Embed Size (px)
DESCRIPTION
Analiza si diagnostic financiar la Sc. Carbochim.S.a
Citation preview
Cap. I
CONSIDERAŢII GENERALE
1.1 PREZENTARE GENERALĂ CARBOCHIM SA
Înfiinţată în 1949 la Cluj-Napoca, firma este în prezent cel mai mare producător de abrazive
profesionale din ROMÂNIA. Adresându-se unor pieţe extrem de variate, CARBOCHIM SA
urmăreşte ca prin produsele sale, fabricate în baza unor tehnologii moderne, să ofere calitate la
preţuri competitive şi să satisfacă cerinţele tuturor beneficiarilor săi.
SC CARBOCHIM SA deţine titluri de participare la SC CARBOREF SA din Cluj
Napoca, în proporţie de 25 % din capitalul social, investiţia fiind de 37.500 lei.
În anul 2005 SC CARBOCHIM SA a participat ca şi membru fondator la constituirea
Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Echipamente pentru Industria Lemnului din
România (A.P.I.E.L.-România), contribuţia sa la patrimoniul iniţial al asociaţiei fiind de 500 lei,
ceea ce reprezintă o participare de 7,14% .
SC CARBOCHIM SA nu are filiale sau participaţii la capitalul altor societăţi în afara
celor menţionate mai sus. Capitalul social subscris şi vărsat al SC CARBOCHIM SA la
31.12.2021 este de 9.705.998 lei, reprezentând 3.882.399 acţiuni comune, cu o valoare
nominală de 2,5 lei.
1.1.1 Date de identificare
Entitate: SC CARBOCHIM SA
Județul: 12--CLUJ
Adresa: localitatea CLUJ NAPOCA, str. P-TA 1 MAI, nr. 3, tel. 0264437005
Număr din registrul comerțului: J12/123/1991
Forma de proprietate: 34—Societăți comerciale pe acțiuni
Activitatea preponderentă (cod și denumire clasa CAEN): 2391--Fabricarea de produse abrazive
Cod unic de înregistrare: 201535
1
1.1.2 Obiect de activitate
În mod sintetic portofoliul activităților companiei constă în:
fabricarea corpurilor abrazive cu liant ceramic, bachelitic, magnezitic și elastic într-o
diversitate de forme, dimensiuni și specificații;
fabricarea discurilor abrazive de debitare și debavurare într-o gamă variată de dimensiuniși specificații;
fabricarea abrazivilor pe suport de hârtie, pânză, combinație și nețesut într-o diversitate de forme cu aplicații multiple la prelucrarea lemnului, metalelor și sticlei
1.1.3 Managementul firmei
Presedintele consiliului de administratie si director general: Viorel Dorin Popoviciu
Administratori: Popa Gheorghe Titus Dan, Ionescu Florina, Popa Marius, Stelian Vasile
Directori executivi: - Nastasia Carean - Director Tehnic
- Vasile Farcas - Director Marketing
- Mihaela Maria Barabula - Director Economic
1.1.4 Evoluţia principalilor indicatori financiari
Principalii indicatori financiari ai societăţii comerciale S.C. „Carbochim” S.A. pentru anii
2011 şi 2012 sunt:
Tabel 1 - Principalii indicatori financiari, în intervalul 2011-2012
INDICATORI 2011 2012 Δ Δ%Cifra de afaceri netă (CA) 29.840.287 28.290.062 - 1.550.025 -5,2%Rezultatul net (RN) 996.465 285.742 - 710.723 -71,23%Active totale (AT) 65.320.599 63.263.894 - 2.056.705 -3,15%
AT = Active imobilizate (AI) + Active circulante (AC) + Cheltuieli în avans (Ch. av.)
Analizând datele de mai sus, se pot trage următoarele concluzii:
La nivelul cifrei de afaceri, s-au înregistrat valori cu 1.550.025 lei mai putin în 2012 faţă
de 2011, adică o scădere cu 5,20 %.
Rezultatul net în 2012 este inferior nivelului din 2011, cu 710.723 lei, înregistrând o
scădere semnificativă de peste 70 de procente faţă de 2011;
2
Activele totale înregistrează un trend descendent de la un an la altul, astfel că în 2012 faţă
de 2011, valoarea lor scade cu 2.056.705 lei, echivalentul unei diminuări de 3,15 puncte
procentuale.
Centralizând informaţiile obţinute anterior, putem realiza următorul grafic:
Figura 1 - Evoluţia valorică a principalilor indicatori financiari ai societăţii, în intervalul 2011-2012
3
2011 20120
10,000,000
20,000,000
30,000,000
40,000,000
50,000,000
60,000,000
70,000,000
29,840,287 28,290,062
996,465 286,742
65,320,599 63,263,894
CA
RN
AT
Capitolul II
ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE PE BAZĂ DE BILANŢ
În prezentarea situaţiilor financiare, analistul trebuie să ţină cont de obiectivul bilanţului,
care este acela de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a entităţii, respectiv
capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului cu ajutorul resurselor economice
controlate (activele), structurii de finanţare (datoriile şi capitalurile proprii) şi cu ajutorul unor
indicatori financiari (lichiditatea şi solvabilitatea).
Analiza pe bază de bilanţ trebuie efectuată după repartizarea rezultatului financiar şi
trebuie să înceapă cu examinarea structurii pasivelor (capitalurile proprii şi datoriile) şi a
structurii activelor (imobilizările, activele circulante) în scopul caracterizării echilibrului între
resursele de finanţare şi utilizarea acestora.
2.1 Analiza ratelor de structură, echilibru, lichiditate, gestiune
2.1.1 Analiza ratelor de structură ale activului patrimonial
Activul se compune din bunuri deţinute de întreprindere (drepturi de proprietate
exercitată asupra lucrurilor) şi creanţe (drepturi asupra terţilor).
Analiza structurii activului relevă destinaţia economică a capitalurilor, gradul de
lichiditate a elementelor de activ, precum şi capacitatea întreprinderii de a-şi modifica structura
activului ca urmare a schimbărilor conjuncturale.
DENUMIRE INDICATOR
2011 2012∆ ∆%
VALORIC PROCENTUAL VALORIC PROCENTUAL
Imobilizări necorporale
586 0,01 % 11.282 0,03 % 10.696 0,02 %
Imobilizări corporale
46.853.229 71,72 % 45.235.840 71,50 % - 1.617.389 -0,22 %
Imobilizări financiare
38.000 0,05 % 38.000 0,05 % 0 0 %
Active imobilizate (AI)
46.891.815 71,78 % 45.285.122 71,58 % -1.606.693 -0,2 %
Stocuri 10.285.189 15,74 % 10.781.361 17,04 % 496.172 1,3 %
Creanţe 7.624.752 11,67 6.754.632 10,67 % -870.120 -1 %
Investiţii financiare pe TS
18.720 0,02 % 63.672 0,10 % 44.952 0,08 %
Disponibilităţi 362.388 0,55 % 280.511 0,44 % -81.877 -0,11 %
4
băneştiActive
circulante (AC)18.291.049 28 % 17.880.176 28,26 % -410.873 0,26 %
Cheltuieli în avans (Ch. av.)
137.735 0,21 % 98.596 0,15 % -39.139 -0,06 %
TOTAL ACTIV (AT)
65.320.599 100% 63.263.894 100% -2.056.705 0%
Tabel 2 - Principalii indicatori ai Activului bilanţier, în intervalul 2011-2012
AI = Imobilizări necorporale + Imobilizări corporale + Imobilizări financiare
AC = Stocuri + Creanţe + Investiţii financiare pe TS + Disponibilităţi băneşti
AT = AI + AC + CA
a. Rata activelor imobilizate exprimă ponderea elementelor patrimoniale aflate la
dispoziţia întreprinderii în mod permanent, reflectând gradul de imobilizare a activului.
