'/

_ ./'1,/~ r~l' i_

, i ; 1 [ : r J [_Lr - ( r.J '.li: ' i I r- ( . (_ J

~,~~ADEVAR iit DIVIN

i ,,>:"!

Colectia Vindecare spirituala

Noispunem ca sanatatea arfi bunul nostru ~prem.

\tunci ce sens au bolile n viata noastr5Thorwald Dethlefsen, psiholog umanist holistic si

medicul Ruediger Dahlke ne' arata, prin aceasta opera

deschizatoare de drum, o cale nspre)l'mai profunda

ntelegere abolii. Astfel, autorii si propun sa ne arate ce~ce vor sa ne spuna infectiile, durerile de cap, accidenteI'e,durerile de inima sau stomac, dar si marile suferinte nca

situate n domeniul tabuului, cum ar fi cancerul si SIDA. Cacitoate simptomele au un sens mai profund pentru viata noastra.ele ne intermediaza mesaje valoroase din domeniul sufletesc.ntelegerea diferirelor simptome maladive deschide fiearuia

dintre noi o noua eale, mai buna, de a se gasi pe sinensusi.

Referitor la carte

Thorwald Dethlefsen si Ruediger Dahlke, psiholog umanist, respectiv medic,

ne arata prin aceasta opera remarcabila o cale nspre o ntelegere mai profunda

a bolii. Pentru autori nu exista diferite boli, mai mult sau mai putin curabile, ci

o singura boala, inruvizibillegata de starea de "a nu se simti bine" a omului,

si care nu face dect sa se manifeste n tablouri clinice diferite. Aceasta boala

l nsoteste pe om de-a lungul vietii sale, sfrsind n final prin moarte. Ea

apartine de viata asa cum aerul tine de respiratie si este un semn al faptului

ca omul traieste n tensiuni ale caror simptome nu pot fi ndepartate, sau sunt

ndepartate cel mult pentru scurta vreme prin medicamente si operatii. Toate

bolile noastre fizice si psihice sunt n ultima instanta doar simptome care ne

intermediaza mesaje valoroase din domeniul sufletesc.

Despre autori

Thorwald Dethlefsen este psiholog, psihoterapeut si unul dintre cel mal

cunoscuti reprezentanti ai psihologiei ezoterice. ntre 1973 si 1993 el a condus

Institutul particular de psihologie paranormala din Munchen; ncepnd din

1993 el conduce Kawwana, Biserica Noului Eon. Cartile sale sunt traduse n

cele mai importante limbi si au fost editate n editii de mare tiraj pretutindenin lume.

Ruediger Dahlke a studiat medicina la Miinchen. Apoi s-a perfectionat ca

medic naturist, aprofundnd diverse directii de terapie sufleteasca. mpreuna

cu sotia sa Margit Dahlke a ntemeiat Centrul de terapie din Schomach,

Johanniskirchen, Niederbayem.

Thorwald Dethlefsen si Ruediger Dahlke au mai publicat la edituraGoldmann din Germania:

Thorwald Dethlefsen: Vietuirea renasterii, Viata dupa viata, Oedip,

dezlegatorul enigmelor, Destinul ca sansa.

Ruediger Dahlke: Boala ca limbaj al sufletului, Postul constient, Crizele

de viata ca sansa de evolutie, Coloanele sanatatii (mpreuna cu Preiml si

Muhlbauer), Drumul prin viata (mpreuna cu M. Dahlke si Zahn), Terapie

feminina (mpreuna cu M. Dahlke si Zahn), De ce se mbolnaveste lumea?

Thorwald Dethlefsen

Ruediger Dahlke

Puterea vindecatoare a boliiImportanta si semnificatia simptomelor bolii

Traducerea din limba germana:Delia POPESCU

ADEVAR ..~ DIVIN

Brasov, 2008

.------------'-------/

- !;1.;a

Editura ADEV AR ~~ DIVIN"Calea dUre luminii'si iubire"

Brasov, Str. Aleea Mimozei, DT. 10, bl. 76, sc. C, el. 2, ap. II, cod 500377, O.P. 12Mobil: 0722.148.983 sau 0727.275.877; Telefon / Fax: 0268.324.970

E-mail: contact@divin.rosaucontact@secretul.tv

Pe site-ul editurii gasiti si alte carti pentru suflet: www.divin.roSite: www.secretuI.tv

Yahoo! Group: adevardivin

Copyright 2007 Editura ADEVAR ~~ DIVIN.

Originally published as "Krankheit als Weg: Deutung und Be-Deutung der Krank-

heitsbilder" by Rudiger Dahlke and Thorwald Dethlefsen; Title Number 021/03579.

Copyright 1983 by C. Bertelsmann Verlag, a division of Verlagsgruppe RandomHouse GmbH, Miinich, Germany.

Toate drepturile asupra prezentei editii n limba romna apartin n exclusivitate

Editurii ADEVAR ~l~DIVIN.Traducere: Delia POPESCU

Tehnoredactare: Catalin DAVID

Corectura: Elena MALNAI

DETHLEFSEN,DETHLEFSEN

Puterea vindecatoare a bolii: importanta si semnificatia simptomelor

bolii / Thorwald Dethlefsen, Ruediger Dahlke; ed.: Catalin Parfene. - Brasov:Adevar Divin, 2008

Index.

ISBN 978-973-88591-3-5

1. Dahlke, Ruediger

II. Parfene, Catalin (ed.)

159.9:61

M . Ed' "AD V- ~t~ IVINlsmnea zturll E AR 1l:tl'

Cuprins

Cuvnt nainte - 7

Partea!

Premise teoretice pentru ntelegerea bolii si a vindecarii

1. Boala si simptome - 122. Polaritate si unitate - 25

3. Umbra- 51

4. Bine si Rau - 605. Omul este bolnav -736. Cautarea cauzelor - 79

7. Metoda ntrebarilor succesive - 92

Partea a II-a

Tabloul clinic si semnificatia sa

1. Infectia - 1182. Sistemul imunitar - 135

3. Respiratia - 1434. Digestia - 159

5. Organele senzoriale - 1856. Durerile de cap - 198

7. Pielea - 2088. Rinichii - 220

9. Sexualitate si sarcina - 23510. Inima si circuitul sanguin - 252

11. Aparatullocomotor si nervii - 26412. Accidentele - 283

13. Simptomele psihice - 29514. Cancerul (malign) - 312

15. SIDA- 32416. Ce este de facut? - 334

Registrul corespondentelor psihice dintre organe si partilecorpului, n cuvinte-cheie - 347

Registru romnesc al bolilor - 350

Cuvnt nainte

Aceasta carte este incomoda, pentru ca-i ofera omului unalibi pentru problemele sale nerezolvate, acesta fiind boala. Noivrem sa aratam ca bolnavul nu este o victima nevinovata a unorimperfectiuni ale naturii, ci nsusi autorul ei. Cu aceasta nu avemn vedere substantele nocive din lumea nconjuratoare, civilizatia,viata nesanatoasa sau alte "vini" cunoscute, ci vrem sa aducem nprim plan aspectul metafizic al faptului de a fi bolnav. Din acestpunct de vedere simptomele se dovedesc a fi forme de expresiecorporala a conflictelor psihice, si prin simbolistica lor ele sunt nmasura sa dezvaluie problema fiecarui pacient.

n prima parte a acestei carti sunt expuse premisele teoreticesi o filozofie a bolii.

Recomandam insistent ca aceasta prima parte sa fie cititacu grija si n amanunt, eventual chiar de mai multe ori, naintede a se aborda partea a doua. Aceasta carte poate fi considerata ocontinuare sau chiar o exegeza a ultimei noastre carti

nici att de simpla sau de banala pe ct ar putea parea acelora carenu ne nteleg conceptele. Cartea aceasta nu este "stiintifica", pentruca i lipseste o "expunere stiintifica". Ea a fost scrisa pentru oameniicare sunt pregatiti sa parcurga o cale n loc sa stea la margineadrumului omorndu-si timpul cu jongleria vorbariei lipsite deresponsabilitate. Oamenii al caror tel este iluminarea nu au timpde stiinta - ei au nevoie de cunoastere. Aceasta carte se va izbi defoarte multa rezistenta - dar noi speram ca ea va ajunge si la aceioameni (multi sau putini) care vor sa o foloseasca drept mijlocajutator pe drumul lor. Numai pentru acesti oameni am scris-o!

Munchen, februarie 1983 Autorii

PARTEA 1

Premise teoretice

pentru ntelegerea boliisi a vindecarii

1.

Boala si simptome

Ratiunea omeneascaNu poate cuprinde adevarata nvatatura.

Dar daca va ndoitiSi nu ntelegeti,

Puteti discuta cu drag cu mine.

