Prescriptia in NCC

PrescripĂia extinctivĀ în Noul Cod civil 1143

T ITLUL I I I PRESCRIPāIA EXTINCTIVÿ ÎN NOUL COD CIVIL

CAPITOLUL I

NOāIUNEA, REGLEMENTAREA ùI EFECTUL PRESCRIPāIEI EXTINCTIVE

§ 1. Originea prescripĂiei extinctive

591. Datele problemei. Noul Cod civil, adoptat prin Legea nr. 287/20091), în pofida

unor afirmaĠii contrare, făcute în special de oponenĠii schimbării ori cei de ocazie, va aduce schimbări majore în dreptul român, abandonând aúa-zisa concepĠie dualistă a dreptului privat, bazată pe distincĠia tradiĠională profesioniúti versus neprofesioniúti, restructurează, în mod profund, raporturile juridice civile, fiind prima mare reformă legislativă după mai bine de un secol úi jumătate, de când au fost adoptate Codul civil úi Codul de procedură civilă. De la regimul bunurilor la statutul persoanelor, trecând prin regimul acĠiunilor (care formal fac obiectul de reglementare al Noului Cod de procedură civilă, în curs de adoptare), instituĠiile fundamentale ale dreptului privat sunt amplu úi profund revizuite, reconsiderate úi, în multe privinĠe, remodelate, Ġinând seama nu numai de nevoile actuale ale societăĠii româneúti, dar úi de tendinĠele úi aspiraĠiile ei viitoare, precum úi de cerinĠele de armonizare a legislaĠiilor naĠionale ale statelor membre ale Uniunii Europene. Într-adevăr, statutul juridic al persoanelor fizice úi juridice, familia, filiaĠia úi drepturile personalităĠii nu numai că au fost revăzute, dar au fost, în multe privinĠe, reformate în mod radical. Tot astfel, proprietatea úi drepturile reale limitate, moútenirea, obligaĠiile, inclusiv raporturile de drept internaĠional privat au fost serios amendate ori, după caz, restructurate, fiind aúezate pe noi baze, în care principiile preeminenĠei dreptului úi securităĠii juridice, garantarea úi ocrotirea, în mod ��

1) Publicată în M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2009. În legătură cu intrarea în vigoare a Noului Cod civil, v. art. 2.664: „(1) Prezentul Cod civil intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea de punere în aplicare a acestuia.

(2) În termen de 12 luni de la data publicării prezentului Cod civil, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului civil.”

În doctrină, procedura de intrare în vigoare a viitorului Cod civil a fost deja criticată, ca fiind nefirească úi discutabilă faĠă de procedeul adoptării sale, pe calea asumării răspunderii guvernamentale. V., în acest sens, I. Tr. ùtefănescu, ù. Beligrădeanu, Privire analitică asupra corelaĠiei dintre Noul Cod civil úi Codul muncii, în RRDP nr. 6/2009, p. 14, nota 4.

1144 TRATAT DE PRESCRIPāIE EXTINCTIVÿ

egal, a libertăĠilor (sau drepturilor) fundamentale, apărarea proprietăĠii private, garantarea libertăĠii contractuale úi exercitarea cu bună-credinĠă a drepturilor subiective au constituit ideile călăuzitoare ale întregii reglementări.

În materia apărării drepturilor subiective civile un loc esenĠial revine instituĠiei prescripĠiei extinctive, care în Noul Cod civil este reglementată, pentru prima dată, distinct de uzucapiune úi în cadrul unei cărĠi separate de sine stătătoare, deoarece domeniul său de acĠiune vizează nu doar drepturile de creanĠă, ci úi alte drepturi patrimoniale (drepturile reale, drepturile potestative etc.), dar chiar úi drepturile nepatrimoniale (ex., acĠiune de filiaĠie), iar pe de altă parte, obiectul prescripĠiei nu este dreptul subiectiv primar, ci dreptul subiectiv secundar, respectiv dreptul la acĠiune în sens material, adică, în alĠi termeni, raportul de constrângere, generat de încălcarea dreptului subiectiv primar ori a unui interes legitim recunoscut de lege, după caz.

Dar odată cu readucerea în Codul civil a dispoziĠiilor generale privitoare la prescripĠia extinctivă, s-a pus însă problema dacă reglementarea actuală cuprinsă în Decretul nr. 167/1958 este suficientă ori este depăúită sau, după caz, necorespunzătoare faĠă de exigenĠele úi necesităĠile societăĠii contemporane, astfel încât instituĠia prescripĠiei trebuie úi ea reformată, iar nu doar reamplasată din punct de vedere tehnic într-un alt act normativ.

Într-adevăr, după cum am văzut (supra, nr. 72 úi urm. ), Decretul nr. 167/1958 a fost construit pe o concepĠie, astăzi depăúită, în care normele privitoare la prescripĠia extinctivă sunt norme imperative, deoarece instituĠia prescripĠiei este considerată o instituĠie de ordine publică, iar raporturile civile trebuie supuse unor reglementări diferite, după, este vorba de raporturi stabilite „între organizaĠiile socialiste” [art. 3, 4, 10, 16 lit. a), art. 20] ori de raporturi stabilite între celelalte persoane fizice sau juridice1).

În afară de aceasta, întrucât prescripĠia este o instituĠie complexă, de drept pozitiv, însă contrară dreptului natural2, reglementarea acesteia a suscitat úi suscită o serie de interogaĠii care nu pot fi ignorate ori de câte ori legiuitorul îúi propune să instituie ori să reformeze o astfel de instituĠie. În esenĠă, este vorba de următoarele probleme de principiu3): ��

1) V. úi Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. a VII-a revăzută úi adăugită de M. Nicolae, P. Truúcă, Ed. Universul Juridic, Bucureúti, 2001, p. 235.

2) Deoarece ajunge uneori să priveze pe titular de dreptul său, ducând, practic, la îmbogăĠirea altuia în detrimentul său. Într-adevăr, dacă debitorul nu plăteúte úi este liberat de obligaĠie, creditorul va fi despuiat de bunul ori dreptul său.

3) V., de ex., pentru dreptul englez, N.H. Andrews, Reform of Limitation of Actions: the quest for sound poliy, Cambridge Law Journal 589 (1998). Conform autorului reforma prescripĠiei extinctive (limitation of actions) comportă 4 probleme principale: durata prescripĠiei, generalitatea sau nu a termenului de prescripĠie fixat, criteriul determinării începutului prescripĠiei úi înlăturarea efectului prescripĠiei în cazul în care aplicarea acesteia s-ar dovedi ca inechitabilă.

„The English Law Commission’s Consultation Paper „Limitation of Actions” is a long

study of a complex subject. The subject has produced a large and detailed literature. Reform is necessary. The occasion of a Consultation Paper should stimulate both substantive and procedural lawyers to think deeply about how this subject, which is truly the gateway to justice, might be re-built.

The paper on which might draw up new plans is, however, not blank. It seems clear that there must be a law of limitation. Secondly, it seems obvious that a limitation regime must prescribe a fixed period of time, probably measured in years, during which litigation must be commenced. There are four main areas for debate within that essential framework.

Andreea Anastasia Rotareanu












(i) PrescripĠia trebuie sau nu să fie o instituĠie de aplicaĠiune generală? Un mod general de stingere a drepturilor subiective civile sau doar un mod special úi limitat?

(ii) PrescripĠia trebuie să fie de ordine publică sau de ordine privată? Ea trebuie să fie guvernată de norme imperative ori dispozitive (supletive)? Prin norme legale sau úi prin norme convenĠionale?

(iii) PrescripĠia stinge dreptul subiectiv material primar ori numai dreptul la acĠiune (sau acĠiunea civilă), i.e. dreptul subiectiv secundar? ObligaĠia prescrisă este o obligaĠie naturală ori pur morală, de conútiinĠă? Plata făcută după împlinirea prescripĠiei este o plată valabilă ori nedatorată úi, deci, supusă restituirii?

(iv) Este vorba de o instituĠie de drept material ori procesual? Ea trebuie supusă legii fondului dreptului subiectiv sau, dimpotrivă, legii forului, i.e. legii instanĠei învestite cu soluĠionarea litigiului civil?

(v) Termenul general de prescripĠie trebuie să fie lung, mediu ori scurt? Trebuie să se aplice tuturor drepturilor úi oricăror titulari ai acestora ori, dimpotrivă, numai anumitor drepturi sau anumitor titulari? În alĠi termeni, trebuie să existe sau nu termene speciale aplicabile anumitor drepturi subiective ori anumitor subiecte de drept?

(vi) PrescripĠia trebuie să cuprindă un singur termen, i.e. să fie unică, sau, dimpotrivă, prescripĠia ordinară să fie dublată de o prescripĠie specială? În alĠi termeni, trebuie instituit un termen minim úi altul maxim de prescripĠie, după cum el se calculează de la un moment subiectiv sau obiectiv, ori este suficient doar un termen de prescripĠie, importantă fiind stabilirea momentului de la care acesta începe să curgă?

(vii) PrescripĠia trebuie să înceapă să curgă de la data naúterii dreptului subiectiv, a încălcării lui sau de la o altă dată, ulterioară?

(viii) Ea operează ipso iure, ope iudicii ori numai la cererea părĠii interesate? Prin efectul legii sau – în baza hotărârii organului de jurisdicĠie, instanĠa judecătorească ori arbitrală, după caz –, ori, în sfârúit, doar la cererea celui îndreptăĠit (ope exceptionis)?

(ix) PrescripĠia trebuie aplicată din oficiu ori invocată de partea interesată? (x) RenunĠarea la prescripĠie este ori nu posibilă? Implică consolidarea

raportului juridic iniĠial ori naúterea unui alt raport juridic, distinct de raportul juridic originar?

��First, there is the question, „In general, how long should the limitation period be?” Secondly, there is the question, „Should the same period apply to all types of claim; it not,

which types should receive special treatment?” The third question is, „What should be the starting-date for the effluxion of the relevant

limitation period?” Here the choice is between the date when the cause of action first arises and the date when the prospective plaintiff either realises that there are material facts giving rise to a claim, or at least the has sufficient „constructive” knowledge of those facts so that he can be reasonably expected to consult and inquire. The Law Commission calls this compound of actual and constructive knowledge the „discoverability” starting-date.

Finally, there is the question: „Should the hand of `equity` continue to bend the limitation rules in deserving circumstances?” (N.H. Andrews, op. cit., pp. 589-590).

Cu privire la modul de rezolvare, de lege ferenda, a acestor probleme în dreptul englez, v. Limitation

Bill 2001, elaborat de Law Commission, prezidată de Robert Carnwath (disponibil la adresa: www.law.com.gov.uk).




O teorie a prescripĠiei extinctive, ca úi o reglementare corespunzătoare a acesteia trebuie să furnizeze răspunsuri la toate aceste întrebări (úi la altele similare sau complementare). Care sunt însă răspunsurile Noului Cod civil? Vom încerca să le înfăĠiúăm în continuare úi să le însoĠim, când este cazul, de explicaĠiile corespun-zătoare. În acest scop vom analiza în acest prim capitol aspectele generale legate de noĠiunea, natura juridică, delimitarea, caracterul normelor privitoare la prescripĠia extinctivă úi efectul acesteia, în lumina Noului Cod civil, pentru ca apoi, în capitolele următoare, să ne ocupăm de chestiunile particulare, funcĠionale ale acesteia, respectiv: domeniul prescripĠiei extinctive (cap. II), termenele legale de prescripĠie extinctivă (cap. III), cursul prescripĠiei extinctive (cap. IV) úi, în fine, repunerea în termenul de prescripĠie (cap. V).

Dar înainte de a aborda aceste chestiuni este util să amintim principalele surse legislative, interne úi externe, care au stat la baza noii reglementări a prescripĠiei extinctive (nr. 592) úi a căror consultare este esenĠială pentru a înĠelege filosofia noii reglementări, precum úi răspunsurile legiuitorului român ori, dacă vrem, a redactorilor Codului civil la problemele de mai sus.

592. Sursele Noului Cod civil. În ce priveúte prescripĠia extinctivă, la elaborarea

principiilor úi regulilor cuprinse în Cartea VI „Despre prescripĠia extinctivă, decăderea úi calculul termenelor” au fost consultate cele mai importante úi moderne surse legislative ori nonlegislative, atât interne cât úi externe1).

Dintre sursele interne principale amintim (în ordine cronologică): – Codul civil (1864): art. 1837-1911; – Codul comercial (1887): art. 945-956; – Codul civil Carol al II-lea (1940)2): art. 1418-1450; – Codul familiei (1954): art. 21, 55, 60; – Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripĠia extinctivă; – Proiectul Codului civil al Republicii Socialiste România (1971): art. 135-165; – Proiectul de Lege al Ministerului JustiĠiei privind prescripĠia extinctivă (1995); – Proiectul de Lege al Ministerului JustiĠiei de modificare úi completare a Codului

civil, a Codului de procedură civilă, a Legii cadastrului úi publicităĠii imobiliare nr. 7/1996, precum úi a altor acte normative conexe (2000)3): art. I pct. 22;

– Proiectul Noului Cod civil (2004)4): art. 1928-1979. Cât priveúte sursele externe principale5), amintim aici:

��1) Cf. Expunerii de motive a Proiectului de Lege privind Codul civil (2009), la adresa www.just.ro, repro-

dusă úi în Codul civil (Legea nr. 287/2009), cu prefaĠă de Fl.-Antonius Baias, Ed. C.H. Beck, Bucureúti, 2009. 2) Cu privire la soarta Codului civil Carol al II-lea (ca úi a Codului de procedură civilă úi Codului comercial

din 1940), adoptate, însă amânate sine die, v. I. Tr. ùtefănescu, ù. Beligrădeanu, op. cit., p. 14, nota 17. 3) V. Supliment Juridica nr. 11-12/2000. 4) Adoptat de Senatul României la 13 septembrie 2004 (úi publicat în volum de Ed. C.H. Beck,

Bucureúti, 2006). 5) Cu privire la utilitatea, chiar necesitatea consultării surselor de drept comparat, v. G. Rouhette,

Regard sur l’avant-projet de réforme du droit obligations; in Revue des contrat 2007/4, pp. 1378-1379. «Sans céder à l’autodénigrement, nous avons tiré profit de récents développement du droit

des obligations en dehors de nos frontières, la Convention de Vienne sur la vente internationale



– Codul federal elveĠian al obligaĠiilor (1911): art. 127-142; – Codul civil german (BGB), astfel cum a fost modificat în anul 2000: par. 194-218; – Codul civil francez (1804): art. 2219-2282 (în vechea redactare, anterioară

reformei prescripĠiei din anul 2008)1); – Codul civil italian (1942): art. 2934-2969; – Codul civil olandez (1992): art. 3.11.10-3.11.21; – Codul civil al provinciei Québec (1991): art. 2875-2933; – Codul civil spaniol (1889): art. 1930-1975; – ConvenĠia asupra prescripĠiei în materie de vânzare internaĠională de mărfuri,

încheiată la New-York la 14 iunie 1974 úi Protocolul de modificare a ConvenĠiei, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 24/1992;

– Principiile Unidroit 2004 aplicabile contractelor comerciale internaĠionale: art. 10.1-10.11;

– Principiile dreptului european al contractelor (1999), elaborate de Comisia privind dreptul european al contractelor (Lando): art. 14:101-14:601;

– Anteproiectul Catala de reformă a Codului civil francez (2004) asupra dreptului obligaĠiilor úi a materiei prescripĠiei extinctive.

În afară de aceste surse, un aport important l-a avut doctrina, în principal

contribuĠiile de excepĠie ale prof. Mihail Eliescu, redactorul (úi autorul) Decretului nr. 167/1958, úi ale prof. Gheorghe Beleiu, precum úi practica judiciară úi arbitrală relevantă, în special aceea creată în baza Decretului nr. 167/1958, aspecte care au fost semnalate de altfel, în diverse locuri, în cadrul tratatului de faĠă, motiv pentru care socotim că este inutil a fi din nou aici amintite.

§ 2. NoĂiunea prescripĂiei extinctive

593. DefiniĂie úi terminologie. a) DefiniĠie. Deúi Noul Cod civil nu defineúte in

terminis prescripĠia extinctivă, reglementează, în mod expres, obiectul (úi, implicit, efectul) acesteia, ca úi Decretul nr. 167/1958 (art. 1 alin. 1). Într-adevăr, potrivit art. 2.500 – intitulat „Obiectul prescripĠiei extinctive” –:

��de marchandises occupant à cet égard une place à part, puisqu’elle constitue le droit français de la vente internationale. On n’a pas ignoré la Common Law d’Angleterre ni celle des États-Unis. Des codifications récentes, de l’aire romaniste, nous avons retenu en particulier le Code civil portugais, le Nouveau Code civil Néerlandais, le Code civil du Québec et la réforme du droit allemand et la réforme du droit allemand des obligations. Mais surtout, nous avons fait notre miel des solutions des codifications privées du droit des contrats qui couvrent également de larges pans du droit des obligations: Principes relatifs aux contrats du commerce international d’Unidroit, Principes du droit européen du contrat, Code européen des contrats, ainsi que de celle des Principes de droit européen de la responsabilité civile, non pour les confronter à des concepts ou principes, réels ou supposés, du droit français, avec lesquels il leur faudrait cadrer, mais pour bénéficier de la sagesse qu’ils ont pu amasser au terme de longues années de réflexions et discussions comparatives. Le fait que, sur une question, ils présentent des vues concordantes serait un indice sûr que la solution proposée vaut acutoritate rationis.» (G. Rouhette, loc. cit. supra).

1) Cu privire la regimul actual al prescripĠiei extinctive úi uzucapiunii în Codul civil francez, v. Legea nr.

2008-561 sin 17 iunie 2008 (în vigoare de la 1 iunie 2009).


„(1) Dreptul material la acĠiune, denumit în continuare drept la acĠiune, se stinge prin prescripĠie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

(2) În sensul prezentului titlu, prin drept la acĠiune se înĠelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forĠei publice, să execute o anumită prestaĠie, să respecte o anumită situaĠie juridică sau să suporte orice altă sancĠiune civilă, după caz”. Pentru definirea corectă a prescripĠiei, art. 2.500 alin. 1 NCC trebuie însă

coroborat, în primul rând, cu prevederile art. 2.506 care reglementează, in terminis, efectele împlinirii termenului de prescripĠie:

„(1) După împlinirea prescripĠiei, cel obligat este îndreptăĠit să refuze

executarea prestaĠiei. (2) Cel care a executat de bunăvoie obligaĠia după ce dreptul la acĠiune s-a

prescris nu are dreptul să ceară restituirea prestaĠiei, chiar dacă la data executării nu útia că termenul prescripĠiei era împlinit.

(3) Recunoaúterea unui drept prescris, făcută printr-un act scris, precum úi constituirea de garanĠii în folosul titularului dreptului a cărui acĠiune este prescrisă sunt valabile, chiar dacă cel care le-a făcut nu útia că termenul de prescripĠie era împlinit. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunĠarea la prescripĠie” (s.n.). Totodată, mai trebuie reĠinut că, în sistemul noului cod, în limitele úi condiĠiile

prevăzute de lege, părĠile pot să încheie convenĠii privitoare la prescripĠie, în special să modifice durata termenelor legale de prescripĠie ori regulile de funcĠionare a prescripĠiei extinctive (începutul prescripĠiei, suspendarea, întreruperea, calculul acesteia etc.), după cum le dictează interesele (art. 2.515 alin. 3 úi 4).

Din ansamblul acestor dispoziĠii legale, rezultă însă că prescripĠia, ca úi în sistemul Decretului nr. 167/1958 (supra, nr. 10, 26, 236 úi urm. ), nu stinge dreptul subiectiv material, ci numai dreptul la acĠiune corespunzător, astfel că putem în continuare defini prescripĠia extinctivă ca fiind acel mod de înlăturare a răspunderii civile constând în stingerea dreptului material la acĠiune neexercitat în termenul stabilit de lege ori de părĠi, după caz.

b) Terminologie. Sub aspect terminologic, este de reĠinut că expresia „prescripĠia

extinctivă” ori, după caz, termenul de „prescripĠie” sunt întrebuinĠate de Noul Cod civil în două accepĠiuni diferite, dar complementare, úi anume:

1) instituĠia de drept civil având această denumire, adică totalitatea normelor de

drept civil care reglementează stingerea dreptului la acĠiune în sens material în domeniul raporturilor civile lato sensu;

2) esenĠa însăúi a instituĠiei prescripĠiei extinctive – stingerea dreptului material la acĠiune neexercitat în termenul de prescripĠie, adică exact sensul pe care l-am avut în vedere când am definit mai sus prescripĠia extinctivă.

Cât priveúte „dreptul material la acĠiune”, acesta este definit, într-o manieră largă, cuprinzătoare, pentru prima oară în legislaĠia română, ca fiind „dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forĠei publice, să execute o anumită prestaĠie, să respecte o anumită situaĠie juridică sau să suporte orice altă sancĠiune civilă, după caz.” (art. 2.500 alin. 2) úi înglobează, în conĠinutul său, atât dreptul la acĠiunea condamnatorie, adică dreptul de a




























obĠine condamnarea pârâtului, cât úi dreptul la acĠiunea executorie, adică dreptul de a obĠine executarea silită, deoarece ambele sale forme vizează realizarea, pe cale silită, a dreptului subiectiv material încălcat, nesocotit ori ignorat, după caz.

Precizăm că, din considerente de ordin tehnic, Noul Cod civil reglementează „dreptul comun” al prescripĠiei dreptului la acĠiune, „prescripĠia dreptului de a obĠine executarea silită” fiind reglementată în Codul de procedură civilă, reglementare care se completează cu prevederile Codului civil (art. 2.513). Desigur, această opĠiune a legiuitorului nu afectează unitatea prescripĠiei extinctive úi nici „unitatea” dreptului material la acĠiune, care, aúa cum am arătat cu altă ocazie (supra, nr. 440-443) comportă, în existenĠa sa concretă, ambele forme: dreptul la acĠiunea condamnatorie úi dreptul la acĠiunea executorie úi îmbracă, în întregul său, trăsăturile unui drept subiectiv civil de natură substanĠială, iar nu procedurală.

594. Natura juridicĀ a prescripĂiei extinctive. În ce priveúte natura juridică a prescripĠiei

extinctive, această chestiune a fost controversată atât sub imperiul vechiului Cod civil (1864), cât úi a Decretului nr. 167/1958 (supra, nr. 23-26 ), dar credem că ea a fost tranúată de Noul Cod civil în sensul faptului că, sub acest aspect, prescripĠia extinctivă nu stinge dreptul subiectiv civil primar, ci afectează doar dreptul subiectiv secundar, adică dreptul la acĠiune (art. 2.500 úi 2.506, precitate), astfel încât putem spune, din nou, că prescripĠia extinctivă este doar un mod sau o cauză legală de înlăturare (stingere) a răspunderii civile (lato sensu), iar nu un mod de stingere a dreptului subiectiv civil.

Aúadar, prescripĠia este úi rămâne o instituĠie de drept material, substanĠial, iar nu de drept procesual.

Într-adevăr, din dispoziĠiile legale mai sus citate, rezultă, indubitabil, că prescripĠia extinctivă, ca sancĠiune juridică, priveúte numai dreptul material la acĠiune, adică posibilitatea subiectului activ de a pretinde úi obĠine, pe cale judiciară, protecĠia unui drept al său încălcat sau contestat (ori a unui interes legitim, în cazurile anume prevăzute de lege), iar nu (úi) dreptul subiectiv civil primar încălcat sau contestat, care supravieĠuieúte efectului extinctiv al prescripĠiei, nefiind în sine afectat.

