 1986, p. 327.
Despre ληστς, în PGL, p. 801. 107 Cum este în Mol., p. 375. 108 NTGL, p. 86.
134 Altarul Banatului
friguri (avusese febr). 40: curei (nu „cureti”). 43: nu „l-a alungat” pe fostul lepros, ci l-a dat afar (ξβαλεν), cum au sesizat i unii traductori strini 109.
II, 2: le vorbea/le cuvânta (nu „le gria lor cuvântul”). 6: irodieni (nu „irodiani”).
III, 18: Cananeanul (nu „Cananeul”). 22: nu „alung”, ci scoate (κβλει) demonii 110.
IV, 34: nu „ucenicilor Si le lmureau toate, deosebi”, ci ucenicilor Si – de-o parte (κατ δαν) – le lmureau toate. 41: tare s-au înfricoat (nu „s-au înfricoat cu fric mare”).
V, 3: în ce privete pe cel îndrcit, el nu avea „locuina” în morminte, ci – mai bine zis − slaul. 13: râpa (κρμνος), nu „rmul înalt”. 25: femeia cu „scurgere de sânge” = femeia cu hemoragie, termen îneles de toat lumea. 41: îi zic (nu „ie zic”). 42: îndat au fost cuprini de o mare uimire (nu „s-au mirat îndat cu uimire mare”).
VI, 14 i 22: tetrarhul, nu „regele” Irod Antipa. 20: nu „multe fcea...”, ci era foarte încurcat (πρει, de la πορω) 111. 25: acum (în locul celui de-al doilea „îndat”). 26: nu „n-a voit s-o întristeze”, ci n-a voit s-i calce cuvântul/ n-a voit s-o refuze (θετσαι) 112. 36: D-le drumul, în loc de: „Slobozete-i”. 40: este necesar o cratim între cele dou „cete”. 54: [poporul/oamenii] L-au recunoscut: πιγνντες 113 (nu simplu: „L-au cunoscut”). 56: nu „sate, ceti i stulee”, ci sate, ceti i arini [cu colibe]: ες κμας ες πλεις ες γρος 114.
VII (titlu): la „cananeeanc” nu doi e, ci al doilea a dublat; vindecarea unui surdo-mut (în loc de „vindecarea celui surd i mut”). 19: eufemismul „pe calea sa” a înlocuit pe φεδρν 115. 22: nebunia - φροσνη 116 (lat. stultitia), nu „uurtatea”.
VIII, 11: „au început” (ρξαντο), lips în textul românesc; n-a fost o „sfad” obinuit, ci tocmai o disput (ζητοντες) 117. 28: I-au rspuns (în loc de: „Ei au rspuns Lui, zicând”). 31: învie (nu „învieze”). 35: „sufletul”, aici, egal viaa.
IX (titlu): „lunaticul” putea avea în parantez explicaia: epilepticul demonizat. 16: nu „între voi”, ci cu ei (πρς ατος). 41: v zic (nu „zic vou”).
109 NTRV, p. 177: He thrust him out. 110 NTGL, p. 91; PGL, p. 125. 111 PGL, p. 205; AIG, p. 47 (il était souvent perplexe); NTRV, p. 196 (he was very perplexed). 112 DGF, p. 34 (θετω). 113 Ibidem, p. 743: πιγιγνσκω. 114 NTGL, p. 103; NTRV, 288 (se refer la Lc IX, 12, unde apare tot ργος = fields to lodge). 115 PGL, p. 274; BDS, p. 779. 116 DGF, p. 331. 117 NTGL, p. 106; NTRV, p. 203.
135Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
42: nu „s fie aruncat”, ci s se arunce (ββληται de la βλλω) 118. 42, 45 i 47: în loc de „smintete”, poticnete.
X (titlu): divor (în loc de „desprire”), iar „cel” este în plus. 14: dup „vzând” se va integra aceasta (ca i în versiunea francez) 119. 19: porunca „s nu îneli...” din Decalog este redat greit, deoarece μ ποστερσς înseamn „s nu pgubeti”, de la ποστερω = a prejudicia/a pgubi 120. Pentru „a înela” exist alt verb: ξαπατω. 30: arini (pl. corect). 45: „sufletul” = viaa 121. 52: nu „mântuit”, ci întrit/vindecat, cum ne sugereaz verbul folosit: σωκω 122.
XI, 10: nu „cei de sus”, ci întru cele înalte (vezi supra, Mt XXI, 9). 27: prefer expresia a se preumbla (din lat. perambulo) decât „a se plimba” 123.
XII (titlu): nu „banul”, ci bnuii vduvei, fiindc avem de-a face cu un codrant (mic subdiviziune monetar din aram) 124. 13: irodieni, nu „irodiani”. 28: nu pur i simplu „vorbind între ei”, ei având în realitate o dezbatere/disput (ατν συζητοντων) 125. 36: David a spus, cci în rândul urmtor este „Zis-a”. 44: sraca vduv nu a renunat – punându-i bnuii în cutia milei – la „toat avuia sa”, ci la tot ce avea pentru trai (λον τν βον ατς).
XIII, 30: v griesc (nu „griesc vou”). XIV, 4: nu „mâhnii”, ci indignai/stpânii de indignare sau cu indignare
(lat. indigne) 126. 15: nu „aternut gata” (dei originalul ar indica aceasta), ci cu mobil, cum au ajustat traductorii strini 127. Evreii cum se tie nu aveau obiceiul ca romanii de a mânca întini pe paturi. Dup Cina de Tain, Iisus cu apostolii s-au retras din acel foior. 24: Legmânt (nu „Lege”). 26: au cântat imne (μνσαντες), au psalmodiat, nu „au cântat cântri de laud” (am rezolvat implicit tautologia). 27 i 29: nu „smintire”, ci poticnire. 45: I-a zis (nu „a zis Lui”). 51 i 52: nu „pânztur”, ci cearaf/pânz (σινδνη) 128. 56: nu „mrturiseau mincinos”, ci în chip mincinos/fals. 60: „zicând” se poate scoate. 62: „de-a dreapta Celui Atotputernic”; eu a fi spus: de-a dreapta Puterii [lui Dumnezeu], ca i în traducerea latineasc (a dextris virtutis Dei) sau în varianta francez (à la droite de la puissance de Dieu) 129.