Yoka Daishi Shodoka

Traim ntr-un timp n care medicina moderna prezintancontinuu laicului uluit noi marturii ale posibilitatilorsi capacitatilor ei, care ajung pna la granita miracolelor. nsa, nacelasi timp, se aud tot mai tare si vocile acelora care si formuleazanencrederea fundamentala fata de aceasta medicina moderna -care poate face aproape totul. Tot mai mare devine numarul aceloracare acorda mai multa ncredere metodelor partial foarte vechi,partial moderne ale terapiei naturiste, sau ale medicinii homeopate,dect metodelor medicinii noastre universitare. Exista o multimede puncte de plecare pentru critica - efecte secundare, deplasareasimptomelor, lipsa de umanism, explozia costurilor si multe altele- totusi esentialmente mai interesante dect obiectele criticii esteaparitia criticii n sine, pentru ca, nainte de a face o critica rationalobiectiva, ea izvoraste din sentimentul difuz ca ceva nu mai este nordine, si ca drumul abordat nu ar mai conduce la telul sperat, nciuda sau tocmai din cauza aplicarii sale consecvente n practica.Aceste sentimente neplacute fata de medicina sunt resimtite ncomun de foarte multi oameni - inclusiv de multi medici tineri.Totusi, aceasta comunitate se pierde rapid atunci cnd ncep sase prezinte noi cai alternative de solutionare a problemelor. Caciatunci unii vad salvarea n socializarea medicinii, altii n nlocuireachimioterapiei cu remedii naturale si vegetale. Pe cnd unii vadsolutia tuturor problemelor n cercetarea radiatiilor pamntului,altii jura pe homeopatie. Acupunctorii si cercetatorii focarelor deinfectii solicita ca privirea medicala sa se ntoarca de la nivelulmorfologic spre nivelul energetic al proceselor corporale. Daca sereunesc toate stradaniile si metodele extrauniversitare, se ajungesa se vorbeasca cu drag despre o medicina holistica, articulnd n

13

felul acesta stradania ca pe lnga deschiderea fata de multiplicitateametodelor sa nu se piarda n primul rnd din vedere omul ntreg, caunitate trup-suflet. Faptul ca medicina universitara a pierdut omuldin vedere a fost recunoscut ntre timp de aproape oricine. naltaspecializare si analiza conceptelor fundamentale ale cercetarii audus n mod inevitabil, n paralel cu o cunoastere tot mai exacta simai amanuntita a detaliilor, la pierderea din vedere a ntregului.

Daca vom considera miscarile si discutiile cu adevaratnvioratoare existente la ora actuala n medicina, frapeaza curndfaptul ca discutiile se limiteaza la diferite metode si la functionareaacestora, ca si ct de putin se discuta despre teoria, respectivfilozofia medicinii. E drept ca medicina traieste ntr-o mare masuradintr-o activitate concreta practica, totusi n fiecare activitate seexprima - constient sau inconstient - filozofia care sta la baza ei.Medicina moderna nu esueaza tocmai din cauza posibilitatilor eide actiune, ct din cauza imaginii despre lume pe care si-a cladit-adesea n tacere si fara a reflecta - actiunile ei. Medicina esueazadin cauza filozofiei ei - sau, mai exact formulat, din cauza lipseiunei filozofii. Tratamentele medicale s-au orientat pna acumnumai pe principii de functionalitate si eficienta; lipsa oricaruiaspect de continut aducndu-i n final critica de a fi "inumana".E drept ca aceasta lipsa de umanitate se exteriorizeaza n multesituatii concrete, dar problema nu poate fi solutionata prin altemodificari functionale ale acestei situatii. Multe simptome arata camedicina este bolnava. Si la fel de putin ca orice alt pacient poatefi vindecata si "pacienta medicina" prin leacuri babesti aplicatesimptomelor. Totusi, majoritatea criticilor medicinii traditionale siai adeptilor terapii lor alternative preiau cu o certitudine de la sinenteleasa imaginea despre lume si telurile medicinii traditionale,implicndu-si ntreaga lor energie exclusiv pe modificarea formelor(a metodelor).

n aceasta carte vrem sa ne ocupam din nou de problema boliisi a vindecarii. n acest scop nu vom prelua n niciun caz valorileobisnuite, transmise prin traditie, si considerate de multi funda-mentale si, de aceea, de necombatut n acest domeniu. Aceasta

14

atitudine face, n orice caz, ca intentia noastra sa devina dificilasi periculoasa, pentru ca noi nu putem evita sa luam n discutie,fara crutare, chiar si domeniile considerate n mod colectiv a fitabu. Ne este clar ca n felul acesta facem un pas care precis nueste urmatorul pas pe care-l va face medicina n dezvoltarea ei. Cuaceste consideratii vom sari peste un numar de pasi care asteaptasa fie parcursi de catre medicina, si a caror ntelegere profundava furniza abia premisele de a urmari continutul conceptelorprezentate n aceasta carte. De aceea, prin expunerea de fata noi nuavem n vedere evolutia colectiva a medicinii, ci ne adresam acelorindividualitati ale caror posibilitati personale de ntelegere precedntructva dezvoltarea colectiva (cam lenesa).

Procesele functionale nu au niciodata un sens n sine. Sensulunui eveniment rezulta abia din interpretarea lui, care ne permitesa-i vedem semnificatia. Asa, de exemplu, urcarea unei coloane demercur ntr-un tub de sticla considerat izolat, este total lipsita desens; abia atunci cnd interpretam acest proces ca expresie a uneimodificari de temperatura, el devine plin de semnificatie. Atuncicnd oamenii vor nceta sa interpreteze evenimentele din aceastalume, respectiv propriul lor destin, existenta lor se va cufunda nlipsa de sens si lipsa de semnificatie. Pentru a putea interpretaceva este nevoie de un cadru de referinta care sa fie situat n afaranivelului n care se manifesta ceea ce trebuie interpretat. Astfel,procesele din aceasta lume materiala si formala pot fi explicatenumai daca se aplica un sistem de referinta metafizic. Si abia cndlumea vizibila a formelor "devine simbol" (Goethe), devine pentruom plina de sens si semnificatie. La fel cum sunt literele si cifrelepurtatorii formali ai ideii care se afla dincolo de ele, tot ceea ce estevizibil, tot ceea ce este concret si functional este exclusiv expresiaunei idei, si cu aceasta intermediarul nspre ceva invizibil. Putemnumi pe scurt aceste doua domenii: forma si continut. Continutulse exprima n forma, si n felul acesta forma devine plina desens, de semnificatie. Literele care nu mijlocesc idei si nu au

.nsemnatate, ramn pentru noi goale si lipsite de sens. Iar aceastasituatie nu poate fi modificata nici de cea mai exacta analiza a

15

semnelor. Aceasta legatura este limpede si poate fi nteleasa deoricine, si n arta. Valoarea unei picturi nu se ntemeiaza nici pecalitatea pnzei si nici pe cea a culorilor, caci partile componentemateriale ale tabloului sunt exclusiv purtatorii si mijlocitorii uneiidei existente ca imagine launtrica n artist. Pnza si culorile facposibila devenirea vizibila a ceea ce ar ramne altfel invizibil, sidevin astfel expresia fizica a unui continut metafizic.

Aceste exemple simple au constituit ncercarea de a creapunti de ntelegere pentru metoda acestei carti, si de a consideratemele "boala" si "vindecare" n sensul interpretarii lor. Cuaceasta parasim n mod neechivoc si intentionat tinutul "mediciniistiintifice". Noi nu avem nicio pretentie de "caracter stiintific",deoarece punctul nostru de plecare este cu totul altul - de underezulta n consecinta ca argumentele sau critica stiintifica nuvor putea ataca niciodata modul nostru de considerare. Parasimintentionat cadrul stiintific, pentru ca acesta se limiteaza la nivelulfunctional, mpiedicnd totodata ca sensul si semnificatia sa devinatransparente. Un asemenea procedeu nu se adreseaza rationalistilorsi materialistilor nveterati, ci acelor oameni care sunt dispusi saurmeze caile ntortocheate, si n niciun caz ntotdeauna logice aleconstientei omenesti. Mijloace bune de ajutor pentru o asemeneacalatorie prin sufletul omenesc sunt gndirea imaginativa, fantezia,asocierile, ironia si un simt pentru temeiurile si fundalul limbajului.Calea pe care o propunem noi necesita - si asta nu n ultimul rnd- capacitatea de a suporta paradoxurile si ambivalenta, fara nevoiade a ajunge cu necesitate la univocitate, prin distrugerea unuiadintre poli.

n medicina, ca si n limbajul popular, se vorbeste despre celemai diferite boli. Aceasta neglijenta lingvistica arata foarte limpedenentelegerea larg raspndita care sta la baza conceptului de boala.Boala este un cuvnt care de fapt poate fi folosit numai la singular- pluralul de boli fiind la fel de lipsit de sens ca si forma de plurala cuvntului sanatate: sanatati. Boala si sanatatea sunt conceptesingulare, deoarece se refera la forma starii omenesti si nu la organesau parti ale corpului, asa cum se obisnuieste n actuala acceptiune

16

a limbajului. Corpul nu este niciodata bolnav sau sanatos, deoarecen el ajung sa se exprime exclusiv informatiile constientei. Corpulnu face nimic din sine nsusi, lucru de care se poate convinge oricineprin observarea unui cadavru. Corpul unui om viu si datoreazafunctiile celor doua instante imateriale, pe care noi le numim nmajoritatea cazurilor constienta (suflet) si viata (spirit). Constientareprezinta n aceasta acceptie informatia care se manifesta n corpsi care este transpusa n sfera vizibilului. Constienta se raporteazala corp asa cum se raporteaza un program de radio la cel carel receptioneaza. Si deoarece constienta reprezinta o calitateimateriala, de sine-statatoare, ea nu este, desigur, un produs alcorpului, si nici nu depinde de existenta acestuia.

Orice s-ar petrece n corpul unei fiinte constituie expresiaunei informatii corespunzatoare, respectiv condensarea uneiimagini corespunzatoare (termenul grecesc pentru imagine esteeidolon, corespunznd astfel si conceptului de "idee"). Daca pulsulsi inima urmeaza un anumit ritm, temperatura corpului se mentinela o valoare constanta, glandele ,secreta hormoni sau formeazaantigene, aceste functiuni nu pot fi explicate pornind de la materie,ci ele sunt ntru totul dependente de informatia corespunzatoare alcarei punct de plecare se afla n constienta. Atunci cnd diverselefunctiuni corporale colaooreaza ntr-un anumit mod, ia nastere unmodel pe care noi l resimtim a fi armonios si, de aceea, l numimsanatate. Daca o functiune deviaza, ea afecteaza mai mult sau mai

putin armonia ntregului, si atunci vorbim despre boala.Boala nseamna asadar parasirea unei armonii, respectiv

punerea n discutie a unei ordini pna atunci echilibrate (vomvedea mai trziu ca privita dintr-un alt punct de vedere, boalareprezinta de fapt restabilirea unui echilibru), nsa distrugereaarmoniei are loc n constienta, la nivelul informatiei, si se aratadoar n corp. Corpul este cu aceasta doar nivelul reprezentariisau al manifestarii constientei, si deci si al tuturor proceselor simodificarilor ce se desfasoara n constienta. Asa cum ntreaga lumemateriala constituite doar scena pe care ia fiinta jocul arhetipurilor,

17

r

care devine astfel simbol, n mod analog corpul material este scenape care tind sa se exprime imaginile constientei. Iar daca omulajunge la dezechilibru n constienta sa, acest lucru devine vizibil,Sipoate fi vietuit n corpul sau ca simptom. De aceea, este irelevantsa se afirme ca un corp ar fi bolnav - bolnav poate fi ntotdeaunanumai omul- numai ca/aptul de afi bolnav se manifesta n corpca simptom (atunci cnd se joaca o tragedie, nu scena este tragica,ci piesa!)