Totuúi, prin împlinirea (úi invocarea) prescripĠiei extinctive o „transformare” ori „schimbare” juridică a dreptului subiectiv (úi a obligaĠiei corelative) se produce, căci, din acest moment dreptul subiectiv civil nu mai poate fi apărat pe calea ofensivă a acĠiunii în justiĠie, ci numai pe calea defensivă a excepĠiunii, atunci când subiectul pasiv úi-a executat de bunăvoie obligaĠia solicitând restituirea prestaĠiei făcute ori pretinzând titularului dreptului subiectiv să execute o prestaĠie corelativă (de ex., să predea bunul, deúi dreptul la acĠiunea în anularea vânzării nu mai poate fi exercitat, fiind stins prin prescripĠie); în mod corespunzător, nici obligaĠia civilă corelativă nu mai poate fi dusă la îndeplinire pe calea executării silite, dar este permisă úi deschisă executarea sa voluntară (art. 2.506 alin. 2).

În consecinĠă, prin obiectul úi efectul său, prescripĠia extinctivă este un veritabil mod sau mijloc de înlăturare (încetare) a răspunderii civile, în sensul că după împlinirea termenului de prescripĠie subiectul pasiv al raportului de constrângere nu mai poate fi constrâns, prin acĠiune condamnatorie ori executorie, să execute prestaĠia datorată sau să suporte orice altă sancĠiune civilă, însă acesta nu este liberat de obligaĠia ce îi incumbă, deoarece raportul juridic primar nefiind stins, el continuă să fie Ġinut de obligaĠia ce-i incumbă úi pe care o poate executa oricând de bunăvoie. După cum s-a spus, în mod sugestiv, prin efectul său, «prescripĠia extinctivă metamor-





















fozează, transformă dreptul subiectiv civil úi obligaĠia civilă corelativă, „retrogra-dându-le”, din perfecte (asigurate prin „acĠiune”), în imperfecte (naturale, asigurate doar prin „excepĠiune”)»1).

595. Delimitarea prescripĂiei extinctive. După cum am arătat pe larg (supra, nr. 33 úi

urm. ), prescripĠia extinctivă se aseamănă dar nu se confundă cu alte instituĠii de drept civil, precum: prescripĠia achizitivă (uzucapiunea), decăderea úi termenul extinctiv. Noul Cod civil conservă úi chiar întăreúte autonomia prescripĠiei extinctive faĠă de aceste instituĠii, reglementând în mod separat uzucapiunea, ca mod de dobândire a drepturilor reale prin posesia exercitată asupra unui bun în tot timpul cerut de lege (art. 930 úi urm.), decăderea, ca mod de stingere a unui drept subiectiv civil neexercitat în termenul stabilit de lege (art. 2.545)2), inclusiv termenul extinctiv, ca modalitate ce afectează existenĠa unei obligaĠii civile (art. 1.412 alin. 2).

De reĠinut, că regulile de la prescripĠie constituie reguli de drept comun, astfel încât dispoziĠiile în materie de uzucapiune, de ex., se completează cu cele de la prescripĠia dreptului la acĠiune3), după cum în materie de decădere, „dacă din lege (sau din convenĠia părĠilor – n.n.) nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile regulile de prescripĠie” (art. 2.547)4), care, fiind mai puĠin riguroase, permite judecătorului să trateze cu mai multă flexibilitate regimul unui asemenea termen5).

§ 3. Reglementarea prescripĂiei extinctive

596. Sedes materiae. a) Reglementarea generală. Noul Cod civil reglementează

prescripĠia extinctivă în cartea VI „Despre prescripĠia extinctivă, decăderea úi calculul termenelor”, la art. 2.500-2.543. Aceste texte cuprind reglementarea generală, de drept comun, a instituĠiei, deoarece dispoziĠii cu caracter special există în numeroase alte texte ale codului, pe care aici le vom aminti doar (b), fără a intra în analiza acestora, care va fi făcută cu altă ocazie.

În afară de aceasta, mai trebuie amintit că norme privitoare la prescripĠia dreptului ��

1) Gh. Beleiu, op. cit. (2001), p. 238. Reamintim că, sub aspectul naturii juridice, prescripĠia dreptului la acĠiune este, pentru prof. Beleiu, „un mod de transformare a conĠinutului raportului juridic civil” (ibidem, iar pentru dezvoltări, v. Gh. Beleiu, Natura juridică a prescripĠiei extinctive, III, în SCJ nr. 4/1985, pp. 335-341).

2) Decăderea, ca úi prescripĠia de altfel, poate avea atât natură legală, cât úi convenĠională, fiind însă o sancĠiune mixtă, aplicabilă nu numai pentru neexercitarea unui drept subiectiv într-un termen prefixat (de forcluziune), dar úi pentru neefectuarea unui act juridic unilateral într-un termen imperativ (ex., denunĠarea unilaterală a unui contract ori rezoluĠiunea unilaterală a acestuia) atrăgând inadmisibilitatea (ori nulitatea) acelui act, dacă a fost săvârúit cu nesocotirea acelui termen. Într-adevăr, conform art. 2.545 NCC:

„(1) Prin lege sau prin voinĠa părĠilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea

unui drept sau săvârúirea unor acte unilaterale. (2) Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar

în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condiĠiile legii, a săvârúirii lor.”

3) V., în acest sens, art. 934: „DispoziĠiile prezentei secĠiuni (privitoare la uzucapiunea imobiliară – n.n.) se completează, în mod corespunzător, cu cele privitoare la prescripĠia extinctivă.”

4) Pentru discuĠii úi dificultăĠile privind criteriile de calificare a unui termen ca fiind de decădere (forcluziune), v. supra, nr. 37 lit. c), text úi notele de subsol.

5) Cu privire la posibilitatea completării regimului termenului de decădere cu regulile de la prescripĠie, v. art. 934, pentru ipoteza termenului de opĠiune succesorală.















la acĠiune există úi în alte acte normative, care, în măsura în care vor fi păstrate de legea de punere în aplicare a Noului Cod civil, ele vor întregi reglementarea din cod, fie ca norme speciale, fie ca norme complementare (în această din urmă categorie urmând să intre dispoziĠiile privitoare la prescripĠia dreptului de a obĠine executarea silită din viitorul Cod de procedură civilă).

Este inutil să amintim că în ce priveúte raportul dintre cele două categorii de norme – generale úi speciale –, el va fi guvernat de bine cunoscutele reguli: generalia specialibus non derogant úi, respectiv specialia generalibus derogant.

b) Reglementări speciale cuprinse în Codul civil. După cum am menĠionat, în afara

normelor cuprinse în Cartea VI, noul cod conĠine úi alte reguli speciale care se regăsesc în diverse materii úi se referă la diferite aspecte ale instituĠiei prescripĠiei precum:

– imprescriptibilitatea unor drepturi la acĠiune [art. 216 alin. 6, art. 423 alin. 4, art. 427 alin. 1, art. 432 alin. 2, teza I, art. 433 alin. 2, art. 563 alin. 2, art. 564 alin. 2, art. 669, 696 alin. 2, art. 909 alin. 1, art. 911 alin. 2, teza a doua, art. 1130, art. 2.237];

– imprescriptibilitatea unor excepĠii (art. 1.095 alin. 3, art. 1.249 alin. 2, teza a doua); – prescriptibilitatea unor drepturi la acĠiune având un obiect patrimonial (art. 253

alin. 4, art. 270, art. 638 alin. 2, in fine, úi alin. 3, art. 896 alin. 1, teza a doua) sau nepatrimonial (art. 419, 423 alin. 5, 427 alin. 5, art. 432 alin. 2, teza a doua, art. 433 alin. 3, art. 1.415 alin. 3, art. 2.010 alin. 3, art. 2.071, art. 2.499 alin. 2), după caz;

– termenele de prescripĠie (art. 270, 301, 316 alin. 2, art. 428 alin. 3, art. 695 alin. 3, teza I, art. 892 alin. 3, art. 897 alin. 2, art. 915 alin. 2, teza I, art. 951 alin. 1, art. 990 alin. 5, art. 1.027 alin. 3, art. 1.070, 1.124, 1.223, art. 1.329 alin. 4, art. 1.564, art. 1.669 alin. 2, art. 1.933 alin. 3, art. 1.936 alin. 1, art. 2.190 alin. 1);

– prorogarea prescripĠiei (art. 1.394); – începutul prescripĠiei (art. 990 alin. 4, art. 1.076 alin. 2, art. 1.880, art. 2.163); – suspendarea prescripĠiei (art. 695 alin. 3, teza a doua, art. 915 alin. 2, teza a

doua, art. 1.395, art. 1.433 alin. 1., art. 1.441 alin. 1, art. 1.449 alin. 1) – întreruperea prescripĠiei (art. 20 alin. 4, art. 1.433 alin. 2, art. 1.441 alin. 2, art. 1.449); – legea aplicabilă prescripĠiei (art. 2.663). 597. Caracterul normelor care reglementeazĀ prescripĂia extinctivĀ. a) Sistemul

Decretului nr. 167/1958. O problemă strâns legată de „reglementarea prescripĠiei extinctive” este aceea a caracterului – imperativ ori dispozitiv – al normelor ce formează această instituĠie.

După cum am arătat (supra, nr. 74-77), atât în literatura de specialitate, cât úi în practica judiciară s-a admis, în mod constant, că, în sistemul Decretului nr. 167/1858, normele care formează instituĠia prescripĠiei extinctive sunt imperative, întrucât aceasta este o instituĠie de ordine publică, destinată ocrotirii unui interes general, obútesc: înlăturarea incertitudinii din raporturile juridice civile úi asigurarea stabilităĠii lor.

În doctrină, se mai precizează úi faptul că natura obútească ar fi dedusă tocmai din rosturile sau funcĠiile prescripĠiei extinctive1): 1) funcĠia educativă úi mobilizatoare; 2) funcĠia sancĠionatoare (când prima n-a dat rezultate); 3) funcĠia de consolidare a raporturilor juridice úi de înlăturare a dificultăĠilor în administrarea probelor.

��1) V., de ex., Gh. Beleiu, op. cit. (2001), p. 235. Pentru amănunte cu privire la funcĠiile prescripĠiei

extinctive, v. supra, nr. 19-22.












Ca urmare a acestei concepĠii, Decretul nr. 167/1958 a consacrat úi două consecinĠe juridice importante impuse de caracterul imperativ al normelor care reglementează prescripĠia extinctivă1):

1) inadmisibilitatea derogării, prin convenĠie, de la normele prescripĠiei

extinctive (art. 1 alin. final: „Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripĠiei este nulă”);

2) obligativitatea aplicării, din oficiu, de către organul de jurisdicĠie a normelor privind prescripĠia extinctivă (art. 18: „InstanĠa judecătorească úi organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acĠiune sau la executarea silită este prescris”).

Este însă de observat că această din urmă soluĠie este opusă aceleia consacrată de art.

1841 C. civ.: „În materie civilă, judecătorii nu pot aplica prescripĠia, dacă cel interesat nu va fi invocat acest mijloc”.

Această concepĠie asupra prescripĠiei extinctive a fost considerată ca depăúită, fiind necorespunzătoare cu caracterul privat al raporturilor civile, astfel încât, de lege ferenda, scrie prof. Beleiu, „soluĠia potrivită – impusă de principiul disponibilităĠii, aplicabil în dreptul civil, în general – este aceea de a reveni la sistemul Codului civil: prescripĠia trebuie aplicată dacă cel interesat (de regulă, pârâtul) o invocă. Propunând această soluĠie, nu scăpăm din vedere că, prin dispoziĠie expresă, se poate consacra, în continuare, inadmisibilitatea derogării, prin act juridic civil, de la normele ce reglementează prescripĠia extinctivă, deoarece soluĠiile în prezenĠă: aplicarea efectului prescripĠiei numai dacă este invocat, de o parte, úi inadmisibilitatea derogării de la normele ce reglementează prescripĠia extinctivă, de cealaltă parte nu sunt ireconciliabile dimpotrivă, ele pot foarte bine coexista, dând satisfacĠie unor interese diferite: cel general úi cel individual; aceste interese trebuie armonizate, iar nu unul să fie anihilat de celălalt, de plano. Cu alte cuvinte, păstrând caracterul imperativ al normelor care reglementează prescripĠia extinctivă, caracter dedus din natura obútească, generală a interesului asigurării certitudinii în raporturile juridice civile, prin înlăturarea unor litigii care să aibă originea în situaĠii juridice prea învechite, ar trebui trasă o singură consecinĠă: inadmisibilitatea derogării, iar nu úi cea de a doua: obligativitatea aplicării, din oficiu, a prescripĠiei extinctive de către organul de jurisdicĠie.”2)

Aceste propuneri au fost avute în vedere de redactorii Noului Cod civil, care au abandonat concepĠia caracterului imperativ, de ordine publică, al normelor care reglementează prescripĠia extinctivă, optând pentru un caracter preponderent dispozitiv (recte, supletiv) al acestora (b).

b) Sistemul Noului Cod civil. Într-adevăr, în sistemul Noului Cod civil, prescripĠia

extinctivă, deúi rămâne o instituĠie de interes general, prin rosturile ori funcĠiile pe care le deserveúte, totuúi, este úi rămâne o instituĠie de drept privat, astfel încât beneficiul prescripĠiei extinctive este rezervat, în principiu, doar celui direct interesat, iar părĠile, ��

1) În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit. (2001), p. 236. 2) Ibidem. Pentru criticile aduse acestei soluĠii, v. ù. Beligrădeanu, Cu privire la aplicabilitatea art.

18 din Decretul nr. 167/1958, în situaĠia litigiilor patrimoniale prin arbitraj, în Dreptul nr. 8/1995, pp. 18-20; V. D: Zlătescu, ConsideraĠii în legătură cu instituĠia prescripĠiei, în Dreptul nr. 2/1999, p. 20, nota 13.













în vederea soluĠionării mai rapide ori, după caz, în condiĠii specifice, a unui eventual diferend, pot amenaja, în anumite limite, inclusiv regulile privitoare la prescripĠia dreptului la acĠiune, născut din raporturile lor civile. Aceste interese preponderent private conduc spre o reglementare mult mai flexibilă, liberală, a instituĠiei prescripĠiei, bazată pe două principii fundamentale:

1) necesitatea asigurării certitudinii úi stabilităĠii raporturilor juridice civile; 2) respectarea principiului libertăĠii contractuale în materia prescripĠiei extinctive,

cu condiĠia ca aceasta să nu aducă atingere ordinii publice (e.g. principiului garantării dreptului de liber acces la justiĠie), normelor imperative úi bunelor moravuri.

În consecinĠă, deúi se admite, cu valoare de principiu, că „prescripĠia extinctivă este reglementată prin lege” (art. 2.515 alin. 1), părĠile care au capacitatea deplină de exerciĠiu, pot încheia, în mod valabil, convenĠii privitoare la prescripĠie (art. 2.514 alin. 3 úi 4).

De asemenea, dacă în ce priveúte renunĠarea la prescripĠia care n-a început încă să curgă, este nulă, în schimb, o astfel de renunĠare este valabilă dacă are ca obiect fie beneficiul termenului scurs, în cazul prescripĠiei începute úi neîmplinite, fie beneficiul prescripĠiei împlinite (art. 2.507).

Cât priveúte invocarea úi aplicarea prescripĠiei extinctive, în acord cu art. 1841 din vechiul cod, citat mai sus, „prescripĠia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge” (art. 2.512 alin. 1), astfel încât „organul de jurisdicĠie nu poate aplica prescripĠia din oficiu” (art. 2.512 alin. 1), indiferent dacă pârâtul este un simplu particular ori, după caz, statul sau însuúi o unitate administrativ-teritorială.

598. ConvenĂiile privitoare la prescripĂia extinctivĀ. a) Reglementare. În acord cu

caracterul preponderent dispozitiv al normelor privitoare la prescripĠie, Noul Cod civil admite, aúa cum am arătat, posibilitatea încheierii de convenĠii (pacte) privitoare la prescripĠie, cu respectarea anumitor condiĠii sau limite. Astfel, potrivit art. 2.515, precitat:

„(1) PrescripĠia extinctivă este reglementată prin lege. (2) Este interzisă orice clauză prin care fie direct, fie indirect o acĠiune ar fi

declarată imprescriptibilă, deúi, potrivit legii, aceasta este prescriptibilă, sau invers, o acĠiune declarată de lege imprescriptibilă ar fi considerată prescriptibilă.

(3) Cu toate acestea, în limitele úi condiĠiile prevăzute de lege, părĠile care au capacitatea deplină de exerciĠiu pot, prin acord expres, să modifice durata termenelor de prescripĠie sau să modifice cursul prescripĠiei prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia, după caz.

(4) Termenele de prescripĠie pot fi reduse sau micúorate (recte, mărite – n.n.), prin acordul expres al părĠilor, fără însă ca noua durată a acestora să fie mai mică de un an úi nici mai mare de 10 ani, cu excepĠia termenelor de prescripĠie de 10 ani sau mai lungi care pot fi prelungite până la 20 de ani.

(5) DispoziĠiile alin. (3) úi (4) nu se aplică în cazul drepturilor la acĠiune de care părĠile nu pot să dispună úi nici acĠiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare úi cele supuse legislaĠiei privind protecĠia consumatorului.

(6) Orice convenĠie sau clauză contrară dispoziĠiilor prezentului articol este lovită de nulitate absolută.”

O scurtă analiză a acestui articol este utilă, cel puĠin dacă avem în vedere faptul că

este vorba de o reglementare absolut nouă pentru dreptul românesc.



















b) CondiĠii de validitate. Din articolul citat, rezultă că, pentru a fi valabile, convenĠiile trebuie încheiate de persoane care au capacitate deplină de exerciĠiu úi să aibă un obiect licit, respectiv să privească:

– drepturi la acĠiune prescriptibile úi disponibile (cesibile); – durata termenelor de prescripĠie; – începutul prescripĠiei; – modificarea (nu suprimarea) cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a

prescripĠiei. A contrario, nu sunt admisibile convenĠiile care au ca obiect: – drepturile la acĠiune imprescriptibile úi/sau indisponibile (incesibile), precum

acĠiunile reale imprescriptibile (e.g. art. 563 alin. 3, art. 564 alin. 2, art. 696 alin. 2, art. 861 alin. 1 etc.), acĠiunea în constatarea nulităĠii absolute (art. 2.502 alin. 2, pct. 3), acĠiunile derivând din starea úi capacitatea persoanelor (cf. art. 29 privitor la limitele capacităĠii civile; art. 437 referitor la inalienabilitatea acĠiunilor de filiaĠie etc.); interdicĠia este expresă (art. 2.515 alin. 2 úi 5, teza I);

– drepturile la acĠiune derivate din contractele de adeziune, de asigurare úi cele supuse legislaĠiei consumatorului, indiferent dacă pactul este încheiat înainte sau după încheierea unor asemenea contracte; această interdicĠie este de asemenea expresă (art. 2.515 alin. 5, teza a doua);

– fixarea unor termene de prescripĠie cu nerespectarea duratei minime sau maxime legale (de ex., termenele de prescripĠie de cel mult un an nu pot fi micúorate, dar pot fi mărite până la 10 ani, după cum termenele de 10 ani sau mai lungi pot fi prelungite până la 20 de ani; v., în acest sens, art. 2.515 alin. 4); aceste limite se explică prin necesitatea existenĠei unui termen minim suficient pentru asigurarea unei acĠiuni utile úi efective, pe de o parte, dar úi a unui termen care să nu fie excesiv de lung astfel încât să facă acĠiunea practic imprescriptibilă ori să creeze dificultăĠi de judecată sau de administrare a probelor pe care legiuitorul a voit să le preîntâmpine, chiar úi împotriva voinĠei părĠilor, pe de altă parte;

– stabilirea momentului începutului prescripĠiei (úi implicit al împlinirii ei) la o dată în raport de care prescripĠia ar fi socotită împlinită, ceea ce echivalează, implicit, cu suprimarea dreptului la acĠiune;

– suprimarea cauzelor legale de suspendare ori întrerupere a prescripĠiei; legea admite doar modificarea acestora, iar nu úi înlăturarea lor, ceea ce ar conduce, indirect, fie la imprescriptibilitatea dreptului la acĠiune, fie la suprimarea acestuia úi exonerarea de răspundere a debitorului (cf. art. 2.512 alin. 2);

– înlăturarea posibilităĠii repunerii în termen, atunci când depăúirea termenului de prescripĠie a fost cauzată de existenĠa unor motive temeinic justificate (art. 2.521), o astfel de clauză este de asemenea prohibită, deoarece este abuzivă sau contrară echităĠii úi bunelor moravuri (v. art. 15. privitor la abuzul de drept, art. 1.169 referitor la limitele libertăĠii de a contracta).

Exempli gratia, dintre convenĠiile privitoare la prescripĠie care ar fi principial

valabile, pot fi citate următoarele:

– cele care stabilesc un termen mai scurt ori mai lung de prescripĠie decât cel general de 3 ani (de ex., 1 an, pentru răspunderea pentru viciile aparente ale lucrului ori lucrării, ori


5 ani, pentru viciile ascunse) sau, după caz, decât cel special (de ex., 1 an, în cazul acĠiunii în anulare sau reducerea obligaĠiilor pentru leziune, fixat la 2 ani de art. 1.223);

– cele care fixează începutul prescripĠiei, altul decât cel prevăzut de lege, în regulă generală, ori printr-o dispoziĠie particulară (de ex., stabilirea că prescripĠia dreptului la acĠiune pentru viciile lucrului sau lucrării nu începe să curgă decât după consultarea unui expert, ori că începutul prescripĠiei dreptului la acĠiune pentru penalităĠi curge nu de la exigibilitatea creanĠei, ci de la împlinirea termenului de 30 de zile, în care aceasta putea fi achitată, fără a antrena plata penalităĠilor aferente etc.);

– cele prin care se modifică (nu suprimă) cauzele legale de suspendare ori întrerupere a prescripĠiei (de ex., stabilirea faptului că între soĠi prescripĠia este suspendată chiar dacă sunt separaĠi în fapt, ori că forĠa majoră suspendă cursul prescripĠiei, indiferent de data survenirii ei; stipularea că punerea în întârziere nu întrerupe prescripĠia decât dacă este făcută prin executorul judecătoresc ori într-o anumită formă, ori că plata parĠială nu constituie în sine recunoaútere tacită a prescripĠiei, sau, în fine, că întreruperea, survenită prin cererea de chemare în judecată, va fi urmată de prescripĠia cea mai lungă, de 10 ani, a dreptului de a obĠine executarea silită etc.) úi, a fortiori, se suplimentează1) aceste cauze de suspendare ori de întrerupere (de ex., prevederea în sensul căreia consultarea unui expert care să stabilească cauza deficienĠelor calitative ale unui lucru suspendă prescripĠia dreptului la acĠiune ori stipularea faptului că încercarea de conciliere prealabilă a oricărui litigiu ivit între părĠi, atrage suspendarea cursului prescripĠiei).

c) SancĠiune. Orice convenĠie sau clauză contrară dispoziĠiilor art. 1.215 este lovită

de nulitate absolută (art. 2.115 alin. 6), fiind, aúadar, nulă de drept. 599. Legea aplicabilĀ prescripĂiei extinctive. În dreptul nostru, prescripĠia extinctivă

este o chestiune de fond, iar nu de procedură, astfel încât legea aplicabilă prescripĠiei este legea care guvernează fondul dreptului, iar nu lex fori. Această soluĠie prevăzută, de altfel, la art. 147 din Legea nr. 105/1992 privitoare la raporturile de drept internaĠional privat („PrescripĠia extinctivă a dreptului la acĠiune este supusă legii care se aplică dreptului subiectiv însuúi”) este menĠinută de art. 2.663 NCC:

„PrescripĠia extinctivă a dreptului la acĠiune este supusă legii care se aplică

dreptului subiectiv însuúi.”2) Prin urmare, în funcĠie de natura dreptului subiectiv civil primar, legea aplicabilă

prescripĠiei poate fi, după caz, lex personalis, lex contractus, lex loci delicti commissi, lex loci laesionis, lex rei sitae etc.3)

În final, precizăm că, în această materie, legea aplicabilă trebuie să fie unică, în sensul că trebuie să se aplice atât prescripĠiei dreptului la acĠiunea condamnatorie, cât úi prescripĠiei dreptului la acĠiunea executorie (v. pentru amănunte, supra, nr. 430, lit. c).