118 DGF, p. 345. 119 AIG, p. 53 (voyant cela). 120 DGF, p. 244. 121 Aristot., p. 139, n. 11. 122 GEL, p. 1748; DGF, p. 1888; BDS, p. 783. 123 DLR, p. 880. 124 BDS, p. 1556. 125 PGL, p. 1278 (συζητω); NTRV, p. 222. 126 NTGL, p. 126. 127 AIG, p. 60 (chambre meublée); GI, p. 44 (room furnished); NTRV, p. 229 (room
furnished). 128 PGL, p. 1233. 129 NTGL, p. 131; AIG, p. 61. În originalul grecesc era numai „de-a dreapta”.
136 Altarul Banatului
XV, 17: în loc de „purpur” a trece porfir - πορφρα 130, termen cunoscut din Evanghelie (anume Lc XVI, 19: haina bogatului nemilostiv). 21: Cireneanul, nu „Cirineul”. 43: nu „sfetnic ales”, ci mdular ales/de cinste al sinedriului (εσχμων βουλευτς) 131. 45: a dat (δωρσατο, de la δωρομαι) 132, nu „a druit”; Pilat i-a dat lui Iosif trupul lui Iisus, nu i l-a druit.
XVI, 2: nu „dis-de-diminea”, ci foarte de diminea. 18: nu „se vor face sntoi”, ci bine le va fi (κα καλς ξουσιν) 133. În p. 1271, r. 5 de jos: nu „asupra lui Iisus”, ci despre Iisus.
Evanghelia dup Luca I, 17: nu „...s gteasc Domnului un popor pregtit”, ci desvârit, fr
cusur sau meteahn (lat. perfectus) 134. 31: nu „vei lua în pântece”, ci vei zmisli/ concepe (συλλμψ, σλληψις însemnând concepere în sânul mamei) 135. „inutul muntos” (vv. 39 i 65) constituie o traducere eronat (ες τν ρεινν); obiectiv, e vorba de aezarea Orini, situat la 6 km vest de Ierusalim 136. 78: nu „prin milostivirea milei...”, ci prin adâncul îndurrii Dumnezeului nostru (δι σπλγχνα λους, lat. per viscera misericordiae) 137.
Apoi, „tierea împrejur” (din titlul cap. II) se cdea s aib în parantez sinonimul circumcizie. 9: au fost cuprini de o mare fric (nu „s-au înfricoat cu fric mare”). 15: pentru a da un sens finalului frazei, am pus „lucrul” ce s-a fcut, dei în original este μα– cuvânt 138. 25: nu „temtor de Dumnezeu”, ci epitetul evlavios care este identic cu originalul (ελαβς) 139. 29: nu „acum slobozete”, ci acum elibereaz 140. În rugciunea aceluiai Drept Simeon (v. 32), chiar dac în textul elin avem ποκλυψις (= descoperire), o logic elementar ne oblig s acceptm „luminarea neamurilor” (care faptic erau pgânii), cum vedem în formulrile din Occident 141, specialitii de acolo corelând locuiunea cu pricina de un stih din Isaia (XLII, 6): „...spre luminarea neamurilor”. Altminteri, aceast luminare am gsit-o i într-un Evangheliar
130 NTGL, p. 133; ODB, III, p. 1701. 131 DGF, pp. 372 i 858. 132 PGL, p. 395; NTRV, p. 239 (he granted...). 133 Vezi i BDS, p. 788. 134 NTGL, p. 139 (plebem perfectam). Dup DS, p. 346, „pregtit” = instruit, informat, învat,
cult, format. 135 DGF, pp. 1817-1818 (conception dans le sein de la mère). 136 DNT, pp. 348-349; NTC, p. 94, n. 1. 137 NTGL, p. 143; DGF, p. 1779 (i în neogreac, acelai concept semnific: viscere, ce este
înuntrul sau în profunzimea omului). Vezi i AIG, p. 67: aux entrailles de la miséricorde; înc Mol., p. 131, r. 3 de sus: „adâncul milei”.
138 NTRV, p. 258: this thing that has happened. 139 NTGL, p. 145. 140 A se vedea i DECR, p. 44. 141 GI, p. 50; AIG, p. 68; IG, p. 83.
137Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
de la noi, legat de praznicul Întâmpinrii Domnului 142. Observ, apoi, c slav este o noiune omniprezent, de exemplu raportându-se la Israel (v. 32); este necesar a se introduce aici vocabula cinste, deoarece nu putem acorda aceeai slav i lui Dumnezeu, i „poporului ales”. Am reinut aceast nuan de la M. Luther care – în redarea scrierilor sacre în german - s-a bazat pe traducerea latin din Noul Testament editat în 1516 cu text paralel (elin i latin) de ctre eminentul umanist i teolog Erasmus de Rotterdam. Pentru elogierea Dumnezeirii (Mt VI, 13), Luther 143 a folosit termenul Herrlichkeit (= preamrire, glorificare), iar pentru onorarea Israelului (tot Lc II, 32), alt termen, pe nume Preis însemnând cinste/cinstire. În subsidiar, la v. 34: nu „semn care va stârni împotriviri”, ci semn de contrazicere (ντιλεγμενον) 144. 44: „ceata” nu se afl în textul grecesc, prin urmare notm: între cltori (ν τος συγγενεσιν). 50: le-a spus (nu „l-a spus lor”).
Cât despre „spia neamului” (din titlul cap. III,), cele dou cuvinte alturate având acelai îneles, s-ar putea schimba cu genealogia lui Iisus. Poniu Pilat nu a fost „procurator” (v. 1), ci prefect 145. 38: „Adam, fiul lui Dumnezeu”, sentin exacerbat; se soluioneaz astfel: se trece fiul în ghilimele, ori se înlocuiete cu fptura.
IV, 18: nu „s slobozesc”, ci s eliberez 146. 24: v zic (nu „zic vou”). 29: se vor omite „afar” i „în prpastie”, întrucât κατακρημνζω înseamn a arunca ceva (sau pe cineva) de sus în jos 147, deci „s-l arunce jos”.
V, 12: curei (nu „cureti”). 19: nu „printre crmizi”, ci prin deschiztur (în pofida originalului) 148.
VI, 22: dup „voastre” virgula dispare. VII (titlu): nu „vindecarea”, ci învierea tânrului din Nain. 9: v zic (nu
„zic vou”). 22: învie (nu „înviaz”). VIII, 29: spre a fi mai clar, a reface locuiunea „i era legat în lanuri i
în obezi, pzindu-l, dar el...”, precum urmeaz: i era pzit, legat în lanuri i în obezi... (chiar dac m îndeprtez puin de original: κα δεσμεετο λσεσιν κα πδαις φυλασμενος) 149. 33: râp, nu „rm” (vezi supra, Mc V, 13).
IX, 12: nu „stulee”, ci arini [cu colibe]; în original: γρος) 150. 14: de ce nu grupe/grupuri ? (în loc de „cete”). 24: (aici) „suflet” = via.