Exista multe simptome - dar ele reprezinta toate expresiaunuia si aceluiasi proces, pe care noi l numim boala, si care sedesfasoara mereu n constienta unui om. Asa cum corpul nu poatetrai fara constienta, el nu poate deveni nici "bolnav" fara constienta.n acest loc trebuie sa devina limpede si faptul ca noi nu preluamactuala mpartire obisnuita n boli somatice, psihosomatice, psihicesi spirituale. Caci aceste concepte sunt mai degraba potrivite sampiedice ntelegerea bolilor, dect sa o faciliteze.

Modul nostru de considerare corespunde ntructva modeluluipsihosomatic, totusi cu diferenta ca noi folosim examinarea tuturorsimptomelor, si nu facem nicio exceptie n acest sens. Diferenta"somatic" / "psihic" poate fi realizata n cel mai bun caz la nivelulla care se manifesta un simptom - dar este inutilizabila pentrua localiza boala. Conceptul antic de maladii spirituale inducecomplet n eroare, deoarece spiritul nu poate fi niciodata bolnav- mai degraba este vorba n aceasta privinta exclusiv de simptomecare se manifesta la nivel psihic, adica n constienta unui om.

Astfel, noi vom ncerca sa dezvoltam aici o imagine unitara abolii, care sa stabileasca diferenta dintre somatic si psihic cel multla nivelul dominant pe care se exprima simptomul.

Prin diferentierea conceptuala ntre boala (nivelul constientei)si simptom (nivelul corporal), consideratiile noastre asupra maladieise deplaseaza cu necesitate de la obisnuita analiza a starii corporale laconsiderarea, nca deloc obisnuita n acest context, a nivelului psihic.Noi procedam deci ca un critic, care nu ncearca sa mbunatateascao piesa de teatru proasta prin analiza si modificarea culiselor, arechizitelor si a actorilor, ci care are n vedere nsasi piesa.

18

Daca n corpul unui om se manifesta un simptom, acestaatrage (mai mult sau mai putin) atentia asupra lui, ntrerupndn felul acesta brusc continuitatea de pna atunci a caii vietii. Unsimptom este un semnal care dirijeaza atentia, interesul si energiaasupra sa, punnd de aceea sub semnul ntrebarii mersul obisnuitde pna atunci. Un simptom ne constrnge sa-i dam atentie - fie cao vrem, fie ca nu o vrem: noi resimtim aceasta ntrerupere venitaca din afara drept tulburare si, de aceea, de cele mai multe oriavem un singur tel: acela de a face sa dispara elementul deranjant(dereglarea). Omul nu vrea sa se lase deranjat - si, de aceea, ncepelupta mpotriva simptomului. Dar si lupta nseamna preocuparesi ndreptare a atentiei n aceasta directie - si astfel simptomulreuseste sa ne faca sa ne preocupam de el.

ncepnd de la Hipocrate, medicina ncearca sa convingabolnavul ca un simptom ar fi un eveniment mai mult sau mai putinntmplator, a carui cauza trebuie cautata n procesele functionalepe care medicina se straduieste foarte mult sa le cerceteze. Medicinauniversitara evita cu grija interpretarea simptomului, condamnndn felul acesta att simptomul ct si boala la lipsa de nsemnatate.Dar n felul acesta, semnalul si pierde functia sa propriu-zisa - iarsimptomele devin semnale fara nsemnatate.

Pentru clarificare, sa folosim o comparatie: o masina arediferite lampi de control pe tabloul de bord, care se aprind numaiatunci cnd vreuna din functiile importante ale masinii nu maifunctioneaza asa cum trebuie. Daca n timpul unei calatorii seaprinde, ntr-un caz concret, un astfel de beculet, nu ne vom bucuran niciun caz de aceasta. Ne vom simti determinati de acest semnalsa ne ntrerupem calatoria. n ciuda nelinistii noastre firesti, ar finsa aberant sa ne suparam pe beculet; caci, la urma urmei, el neinformeaza despre un proces pe care altfel nu l-am fi putut percepeatt de repede, deoarece el se desfasoara ntr-un domeniu "invizibil"pentru noi. Astfel nct noi luam aprinderea beculetului dreptimboldul de a chema un mecanic auto cu scopul ca, dupa interventiaacestuia, beculetul sa nu mai lumineze, si noi sa ne putem continua

19

linistiti drumul. Totusi, noi am fi foarte mniosi daca mecanicul armplini acest tel, exclusiv prin ndepartarea beculetului. E drept can acest caz beculetul nu ar mai arde - ceea ce si voiam de fapt - darcalea care a dus la acest rezultat este prea superficiala pentru noi.Caci noi consideram ca este mai important sa se rezolve procesulcare a dus la aprinderea beculetului, n loc sa ndepartam beculaprins. nsa pentru aceasta trebuie sa ne desprindem privirea depe beculet si sa o ndreptam nspre domeniile aflate n spatele sau,pentru a putea afla ce anume nu este n ordine. Beculetul aprinsvoia sa fie exclusiv un indicator si sa ne determine sa ne punemntrebari.

Ceea ce a fost n acest exemplu beculetul de control, esten cazul temei noastre simptomul. Ceea ce se manifesta n corpulnostru drept simptom este expresia vizibila a unui proces invizibil,care doreste sa ne ntrerupa prin functia sa de semnal calea noastrade pna acum, indicndu-ne ca ceva nu este n ordine, pentru ane determina sa ne punem ntrebari. Si aici ar fi aberant sa nesuparam pe simptom, si de-a dreptul absurd sa vrem sa decuplamsimptomul, Iacndu-i manifestarea imposibila. Simptomul nutrebuie mpiedicat sa se manifeste, ci trebuie sa nu mai fie necesarca el sa se manifeste. Pentru aceasta trebuie n orice caz sa ne

ntoarcem si aici privirea de la simptom, si sa o cufundam maiadnc, daca vrem sa nvatam sa ntelegem ce anume vrea sa neindice simptomul.

Dar problema medicinii traditionale consta n incapacitateade a face acest pas - pentru ca ea este prea fascinata de simptom.Si, de aceea, ea stabileste o identitate ntre simptom si boala, ceeace nseamna ca nu poate separa forma de continut.

Astfel, ea trateaza cu multa cheltuiala si o capacitatetehnica remarcabila, organe si parti ale corpului - dar niciodataomul bolnav. Se urmareste scopul de a putea cndva mpiedicaaparitia tuturor simptomelor, Iara a analiza aceasta idee n privintaposibilitatii mplinirii sale si a sensului sau lipsei de sens pe careo are. Este uluitor ct de putin reuseste realitatea sa deziluzionezevnatoarea euforica a acestui scop. n fond, numarul bolnavilor nu

20

a scazut nici macar cu o fractiune dintr-un singur procent, ncepndde la aparitia asa-numitei medicini stiintifice modeme. Existadintotdeauna la fel de multi bolnavi - numai simptomele s-auschimbat. Se ncearca sa se ncetoseze aceasta realitate zguduitoareprin statistici care se refera numai la anumite grupe de simptome.Asa, de exemplu, se vesteste cu mndrie victoria asupra maladii lorinfectioase, fara a mentiona simultan ce simptome au crescut nacelasi interval temporal ca importanta si frecventa.

O astfel de analiza va fi cinstita numai atunci cnd n locul

simptomelor va fi considerat "faptul de a fi bolnav n sine" - carenu a scazut pna acum, si nu va scadea cu siguranta nici n viitor.Faptul de a fi bolnav si are radacinile la fel de adnci ca si moartean existenta omeneasca, si nu se lasa ndepartat din lume cu ctevatrucuri functionale inofensive. Daca boala si moartea ar putea fintelese n maretia si demnitatea lor, s-ar putea vedea de pe acestfundal ct de hilare sunt stradaniile noastre hibride de a le combate

cu fortele noastre. Desigur ca oamenii se pot proteja de o asemeneadeziluzie, cobornd boala si moartea la nivelul de simple functiuni,pentru a putea crede n felul acesta n propria maretie si deplinatatea puterii.

Sa rezumam nca o data: boala este o stare a omului care

indica faptul ca omul nu mai este n ordine, respectiv n armonie nconstienta sa. Aceasta pierdere a echilibrului interior se manifestan corp ca simptom. Deci simptomul este semnal si purtator deinformatie, caci el ntrerupe prin aparitia sa decurgerea de pnaacum a vietii noastre, obligndu-ne sa-i dam atentie. Simptomulne semnalizeaza faptul ca noi suntem bolnavi ca oameni, cafiintesufletesti, adica am iesit din echilibrul fortelor noastre sufletestilauntrice. Simptomul ne informeaza despre faptul ca ceva nelipseste. "Ce va lipseste?" era ntrebat mai nainte bolnavul - desiacesta raspundea mereu cu ceea ce avea n plus: "Am dureri". Astazis-a trecut la ntrebarea: "Ce aveti?" Aceste doua maniere polare deli ntreba "Ce va lipseste?" si "Ce aveti?" sunt foarte concludentela o examinare mai atenta. Amndoua sunt potrivite pentru bolnav.