��1) Cf. art. 2254 alin. 2 C. civ. fr. (L. no 2008-561 du 17 juin 2008): «Les parties peuvent également,

d’un commun accord, ajouter aux causes de suspension ou d’interruption de la prescription prévues par la loi. » (s.n.).

2) V., deja în acelaúi sens, art. 147 din Legea nr. 105/1992: „PrescripĠia extinctivă a dreptului la acĠiune este supusă legii care se aplică dreptului subiectiv însuúi.”

3) Pentru amănunte, inclusiv unele soluĠii nuanĠate cuprinse în regulamentele comunitare, v. supra, nr. 99.






§ 4. Efectul prescripĂiei extinctive

600. Ce se stinge prin prescripĂie în lumina Noului Cod civil? a) Sistemul

Decretului nr. 167/1958. După cum am văzut (supra, nr. 263 úi urm.), în doctrină – mai ales – a existat o controversă cu privire la ce se stinge prin prescripĠia extinctivă, în lumina Decretului nr. 167/1958, controversă care îúi are originea în dispoziĠiile – contradictorii – ale Codului civil din 1864 privitoare la acelaúi aspect (art. 1091 úi 1837, care evocă stingerea prin prescripĠie a obligaĠiei civile, versus art. 1890, 1900, 1903, 1904 etc., care se referă la prescripĠia acĠiunilor în justiĠie) úi care, finalmente, a fost tranúată, cu argumente de text, de legislaĠie úi jurisprudenĠă (ibidem), în sensul stingerii prin prescripĠie doar a dreptului la acĠiune în sens material, iar nu a însuúi dreptului subiectiv.

b) Sistemul Noului Cod civil. În ce priveúte Noul Cod civil, soluĠia stingerii doar a

dreptului material la acĠiune este neîndoielnică, deoarece art. 2.500 se referă, expressis verbis, la dreptul material la acĠiune ca obiect al prescripĠiei, în timp ce art. 2.506, reglementând efectele prescripĠiei împlinite, dispune următoarele:

„(1) După împlinirea prescripĠiei, cel obligat este îndreptăĠit să refuze

executarea prestaĠiei. (2) Cel care a executat de bunăvoie obligaĠia după ce dreptul la acĠiune s-a

prescris nu are dreptul să ceară restituirea prestaĠiei, chiar dacă la data executării nu útia că termenul prescripĠiei era împlinit.

(3) Recunoaúterea unui drept (la acĠiune – n.n.) prescris, făcută prin act scris, precum úi constituirea de garanĠii în folosul titularului dreptului a cărui acĠiunea este prescrisă sunt valabile, chiar dacă cel care a făcut-o nu útia că termenul de prescripĠie era împlinit. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunĠarea la prescripĠie.” (s.n.). Prin urmare, prescripĠia extinctivă stinge numai dreptul la acĠiune, iar nu úi

dreptul subiectiv substanĠial primar, ceea ce antrenează anumite consecinĠe juridice specifice (c).

c) ConsecinĠele juridice ale stingerii, prin prescripĠie, numai a dreptului material

la acĠiune. Din faptul că prin prescripĠie se stinge numai „dreptul la acĠiune” (în sens material), adică posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a obĠine, la nevoie, protecĠia statală a dreptului său, decurge o importantă consecinĠă juridică: supravieĠuirea dreptului subiectiv civil úi a obligaĠiei corelative; după cum am precizat la „natura juridică” a prescripĠiei extinctive (supra, nr. 26), practic însă dreptul subiectiv úi obligaĠia corelativă sunt transformate, deoarece pot fi considerate acum doar imperfecte, incomplete, ocrotite numai pe calea defensivă a excepĠiunii, iar nu úi a acĠiunii civile.

În afară de aceasta, întrucât prescripĠia afectează doar dreptul material la acĠiune, iar nu úi „dreptul procesual la acĠiune” – drept autonom úi distinct de dreptul la acĠiune (în sens material) –, adică dreptul de a sesiza instanĠa úi de a solicita soluĠionarea cauzei, printr-o hotărâre rămasă definitivă, acesta este úi rămâne neatins, fiind practic





imprescriptibil extinctiv; într-adevăr, chiar dacă s-a împlinit termenul de prescripĠie extinctivă, titularul dreptului subiectiv civil (neafectat de împlinirea acestui termen) poate sesiza oricând organul de jurisdicĠie úi exercita, în continuare, celelalte drepturi procesuale, pentru a-úi apăra dreptul său, solicitând condamnarea pârâtului; dacă n-ar exista această posibilitate, nu s-ar putea verifica – jurisdicĠional – nici faptul dacă prescripĠia este sau nu efectiv împlinită, iar reclamantul n-ar putea dovedi ori demonstra că prescripĠia nu s-a împlinit încă, existând, de pildă, o cauză de suspendare ori de întrerupere a cursului său.

601. Principiile efectului prescripĂiei extinctive. Ca úi în actuala reglementare

cuprinsă în Decretul nr. 167/1958 (art. 1 alin. 2 úi art. 12), efectul prescripĠiei extinctive – stingerea dreptului material la acĠiune – este cârmuit de două principii, úi anume (art. 2.503):

– odată cu stingerea dreptului la acĠiune privind un drept principal se stinge úi

dreptul la acĠiune privind un drept accesoriu (art. 2.503 alin. 1); – în cazul în care un debitor este obligat la prestaĠii succesive, dreptul la acĠiune

cu privire la fiecare dintre aceste prestaĠii se stinge printr-o prescripĠie deosebită, chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta din prestaĠiile datorate (art. 2.503 alin. 2).

De la ambele principii, există însă excepĠii, necunoscute în dreptul actual: – în cazul creanĠelor garantate cu o ipotecă sau altă garanĠie reală (gaj1)),

prescripĠia dreptului la acĠiune privind creanĠa principală nu atrage úi stingerea dreptului la acĠiunea ipotecară (sau pignorativă); în această din urmă situaĠie, creditorul ipotecar (sau gajist) va putea urmări, în condiĠiile legii, doar bunurile mobile sau imobile garantate, însă numai în limita valorii acestor bunuri úi doar în vederea acoperirii debitului principal (iar nu úi a accesoriilor acestuia) – art. 2.504; această excepĠie este justificată de caracterul real, opozabil erga omnes, al ipotecii sau gajului, precum úi de faptul că aceste garanĠii au un caracter relativ autonom faĠă de creanĠa garantată, astfel încât pot fi supuse unor reguli distincte de existenĠă úi stingere (în cazul ipotecii imobiliare, dreptul de ipotecă se stinge numai prin radiere din cartea funciară, creditorul ipotecar putând opune oricând, pe cale de excepĠie, neplata creanĠei ipotecare, refuzând astfel, în chip legitim, să consimtă la radiere; în cazul ipotecii mobiliare, de asemenea, creditorul ipotecar se poate opune la radierea acesteia din arhivă, câtă vreme creanĠa garantată, nestinsă prin prescripĠie, nu a fost achitată; în fine, creditorul gajist, aflat în posesia bunului gajat, este pe deplin îndreptăĠit să refuze restituirea bunului cât timp creanĠa nu a fost achitată, de vreme ce, pe de o parte, prescripĠia afectează doar dreptul la acĠiune, iar lăsarea bunului în mâinile sale echivalează, pe de altă parte, cu recunoaúterea – continuă – a acestui drept, cel puĠin în cazul în care constituitor este însuúi debitorul gajist, iar nu un terĠ garant)2);

��1) Cf. art. 2.494 (Aplicarea regulilor privitoare la ipotecă): „DispoziĠiile privitoare la publicitatea,

prioritatea, executarea úi stingerea ipotecilor mobiliare se aplică în mod corespunzător” (s.n.). Aúadar, dacă acĠiunea ipotecară nu se stinge prin prescripĠia acĠiunii principale, mutatis mutandis, nici acĠiunea creditorului gajist nu se stinge prin prescripĠia creanĠei principale garantate.

2) PrescripĠia separată a creanĠei garantate faĠă de prescripĠia (stingerea) garanĠiilor reale este întâlnită úi în alte legislaĠii, în special cele de inspiraĠie germanică. V., în afara Codului civil german (art. 216),












– în cazul în care prestaĠiile succesive alcătuiesc, prin finalitatea lor, rezultată din lege sau din convenĠia părĠilor, un tot unitar, dreptul la acĠiune se va stinge printr-o singură prescripĠie, iar nu prin prescripĠii deosebite (art. 2.503 alin. 2); această excepĠie, care înseamnă întoarcerea la regulă, se justifică prin caracterul unitar al obligaĠiei, chiar dacă executarea ei este eúalonată, în virtutea legii ori a voinĠei părĠilor, deoarece această eúalonare a fost concepută pentru a facilita îndeplinirea obligaĠiei, iar nu pentru a fi considerată ca fiind generatoare de prestaĠii distincte, de sine stătătoare (de ex., în cazul vânzării cu plata preĠului în rate, plata ratelor, fiind simple modalităĠi de achitare a preĠului, iar nu prestaĠii de sine stătătoare, nu dă loc la drepturi la acĠiune distincte úi, prin urmare, nici la prescripĠii deosebite).

Tot în aplicaĠia efectului extinctiv al prescripĠiei – stingerea doar a dreptului

material la acĠiune –, art. 2.505 mai prevede, în mod firesc, că „prescripĠia nu împiedică stingerea prin compensaĠie (legală, dar mai ales judiciară – n.n.) a creanĠelor reciproce úi nici exercitarea dreptului de retenĠie1), dacă dreptul la acĠiune nu era prescris în momentul în care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retenĠie, după caz“ (s.n.). SoluĠia este pe deplin justificată, deoarece la data când putea fi opusă, pentru prima dată, compensaĠia ori dreptul de retenĠie, dreptul la acĠiune nu era prescris, astfel încât titularul său a socotit că nu mai e cazul să acĠioneze din moment ce creanĠele reciproce sunt (ori trebuie considerate) stinse până la concurenĠa celei mai mici ori, după caz, se bucură de o garanĠie, chiar imperfectă, care-i permite să-úi asigure, pe cale de excepĠie, plata creanĠei. În plus, în cazul retentorului, cât timp debitorul nu solicită predarea (restituirea) bunului o astfel de pasivitate poate fi asimilată recunoaúterii tacite a dreptului, antrenând fie amânarea, fie întreruperea cursului prescripĠiei (cf. art. 2.538, alin. 2 úi 3).

602. Modul de aplicare a prescripĂiei extinctive. a) Sedes materiae. PrescripĠia nu

operează ipso iure sau ope legis, ci numai ope exceptionis, adică doar la cererea părĠii interesate. Aceasta rezultă atât din art. 2.506 NCC, precitat (în special alin. 1: „După împlinirea prescripĠiei, cel obligat este îndreptăĠit să refuze executarea prestaĠiei”; deci, prin împlinirea termenului de prescripĠie, cel interesat dobândeúte doar dreptul de a se opune la condamnarea sa, iar nu úi liberarea de obligaĠia ce-i incumbă, adică exonerarea de răspunderea sa civilă, contractuală sau extracontractuală), cât úi din prevederile art. 2.507 úi urm., din acelaúi cod, privitoare la renunĠarea la prescripĠie.

Într-adevăr, în termeni similari – nu identici – art. 1838-1839 úi 1841 din vechiul Cod civil, art. 2.507 úi urm. NCC privitoare la renunĠarea (infra, nr. 603) úi la invocarea prescripĠiei prevăd, inter alia, că „nu se poate renunĠa la prescripĠie cât timp a început să curgă” (art. 2.507, teza I) úi că aceasta „poate fi opusă numai de cel

��soluĠii similare în dreptul elveĠian (Codul civil elveĠian, art. 790, 807; Codul federal elveĠian al obligaĠiilor, art. 140) sau olandez (Codul civil din 1992, art. 3.11.20b), mai nou.

Pe de altă parte, trebuie semnalat că excepĠia este însă limitată, în sensul că dreptul de ipotecă úi acĠiunea corespunzătoare supravieĠuiesc efectului prescripĠiei numai în limita valorii bunului afectat garanĠiei ipotecare (art. 2.504 alin. 1 in fine) úi fără a cuprinde accesoriile creanĠei a cărei acĠiune este stinsă prin prescripĠie (art. 2.504 alin. 2), măsură care este de natură să stimuleze pe creditor în a-úi valorifica creanĠa în termenul de prescripĠie aplicabil acĠiunii principale.

1) Cu privire la dreptul de retenĠie, v. art. 2.495-2.499 NCC.











în folosul căruia curge” (art. 2.512 alin. 1), astfel că, în caz contrar, organul de jurisdicĠie va continua judecata úi se va pronunĠa în fond asupra pretenĠiei deduse judecăĠii (art. 2.512 alin. 2).

b) Aplicarea prescripĠiei numai la cererea persoanei interesate. După cum rezultă din dispoziĠiile mai sus citate, în sistemul Noului Cod civil, prescripĠia nu operează de drept úi nici din oficiu, în baza hotărârii instanĠei judecătoreúti sau arbitrale, ci numai la cererea persoanei interesate (art. 2.512)1). Într-adevăr:

În primul rând, este de remarcat că prescripĠia nu operează ipso iure, deoarece prin simpla împlinire a termenului cel în folosul căruia curge prescripĠia nu este exonerat de răspundere, ci doar îndreptăĠit să refuze îndeplinirea obligaĠiei de care este Ġinut. Deci, prin expirarea termenului de prescripĠie se naúte ope legis dreptul sau facultatea de a opune beneficiul prescripĠiei împlinite, iar nu úi constatarea stingerii înseúi a dreptului la acĠiune. Dreptul de a invoca beneficiul prescripĠiei extinctive, este un drept de natură potestativă, distinct de dreptul subiectiv primar afectat de împlinirea termenului de prescripĠie, úi poate fi exercitat sau, după caz, abandonat prin efectul renunĠării la prescripĠie2).

În al doilea rând, prescripĠia nu poate fi aplicată ex officio de către organul de jurisdicĠie, chiar dacă invocarea prescripĠiei ar fi în interesul statului sau al unităĠilor sale administrativ-teritoriale (art. 2.512 alin. 2 úi 3). Mai mult, ea nici măcar nu poate fi pusă în discuĠia părĠilor, în virtutea rolului activ, din moment ce, pe de o parte, e vorba de o excepĠie personală, iar nu de o excepĠie de ordine publică, úi pe de altă parte, o asemenea chestiune în plan procesual interesează principiul disponibilităĠii, fiind un aspect ori o facultate inerentă dreptului fiecărei părĠi de a dispune, în cursul procesului, de drepturile sale materiale úi procedurale, iar acest aspect trebuie lăsat la aprecierea acesteia, iar nu a instanĠei de judecată.

În sfârúit, întrucât „prescripĠia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge” (art. 2.512 alin. 1), nu interesează buna sau reaua sa credinĠă úi nici faptul dacă a dobândit vreun titlu contrar (prin transmiterea cesiunii aceluiaúi drept de către o terĠă persoană), deoarece prescripĠia sancĠionează lipsa de acĠiune ori neglijenĠa titularului dreptului la acĠiune, iar condiĠiile de aplicare a acestuia nu presupun buna-credinĠă a „prescripĠionarului” sau dobândirea aceluiaúi drept, de către acesta, în vreun alt mod, după caz.

��

1) În sensul că, în materia raporturilor de muncă, art. 2512 alin. 2 (organul de jurisdicĠie competent nu poate aplica prescripĠia din oficiu) ar fi inaplicabil „în situaĠia prescripĠiei împlinite în favoarea salariaĠilor, avându-se în vedere că, úi în acest caz, devine incidentă dispoziĠia de principiu înscrisă în art. 38 din Codul muncii”, v. I. Tr. ùtefănescu, ù. Beligrădeanu, op. cit., p. 36. Această opinie este criticabilă, deoarece beneficiul prescripĠiei câútigate nu e un drept derivat din contractul individual de muncă ori acordat de lege în considerarea raportului de muncă, ci o facultate ex lege, care îndreptăĠeúte salariatul să refuze executarea unei obligaĠii prescrise. În plus, plăĠile încasate fără drept ori despăgubirile cauzate angajatorului prin săvârúirea de fapte ilicite (art. 998 úi urm. C. civ.) generează raporturi pur civile, iar nu de dreptul muncii, fiind străine, aúadar, dispoziĠiilor art. 38 din Codul muncii (care dispun că: „SalariaĠii nu pot renunĠa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacĠie prin care se urmăreúte renunĠarea la drepturile recunoscute de lege salariaĠilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”).

2) RenunĠarea la prescripĠia împlinită sau câútigată este un act abdicativ unilateral având ca obiect însuúi dreptul de a invoca prescripĠia împlinită. Obiectul renunĠării nu poate fi dreptul la acĠiune úi, a fortiori, nici dreptul subiectiv civil primar, deoarece acestea aparĠin altuia, iar nu renunĠătorului úi, prin urmare, acesta din urmă nu poate dispune de acestea fără acordul titularului, o asemenea renunĠare fiind nulă absolut (cf. art. 17 alin. 1: „Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuúi”).










c) Momentul până la care poate fi invocată prescripĠia. Fiind o excepĠie de fond, relativă, prescripĠia nu poate fi invocată oricând, adică în orice stare a pricinii, ci numai în instanĠa de fond, ea putând totuúi fi opusă pentru prima oară chiar úi în apel (art. 2.513 alin. 1). În materie de arbitraj, prescripĠia poate fi opusă pe tot parcursul soluĠionării litigiului (art. 2.514 alin. 2). Desigur, în ambele cazuri trebuie ca pârâtul să nu fi renunĠat, în prealabil, expres ori tacit, la prescripĠie, căci, în acest caz, invocarea prescripĠiei este lipsită de obiect, dreptul de opĠiune fiind stins.

d) Invocarea prescripĠiei de către alte persoane. Dreptul de a invoca prescripĠia nu

este, în principiu, un drept intuitu personae, astfel încât dacă are caracter patrimonial, el poate fi exercitat, în numele prescripĠionarului, úi de către alte persoane interesate. Astfel, potrivit art. 2.514 NCC, codebitorii unei obligaĠii solidare sau indivizibile úi fideiusorii pot invoca prescripĠia, chiar dacă unul dintre debitori a neglijat s-o facă ori a renunĠat la ea. Tot astfel, pot invoca prescripĠia úi creditorii celui interesat, precum úi orice altă persoană interesată1).

603. RenunĂarea la prescripĂie. Noul Cod civil reglementează, în termeni similari cu

prevederile art. 1838-1840 ale vechiului cod, úi posibilitatea renunĠării la prescripĠie, respectiv la aúa-numita „prescripĠie câútigată”, adică la însuúi dreptul de a invoca prescripĠia extinctivă2). Se precizează, în plus, că renunĠarea poate privi fie prescripĠia împlinită, fie numai beneficiul termenului scurs, însă acestea nu trebuie confundate chiar dacă produc aceleaúi efecte – începerea unei prescripĠii de acelaúi fel –, deoarece în primul caz este vorba de însuúi dreptul de a invoca prescripĠia, care poate fi opus úi de alte persoane interesate (art. 2.514), pe când în cel de-al doilea caz sunt aplicabile regulile de întreruperea prescripĠiei prin recunoaúterea dreptului. Într-adevăr:

Potrivit art. 2.507 NCC, nu se poate renunĠa la prescripĠie cât timp nu a început să curgă, dar se poate renunĠa la prescripĠia împlinită, precum úi la beneficiul termenului scurs pentru prescripĠia începută úi neîmplinită.

RenunĠarea la prescripĠie poate fi expresă, făcută prin act de renunĠare, sau tacită, dacă rezultă din manifestări neechivoce úi este neîndoielnică (art. 2.508).

Nu se poate renunĠa decât de cel care are capacitatea de a înstrăina (de a face acte de dispoziĠie) ori de a se obliga, după caz (art. 2.509).

În toate cazurile, după renunĠare, începe să curgă o nouă prescripĠie de acelaúi fel, iar dacă partea îndreptăĠită renunĠă la beneficiul termenului scurs până la acea dată, sunt aplicabile dispoziĠiile privind întreruperea prescripĠiei prin recunoaúterea dreptului (art. 2.510).

RenunĠarea produce însă efecte relative, deoarece este un act unilateral, ea neputând fi, aúadar, opusă codebitorilor solidari ori ai unei obligaĠii indivizibile, nici împotriva fideiusorilor (art. 2.511). De asemenea, ea nu poate fi opusă creditorilor renunĠători úi nici altei persoane interesate (art. 2.514, teza a doua).

��1) V., pentru invocarea prescripĠiei de către terĠul detentor (dobânditor) al imobilului ipotecat, C. Ap.

Bucureúti, s. a IV-a civ., dec. nr. 4214/2000, în Culegere de practică judiciară în materie civilă 2000, nr. 57, pp. 142-144 (cu notă de Adina Nicolae).

2) Pentru amănunte cu privire la natura úi caracterele juridice ale renunĠării la prescripĠia câútigată, v. supra, nr. 290 lit. b).



















CAPITOLUL II

DOMENIUL PRESCRIPāIEI EXTINCTIVE

§ 1. NoĂiunea úi criteriile de determinare

604. NoĂiunea úi criterii de determinare. a) DefiniĠie úi terminologie. Prin domeniul prescripĠiei extinctive se înĠelege sfera drepturilor subiective ale căror acĠiuni cad sub incidenĠa acesteia, mai exact totalitatea drepturilor la acĠiune susceptibile de a se stinge prin neexercitarea lor în termenul stabilit de lege.

In concreto, a determina domeniul prescripĠiei extinctive însemnează a stabili, prin raportarea tuturor drepturilor subiective civile la instituĠia prescripĠiei extinctive, drepturile la acĠiune prescriptibile extinctiv, pe de o parte, úi, deopotrivă, drepturile la acĠiune imprescriptibile extinctiv, pe de altă parte.

Prin urmare, sunt prescriptibile extinctiv acele drepturi la acĠiune care se sting prin neexercitarea lor în termenul de prescripĠie respectiv.

De reĠinut că, în doctrină – brevitatis causa –, se folosesc, uzual, úi expresiile „drepturi prescriptibile”, respectiv „drepturi imprescriptibile” în loc de „drepturi la acĠiune supuse prescripĠiei extinctive” (acĠiuni prescriptibile extinctiv) úi „drepturi la acĠiune nesupuse prescripĠiei extinctive” (acĠiuni imprescriptibile extinctiv)1).

b) Criterii de determinare. În genere, în doctrină, după cum am văzut (supra, nr. 103)

domeniul prescripĠiei extinctive, adică al drepturilor subiective civile supuse prescripĠiei extinctive, se determină prin utilizarea combinată a următoarelor două criterii2): natura drepturilor subiective civile úi actul normativ care reglementează prescripĠia extinctivă.

Raportate la determinarea domeniului prescripĠiei extinctive reglementate în Noul Cod civil, vom avea următoarele clasificări:

1o După natura drepturilor subiective civile, se poate distinge între: a) domeniul prescripĠiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale; b) domeniul prescripĠiei extinctive în categoria drepturilor nepatrimoniale. 2o După natura actului normativ care reglementează prescripĠia extinctivă, se poate

distinge: a) domeniul prescripĠiei extinctive guvernat de Noul Cod civil; b) domeniul prescripĠiei extinctive cârmuit de alte acte normative – izvoare de

drept civil (L. nr. 31/1990, L. nr. 11/1991, L. nr. 85/2006 etc.).

��1) Pentru alte precizări, v. supra, nr. 101. 2) V., de ex., Gh. Beleiu, op. cit. (2001), pp. 246-247.