RAI=AIAT
x100
RAI 2011 = 71,79%
RAI 2012 = 71,58%
La societatea analizată, această rată cunoaşte o scădere de 1.606.693 lei, din punct de
vedere valoric, dar şi o diminuare din punct de vedere procentual de 3,43 % în anul 2012 faţă de
anul 2011. În cadrul analiza ratei activelor imobilizate, se pot sub-analiza următoarele rate:
Rata imobilizărilor necorporale, care măsoară ponderea activelor imobilizate
necorporale în total imobilizări, fiind o rată mai puţin semnificativă. Aceasta prezintă o
creştere în intervalul studiat dar cu toate acestea, are o inlfluenţă nesemnificativă asupra
Activelor Imobilizate;
Rata imobilizărilor corporale, care este dependentă de natura activităţii întreprinderii şi
de caracteristicile tehnice ale acesteia. Ea deţine ponderea semnificativă în rândul
activelor imobilizate la societatea analizată şi prezintă evoluţie descrescătoare în 2012
faţă de 2011;
Rata imobilizărilor financiare reflectă politica de investiţii financiare a firmei, precum şi
legăturile financiare stabilite cu întreprinderile la care deţine participaţii la capitalul
social. Societatea supusă analizei, înregistrează aceleaşi valori ale ratei imobilizărilor
financiare în cei doi ani studiaţi.
5
b. Rata activelor circulante exprimă ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic
în total activ, fiind complementară cu rata activelor imobilizate.
RAC=ACAT
x 100
Rac2011 = 28 %
Rac 2012 = 28,26%
Ea înregistrează o valoare în scădere în anul 2012 faţă de 2011, în mod valoric, iar pe plan
procentual apare o creştere. În cadrul analiza ratei activelor circulante, se pot sub-analiza
următoarele rate:
Rata stocurilor reflectă ponderea stocurilor în totalul activelor circulante. Aceată rată
înregistreze o creştere în perioada 2011-2012;
Rata creanţelor reflectă politica financiară a întreprinderii şi este influenţată de natura
clienţilor şi de termenele de plată acordate partenerilor de afaceri. Această rată prezintă
o scădere în 2012 faţă de 2011;
Rata disponibilităţilor băneşti reflectă ponderea disponibilităţilor băneşti şi a valorilor
mobiliare de plasament în patrimoniul întreprinderii, fiind influenţată de raportul dintre
durata medie de încasare a creanţelor şi durata medie de plată a obligaţiilor. În intervalul
2011-2012 a înregistrat o diminuare.
Sintetizând informaţiile obţinute în urma analizei principalilor indicatori de structură ai Activului
bilanţier, putem realiza următorul grafic:
2011 20120
5000000100000001500000020000000250000003000000035000000400000004500000050000000
Active imobilizate
Active circulante
Cheltuieli în avans
6
2.1.2 Analiza ratelor de structură ale pasivului patrimonial
Pasivul se compune din capitaluri proprii şi, într-o măsură considerabilă, din datorii
contractate de întreprindere şi nerambursate încă.
Analiza structurii pasivului furnizează informaţii referitoare la politica de finanţare a
întreprinderii, modul de formare a resurselor financiare pe categorii de surse (proprii,
împrumutate şi atrase) şi pe termene de exigibilitate (scurt, mediu şi lung).
DENUMIRE INDICATOR
2011 2012∆ ∆%
VALORIC PROCENTUAL VALORIC PROCENTUAL
Capital social 9.705.998 14,85 % 9.705.998 15,34 % 0 0,49%
Rezerve din reevaluare 33.592.898 51,42 % 33.703.607 53,27 % 110.709 1,85%
Rezerve 6.638.695 10,16 % 6.711.826 10,6 % 73.131 0,44%
Rezultat reportat 5.141.319 7,87 % 3.871.395 6,11 % -1.269.924 -1,76%
Profit net 996.465 1,52 % 285.742 0,45 % -710.723 -1,07%
Repartizare profit 87.077 0,13 % 15.745 0,02 % -71.332 -0,11%
Capital propriu (Kpr) 53.044.733 81,20 % 51.346.500 81,16 % -1.698.233 -0,07%
Datorii pe termen lung 3.186.884 4,87 % 2.920.645 4,61 % -266.239 -0,26%
Datorii pe termen scurt 8.952.872 13,7 % 8.820.509 13,94 % -132.363 0,24%
Venituri în avans 4.171 0,01 % 3.750 0,01 % -421 0%
Datorii totale (DT) 12.143.927 18,59 % 11.744.904 18,56 % -399.023 -0,03%
Capital permanent (Kperm)
56.231.617 86,08 % 54.267.145 85,77 % -1.964.472 -0,31%
Provizioane 131.939 0,20 % 172.490 0,27 % 40.551 0,07%
TOTAL PASIV (PT) 65.320.599 100% 63.263.894 100% -2.056.705 0%
Tabel 3 - Principalii indicatori ai Pasivului bilanţier, în intervalul 2011-2012
Kpr = Capital social + Rezerve din reevaluare + Rezerve + Rezultat reportat + Rezultat exerciţiu
+ Repartizare profit
DT = Datorii pe termen lung + Datorii pe termen scurt + Venituri în avans
Kperm = Kpr + Datorii pe termen lung
PT = Kpr + DT + Provizioane
a. Rata autonomiei financiare (RAF) exprimă gradul de independenţă financiară al
societăţii, adică ponderea capitalului propriu în totalul pasivului. Se consideră că
existenţa unui capital propriu de cel puţin 1/3 (minim 33%) din pasivul total constituie o
premisă esenţială pentru autonomia financiară a societăţii.
7
RAF=K pr
PTx100
Raf 2011 = 81,2 %
Raf 2012 =81,16 %
În anul 2012 autonomia financiară globală a scăzut cu 0,07 % faţă de 2011, ceea ce arată
o autonomie a firmei aproximativ egală în cei doi ani. Capitalurile proprii scad de la un an la
altul atât în mod valoric cât şi procentual, iar datoriile pe termen mediu şi lung scad de
asemenea.
b. Rata stabilităţii financiare (RSF) exprimă ponderea capitalului permanent în pasivul
total. Valoarea considerată normală a acestei rate este de 66%.
RSF=K perm
PTx100
La societatea analizată, rata stabilităţii financiare prezintă o tendinţă nefavorabilă de
diminuare în 2012 faţă de 2011, dar societatea se bucură de un grad de stabilitate financiară
peste valoarea considerată normală (86,08%).
c. Rata de îndatorare globală (RÎG) exprimă ponderea datoriilor totale în totalul pasivului.
R Î G=DTPT
x 100
Această rată atinge valori aproximativ egale în intervalul studiat, sub 10 puncte
procentuale, în fiecare dintre cei doi ani, valori care indică o rată de îndatorare globală scăzută,
cu o uşoară tendinţă de scădere de 0,03 % în 2012 faţă de 2011.
2011 20120
10000000
20000000
30000000
40000000
50000000
60000000
Capital propriu Datorii
2.2 Analiza echilibrului financiar
8
Bilanţul, indiferent de forma de prezentare, constituie „fotografia”entităţii economice şi
trebuie să ofere răspuns la o serie de întrebări specifice utilizatorului. Aceste întrebări decurg din
modul în care se realizează egalitatea între activele şi pasivele bilanţului, egalitate care
transpune o identitate fundamentală între două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi
economice: sursele fondurilor (originea lor) trebuie să corespundă cu utilizările (necesităţile)
cărora le-au fost afectate.