21

Unui bolnav i lipseste ntotdeauna ceva, si anume n constienta- caci daca nu i-ar lipsi nimic, el ar fi sanatos], adica ntreg sidesavrsit. Daca i lipseste totusi ceva pentru a fi sanatos atuncieste ne-sanatos (ne-ntreg), bolnav. Aceasta stare de a fi bolnavse manifesta n corp prin simptom. Astfel nct ceea ce arebolnavul este expresie a faptului ca ceva i lipseste. i lipsestedin constienta si, de aceea, prezinta un simptom corporal.

Daca un om a nteles diferenta dintre boala si simptom,atitudinea sa fundamentala si raportul sau cu boala se modificarapid. El nu mai considera simptomul ca fiind cel mai mare dusmanal sau, a carei combatere si nimicire sa fie telul sau cel mai nalt,ci descopera n simptom un partener care l poate ajuta sa gaseascaceea ce i lipseste si sa nvinga n felul acesta boala propriu-zisa. Acum simptomul devine un fel de nvatator care ne ajutasa ne ngrijim de propria noastra evolutie si de devenirea noastraconstienta si care poate dovedi si multa severitate si duritate atuncicnd noi nu dam atentie acestei legi supreme. Boala are un singurtel: acela de a ne face sa devenim sanatosi.

Simptomul ne poate spune ce ne mai lipseste nca pe acestdrum - ceea ce presupune ca noi sa ntelegem limbajul simptomelor.Sarcina acestei carti este aceea de a renvata limbajul simptomelor.Spunem a refnvata, deoarece acest limbaj a existat dintotdeauna,si, de aceea, el nu trebuie nascocit, ci exclusiv re-gasit. Limbajulnostru este psihosomatic, ceea ce nseamna ca el cunoaste raportuldintre corp si suflet. Daca nvatam sa ascultam din nou aceastacalitate dubla a limbajului nostru, atunci vom auzi foarte curndsimptomele vorbind, si le vom putea si ntelege. Simptomele noastreau sa ne spuna mai multe lucruri, si anume lucruri mai importantedect ne spun semenii nostri, pentru ca ele sunt partenerii nostriintimi, apartin ntru totul de noi si sunt singurele care ne cunosccu adevarat.

n felul acesta se creeaza n orice caz o onestitate, care nueste usor de suportat. Cel mai bun prieten al nostru nu ar ndrazniniciodata sa ne spuna adevarul att de crud si cinstit n fata, cum

I n limba germana, "heir' nseamna: sanatos, vindecat, ntreg, teafar, nevatamat (n. !r.)

22

o fac aceste simptome. De aceea, nu este lllClO mirare ca noiam uitat limbajul simptomelor - caci lipsa de sinceritate estentotdeauna mai placuta! nsa prin faptul de a nu asculta si de a nuntelege, simptomele nu dispar. ntr-un fel, noi ne preocupam cuele. Daca ndraznim sa le ascultam si sa intram n comunicare cuele, ele devin pentru noi un nvatator onest pe calea spre adevaratavindecare. Prin aceea ca ne spun ce ne lipseste ntr-adevar, prinfaptul ca ne familiarizeaza cu tema pe care trebuie sa ne-o integramn mod constient, ele ne ofera sansa ca prin procesul de nvataresi devenire constienta, simptomele sa devina inutile n sine. Prinprocesele de nvatare si devenire constienta, simptomele nceteazasa se manifeste.

n aceasta consta diferenta ntre a lupta mpotriva bolii sitransmutarea bolii. Vindecarea consta exclusiv n transmutarea

bolii, si niciodata n nvingerea simptomului, pentru ca vindecareapresupune deja, n acceptia limbajului, ca omul sa devina sanatos,adica ntreg, desavrsit (faptul ca adjectivul "ntreg" nu permiteun grad de comparare, un superlativ, semnifica de fapt apropiereade ntreg). Vindecarea nseamna ntotdeauna o apropiere desanatate, de acel ntreg al constientei care se numeste si iluminare.Vindecarea are loc prin ncorporarea a ceea ce lipseste si, deaceea, nu este posibila fara o extindere a constientei. Boala sivindecarea sunt concepte pereche, concepte duale, care se referanumai la constienta si care nu sunt aplicabile corpului - un corp nupoate fi nici bolnav, nici sanatos. n el se pot oglindi doar starilecorespunzatoare de constienta.

Abia n acest punct s-ar putea aborda o eventuala criticaa medicinii traditionale. Ea vorbeste despre vindecare fara sadea atentie acelui nivel, care este singurul la care este posibilavindecarea. Nu este intentia noastra sa criticam tratamentelemedicinii, att timp ct ea nu leaga de aceste tratamente si pretentiade vindecare. Tratamentele medicale se limiteaza la masuri purfunctionale, si ca atare ele nu sunt nici bune, nici rele, ci interventii

23

_..0= ..::,--'---"'-

posibile la nivel material. La acest nivel medicina este ntr-oanumita masura uluitor de buna, si a condamna ntru totul metodeleei constituie un pas pe care fiecare l poate face pentru sine, darcare nu trebuie facut niciodata pentru altii. Caci dincolo de asta seafla urmatoarea problema: n ce masura este omul matur sa ncercesa modifice lumea prin masuri functionale, sau n ce masura unasemenea procedeu apare ca iluzoriu pentru el. Cine priveste unjoc, nu trebuie neaparat sa participe la el (dar nimic nu-l mpiedicanici sa participe!), nsa el nu are dreptul sa-i opreasca pe ceilalti sao faca, pentru ca, eventual, el nsusi nu mai are nevoie de asa ceva- deoarece, la urma urmei, si iluzia duce undeva.

Asadar, pe noi ne intereseaza mai putin ce facem, ctconstienta pe care o avem despre ceea ce facem. Cel care anteles pna aici punctul nostru de vedere va putea observa nacest loc ca noi ne extindem critica asupra medicinii naturiste,la fel ca asupra medicinii traditionale, pentru ca si medicinanaturista ncearca sa mpiedice boala prin masuri functionalesi sa provoace "vindecarea", facnd apel la o viata sanatoasa.Filozofia care sta la baza ei este aceeasi cu cea a mediciniitraditionale, numai ca metodele sunt mai naturale si mai putintoxice. (O exceptie o constituie homeopatia, care nu face partenici din medicina traditionala, nici din medicina naturista).

Calea omului este de la nesanatate la sanatate, de la nentregla ntreg, desavrsit - de la boala la vindecare si sfintire2. Boalanu este o dereglare ignorabila si nendragita pe cale, ci boalansasi este calea pe care omul se ndreapta spre sanatate. Cu ctconsideram mai constient acest drum, cu att mai bine si poate elatinge telul. Intentia noastra nu este de a combate boala, ci de a ofolosi. nsa pentru a putea face aceasta trebuie sa mai ntelegemcte ceva.

2 Vindecarea - ,,Hei/ung" si sfintirea - ,,Hei/igullg" au n limba germana aceeasi radacina:,,Heif' (n. IT.)

24

2.

Polaritate si unitate

Iisus le spuse:Daca din doua veti face una si daca launtrul l veti face ca pe exterior siexteriorul ca pe launtru, iar ceea ce se afla sus va fi cajos, si barbatesculsi femeiescul l reuniti astfel nct barbatescul sa nu mai fie barbatesc si

femeiescul sa nu mai fie femeiesc, daca n locul unui ochi vor fi ochii si nlocul unei mini cealalta mna si n locul unei imagini veti putea pune alta

imagine, atunci veti intra n mparatie.

Evanghelia dupa Toma, Log. 22

Ne simtim constrnsi sa abordam si n aceasta carte otema care a fost deja tratata n Destinul ca sansa -problema polaritatii. Pe de o parte am dori sa evitam o repetareplictisitoare, pe de alta parte ntelegerea polaritatii constituie opremisa inevitabila pentru tot restul parcursului gndirii. La urmaurmelor, preocuparea cu polaritatea poate fi exagerata, dar eareprezinta totusi problema centrala a existentei noastre.

Spunnd eu, omul se delimiteaza deja de tot ceea ce el resimtedrept noneu, drept tu - si cu acest pas omul a devenit captiv alpolaritatii. Eul sau l uneste cu lumea contrariilor, care se scindeazanu numai n eu si tu, ci si n interior si exterior, femeie si barbat, bunsi rau, corect si incorect s.a.m.d. Egoul omului i face imposibilaperceperea, recunoasterea sau chiar si numai reprezentarea, sub oforma sau alta, a unitatii sau a ntregului. Constienta scindeaza sidescompune totul n perechi opuse, pe care noi le vietuim dreptconflict, n masura n care ele ne provoaca sau ne solicita sa o facem.Ele ne constrng sa le diferentiem si sa facem o alegere. Ratiuneanoastra nu face nimic altceva dect sa descompuna ncontinuurealitatea n parti mereu mai mici (analiza), si sa faca diferentantre parti (capacitate de diferentiere). Astfel, noi formulam dan privinta unui aspect, si totodata nu opusului sau, - caci, dupacum se stie, "contrariile se exclud". Dar cu fiecare nu, cu fiecareexcludere, cimentam starea noastra de nesanatate, caci pentru afisanatosi - a fi ntregi - nu ar trebui sa ne lipseasca nimic. Probabilca aici se poate resimti deja ct de strns este legata tema "boala-vindecare" de polaritate - si de fapt putem formula si mai limpedeastfel: boala este polaritate, vindecarea este nvingerea polaritatii.

Dincolo de polaritatea pe care o descoperim ca oameni se

26

afla unitatea, acel unic atotcuprinzator n care contrariile se

odihnesc nca nediferentiate. Acest domeniu al existentei se

numeste si Univers3, care prin definitie include totul. Si de aceea,

nu poate exista nimic n afara acestei unitati, n afara acestuiTot. n Unitate nu exista nici modificare, nici transformare si

nici evolutie, pentru ca Unitatea nu este supusa nici spatiuluisi nici timpului. Unitatea atotcuprinzatoare se afla n vesnicaodihna; ea este existenta pura, fara forma si fara activitate. Ar

trebui sa ne frapeze faptul ca toate nsusirile Unitatii trebuie

formulate la modul negativ, adica faptul ca ele exclusiv neaga

ceva: nonexistenta a timpului, nonexistenta a spatiului, lipsa a

modificarii, lipsa a granitelor, a limitelor.