X, 12: v zic (nu „zic vou”). 142 Sf. Evanghelie, Bucureti 2001, p. 321. 143 IG, pp. 18 i 83; DGR, pp. 478 i 757. 144 NTGL, p. 146; NTRV, p. 259: a sign spoken against. 145 OC, p. 186. 146 NTC, p. 100. 147 DGF, p. 1037. 148 AIG, p. 72: par une ouverture. 149 Ibidem, p. 78: on le gardait lié de chaînes... 150 Vezi i NTRV, p. 288.
138 Altarul Banatului
XI, 3: nu „spre fiin”, ci de toate zilele 151. XII, 15: le-a zis (nu „a zis ctre ei”). 16: „zicând” se omite. 22: a zis
ucenicilor Si (nu „a zis ctre ucenicii Si”). 37: v zic (în loc de „zic vou”). 39: nu „de ar ti”, ci de ar cunoate (pentru c se afl în apropiere „s tii”). 46: o va pune (nu „va pune-o”). 59: Îi zic (nu „Zic ie”).
XIII, 17: nu „strlucite” (nefiind în original λαμπρς, sg.), ci vestite (sg. νδοξος). 25: Domnule (în loc de „Doamne”, spre a se diferenia de adresarea ctre Mântuitorul).
XIV, 3: Iisus a zis învtorilor de Lege i fariseilor: (nu „...ctre învtorii de Lege i ctre farisei”). 7: expresia „zicând ctre ei” se va lsa la o parte.
XV, 10: v zic (nu „zic vou”). XVI (titlu): administratorul infidel, decât „iconomul necredincios”. XVII, 1: poticneli, nu „sminteli”. 2: nu „s sminteasc pe unul...”, ci s fie
piatr de poticnire unuia... 32: se poate din când în când i amintii-v, nu mereu „aducei-v aminte”.
XVIII, 11: nu pur i simplu „stând”, ci stând în picioare (σταθες de la στημι) 152.
XIX, 3: Zaheu cuta s vad pe Iisus, cine este: τς στιν (i nu numai „s vad cine este Iisus”).
Dac s-a utilizat diateza reflexiv: coboar-te (v. 5), se cuvenea i în rest s se recurg la aceeai diatez, nu la cea activ. Apoi, nu stând (v. 8) a dialogat acelai vame Zaheu cu Mântuitorul, ci stând – sau rmânând – în picioare (în elin este, cum s-a mai spus, στημι) 153. 38: nu „întru cei de sus”, ci întru cele de sus sau în cele înalte (ν ψστοις) 154. 40: V zic, nu „Zic vou”.
XX, 3: le-a zis (nu „a zis ctre ei”). 9: poporului , nu „ctre popor”. XXI, 2: bnui, nu „bani”, fiind vorba de mruni (codrani). 35: în loc de
„curs” a pune la (παγς) 155; apreciez c e mai expresiv. 38: foarte de diminea, nu „dis-de-diminea”.
XXII, 12: nu „aternut”, ci [prevzut] cu mobil (vezi supra, la Mc XIV, 15). 67: Spune-ne, nu „Spune nou”. 70: nu „El a zis ctre ei: Voi zicei...”, ci El le-a zis: voi spunei... 156
XXIII, 15: nu „svârit”, ci fcut. La v. 22 se repet situaia: nu „a svârit”, ci a fcut. 26: Cireneanul, nu „Cirineul”.
XXIV, 5: nu „au zis aceia ctre ele”, ci aceia le-au zis. 7: învie (nu „învieze”). 12: nu giulgiurile „zcând”, ci aezate/puse jos (τ θνια κεμενα). 18: nu
151 NTC, p. 116; AIG, p. 83; NTRV, p. 298. Detalii am dat în cartea mea Miscellanea, Sibiu 2017, pp. 107-108.
152 DGF, p. 982. 153 A se vedea i NTRV, p. 332: to see Jesus, who He was. 154 Cf. BDS, p. 807. 155 DGF, p. 1435. 156 S se vad i NTC, p. 141.
139Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
doar „unul”, ci unul dintre ei. Pa v. 22, din nou: foarte de diminea. 25: El le-a zis (nu „El a zis ctre ei”). 44: pe care vi le-am grit (nu „pe care le-am grit ctre voi”). 47: a rescrie „i s se propovduiasc în numele Su pocina spre iertarea pcatelor la toate neamurile...” în modul urmtor: i pocina pentru iertarea pcatelor s se predice, în numele Su, tuturor popoarelor...
Evanghelia dup Ioan Cap. I (titlu): în loc de „Dumnezeu-Cuvântul S-a fcut trup” i „Cei dintâi
ucenici ai lui Iisus”, a fi scris: Dumnzeu-Cuvântul (Logosul) S-a întrupat i Primii învcei/discipoli ai lui Iisus.
I, 51: v spun (nu „zic vou”, alt „i-a zis” gsindu-se pe acelai rând). II, 8: „nunul” este mai puin cunoscut decât naul. 17: nu „m mistuie”, ci
m-a mâncat (καταφγεται) 157. III, 4: I-a zis (nu „a zis ctre El”). 29: „cu bucurie” se eludeaz. IV, 32: a zice hran/merinde [sufleteasc], i nu „mâncare” (βρσις) 158
simpl; astfel dispare i pleonasmul. 49: I-a zis (nu „a zis ctre El”). 54: „iari” trebuie plasat dup „venind” (vezi v. 46).
V (titlu): „slbnogul” poate fi secundat în parantez de paralitic. În vv. 24 i 25: v zic (nu „zic vou”).
VI, 8: I-a zis (nu „a zis Lui”). 22-24: corbioare – πλοιρια (nu „corbii mai mici”). 26: v spun (nu „zic vou”). 28: I-au zis (nu „au zis ctre El”) i lucrurile (τ ργα) 159, nu „lucrrile”. 29: din nou lucrul - τ ργον (nu „lucrarea”). 32: v spun (nu „zic vou”). 34: I-au zis (nu „au zis ctre El”). 37: voi da (nu „voi scoate”). 40: „cea” se va înltura. 47 i 53: v zic (nu „zic vou”). 61: apostolii nu au murmurat direct „împotriva Lui”, ci contra spusei lui Iisus (περ τοτου), iar „V smintete” se metamorfizeaz în V scandalizeaz. 65: v-am spus (nu „am spus vou”).
VII, 3: I-au zis deci fraii Lui (nu „au zis deci ctre El fraii Lui”). 42: seminia (nu „smâna”).