2.2.1 Situaţia netă SN = AT-DT
DT = Datorii totale = Datorii pe termen scurt + Datorii pe termen lung
Diferenţa dintre activul total şi datoriile totale contractate dă o primă şi principală
evaluare (contabilă) a întreprinderii, la data închiderii exerciţiului. Această ecuaţie fundamentală
a bilanţului redă situaţia netă a întreprinderii, respectiv averea netă a acţionarilor (activul
neangajat în datorii). Situaţia netă reflectă valoarea capitalurilor proprii ale societăţii.
SN2011 = 65.320.599 – 12.139.756 = 53.180.843
SN2012 = 63.263.894 – 11.741.154 = 51.522.740
ΔSN2012/2011 = SN2012 - SN2011 = 51.522.740 - 53.180.843 = - 1.658.103
Situaţia netă pozitivă este rezultatul profitului obţinut de societate din activitatea desfăşurată şi a
reinvestirii acestuia, ca urmare a unei gestiuni economice sănătoase. Situaţia netă are o evoluţie
descrescătoare, în cei doi ani studiaţi, cu 1.658.103 lei puţin în 2012 faţă de 2011. Situaţia netă
pozitivă reflectă creşterea valorii patrimoniale a societăţii.
2.2.2 Fondul de rulment (FR) FR= Kperm - AINETE
Kperm = Kpr + Datorii financiare + Subvenţii pentru investiţii + Provizioane
Fondul de rulment arată în ce măsură, resursele financiare permanente acoperă
finanţarea activelor fixe; ceea ce rămâne peste această acoperire poate fi folosit pentru finanţarea
activelor circulante.
FR2011 = 56.231.617- 46.891.815 = 9.339.802
FR2012 = 54.267.145- 45.285.122 = 8.982.023
9
ΔFR2012/2011 = FR2012 - FR2011 = 8.982.023 - 9.339.802 = - 357.779
Fondul de rulment pozitiv în perioada analizată reflectă un echilibru financiar pe termen
lung al societăţii. Acesta reprezintă un surplus de surse permanente (capitaluri permanente) peste
nevoile de acoperit (active imobilizate) ale entităţii economice.
La societatea supusă analizei, fondul de rulment are o evoluţie descrescătoare în 2012 faţă de
2011, reflectând o creștere masivă a investițiilor în imobilizări, care va diminua în primul an
fondul de rulment, dar prin acestă creștere a imobilizărilor, întreprinderea va crește producția.
Implicit, aceasta va crește și volumul vânzărilor, reglând fondul de rulment pe anul următor prin
rezultatul exercițiului.
Fondul de rulment se poate descompune în: fond de rulment propriu şi fond de rulment
împrumutat (străin). Astfel:
2.2.2.1 Fondul de rulment propriu (FRP) FRP= Kpr - AINETE
FRP2011 = 53.044.733 - 46.891.815 = 6.152.918
FRP2012 = 51.346.500 - 45.285.122 = 6.061.378
ΔFRP2012/2011 = FRP2012 - FRP2011
= 6.061.378 - 6.152.918 = - 91.540
Fondul de rulment propriu este pozitiv atât în anul 2011 cât şi în 2012, ceea ce înseamnă că societatea nu a contractat noi datorii financiare faţă de perioada precedentă pentru a-şi finanţa investiţiile în active imobilizate ceea ce este un aspect favorabil pentru ea.
2.2.2.2 Fondul de rulment împrumutat (FRI) FRI= FR - FRP
FRI2011 = 9.339.802 - 6.152.918 = 3.186.884
FRI2012 = 8.982.023 - 6.061.378 = 2.920.645
ΔFRI2012/2011 = FRI2012 - FRI2011 = 2.920.645 - 3.186.884 = - 266.239
Fondul de rulment străin reflectă nivelul datoriilor pe termen mediu şi lung ale
întreprinderii. În cele două perioade acesta este pozitiv, ceea ce arată o accentuare a finanţării
nevoilor de acoperit pe bază de capital străin. În perioada analizată, fondul de rulment
împrumutat are o evoluţie descrescătoare, dar nesemnificativă.
10
2.2.3 Nevoia de fond de rulment (NFR)
NFR = Nevoi temporare - Surse temporare
Nevoi temporare = Stocuri + Creanţe + Cheltuieli în avans
Surse temporare = Datorii de exploatare
Datorii de exploatare = Datorii pe termen scurt
Necesităţile de finanţare ale producţiei, respectiv ale ciclului de exploatare sunt acoperite,
în cea mai mare parte, din surse temporare corespunzătoare (datorii de exploatare: furnizori,
creditori, etc). Diferenţa dintre necesităţile de finanţare ale ciclului de exploatare şi datoriile de
exploatare este numită nevoia de fond de rulment. Nevoia de fond de rulment reprezintă
echilibrul pe termen scurt şi are în vedere finanţarea activelor curente din surse ciclice.
NFR2011 = 18.047.676 - 8.952.872 = 9.094.804
NFR2012 = 17.634.589 - 8.820.509 = 8.814.080
ΔNFR2012/2011 = NFR2012 - NFR2011 = 8.814.080 - 9.094.804 = - 280.724
Atât în anul 2011, cât şi în anul 2012, nevoia de fond rulment este pozitivă, ceea ce
reflectă un deficit de surse temporare (ciclice), în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri
circulante. Diminuarea nevoii de fond de rulment în 2012 faţă de 2011, este datorată diminuării
concomitente a nevoilor temporare, pe de o parte şi a datoriilor pe termen scurt, pe de altă parte.
2.2.4 Trezoreria netă (TN) TN= FR - NFR
Dacă fondul de rulment, la un moment dat (al încheierii exerciţiului contabil), este
superior nevoii de fond de rulment, atunci excedentul de finanţare se regăseşte sub forma unei
trezorerii nete, concretizată în disponibilităţi băneşti în conturi bancare şi în casă.
TN2011 = 9.339.802 - 9.094.804 = 244.998
TN2012 = 8.982.023 - 8.814.080 = 167.943
ΔTN2012/2011 = TN2012 - TN2011 = 167.943 - 244.998 = - 77.055
Trezoreria netă pozitivă pe ansamblul perioadei studiate, reflectă echilibrul financiar al
societăţii pe termen scurt şi foarte scurt. Fiind pozitivă, trezoreria netă reflectă un surplus
11
monetar la sfârşitul exerciţiului, adică o creştere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor. Pe
termen scurt, acest caz este favorabil pentru agenţii economici, dar pe termen lung ar reprezenta
o insuficienţă în utilizarea lichidităţilor, fapt ce ar produce efecte negative în remunerarea
capitalului, în condiţiile în care scopul întreprinderii nu este deţinerea de lichidităţi, ci antrenarea
lor în activităţi eficiente.
Totodată, trezoreria netă înregistrează o scădere în 2012 faţă de 2011, de 77.055 lei.
2011 20120
100000020000003000000400000050000006000000700000080000009000000
10000000
FR
NFR
TN
2.3 Analiza ratelor de echilibru
Ratele echilibrului financiar sunt expresia realizării echilibrului financiar pe termen
lung şi scurt şi a echilibrului funcţional, evidenţiind existenţa sau inexistenţa fondului de
rulment, a nevoii de fond de rulment şi a trezoreriei nete.
