3
Biserica Ortodoxa Sfintii Constantin si Elena – www.scechurch.org Comentarii la Psalmi – 25 PSALMUL 25 – Al lui David. „Psalmistul face apel la judecata lui Dumnezeu, în care şi-a pus încrederea. Deşi pare o afirmare oarecum prezumţioasă a propriei nevinovăţii, accentul psalmului cade pe dragostea faţă de locul prezenţei lui Dumnezeu între oameni şi pe dorinţa de a vedea slava lui Dumnezeu”[1] . 1: Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutate am umblat; şi, întru Domnul nădăjduind, nu voi slăbi. „După Eusebiu, virtutea lui David este un amestec de umilinţă, blândeţe şi uitare a ofenselor”[2] . 2: Cearcă-mă, Doamne, pune-mă la încercare; aprinde-mi rărunchii şi inima. „În sensul: Încearcă-le prin foc. După Sfântul Macarie cel Mare, acesta e focul Duhului Sfânt, Cel ce i-a făcut pe Sfinţii Apostoli să vorbească în limbi, Cel ce l-a insuflat şi iluminat pe Apostolul Pavel, Cel ce i S-a arătat lui Moise în rugul aprins, Cel ce l-a prins pe profetul Ilie în carul de foc, Cel ce l-a inspirat pe David să scrie acest verset”[3] . Rărunchii era consideraţi sediul pasiunilor, iar inima, sediul minţii, voinţei şi afectelor superioare. Cf. şi Apocalipsa 2, 23. Eusebiu: Cererea nu izvorăşte din slavă deşartă, ci din dorinţa de a fi purificat”[4] . „Este un foc al Duhului care înflăcărează inimile; acest foc (i)material şi divin luminează sufletele şi le încearcă, precum (focul încearcă) aurul curat în cuptor (Proverbe 17, 3); el mistuie răutatea, după cum (focul mistuie) trestia şi spinii”[5] . 3: Că mila Ta este-n faţa ochilor mei şi-ntru adevărul Tău am bineplăcut. 4: În adunarea deşertăciunii n-am şezut şi cu cei ce calcă fărădelegea n-am intrat.

Psalm 25

Embed Size (px)

DESCRIPTION

an orthodox commentary

Citation preview

  • Biserica Ortodoxa Sfintii Constantin si Elena www.scechurch.org

    Comentarii la Psalmi 25 PSALMUL 25 Al lui David.

    Psalmistul face apel la judecata lui Dumnezeu, n care i-a pus ncrederea. Dei pare o afirmare oarecum prezumioas a propriei nevinovii, accentul psalmului cade pe dragostea fa de locul prezenei lui Dumnezeu ntre oameni i pe dorina de a vedea slava lui Dumnezeu[1].

    1: Judec-m, Doamne, c eu ntru nerutate am umblat;

    i, ntru Domnul ndjduind, nu voi slbi.

    Dup Eusebiu, virtutea lui David este un amestec de umilin, blndee i uitare a ofenselor[2].

    2: Cearc-m, Doamne, pune-m la ncercare;

    aprinde-mi rrunchii i inima.

    n sensul: ncearc-le prin foc. Dup Sfntul Macarie cel Mare, acesta e focul Duhului Sfnt, Cel ce i-a fcut pe Sfinii Apostoli s vorbeasc n limbi, Cel ce l-a insuflat i iluminat pe Apostolul Pavel, Cel ce i S-a artat lui Moise n rugul aprins, Cel ce l-a prins pe profetul Ilie n carul de foc, Cel ce l-a inspirat pe David s scrie acest verset[3]. Rrunchii era considerai sediul pasiunilor, iar inima, sediul minii, voinei i afectelor superioare. Cf. i Apocalipsa 2, 23. Eusebiu: Cererea nu izvorte din slav deart, ci din dorina de a fi purificat[4].

    Este un foc al Duhului care nflcreaz inimile; acest foc (i)material i divin lumineaz sufletele i le ncearc, precum (focul ncearc) aurul curat n cuptor (Proverbe 17, 3); el mistuie rutatea, dup cum (focul mistuie) trestia i spinii[5].

    3: C mila Ta este-n faa ochilor mei

    i-ntru adevrul Tu am bineplcut.

    4: n adunarea deertciunii n-am ezut

    i cu cei ce calc frdelegea n-am intrat.

  • 5: Urt-am adunarea fctorilor de ru

    i cu cei necredincioi nu voi edea.

    Vom zbovi cu acetia doar n msura n care i-am putea ntoarce din calea lor, nu spre a consimi la aceea. Cuvintele Psalmistului sunt asemenea cu a zice: Nu mi-a ndrepta vreodat ochii minii spre astfel de sfaturi, nici n-a primi vreodat n inim cugetrile viclene ale acestei impieti[6].

    6: Spla-voi ntru nevinovie minile mele

    i voi nconjura jertfelnicul Tu, Doamne,

    Versetele 6-12 au devenit rugciunea liturgic pe care preotul o rostete n timp ce-i spal minile la nceputul Sfintei Liturghii[7]. Chiril al Ierusalimului echivaleaz splarea minilor cu puritatea faptelor (Cat. 23, 2). voi nconjura: la unele celebrri, preoii nconjurau altarul dnuind este un strvechi gest liturgic, pstrat pn astzi n ritualul cstoriei din ritul bizantin. Pentru Origen, altarul este contemplaia; pentru Augustin, este altarul de pe pmnt i altarul din cer, unde Marele nostru Preot st naintea lui Dumnezeu[8].

    7: ca s aud glasul laudei Tale

    i s povestesc toate minunile Tale.

    Propovduirea Evangheliei.

    8: Doamne, iubit-am frumuseea casei Tale

    i locul unde slluiete slava Ta.

    Cuvinte prin care se arat Biserica. Pentru Origen, locul Domnului este pacea sufletului[9].

    9: S nu-mi nimiceti sufletul mpreun cu cei necredincioi

    i nici viaa mea cu vrstorii de snge,

    10: n ale cror mini e frdelege

    i-a cror dreapt e plin de mit.

    Mit: Substantivul din text e la plural; el poate nsemna i camt, sau orice fel de bunuri obinute pe cale necinstit[10]. Nu trebuie s ne ndoim c tot cel ce face parte dintre cei ce s-au sfinit, avnd virtutea ca pe o cas, dac iese din sfinenie, va fi pierdut

  • i va fi supus pedepselor care vin pentru cei ce sufer o via nenfrnat i de nevindecat[11].

    11: Dar eu ntru nerutatea mea am umblat;

    mntuiete-m, Doamne, i m miluiete.

    12: C piciorul meu a stat ntru dreptate;

    n adunri Te voi binecuvnta, Doamne.

    n adunri (en ekklisies) anun preamrirea lui Dumnezeu n biserici. Ieronim interpreteaz: calea dreapt este Hristos nsui[12].

    [1] SEP 4/I, p. 95

    [2] SEP 4/I, p. 95

    [3] BBVA, p. 644

    [4] SEP 4/I, p. 96

    [5] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceti, XXV, 9

    [6] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, VII

    [7] BBVA, p. 644

    [8] SEP 4/I, p. 96

    [9] SEP 4/I, p. 96

    [10] BBVA, p. 644

    [11] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre nchinarea i slujirea n Duh i Adevr, XVII

    [12] SEP 4/I, p. 97

    Sursa: http://ioanuscateol.wordpress.com