VIII, 7: primul (nu „cel dintâi”, fiind suficient un „cel” în rândul deasupra). 33: seminia (nu „smâna”). 53: mai limpede a spune c este sintagma Cine pretinzi c eti ? (τνα σεαυτν ποιες;), comparativ cu „Cine Te faci Tu a fi ?” 58: v zic (nu „zic vou”).
IX, 3 i 4: lucrurile - ργα, nu „lucrrile” care au corespondent în elin νργεια 160 (sg.).
X, 7: v zic (nu „zic vou”). 11 i 17: „sufletul” = viaa 161. 157 NTGL, p. 235; Septuaginta, p. 71 (Ps. LXVIII, 10); BDS, p. 814. 158 DGF, p. 381. 159 Vezi i NTC, p. 159. 160 D. Stniloae, Viaa i învtura Sf. Grigorie Palama 2, Bucureti 1993, pp. 60, 228, 280, 293. 161 Aristot., p. 139, n. 11.
140 Altarul Banatului
XI, 1: un anume (nu „un oarecare”). 20: cas. 27: I-a zis (nu „Zis-a Lui”). 39: nu „miroase”, ci pute 162. 52: nu „s adune”, ci s strâng. 55: curee (nu „cureasc”).
XII, 21: Domnule, nu „Doamne”. 24: v zic (nu „zic vou”). 25: „sufletul” = (aici) viaa. În v. 28 (i nu numai): putem renuna lesne la preaslvire pentru preamrire sau mrire, cuvânt de sorginte daco-getic 163. Vocabula „pream- rire” o descoperim, de exemplu, în Biblia de la 1688 164, dar i într-o Evanghelie româneasc mai nou 165. În vv. 16, 20 i 21: v zic, iar în v. 34: v dau (nu „v dau vou”). 37: „suflet” = via. 38: îi zic, nu „zic ie”.
XIV, 12: v zic (i lucruri, nu „lucrri”). 27: v-o dau (nu „o dau vou”). XV, 13: „suflet” (aici) = via. XVI, 1: s nu v poticnii/s nu v scandalizai (να μ σκανδαλισθτε –
lat. ut non scandalizemini) 166, în loc de „s nu v smintii”. 20: v zic (se subînelege ce înlocuiete, repetând mereu verbul a zice).
XVII, 4: nu „svârit”, ci împlinit (τελισας, de la τελειω) 167. XVIII, 35: mi Te-au predat (în loc de „Te-au predat mie”) 168. XIX, 6: „zicând” se omite, iar în loc de „Zis-a lor” scriem: Le-a zis. XX, 9: învie (nu „învieze”). 18: a se intercala un „c” înainte de „acestea”.
25: a se insera piroane (lat. clavus = cui, piron) 169, în loc de „cuie”(τν λων), Iisus fiind doar pironit pe cruce.
XXI (titlu): a reformula locuiunea „Iertarea lui Petru i repunerea lui între apostoli” în acest fel: Petru este iertat i restabilit în apostolat. La v. 21, în loc de „cu acesta ce se va întâmpla ?”, a zice: cu el ce va fi ? (οτος δ τ). In subsidiar, în vv. 22 i 23: în loc de „...ce ai tu ?”, a pune: Ce îi este ? sau Ce-i pas ? (τ πρς σ).
162 BDS, p. 823. 163 I. I. Russu, Etnogeneza românilor, Bucureti 1981, p. 344 sq. 164 În pp. 820 (In VIII, 50 i 54), 824 (XII, 23, 28, 42 i 44), 863 (Rom XV, 6 i 7) , 864 (Rom
XV, 9), 896 (I Tim III, 16), 912 (I Ptr I, 7), 914 (I Ptr IV, 13), 931 (Apoc XXI, 11). Vezi i NTC, p. 181 (cap. XVII, vv. 1, 4 i 5). Însui Pr. acad. Niculae M. Popescu a adnotat la finele Molitfelnicului bogat (p. 630), pe care l-a diortosit i l-a publicat la Bucureti în 1937, c „a pus peste tot Mrire (=doxa) i numai în câteva locuri Slav”, justificând aceast intervenie prin faptul „c în molitfel- nicele din veacul al 18-lea se zicea Mrire i nu Slav”. De asemenea, în Liturghierul din anul 1950 s-a înlocuit pretutindeni termenul slav cu cel de mrire (s ne gândim c ara noastr traversa atunci o anumit epoc). i teologi mai noi au folosit sintagmele mrire/preamrire, precum litur- gistul E. Branite (în DECR, pp. 22, 31, 32, 114, 142, 151, 159, 240, 288, 328, 396, 415, 466, 536) sau dogmatistul D. Stniloae (în Spiritualitate i comuniune în Liturghia ortodox, Craiova 1986, pp. 47 49, 76, 86, 143, 152, 173, 177, 178, 185, 236, 261, 262, 265, 266, 271, 278, 299, 315, 316, 390, 395, 401), ori istoricul bisericesc I. Rmureanu (în Actele martirice, Bucureti 1982, pp. 60, 99, 113, 167, 180, 189, 209, 221, 277, 278, 279). Rarisim, îns, chiar în ediia neotestamentar ce o comentm întâlnim mrire sau preamrire: Rom XI, 36; I Ptr II, 12 i IV, 16; Iuda, 25.
165 Sf. Evanghelie, Bucureti 1991, p. 45. 166 NTGL, p. 280. 167 DGF, p. 1909. 168 NTC, p. 184. 169 DLR, p. 199.
141Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
Faptele Apostolilor I, 6: regatul (nu „împria”, deoarece iudeii n-au avut aa ceva). II, 17: nu aprob, firete, construcia tautologic de tipul „vor vedea vedenii
i (...) vise vor visa”, i voi zice: vor avea vedenii i (...) vise. 19: „de fum” se înltur. 23: pretiina - πργνωσις 170, în loc de „tiina cea dinainte” (exprimare forat). 30: expresia „cu jurmânt” se scoate. 42: prtie/comuniune (κοινωνα), nu „împrtire”. 44: în comun (κοιν, lat. communia), nu „de obte”.
III, 22: v va ridica (nu „va ridica vou”). IV (titlu): Viaa comunitar (nu „de obte”). În noul Mol., pp. 516 i 919)
dup „rugciunile de obte” s-a adugat cuvântul comune. 26: „laolalt” se omite. V (în sumar): Gamaliel cel Btrân, pentru a se distinge de cel Tânr (nepotul
su) 171. 17: gruparea (nu „eresul”). VI (tot în titlu): Comunitatea (nu „obtea”) sporete. 13: „de hul”, cuvinte
în plus, nu se regsesc în textul grecesc (λαλν ματα = a cuvânta, nu „a vorbi cuvinte”).