2.3.1 Rata de finanţare a imobilizărilor (RFR) RFR=K perm
AI NETE
Normele bancare impun o rată supraunitară, ceea ce semnifică faptul că ansamblul
imobilizărilor este finanţat din resurse permanente.
RFR2011=56.231 .617
46.891 .815=1,19
RFR2012=54.267 .145
45.285.122=1,19
Rata de finanţare a imobilizărilor la societatea analizată este supraunitară pe parcursul
celor două perioade, datorită creşterii capitalurilor permanente într-o măsură mai mare decât a
12
creşterii activelor imobilizate, evidenţiindu-se o evoluţie favorabilă ascendentă de la un an la
altul.
2.3.2 Rata de finanţare a fondului de rulment propriu (RFRP)
RFRP=K pr
ANETE
Rata de finanţare a fondului de rulment propriu evidenţiază, la fel ca rata de finanţare
a imobilizărilor, condiţiile de finanţare a imobilizărilor.
Normele bancare impun o rată supraunitară, ceea ce semnifică faptul că ansamblul
imobilizărilor este finanţat din resurse permanente.
RFRP2011=53.044 .733
46.891 .815=1,13
RFRP2012=51.346 .500
45.285 .122=1,13
Rata de finanţare a fondului de rulment propriu la societatea analizată este supraunitară
pe parcursul celor două perioade, datorită creşterii capitalurilor proprii într-o măsură mai mare
decât a creşterii activelor imobilizate, lucru ce reflectă şi faptul că societatea are o autonomie
financiară crescută.
2.3.3 Rata de finanţare a nevoii de fond de rulment (RNFR) RNFR=FR
NFR
Rata de finanţare a nevoii de fond de rulment măsoară proporţia corespunzătoare din
fondul de rulment, care finanţează partea cea mai stabilă a necesarului de fond de rulment
(stocurile).
RNFR2011=9.339 .802
9.094 .804=1,02
RNFR2012=8.982 .023
8.814 .080=1,01
Rata de finanţare a nevoii de fond de rulment este pozitivă atât în anul 2011, cât şi în
anul 2012. Acest lucru reflectă un echilibru financiar pe termen scurt, adică o trezorerie netă
pozitivă, evidenţiindu-se o evoluţie uşor descendentă de la un an la altul.
13
2.4 Analiza ratelor de lichiditate
Ratele de lichiditate apreciază capacitatea întreprinderii de a-şi achita obligaţiile pe
termen scurt prin intermediul activelor circulante, fiind utile în cazul unor comparaţii între
întreprinderile din acelaşi sector de activitate sau între ratele cronologice înregistrate de aceeaşi
întreprindere.
2.4.1 Rata lichidităţii generale (Lichiditatea globală) (RLG)
RLG=AC
DTSx 100
Rata lichidităţii generale reflectă posibilitatea activelor curente de a se transforma în
lichidităţi, într-un termen scurt, pentru a satisface obligaţiile de plată exigibile.
Valorile de referinţă ale acestei rate sunt următoarele :
Valoarea minim acceptabilă este 1 (100%), sub acest nivel firma aflându-se în
pericol de incapacitate de plată;
Valoarea maxim acceptabilă este 2 (200%), peste acest nivel considerându-se că
nu se utilizează corespunzător activele curente;
Valoarea optimă a acestei rate este cuprinsă între 1 şi 1,2.
RLG(2011)=18 .291 .0498.952.872
x100=204,3 %
RLG(2012)=17.880 .1768.820 .509
x 100=202,71 %
Această rată înregistrează o scădere uşoară de la an la an în perioada anlizată, ea este
supraunitară, însă se situează peste valoarea maxim acceptabilă ceea ce denotă faptul ca nu se
utilizează corespunzător activele curente.
2.4.2 Rata lichidităţii rapide (RLR) RLR=Crean ţ e+Disponibilit ăţ ib ă ne ş ti
DTS
Rata lichidităţii reduse reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe
termen scurt din creanţe şi lichidităţi.
14
Valorile de referinţă ale acestei rate sunt următoarele:
Valoarea minim acceptabilă este 0,6 (60%), sub acest nivel firma aflându-se în
pericol de incapacitate de plată;
Valoarea maxim acceptabilă este 1 (100%), evidenţiind faptul că stocurile nu sunt
finanţate prin datorii pe termen scurt, cel mult avansuri şi aconturi primite de la
clienţi.
RLR2011=7.987 .140
8.952.872x100=89,21 %
RLR2012=7.035 .143
8.820 .509x100=79,75 %
Societatea analizată, are o rată a lichidităţii subunitară, înregistrând totuşi valori peste
nivelul minim de referinţă, semnificând faptul că firma se află în pericol de incapacitate de
plată a datoriilor pe termen scurt prin intermediul activelor patrimoniale imediat lichidabile
(creanţe şi disponibilităţi băneşti).
2.4.3Rata lichidităţii imediate (RLI)
RLI=Disponibilit ăţ ib ă ne ş tiDatorii imediat exigibile
x 100
Datorii imediat exigibile = DTS
Rata lichidităţii imediate apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt pot
fi acoperite pe seama disponibilităţilor băneşti.
Valorile de referinţă ale acestei rate sunt următoarele:
Valoarea minim acceptabilă este 0,3 (30%), sub acest nivel firma aflându-se în
pericol de incapacitate de plată;
Valoarea maxim acceptabilă este 0,65 (65%) peste acest nivel considerându-se că nu
se utilizează eficient resursele disponibile.
RLI (2011 )=362.388
8.952.872x 100=0,0404 x100=4,04 %
RLI (2012)=280.511
8.820 .509x 100=0,0318 x100=3,18%
15
În perioada analizată societatea a înregistrat valori foarte reduse ale ratei lichidităţii
imediate, cu tendinţe de scădere de la o perioadă la alta, dar care nu ridică probleme în
condiţiile în care societatea dispune de stocuri şi creanţe uşor lichidabile.
2.5 Analiza
ratelor de cinetice (De gestiune/Vitezei de rotaţie)
Ratele cinetice, de gestiune sau vitezei de rotaţie, sunt recomandate în analiza financiară
a lichidităţii, pentru completarea ratelor de trezorerie, întrucât furnizează importante informaţii
calitative privind gradul de reînnoire a elementelor patrimoniale, respectiv lichiditatea stocurilor
şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare.
2.5.1 Durata de încasare a creanţelor (DCR) DCR=Sold crean ţ e x 360
CA
Durata de încasare a creanţelor exprimă creditul client acordat de firmă, respectiv
durata medie în zile de încasare a contravalorii mărfurilor de la beneficiari. Cu alte cuvinte,
reprezintă numărul de zile în care fondurile financiare ale societăţii sunt imobilizate în gestiunea
clientului.
Se doreşte ca durata de încasare a creanţelor să fie cât mai mică şi să nu depăşească 30
de zile.
16
2011 20120.000
50.000
100.000
150.000
200.000
250.000204.300 202.710
89.21079.750
4.040 3.180
RLG
RLR
RLI
DCR2011=7.624 .752 x360
29.840 .287=2.744 .910 .720
29.840 .287=91,98 zile
DCR2012=6.754 .632 x360
28.290 .062=2.421 .667 .520
28.290 .062=85,6 zile
În perioada analizată durata de încasare a creanţelor este de peste 30 de zile, aspect
nefavorabil care prezintă o tendinţă de scădere datorită valorii mai reduse a creanţelor în anul
2012.