Orice afirmatie pozitiva provine din lumea noastra scindata

si de aceea, nu se poate aplica unitatii. De aceea, din punctul de

vedere al constientei noastre polare unitatea apare drept Nimic.

Aceasta formulare este corecta, desi ea produce adesea la noi,

oamenii, asocieri false. n special oamenii vestici reactioneazan majoritatea cazurilor cu dezamagire atunci cnd afla, de

exemplu, ca starea de constienta spre care se tinde n filozofia

budista, "nirvana", nu nseamna altceva dect nimic (textual:

stingere). Egoul omului ar dori sa aiba mereu cte ceva aflat n

afara sa, si ntelege cu cea mai mare neplacere ca trebuie sa se

stinga n final pentru a fi una cu Totul. n Unitate, Totul coincidecu Nimicul. Nimicul renunta la orice manifestare si delimitare, si

se sustrage n felul acesta polaritatii. Temelia oricarei existenteeste Nimicul (Ain Soph al cabalistilor, Tao al chinezilor, Neti-

Neti al hindusilor). Este singurul care exista cu adevarat, fara

nceput si fara sfrsit, din vesnicie n vesnicie.Noi putem indica aceasta Unitate, darnune-oputemreprezenta.

Unitate a este polaritatea polaritatii si, de aceea, constrngatoare

din punct de vedere cognitiv - ea este experimentabila si poate3 n limba germana, pentru Univers exista si denumirea de AII, care nseamna Tot (n. tr.)

27

fi vietuita de catre om pna la un anumit grad, atunci cnd prin

anumite exercitii sau tehnici de meditatie si dezvolta capacitatea

de a realiza unitatea, cel putin pentru scurta vreme, n polaritatea

constientei sale. Cu toate acestea, ea se sustrage mereu descrierii

lingvistice sau analizei cognitive, pentru ca gndirea noastra are

nevoie de polaritate ca premisa. Cunoasterea nu este posibila fara

polaritate, fara scindarea n subiect si obiect, n cunoscator si obiect

cunoscut. n Unitate nu exista cunoastere, ci numai existenta. n

unitate nceteaza orice dor, orice vointa si stradanie, orice miscare,

pentru ca nu exista ceva exterior nspre care sa se poata tinde. Este

vechiul paradox ca numai n Nimic poate fi gasita plenitudinea.

Sa ne ndreptam acum din nou nspre domeniul care poate

fi experimentat de noi cu certitudine. Avem cu totii o constienta

polara care se ngrijeste de faptul ca lumea sa ne apara drept

polara. Este important sa realizam ca nu lumea este polara, ci

constienta noastra prin care experimentam lumea. Sa consideram

legile polaritatii pe un exemplu concret cum este respiratia, care

intermediaza omului experienta fundamentala a polaritatii. Fluxul

inspirator si cel expirator alterneaza continuu, constituind astfel

un ritm. Dar ritmul nu este altceva dect continua alternanta dintre

doi poli. Ritmul este modelul fundamental al oricarei vieti. Acelasi

lucru este avut n vedere de fizica prin afirmatia ca toate fenomenele

se reduc la oscilatii. Daca se distruge ritmul, se distruge viata. Caci

viata este ritm. Cine evita sa expire, nu va mai putea inspira. De

aici vedem ca fluxul inspirator traieste din fluxul expirator si ca

el nu ar fi capabil de e~istenta fara polul opus lui. Un pol traieste

din celalalt. Daca ndepartam unul dintre poli, dispare si celalalt.

Tot asa, electricitatea se naste ca tensiune ntre doi poli - daca

ndepartam un pol, dispare si electricitatea.

28

Aveti alaturat binecunoscuta imagine sarada-enigma, cuajutorul careia fiecare poate resimti pe sine nsusi, foarte bine,problema polaritatii. n acest caz polaritatea este: prim plan /fundal, sau mai concret: profiluri / vaza. Ce anume percep eu dincele doua posibilitati depinde de ce anume consider eu drept fundal:suprafata alba sau pe cea neagra. Daca interpretez suprafata neagradrept fundal, suprafata alba va aparea drept prim-plan, si eu voivedea o vaza. Aceasta perceptie se basculeaza daca iau suprafataalba drept fundal, caci atunci voi vedea suprafata neagra n prim-

29

plan, si voi vedea doua chipuri din profil. La acest joc optic esteinteresant sa observam ce se petrece n noi, daca lasam perceptiasa basculeze alternativ ntr-o directie sau alta. Cele doua elemente

ale tabloului vaza / profiluri exista simultan n imagine, dar lconstrng pe observator sa ia o decizie n sensul "ori / ori". Orivedem vaza, ori vedem profilurile. Noi putem percepe cele douaaspecte ale imaginii n cel mai bun caz succesiv una dupa cealalta,dar este foarte dificil sa le percepem simultan pe amndoua si sa leacordam aceeasi valoare.

Acest joc optic este o punte buna nspre ntelegerea polaritatii.n aceasta imagine polul negru este dependent de polul alb, siviceversa. Daca se ndeparteaza unul dintre poli (indiferent care, celalb sau cel negru), ntreaga imagine cu cele doua aspecte dispare.Si n acest caz negrul traieste din alb, respectiv primplanul dinfundal, asa cum traieste inspiratia din expiratie, sau polul pozitiv alcurentului electric, din cel negativ. Aceasta dependenta reciproca

. dintre doua contrarii ne arata ca dincolo de orice polaritate exista nmod evident o unitate, pe care noi, oamenii, cu constienta noastra,nu o putem recunoaste si percepe ca unitate n simultaneitatea ei.Astfel ca noi suntem constrnsi sa descompunem orice unitate arealitatii n doi poli si sa-i consideram succesiv pe acestia.

Acesta este, n plus, si locul de nastere al timpului, aceaamagire care si datoreaza existenta tot numai polaritatii constienteinoastre. Asadar polaritatile se dezvolta exclusiv ca doua aspecte auneia si aceleiasi unitati existentiale, pe care noi le putem consideranumai succesiv. Astfel ca depinde de punctul nostru de vedere pecare din cele doua parti ale medaliei o luam n considerare defiecare data. Polaritatile apar numai observatorului superficialdrept contrarii care se exclud reciproc. La o privire mai atenta sevede ca polaritatile constituie mpreuna o unitate, si ca ele suntdependente una de alta n ceea ce priveste existenta lor. Stiintaa facut pentru prima oara aceasta descoperire fundamentala, lacercetarea luminii.

Au existat doua pareri opuse n privinta naturii razelorde lumina: una dintre ele a formulat teoria ondulatorie, cealalta

30

teoria corpusculilor - cele doua teorii excluzndu-se reciproc.Daca lumina este formata din unde, atunci ea nu este formata dincorpusculi, si viceversa - ori / ori. ntre timp s-a constatat ca acestsau ori / ori constituie o punere gresita a problemei. Lumina esteatt unda ct si corpuscul. As dori sa rastom aceasta fraza privind-odin polul opus: Lumina nu este nici unda, nici corpuscul. Luminaeste lumina n unitatea sa - si ca atare nu poate fi comprehensibilapentru constienta polara omeneasca. Aceasta lumina se reveleazaobservatorului n functie de directia din care se apropie de ea, odataca unda si altadata ca particula.

Polaritatea este ca o usa care poarta pe o parte inscriptiaintrare, iar pe cealalta parte inscriptia iesire - este una si aceeasiusa, dar n functie de partea de care ne apropiem de ea vedemde fiecare data un singur aspect al existentei sale. Prin aceastaconstrngere de a descompune unitate a n aspecte, pe care trebuiesa le consideram apoi succesiv, se naste timpul, caci numai princonsiderarea lucrurilor printr-o constienta polara, simultaneitateaexistentei se transforma n succesiune. La fel cum dincolo depolaritate se afla unitatea, tot asa, dincolo de timp se afla vesnicia.n cazul conceptului vesniciei ar trebui sa luam n considerare can sens metafizic, el nseamna atemporalitate, si nu asa cum a fostgresit nteles n teologia crestina, o continuitate lunga, fara sfrsit,de timp.

Prin observarea vechilor limbi se poate de asemenea urmarifoarte bine cum constienta noastra si impulsul de a cunoaste audescompus unitatile originare n contrarii. Este evident ca oameniiculturilor anterioare reuseau cu mult mai bine dect noi sa vadaunitatea dincolo de polaritati, caci n vechile limbi multe cuvintecontin un sens polar. Abia n evolutia ulterioara a limbilor s-anceput - de cele mai multe ori prin deplasarea vocalelor sau prinextensie - sa se atribuie n mod univoc cuvntul initial ambivalent,unui singur pol (Sigmund Freud a dat atentie acestui fenomen nlucrarea sa Sensul contrar al cuvintelor originare).