VII, 10: faraonului, cârmuitorul... (nu „Faraon, regele...”). 53: cu (nu „întru”) rânduieli. 54: tremurau... (nu „fremtau de furie”).
VIII, 1: direct, Saul (viitorul Pavel) nu „s-a fcut prta”, ci doar a consimit (ν συνευδοκν) 172; compar cu FA, XXII, 20. La v. 2: tânguire/jeluire/plânset (διωγμς, lat. planctus = bocet, plânset) 173, nu „plângere”.
IX, 29: Pavel avea dispute/dezbateri cu elenitii (συνεζτει), nu simplu „se sfdea” cu ei. 37: splând-o (λοσαντες) 174, nu „scldând-o”; un decedat nu se îmbiaz, ci se spal.
X, 5: anume (τινα) 175, nu „oarecare”. 44: nu „vorbea aceste cuvinte”, ci cuvânta, iar Duhul Sfânt nu „a czut”, ci s-a coborât/s-a pogorât cu iueal (ππεσεν) 176. 45: „neamuri” = pgâni.
XI, 18: spre a avea sens, nu „pocina spre via”, ci spre viaa [de veci]. XII, 6: s-l dea, nu „s-l scoat”. 12: „cel” e de prisos. 15: i-au zis ei, nu
„au zis ctre ea”. XIII, 4: trimii (κπεμφθντες de la κπμτω) 177, nu „mânai”. 19: Canaan
(fr -ului). 28: lui (nu „de la”). 39: se îndreptete, nu „îndrepteaz”. În original este δικαιοται, de la δικαιω 178, dar ediia din 2019 nu are îndreptit 179, ci „îndreptat”. Îndreptirea e calea prin care omul poate fi considerat drept
170 DGF, p. 1630; PGL, p. 1141. 171 OC, pp. 93, 254-257. 172 PGL, p. 1325. 173 NTGL, p. 320. Dup DS, p. 336, „plângere” = reclamaie, cerere, jalb. 174 PGL, p. 813 (λοω); AIG, p. 150: Après l´avoir lavée... 175 Vezi i NTRV, p. 520: a certain. 176 NTC, p. 211; AIG, p. 152: descendit. 177 DGF, p. 626; BDS, p. 841. 178 PGL, pp. 370-371. În schimb, conceptul διρθωσις = îndreptare (PGL, p. 373). 179 NTC, p. 217; AIG, p. 156: être justifiés.
142 Altarul Banatului
înaintea lui Dumnezeu, apt pentru mântuire 180. Cum termenul „îndreptire” are sensul de justificare, îndrituire, iar „îndreptarea” se tâlcuiete prin: adoptarea unei inute drepte, corecte, însemnând i revenirea dintr-o boal etc., s-a preferat a se menine în toate cazurile în care textul grecesc posed pe δικαωσις sau pe δικαιω, s se traduc – mai puin exact – prin „îndreptare” i „a îndrepta”. Indic acum locurile în care apare δικαιω cu derivatele sale: FA XIII, 39; Rom III, 24, 26, 28; IV, 2, 25; V, 9, 16, 18; VIII, 30, 33; Gal III, 8, 11, 24; I Tim III, 16; Iacov II, 21, 24, 25. Revin: în FA XIII, 41: fac, nu „lucrez”. În vv. 42 i 48: „neamuri” = pgâni.
XIV, 9: pe (nu „la”). 22: alte versiuni au inclus spunându-le 181, nu „artându-le”, fapt mai puin important. 28: au zbovit/au rmas (διτριβον) 182, nu „au petrecut”.
XV (titlu): lipsete obligatorie dup „nu este”. 2: în loc de „împotrivire i discuie nu puin (...) pentru aceast întrebare”, a zice: nu mic împotrivire i dezbatere (ζτησις) (...) pentru aceast problem (ζτημα) 183. 5: gruparea, nu „eresul”. 6: pe urm, acest lucru, nu „acest cuvânt” 184. 7: mult cercetare/ dezbatere (πολλς δ ζητσεως) 185, nu „mult vorbire”. 12 i 14: „neamuri” = pgâni. 28: nu „prutu-s-a”. Explic de ce: verbul δοξεν (de la δοκω = a prea, a considera, a judeca bine, a dispune) 186 se întâlnete i în v. 22 , dar tradus altfel: au hotrît, sintagm ce se repet în stihul 25 (acelai capitol), unde e tâlcuit identic. În consecin, în ediia a doua a Noului Testament, regretatul mitropolit Bartolomeu Anania fiind de acord cu precizarea mea, a scris cum era firesc: „pentru c Duhul Sfânt i noi am hotrît...” 187
XVI, 11: înainte de Samotracia se poate introduce insula. 16: slujnica/roaba era tânr (παιδσκη) 188. 21: nu „le facem” obiceiurile (chiar dac în greac e ποεν), ci le urmm. 33: le-a splat rnile, nu „a splat rnile lor”. 36: lui (nu „ctre”). 37: le-a zis, nu „a zis ctre ei”.
XVII, 30: timpurile (sg. χρνος), în loc de „veacurile”. 31: cu, nu „întru” dreptate.
XVIII, 6: „neamuri” = pgâni. 18: Chenhreea ! 22: salutând (σπασμενος, de la σπζομαι) 189, nu „îmbriând”.
180 NTC, pp. 217, n. 2 i 255, n. 4. 181 AIG, p. 157; NTRV, p. 540. 182 DGF, p. 495 (διατρβω); NTC, p. 219. 183 Vezi i PGL, p. 591; BDS, p. 843 (price = disput). 184 A se veda i AIG, p. 158 (cette affaire); GI, p. 115 (this matter); NTRV, p. 543 (this matter),
în pofida faptului c în original este λγος. 185 Vezi i NTC, p. 220. 186 DGF, pp. 527-528. 187 Cu gentilee, mi-a mulumit epistolar i într-o not special (NTC, p. IX). Subiectul acesta
l-am reluat în Spiritualitate bizantin i româneasc, Timioara 2004, pp. 132-133. 188 DGF, p. 1439 (jeune esclave); NTRV, p. 549 (slave girl). 189 PGL, p. 245.
143Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
XIX, 2: Ai primit, nu „Primit-ai voi”. 8: nu „cutând s-i încredineze de Împria lui Dumnezeu”, ci s-i conving despre... (πεθων, de la πειθ) 190. 11: nu „nemaiîntâlnite”, ci nu obinuite (ο τς τιχοσας, de la τυγχνω; în englez no common) 191. 24: „temple” [mici]. 36: nu „cu uurin”, ci cu grab (προπετς, de la προπετεομαι) 192.