2.5.2 Durata de achitare a furnizorilor (DFZ) DFZ=Sold furnizori x 360
CA
Sold furnizori = SC401 + SC404 + SC408 - SD409, unde:
SC = Sold creditor;
SD = Sold debitor;
Durata de achitare a furnizorilor exprimă creditul furnizor primit de firmă, respectiv
durata medie în zile de plată a contravalorii bunurilor achiziţionate de la furnizori. Această rată
indică decalajul mediu în zile între data facturării şi data plăţii contravalorii bunurilor cumpărate.
Valoarea optimă pentru gestiunea datoriilor faţă de furnizori este de maximum 30 de
zile.
DFZ2011=1.317.521 x360
29.840.287=474.307 .560
29.840.287=15,89 zile
DFZ2012=1.141.541 x360
28.290 .062= 410.954 .760
28.290.062=14,52 zile
În perioada analizată societatea a înregistrat durate medii de achitare a furnizorilor
sub 30 de zile în ambii ani de analiză. Observăm că în anul 2011 societatea îşi încasează
creanţele în 91,98 de zile şi işi plateşte furnizorii în 15,89 zile .În anul 2012 societatea işi
încasează crenţele în 85,6 zile şi îşi plateşte furnizorii în 14,52 zile.Având în vedere faptul că
durata de încasare a creanţelor este mai mare decât durata de plată a furnizorilor considerăm
acest aspect ca unul nefavorabil deoarece încasarea creanţelor se face mai lent decât plata
furnizorilor.
17
2.6 Analiza ratelor de îndatorare
Ratele de îndatorare relevă importanţa îndatorării asupra gestiunii financiare a
întreprinderii, punând în evidenţă repartiţia capitalurilor permanente între surse proprii şi surse
împrumutate pe termen mediu şi lung, precum şi componenţa datoriilor din pasivul patrimonial.
2.6.1 Rata levierului (L) L= DTK pr
Rata levierului exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură finanţarea activităţii
întreprinderii; poate fi interpretată şi ca o rată a autonomiei financiare, indicând măsura în care
angajamentele pe termen lung şi scurt sunt garantate de capitalurile proprii.
Normele bancare impun existenţa unui levier mai mic de 1, pentru a acorda în
continuare credite în condiţii de garanţie sigură. Cu cât levierul este mai mare decât 1, cu atât
întreprinderea va depinde mai mult de creanţierii săi.
L2011=12. 143 .92753.044 .733
=0,22
L2012=11 . 744 .90451.346 .500
=0,22
Normele bancare impun o limită mai mică decât 1, societatea analizată incadrându-se
perfect în acest nivel, prezentând acelaşi nivel al levierului în ambii ani.
2.6.2 Rata datoriilor financiare (RDF) RDF=DTLK perm
Rata datoriilor financiare reflectă gradul de îndatorare pe termen mediu şi lung al
societăţii.
Normele bancare impun o rată mai mică decât 0,5 pentru ca întreprinderea să
beneficieze în continuare de credite pe termen mediu şi lung.
RDF2011= 3.186 .884
56.231 .617=0,05
RDF2012= 2.920.645
54.267.145=0,05
18
Societatea are un grad redus de îndatorare pe termen mediu şi lung în intervalul studiat,
situându-se sub nivelul impus de normele bancare, astfel că societatea poate contracta, fără
probleme, un nou credit pe termen mediu sau lung.
2.6.3 Rata capacităţii de rambursare a datoriilor financiare prin capacitatea de
autofinanţare (RCAF) RCAF=DTLCAF
Rata capacităţii de rambursare a datoriilor financiare prin capacitatea de
autofinanţare exprimă, în număr de ani, capacitatea întreprinderii de a rambursa în totalitate
împrumuturile contractate pe termen lung, dacă ar folosi întreaga capacitate de autofinanţare în
acest scop.
Normele bancare impun un număr de maxim 3 ani pentru rambursarea teoretică a
datoriilor financiare, pe seama capacităţii de autofinanţare. Cu cât valoarea raportului este mai
mică, cu atât va fi mai bună capacitatea de rambursare.
RCAF 2011=3.186 .884
3.505 .162=0,90 ani
RCAF 2012=2.920 .645
2.263 .471=1,29 ani
Societatea a înregistrat valori inferioare limitei maxime admise acestui indicator,
datorită angajamentelor pe termen mediu şi lung inferioare la rândul lor capacităţii de
autofinanţare, aspect favorabil pentru firmă, dovedind astfel o capacitate excelentă de
rambursare a datoriilor financiare prin intermediul autofinanţării. În perioada 2011-2012,
valoarea acestui indicator cunoaşte o evoluţie cu un trend ascendent, nivelul ratei crescând în
2012 faţă de 2011.
19
Capitolul III
ANALIZA PERFORMANŢEI FINANCIARE
PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE
Pe baza Contului de profit şi pierdere se pot determina o serie de indicatori valorici
privind volumul şi rentabilitatea activităţii întreprinderii, care poartă numele de solduri
intermediare de gestiune sau marje de acumulare, ce se scriu în gama indicatorilor de apreciere a
performanţelor economico-financiare ale întreprinderii, pe de o parte şi capacitatea de
autofinanţare a entităţii economice, pe de altă parte.
Soldurile intermediare de gestiune reprezintă de fapt paliere succesive în formarea
rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai
cuprinzător (producţia exerciţiului şi marja comercială) şi se incheie cu cel mai sintetic
(rezultatul net al exerciţiului). Soldurile intermediare de gestiune au ca principală caracteristică,
pe aceea de a reprezenta, fiecare pe treapta de semnificaţie, marja de acumulare valorică pâna la
acea treaptă. Acestea se determină prin diferenţe succesive între două sau mai multe valori,
rezultând în acest mod indicatori care, supuşi analizei, preferă detalii asupra provenienţei
rezultatului exerciţiului şi asupra cauzelor care au generat rezultatul respectiv.
3.1 Analiza soldurilor intermediare de gestiune
3.1.1 Marja comercială (Mcom)
3.1.1.1 Marja comercială în valoare absolută
Mcom = (Venituri din vânzarea mărfurilor - Reduceri comerciale acordate) - (Cheltuieli cu
mărfurile + Reduceri comerciale primite)
20
Excedentul vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de cumpărare al acestora reprezintă
marja comercială. Costul de cumpărare al mărfurilor vândute este format din preţul de
cumpărare (preţ fără TVA), majorat cu cheltuielile accesoriilor de cumpărari (transport, prime de
asigurare, etc.) şi corectat cu variaţia stocurilor de mărfuri.
Mcom2011 = (1.014.363 - 0) - (811.385 + 2.229) = 205.207
Mcom2012 = (653.457 - 79.543) - (443.624 + 130) = 130.420
ΔMcom(2012/2011) = Mcom2012 - Mcom2011 = 130.420 - 205.207 = -74.787
Marja comercială în mărime absolută înregistrează valori pozitive în anii de analiză.
Evoluţia acesteia cunoaşte un trend descendent vizibil în 2012 faţă de 2011, datorită diminuării
veniturilor din vânzarea mărfurilor mai mare decât diminuării nivelului cheltuielilor cu mărfurile.
3.1.1.2 Marja comercială în valoare relativă (Adaosul comercial)
M com %=M com
Venituri din v â nzarea m ă rfurilorx100 Marja comercială raportată la veniturile din
vânzarea de mărfuri reprezintă de fapt adaosul comercial practicat de firmă.
M com%2011=205.207
1.014 .363x 100=0,2023 x 100=20,23 %
M com%2012=130.420573.914
x100=0,2272 x100=22,72 %
∆%Mcom(2012/2011) = Mcom%2012 - Mcom%2011 = 22,72 – 20,23% = 2,49%
Societatea a desfăşurat pe lângă activitatea de bază - cea de producţie - şi activitate de
comerţ, în cei doi ani de analiză, astfel că în anul 2012 asistăm la o majorare a valorii adaosului
comercial faţă de anul 2011.
