Protezarea auditivă

Protezele auditive măresc presiunea sunetului în organul auditiv prin captarea sunetului cu un microfon,amplificarea și transmiterea sunetului amplificat la un receptor sau la o cască atașată de ureche,cu ajutorul unei olive.Aceste aparate nu pot corecta deficiențele aparatului auditiv,dar pot suplini sau minimaliza unele din efectele acestor tulburări.

Trebuie să se cunoască performanțele aparatului auditiv din punct de vedere al capacității de amplificare a sunetului și al acurateței redării lui.Mai ales,la copii,trebuie cunoscut tipul pierderii de auz,caracteristicile audiogramei lui,pentru a alege tipul de protezare adecvat ,care să suplinească auzul deficitar.

Un aparat de amplificare este compus din: microfon-care colectează sunetele și le convertește în impulsuri electrice,amplificator-care mărește energia sonoră,receptor-care schimbă impulsul electric în unde sonore,olivă-care conectează proteza auditivă cu urechea.(olivele=sunt părți adiacente protezei auditive,fabricate din materiale sintetice,cu durități,unele rigide,altele flexibile.Sunt de transparență diferită și unele au culoarea pielii.

Există mai multe sisteme de amplificare:aparate personale,purtate în întregime de deficient;proteze auditive radio,purtate o parte de copil și altă parte de părinte sau profesor,sisteme de amplificare;sisteme de amplificare de grup,folosite la clase,sisteme de amplificare folosite în cabinete.Majoritatea copiilor au nevoie de proteze individuale pentru fiecare ureche.

1.Protezele auditive atașate de corp: sunt cele mai puternice și sunt folosite,mai ales, la copiii mici cu deficiență de auz profundă,dar în trecut erau folosite și de către adulții cu pierderi severe de auz.Sunt formate dintr-o cutie,care conține părțile electronice care se fixează într-un buzunar,în partea anterioară a corpului.Din cutie pornesc 2 tuburi de plastic care conduc sunetul la receptor care se introduce în olivă.Pentru a fixa și proteja tuburile de plastic,copilul trebuie să poarte un ham special.

2.Protezele retroauriculare

Se poartă atât de adulți,cât și de copiii mici sau mari.Se așează după ureche și se leagă de olivă printr-un tub de plastic care penetrează oliva și se fixează în urechea externă.Acestea sunt mai apreciate decât cele de corp și mai puțin expuse deteriorării.

3.Proteza purtată în ureche

Se fixează în urechea externă.Unele tipuri se fixează numai în conductul auditiv,altele ocupă și cochilia urechii externe.Toate părțile electronice precum și oliva sunt combinate într-o singură piesă.

4.Implantul cohlear

Este un tip special de proteză auditivă,destinată persoanelor total surde care nu pot auzi nimic chiar cu cele mai puternice proteze convenționale.Prin implantul cohlear nervul auditiv este stimulat determinând senzația de auz.În general,se compune din părți exterioare(microfon,procesorul verbal și transmițătorul)și părți interioare(decodorul sau receptorul și electrozii).

Semnalele electrice din microfon sunt transformate la nivelul procesorului verbal într-un cod special și transmise către transmițător,care are formă de disc mic ,amplasat în spatele urechii externe.Semnalul este transmis de obicei prin unde radio,prin piele,către receptor care este fixat sub piele si are dimensiunile unei monede mici.Semnalul din receptor trece prin conductori la electrozi care pot fi plasați în cohlee sau pe suprafața acesteia.Cu ajutorul electrozilor trece un flux de curent prin cohlee spre nervul auditiv ce poartă spre cortex impulsul nervos.Se formează astfel în cortexul auditiv senzația de auz.

Posesorii de implant cohlear care au amintiri dinaintea surzeniei despre limbajul verbal le pot compara cu actuala senzație.Aceștia recepționează noua senzație auditivă la început ca pe un sunet electronic ,ca o noua convorbire la mare distanță prin microfon fără să înțeleagă ce se rostește.

Implantul cohlear îi permite posesorului să-și audă propria voce și deci să o poată modela ceea ce face comunicarea mai ușoară.Pot auzi sunetele non-verbale de obicei ușor sub forma unor bufnituri,șuierături sau scârțâituri.

5.Proteza cu conducție osoasă

Protezele de până acum conduceau sunetul cu ajutorul olivei în canalul auditiv.Pentru unii copii acest lucru nu este posibil deoarece au pavilioanele deformate și nu pot suporta oliva sau nu au canal auditiv sau anumite boli cronice împiedică fixarea olivei în ureche.Proteza auditivă cu conducție osoasă transferă energia sunetului direct la oasele craniului printr-un vibrator special.Acest vibrator este o mică piesă ce se fixează pe osul mastoid,în spatele urechii cu o bandă metalică

6.Amplificatoare auditive cu căști:

Copiii, în special,folosesc și alte tipuri de proteze auditive decât cele personale.Pentru cei cu pierderea de auz de natură senzorială,amplificatoarele auditive cu căști au o mare importanță.Sunt de 2 feluri:de grup și individuale de antrenament verbal.