Ambele criterii sunt sugerate de art. 2.501 úi 2.502 NCC care statuează principiul prescriptibilităĠii dreptului la acĠiune având un obiect patrimonial, precum úi al altor drepturi la acĠiune, indiferent de obiectul lor, în cazurile anume prevăzute de lege. Într-adevăr:

Conform art. 2.501:

„(1) Drepturile la acĠiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripĠiei extinctive, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

(2) De asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege, sunt supuse prescripĠiei extinctive úi alte drepturi la acĠiune, indiferent de obiectul lor”. (s.n.). Din acest articol, rezultă, prima facie, că sunt prescriptibile nu numai drepturile la

acĠiune privind un drept de creanĠă sau chiar un drept real, ci úi alte drepturi la acĠiune, indiferent de obiectul lor, în cazurile anume prevăzute de lege (precum drepturile nepatrimoniale, cele potestative, drepturile injonctive etc.).

Totuúi, o asemenea concluzie trebuie raportată la art. 2.502 alin. 1 care enunĠă excepĠiile de prescriptibilitate a drepturilor la acĠiune, stabilind principalele cazuri de imprescriptibilitate:

„Dreptul la acĠiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum úi

ori de câte ori prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exerciĠiul său nu poate fi limitat în timp.” (s.n.). 605. Plan. În continuare, vom înfăĠiúa, pe scurt, domeniul prescripĠiei extinctive în

sistemul Noului Cod civil, determinat, în principal, de natura patrimonială ori nepatrimonială a drepturilor subiective ale căror acĠiuni sunt supuse prescripĠiei extinctive.

§ 2. PrescripĂia extinctivĀ úi drepturile patrimoniale

606. PrescripĂia extinctivĀ úi drepturile de creanĂĀ. În principiu, ca úi în sistemul anterior, drepturile la acĠiune privitoare la drepturile de creanĠă (stricto sensu) sunt prescriptibile extinctiv. Această regulă rezultă, în mod expres, din art. 2.501 alin. 1 NCC, sediul general al materiei, deja citat:

„Drepturile la acĠiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripĠiei

extinctive, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.” (s.n.). Or, una dintre categoriile principale ale drepturilor patrimoniale este aceea a

drepturilor de creanĠă ale căror acĠiuni sunt prescriptibile extinctiv, deoarece legea consideră că, în principiu, nimeni nu poate fi Ġinut ad perpetuum să răspundă pentru obligaĠiile sale patrimoniale.

Desigur, aúa cum prevede chiar art. 2.501 prescriptibilitatea drepturilor de creanĠă nu este absolută, de la această regulă de principiu putând exista úi excepĠii în care acĠiunile personale să fie declarate imprescriptibile extinctiv (cf. art. 2.237: „Drepturile




asiguraĠilor asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice care se constituie la asigurările de viaĠă pentru obligaĠii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripĠiei.”).

607. PrescripĂia extinctivĀ úi drepturile reale. În materia drepturilor reale, regula este

imprescriptibilitatea, iar excepĠia prescriptibilitatea. Într-adevăr, drepturile reale de folosinĠă care nu se sting prin neuz pot fi exercitate oricând, iar în cazul în care ar fi încălcate, pot fi apărate oricând în justiĠie.

Într-adevăr, având în vedere dispoziĠiile Noului Cod civil, sunt imprescriptibile extinctiv următoarele acĠiuni reale:

1o acĠiunea în revendicare – imobiliară sau mobiliară – întemeiată pe dreptul de

proprietate privată (art. 563 alin. 2) ori publică (art. 861); deúi imprescriptibilă extinctiv – pe motiv că dreptul de proprietate fiind perpetuu nu se stinge prin neuz1) úi că, în caz contrar, prin împlinirea termenului de prescripĠie, uzurpatorul ar continua să posede bunul în chip nestingherit în detrimentul adevăratului proprietar –, această acĠiune poate fi paralizată prin invocarea, cu succes a uzucapiunii;

2o acĠiunea negatorie (art. 564); 3o acĠiunea confesorie de superficie (art. 696); 4o petiĠia de ereditate (art. 1.130) 5o acĠiunea ipotecară (art. 2.504). Prin excepĠie, sunt prescriptibile extinctiv, inter alia: 1o acĠiunea posesorie (art. 951); 2o acĠiunea confesorie de uzufruct (art. 705), uz úi abitaĠie (art. 754) úi servitute 9

(art. 757); 3o acĠiunea în protecĠia drepturilor reale de tip nou, precum dreptul de

administrare (art. 870), concesiune (art. 873) úi folosinĠă cu titlu gratuit (art. 875).

§ 3. PrescripĂia extinctivĀ úi drepturile nepatrimoniale

608. Principiul imprescriptibilităĠii drepturilor personale nepatrimoniale. Potrivit art. 2.504 alin. 2 pct. 1 NCC sunt imprescriptibile extinctiv drepturile privitoare la acĠiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, cu excepĠia celor pentru care prin lege se dispune altfel.

Aúadar, regula imprescriptibilităĠii drepturilor la acĠiune având un obiect nepatrimonial este expresă úi categorică.

Principiul imprescriptibilităĠii drepturilor personale nepatrimoniale este în general definit ca fiind acea regulă de drept potrivit căreia protecĠia acestor drepturi prin acĠiunea în justiĠie nu este Ġărmurită în timp, putându-se obĠine oricând.

Din categoria drepturilor nepatrimoniale fac parte în primul rând drepturile personalităĠii (art. 58 NCC), drepturile morale de autor sau drepturile derivate din ��

1) V., de ex., C: Stătescu, Drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică. Drepturile reale, EDP, Bucureúti, 1970, p. 725.
















starea civilă úi capacitatea civilă a persoanei, dreptul la nume sau la denumire, dreptul la domiciliu sau la un sediu etc.

Trebuie precizat că este vorba de protecĠia directă a dreptului nepatrimonial, iar nu úi de dreptul la acĠiune în repararea prejudiciului, moral sau material, cauzat din violarea unui astfel de drept, care, de regulă, rămâne supus prescripĠiei (cf. art. 253 alin. 4 NCC: „De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaĠie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acĠiune este supus prescripĠiei extinctive.”).

În fine, cât priveúte justificarea acestei reguli, principiul imprescriptibilităĠii drepturilor nepatrimoniale se întemeiază pe caracterul intuitu personae úi totodată perpetuu al acestor drepturi, inseparabile de persoana umană sau morală.

609. ExcepĂii. Noul Cod civil prevede însă úi excepĠii de la principiul

imprescriptibilităĠii drepturilor nepatrimoniale, precum: 1o acĠiunea în anulabilitatea căsătoriei (art. 301); 2o acĠiunea în tăgada de paternitate de către mama copilului sau soĠul acesteia (art.

430 úi 431); 3o acĠiunea în anulabilitatea recunoaúterii filiaĠiei (art. 419).





�

CAPITOLUL III

TERMENELE LEGALE DE PRESCRIPāIE EXTINCTIVÿ

610. Termenul general de prescripĂie. a) Consacrare. Potrivit art. 2.517 NCC:

„Termenul prescripĠiei este de trei ani, dacă legea nu prevede un alt termen”(s.n.). Aúadar, în lipsa unui termen anume prevăzut de lege (sau eventual fixat de părĠi,

pe cale convenĠională, în condiĠiile art. 2.515 alin. 4), orice drept la acĠiune prescriptibil extinctiv se stinge în termenul de 3 ani, prevăzut de art. 2.517.

De remarcat că tot un termen de 3 ani prevede úi art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termen care a fost calificat în doctrină úi jurisprudenĠă ca termen „general” de prescripĠie, aplicabil, în principal, acĠiunilor personale prescriptibile extinctiv (supra, nr. 171-172).

b) Caracterizare. Aplicându-se ori de câte ori prin lege nu se stabileúte un alt

termen de prescripĠie, termenul de 3 ani este, neîndoielnic, termenul general de prescripĠie prevăzut de Noul Cod civil, singura chestiune rămasă în discuĠie fiind determinarea caracterului general al acestuia. Într-adevăr:

Mai întâi, în lipsă de orice altă precizare sau referire legală, acest termen se aplică tuturor acĠiunilor personale (întemeiate pe drepturile de creanĠă lato sensu), cu excepĠia cazurilor pentru care există termene speciale de prescripĠie, indiferent de izvorul concret al raportului obligaĠional (act juridic, unilateral ori bilateral, sau fapt juridic stricto sensu, licit ori ilicit), inclusiv pretenĠiilor patrimoniale care însoĠesc o acĠiune principală, chiar dacă aceasta este sau nu prescriptibilă (precum acĠiunea în constatarea nulităĠii absolute, acĠiunea în simulaĠie, acĠiunea în rezoluĠiune sau reziliere, acĠiunea pauliană etc.).

Apoi, termenul general de prescripĠie este aplicabil úi acĠiunilor nepatrimoniale prescriptibile extinctiv (cum este acĠiunea în anularea unei recunoaúteri a filiaĠiei) pentru care nu există un termen special de prescripĠie.

În sfârúit, acest termen nu trebuie confundat úi nici aplicat atunci când, printr-o dispoziĠie legală expresă, s-ar institui un termen special, care este tot de 3 ani (de ex. termenul de 3 ani prevăzut la art. 428 alin. 3, art. 695 alin. 3, art. 892 alin. 3, art. 897 alin. 3, art. 990 alin. 5, art. 1.027 alin. 3, art. 1.095 alin. 1, art. 1.933 alin. 3, art. 1.936 alin. 1 NCC).

Observăm că Noul Cod civil merge pe soluĠia clasică, a unui singur termen de prescripĠie, iar nu pe aceea a prescripĠiei duble preconizată de unele proiecte sau chiar reglementări noi1). ��

1) Sistemul dublului termen de prescripĠie, creat prin ConvenĠia de la New-York din 1974 asupra prescripĠiei în materie de vânzare internaĠională de mărfuri (supra, nr. ), care prevede, alături de termenul minim úi ordinar de 4 ani (art. 8) úi un termen maxim de 10 ani (art. 23), a fost preluat úi de Principiile


611. Termene speciale de prescripĂie. a) Precizări prealabile. Noul Cod civil efectuează úi o reaúezare generală a termenelor legale speciale de prescripĠie, pe care le grupează în 3 clase principale, în funcĠie de durata acestora: un an, 2 ani úi 10 ani. În afară de acestea, există în cuprinsul codului úi alte termene speciale de prescripĠie, care variază, cu mici excepĠii, între 6 luni úi 5 ani, făcând, din păcate, dificilă cunoaúterea de către cei interesaĠi a termenului de prescripĠie efectiv aplicabil.

În afară de termenele speciale consacrate de Noul Cod civil există, desigur, o sumedenie de termene speciale stabilite prin alte acte normative, însă, o parte din acestea vor fi probabil abrogate prin legea de punere în aplicare a noului cod (avem în vedere, de ex., unele termene speciale prevăzute de Codul comercial, Codul familiei úi, bineînĠeles, vechiul Cod civil, la care ne-am referit, pe larg, în primele două titluri ale tratatului de faĠă).

De aceea, în continuare ne vom limita în continuare doar la enumerarea termenelor speciale de prescripĠie, instituite de noul cod în art. 2.518-2.521, termene aplicabile unor acĠiuni reale sau personale, după caz. Celelalte termene speciale de prescripĠie din cod vor fi analizate cu ocazia tratării materiilor sau instituĠiilor respective, deoarece fac parte din regimul lor juridic.

b) Termenul de prescripĠie de 10 ani. Potrivit art. 2.518:

„Se prescrie în termen de zece ani dreptul la acĠiune privitor la: 1. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt

supuse altui termen de prescripĠie; 2. repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură

sau acte de barbarie ori, după caz, a celui cauzat prin violenĠă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-úi exprima voinĠa;

3. repararea prejudiciului adus mediului înconjurător.”

c) Termenul de prescripĠie de 2 ani. Conform art. 2.519:

„Dreptul la acĠiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de doi ani.”

d) Termenul de prescripĠie de un an. Art. 2.520 úi 2.521 NCC fixează la un an

termenul de prescripĠie aplicabil unei serii de acĠiuni derivate din raporturile de prestări de servicii făcute cu caracter profesional ori fără caracter profesional, după caz.

Astfel, potrivit art. 2.520:

„(1) Se prescrie în termen de un an dreptul la acĠiune în cazul: 1. ospătarilor (întreprinzătorilor de alimentaĠie publică – n.n.) sau hotelierilor,

pentru serviciile pe care le prestează; 2. profesorilor, institutorilor, maeútrilor úi artiútilor, pentru lecĠiile date cu ora, cu

ziua sau cu luna;

��Unidroit 2004 (art. 10.2), Principiile dreptului european al contractelor (art. 14:201, 14:307), Anteproiectul Catala (art. 2274 úi 2278) din 2004 sau proiectul englez privitor la prescripĠie din 2001 (sect. 1). Asupra tehnicii dublului termen de prescripĠie, v. R. Wintgen, La mise en œuvre de la technique du double délai de prescription extinctive, in Revue des contrats 2007, pp. 907-915.


3. medicilor, moaúelor, asistentelor úi farmaciútilor, pentru vizite, operaĠii sau medicamente;

4. vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute úi a furniturilor livrate;

5. meúteúugarilor úi artizanilor, pentru plata muncii lor; 6. avocaĠilor, împotriva clienĠilor pentru plata onorariilor úi cheltuielilor.

Termenul de prescripĠie se va calcula din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părĠilor, ori a revocării mandatului. În afacerile neterminate nu se vor putea cere onorarii úi cheltuieli mai vechi de trei ani;

7. notarilor publici úi executorilor judecătoreúti, în ceea ce priveúte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcĠiei lor. Termenul prescripĠiei se va socoti din ziua în care aceste sume au devenit exigibile;

8. inginerilor, arhitecĠilor, geodezilor, contabililor úi altor liber-profesioniúti, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul prescripĠiei se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea.

(2) În toate cazurile, continuarea lecĠiilor, serviciilor, actelor sau lucrărilor nu întrerupe prescripĠia pentru sumele scadente”. În plus, conform art. 2.521:

„(1) Se prescrie prin împlinirea unui termen de un an úi dreptul la acĠiune privitor la restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc.

(2) De asemenea, dacă prin lege nu se dispune altfel, se prescrie prin împlinirea unui termen de un an úi dreptul la acĠiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestru, aerian sau pe apă, îndreptată împotriva transportatorului.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), termenul de prescripĠie este de trei ani, atunci când contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv sau, după caz, combinat, cu acelaúi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite.” 612. Prorogarea legalĀ a termenului de prescripĂie. În principiu, durata termenului

de prescripĠie nu poate fi modificată decât prin voinĠa părĠilor, în cazurile úi condiĠiile anume prevăzute de lege (art. 2.515 alin. 4 úi 5). Prin excepĠie, Noul Cod prevede úi o ipoteză în care durata termenului de prescripĠie este modificată ex vi legis. Astfel, în materia răspunderii civile delictuale, conform art. 1.394, „în toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripĠii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripĠie a răspunderii penale se aplică úi dreptului la acĠiunea în răspundere civilă.” (s.n.). Această soluĠie, inspirată din dreptul elveĠian1), este destinată să asigure o protecĠie superioară victimei, atunci când prejudiciul suferit este urmarea unei fapte ilicite grave, care este sancĠionată úi de legea penală. Desigur, dacă termenul de prescripĠie prevăzut de legea penală ar fi mai scurt, fiecare acĠiune rămâne supusă termenului de prescripĠie normal aplicabil.

��1) Cf. art. 60 alin. 2 C. fed. elv. al obligaĠiilor („dacă daunele-interese derivă dintr-un act pedepsibil

supus de legile penale unei prescripĠii mai lungi, această prescripĠie se aplică acĠiunii civile”).


CAPITOLUL IV

CURSUL PRESCRIPāIEI

SecĂiunea 1 Începutul prescripĂiei extinctive

A. REGULA GENERALÿ PRIVIND ÎNCEPUTUL PRESCRIPāIEI EXTINCTIVE

613. Sedes materiae. Noul Cod civil consacră o nouă regulă generală privind începutul prescripĠiei extinctive, renunĠând la regula tradiĠională exprimată în celebrul adagiu: actionae non natae, non praescribitur.

Într-adevăr, conform art. 2.523 NCC:

„PrescripĠia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acĠiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naúterea lui.” Or, în sistemul vechiului Cod civil, ca úi în acela al Decretului nr. 167/1958,

începutul prescripĠiei are, în regulă generală, caracter abstract, obiectiv, iar nu subiectiv ori, după caz, mixt, din moment ce art. 1886 C. civ. (1864) statuează că „Nicio prescripĠie nu poate începe a curge înainte de a se naúte acĠiunea supusă acestui mod de stingere” (s.n.), în timp ce art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 declară, la rândul său, că „PrescripĠia începe să curgă de la data când se naúte dreptul la acĠiune …” (s.n.).

Aúa cum am văzut (supra, nr. 186 lit. c), úi în vechiul Cod civil, dar úi în Decretul nr. 167/1958 fie se confundă naúterea dreptului la acĠiune cu începutul prescripĠiei extinctive, fie se pun pe acelaúi plan cele două momente, deúi ele ar trebui să fie clar disociate, cel puĠin la nivel teoretic úi de principiu. Într-adevăr, naúterea dreptului la acĠiune este data la care dreptul subiectiv a fost încălcat, nesocotit ori, după caz, trebuia exercitat, pe când începutul prescripĠiei extinctive este data la care titularul dreptului la acĠiune are posibilitatea materială, dar úi juridică de a face acte de întrerupere a prescripĠiei, respectiv de a acĠiona în justiĠie. Or, despre ce posibilitate materială ori juridică poate fi vorba când titularul dreptului la acĠiune nu are cunoútinĠă efectivă úi nici nu trebuia să cunoască faptul că, potrivit legii ori contractului, are deschisă o acĠiune contra altuia!?1) ��

1) Cu privire la necesitatea revederii regulii tradiĠionale privind începutul prescripĠiei extinctive, v., în afara sect. 1 (The standard limitation defences), sect. 2 (privitor la data cunoaúterii – date of knowledge – elementelor necesare exercitării dreptului la acĠiune), sect. 3 (privitor la data naúterii acĠiunii – the date on which the cause of action acrued) úi sect. 4 (privitor la data când trebuiau cunoscute aceste elemente – constructive of knowledge) din Proiectul Legii engleze privind prescripĠia extinctivă din 2001 (Limitation Bill 2001), disponibil la adresa: www.law.com.gov.uk. [proiectul englez este construit pe sistemul



De aceea, în Noul Cod civil s-a apreciat că, în realitate, prescripĠia extinctivă trebuie să înceapă să curgă nu de la data naúterii dreptului la acĠiune, ci de la data când cel interesat a luat cunoútinĠă ori trebuia, după circumstanĠele speĠei, să ia cunoútinĠă de existenĠa acestui drept. Desigur, în afara acestei reguli generale, există úi ipoteze sau situaĠii care impun determinarea, în mod expres, a începutului prescripĠiei, fie pentru a particulariza regula generală, fie pentru a deroga de la aceasta, în anumite limite, dacă există motive serioase în acest sens. Este vorba de aúa-numitele reguli speciale privind începutul prescripĠiei care nu numai că au fost păstrate úi în noua reglementare, dar chiar au fost multiplicate ori, după caz, modificate, cum vom vedea imediat.

614. Caracterizare. Aúa după cum rezultă, expres, din textul citat, noua regulă generală

privind începutul prescripĠiei extinctive are un caracter mixt, prezentând caracteristica stabilirii – alternativ – a două momente de la care prescripĠia începe să curgă, úi anume:

– un moment subiectiv, principal, constând în data cunoaúterii naúterii dreptului

la acĠiune; úi – un moment obiectiv, subsidiar, constând în data când, după împrejurări, trebuia

cunoscută naúterea acestui drept. Prin urmare, simpla încălcare a dreptului subiectiv, deúi implică naúterea dreptului

la acĠiune nu atrage úi începutul prescripĠiei extinctive, dacă titularul dreptului la acĠiune nu a cunoscut, în mod efectiv, actele sau faptele de care legea leagă naúterea dreptului la acĠiune úi nici, după împrejurări, nu trebuia să le cunoască. Dacă titularul dreptului la acĠiune nu are cunoútinĠă de elementele minime care fundează dreptul său, respectiv actul sau faptul juridic, licit sau ilicit, úi cel care este Ġinut să răspundă, atunci nu poate acĠiona, astfel încât dacă prescripĠia ar începe să curgă, curgerea ar fi nejustificată, căci aceste elemente pot să nu fie cunoscute, cum am arătat, la data încălcării dreptului subiectiv.

În felul acesta, prin noua regulă edictată, legiuitorul încearcă să evite riscul ca prescripĠia să se împlinească înainte ca ea să fi început efectiv să curgă, deoarece titularului dreptului la acĠiune nu i se poate reproúa inacĠiunea, cât timp nu avea posibilitatea reală de a face acte întreruptive, din cauza necunoaúterii existenĠei dreptului sau a exigibilităĠii acestuia ori a celui care ar fi Ġinut să răspundă, după caz.

Important este de reĠinut că, în sistemul Noului Cod civil, momentul începutului pres-cripĠiei extinctive, în lipsa unei reguli speciale, trebuie determinat de organul de juris-dicĠie numai pe baza unui probatoriu complex, deoarece trebuie stabilită nu numai data naúterii dreptului la acĠiune, ci úi dacă titularul lui avea cunoútinĠă ori trebuia să cunoască acest fapt.

Tocmai că, în practică, acest probatoriu se poate dovedi foarte anevoios, legiuitorul instituie o serie de reguli speciale privind începutul prescripĠiei, care se vor aplica cu prioritate faĠă de regula generală prevăzută de art. 2.523, întrucât specialia generalibus derogant. ��„prescripĠiei duble”: termenul minim, de 3 ani, care începe să curgă de la data cunoaúterii naúterii dreptului la acĠiune úi termenul maxim, de 10 ani, care începe să curgă de la data naúterii dreptului la acĠiune; cf.: sect. 1 – (1) It is a defence to a civil claim that the claim was not made before the end of the period of three years from the date of knowledge of the claimant. (2) It is also a defence to a civil claim that the claim was not made before the end of the period of ten years from the starting date in relation to the cause of action on which the claim is founded].







B. REGULI SPECIALE PRIVIND ÎNCEPUTUL PRESCRIPāIEI EXTINCTIVE

1) Reglementare úi enumerarea ipotezelor speciale

615. Sedes materiae. Principalele reguli speciale privind începutul prescripĠiei sunt cuprinse în art. 2.524-2.531 NCC, care se aplică indiferent de calitatea părĠilor.

Există însă, în noul cod, úi alte reguli speciale privind începutul prescripĠiei, precum: art. 301 alin. 2-4, art. 316 alin. 2, teza a doua, art. 419 alin. 3, art. 428 alin. 3, art. 432 alin. 2, art. 892 alin. 3, art. 897 alin. 2, art. 915 alin. 2, teza a doua, art. 951 alin. 1, art. 990 alin. 5, art. 1.027 alin. 3, art. 1.070, art. 1076 alin. 2, art. 1.095 alin. 1 úi 2, art. 1.124, art. 1.223, art. 1.415, art. 1.880, art. 1.933 alin. 3, art. 1.936, art. 2.071, art. 2.163, art. 2.182, art. 2.190 alin. 1.

În cele ce urmează vom avea în vedere, din considerente de ordin didactic, dar úi tehnic, doar regulile speciale, de „generală” aplicaĠiune, reglementate în cap. III din titlul I al CărĠii VI.

616. Enumerare. În cap. III al titlului I privitor la regimul general al prescripĠiei

extinctive, din Cartea VI, Noul Cod civil instituie, fie în aplicarea (concretizarea) regulii generale, fie prin derogare de la aceasta, reguli speciale privitoare la începutul prescripĠiei extinctive pentru următoarele situaĠii sau ipoteze:

i) ipoteza obligaĠiilor contractuale de a da sau de a face ceva; ii) ipoteza acĠiunii în restituirea prestaĠiilor; iii) ipoteza obligaĠiilor cu executare succesivă; iv) ipoteza asigurărilor contractuale; v) ipoteza răspunderii pentru fapta ilicită úi cazuri asimilate; vi) ipoteza acĠiunii în anularea actului juridic civil; vii) ipoteza răspunderii pentru viciile aparente ale bunului, lucrării sau construcĠiei

úi cazuri asimilate; viii) ipoteza răspunderii pentru viciile ascunse ale bunului, lucrării sau construcĠiei

úi cazuri asimilate.