3.1.2 Producţia exerciţiului (Qex) Qex = Qvândută + Qimobilizată + Qstocată
Qvândută = Producţia vândută
Qimobilizată = Producţia imobilizată
= Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
Qstocată = Producţia stocată = Variaţia de producţie stocată
= Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
21
= Sold Cct.711 - Sold Dct.711
Producţia exerciţiului măsoară activitatea industrială a întreprinderii, dimensionează
întreaga activitate a întreprinderii în cursul exerciţiului şi cuprinde bunurile şi serviciile produse
de întreprindere, indiferent de destinaţie: vânzare, stocare sau imobilizare. Producţia exerciţiului
este un indicator foarte eterogen, deoarece conţine 3 elemente, care se evalueată în mod diferit.
Are sfera de cuprindere cea mai largă şi reflectă, în expresie valorică, volumul global al
activităţii de producţie desfăşurate în cadrul unui exerciţiu financiar.
Qex2011 = 28.825.924 + 0 + 1.073.413 = 29.899.337
Qex2012 = 27.716.148 + 0 + 641.329 = 28.357.477
∆Qex(2012/2011) = Qex2012 - Qex2011 = 28.357.477 - 29.899.337 = - 1.541.860
În cazul societăţii analizate, producţia exerciţiului înregistrează valori pozitive, fiind
formată doar din producţie vândută şi producţie stocată, în timp ce valoarea producţiei
imobilizate este nulă, în ambii ani. De menţionat este şi faptul că, acest indicator înregistrează un
trend descendent în 2012 faţă de 2011.
3.1.3 Valoarea adăugată (VA) VA= Mcom + Qex - Consumuri externe
Consumuri externe = Cheltuieli materiale + Cheltuieli cu serviciile executate de terţi
Ch. materiale = Ch. cu materii prime şi mat. cons. + Alte ch. mat. + Alte ch. ext.
Ch. cu serviciile executate de terţi = Ch. privind prestaţiile externe
Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de
producţie, îndeosebi a factorilor muncă şi capital, peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenite
de la terţi şi reprezintă sursa de acumulări băneşti din care se face remunerarea participanţilor
direcţi şi indirecţi la activitatea economică a intreprinderii.
VA2011 = 205.207 + 29.899.337 - 14.858.014 = 15.246.527
VA2012 = 130.420 + 28.357.477 - 14.450.267 = 14.037.630
ΔVA2012/2011 = VA2012 - VA2011 = 14.037.630 – 15.246.527 = -1.208.897
În cazul societăţii analizate, valoarea adăugată prezintă valori pozitive, în intervalul
analizat, evoluţia acesteea cunoscând o tendinţă nefavorabilă de scădere, de la un an la altul,
datorită diminuării nivelului marjei comerciale şi a producţiei exerciţiului.
22
3.1.4 Excedentul brut de exploatare (EBE)
EBE = VA + Subvenţii de exploatare - Ch. cu personalul - Ch.cu alte impozite şi taxe
Excedentul brut de exploatare sau insuficienţa brută de exploatare (cazul în care
cheltuielile exced veniturile) caracterizează funcţionalitatea curentă a întreprinderii sau măsura în
care aceasta poate să-şi menţină sau să-şi dezvolte potenţialul productiv, să remunereze
capitalurile avansate (proprii şi împrumutate) şi să facă faţă obligaţiilor fiscale.
Excedentul brut de exploatare reflectă capacitatea de autofinanţare a investiţiilor, de
rambursare a datoriilor către bugetul statului şi de remunerare a creditorilor şi acţionarilor.
Pe scurt, acest indicator reflectă performanţele tehnice şi comerciale ale întreprinderii,
adică performanţele care derivă din ciclul de exploatare.
Excedentul brut de exploatare reflectă mai fidel eficienţa activităţii de exploatare
desfăşurată, decât profitul exploatării, deoarece nu este influenţată de politica de investiţii a
societăţii şi de politica privind amortizarea.
EBE2011 = 15.246.527 + 0 - 10.806.763 - 282.536 = 4.157.228
EBE2012 = 14.037.630 + 0 - 10.907.643 - 277.884 = 2.852.103
ΔEBE2012/2011 = EBE2012 - EBE2011 = 2.852.103 - 4.157.228 = -1.305.125
Excedentul brut al exploatării se stabileşte ca diferenţă între valoarea adăugată plus
subvenţiile, pe de o parte, şi impozitele, taxele şi cheltuielile de personal, pe de altă parte. În
perioada analizată, excedentul brut de exploatare înregistrează valori pozitive, în scădere în
perioada 2011-2012.
3.1.5 Rezultatul exploatării (RE)
RE = EBE + Alte venituri din exploatare - Alte ch. din exploatare + Venituri din provizioane de exploatare - Ch. cu amortizările şi provizioanele din exploatare
Alte ch. din exploatare = Ch. cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate
Venituri din provizioane de exploatare = Venituri din ajustări privind provizioanele
23
Ch. cu am. şi prov. din expl. = Ch. ajust. val. imob. corp.-necorp. + Ch. cu ajust. val.
active circulante + Ch. cu ajust. priv. prov.
Rezultatul exploatării pune în evidenţă rezultatul degajat din exploatare, după luarea în
considerare a tuturor cheltuielilor de producţie şi comercializare şi a riscurilor de exploatare.
RE2011 = 4.157.228 + 161.911 – 139.206 + 0 – 2.064.519 = 2.115.414
RE2012 = 2.852.103 + 77.750 - 72.000 + 0 – 1.693.348 = 1.164.505
ΔRE2012/2011 = RE2012 - RE2011 = 1.164.505 - 2.115.414 = - 950.909
Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare,
obţinută prin deducerea cheltuielilor (plătibile şi calculate) din veniturile exploatării (încasabile
şi calculate).
Pentru societatea analizată, observăm că în ambele perioade rezultatul exploatării este
pozitiv, datorită faptului că s-au înregistrat venituri superioare cheltuielilor din activitatea de
exploatare.
Rezultatul exploatării înregistrează o diminuare cu peste 950.000 în anul 2012 faţă de
anul 2011.
3.1.6 Rezultatul financiar (RF) RF = Venituri financiare-Cheltuieli financiare
RF2011 = 369.387 - 776.646 = -407.259
RF2012 = 230.092 - 675.475 = -445.383
∆RF2012/2011 = RF2010 – RF2009 = -445.383 - (-407.259)
= -445.383 + 407.259 = -38.124
Entitatea înregistrează valori negative în privinţa rezultatului financiar. Astfel, rezultatul
financiar al societăţii se concretizează în pierdere, datorită faptului că nivelul cheltuielilor
pierderea financiară a societăţii.financiare este superior veniturilor din activitatea financiară.
3.1.7 Rezultatul curent (RC) RC = RE + Venituri financiare-Cheltuieli financiare
Rezultatul curent (profit sau pierdere) este determinat atât de rezultatul exploatării
normale şi curente, cât şi de cel al activităţii financiare. Este, deci, rezultatul tuturor operaţiilor
curente ale întreprinderii.
24
RC2011 = 2.115.414 - 407.259 = 1.708.155
RC2012 = 1.164.505 - 445.383 = 719.112
ΔRC2012/2011 = RC2012 - RC2011 = 719.112 - 1.708.155 = -989.033
În ambele perioade societatea a înregistrat profit din activitatea curentă, datorită faptului
că profitul exploatării a fost mai mare decât profitul financiar. Rezultatul curent înregistrat de
societate are o tendinţă de scădere, pe parcursul celor doi ani studiaţi.