XX, 18: Asia Mic. 28: nu „pstrai”, ci pstorii (ποιμανειν). XXI, 6: „unii pe alii” (de omis). 31 i 37: tribun (χιλαρχος) 193, nu
„comandant”. 38: sicari (νδρας τν σικαρων) 194, nu „rzvrtii”. 39: poporului, nu „ctre popor”.
XXII, 21: „neamuri” = pgâni. XXIII, 3: i-a zis, nu „a zis ctre el”. În vv. 10, 15, 17, 18, 19 i 22: tribun,
nu „comandant” (în FA XXV, 23 apar, totui, tribunii). 26: „prea puternicului” (împreunat). 29: probleme (ζητματα), nu „întrebri”.
XXIV (titlu): procuratorul, nu „marelui”. 5: eresul [în viziunea evreilor] nazarinenilor 195 merita a fi lmurit în Introducerea din p. 1390.
XXV, 19: nu „neînelegeri cu privire la religia lor”, ci probleme privind superstiia lor aparte (δας δεισιδαιμονας) 196.
XXVI, 3: nu „neînelegeri”, ci probleme (ζητματα). 20: „neamuri” = pgâni. 30: procuratorul (nu „guvernatorul”) 197.
XXVII, 27: Adriatica = Mediterana dintre Elada, Italia i Africa 198. XXVIII, 22: nu este „eres”, ci sect. 23 199: nu „s-i încredineze”, ci s-i
conving (πεθων) 200. 29: nu o „mare neînelegere”, ci o mare dezbatere (συζτησις) 201.
190 PGL, p. 1055. 191 GEL, p. 1832. Varianta german (IG, p. 184) are „nicht geringe” = nu mici, nu neînsemnate
(cf. DGR, p. 404). 192 PGL, p. 1162. 193 GEL, p. 1992; DGF, p. 2138. 194 Ei erau membri ai unei grupri naionaliste evreieti, numii aa de la hangerul/pumnalul lor
sica; erau o ramur a zeloilor; PGL, p. 1233; GEL, p. 1598; M. Eliade, Istoria..., II, p. 330; OC, pp. 53 i 66. Unul din cei 12 apostoli se chema Simon Zelotul. Zelotul îns nu e traducerea elin a aramaicului Canaaneul, cum afirm neîntemeiat D. Bondalici, în Enciclopedia marilor personaliti din Vechiul i Noul Testament, Caransebe 2005, p. 512.
195 Detalieri de interes se afl în OC, p. 242: „De-a lungul secolului al II-lea, aceti descendeni ai primilor ucenici ai lui Iisus din Nazaret s-au zbtut între dou pietre de încercare: s rmân în iudaism sau s rup cu iudaismul; s se despart, din punct de vedere al credinelor, de fraii lor iudei necretini sau s se desprind, din punct de vedere al practicilor, de fraii lor pgâni”.
196 PGL, pp. 335 i 664. 197 NTC, p. 242. 198 Explicaia aceasta (NTC, p. 243, n. 7) se putea da în subsolul paginii. 199 NTC, p. 245; AIG, p. 177; GI, p. 129; NTRV, p. 597. 200 Vezi i AIG, p. 177 (à les persuader). 201 DGF, p. 1816; NTRV, p. 598 (much dispute). Termenul συζητητς = „disputant” (PGL, 1278).
144 Altarul Banatului
Epistola ctre Romani Cap. I (în titlu i la v. 24): nu „neamuri”, ci pgâni/necretini. 3: nu
„smâna”, ci seminia. 28: nu „cele ce nu se cuvine”, ci cele ce nu se cuvin. II, 14: siei, nu „lorui”. 17: reazemi, nu „reazimi”. III (titlu): deosebire/distincie, nu „osebire”. 1: câtig/avantaj (περισσς) 202,
nu „întâietate”. V, 16: „fgduit” se va eluda, „motenirea” fiind suficient (de „fgduin”
chiar e vorba mai jos) 203. 15 – 18, 20: „greeal” i „greeli” (forma curent; greal-greale: Mt V, 12 et alibi).
VI, 12: a spune stpâneasc, îns nu „împreasc” (dei în original este βασιλευτω).
VII, 7: oare (nu „au”). VIII (titlu): nu „slobozi”, ci liberi. 39: a trece iubirea (nu „dragostea”). IX, 17: faraonului, nu lui „Faraon”. 30: „neamuri” = pgâni. 33: nu „piatr
de sminteal”, ci piatra scandelei (de încercare/de împiedicare/de cdere, în cele din urm: πτραν σκανδλου) 204.
X, 18: nu „a ieit”, ci au ieit (pentru acord gramatical: „vestirea” i „cuvintele”).
XI, 9: piatr de poticnire (nu de „sminteal”). 10: textul grecesc este identic cu cel din Septuaginta (acolo Ps. LXVIII, 24 = Ps. LXVIII, 27 din ed. româneasc); aadar: S se întunece ochii lor ca s nu vad i spinarea lor pururea (δι παντς) o gârbovete, i nu „Întunece-se ochii lor ca s nu vad i spinarea lor înconvoaie-o pentru totdeauna”. 25: „neamuri” = pgâni. 36: surprinde plcut apariia termenului românesc „mrirea”.
XII (titlu): „Întrebuinarea folositoare” nu este o structur fericit, fiindc a întrebuina = a folosi. 1: închinarea „duhovniceasc” sau în duh este întemeiat (gr. λογικ λατρεα); în Liturghier (ultima ediie) 205 s-a ajuns la „slujire cuvânttoare” !
XIII (titlu): chemarea „S ne supunem stpânirilor” trebuie completat cu: din contiin.
XIV (titlu): prilej de pctuire (nu „de sminteal”). 21: nu „se smintete”, ci se scandalizeaz (σκανδαλζεται, lat. scandalizatur).
XV (titlu): unitatea, nu „unirea”. 18: „neamuri” = pgâni. XVI, 16: se omite adaosul „unii pe alii”. 202 DGF, p. 1538. 203 Vezi i NTRV, p. 618. 204 A se vedea i Septuaginta, p. 601 (Isaia XXVIII, 16); NTC, p. 265. 205 Lit, p. 176.
145Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
Epistola întâi ctre Corinteni I, 20: disputtorul (συζητητς) 206, nu „cercettorul”. 23: poticnire, nu
„sminteal”, iar „neamurile” sunt pgânii. 28: nu „s nimiceasc pe cele ce sunt”, ci s le scoat din lucrare/s le inactiveze (καταργσ, de la καταργω) 207.