Asa, de exemplu, putem recunoaste fara greutate radacinacomuna ce uneste urmatoarele cuvinte latine: clamare = a striga,

31

si elam = a fi linistit; sau siccus = uscat, si succus = suc, suculent;altus nsemna, si continua sa nsemne, att nalt ct si adult. n limbagreaca pharmacon nseamna att otrava ct si remediu. n limbagermana cuvintele stumm (mut) si Stimme (voce) sunt nrudite, iarn limba engleza vedem o ntreaga polaritate n cuvntul withoutcare nseamna textual cu-jara, care, totusi, este atribuit unuia singurdintre cei doi poli, anume luijara. Mai apropiat de tema noastradin punct de vedere al continutului este nrudirea lingvistica dintrecuvintele germane bas (rau) si baft (bine). Cuvntul baft provinedin limba germana veche si nseamna nimic altceva dect bine.Noi cunoastem acest cuvnt n combinatiilefiirbaft, care nseamna

fiirwahr (ntr-adevar) si baft erstaund, care poate fi redat prin sehrerstaunt (foarte uimit, uluit). Din aceeasi radacina face parte si

englezul bad - rau, ca si cuvintele germane Bufte (ispasire, cainta,canon) si biiften (a se cai, a regreta, a satisface, a linisti, a potoli).Acest fenomen lingvistic care folosea initial un singur cuvntcomun pentru semnificarea contrariilor, ca de exemplu pentrubine si rau, ne arata intuitiv unitate a care se afla dincolo de oricepolaritate. Tocmai identificarea dintre Bine si Rau ne va preocupamai amanuntit, si poate limpezi eventual chiar de aici ce consecinteimense are ntelegerea temei "polaritate".

Noi vietuim n mod subiectiv polaritatea constientei noastre n

altemanta celor doua stari de constienta care se deosebesc limpedeuna de alta: veghea si somnul. Noi vietuim aceste doua stari deconstienta drept corespondenta launtrica a polaritatii noapte / zidin natura. Astfel, noi vorbim adesea despre o constienta de zi siuna de noapte, sau despre aspectul de zi, respectiv de noapte alsufletului. Strns legata de aceasta polaritate este si diferentierean supraconstient si inconstient. Astfel, noi vietuim peste zi aceldomeniu al constientei n care suntem la noi acasa n timpul noptii,si din care urca visele. Cuvntul in-constient, considerat exact, nueste un concept prea fericit, pentru ca prefixul in neaga conceptulcare urmeaza, constient (vezi si ne-politicos, ne-vinovat, s.a.m.d.),

32

dar negatia nu se potriveste exact cu continutul obiectiv. Inconstientnu este identic cu lipsit de constienta. La urma urmelor, n somnne aflam ntr-o alta stare de constienta. Nici nu poate fi vorba denonexistenta unei constiente. Asadar inconstientul nu este absentaexistentei constientei, ci numai o clasificare foarte unilaterala aconstientei de veghe, a constientei de zi, care constata ca existan mod evident nca ceva, la care ea nsa nu are acces. Totusi, de

ce ne identificam noi de fapt ntr-un mod att de la sine nteles cuconstienta de zi?

ncepnd cu raspndirea psihologiei abisale ne-am obisnuitsa ne reprezentam constienta noastra ca fiind stratificata, sisa diferentiem o constienta clara de un subconstient si de uninconstient.

Aceasta diferentiere la nivelul de sus si de jos nu esteconstructiva, dar ea corespunde unei resimtiri simbolice spatialecare atribuie cerului si luminii polul de sus, polul superior alspatiului, iar pamntului si ntunericului polul de jos, polulinferior. Daca ncercam sa reprezentam grafic un asemenea modelal constientei, am putea schita urmatoarea figura:

33

Cercul simbolizeaza aici constienta atotcuprinzatoare, careeste nelimitata si vesnica. Circumferinta cercului nu constituie deaceea o granita, ci ea este exclusiv simbolul pentru atotcuprinzator.Omul se delimiteaza de aceasta prin eul sau, datorita caruia ianastere o constienta subiectiva, limitata. De aceea, ea nu are accesla restul constientei, adica la constienta cosmica - ce-i ramnein-constienta (C. G. Jung numeste acest strat drept "inconstientcolectiv"). Linia de separare dintre eu si restul "marii constientei"nu este totusi absoluta - mai degraba ea ar putea fi desemnata ca unfel de membrana, permeabila n ambele directii. Aceasta membranacorespunde subconstientului. Ea cuprinde att continuturi care s-auscufundat din supraconstienta (prin uitare), ct si continutul careurca din inconstient, ca de exemplu presimtiri, mari vise, intuitii,VIZlUlll.

Daca un om se identifica foarte puternic exclusiv cuconstienta sa diurna, el va reduce pe ct posibil permeabilitateasubconstientului, deoarece el va resimti continuturile inconstienteca fiind straine, si asadar declansatoare de frica. O permeabilitateridicata poate duce pp.a la un fel de mediumitate. Starea deiluminare sau de constienta cosmica se poate atinge nsa abiaatunci cnd se renunta la granita, astfel nct supraconstientasi inconstientul devin una. Acest pas semnifica n orice caz nacelasi timp si anihilarea eului, a carui ntelegere de sine constan delimitare. n terminologia crestina, acest pas este descris princuvintele: "Eu (supraconstienta Mea) si Tatal Meu (inconstientulomului) suntem una".

Constienta omeneasca si gaseste expresia corporala n creier,capacitatea de diferentiere tipic umana si puterea de judecata fiindatribuite scoartei cerebrale. De aceea, nu e de mirare ca polaritateaconstientei omenesti se regaseste ca semnatura n anatomia ence-falului. Se stie ca encefalul este format din doua emisfere unitentre ele prin asa-numitul corp calos (corpus callosum). Medicina ancercat n trecut sa rezolve anumite simptome, cum ar fi de exempluepilepsia sau unele dureri insuportabile, prin operarea chirurgicalaa acestui corp calos, asadar prin ntreruperea tuturor cailor nervoasede legatura ntre cele doua emisfere (commisurotomie).

34

Pe ct de impresionanta pare aceasta interventie, dupaoperatie nu s-au aratat mbunatatiri care sa merite a fi mentionate.n acest mod s-a descoperit nsa ca cele doua emisfere reprezintan mod evident doua creiere de-a dreptul de sine-statatoare, caresi pot desfasura activitatea si independent una de cealalta. Dacapacientii la care au fost separate cele doua emisfere au fost supusiunor conditii exacte de testare, s-a vazut tot mai limpede ca celedoua emisfere se diferentiaza foarte limpede n privinta specificuluisi starii lor. Noi stim ca traseele nervoase se ncruciseaza lateral,si ca deci jumatatea dreapta a corpului omului este inervata dejumatatea stnga a creierului, si viceversa, jumatatea stngaa corpului de emisfera dreapta. Daca legam la ochi un astfel depacient, si i dam n mna stnga, de exemplu, un tirbuson, el nuva putea denumi acest obiect, ceea ce nseamna ca nu poate gasinumele care apartine obiectului detectat, dar el nu ntmpina niciodificultate n a-l folosi n mod corect. Aceasta situatie se inverseazadaca i se da obiectul n mna dreapta: acum stie numele corect, darnu stie sa-I foloseasca n mod corespunzator.

La fel ca si minile, si ochii si urechile se afla n legatura cujumatatea contra-laterala a creierului. ntr-un alt experiment i s-auoferit unei paciente cu operatie de separare a emisferelor cerebralediferite figuri geometrice, separat pentru ochiul drept, respectivochiul stng. n cadrul acestei serii de experimente a fost proiectatao fotografie n cmpul vizual al ochiului stng, astfel nct imagineasa nu fie perceptibila dect de catre jumatatea dreapta a creierului.Pacienta s-a nrosit si a chicotit, dar la ntrebarea conducatoruluiexperimentului: ce a vazut? - a raspuns: "Nimic, dect un fulgerde lumina", si a chicotit mai departe. Astfel ca imaginea perceputade emisfera dreapta conduce ntr-adevar la o reactie, dar nu poatefi perceputa si nici formulata cognitiv sau verbal. Daca se facaccesibile mirosuri numai narii stngi, are loc, de asemenea, oreactie corespunzatoare, dar pacientul nu poate preciza mirosul.Daca se arata unui astfel de pacient un cuvnt compus, ca deexemplu fotbal, n asa fel nct ochiul stng sa vada numai primaparte, "fot", iar ochiul drept partea a doua, "bal", pacientul va citi

35

exclusiv "bal", deoarece cuvntul "fot" nu poate fi analizat dinpunct de vedere verbal de catre jumatatea dreapta a creierului.

S-au organizat multe astfel de experimente, care s-auperfectionat cu timpul, ajungndu-se pna n ziua de azi lacunostinte care se pot rezuma dupa cum urmeaza: cele doua jumatatiale creierului se diferentiaza limpede n privinta domeniilor lorde functionare si de performanta, avnd fiecare autonomia sa.Emisfera stnga ar putea fi numita "emisfera verbala", pentru ca eaeste responsabila cu logica si structura limbii, cu scrisul si cititul.Ea clasifica rational si analitic toti stimulii acestei lumi, gndindasadar digital. Tot asa, emisfera cerebrala stnga este responsabilasi cu numararea si cu calculele. Tot asa, resimtirea timpului este laea acasa n emisfera stnga.

Toate capacitatile polare acestora se regasesc n jumatateadreapta a creierului: n loc de analiza gasim aici capacitateacuprinderii unitare a raporturilor complexe a modelelor sistructurilor. Astfel, aceasta jumatate cerebrala face posibilacuprinderea unui ntreg (a unei configuratii) pe baza unei mici parti(pars pro toto). n mod evident datoram jumatatii cerebrale dreptesi capacitatea cuprinderii si formarii de notiuni relativ la multimilelogice (supra-concepte, abstractiuni), care nu exista efectiv. njumatatea dreapta gasim exclusiv forme de vorbire arhaice, caren locul unei sintaxe se conformeaza mai degraba asocierilor siimaginilor sonore. Att arta poetica ct si limbajul schizofrenicilorredau o buna imagine a limbajului emisferei drepte. Aici sunt la eleacasa si gndirea analogica si raportul cu simbolurile. Jumatateadreapta este responsabila cu domeniul imaginilor si al viselor, si nueste supusa ntelegerii timpului, ca emisfera stnga.

n functie de activitatea pe care o desfasoara omul estedominanta de fiecare data una dintre cele doua emisfere. Astfel,gndirea logica, cititul, scrisul si socotitul determina dominantaemisferei stngi, pe cnd ascultarea muzicii, visarea, imaginareasi meditarea atribuie predominanta emisferei drepte. n ciudapredominantei existente de fiecare data a unei jumatati cerebrale,omului sanatos i stau n orice moment la dispozitie si informatiile

36

jumatatii cerebrale subdominante, deoarece prin corpul calos areloc un schimb activ de informatii. Specializarea polara a celor douaemisfere corespunde nsa exact cu nvataturile ezoterice stravechidespre polaritate. n taoism, cele doua principii primordiale eraunumite Yang (principiul masculin) si Vin (principiul feminin), ncare s-a scindat unitate a lui Tao. n traditia hermeneutica, aceeasipolaritate a fost exprimata prin simbolurile "Soare" (masculin) si"Luna" (feminin). Chinezul Yang, respectiv Soarele, reprezintasimboluri pentru principiul activ pozitiv masculin, care corespunden domeniul psihologic constientei de zi. Principiul Vin, sau lunar,cuprinde principiul negativ, feminin, de preluare-acceptare, sicorespunde inconstientului omului.