2) ConĠinutul regulilor speciale privind începutul prescripĠiei extinctive 617. Dreptul la acĠiunea în executarea obligaĠiilor de a da sau de a face.

a) Reglementare. Potrivit art. 2.524 NCC:

„(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligaĠiilor contractuale de a da sau de a face prescripĠia începe să curgă de la data când obligaĠia devine exigibilă úi debitorul trebuia astfel s-o execute.

(2) În cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripĠia începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunĠării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului.

(2) Dacă dreptul este afectat de o condiĠie suspensivă, prescripĠia începe să curgă de la data când s-a îndeplinit condiĠia.”




b) Caracterizare. Textul citat cuprinzând o regulă parĠial nouă se aplică obligaĠiilor contractuale de a da (de a strămuta proprietatea ori de a constitui un alt drept real) sau a face (a preda un lucru, a executa o lucrare sau presta un alt serviciu).

În aceste cazuri, prescripĠia începe să curgă de la data când obligaĠia devine exigibilă, adică de la data când debitorul trebuie s-o execute. Este vorba, în principiu, de obligaĠiile pure úi simple, de cele afectate de un termen extinctiv, ori cele afectate de o condiĠie rezolutorie, útiut fiind că pura est sub condicione resolvitur.

Dacă obligaĠia este afectată de un termen suspensiv ori de o condiĠie suspensivă, prescripĠia începe să curgă de la data împlinirii termenului sau de la data când s-a îndeplinit condiĠia.

618. Dreptul la acĂiunea în restituirea prestaĂiilor. a) Reglementare. Potrivit art. 2.525

NCC:

„PrescripĠia dreptului la acĠiune în restituirea prestaĠiilor făcute în temeiul unui act anulabil ori desfiinĠat pentru rezoluĠiune sau altă cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desfiinĠat actul, cu excepĠia cazului când dreptul la acĠiune a fost exercitat chiar în procesul în care s-a dispus desfiinĠarea actului.” b) Caracterizare. Regula cuprinsă în art. 2.525 este o regulă specială nouă úi este

aplicabilă în toate cazurile în care un act juridic valabil este ulterior anulat, rezolvit ori desfiinĠat pentru alte cauze de ineficacitate – contemporane ori subsecvente încheierii actului – , de regulă, cu efect retroactiv, astfel încât prestaĠiile executate în temeiul acestuia devin lipsite de cauză, fiind supuse restituirii, în natură sau prin echivalent.

În aceste cazuri, legea prevede că, deúi dreptul la restituirea prestaĠiilor subzistă de la data efectuării prestaĠiilor, prescripĠia nu începe să curgă de la aceeaúi dată, deoarece dreptul respectiv este un drept condiĠional (sau eventual), ci numai de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreúti prin care s-a declarat ori constatat ineficacitatea actului, când dreptul la restituire devine cert.

Atragem atenĠia că prescripĠia dreptului la acĠiunea în restituirea prestaĠiilor nu trebuie confundată cu prescripĠia dreptului la acĠiunea în desfiinĠarea (ori încetarea) actului, pe temeiul nulităĠii relative, rezoluĠiunii, rezilierii etc., mai ales atunci când pentru aceasta din urmă există reguli diferite privind începerea prescripĠiei (cf. art. 2.529 în privinĠa dreptului la acĠiunea în anularea actului juridic).

619. Dreptul la acĂiunea în executarea prestaĂiilor succesive. a) Reglementare.

Consacrată, implicit, de art. 12 din Decretul nr. 167/1958, prescripĠia dreptului la acĠiune în executarea prestaĠiilor succesive datorate în temeiul unor obligaĠii cu executare succesivă este, în mod expres, reglementată la art. 2.526 NCC, astfel:

„Când este vorba de prestaĠii succesive, prescripĠia dreptului la acĠiune începe să

curgă de la data la care fiecare prestaĠie devine exigibilă, iar dacă prestaĠiile alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestaĠii neexecutate (recte, ce trebuie executate – n.n.).”





b) Caracterizare. Legea distinge între prestaĠiile succesive individuale úi cele care alcătuiesc un tot unitar:

– dacă prestaĠiile succesive au caracter individual (ex. dobânzi, penalităĠi de

întârziere), prescripĠia începe să curgă separat, de la data la care fiecare prestaĠie devine exigibilă;

– dacă prestaĠiile succesive alcătuiesc, potrivit legii sau convenĠiei, un tot unitar (ex., plata eúalonată a unei datorii sau a ratelor de preĠ), prescripĠia curge pentru întreaga creanĠă de la data scadenĠei ultimei prestaĠii neexecutate (i.e. datorate), iar nu de la data fiecărei prestaĠii neexecutate.

620. Dreptul la acĂiune în materia asigurĀrilor. a) Reglementare. Conform art. 2.527

NCC, în materie de asigurare contractuală – contra daunelor ori de persoane –, prescripĠia începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de părĠi pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizaĠiei sau, după caz, a despăgubirilor datorate de asigurător.

b) Caracterizare. Această regulă nu este prevăzută de Decretul nr. 167/1958, fiind

menită să simplifice regimul acĠiunilor derivate din raporturile dintre asigurători úi asiguraĠi. Astfel, indiferent de data naúterii drepturilor la plata primei de asigurare ori la plata indemnizaĠiei sau despăgubirii úi, a fortiori, indiferent de data producerii cazului asigurat, prescripĠia începe să curgă:

– de la data scadenĠei primei (sau ratelor) de asigurare datorate de debitorul

acesteia (asigurat, contractant etc.); – de la data expirării termenelor de plată a indemnizaĠiei sau, după caz, a

despăgubirii datorate de asigurător. De reĠinut că această regulă se aplică în materia raporturilor de asigurare

contractuală (iar nu prin efectul legii) úi priveúte exclusiv raporturile dintre asigurător úi asigurat (contractant), iar nicidecum raporturile dintre asigurat úi terĠi ori dintre asigurător, subrogat în drepturile asiguratului, úi terĠii răspunzători de prejudiciul asigurat.

621. Dreptul la acĂiune în repararea pagubei cauzate printr-o faptĀ ilicitĀ.

a) Reglementare. Potrivit art. 2.528 NCC:

„(1) PrescripĠia dreptului la acĠiunea în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât úi pe cel care răspunde de ea.

(2) DispoziĠiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, úi în cazul, acĠiunii în restituire întemeiate pe îmbogăĠirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.” b) Caracterizare. Această regulă este identică cu cea prevăzută de art. 8 din

Decretul nr. 167-1958 (supra, nr. 195), caracterizându-se prin stabilirea alternativă a două momente de la care începe să curgă prescripĠia:





– un moment subiectiv, constând în data când cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât úi pe cel care răspunde de ea (deci nu doar pe cel care a cauzat-o);

– un moment obiectiv, constând în data – judecătoreúte stabilită – când păgubitul trebuia să cunoască atât paguba, cât úi pe cel care răspunde de ea.

De reĠinut că această regulă se aplică pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o

faptă ilicită contractuală sau extracontractuală, deoarece legea nu distinge între felurile răspunderii civile, úi numai în măsura în care pentru astfel de prejudiciu nu există vreo altă regulă anume prevăzută de lege (cf. art. 12 din L. nr. 11/1991 pentru combaterea concurenĠei neloiale; art. 19 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).

În plus, conform alin. 2 al art. 2.528, regula se aplică, prin asemănare, úi în următoarele cazuri asimilate:

i) îmbogăĠirea fără justă cauză (art. 1.345-1348); ii) plata nedatorată (art. 1.341-1.344); iii) gestiunea de afaceri (art. 1.330-1.340). 622. Dreptul la acĂiunea în anularea actului juridic. a) Reglementare. Similar (nu

identic) cu regula prevăzută de art. 9 din Decretul nr. 167/1958 (supra, nr. 197), art. 2.529 NCC prevede că:

„(1) PrescripĠia dreptului la acĠiunea în anularea unui act juridic începe să curgă: a) în caz de violenĠă, din ziua când aceasta a încetat; b) în cazul dolului, din ziua când a fost descoperit; c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptăĠit,

reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să-i încuviinĠeze sau să-i autorizeze actele a cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.

(2) În cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terĠă persoană, prescripĠia începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terĠul a cunoscut existenĠa cauzei de nulitate”. b) Caracterizare. Din textul citat, rezultă că începutul prescripĠiei acĠiunii în

anulabilitatea unui act juridic depinde nu numai de cauza de anulabilitate, ci úi după cum este vorba de raporturile dintre părĠi ori dintre acestea úi terĠi. Astfel:

– În raporturile dintre părĠi (úi succesorii lor universali sau cu titlu universal),

momentul de la care începe să curgă prescripĠia este diferit în funcĠie de cauza de anulabilitate (ca úi în sistemul art. 9 din D. nr. 167/1958):

i) pentru violenĠă, există un singur moment, obiectiv, de la care prescripĠia începe să curgă: din ziua în care violenĠa a încetat (indiferent de caracterul instantaneu ori continuu al temerii insuflate victimei actelor de violenĠă fizică sau morală);

ii) pentru dol, care este un fapt ilicit grav astfel încât autorul său nu trebuie să fie exonerat de răspundere cât timp manoperele dolosive n-au fost descoperite de către victima lor, există un unic moment subiectiv, concret, iar nu obiectiv, abstract, de la care prescripĠia începe să curgă, úi anume: din ziua când dolul a fost descoperit;


iii) pentru celelalte cauze de anulare (eroare, lipsa discernământului, lipsa cauzei ori cauza falsă1), incapacitate etc.) sunt fixate úi aici – alternativ – tot două momente, úi anume:

– fie momentul subiectiv (principal) al cunoaúterii cauzei de anulare; – fie momentul obiectiv (subsidiar) al expirării celor 18 luni de la încheierea

contractului (cu menĠiunea că termenul de 18 luni nu este un termen de prescripĠie, ci un termen legal care are funcĠia de a marca momentul obiectiv de la care începe să curgă totuúi prescripĠia în situaĠia în care cauza de anulabilitate n-a fost cunoscută în acest interval de timp, făcând aplicaĠia primei reguli de determinare a începutului prescripĠiei).

– În raporturile dintre părĠi úi terĠi, adică în situaĠia în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terĠă persoană (de ex., titularul dreptului de preempĠiune), prescripĠia începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terĠul a cunoscut existenĠa cauzei de nulitate.

De reĠinut că această regulă nu se aplică în situaĠiile în care prin lege se prevede

un alt moment de la care prescripĠia începe să curgă (cf. art. 301 pentru termenul de 6 luni de anulare a căsătoriei).

623. Dreptul la acĂiunea în rĀspundere pentru vicii aparente. a) Reglementare.

Conform art. 2.530 NCC:

„(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, prescripĠia dreptului la acĠiune izvorât din transmiterea unor bunuri sau executarea unor lucrări, cu vicii aparente, în care legea sau contractul obligă la garanĠie úi pentru asemenea vicii, începe să curgă de la data predării sau recepĠiei finale a bunului ori a lucrării sau, după caz, de la data împlinirii termenului prevăzut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru înlăturarea de către debitor a viciilor constatate.

(2) DispoziĠiile alin. (1) se aplică úi în cazul lipsei calităĠilor convenite ori a lipsurilor cantitative, însă numai dacă oricare din aceste lipsuri puteau fi descoperite, fără cunoútinĠe speciale, printr-o verificare normală.” b) Caracterizare. Regula mai sus citată vizează prescripĠia dreptului la acĠiune

pentru viciile aparente ale lucrului transmis ori lucrării executate, inclusiv pentru lipsa calităĠilor sau cantităĠilor convenite, dacă prin lege sau potrivit contractului debitorul este Ġinut să răspundă.

Pe fond, această regulă prezintă caracteristica stabilirii – alternative – a două momente, ambele obiective, de la care începe să curgă prescripĠia:

– un moment obiectiv principal, constând în data predării sau recepĠiei finale (iar

nu preliminare sau „provizorii”) a bunului ori a lucrării; úi – un alt moment obiectiv, dar subsidiar, constând în data împlinirii termenului

prevăzut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru înlăturarea de către debitor a viciilor constatate, în situaĠia în care cu ocazia predării ori

��1) V. art. 1.238 alin. 1 NCC: „Lipsa cauzei atrage nulitatea relativă (i.e. anulabilitatea – n.n.) a

contractului, cu excepĠia cazului în care contractul a fost greúit calificat úi poate produce alte efecte juridice” (proprii altui contract numit ori nenumit, după caz).


recepĠiei finale se constată existenĠa acestor vicii (sau lipsa calităĠilor ori cantităĠilor convenite), iar legea ori procesul-verbal constatator, întocmit în condiĠiile legii ori în cele convenite de părĠi, fixează un termen pentru remedierea lor de către debitor.

Important este de reĠinut că, dacă prin lege sau contract, viciile aparente trebuie

denunĠate într-un anumit termen, sub sancĠiunea decăderii (cf. art. 2.545), neobservarea acestui termen atrage pierderea dreptului de garanĠie, astfel încât prescripĠia devine lipsită de obiect.

624. Dreptul la acĂiunea în rĀspundere pentru vicii ascunse. a) Reglementare.

Potrivit art. 2.531 NCC:

„(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, prescripĠia dreptului la acĠiune pentru viciile ascunse începe să curgă:

a) în cazul unui bun transmis sau al unei lucrări executate, alta decât o construcĠie, de la împlinirea unui an de la data predării ori recepĠiei finale a bunului sau a lucrării, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripĠia va începe să curgă de la data descoperirii;

b) în cazul unei construcĠii, de la împlinirea a trei ani de la data predării sau recepĠiei finale a construcĠiei, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripĠia va începe să curgă de la data descoperirii.

(2) Pentru executarea unor lucrări curente, termenele prevăzute la alin. 1 sunt de o lună, în cazul prevăzut la lit. a), respectiv de trei luni, în cazul prevăzut la lit. b).

(3) DispoziĠiile alin. 1 úi 2 se aplică úi în cazul lipsei calităĠilor convenite ori a lipsurilor cantitative, însă numai dacă oricare din aceste lipsuri puteau fi descoperite, fără cunoútinĠe speciale, printr-o verificare normală.

(4) Termenele prevăzute în prezentul articol sunt termene de garanĠie înăuntrul cărora viciile trebuie, în toate cazurile, să se ivească.

(5) Prin dispoziĠiile prezentului articol nu se aduce, însă, nicio atingere termenelor de garanĠie speciale, legale sau convenĠionale.

(6) DispoziĠiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, úi în cazul produselor pentru care s-a prevăzut un termen de valabilitate, ca úi în cazul bunurilor sau lucrărilor pentru care există un termen de garanĠie pentru buna funcĠionare”. b) Caracterizare. Această regulă este similară celei prevăzute de art. 11 din

Decretul nr. 167/1958, astfel încât consideraĠiile acolo făcute (supra, nr. 199-202) rămân, în principiu, valabile úi în cazul aplicării dispoziĠiilor art. 2.531 NCC. Totuúi, pentru mai buna înĠelegere a acestei reguli unele precizări sunt necesare.

Mai întâi, după cum se observă, regula se aplică în cazul răspunderii pentru viciile ascunse ale bunului, lucrării sau construcĠiei, adică acele lipsuri sau defecte de calitate de natură să afecteze întrebuinĠarea lor conform destinaĠiei acestora úi care nu puteau fi descoperite la predare ori la recepĠia finală a lucrării, cu mijloace obiúnuite, respectiv printr-o verificare normală.

Apoi, este de reĠinut că art. 2.531 distinge între prescripĠia pentru viciile ascunse ale unui bun transmis ori ale unei lucrări executate úi prescripĠia pentru viciile ascunse ale construcĠiei predate ori recepĠionate, pe de o parte, úi între lucrările noi sau cele curente, de întreĠinere, pe de altă parte. În consecinĠă, Ġinând cont de această dublă distincĠie, regula privind începutul prescripĠiei pentru viciile ascunse ale bunului, lucrării sau construcĠiei prezintă caracteristica stabilirii – alternative – a două momente de la care începe să curgă prescripĠia:


– un moment subiectiv, principal, constând în data descoperirii viciilor; úi – un moment obiectiv, subsidiar, constând în data expirării termenului de garanĠie: i) de un an, pentru lucru sau lucrare, úi de 3 ani, pentru construcĠie; sau ii) de o lună, pentru lucrări curente la bunuri mobile, úi de 3 luni, pentru lucrări

curente la o construcĠie. În al treilea rând, regulile privind începutul prescripĠiei pentru viciile ascunse se

aplică, mutatis mutandis, úi în cazul lipsei calităĠilor convenite ori a lipsurilor cantitative, ascunse cu viclenie, însă numai dacă oricare din aceste lipsuri nu puteau fi descoperite, fără cunoútinĠe speciale, printr-o verificare normală.

În sfârúit, aceste reguli se aplică, în mod corespunzător, úi în cazul produselor pentru care s-a prevăzut un termen de valabilitate (ex. produsele alimentare), ca úi în cazul bunurilor sau lucrărilor pentru care există un termen de garanĠie pentru buna funcĠionare.

Important este de reĠinut că termenele prevăzute în art. 2.531 nu sunt termene de prescripĠie, ci termene de garanĠie legale, cu caracter general úi subsidiar, în înĠelesul că expirarea lor marchează momentul obiectiv al începutului prescripĠiei numai atunci când, în speĠă, nu-úi găseúte aplicarea un alt termen de garanĠie, special, fie el legal, fie convenĠional, soluĠie care se desprinde, neîndoielnic, din prevederile alin. 5 ale art. 2.531 mai sus citate.

Totodată, termenele de garanĠie prevăzute de art. 2.531, ca orice termene de garanĠie, sunt termene legale extinctive, în înĠelesul că expirarea lor marchează stingerea obligaĠiei de garanĠie pentru vicii în cazul în care acestea nu se ivesc, adică nu se manifestă, înăuntrul acestor termene, caz în care problema începutului prescripĠiei dreptului la acĠiune nu se mai pune, fiind lipsită de obiect. Această soluĠie se desprinde, neîndoielnic, din prevederea cuprinsă în alin. 4 al art. 2.531: „Termenele prevăzute în prezentul articol sunt termene de garanĠie înăuntrul cărora viciile trebuie, în toate cazurile, să se ivească”. (s.n.).

În final, mai trebuie făcută o precizare în legătură cu domeniul de aplicaĠie generală a regulilor instituite în art. 2.531, în sensul că acestea sunt aplicabile numai „dacă prin lege nu se prevede altfel” (art. 2.531), respectiv ori de câte prin lege specială nu se prevede altfel (cf. art. 11 din L. nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, aplicabilă în dreptul consumului1)).

SecĂiunea a 2-a Suspendarea prescripĂiei extinctive

§ 1. Cauzele de suspendare

A. REGLEMENTARE ùI CARACTERIZARE GENERALÿ

625. Sedes materiae. a) Precizări prealabile. Noul Cod civil reglementează, la art. 2.532, cauzele generale de suspendare a prescripĠiei, stabilind condiĠiile de aplicare a acestora, precum úi suspendarea prescripĠiei în materie succesorală, la art. 2.533. Alte cazuri speciale sunt prevăzute la art. 695 alin. 3, teza a doua, úi art. 1.395. ��

1) Pentru amănunte cu privire la aplicabilitatea art. 11 din Legea nr. 240/2004, v. supra, nr. 412 lit. b) úi 414.


b) Cauzele generale. În ce priveúte cauzele generale de suspendare a prescripĠiei,

potrivit art. 2.532 NCC:

„(1) PrescripĠia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă: 1. între soĠi, cât timp durează căsătoria úi nu sunt separaĠi în fapt; 2. între părinĠi, tutore sau curator úi cei lipsiĠi de capacitate de exerciĠiu sau cu

capacitate de exerciĠiu restrânsă ori între curatori úi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea úi socotelile nu au fost date úi aprobate;

3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreúti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora úi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat úi socotelile nu au fost date úi aprobate;

4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciĠiu sau cu capacitate de exerciĠiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziĠie legală contrară;

5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenĠa datoriei sau exigibilitatea acesteia;

6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînĠelegerilor dintre părĠi, însă numai dacă acestea au fost Ġinute în ultimele úase luni înainte de expirarea termenului de prescripĠie.

7. în cazul în care cel îndreptăĠit la acĠiune trebuie sau poate, potrivit legii, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaĠia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut úi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de trei luni de la înregistrarea cererii, dacă legea nu a stabilit un alt termen;

8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forĠele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau război. Sunt avute în vedere úi persoanele civile care se găsesc în forĠele armate pentru raĠiuni de serviciu impuse de necesităĠile războiului;

9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripĠia este împiedicat de un caz de forĠă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forĠa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripĠiei decât dacă survine în ultimele úase luni înainte de expirarea termenului de prescripĠie;

10. în alte cazuri prevăzute de lege”.

De asemenea, în materie succesorală, conform art. 2.533 NCC: „(1) PrescripĠia nu curge contra creditorilor defunctului în privinĠa creanĠelor pe

care le au asupra moútenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte.

(2) Ea nu curge nici contra moútenitorilor defunctului cât timp aceútia nu au acceptat moútenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte.

(3) PrescripĠia nu curge, de asemenea, contra moútenitorilor, în privinĠa creanĠelor pe care aceútia le au asupra moútenirii, de la data acceptării moútenirii úi până la data lichidării ei.” 626. Caractere juridice. În general, în afara cazurilor prevăzute de art. 2.532 pct. 5 úi 6,

cauzele generale de suspendare se regăsesc, chiar dacă unele într-o formă parĠial diferită, úi în art. 13-14 din Decretul nr. 167/1958 [supra, nr. 217 lit. a)], motiv pentru care consideraĠiile acolo făcute rămân valabile úi după intrarea în vigoare a Noului Cod civil.


Din simpla enumerare a cauzelor care atrag suspendarea cursului prescripĠiei dreptului la acĠiune rezultă că úi pe viitor aceste cauze prezintă următoarele caractere sau trăsături juridice principale, úi anume:

i) sunt cauze de suspendare legale, iar nu convenĠionale (cf. art. 2.515 privind posibilitatea „modificării”, deci nu suprimării, a cauzelor legale de suspendare, prin convenĠii ori clauze exprese);

ii) sunt limitative, adică de strictă interpretare úi aplicare, nesusceptibile, aúadar, de aplicare prin analogie;

iii) produc efecte de drept (i.e. ope legis, iar nu ope iudicii úi nici ope exceptionis). De reĠinut că toate aceste cauze produc efectul suspensiv numai dacă intervin după ce

prescripĠia a început să curgă (dacă ele intervin înainte ca prescripĠia să fi început să curgă, efectul produs va fi de amânare, de întârziere a începutului prescripĠiei; cf. art. 2.532: „PrescripĠia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă …” – s.n.).

B. ANALIZA CAUZELOR GENERALE DE SUSPENDARE

627. PrescripĂia este suspendatĀ în raporturile dintre soĂi. Această primă cauză de suspendare (art. 2.532 pct. 1) se întinde pe toată durata căsătoriei, cât timp soĠii nu sunt separaĠi în fapt, fiind justificată de considerente morale, respectiv de menajarea relaĠiilor conjugale normale, care nu trebuie tulburate de existenĠa unor reclamaĠii reciproce.