II, 1: nu „iscusit cuvânttor”, ci covârirea (περοχ) cuvântului 208. III, 18: nu „ca s fie”, ci ca s devin (γνηται, de la γγνομαι) 209. IV, 11: nu „goi”, ci lipsii de haine (γυμνιτεομεν, de la γυμνω) 210. V, 13: „afar” se eludeaz. VI, 9: nu „malahienii”, ci: stricaii de tot felul 211/efeminaii (μαλακο) 212/
iubitorii de plceri (lat. sg. mollis 213; molliter vivere = a tri în plceri) 214. VII (titlu): celibat, în loc de „necstorie”. VIII (titlu): poticneal, nu „sminteal”. 13: scandalizeaz (nu „smintete”)
i poticneal (nu „sminteal”). IX: a rescrie rezumatul acestui capitol („Cum s-a slujit apostolul de
puterea-i de apostol, între credincioi. Îndemn la lupt pentru cununa cea nevetejit”) dup cum urmeaz: Cum s-a servit Sf. Pavel de autoritatea sa apostolic, între credincioi. Sftuire ca ei s se osteneasc pentru câtigarea nevetejitei cununi.
X (titlu): cu, nu „întru”. 3: au mâncat...hran duhovniceasc, nu „au mâncat...mâncare duhovniceasc” (în scopul de a evita tautologia). 20: „neamuri” = pgâni.
XI, 20: „laolalt” se scoate. 25: Legmânt (nu „Lege”). XII, 21: nevoie (în locul „trebuinei”). XIII (titlu i în interior): vom renuna la „dragoste” pentru iubire, conceptul
din urm având un semantism mai profund. tim c „Dumnezeu este iubire” (I In IV, 8 i 16), iar regretatul i renumitul dogmatist Dumitru Stniloae a elaborat un cuprinztor studiu intitulat tocmai Dumnezeu este iubire, studiu tradus i în francez 215.
XIV, titlu i vv. 28 i 34: biseric (cu minuscul). 206 PGL, p. 1278. V. Florescu (în cartea sa Conceptul de literatur veche, Bucureti 1868, p.
92) arat c „priciuitorul/disputtorul” era retorul dibaci în a vorbi cu aceeai verv atât pro, cât i împotriva oricrei poziii.
207 PGL, p. 716. 208 PGL, p. 1441; BDS, p. 866. 209 PGL, p. 315; DGF, p. 404; NTC, p. 280; AIG, p. 198; NTRV, p. 210 PGL, p. 325 (în ciuda faptului c cei doi termeni româneti sunt sinonimi). 211 NTC, p. 282. 212 GEL, p. 1077; DGF, p. 1222. 213 NTGL, p. 434. 214 DLR, p. 763.. 215 Traducerea s-a realizat de Daniel Neeser (fost doctorand la Teologia din Bucureti) i s-a
publicat la Geneva în anul 1980 (122 pag.).
146 Altarul Banatului
XV, 28: expresia „toate în toi” se poate emenda astfel: „totul în toate”, precum a cugetat i Sf. Grigorie Teologul („pe deplin în toate”) 216. Nu mai puin, „tovriile” (v. 33) le-a eluda pentru însoiri. 40: a zice corpuri, nu „trupuri cereti”.
XVI (titlu): se putea apela la sinonimele colect sau chet. 22: nu „Maran atha” (Domnul vine), ci Marana-tha (Vino, Doamne) 217.
Epistola a doua ctre Corinteni Cap. I, 6: în loc de „...suferinele pe care le suferim i noi”, a spune:
suferinele prin care trecem i noi. 8: Asia Mic. II, 17: nu „stric”, ci fac nego necinstit cu (καπηλεοντες de la καπηλεω) 218. III, 7, 8, 9, 10, 18: capitol încrcat cu ...„slav”. Pe motiv c slavonismele,
în general, abund nejustificat mai cu seam în crile de cult, în anul 1834 mitropolitul moldovean Veniamin Costachi indispus de mulimea lor intenionase s le scoat din crile Bisericii.
IV: m ateptam ca mcar în titlu s dispar „slava” (ca i „ndejdea”; aceasta se putea uor înlocui cu sperana).
V, 14: iubirea, nu „dragostea”. VI,16: este necesar o completare dup verbul „voi umbla”: printre ei,
potrivit textului netrunchiat din Levitic XXVI, 12. VII, 1: de (nu „lui” Dumnezeu). 13: sufletul (πνεμα), nu „duhul”. VIII: în titlu se poate utiliza vocabula colect sau chet, ca i la cap. IX.
Expresia „ferirea de cei mincinoi” (cap. IX) e prea vag. Totui, în titlul capitolului urmtor (X) se face referire la „apostolii mincinoi”.
XI, 1: φροσνη nu semnific „neînelepie”, ci nebunie, nesbuin, sminteal. 2: nu e vorba de fireasca „râvn”, ci de gelozia (ζηλωτς) divin, ζηλοτυπω însemnând: be jealous of; of God’s affection for Israel (Iezechiel XVI, 42; plus Exod XX, 5) 219. 22: seminia, nu „smâna”. 29: se poticnete, nu „se smintete”.
XII, 7: mrimea (περβολ) 220, nu „mreia”. XIII, 6-7: neîncercai/neispitii (δκιμοι) 221, nu „netrebnici”. 13: prtie/
comuniune (κοινωνα), nu „împrtire”.
216 A. Meredith, Capadocienii (trad.), Bucureti 1995, p. 241; vezi i NTC, p. 297 (v. 28). 217 OC, p. 282; Wikipedia (online). 218 PGL, p. 702. 219 Septuaginta, pp. 120 i 794 ( ζλς); GEL, p. 755 (menioneaz „jealous” din Exod XX,
5); PGL, p. 591; NTC, p. 313; AIG, p. 221; NTRV, p. 799. 220 DGF, p. 2002; NTRV, 804, n. 71 (superbundance, exceeding greatness, excess). 221 i ngr. δοκμαστος = neîncercat. Vezi i BDS, p. 880; NTC, p. 316.
147Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
Epistola ctre Galateni I, 16: „neamuri” = pgâni. II (titlu): nu „adunarea apostolilor”, ci Sinodul apostolic 222. 2 i 8: „neamuri”
= pgâni. 6: în loc de „nu m privete”, a insera: mi-e totuna/nu-mi pas (οδεν μοι διαρει).