Aceste polaritati clasice se pot transfera fara ndoiala si asuprarezultatelor cercetarii cerebrale. Astfel, emisfera stnga este Yang,masculina, activa, constienta, si corespunde simbolului Soareluisi partii de zi n om. Jumatatea cerebrala stnga inerveaza parteadreapta, adica activa, respectiv barbateasca a corpului. Emisferadreapta este Vin, negativa, feminina. Ea corespunde principiuluilunar, respectiv partii de noapte, sau inconstientului omului, siinerveaza n mod corespunzator jumatatea stnga a corpuluiomului. Pentru o mai buna vizibilitate, conceptele analoge suntlistate tabelar, dupa imaginea urmatoare.

Anumite curente modeme din psihologie au nceput sabasculeze vechea topografie orizontala a constientei (Freud) cu 90de grade, si sa nlocuiasca vechile concepte de constienta de zi siinconstient prin emisfera stnga si cea dreapta. Aceasta modificarea denumirii este nsa exclusiv o problema de forma, si modificaprea putin din continut, dupa cum a putut-o arata comparatiadiverselor curente pe care am expus-o. Att topografia orizontalact si cea verticala constituie doar o specificatie a vechiului simbolchinezesc denumit "Tai Chi", care mparte un cerc (ntregul,Unitatea) ntr-o jumatate alba si una neagra, care contin fiecarecte un miez polar opus (un punct de cealalta culoare). Unitate a sedescompune oarecum, n constienta noastra, n polaritati, care secompleteaza reciproc.

37

STNGALogicaLimba (sintaxa, gramatica)

Emisfera verbala:CititulScrisulSocotitulCifreleDescompunerea lumiinconjuratoareGndire digitalaGndire linearaDependenta temporalaAnaliza

Inteligenta

38

DREAPTAPerceperea formeiCuprinderea ntreguluiResimtirea spatiuluiForme arhaice de vorbire

MuzicaMirosulModelul

Imaginea unitara a lumii

Gndire analogicaSimbolisticaAtemporalitateHolisticaMultimi logiceIntuitie

YANG+SoareMasculinZi

ConstientViata

STNGAActivitateElectricAcid

Jumatatea dreapta a corpului

Mna dreapta

YIN

LunaFeminin

NoapteInconstientMoarte

DREAPTAPasivitate

MagneticAlcalin

Jumatatea stnga a corpuluiMna stnga

Este usor de vazut ct de nesanatos (ne-ntreg) ar fi un om care

nu ar avea dect una dintre cele doua jumatati ale creierului; dar la

fel de nesanatoasa (incompleta) este n realitate imaginea obisnuita

despre lume din timpul nostru, denumita stiintifica, pentru ca ea

este de fapt imaginea despre lume a jumatatii cerebrale stngi. Din

acest singur punct de vedere desigur ca exista numai rationalul,

analitic-concretul, numai cauzalitate si fenomene dependente de

timp. nsa o astfel de imagine rationala asupra lumii este totusi

numai jumatate din adevar, pentru ca ea constituie punctul de

vedere al unei semiconstiente, respectiv al unei jumatati de creier.

Toate celelalte continuturi ale constientei, care sunt apreciate

cu atta drag drept irationale, idealiste, oculte si fantastice sunt

exclusiv calitatile polare ale omului de a cunoaste lumea.

39

Topografia orizontala a constientei

Topografia verticala a constientei

Ct de diferit pot fi apreciate aceste doua puncte de vederecare se completeaza reciproc, se vede deja din circumstanta ca la

40

cercetarea calitatilor diferite ale celor doua jumatati cerebrale s-auputut recunoaste si descrie foarte repede performantele jumatatiistngi, sensul emisferei drepte ramnnd nsa o enigma vremendelungata, deoarece ea nu parea sa produca performante rationale.Natura apreciaza n mod evident cu mult mai mult capacitatea deperformanta a jumatatii drepte, irationale, pentru ca n situatiile ncare este amenintata viata ea deconecteaza automat predominantajumatatii stngi, trecnd la predominanta jumatatii drepte, deoareceo situatie periculoasa nu poate fi rezolvata n mod adecvat prinprocedee analitice. Prin predominanta emisferei drepte, multumitacuprinderii unitare a situatiei, se ofera posibilitatea de a actiona nliniste si n mod adecvat situatiei. Pe aceasta decuplare si recuplarese bazeaza de altfel si binecunoscutul fenomen al asa-numituluifilm al vietii. n apropierea mortii, omul si vede nca o data ntreagaviata, respectiv si vietuieste nca o data toate situatiile vietii - ceeace constituie un bun exemplu pentru ceea ce am numit mai susatemporalitatea jumatatii drepte.

Importanta teoriei emisferelor consta, dupa parerea noastra,n aceea ca stiinta poate ntelege ct de unilaterala si partiala esteimaginea ei asupra lumii de pna acum, iar prin preocuparea cuemisfera dreapta ea nvata sa vada justificarea si necesitateaceluilalt mod de a vedea lumea. Totodata s-ar putea nvata sa senteleaga din acest exemplu al legii polaritatii, ca ea constituielegea centrala a Universului dar, n majoritatea cazurilor, un astfelde pas esueaza din cauza incapacitatii absolute a stiintei de a gndianalogic Uumatatea dreapta).

Pe baza acestui exemplu ar trebui ca noua sa ne devina ncao data limpede legea polaritatii: Unitate a se scindeaza polar nconstienta omeneasca. Cei doi poli se completeaza (compenseaza)reciproc si, de aceea, au nevoie pentru existenta lor de polul opus.Polaritatea aduce cu sine incapacitatea considerarii simultanea celor doua aspecte ale unitatii, constrngndu-ne sa apelam lasuccesiune, prin care iau nastere fenomenele de "ritm", "timp" si"spatiu". Daca o constienta polara ar vrea sa descrie Unitatea prinlimbaj, ea ar putea-o face numai cu ajutorul unui paradox. Avantajul

41

pe care ni-l confera polaritatea este capacitatea de cunoastere, care

nu ar fi posibila fara polaritate. Telul si dorul unei constiente polareeste acela de a nvinge aceasta stare de ne-sanatate conditionata detimp, si de a deveni din nou sanatoasa, adica ntreaga.

Orice cale de nsanatosire sau cale de initiere este calea de la

polaritate spre Unitate. Pasul de la polaritate la Unitate constituie o

modificare calitativa att de radicala, nct el este greu sau aproape

imposibil de conceput pentru constienta polara. Toate sistemele

metafizice, religiile si scolile ezoterice nvata numai aceasta cale,de la dualitate la unitate. De aici ar rezulta cu necesitate ca toate

aceste nvataturi nu sunt interesate de o "mbunatatire a acesteilumi", ci de "parasirea acestei lumi".

Tocmai acesta este punctul de abordare a tuturor criticilor

si adversarilor acestei nvataturi. Ei indica nedreptatea si nevoile

acestei lumi, si reproseaza nvataturilor metafizice ct de nesociale

si lipsite de iubire sunt fata de aceste cerinte, pentru ca ele sunt

interesate numai de propria lor eliberare egoista. Cuvintele cheie

ale criticii sunt: "fuga de lume" si "lipsa de angajament". Din

pacate criticii nu-si fac niciodata timp sa nteleaga mai nti pe

deplin o nvatatura, mai nainte de a o combate, si asa amesteca

mult prea repede propriile pareri cu cteva concepte ntelese gresit

din alte nvataturi, numind aceasta nepotrivire "critica".

Aceste nentelegeri vin de departe. Iisus nu i-a nvatat pe

oameni dect calea care duce de la dualitate la Unitate, si El nu a fost

nteles pe deplin nici macar de ucenicii lui (Ioan este o exceptie).Iisus numea polaritatea lumea aceasta, si Unitatea, mparatiaCerului, sau Locuinta Tatalui Meu, sau chiar foarte simplu, Tatal.El accentua ca mparatia Sa nu este din aceasta lume, si i nvatacalea nspre Tatal. Dar toate expuneri le sale au fost pentru nceputntelese concret si material, si referite la aceasta lume. Evanghelia

lui Ioan prezinta capitol dupa capitol aceste ntelegeri gresite:Iisus vorbeste despre templul pe care El l va recladi n trei zile

- iar ucenicii se gndesc la templul din Ierusalim, desi El are n

vedere trupul Sau. Iisus vorbeste cu Nicodim despre renasterea n

spirit, nsa acesta se gndeste la nasterea unui copil. Iisus vorbeste

42

femeii de la fntna despre apa vietii, dar ea se gndeste la apa debaut. Exemplele pot fi continuate la nesfrsit; Iisus si ucenicii Saiau puncte de vedere complet diferite. Iisus ncearca sa ndrepteprivirea oamenilor asupra nsemnatatii si importantei Unitatii,n timp ce ascultatorii sai se agata cu teama de lumea polara. Nucunoastem niciun singur apel al lui Iisus de a mbunatati lumea side a o transforma ntr-un Rai, dar cu fiecare fraza El ncearca sa-incurajeze pe oameni sa ndrazneasca sa faca pasul care duce lavindecare, deci la ntreg.