628. Între ocrotitor úi ocrotit prescripĂia este suspendatĀ cât timp dureazĀ ocrotirea úi

socotelile nu au fost date úi aprobate. Această cauză de suspendare, prevăzută de art. 2.532 pct. 2, se aplică raporturilor dintre părinte, tutore sau curator, pe de o parte, úi minor, cel pus sub interdicĠie judecătorească ori ocrotit prin curatelă, pe de altă parte, a cărei persoană úi ale cărei bunuri au nevoie de ocrotire sau de administrare, după caz. Aúa cum dispune textul citat, suspendarea operează cât timp durează ocrotirea úi până la darea úi aprobarea socotelilor, operaĠiune juridică pe care o realizează instanĠa de tutelă (art. 162).

629. Între administrator úi administrat prescripĂia este suspendatĀ cât timp

administrarea nu a încetat úi socotelile nu au fost date úi aprobate. Asemănătoare cu cauza precedentă, această cauză de suspendare (art. 2.532 pct. 3) se aplică oricăror raporturi de administrare a bunurilor altuia, altele decât cele prevăzute de art. 2.532 pct. 2 úi indiferent de izvorul acestora (legea, hotărârea judecătorească, contractul), úi durează până când administratorul – persoană fizică sau persoană juridică – este descărcat de gestiune, adică până când socotelile sunt date úi aprobate.

630. PrescripĂia este suspendatĀ cât timp incapabilul sau cel cu capacitate de

exerciĂiu restrânsĀ nu are reprezentant sau ocrotitor legal, dupĀ caz. Din formularea pct. 4 al art. 2.532 rezultă că această cauză de suspendare priveúte, în principal, pe: minorul sub 14 ani, interzisul judecătoresc úi minorul între 14-18 ani1). Suspendarea prescripĠiei operează pe durata lipsei reprezentantului legal ori ocrotitorului legal, după caz.

��1) Tot lipsit de capacitatea de exerciĠiu trebuie considerat úi debitorul împotriva căruia s-a deschis

procedura insolvenĠei, atunci când este lipsit de „dreptul de administrare”, i.e. de „dreptul de a-úi conduce


631. Ascunderea existenĂei creanĂei sau a exigibilitĀĂii acesteia. Această cauză de suspendare este nouă, nefiind prevăzută de Decretul nr. 167/1958. Din textul art. 2.532 rezultă că prescripĠia este suspendată úi atunci când debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenĠa datoriei sau exigibilitatea acesteia1). Textul citat face aplicaĠia principiului fraus omnia corrumpit în materie de prescripĠie. Suspendarea prescripĠiei operează cât timp debitorul ascunde (ori sustrage), în mod deliberat, înscrisul constatator al creanĠei sau, după caz, exigibilitatea acesteia (de ex., faptul existenĠei sau modificării termenului legal de plată ori renunĠarea la beneficiul termenului de către autorul creditorului actual).

632. Purtarea de negocieri în scopul soluĂionĀrii amiabile a litigiului. ùi această

cauză de suspendare este nouă, fiind impusă de necesităĠile practicii, în special comerciale2). Într-adevăr, iniĠierea úi purtarea de negocieri în scopul rezolvării, pe cale amiabilă, a litigiul îndreptăĠeúte partea interesată să nu facă acte de întrerupere a prescripĠiei crezând în posibilitatea rezolvării amiabile a litigiului. În acest caz, suspendarea prescripĠiei operează, zice art. 2.532 pct. 6, pe întreaga durată a negocierilor purtate, însă numai dacă acestea au fost Ġinute în ultimele úase luni înainte de expirarea termenului de prescripĠie. Prin urmare, dacă negocierile au fost purtate mai înainte ori au fost întrerupte cu cel puĠin 6 luni înainte de împlinirea prescripĠiei, aceasta nu este socotită suspendată3). Legiuitorul a vrut ca părĠile să poarte negocieri cu bună-credinĠă úi, în caz de eúec, partea interesată să aibă un timp suficient de lung pentru a acĠiona în justiĠie, astfel încât suspendarea repetată a prescripĠiei în cazul unor negocieri succesive ori purtarea acestora cu mult timp înainte de expirarea termenului nu justifică suspendarea prescripĠiei, din moment ce astfel de negocieri se dovedesc neserioase, iar exercitarea dreptului la acĠiune nu este, în fapt, periclitat ori compromis.

633. Concilierea sau reclamaĂia prealabilĀ. Din redactarea art. 2.532 pct. 7 rezultă că

prescripĠia este, de asemenea, suspendată ori de câte ori legea prevede obligativitatea sau posibilitatea parcurgerii unei proceduri prealabile în scopul rezolvării amiabile a litigiului4). Această cauză de suspendare – similară cu cea prevăzută de art. 13 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 – operează cât timp cel care a recurs la această procedură nu a cunoscut úi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de trei luni de la înregistrarea cererii, dacă legea nu a stabilit un alt termen.

Important de reĠinut este că nu interesează dacă procedura prealabilă este obligatorie sau facultativă, ci numai faptul că partea interesată a recurs la ea.

��activitatea, de a-úi administra bunurile din avere úi de a dispune de acestea” (art. 47 alin. 1 din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenĠei, publ. în M. Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările ulterioare).

1) V., în acelaúi sens, art. 2941 pct. 8 din C. civ. it.; art. 3.11.20, par. 1 lit. f), C. civ. olandez. 2) Din acest motiv, această cauză de suspendare a fost consacrată expres de par. 203 BGB, cu ocazia

reformei dreptului obligaĠiilor în 2000. Adde art. 2238 (nouveau) C. civ. fr.; art. 14:304 Principiile dreptului european al contractelor.

3) Dacă negocierile au fost iniĠiate înaintea celor 6 luni rămase până la împlinirea prescripĠiei úi au fost continuate înăuntrul celor 6 luni, prescripĠia este, desigur, suspendată, deoarece importantă nu este data când acestea au început ci numai ca ele să fie purtate în ultimele 6 luni dinainte de împlinirea termenului de prescripĠie. În acest caz, suspendarea va opera însă numai de la data prevăzută de lege („cu úase luni înainte de împlinirea prescripĠiei”), iar nu de la data când negocierile au început efectiv (cu 8 luni înainte de împlinirea prescripĠiei, de ex.).

4) V., în acelaúi sens, art. 10.7 (SoluĠionarea alternativă a disputelor) din Principiile Unidroit 2004.


În sfârúit, trebuie subliniat că textul priveúte doar procedurile prealabile reglementate de lege, iar nu úi cele instituite de părĠi, pe cale convenĠională. În acest din urmă caz, suspendarea prescripĠiei poate opera numai dacă s-a prevăzut aceasta în mod expres (cf. art. 2.515 privind „modificarea”, în speĠă, completarea cauzelor legale de modificare a cursului prescripĠiei dreptului la acĠiune, în temeiul voinĠei părĠilor).

634. Participarea la forĂele armate ale României, care sunt pe picior de rĀzboi.

Această cauză, prevăzută úi de art. 13 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, priveúte situaĠia părĠilor, creditori sau debitori, care au fost mobilizate ori participante la război. Din redactarea art. 2.532 pct. 8 rezultă că, într-o asemenea situaĠie, titularul dreptului la acĠiune úi/sau titularul obligaĠiei corelative trebuie să facă parte din forĠele armate, iar acestea să fie în stare de mobilizare sau de război (deci, nicidecum în stare de pace). Nu interesează însă dacă aceútia sunt personal militar ori civil, însă în acest ultim caz se cere ca persoanele civile să se găsească în forĠele armate pentru raĠiuni de serviciu impuse de necesităĠile războiului. În toate cazurile, suspendarea prescripĠiei operează cât timp forĠele armate ale Ġării se află în stare de mobilizare sau de război.

De reĠinut că textul se aplică, pentru identitate de raĠiune, úi atunci când creditorul sau debitorul este într-o misiune de pace cu caracter internaĠional, sub egida ONU sau NATO ori în numele României, după caz1).

635. ForĂa majorĀ. PrescripĠia este suspendată úi în cazul în care cel împotriva

căruia curge prescripĠia este împiedicat de un caz de forĠă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare. Art. 2.532 pct. 9 NCC, ca úi art. 13 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 nu defineúte forĠa majoră, însă, spre deosebire de vechiul Cod civil, forĠa majoră este definită de art. 1.351 alin. 3 NCC ca fiind „orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil úi inevitabil”2).

De reĠinut că, pentru suspendarea prescripĠiei, forĠa majoră trebuie să privească doar pe „cel împotriva căruia prescripĠia curge” (adică pe titularul dreptului la acĠiune), iar nicidecum (úi) pe cel în favoarea căruia ea curge, iar în cazul în care nu are caracter permanent (definitiv), ci doar temporar, ea trebuie să survină în ultimele úase luni înainte de expirarea termenului de prescripĠie. În consecinĠă, dacă forĠa majoră a survenit înaintea celor úase luni dinainte de expirarea termenului de prescripĠie3) úi nu are caracter definitiv nu suspendă cursul prescripĠiei dreptului la acĠiune (spre deosebire de sistemul D. nr. 167/1958 care nu distinge între efectul permanent ori temporar al forĠei majore).

§ 2. Efectele suspendĀrii prescripĂiei

636. Efectul general. Ca úi în sistemul Decretului nr. 167/1958 (art. 15 alin. 1), art. 2.534 alin. 1 NCC prevede că:

„De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripĠia îúi reia cursul,

socotindu-se pentru împlinirea termenului úi timpul scurs înainte de suspendare”. ��

1) V. úi supra, nr. 221. 2) DefiniĠia forĠei majore în Noul Cod civil nu este la adăpost de critică, deoarece imprevizibilitatea

nu este de esenĠa forĠei majore (supra, nr. 220), úi nici inevitabilitatea, care este mai degrabă specifică cazului fortuit decât forĠei majore, deoarece Ġine de sau, mai exact, este un aspect al imprevizibilităĠii.

3) V., în acelaúi sens, par. 206 BGB (astfel cum a fost modificat cu ocazia reformei dreptului obligaĠiilor din 2000).


Cât priveúte beneficiul suspendării prescripĠiei (i.e. întinderea suspendării), aceasta poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel (art. 2.535).

Totuúi, suspendarea poate fi invocată în favoarea ori în contra altuia în cazul creditorilor sau codebitorilor solidari sau ai unei obligaĠii indivizibile (art. 1.433 alin. 1, art. 1441 alin. 1 úi art. 1.449 alin. 1), precum úi faĠă de debitorul principal ori faĠă de fiedeiusor (art. 2.535).

637. Efectul special. Potrivit art. 2.534 alin. 2 NCC (text similar cu art. 15 alin. 2

din D. nr. 167/1958):

„PrescripĠia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de úase luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepĠia prescripĠiilor de úase luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării”. Aúadar, úi în sistemul Noului Cod civil, efectul prevăzut de art. 2.534 alin. 2

constă, în esenĠă, tot în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripĠie extinctivă, în aúa fel încât, în toate cazurile, între momentul încetării cauzei de suspendare úi momentul împlinirii termenului de prescripĠie să fie 6 luni, dacă termenul de prescripĠie aplicabil în speĠă este de cel puĠin 6 luni, ori de 1 lună, dacă termenul de prescripĠie aplicabil este mai mic de 6 luni, după caz.

Din acest motiv prevederile art. 2.534 alin. 2 sunt de aplicaĠie limitată, iar prorogarea termenului de prescripĠie este variabilă, în funcĠie timpul necesar pentru întregirea celor úase luni ori a unei luni, calculate de la data încetării cauzei de suspendare.

SecĂiunea a 3-a Întreruperea prescripĂiei extinctive

§ 1. Cauzele de întrerupere

A. REGLEMENTARE ùI CARACTERIZARE GENERALÿ

638. Sedes materiae. Aceste cauze sunt reglementate la art. 2.537 NCC care enumeră cazurile generale de întrerupere a cursului prescripĠiei dreptului la acĠiune stabilind úi condiĠiile de aplicare a acestora, astfel:

„PrescripĠia se întrerupe: 1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaúterea, în orice alt mod, a

dreptului a cărui acĠiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripĠia; 2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrale, prin

înscrierea creanĠei la masa credală în cadrul procedurii insolvenĠei, prin depunerea cererii de intervenĠie în cadrul urmăririi silite pornite de alĠi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepĠie, a dreptului a cărui acĠiune se prescrie.




3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faĠa instanĠei de judecată, până la citirea actului de sesizare; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripĠiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;

4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripĠia este pus în întârziere;

5. în alte cazuri prevăzute de lege”. 639. Caractere juridice. În primul rând, este de remarcat că, spre deosebire de

Decretul nr. 167/1958, reglementarea mai sus citată este mai complexă, Noul Cod civil consacrând úi cazuri noi de întrerupere a prescripĠiei, precum invocarea, pe cale de excepĠie, a dreptului a cărui acĠiune se prescrie úi punerea în întârziere a debitorului.

Cât priveúte caracterele sau trăsăturile juridice ale tuturor acestor cazuri, ca úi în sistemul Decretului nr. 167/1958, aceste cauze se caracterizează prin următoarele trăsături principale:

i) sunt legale (cf. art. 2.515 alin. 3 privind „modificarea”, deci nu suprimarea, prin voinĠa părĠilor, a cauzelor legale de întrerupere a cursului prescripĠiei);

ii) sunt limitative; iii) produc efecte de drept (ope legis), iar nu ope iudicii úi nici ope exceptionis. B. ANALIZA CAUZELOR DE ÎNTRERUPERE A PRESCRIPāIEI

640. Recunoaúterea dreptului a cĀrui acĂiune se prescrie. În afară de pct. 1 al art. 2.537, care consacră recunoaúterea ca prima cauză întreruptivă care provine de la cel în folosul căruia curge prescripĠia, trebuie avut în vedere úi art. 2.538 care se ocupă de formele úi condiĠiile recunoaúterii. Într-adevăr, având în vedere că recunoaúterea semnifică părăsirea de către subiectul pasiv a poziĠiei sale de împotrivire faĠă de dreptul subiectiv corelativ, pentru ca recunoaúterea să aibă efect întreruptiv trebuie să fie voluntară, neîndoielnică, pură úi simplă úi, bineînĠeles, făcută în termenul de prescripĠie (v., pentru detalii, supra, nr. 238), indiferent dacă este expresă ori, după caz, tacită.

Recunoaúterea se poate face, de regulă, unilateral, dar poate fi făcută úi pe cale convenĠională (de ex., prin convenĠia de eúalonare a datoriei ori de acordare de către creditor a unui termen de graĠie).

Cât priveúte recunoaúterea tacită ori implicită, aceasta rezultă, în primul rând, dintr-un „act voluntar de executare” (evident parĠială) a prestaĠiei datorate (art. 2.537 pct. 1 úi art. 2.538 alin. 2, teza a doua), dar úi din alte acte sau manifestări neechivoce ce atestă confirmarea dreptului celui împotriva căruia curge prescripĠia, precum achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităĠilor, solicitarea unui termen de plată, constituirea unei garanĠii úi altele asemenea. De asemenea, zice art. 2.538 alin. 3, poate invoca recunoaúterea tacită úi cel îndreptăĠit (de ex., ex-cumpărătorul) la restituirea unei prestaĠii făcute în executarea unui act juridic ce a fost desfiinĠat pentru nulitate, rezoluĠiune sau orice altă cauză de ineficacitate, atât timp cât bunul individual determinat, primit de la cealaltă parte (de ex., ex-vânzătorul) cu ocazia executării actului desfiinĠat, nu este pretins de aceasta din urmă pe cale de acĠiune reală ori personală.

641. Cererea de chemare în judecatĀ sau arbitralĀ. a) Forme úi cazuri asimilate.

Conform art. 2.538 pct. 2 úi 3, coroborate cu art. 2.539, prescripĠia este întreruptă prin



orice cerere de chemare în judecată ori arbitrală1), indiferent dacă este formulată sub forma unei cereri introductive de instanĠă, incidentală (cerere reconvenĠională, de intervenĠie etc.) sau accesorie, făcută în instanĠa civilă ori penală (constituirea de parte civilă), în cadrul etapei judecăĠii sau a executării silite (colective ori individuale), prin care titularul dreptului la acĠiune solicită condamnarea pârâtului, úi chiar atunci când invocarea dreptului a cărui acĠiune se prescrie este făcută pe cale de excepĠie.

Mai mult, în materie penală, atunci când despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe prescripĠia, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă de către partea vătămată (art. 2.537 pct. 3, teza a doua).

b) CondiĠii. Pentru a produce efectul întreruptiv cererea în justiĠie ori arbitrală, ca

úi în sistemul Decretului nr. 167/1958 (v., pentru amănunte, supra, nr. 240), trebuie să îndeplinească anumite condiĠii:

i) să fie introdusă la o instanĠă judecătorească sau alt organ cu atribuĠii

jurisdicĠionale, chiar dacă acestea n-ar fi competente ori cererea ar fi nulă pentru lipsă de formă (art. 2.539 alin. 1);

ii) să privească fondul dreptului sau cel puĠin să tindă la recunoaúterea ori conservarea lui (prin luarea unor măsuri urgente pe cale preúedinĠială, înfiinĠarea unui sechestru asigurător etc.);

iii) să fie serioasă (adică făcută cu scopul de a fi admisă); renunĠarea ori perimarea cererii, precum úi neexecutarea hotărârii de condamnare în termenul de prescripĠie a dreptului de a obĠine executarea silită demonstrează neîndeplinirea acestei condiĠii, respectiv lipsa de stăruinĠă ori de convingere în sensul realizării dreptului dedus judecăĠii (art. 2.539 alin. 2 úi 3);

iv) să fie admisă, printr-o hotărâre definitivă cu autoritate de lucru judecat; respingerea sau anularea cererii dovedeúte, în schimb, neîndeplinirea condiĠiei, respectiv fie lipsa de temeinicie a pretenĠiei, fie formularea unei cereri nule, anulabile sau inadmisibile.

De reĠinut că, în cazul respingerii sau anulării cererii – în ambele cazuri pentru

motive formale – iar de fond dacă reclamantul, în termen de úase luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripĠia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiĠia însă ca noua cerere să fie admisă (art. 2.539 alin. 2, teza a doua). Această soluĠie dovedeúte preocuparea legiuitorului de a asigura o protecĠie concretă úi efectivă titularului dreptului la acĠiune, în sensul de a-l scuti de riscul suportării consecinĠelor juridice negative ale respingerii pentru motive formale, ��

1) Urmând modelul ConvenĠiei de la New-York din 1974 asupra prescripĠiei în materie de vânzare internaĠională de mărfuri (supra, nr. 390), care califică acĠiunea judiciară sau arbitrală drept o cauză de „încetare” (i.e. suspendare) a prescripĠiei, inclusiv Principiile Unidroit 2004 aplicabile contractelor comerciale internaĠionale (supra, nr. 404), unde orice procedură judiciară „suspendă” curgerea termenului de prescripĠie (art. 10.5-10.6), unele legislaĠii naĠionale au recalificat cererea de chemare în judecată sau de arbitrare drept cauză de suspendare, iar nu de întrerupere a prescripĠiei. V., în acest sens, par. 204 BGB. Adde art. 14:302 din Principiile dreptului european al contractelor; art. III-7:302 din Draftul comun de referinĠă (DCFR) 2008. Precizăm că alte legislaĠii naĠionale au menĠinut cererea de chemare în judecată printre cauzele de întrerupere a prescripĠiei [cf. art. 2892 úi urm. C. civ. Quebec (1991); art. 3.11.16 C. civ. olandez (1992); art. 2241 (nouveau) C. civ. fr. etc.].


procedurale, a cererii în justiĠie, iar nu pentru motive Ġinând de temeinicia pretenĠiilor deduse judecăĠii. Prin urmare, formularea unei cereri premature, nulă sau anulabilă, insuficient timbrată, introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pentru a sta în judecată etc. este un motiv care nu se constituie în cauză absolută de suprimare a efectului întreruptiv al prescripĠiei decât dacă o nouă cerere, regulat introdusă úi admisă pe fond, nu este introdusă în 6 luni de la data când prima hotărâre de respingere sau de anulare a rămas definitivă1).

642. Punerea în întârziere. Această cauză de întrerupere este nouă, nefiind cunoscută

până în prezent în dreptul nostru2). Pentru a produce efectul întreruptiv, punerea în întârziere a debitorului este condiĠionată de introducerea cererii de chemare în judecată în termen de 6 luni de la data când a operat punerea în întârziere3), pentru a nu da posibilitate creditorului să abuzeze de acest caz ori doar să úicaneze pe debitor, fără a avea intenĠia de a-l acĠiona în justiĠie. În caz contrar, întreruperea prescripĠiei este socotită neavenită.

§ 2. Efectele întreruperii prescripĂiei

643. Sedes materiae. Efectele întreruperii prescripĠiei extinctive sunt stabilite de art. 2.541 NCC, în termeni similari art. 17 din Decretul nr. 167/1958, dar mult mai amănunĠiĠi, úi anume:

„(1) Întreruperea úterge prescripĠia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere. (2) După întrerupere începe să curgă o nouă prescripĠie. (3) Dacă întreruperea prescripĠiei a avut loc prin recunoaúterea dreptului de către

cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripĠie de acelaúi fel. (3) În cazul în care prescripĠia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în

judecată ori de arbitrare, noua prescripĠie a dreptului de a obĠine executarea silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a acĠiunii nu a rămas definitivă.

(4) Dacă întreruperea rezultă din intervenĠia făcută în procedura insolvenĠei sau a urmăririi silite, prescripĠia va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanĠei rămase neacoperite.

(5) În cazul în care prescripĠia a fost întreruptă potrivit art. 2.537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanĠei de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, a ordonanĠei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăĠii sau până la pronunĠarea hotărârii definitive a instanĠei penale. Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripĠia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanĠei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea”.

De asemenea, potrivit dispoziĠiilor art. 2.542 NCC referitoare la beneficiul

întreruperii prescripĠiei (i.e. întinderea efectului întreruptiv): ��

1) V., în acelaúi sens, art. 263 alin. 2 C. civ. grec; art. 3.11.16 C. civ. olandez; adde art. 2895 alin. 1 C. civ. Q., unde se prevede un termen suplimentar de 6 luni; art. 139 din C. fed. elv. al obligaĠiilor, care prevede însă un termen suplimentar de 60 de zile, aplicabil numai dacă termenul iniĠial de prescripĠie este expirat la data respingerii cererii iniĠiale.

2) Această cauză de întrerupere este însă prevăzută de art. 1433 pct. 3 C. civ. Carol al II-lea (1940). 3) V., în acest sens, art. 3.11.17 C. civ. olandez.




„(1) Efectele întreruperii prescripĠiei profită celui de la care emană actul întreruptiv úi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

(2) Dacă prescripĠia a fost întreruptă prin recunoaúterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs úi nu pot fi opuse decât autorului recunoaúterii”. În schimb, similar cu art. 2.536 din materia suspendării, „întreruperea prescripĠiei

împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinĠa amândurora” (art. 2.543).

644. Caracterizare. a) ConĠinutul efectului întreruptiv. Aúa cum rezultă din art.

2.541, întreruperea cursului prescripĠiei extinctive constă în înlăturarea, útergerea prescripĠiei scurse anterior datei când a avut loc întreruperea, urmată de începerea unei noi prescripĠii.

De reĠinut că, în ceea ce priveúte felul (natura) noii prescripĠii care începe să curgă după ce a operat întreruperea, aceasta depinde, conform alin. 3 úi 4 ale art. 2.541, de însăúi cauza de întrerupere :

– dacă întreruperea s-a produs prin efectul recunoaúterii, va începe să curgă o

nouă prescripĠie de acelaúi fel cu cea înlăturată, adică prescripĠia dreptului la acĠiunea condamnatorie (aúa-zisa „prescripĠie a dreptului la acĠiune în sens material”, în terminologia elaborată în lumina D. nr. 167/1958);

– dacă întreruperea s-a produs prin efectul cererii în justiĠie, inclusiv al punerii în întârziere, deoarece aceasta trebuie urmată de formularea unei cereri de chemare în judecată pentru a opera efectul întreruptiv, va începe să curgă o nouă prescripĠie având însă un alt obiect, úi anume prescripĠia dreptului de a obĠine executarea silită (aúa-numita „prescripĠie a dreptului de a cere executarea silită”, conform terminologiei elaborate în baza D. nr. 167/1958);

– dacă întreruperea s-a produs prin constituirea de parte civilă în procesul penal ori prin efectul începerii urmăririi penale, în cazurile prevăzute de art. 2.537 pct. 3, iar inculpatul nu a fot condamnat la despăgubiri civile ori la repararea, în alt mod, a prejudiciului cauzat, va începe să curgă o nouă prescripĠie de acelaúi fel cu cea înlăturată, adică prescripĠia dreptului la acĠiunea condamnatorie (iar nu prescripĠia dreptului de a obĠine executarea silită, deoarece partea civilă nu a obĠinut încă vreun titlu executoriu).