III, 1: e preferabil smintii (νητοι), decât „fr minte”. 8: „neamuri” = pgâni. IV, 24: nu „însemnare”, ci tâlc/alegorie (λληγορομενα) 223. V, 11: nu „sminteala”, ci piatra de poticnire. 21: nu „chefuri” (turcism), ci
petreceri. 22: de ce nu binefacerea, în loc de „facerea de bine”?! VI, 17: „semnele” ar putea avea în parantez stigmatele (στγματα).
Epistola ctre Efeseni I, 19: nu „puterea triei Lui”, ci tria puterii Lui (ν τ κρτει τς σχος
ατο). II, 18: e prea puin „într-un Duh”; trebuie: într-un singur Duh 224. III, 6, 8, 12: „neamuri” = pgâni. 12: nu „apropiere”, ci calea deschis
(προσαγωγ) 225 sau drumul de acces. IV, 17: „neamuri” = pgâni. V, 19: imne, nu „laude”. VI, 10 (ca i supra, la I, 19): tria puterii Lui/tria vârtutei Lui 226.
Epistola ctre Filipeni I, 5: prtie (nu „împrtire”). 9: în, în loc de „întru”. 20: cu, nu „întru”. II, 1: iar prtie. 14: fr discuii (χωρς...διαλογισμν) 227, nu „fr de
îndoial”. III (titlu): sacrificiu, nu „jertfire”. IV, 3: dup toate probabilitile, nu e vorba de un nou personaj, Sizig, ci de
acelai Epafrodit, ex-colaborator al Sf. Pavel, menionat de altfel în epistola de care vorbim 228.
Epistola ctre Coloseni I, 19: plintatea (πλρωμα, lat. plenitudo) 229, nu „plinirea”. 24: nu „lipsa
necazurilor lui Hristos”, ci lipsa suferinelor lui Hristos (τ στερματα τν 222 OC, pp. 49, 231-233. 223 Vezi i PGL, p. 75. 224 NTC, p. 331. 225 PGL, p. 1164; NTC, p. 332. 226 BDS, p. 884; Lit., p. 169. 227 DGF, p. 478; PGL, p. 356. 228 J. Nelson Darby, Philippiens. Commentaire entier (online). Dup NTRV, p. 914, n. 31 , folosit
ca metafor (doi boi ce trag un plug), σζυγε se refer la a fi înjugat împreun cu altul pentru a suporta o povar comun.
229 Vezi i NTC, p. 349.
148 Altarul Banatului
ϑλψεων το Χριστο, lat. quae desunt passionum Christi) 230. 26: „neamuri” = pgâni.
II (titlu): Viaa în Hristos 231, nu „Viaa cea întru Hristos”. 10: împlinii în El (ν ατ πεπληρωμνοι, lat. repleti), nu „deplini întru El”.
III, 16: imne, nu „laude”. 22: robi (ο δολοι), nu „slugi”; la fel, în cap. IV, 1.
Epistola întâi ctre Tesaloniceni I, 10: se putea folosi – în loc de „mânie” – urgie (ργ). II, 6: cu apsare/cu povar (βαρς, εα), nu „cu greutate”. 8: dragi, nu
„iubii” 232. III, 13: a zice – în tendina de brevilocven – neprihnii, în loc de „fr
de prihan”. IV (titlu): rposai, nu „adormii”. 17: aer/atmosfer (ες ρα) 233, nu
„vzduh”. V, 23: spiritul (πνεμα) 234, nu „duhul”.
Epistola a doua ctre Tesaloniceni I, 11: bunvoina (εδοκα), nu „pornirea”; binefacerea (γαθωσνη) 235,
nu „buntatea”. II, 8: apariia/ivirea (πιφανεα) 236, nu „strlucirea”. III, 11: a scrie în neorânduial/în dezordine (τκτως) 237, decât „fr
rânduial”.
Epistola întâi ctre Timotei I, 4: dup „lucrarea mântuitoare”, a fi introdus în parantez cuvântul
iconomia (ca i în original: οκονομα), termen dezbtut îndelung de ctre dogmatiti.
II, 15: nu „natere de fii”, ci de copii (τεκνογονα, de la τεκνογονω) 238. III, 13: nu „rang”, ci poziie/treapt (βαθμς). IV, 14: dup „mai-marii preoilor”, în parantez se putea trece prezbiteriul
(πρεσβυτριον) 239. 230 IG, p. 262 (was an den Leiden...); AIG, p. 241; GI, p. 172; NTRV, p. 926. 231 S se vad Nicolae Cabasila, Despre viaa în Hristos (trad. T. Bodogae), Sibiu 1946. 232 DGF, p. 7 (γαπητς = aimé, chéri). Vezi i BDS, p. 892; NTC, p. 357. 233 Cf. i Lit, p. 40 et passim. 234 DGF, p. 1576; PGL, pp. 1097-1104; Aristot., p. 227. Teologii ortodoci vorbesc despre o
distincie moral între suflet i spirit. Vezi, totui, NTRV, p. 1215, n. 25 . 235 PGL, p. 6. 236 Ibidem, p. 538. 237 DGF, p. 298 (en désordre). 238 PGL, p. 1379. 239 PGL, pp. 281 i 1129. Vezi i Em. Popescu, Studii de istorie i spiritualitate cretin, I,
Bucureti 2018, pp. 653 i 667.
149Îmbuntirea (diortosirea) traducerii româneti a Noului Testament
V, 17: în original este προεσττες, de la προστημι. Dac s-a intercalat – pentru lmurire – „dregtoria”, trebuia cutat un termen mai adecvat: slujba sau misiunea.
VI, 4: nu „bnuieli viclene”, ci rele (πονηρα).
Epistola a doua ctre Timotei I, 9: tautologia „ne-a chemat cu chemare sfânt” se poate rezolva prescriind
ne-a adus spre El cu chemare sfânt. II, 8: nu „Evanghelia mea”, ci bun-vestirea mea, întrucât avem în
exclusivitate 4 Evanghelii. III, 11: nu „suferinele care mi s-au fcut”, ci – mai bine – îndurate. 16:
învarea/colirea (παιδεα) 240, nu „înelepirea”. IV, 8: mi-o va da, nu „îmi va da-o”. 13: mai mult decât probabil, „felonul”
în cauz este o uzual manta 241.
Epistola ctre Tit I, 5: nu „am rânduit”, ci am poruncit διεταξμην (realmente, διταξις =
ordin, iar διατσσω = a porunci, a dispune) 242. II, 9: robi, nu „slugi”. III, 9: genealogii (în original: κα γενεαλογας), nu „înirri de neamuri”.
Epistola ctre Filimon 22: „o dat” (împreunat), i nu „druit vou”, ci redat/înapoiat vou
(χαρισθσομαι μν) 243.