3.1.8 Rezultatul extraordinar (Rextraordinar)
Rextraordinar = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare
Rezultatul extraordinar reprezintă rezultatul operaţiunilor cu caracter excepţional şi se
calculează ca diferenţă între veniturile extraordinare şi cheltuielile extraordinare. În procesul de
separare a cheltuielilor si veniturilor, în funcţie de caracterul lor - curent sau extraordinar - este
necesară analiza naturii şi a activităţii întreprinderii. Elementele care, pentru unele întreprinderi
sunt rezultatul unor activităţi curente, pot reprezenta, în cazul altor întreprinderi activităţi
extraordinare.
Rextraordinar2011 = 0 - 0 = 0
Rextraordinar2012 = 0 - 0 = 0
ΔRextraordinar2012/2011 = Rextraordinar2012 - Rextraordinar2011 = 0 - 0 = 0
Societatea nu a înregistrat rezultat extraordinar în perioada analizată, datorită faptului
că nivelul veniturilor şi al cheltuielilor din activitatea extraordinară este nul
3.1.9 Rezultatul brut (RB) RB = RC + Rextraordinar
Rezultatul brut al exerciţiului este rezultatul determinat din diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile realizate între sfârşitul şi începutul exerciţiului, adică variaţia situaţiei nete a
patrimoniului întreprinderii în cursul unui exerciţiu financiar, determinat prin activitatea
întreprinderii.
RB2011 = 1.708.155 + 0 = 1.708.155
RB2012 = 719.112 + 0 = 719.112
25
ΔRB2012/2011 = RB2012 - RB2011 = 719.112 - 1.708.155 = -989.033
Se observă că rezultatul brut al exerciţiului concide cu rezultatul determinat de
activitatea curentă, datorită faptului că în perioada analizată, nu au fost înregistrate valori la
nivelul veniturilor şi cheltuielilor generate de activitatea extraordinară. Astfel, în ambele
perioade, societatea a înregistrat profit brut, care are o tendinţă de scădere, semnificativ în
2012 faţă de 2011.
3.1.10 Rezultatul net (RN)
RN= RC + Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare - Impozit pe profitRezultatul net al exerciţiului reprezintă profitul net sau pierderea netă cu care se încheie
o perioadă de activitate a întreprinderii. Acest indicator corespunde sintezei rezultatului curent şi
extraordinar, corectat cu impozitul pe profit.
Rezultatul net al exerciţiului permite evaluarea efectelor activităţii desfăşurate asupra
acumulării întreprinderii. Atunci când rezultatul exerciţiului îmbracă forma profitului, el
semnalează o amplificare a acumulării, înţeleasă ca o posibilitate de reconstituire a capitalurilor
angajate. Când rezultatul exerciţiului exprimă o pierdere, aceasta indică faptul că resursele
angajate nu pot fi decât parţial reconstituite, evidenţiind o diminuare a posibilităţii de a
reproduce capitalul avansat în cursul exerciţiului.
RN2011 = 1.708.155 + 0 - 267.512 = 1.440.643
RN2012 = 719.112 + 0 - 148.999 = 570.113
ΔRN2012/2011 = RN2012 - RN2011 = 570.113 - 1.440.643 = -870.530
Rezultatul net exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare, după deducerea din
profitul brut al impozitului pe profit. Societatea analizată nu are venituri şi cheltuieli
extraordinare în perioada studiată.
Rezultatul net înregistrează valori pozitive în cei doi ani studiaţi, înregistrând o
diminuare semnificativă a acestui indicator, micşorându-se cu peste 870.000 lei în 2012 faţă de
2011.
3.2 Capacitatea de autofinanţare (CAF)
26
Capacitatea de autofinanţare reprezintă potenţialul financiar de creştere economică a
societăţii, sursa internă de finanţare generată de activitatea comercială a unităţii după deducerea
tuturor cheltuielilor plătibile la o anumită scadenţă. Ea este un surplus financiar degajat de
activitatea rentabilă a societăţii, cu alte cuvinte, capacitatea de autonfinanţare este rezultatul net
generat de activitatea firmei şi pe care îl poate utiliza pentru propria finanţare.
3.2.1 Metoda deductivă
CAF = EBE + Alte V din exploatare - Alte ch. de exploatare + V financiare - Cheltuieli
financiare + V extraordinare - Ch. extraordinare - Impozit pe profit
CAF2011 = 4.157.228 + 161.911 - 139.206 + 369.387 - 776.646 + 0 - 0 - 267.512
= 3.505.162
CAF2012 = 2.852.103 + 77.750 - 72.000 + 230.092 - 675.475 + 0 - 0 - 148.999
= 2.263.471
ΔCAF2012/2011 = CAF2012 - CAF2011 = 2.263.471 - 3.505.162 = -1.241.691
3.2.2 Metoda adiţională
CAF = Profit net + Cheltuieli cu amortizări şi provizioane - Reluări asupra amortizărilor şi
provizioanelor
CAF2011 = 996.465 + 2.536.562 - 27.865 = 3.505.162
CAF2012 = 285.742 + 2.018.277 - 40.548 = 2.263.471
ΔCAF2012/2011 = CAF2012 - CAF2011 = 2.263.471 - 3.505.162 = -1.241.691
Capacitatea de autofinanţare studiată pe parcursul celor doi ani, pe baza metodei
deductive şi adiţionale, oferă, aşa cum este normal, aceleaşi rezultate. Astfel, capacitatea de
autofinanţare a societăţii are valori pozitive, cu o tendinţă de scădere semnificativă, în 2012
faţă de 2011.
3.3 Analiza rentabilităţii
Ratele de rentabilitate măsoară rezultatele obţinute în raport cu activitatea întreprinderii
şi a mijloacelor economice şi financiare utilizate. Se determină, în general, ca raport între
27
efectele economice şi financiare obţinute (profit, dividend, diferite marje de acumulare) şi
eforturile depuse pentru obţinerea lor (activ total, capital investit, capitaluri proprii).
3.3.1 Rata de rentabilitate economică brută nominală (RebN)
RebN= EBEK I
x100
KI = Capital investit = AF brute + NFR + Disponibilităţi băneşti
AF brute = Active imobilizate corporale
RebN 2011= 4.157 .228
56.310 .421x100=7,38 %
RebN 2012= 2.852 .103
54.330 .431x 100=5,24 %
3.3.2 Rata de rentabilitate economică brută reală (RebR)
RebR=RebN−ri
1+ri
x100 , dac ă ri>10
RebR=RebN−ri , dac ă ri<10
ri = rata inflaţiei
Rata rentabilităţii economice brute măsoară gradul societăţii de a-şi reînnoi capitalul
investit, reînnoire ce ar trebui să se realizeze într-o perioadă de timp cât mai scurtă.
Rata rentabilităţii economice brute trebuie să fie superioară ratei inflaţiei din economie,
pentru ca societatea să-şi poată menţine activul său economic.
ri2011 = 5,79 %
ri2012 = 3,33 %
RebR2011 = RebN2011 - ri2011 = 7,38% - 5,79% = 1,59%
RebR2012 = RebN2012 - ri2012 = 5,24% - 3,33% = 1,91%
În anii 2011 şi 2012 rata rentabilităţii economice brute este pozitivă şi superioară ratei
inflaţiei, lucru favorabil pentru societate. Evoluţia acestei rate este ascendentă în 2012 faţă de
2011.