Totodată, mai este de observat că, în funcĠie de cauza de întrerupere, úi durata noii

prescripĠii poate fi alta, deoarece, spre deosebire de întreruperea prescripĠiei prin recunoaútere, când va curge, invariabil, o nouă perioadă de prescripĠie de aceeaúi întindere (3 ani, 1 an, 6 luni etc.), în cazul întreruperii prin cererea de chemare în judecată, este posibilă úi o intervertire a termenului de prescripĠie iniĠial, ori de câte ori termenul de prescripĠie a dreptului de a obĠine executarea silită este altul decât termenul de prescripĠie a dreptului la acĠiunea condamnatorie (de regulă, termenul de prescripĠie a dreptului de a obĠine executarea silită este de 3 ani, cu excepĠia titlurilor emise în materia acĠiunilor reale imobiliare, când termenul de prescripĠie este mai lung, de 10 ani; v., în acest sens, art. 405 alin. 1 C. pr. civ.; cf. art. 682 alin. 1 Proiectul NCP 2009).


MenĠionăm, în final, că, indiferent de obiectul noii prescripĠii, în toate cazurile este vorba de o prescripĠie de drept civil: prescripĠia dreptului material la acĠiune. Aceasta, întrucât atât dreptul, la acĠiunea condamnatorie, cât úi dreptul la acĠiunea executorie sunt elemente sau forme ale dreptul material la acĠiune, iar nu ale unui drept procesual la acĠiune (cu privire la natura juridică úi corelaĠia dintre „dreptul la acĠiune în sens material” úi „dreptul de a cere executarea silită”, v. supra, nr. 346 úi urm.).

b) Data începutului noii prescripĠii. Această chestiune depinde tot de felul cauzei

de întrerupere. Astfel, aúa cum rezultă úi din prevederile art. 2.541 alin. 3-6 mai sus citate, dacă în cazul întreruperii prin recunoaútere efectele se produc, de regulă, instantaneu, respectiv chiar pe data când recunoaúterea a fost făcută (cu excepĠia cazului când recunoaúterea ar îmbrăca o formă continuă sau continuată, ca în ipoteza prevăzută de alin 3 alin. art. 2.538), în cazul întreruperii prescripĠiei printr-o cerere în justiĠie (úi în cazurile asimilate), noua prescripĠie începe să curgă nu de la data formulării cererii de chemare în judecată, ci de la o dată ulterioară, úi anume:

– din ziua când hotărârea de admitere a acĠiunii nu a rămas definitivă, în cazul în

care prescripĠia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare (art. 2.541 alin. 3);

– din ziua în care există posibilitatea legală de valorificare a creanĠei rămase neacoperite, în cazul în care prescripĠia a fost întreruptă prin intervenĠia făcută în procedura insolvenĠei sau a celei de urmărire silită pornită de alĠi creditori;

– din ziua comunicării ordonanĠei procurorului ori a hotărârii instanĠei penale, în cazul în care prescripĠia a fost întreruptă prin constituirea de parte civilă în procesul penal, potrivit art. 2.537 pct. 3, teza I, iar urmărirea ori acĠiunea penală a încetat fără ca inculpatul să fi fost condamnat (art. 2.541 alin. 6, teza I);

– din ziua când a fost ori trebuia cunoscută hotărârea definitivă a instanĠei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea ex officio (art. 2.540 alin. 6, teza a doua).

În sfârúit, mai trebuie reĠinut că, dacă întreruperea prescripĠiei prin recunoaútere este

definitivă úi necondiĠională, întreruperea prescripĠiei prin cererea de chemare în judecată ori arbitrală (stricto sensu) este provizorie úi condiĠională, deoarece ea depinde, pe de o parte, cum am văzut (supra, nr. 244), de admiterea în fond a acĠiunii, iar pe de altă parte, úi de punerea în executare a hotărârii judecătoreúti ori arbitrale de condamnare, în termenul de prescripĠie a dreptului de a cere executare silită. Aceasta, întrucât prescripĠia „nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească sau arbitrală úi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripĠie a dreptului de a obĠine executarea silită” (art. 2.539 alin. 3, teza I), ceea ce însemnează că, în acest caz, poate fi formulată o nouă cerere în justiĠie numai dacă termenul de prescripĠie iniĠial nu s-a împlinit încă (de ex., era mai lung decât cel prevăzut pentru dreptul de a obĠine executarea silită). În cazul în care termenul de prescripĠie nu s-a împlinit, în noul proces hotărârea judecătorească sau arbitrală va putea servi doar ca mijloc de probă, iar nu úi ca act înzestrat cu autoritate de lucru judecat, deoarece aceasta se pierde odată cu puterea executorie; (cf. art. 2.539 alin. 3, teza a doua; art. 682 alin. 3 Proiectul NCP 2009).


c) Întinderea efectului întreruptiv. Aúa cum rezultă din art. 2542 NCC, precitat, întreruperea produce efecte relative, în sensul că efectele întreruperii prescripĠiei profită doar celui de la care emană actul întreruptiv (cererea de chemare în judecată, actul de punere în întârziere etc.) úi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

De asemenea, în cazul recunoaúterii dreptului, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs úi nu pot fi opuse decât autorului recunoaúterii.

Totuúi, în cazul obligaĠiilor indivizibile sau solidare, efectele întreruperii prescripĠiei se extind, în principiu, úi la ceilalĠi cocreditori ori codebitori (art. 1.433 alin. 2, art. 1.441 alin. 2, art. 1449), iar în cazul garanĠiilor personale, spre deosebire de soluĠia actuală – parĠial diferită – prevăzută de art. 1873 C. civ. (1864), întreruperea prescripĠiei împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinĠa amândurora (art. 2.543).

SecĂiunea a 4-a Împlinirea (calculul) prescripĂiei

645. Sedes materiae. Potrivit art. 2.544 NCC, cursul prescripĠiei se calculează potrivit regulilor stabilite în titlul III („Calculul termenelor”) din Cartea VI, luându-se în considerare, când este cazul, úi cauzele de suspendare sau întrerupere prevăzute de lege.

Noul Cod civil prevede reguli de calcul în funcĠie de durata termenelor: pe săptămâni, luni sau ani (art. 2.552); pe zile (art. 2.553) úi chiar pe ore (art. 2.555).

În materie de prescripĠie, interesează de regulă calculul termenelor stabilite pe ani sau luni, iar nu pe săptămâni ori zile decât în mod excepĠional.

646. Reguli de calcul. a) Termenul stabilit pe săptămâni, luni sau ani. În aceste

cazuri, art. 2.552 NCC prevede:

„(1) Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineúte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.

(2) Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineúte în ultima zi a acestei luni.

(3) Mijlocul lunii se socoteúte a cincisprezecea zi. (4) Dacă termenul este stabilit pe o lună úi jumătate sau pe mai multe luni úi

jumătate, cele 15 zile se vor socoti la sfârúitul termenului.” b) Termenul stabilit pe zile. Potrivit art. 2.553 NCC:

„(1) Când termenul se stabileúte pe zile, nu se ia în calcul prima úi ultima zi a termenului. (2) Termenul se va împlini la 24 a ultimei zile. (3) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie îndeplinit într-un loc de muncă, termenul se va împlini la ora la care încetează programul normal de


lucru. DispoziĠiile art. 2.556 (privitoare la prezumĠia efectuării în termen a actelor – n.n.).”

c) Prorogarea termenului. Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârúitul primei zile lucrătoare care îi urmează (art. 2.554).

d) PrezumĠia efectuării în termen a actelor întreruptive de prescripĠie. Conform art. 2.556, actele de orice fel (deci, úi cele privitoare la regimul prescripĠiei, respectiv cele care atrag efecte întreruptive) se socotesc făcute în termen, dacă înscrisurile care le constată au fost predate oficiului poútal sau telegrafic cel mai târziu în ultima zi a termenului până la ora când încetează în mod obiúnuit activitatea la acel oficiu.


CAPITOLUL V

REPUNEREA ÎN TERMENUL DE PRESCRIPāIE

647. Sedes materiae. a) Reglementare. Necunoscută în Codul civil, dar reglementată de Decretul nr. 167/1958 (art. 19), repunerea în termen a fost păstrată de Noul Cod civil, sub aceeaúi denumire úi cu acelaúi regim juridic. Într-adevăr, potrivit art. 2.522:

„(1) Cel care, din motive temeinice, nu úi-a exercitat în termen dreptul la acĠiune

supus prescripĠiei poate cere organului de jurisdicĠie competent repunerea în termen úi judecarea cauzei.

(2) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea úi-a exercitat dreptul la acĠiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăúirea termenului de prescripĠie”. b) Justificare. Din cele ce precedă rezultă că repunerea în termen este un beneficiu

legal, în temeiul căruia titularul dreptului la acĠiune poate să-úi valorifice dreptul în justiĠie, chiar dacă termenul de prescripĠie s-a împlinit, dacă depăúirea acestuia a fost cauzată de motive temeinic justificate.

În acest fel se evită producerea efectelor prescripĠiei extinctive în mod nejustificat, adică în situaĠia în care titularul dreptului material la acĠiune din motive temeinice nu a putut formula cererea de chemare în judecată înăuntrul termenului de prescripĠie. În ultimă instanĠă, aúa cum am văzut cu altă ocazie (supra, nr. 254 in fine), fundamentul repunerii în termen nu este altceva decât vechea maximă Contra non valentem agere, non currit praescriptio, care, în prezent, este mai puĠin o cauză de suspendare a prescripĠiei (forĠa majoră îndeplineúte o astfel de funcĠie; cf. art. 2.532 pct. 9 NCC), cât mai ales o cauză de înlăturare a efectului prescripĠiei împlinite prin repunerea părĠii interesate în termenul de prescripĠie.

648. Caracterizare generalĀ. a) Domeniul de aplicare. Ca úi în sistemul Decretului

nr. 167/1958, repunerea în termen este în Noul Cod civil o instituĠie de aplicaĠie generală, atât în materia drepturilor patrimoniale, cât úi a drepturilor nepatrimoniale a căror acĠiune este supusă prescripĠiei extinctive. Totodată, úi spre deosebire de suspendarea sau întreruperea prescripĠiei, nici art. 2.522 NCC nu face o enumerare, in abstracto, a „cauzelor de repunere în termen”, ci se mulĠumeúte să precizeze, în mod generic, că este vorba de „motive temeinice”, lăsându-le la suverana apreciere a instanĠei de judecată.

În consecinĠă, sub aspectul domeniului repunerii în termen, consideraĠiile teoretice úi jurisprudenĠa creată în aplicarea art. 19 din Decretul nr. 167/1958 (v., supra, nr. 255-257) sunt úi rămân pe deplin valabile úi în ce priveúte stabilirea, in concreto, a domeniului repunerii în termen reglementată de Noul Cod civil.


b) CondiĠiile repunerii în termen. Potrivit art. 2.522 alin. 2 NCC, mai sus citat, repunerea în termen nu poate fi dispusă ex officio (precum se prevede în art. 19 din D. nr. 167/1958), ci numai dacă a fost invocată de partea interesată.

Totodată, cererea de repunere în termen, pentru a fi admisibilă, trebuie făcută în termen de 30 de zile, socotite din ziua când cel interesat a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăúirea termenului de prescripĠie.

Legea nu prevede natura acestui termen de 30 de zile, însă credem că, similar cu termenul de o lună prevăzut de art. 19 din Decretul nr. 167/1958 (supra, nr. 259), trebuie calificat tot ca termen de prescripĠie extinctivă, fiind supus, prin urmare, regulilor privind suspendarea, întreruperea úi chiar repunerea în termen, ca orice alt termen de prescripĠie.

c) Efectul repunerii în termen. După cum rezultă din art. 2.522, repunerea în

termen este judiciară, iar nu de drept, úi, în caz de admitere, prescripĠia este socotită ca neîmplinită, chiar dacă în fapt (fizic) termenul de prescripĠie era expirat, iar aceasta dă posibilitate organului de jurisdicĠie să treacă la judecarea pe fond a cauzei.

Concluzii finale 1191

CONCLUZII FINALE

649. Sistemul Decretului nr. 167/1958. a) NoĠiuni generale. PrescripĠia extinctivă,

spre deosebire de uzucapiune, care este un mod sau mijloc de achiziĠiune a unui drept real, este, dimpotrivă, un mod de înlăturare a răspunderii civile, ca urmare a stingerii dreptului material la acĠiune neexercitat în termenul stabilit de lege.

Dintre toate instituĠiile dreptului civil, prescripĠia extinctivă, zisă úi liberatorie, este „cea mai necesară ordinii sociale” (Bigot-Préameneu), deoarece este destinată să asigure înlăturarea incertitudinii din circuitul civil, să permită „adecvarea dreptului la fapte” (G. Marty, P. Raynaud): neexercitarea dreptului material la acĠiune în termenul stabilit de lege – termen socotit de legiuitor suficient de lung pentru restabilirea drepturilor subiective civile încălcate, contestate sau nesocotite – atrage stingerea lui úi, prin aceasta, adică pe cale de consecinĠă, înlăturarea răspunderii civile a subiectului pasiv. Prin urmare, titularul obligaĠiei civile corespunzătoare nu mai poate fi tras la răspundere úi obligat să suporte consecinĠele juridice prevăzute de lege sau stipulate de părĠi, ca urmare a săvârúirii unei fapte ilicite. Din faptul că, prin prescripĠie, se stinge numai „dreptul la acĠiune” (în sens material), înlăturându-se răspunderea civilă a subiectului pasiv al raportului juridic de constrângere, decurge următoarea consecinĠă juridică: supravieĠuirea, în principiu, a dreptului subiectiv, ca úi a obligaĠiei corelative, însă, desigur, numai sub formă juridică incompletă, imperfectă, deoarece rămân ocrotite numai pe calea defensivă a excepĠiunii. O confirmare a acestui fapt găsim în prevederile art. 20 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 care dispun că debitorul care a executat obligaĠia după ce dreptul la acĠiune al creditorului s-a prescris nu are dreptul să ceară înapoierea prestaĠiei, chiar dacă la data executării nu útia că termenul prescripĠiei era împlinit.

Deoarece obiectul prescripĠiei extinctive constă numai în stingerea dreptului la acĠiune (art. 1 alin. 1 din D. nr. 167/1958), rămâne neatins nu numai dreptul subiectiv material, substanĠial, ci úi, bineînĠeles, dreptul procesual la acĠiune, adică dreptul de a intenta acĠiunea, de a sesiza organul de jurisdicĠie úi de a pretinde judecarea cauzei, întrucât accesul la justiĠie este liber úi nu poate fi îngrădit din acest punct de vedere (art. 21 din ConstituĠie; art. 6 din ConvenĠia europeană pentru apărarea drepturilor omului úi a libertăĠilor fundamentale).

b) Natura juridică. Problema care s-a pus (úi se mai pune încă) în literatura de

specialitate este aceea a determinării naturii juridice a dreptului la acĠiune în sens material: drept subiectiv material, substanĠial sau simplu drept subiectiv procesual?

În ce ne priveúte, după ce am arătat că dreptul la acĠiune în sens material este dreptul de a obĠine condamnarea pârâtului sau, în alĠi termeni, dreptul de a obĠine, prin constrângere, executarea unei prestaĠii, recunoaúterea unui drept ameninĠat ori contestat


sau, după caz, aplicarea unei alte sancĠiuni civile, am ajuns la concluzia că acest drept este distinct atât de dreptul subiectiv material căruia îi asigură protecĠia juridică, cât úi de dreptul procesual la acĠiune.

Într-adevăr, prin izvorul, conĠinutul úi structura lor specifice, dreptul subiectiv material („dreptul preexistent” sau „determinator”) este distinct de „dreptul sancĠionator”, adică de dreptul material la acĠiune: dacă dreptul subiectiv material (ex., dreptul de creanĠă sau dreptul de proprietate) constă în posibilitatea titularului de a obĠine un anumit avantaj sau folos material ori moral dintr-o situaĠie juridică determinată, dreptul material la acĠiune se referă la posibilitatea titularului de a-úi realiza, pe cale silită, un drept subiectiv încălcat, negat sau ignorat úi presupune, necesarmente, o situaĠie conflictuală născută sau, cel puĠin, iminentă, pe cale de a se naúte; altfel spus, una este dreptul de a se bucura úi dispune de un bun (dreptul de proprietate) úi alta este dreptul de a pretinde altuia restituirea bunului deĠinut în mod nelegitim sau, în fapt, fără drept (dreptul la acĠiunea în revendicare); tot astfel, una este posibilitatea de a pretinde debitorului să furnizeze un anumit serviciu (să restituie suma împrumutată, spre ex.) úi altceva este puterea de a obĠine, prin constrângere, serviciul respectiv sau un alt echivalent (daune-interese). Or, aceste din urmă prerogative (aúa-numitele drepturi la acĠiune în sens material) nu pot fi considerate ca având natură procesuală, ci substanĠială, de vreme ce asigură traducerea úi realizarea, pe cale silită, a unor sancĠiuni de drept civil, material: reacĠia dreptului, în speĠă a dreptului civil, la încălcarea unor norme de drept civil (încălcarea dreptului creditorului sau violarea dreptului proprietarului, neobservarea condiĠiilor de validitate pentru încheierea unui anume act juridic, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaĠiilor contractuale etc.).

O discuĠie aparte o implică aúa-numitul drept de a cere executarea silită, respectiv posibilitatea titularului de a obĠine realizarea silită a obligaĠiei cuprinse într-un titlu executoriu. Deúi în prezent este dominantă opinia în sensul că dreptul de a obĠine executarea silită are caracter procesual, fiind o componentă a dreptului la acĠiune în sens procesual, făcând obiectul unei prescripĠii deosebite, de drept procesual civil – dovadă úi reglementarea distinctă a prescripĠiei dreptului de a cere executarea silită în Codul de procedură civilă (art. 405-4053) –, o astfel de concepĠie nu este la adăpost de critică. De vreme ce dreptul la acĠiune în sens material este, după expresia întrebuinĠată de Mihail Eliescu, „dreptul unei persoane de a obĠine satisfacerea pretenĠiilor sale prin constrângere” – idee cu care sunt de acord toĠi cei care admit autonomia acestui drept – însemnează că, logic úi juridic, posibilitatea de executare silită a obligaĠiei cuprinse în titlul executoriu ca prerogativă juridică trebuie să facă parte tot din acelaúi drept, fiind garanĠia realizării lui silite, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaĠia cuprinsă în titlul executoriu. Cu alte cuvinte, posibilitatea de a obĠine un titlu executoriu nu este un scop în sine, ci este mijlocul úi prima etapă necesară atingerii scopului final al titularului dreptului la acĠiune: satisfacerea, cu ajutorul forĠei coercitive a statului, a dreptului său material, substanĠial, încălcat sau contestat de către subiectul pasiv, iar executarea silită a bunurilor úi veniturilor acestuia este calea efectivă pentru atingerea acestui rezultat.

Din acest motiv, în ce ne priveúte, am optat, în esenĠă, pentru teza monistă asupra naturii juridice a dreptului la acĠiune, susĠinută în dreptul nostru de către Mihail Eliescu, conform căreia dreptul material la acĠiune este dreptul de a obĠine, prin constrângere, executarea unei prestaĠii, recunoaúterea unui drept sau aplicarea altei sancĠiuni civile úi, prin urmare, poate comporta atât facultatea de a obĠine obligarea sau


condamnarea pârâtului (dreptul la acĠiunea în realizare sau în condamnare), inclusiv posibilitatea de a pretinde recunoaúterea existenĠei sau inexistenĠei unui drept (dreptul la acĠiune în constatare), cât úi facultatea de a obĠine executarea silită a obligaĠiei cuprinse în titlul executoriu (dreptul la acĠiunea în executare sau dreptul de a cere executarea silită).

Când titlul executoriu nu-l constituie o hotărâre judecătorească (ex., înscrisurile notariale autentificate) dreptul material la acĠiune se reduce practic la dreptul de a obĠine executarea silită; în toate cazurile, dacă reclamantul nu-úi valorifică dreptul de a obĠine executarea silită în termenul de prescripĠie prevăzut de lege, titlul îúi pierde puterea executorie, iar în cazul hotărârilor judecătoreúti, chiar úi puterea lucrului judecat, ceea ce însemnează că, în acest din urmă caz, efectul întreruptiv al prescripĠiei dreptului la acĠiune, produs la data sesizării instanĠei de judecată úi consolidat pe data rămânerii definitive a hotărârii, este retroactiv desfiinĠat, nimicit, ca úi când niciodată nu ar fi avut loc; în consecinĠă, prescripĠia dreptului material la acĠiune este socotită a nu se fi întrerupt niciodată, situaĠie în care, dacă dreptul la acĠiunea în realizare nu este încă prescris sau este imprescriptibil, cel interesat poate introduce o nouă acĠiune pentru a obĠine un alt titlu executoriu, vechea hotărâre putând servi doar ca mijloc de probă.

Astfel înĠeles, dreptul material la acĠiune nu se confundă nici cu dreptul subiectiv substanĠial, recunoscut sau dobândit prin hotărâre, care preexistă sau, după caz, rezultă din hotărâre (în cazul unei acĠiuni în constituire de drepturi), úi nici cu dreptul procesual la acĠiune – dreptul de a sesiza instanĠa sau organul arbitral ori dreptul de a pune în executare silită titlul executor obĠinut sau recunoscut prin lege.

c) Domeniul prescripĠiei. Cât priveúte domeniul sau câmpul de acĠiune al

prescripĠiei extinctive, acesta este rezervat, în principiu, drepturilor la acĠiune având un obiect patrimonial (art. 1 alin. 1 din D. nr. 167/1958). A contrario, drepturile la acĠiune având un obiect nepatrimonial sunt imprescriptibile extinctiv, cu excepĠia cazurilor în care prin lege s-ar dispune altfel (de ex., în cazul acĠiunii în anulabilitatea căsătoriei, unele acĠiuni de stat, în speĠă, acĠiunea în tăgada paternităĠii sau acĠiunea în stabilirea paternităĠii copilului din afara căsătoriei). Este, de asemenea, imprescriptibilă extinctiv acĠiunea în revendicare – mobiliară sau imobiliară – întemeiată pe dreptul de proprietate publică sau privată, după caz, ca urmare a caracterului perpetuu al acestui drept, dar úi al faptului că, atât timp cât bunul nu este uzucapat de un terĠ, dreptul de proprietate privată nu se poate pierde. A nu uza de un drept absolut, însemnează tot a exercita încă un astfel de drept, dar într-o altă manieră, úi anume într-o modalitate pur pasivă, negativă, respectiv prin refuzul sau omisiunea de a săvârúi acte ce implică exerciĠiul pozitiv al dreptului respectiv. În sfârúit, tot imprescriptibile sunt úi acele drepturi care nu sunt susceptibile de violare, de încălcare prin acte săvârúite de către un terĠ, cum este cazul drepturilor potestative al căror exerciĠiu constă în săvârúirea de acte juridice unilaterale, care nu pot fi astfel împiedicate sau paralizate de către nicio altă persoană (adică, în speĠă, de către cei care urmează să suporte consecinĠele juridice ale săvârúirii acelor acte). Este cazul, spre exemplu, al drepturilor potestative de opĠiune, care sunt, în principiu, imprescriptibile extinctiv (dreptul de opĠiune succesorală este


socotit însă prescriptibil extinctiv, deúi el este, cum am văzut, incompatibil cu regimul normal al prescripĠiei extinctive).

d) Termenul prescripĠiei. De esenĠa prescripĠiei extinctive este existenĠa unor

termene de prescripĠie, a unor intervale de timp înăuntrul cărora trebuie exercitat dreptul material la acĠiune, sub sancĠiunea stingerii lui.