Cele de grup,sunt folosite în clase și în unități speciale unde învață copii cu deficiențe de auz și se prezintă sub formă de aparatură fixată într-un anumit loc conectată la tensiune înaltă.Toți copii poartă căști și au un microfon propriu putând să-și audă propria voce și să audă vocea altora,fiind

interconectați.Profesorul are,de asemenea,un microfon conectat la sistem și poate transmite copiilor un mesaj verbal foarte clar.P

Amplificatoarele pentru antrenament verbal au calități acustice la fel de bune cu cele de grup,dar sunt destinate a fi folosite individual.Apar ca module separate dintr-un sistem de amplificare de grup,sunt mai mici,portabile,folosind baterii puternice sau putând fi conectate la tensiune înaltă.Acestea pot fi folosite atât în interior,cât și în exterior sau chiar acasă în cazul copiilor mici.Copilul aude atât vocea lui cât și pe cea a profesorului în condiții foarte bune.

Factori care influențează recepția mesajului verbal

Trebuie să avem în vedere faptul că odată ce copilul folosește un anumit tip de proteză auditivă nu înseamnă că i conferă de la sine accesul la învățarea limbajului verbal.Există câțiva factori obiectivi și subiectivi de care trebuie să se țină seama.

În primul rând locul unde este așezat copilul în clasă are importanță în recepționarea mesajului verbal.În afară de faptul că distanța față de vorbitor trebuie să fie optimă,copilul are nevoie să vadă fața celui care vorbește,profesor sau colegi.

Stilul de predare al profesorului:ritmului de vorbire eliptic sau desonorizat influențează recepția,decodificarea verbală și chiar însușirea unui limbaj verbal normal.

Condițiile în care se desfășoară receptarea mesajului sonor:au o importanță primordială în decodificarea și interpretarea acestuia.

Influența zgomotului,a distanței față de microfon și a reverberațiilor

Raportul dintre semnalul sonor și zgomot:trebuie să aibă o valoare pozitivă pentru ca recepția mesajului verbal să fie posibilă.Este necesar controlul nivelului zgomotului și deci îmbunătățirea raportului semnal sonor-zgomot ce vine din afara școlii,a celui ce se naște în interiorul clădirii și din interiorul clasei propriu-zise.Zgomotul ce vine din afară este dificil de redus dacă nu s-a ținut cont la construirea școlii de poziția clădirii față de arterele aglomerate de trafic,de liniile de înaltă tensiune,de fabrici etc.

Reverberațiile formate de sunetele reflectate de pereți sau de suprafețe tari derutează și ele ascultătorul.Acestea au o rută mai lungă decât undele sonore emise inițial și ajung la ureche după sunetul inițial,interferându-se cu el.O persoană care vorbește într-o sală mare sau într-un hol reverberant,este greu de înțeles.

Aparate de sprijin pentru compensarea deficienței auditive

Sonerii vizuale și vibratoare: sonerii luminoase pentru uși,care anunță persoana surdă că cineva sună la ușă(sunt 2 tipuri:ori toate luminile din casă se aprind și se sting,ori doar anumite lumini ce pot fi fixate oriunde în casă se aprind).

Televizorul:este un aparat ce poate fi conectat la tv.Persoana cu pierderi de auz are un mecaniscm care se atașează tv-ului și are control individual al volumului iar familia poate asculta tv-ul la nivel normal al volumului.

Telefoane:pentru persoanele cu surditate severă sau profundă este necesar un adaptor cu expunere vizuală:Vistel,Qwerty,Minicom.

Alarme de ceas:Ceasurile pot avea un mecanism cu lumina intermitentă conectat la tăblia patului.Când alarma se declanșează,cel care doarme este trezit de o lumină intermitentă.Dacă persoana doarme mai profund,are nevoie de un vibrator în loc de lumina intermintentă,care este plasat sub pernă.

Alarme pentru bebeluși și indicatori vizuali:pot fi folosite pentru un bebeluș sau pentru persoane bolnave ce nu au posibilitatea de a se face auziți în exterior.Indicatorul vizual poate informa părintele surd sau îngrijitorul.Este un microfon și o lampă.Când copilul plânge sau persoana invalidă strigă,o lumină va atenționa persoana surdă.

Lesenco AlexandraPPS,anul III,Modul A