28
3.3.3 Rata rentabilităţii economice nete nominale (RenN)
RenN= Profit din exploatareK I
x 100
Rata rentabilităţii economice nete trebuie să fie superioară ratei inflaţiei din economia
naţională, pentru ca societatea să-şi poată recupera integral eforturile depuse pentru desfăşurarea
activităţii, menţinându-şi astfel activul său economic.
Re nN2011= 1.827 .247
56.310 .421x 100=0,032 x100=3,24 %
Re nN2012= 760.284
54.330 .431x 100=0,013 x 100=1,39 %
În anii 2011 şi 2012, rata rentabilităţii economice nete înregistrează valori sub limita
normală, adică sub pragul de 15% şi inferioare ratei inflaţiei, lucru nefavorabil pentru societate,
care nu îşi poată recupera integral eforturile depuse pentru desfăşurarea activităţii.
3.3.4 Rata rentabilităţii financiare (Rf) R f=Profit net
K pr
x 100
Rentabilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net
prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa. Asigură remunerarea acţionarilor, fie prin
acordarea de dividende, fie prin majorarea rezervelor, care constituie de fapt o creştere a
averii proprietarilor, în sensul creşterii valorii intrinseci a unei acţiuni.
Rentabilitatea financiară trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii pe piaţa
interbancară.
rd3.11.2011 = 6%
rd30.11.2012 = 5,25%
R f 2011= 996.465
53.044 .733x100=0,0187 x100=1,87 %
R f 2012= 285.742
51.346 .500x100=0,0055 x100=0,55 %
Nivelurile acestei rate, inferioare ratei medii a dobânzii pe piaţa interbancară, indică
faptul că societatea analizată nu desfăşoară o activitatea tocmai profitabilă, chiar dacă această
rată este în scădere în intervalul studiat, datorită diminuării profitului net.
29
CONCLUZII
Fără îndoială că obiectivul situaţiilor financiare este de a oferi informaţii despre poziţia
financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei entităţi economice, utile pentru o gamă
largă de utilizatori, în luarea deciziilor economice. Aceste situaţii financiare trebuie privite ca un
tot unitar, întrucât datele pe care le conţin sunt corelate între ele, furnizează informaţii relevante,
obiective şi în timp util, esenţiale pentru adoptarea deciziilor de investiţie, de creditare şi altele
similare, în conformitate cu obiectivele raportărilor financiare.
Orice afacere urmăreşte două obiective majore şi anume profitabilitatea şi solvabilitatea
entităţii economice. Pe de-o parte, profitabilitatea reprezintă capacitatea entităţii de a genera
beneficii care sunt reflectate în contul de profit şi pierdere. Pe de altă parte, solvabilitatea
reprezintă capacitatea unei entităţi de a-şi achita datoriile faţă de terţi atunci când acestea devin
scadente, datorii care sunt reflectate în bilanţ.
Remarcăm că modelul de bilanţ din cadrul entităţilor româneşti răspunde cerinţelor
impuse de analiza poziţiei financiare, care vizează analiza de ansamblu a poziţiei financiare şi
analiza echilibrului poziţiei financiare, conform metodologiei prezentate în această cercetare.
În aprecierea sănătăţii financiare a entităţii economice trebuie să se urmărească nu numai
solvabilitatea, ci şi lichiditatea ei, în sensul că pentru ca aceasta să fie într-o situaţie
satisfăcătoare nu este suficient ca ea să-şi poată achita datoriile (să fie solvabilă), ci trebuie să le
poată achita la scadenţa convenită. Astfel, entitate economică poate fi solvabilă, având un activ
total superior datoriilor (situaţie netă pozitivă), dar să nu posede suficiente lichidităţi pentru a
respecta scadenţele, ceea ce impune analiza separată a lichidităţii sale. Dacă solvabilitatea
vizează aptitudinea entităţii economice de a-şi regla datoriile pe termen mediu şi lung şi oferă o
informaţie parţială asupra lichidităţii pe termen scurt, gradul de lichiditate exprimă calitatea
echilibrului financiar al entităţii economice pe termen scurt.
30
În continuare sunt trasate câteva din principalele puncte tari, pe de o parte şi puncte slabe,
pe de altă parte, obţinute de societate în urma analizei economico-financiare efectuate, pe seama
cărora am propus o serie de măsuri de îmbunătăţire a sănătăţii economico-financiare a entităţii.
Puncte tari
Încheierea exerciţiului financiar cu profit, în perioada analizată;
Structura activelor corespunzătoare obiectului de activitate al societăţii;
Situaţia netă pozitivă este rezultatul profitului obţinut de societate din activitatea
desfăşurată şi a reinvestirii acestuia, ca urmare a unei gestiuni economice sănătoase
Trezoreria netă este pozitivă pe ansamblul perioadei studiate, ceea ce reflectă echilibrul
financiar al societăţii pe termen scurt şi foarte scurt;
Fondul de rulment pozitiv în perioada analizată reflectă un echilibru financiar pe termen
lung al societăţii;
Lichiditatea generală este supraunitară, acest lucru arătând faptul că societatea se află în
capacitatea deplină de a-şi plăti datoriile pe termen scurt din activele circulante deţinute;
Societatea are un grad redus de îndatorare pe termen mediu şi lung în intervalul studiat,
situându-se sub nivelul impus de normele bancare, astfel că societatea poate contracta,
fără probleme, un nou credit pe termen mediu sau lung;
Normele bancare impun o limită mai mică decât 1, societatea analizată incadrându-se
perfect în acest nivel, prezentând acelaşi nivel al levierului în ambii ani.
Rata rentabilităţii economice brute este pozitivă şi superioară ratei inflaţiei, cu o evoluţie
favorabil ascendentă;
Puncte slabe
Având în vedere faptul că durata de achitare în zile a furnizorilor este mai mică decât
durata de încasare în zile a creanţelor, menţionăm acest lucru ca un aspect nefavorabil,
deoarece plata furnizorilor se face mai rapid decât încasarea creanţelor.
Rata rentabilităţii economice nete este inferioare ratei inflaţiei, lucru nefavorabil pentru
societate, care nu îşi poată recupera integral eforturile depuse pentru desfăşurarea
activităţii.
31
Rata rentabilităţii financiare este inferioare ratei medii a dobânzii pe piaţa interbancară,
indică faptul că societatea analizată nu desfăşoară o activitatea tocmai profitabilă, chiar
dacă această rată este în scădere în intervalul studiat, datorită diminuării profitului net.
Măsuri propuse
Reinvestirea unei părţi mai mari din profitul net;
Creşterea eficienţei utilizării resurselor;
Asigurarea eficientă cu mijloace fixe;
Îmbunătăţirea activităţii de marketing;
O mai bună organizare a producţiei şi a muncii;
Negocierea preţurilor şi tarifurilor la materiale şi servicii;
Utilizarea cât mai eficientă a timpului de lucru, mijloacelor fixe şi a celorlalte resurse
materiale;
Perfecţionarea activităţii de producţie prin introducerea de noi tehnologii;
Perfecţionarea sistemului de conducere;
Respectarea programului de investiţii, a termenelor de punere si de scoatere din funcţiune
a mijloacelor fixe;
Optimizarea structurii activelor;
Reducerea nivelului stocurilor de materii prime, materiale, producţie în curs de execuţie,
produse finite;
Reducerea nivelului creanţelor şi a duratei medii de încasare a acestora;
Creşterea volumului fizic al vânzărilor;
Reducerea costurilor şi creşterea preţurilor bazată pe îmbunătăţirea calităţii produselor.
32
33