De lege lata, în dreptul civil sunt două termene generale de prescripĠie: 3 ani, pentru drepturile la acĠiune privind drepturile de creanĠă (art. 3 din D. nr. 167/1958), úi 30 de ani pentru drepturile la acĠiune privind drepturile reale prescriptibile extinctiv (art. 1890 C. civ.). În afara acestor termene, există numeroase termene speciale, de regulă, mai scurte decât termenele generale de prescripĠie extinctivă. De aceea, ori de câte ori nu se prevede un termen special de prescripĠie, vor fi aplicabile prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 sau, după caz, ale art. 1890 C. civ., cu condiĠia însă ca dreptul la acĠiune să fie prescriptibil extinctiv.

Ca orice termen úi termenul de prescripĠie are un început, marcat de data la care a început să curgă, o durată, respectiv un interval de timp mai lung sau mai scurt, după caz, úi, bineînĠeles, un sfârúit, marcat de data la care este socotit a fi împlinit (e). Cursul prescripĠiei poate fi însă suspendat ori întrerupt, suprimat, după cum există úi posibilitatea, pentru motive temeinic justificate, ca titularul dreptului la acĠiune să fie repus în termen, adică să se considere că prescripĠia nu este totuúi împlinită (f).

e) Începutul prescripĠiei extinctive. În ce priveúte chestiunea începutului

prescripĠiei, acesta este guvernat de regula actioni non natae non praescribitur, consacrată atât de Codul civil (art. 1886), cât úi de Decretul nr. 167/1958, în termenii următori: „PrescripĠia începe să curgă de la data când se naúte dreptul de acĠiune” (art. 7 alin. 1). Prin urmare, data naúterii dreptului la acĠiune, adică data când dreptul subiectiv (sau interesul legitim) este încălcat, negat sau contestat, marchează úi începutul curgerii prescripĠiei extinctive. Sunt însă cazuri când aplicarea acestei reguli ar avea consecinĠe inechitabile, inadmisibile, deoarece titularul dreptului la acĠiune fie nu a cunoscut violarea dreptului său, fie este împiedicat material, moral sau juridic să acĠioneze (ex., nu cunoaúte identitatea autorului faptului ilicit, nu a constatat viciile ascunse ale unui lucru ori ale unei lucrări executate, deoarece lucrul nu a fost încă predat sau lucrarea n-a fost încă recepĠionată, titularul dreptului la acĠiune este victima unor acte de violenĠă morală continuă, neavând curajul de a face acte de întrerupere, este soĠ cu cel împotriva căruia trebuie să acĠioneze). De aceea, legea prevede reguli speciale privind începutul prescripĠiei extinctive (cf. art. 7 alin. 2 úi 3, art. 8, 9 úi 11 din D. nr. 167/1967) sau cazuri în care prescripĠia extinctivă este fie suspendată sau întreruptă, fie chiar considerată a nu fi început deloc să curgă.

f) Suspendarea, întreruperea úi repunerea în termen. Suspendarea úi întreruperea

cursului prescripĠiei extinctive sunt reglementate în mod unitar în Decretul nr. 167/1958 (art. 13-15; 16-17), ca împrejurări care atrag modificarea cursului prescripĠiei fie în sensul de a opri temporar cursul acestuia (în cazul suspendării), fie în sensul de a suprima complet prescripĠia începută úi a o înlocui cu un nou termen de prescripĠie ori de câte ori titularul dreptului la acĠiune iese din pasivitate, săvârúind acte sau fapte prin


care pretinde satisfacerea sau realizarea dreptului său încălcat, precum úi ori de câte ori subiectul pasiv părăseúte poziĠia de împotrivire, prin recunoaúterea dreptului până atunci încălcat, contestat sau negat (în caz de întrerupere).

În afară de acestea sunt úi alte situaĠii când, deúi nu poate opera suspendarea sau întreruperea prescripĠiei extinctive, totuúi, din motive justificate, neimputabile titularului dreptului material la acĠiune, efectul prescripĠiei extinctive nu se justifică, neputând fi lipsit de acest drept titularul dreptului subiectiv încălcat sau contestat. În asemenea cazuri se poate solicita repunerea în termenul de prescripĠie, în condiĠiile prevăzute de art. 19 din Decretul nr. 167/1958. Fundamentul acestui beneficiu acordat de lege titularului dreptului la acĠiune îl constituie, credem, vechea maximă Contra non valentem agere non currit praescriptio, care, în prezent, este mai puĠin o cauză de suspendare a prescripĠiei (forĠa majoră îndeplineúte această funcĠie), cât mai mult o simplă cauză generală de amânare a începutului prescripĠiei (pentru imposibilitatea morală sau juridică de a acĠiona) úi, mai cu seamă, de înlăturare a efectului prescripĠiei împlinite prin repunerea părĠii interesate în termenul de prescripĠie, ori, mai exact, prin socotirea faptului că stingerea, prin prescripĠie, a dreptului la acĠiune n-a avut legalmente loc.

g) Efectul prescripĠiei. În sfârúit, cât priveúte efectul prescripĠiei extinctive úi

modul cum aceasta operează, pe baza unei analize aprofundate a dispoziĠiilor legale incidente, îndeosebi a art. 1, 18 úi 20 din Decretul nr. 167/1958, coroborată cu prevederile art. 1838-1843 C. civ., am putut conchide că prescripĠia stinge dreptul material la acĠiune în sens material fără a afecta úi dreptul subiectiv în substanĠa sa, care continuă să supravieĠuiască, deúi într-o formă imperfectă, de vreme ce poate fi ocrotit numai pe calea defensivă a excepĠiunii. PrescripĠia nu operează de drept, ci numai la cererea persoanei interesate (art. 1841 C. civ.). În măsura în care prescripĠia nu operează de drept (ipso iure) stingerea obligaĠiei sau, după caz, a dreptului la acĠiune, nu se poate vorbi nici de existenĠa vreunei obligaĠii naturale, deoarece, câtă vreme obligaĠia iniĠială este úi rămâne intactă, fiind asigurată prin acĠiune, prescripĠia câútigată conferă debitorului numai un drept de opĠiune, úi anume dreptul de a se prevala sau nu de beneficiul prescripĠiei împlinite. În schimb, în cazul în care beneficiarul prescripĠiei împlinite opune, pe cale de acĠiune sau de excepĠiune, prescripĠia câútigată, după stingerea dreptului la acĠiune, subzistă în sarcina debitorului o obligaĠie civilă imperfectă (obligaĠie naturală), lipsită de sancĠiunea specifică (acĠiunea în justiĠie), dar care poate fi executată de bunăvoie (art. 20 alin. 1 din D. nr. 167/1958). Cât priveúte renunĠarea la prescripĠie, aceasta poate să aibă loc atât înainte de a fi invocată, caz în care este vorba de renunĠarea la beneficiul prescripĠiei împlinite (dreptul de a invoca prescripĠia), cât úi după invocarea prescripĠiei câútigate, caz în care poate îmbrăca fie forma unei plăĠi voluntare a obligaĠiei prescrise, fie a unei promisiuni de a o executa (în niciuna din aceste două ipoteze nu este însă vorba de o liberalitate, ci fie de plată, act sau fapt juridic neutru, fie de un contract de servicii gratuite, care are drept efect consolidarea raportului juridic existent prin redobândirea dreptului la acĠiune de către beneficiarul promisiunii), de vreme ce prin invocarea prescripĠiei se stinge numai dreptul material la acĠiune, iar nu úi dreptul subiectiv însuúi.


650. Sistemul Noului Cod civil. a) Precizări prealabile. Analiza regimului prescripĠiei extinctive a scos în evidenĠă faptul că reglementarea actuală a prescripĠiei, deúi este superioară celei cuprinse în Codul civil, este susceptibilă de îmbunătăĠire úi perfecĠionare.

Principalele carenĠe ale reglementării actuale sunt, în opinia noastră, următoarele: – în primul rând, cum s-a văzut, dispoziĠii importante privind regimul general al

prescripĠiei se regăsesc unele în Decretul nr. 167/1958 (art. 1, 12, 18, 19), iar altele în Codul civil (1838-1843), ceea ce ridică serioase úi vizibile dificultăĠi de interpretare úi corelarea a acestora úi, mai ales, de corectă aplicare a lor;

– în al doilea rând, în materie civilă, prescripĠia extinctivă trebuie să reprezinte atât expresia unor interese generale, constând în necesitatea clarificării unor situaĠii juridice incerte într-un timp rezonabil, cât úi expresia intereselor particulare, constând în faptul că prescripĠia trebuie lăsată la îndemâna părĠilor interesate, singurele în măsură să decidă dacă vor sau nu să se prevaleze de efectele ei; în niciun caz prescripĠia extinctivă nu este o sursă de îmbogăĠire pe nedrept, astfel încât invocarea úi aplicarea ei din oficiu contravine însuúi fundamentului úi funcĠiilor acesteia; în consecinĠă, dispoziĠiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 nu-úi au, în prezent, niciun rost, fiind lipsite de un fundament juridic serios;

– în al treilea rând, în lipsa unei definiĠii a dreptului la acĠiune în sens material úi în prezenĠa reglementării separate a prescripĠiei dreptului de a cere executarea silită, devine dificilă determinarea naturii juridice a acestor drepturi, precum úi a stabilirii corelaĠiei dreptului material la acĠiune cu dreptul subiectiv civil úi, bineînĠeles, cu dreptul de a cere executarea silită;

– în sfârúit, în privinĠa termenelor de prescripĠie extinctivă, precum úi a cursului prescripĠiei extinctive, reglementările actuale nu mai corespund integral realităĠilor economice úi sociale, în special raporturilor comerciale, care reclamă celeritate úi o foarte mare stabilitate.

De lege ferenda, ar trebui eliminate aceste carenĠe, în paralel cu perfecĠionarea reglementărilor existente în materie, în acord cu realităĠile social-economice úi Ġinând seama de perspectiva integrării Ġării noastre în Uniunea Europeană. După cum am văzut (supra, titlul III), Noul Cod civil vine în întâmpinarea acestor nevoi úi imperative de politică legislativă prin fixarea unui nou cadru modern al desfăúurării raporturilor de drept privat, în cadrul căruia un loc important îl ocupă úi noua reglementare a instituĠiei prescripĠiei extinctive. Deoarece în titlul III al tratatului am înfăĠiúat in extenso principiile úi elementele noii reglementări, ne mărginim în continuare să jalonăm principalele coordonate ale viitoarei instituĠii, atrăgând atenĠia asupra câtorva aspecte mai semnificative.

b) NoĠiunea, reglementarea úi efectul prescripĠiei extinctive. Noul Cod civil

reglementează distinct de uzucapiune (sau prescripĠia achizitivă) într-o carte separată – Cartea VI, intitulată „Despre prescripĠia extinctivă, decăderea úi calculul termenelor” (art. 2.500-2.556) –, regimul general, de drept comun, al prescripĠiei extinctive (art. 2.500-2.544). Reglementarea separată a prescripĠiei extinctive úi a uzucapiunii, fiind un lucru deja câútigat, a fost menĠinută de noul cod, ceea este un prim aspect ce trebuie semnalat.


În al doilea rând, ca úi în sistemul Decretului nr. 167/1958, prescripĠia extinctivă este un mijloc de stingere numai a dreptului material la acĠiune, iar nu úi a dreptului subiectiv civil (art. 2.500), ceea ce însemnează că úi în lumina Noului Cod civil prescripĠia poate fi calificată ca mod de stingere a dreptului material la acĠiune úi de înlăturare a răspunderii civile lato sensu.

În al treilea rând, din punct de vedere normativ, noua reglementare preia, cu îmbunătăĠiri substanĠiale, prevederile Decretului nr. 167/1958 úi le sistematizează pe probleme specifice (dispoziĠii generale, termenele de prescripĠie, cursul prescripĠiei, împlinirea prescripĠiei), însă regimul prescripĠiei este inovat, cum am arătat, în mai multe privinĠe.

Astfel, fiind vorba de o instituĠie de drept privat, prescripĠia nu operează de drept (art. 2.504), ci numai la cererea persoanei interesate (art. 2.512), sunt admisibile convenĠii privitoare la regimul prescripĠiei extinctive, cu excepĠia cazului în care dreptul la acĠiune este indisponibil ori derivă din contractele de adeziune, de asigurare sau încheiate cu consumatorii (art. 2.515), iar renunĠarea la prescripĠie sau, după caz, la beneficiul termenului scurs sunt de asemenea posibile (art. 2.507). În consecinĠă, cel care a executat de bunăvoie obligaĠia după ce dreptul la acĠiune s-a prescris, nu are dreptul să ceară restituirea prestaĠiei, chiar dacă la data executării nu útia că termenul prescripĠiei era împlinit.

În sfârúit, deúi dreptul material la acĠiune este unic, fiind definit în sens larg, astfel încât să poată îngloba nu numai posibilitatea de a obĠine condamnarea, ci úi de a obĠine executarea acesteia (cf. art. 2.500 alin. 2: „În sensul prezentului titlu, prin drept la acĠiune se înĠelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forĠei publice, să execute o anumită prestaĠie, să respecte o anumită situaĠie juridică sau să suporte orice altă sancĠiune civilă, după caz”), totuúi, din considerente practice în primul rând, în noul Cod este reglementată în principal prescripĠia dreptului la acĠiunea condamnatorie (i.e. a dreptului material la acĠiune în sens restrâns), regulile particulare privitoare la prescripĠia dreptului de a obĠine executarea silită rămânând incluse în Codul de procedură civilă, care se completează însă cu dispoziĠiile de drept comun (art. 2.516).

c) Domeniul prescripĠiei. Ca úi în cazul Decretului nr. 167/1958, Noul Cod civil

conservă regula prescriptibilităĠii dreptului la acĠiune având un obiect patrimonial úi a celei privind imprescriptibilitatea dreptului la acĠiune având un obiect nepatrimonial (art. 2.501-2.502). Există însă úi excepĠii de la aceste reguli.

Astfel, sunt în principiu imprescriptibile extinctiv dreptul la acĠiunea în revendicare, mobiliară sau imobiliară (art. 563 alin. 2), sau dreptul la acĠiunea de partaj (art. 669) ori dreptul la acĠiunea în constatarea nulităĠii absolute a unui act patrimonial sau nepatrimonial (art. 2.504 alin. 2 pct. 3), după cum sunt prescriptibile extinctiv unele acĠiuni nepatrimoniale tipice, precum acĠiunea în anularea căsătoriei (art. 301) ori acĠiunea în tăgada de paternitate de către mamă sau soĠul acesteia (art. 430 úi 431), nu conĠine decât o singură prevedere despre imprescriptibilitatea unor acĠiuni în sens material, socotim utilă o astfel de definiĠie, care să permită diferenĠierea acestui drept faĠă de dreptul subiectiv material, substanĠial úi care nu este afectat direct de stingerea, prin prescripĠie, doar a dreptului la acĠiune.

O menĠiune particulară trebuie făcută în legătură cu prescripĠia garanĠiilor reale. Prin derogare de la regula accesorium sequitur principale, în materia garanĠiilor reale,


mobiliare úi imobiliare, prescripĠia dreptului la acĠiune privind creanĠa principală nu atrage úi stingerea dreptului la acĠiunea ipotecară. În acest din urmă caz, creditorul ipotecar va putea urmări, în condiĠiile legii, doar bunurile mobile sau imobile ipotecate, însă numai în limita valorii acestor bunuri (art. 2.504). Această soluĠie, inspirată din dreptul german úi elveĠian, se armonizează úi cu regulile de carte funciară, unde ipoteca înscrisă este considerată că există cât timp nu este radiată úi atestă faptul că, deúi accesorie, ipoteca este în acelaúi timp un drept relativ autonom, bucurându-se de o existenĠă juridică proprie.

Desigur, úi în concepĠia Noului Cod civil, drepturile la acĠiune având un obiect patrimonial, vor rămâne în continuare, cum este úi firesc, principalul domeniu de aplicare a prescripĠiei extinctive.

d) Termenul prescripĠiei. Sub acest aspect, termenul general de prescripĠie

rămâne la 3 ani, ca úi în sistemul actual. Sunt însă prevăzute úi termene speciale, pentru anumite cazuri particulare, de 1, 2 úi 10 ani. Astfel, este de remarcat termenul de 10 ani (art. 2.518) pentru cazul acĠiunilor reale prescriptibile extinctiv (i), pentru repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie sau, după caz, a celui cauzat prin violenĠă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-úi exprima voinĠa (ii), sau pentru repararea prejudiciului adus mediului înconjurător (iii).

În plus, în cazul acĠiunii în răspundere civilă delictuală, pentru repararea preju-diciului cauzat printr-o faptă care este supusă úi legii penale, s-a prevăzut, pentru corelarea celor două prescripĠii, că, dacă termenul de prescripĠie a răspunderii penale este mai lung decât cel aplicabil acĠiunii civile, termenul de prescripĠie a răspunderii penale se aplică úi dreptului la acĠiunea în răspundere civilă (art. 1.394).

e) Începutul prescripĠiei. Spre deosebire de vechiul Cod civil úi de Decretul nr.

167/1958, s-a instituit o nouă regulă generală privind începutul prescripĠiei, care este determinată nu de data naúterii dreptului la acĠiune, ci de data la care titularul său poate efectiv să acĠioneze. Or, nu se poate acĠiona decât de la data când cel interesat a cunoscut sau, după împrejuri, ar fi trebuit să cunoască, cu diligenĠele cerute unui bonus pater familias, naúterea dreptului la acĠiune (art. 2.523).

În afară de această regulă, în cod sunt prevăzute mai multe reguli particulare, Ġinând seama de natura raporturilor contractuale ori extracontractuale ori de calitatea părĠilor (cf. art. 2.524 úi urm.): obligaĠiile de a da sau a face, acĠiunea în restituirea prestaĠiilor, obligaĠiile cu executare succesivă, acĠiunea în răspundere civilă, acĠiunea în anulabilitate, răspunderea pentru vicii etc. Majoritatea acestor reguli speciale există úi în Decretul nr. 167/1958.

f) Suspendarea prescripĠiei. Alături de cazurile de suspendare deja cunoscute úi

devenite astfel tradiĠionale, Noul Cod civil consacră úi alte cazuri, a căror utilitate practică este incontestabilă. Este vorba mai ales de ipoteza negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînĠelegerilor dintre părĠi (art. 2.532 pct. 6) ori aceea a unei proceduri prealabile legale ori administrative în vederea soluĠionării pe cale extrajudiciară a litigiului (art. 2.532 pct. 7).


g) Întreruperea prescripĠiei. Sub aspectul întreruperii, au fost prevăzute noi cazuri de întrerupere (punerea în întârziere a debitorului), iar plângerea penală adresată organelor de urmărire penală, asimilată în prezent cererii de chemare în judecată, a fost reglementată drept cauză distinctă de întrerupere a prescripĠiei. Totodată, s-a reglementat situaĠia în care, din motive formale, cererea de chemare în judecată, fără a fi judecată, pe fond, este însă respinsă ori anulată. În acest din urmă caz, dacă reclamantul din cererea iniĠială, în termen de úase luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripĠia este considerată întreruptă prin cerere iniĠială, cu condiĠia însă ca noua cerere să fie admisă în fond (art. 2.539 alin. 2 in fine). Se evită astfel ca pentru motive pur formale titularul dreptului la acĠiune să fie expus riscului împlinirii prescripĠiei, fără a i se putea reproúa totuúi inacĠiunea sau neglijenĠa.

Cât priveúte efectul întreruperii, dacă în cazul recunoaúterii începe să curgă o nouă prescripĠie de acelaúi fel, în cazul cererii de chemare în judecată, efectul întreruptiv este dublu condiĠionat (art. 2.543 alin. 3), în sensul că acĠiunea trebuie să fie admisă úi hotărârea să fie pusă în executare în termenul de prescripĠie a dreptului de a obĠine executarea silită (în caz contrar, stingerea, prin prescripĠie, a dreptului de a obĠine executarea silită, stinge úi puterea de lucru judecat înlăturând, în acelaúi timp, úi efectul întreruptiv de prescripĠie al cererii de chemare în judecată, o nouă cerere putând fi făcută numai dacă dreptul material la acĠiune nu s-a prescris încă).

h) Repunerea în termen. Această instituĠie, introdusă prin Decretul nr. 167/1958, s-a

dovedit utilă, fiind întrebuinĠată de către instanĠele noastre cu multă înĠelepciune, astfel încât a fost menĠinută de Noul Cod civil (art. 2.523), suprimându-se doar dreptul organului de jurisdicĠie de a dispune repunerea în termen din oficiu.

i) SituaĠia termenelor de decădere. În sfârúit, după cum se útie, în afara prescripĠiei

extinctive, există úi sancĠiunea decăderii (forcluziunii) pentru neexercitarea unui drept într-un anumit termen. Pentru prima dată Noul Cod civil cuprinde úi o reglementare generală, la nivel de principiu, a acestei instituĠii (art. 2.545-2.550), stabilind totodată corelaĠia dintre aceasta úi prescripĠia extinctivă, în sensul că, dacă din lege (sau convenĠia părĠilor) nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt úi rămân aplicabile regulile, mai puĠin riguroase, de la prescripĠie (art. 2.547)1). Prin reglementarea regimului termenelor de decădere, sensibil diferite de cele de prescripĠie, se acoperă o gravă lacună a legislaĠiei civile în vigoare.

* * *

În loc de încheiere. Orice început are úi un sfârúit. Aceasta este valabil în orice

útiinĠă, mai ales în „útiinĠa” dreptului. Fără pretenĠia de a fi epuizat subiectul cercetat – vast, complex úi, deopotrivă,

extrem de lunecos – úi nici certitudinea că soluĠiile úi concluziile la care am ajuns – unele din ele în parte diferite faĠă de opinia curentă sau, după caz, dominantă, ��

1) Cu privire la delicata chestiune a delimitării prescripĠiei extinctive faĠă de decădere, v. supra, nr. 37-38.


majoritară – sunt infailibile, credem, totuúi, că prezentul tratat oferă o imagine mai închegată úi, de ce nu, mai corectă ori mai apropiată de ceea ce este cu adevărat prescripĠia extinctivă în dreptul român.

Într-o materie în care s-au scris zeci de tratate, teze de doctorat sau monografii úi sute, mii de studii, note ori articole de specialitate, demersul nostru pare să fie minor, úi, oricum, neîndestulător. Deúi este vorba de o instituĠie juridică milenară, unanim acceptată în orice legislaĠie serioasă, prescripĠia, ne-am convins úi cu această ocazie, este departe de a-úi fi epuizat toate secretele sau de a-úi fi devoalat toate virtuĠile. Fac mărturie nesfârúitele discuĠii privind fundamentul, natura juridică sau mecanismul său de funcĠionare. Departe de a se fi încheiat, aceste discuĠii par astăzi mai insolubile ca oricând. Am fost nevoiĠi să ne implicăm în aceste dispute úi să optăm pentru un punct de vedere, cu sau fără rezerve, însă am considerat că este de datoria noastră să ne exprimăm poziĠia, chiar dacă, uneori, ea a fost, poate, singulară ori contrară opiniei majoritare.

Totuúi, ajunúi la capăt de drum, cu sentimentul datoriei împlinite úi, mai ales, cu satisfacĠia unui travaliu intelectual extraordinar, putem spune că am dobândit úi o certitudine:

„La science du droit consiste autant dans la réfutation de faux principes, que dans la connaissance des véritables” (Répertoire de Merlin, v° Novation).

Documents

Prescriptia in NCC