Dar aceasta cale declanseaza mereu pentru nceput teama,pentru ca ea duce prin suferinte si necazuri. Lumea poate fi nvinsanumai prin aceea ca omul le preia pe acestea asupra sa - suferintapoate fi dizolvata numai prin faptul ca este preluata asupra sa, cacilumea este ntotdeauna si suferinta. Ezoterismul nu propovaduiestefuga de lume, ci "nvingerea lumii". Dar nvingerea lumii nu estedect o alta expresie pentru "nvingerea polaritatii", care esteidentica cu sarcina eului, a egoului, pentru ca ntregul l atingenumai acela care nu se mai delimiteaza de existenta prin eul sau.De aceea, nu este lipsit de ironie sa denumesti o cale a carui teleste nimicirea egoului si contopirea cu Totul drept "cale egoistade mntuire". Totodata motivatia parcurgerii unei asemenea caide mntuire nu se afla nici n speranta unei "vieti de dincolo maibune", sau ntr-o "rasplata pentru suferintele acestei lumi" ("opiupentru popor"), ci n ntelegerea faptului ca aceasta lume concretan care traim si dobndeste doar atunci sensul cnd are un punctde referinta situat n afara ei nsasi.

De exemplu: daca urmam o scoala care nu are niciun tel sinicio finalitate, n care se nvata de dragul nvatarii, fara perspective,fara sfarsit si fara tel, atunci nvatarea este lipsita de sens. Scoalasi nvatarea dobndesc un sens abia atunci cnd exista un punctde referinta situat n afara scolii. Faptul de a avea o profesiunen vedere nu este identic cu "fuga de scoala", ci dimpotriva:acest tel abia face posibila o abordare activa si plina de sens amaterialului de studiu. Abia atunci primesc viata si lumea aceastao dimensionalitate a continutului lor, cnd telul nostru devine acela

43

de a le depasi. Tot asa, sensul unei trepte nu consta n aceea de aramne pe loc pe ea, ci de a o depasi prin folosirea ei.

Prin pierderea acestui punct de referinta metafizic, viata dintimpul nostru a devenit pentru multi att de lipsita de sens, pentruca singurul sens care ne-a ramas se numeste progres. Dar progresulnu cunoaste un alt scop dect un altprogres. Astfel, calea a devenitscop n sine.

Pentru ntelegerea bolii si a vindecarii este important sa stimce anume nseamna vindecarea. Daca pierdem din vedere faptul cavindecarea nseamna mereu apropierea de starea de afi sanatos, adicantreg n sensul Unitatii, atunci ncercam sa gasim telul vindecariin cadrul polaritatii - si o asemenea ncercare este categoric sortitaesecului. Daca putem transfera ntelegerea de pna acum a Unitatii,care poate fi dobndita numai prin unirea contrariilor ("coniunctiooppositorum") asupra domeniului emisferelor cerebrale, atuncidevine limpede ca telul nostru de a nvinge polaritatea la acest nivelncepe prin renuntarea la predominanta alternativa a jumatatilorcerebrale. Si la nivelul creierului, exclusivul "ori / ori" trebuiesa devina un "att unul ct si altul", "succesiunea" trebuind sa setransforme ntr-o "simultaneitate".

Cu acest prilej devine vizibila importanta propriu-zisa acorpului calos, care poate deveni att depermeabil, nct din "douacreiere" sa faca "unul". Faptul de a dispune simultan de posibilitatileambelor jumatati cerebrale ar fi corelatul corporal al iluminarii.Este acelasi proces cu cel pe care l-am descris la modelul nostruorizontal de constienta: abia cnd constienta subiectiva devine unacu inconstientul obiectiv, se atinge ntregul.

Regasim cunoasterea universala a acestui pas de la polaritatela unitate n nenumarate forme de expresie. A fost deja mentionatafilozofia chineza a taoismului, n cadrul careia cele doua fortecosmice sunt denumite Yang si Yin. Hermeneutica vorbea despreunirea dintre Soare si Luna, si despre nunta focului cu apa. Eaexprima taina unirii contrariilor n fraze paradoxale, de genul: "Ceeace este fix trebuie sa devina mobil, iar ceea ce este mobil trebuie sadevina fix". Stravechiul simbol al bastonului lui Mercur (caduceus)

44

vesteste aceeasi lege: n acest caz cei doi serpi reprezinta fortelepolare care trebuie reunite n caduceu. Regasim aceasta imaginen filozofia hindusa, ca fiind cei doi curenti de energie polara dincorpul omenesc, numiti Ida (feminin) si Pingala (masculin), carenconjoara ca niste serpi canalul central Shushumna. Daca yoginulreuseste sa urce n sus forta sarpelui existenta n acest canal central,el vietuieste starea de constienta a unitatii.

Cabalistul expune aceasta legatura prin cele trei coloaneale pomului vietii, iar dialectica le numeste "teza", "antiteza" si"sinteza". Toate aceste sisteme, dintre care noi am mentionat aicinumai cteva, nu se afla ntr-o legatura cauzala, ci sunt cu toateleexpresie ale aceleiasi legi metafizice centrale pe care aceste sistemevor sa o exprime la diferite nivele, concrete sau simbolice. Si, defapt, nu este vorba de un anumit sistem, ci de privirea pe care oaruncam asupra legii polaritatii si a valabilitatii ei, pe toate nivelelelumii formelor.

Polaritatea constientei noastre ne pune mereu dinainte douaposibilitati de actiune, constrngndu-ne sa ne decidem - dacanu vrem sa ramnem la apatie - pentru una dintre ele. Existantotdeauna doua posibilitati - dar ntr-un anumit interval temporalnoi putem opta numai pentru una dintre ele. n felul acesta, cufiecare actiune, posibilitatea polara ramne nenfaptuita. Astfel,noi trebuie sa alegem si sa ne decidem daca ramnem acasa sauplecam - daca muncim sau nu facem nimic - daca procream copiisau luam anticonceptionale - daca ne dam datornicii n judecata sauuitam faptul ca ne datoreaza banii - daca ne mpuscam dusmanulsau l lasam sa traiasca. Ch:nul alegerii ne urmareste pas cu pas.Noi nu putem evita decizia, pentru ca "a nu actiona" nseamna dejaa fi decis mpotriva actiunii, iar faptul de "a nu decide" este dejadecizia mpotriva deciziei. Si pentru ca noi trebuie sa ne decidem,vrem sa o facem cel putin rational sau corect, si pentru aceastaavem nevoie de etaloane. Si daca dispunem, de asemenea, criteriivalori ce, deciziile se iau n mod corect: procream copii pentru caei contribuie la perpetuarea neamului omenesc - ne mpuscamdusmanii pentru ca ei ameninta viitorul copiilor nostri - mncam

45

multe legume pentru ca e sanatos sa procedezi astfel si le dam cteceva de mncare si celor flamnzi pentru ca asa este etic. Acestsistem functioneaza bine la o prima analiza, facndu-ne sa luamcu usurinta decizii - e nevoie mereu sa faci numai ceea ce este bunsi corect. Din pacate, sistemul nostru valoric, n conformitate cucare ne luam deciziile, este pus n continuu sub semnul ntrebariide ceilalti oameni, care se decid n sens opus n problemeleindividuale, si care si justifica aceste fapte tot printr-un sistemvaloric: se folosesc anticonceptionale pentru ca si asa exista preamulti oameni - nu se trage asupra dusmanilor pentru ca si dusmaniisunt oameni - se mannca multa carne pentru ca este sanatoasa,si se lasa cei nfometati sa flamnzeasca pentru ca acesta estedestinul lor. Desigur ca se poate constata ca aceste criterii valoriceale celorlalti sunt pur si simplu false, si totusi este suparator canu toti oamenii au aceleasi etaloane n privinta a ceea ce estebine si corect. Si asa ncepe fiecare nu numai sa-si apere criteriilevalori ce, ci sa si convinga pe ct de multa lume posibil de valoareaacestora. Desigur ca n final toti oamenii ar trebui sa fie convinsi depropriile valori, caci numai atunci am avea o lume buna, corecta sisanatoasa. Din pacate fiecare gndeste asa! Si asa, razboiul pareriicorecte este n plina desfasurare - si cu toate acestea toti vor sa facanumai ceea ce este corect. Dar ce anume este corect? Ce anume

este incorect? - Ce e bine? - Ce e rau? Multi ridica pretentia dea sti aceste lucruri - desi ntre ei nu exista o unitate de pareri - siasa, trebuie din nou sa luam o decizie daca vrem sa credem una saualta! Si asa ajungem la exasperare!4

Singurul pas care ne conduce afara din aceasta dilema estentelegerea, privirea unitaraS, faptul ca n cadrul polaritatii nuexista nimic absolut, adica un Bine sau un Rau obiectiv, sau caceva ar fi corect sau incorect n mod obiectiv. Orice apreciere estentotdeauna subiectiva, si ea necesita un cadru de referinta careeste tot subiectiv. Fiecare apreciere depinde de punctul de vedere al

4 n limba germana termenul este Verzweifeln, pe care autorii l scriu sub forma Ve/7Wei-feln, subliniind aparenta dualitatii prin cuvntul zwei = doi (n. tr.)

5 Termenul german este Einsicht, pe care autorii l scriu sub forma Ein-sicht, caresubliniaza unitatea de vedere; Ein = unu, Sicht = vedere (n. tr.)

46

celui care o face, si de aceea, pentru el, ea este ntotdeauna corecta.

Lumea nu poate fi mpartita n ceea ce ar trebui sa fie - si care, deaceea, este considerat bun si corect - si n ceea ce nu ar trebui safie - si care, de aceea, trebuie combatut si eradicat. Acest dualismal contrariilor inconciliabile dintre bine si rau, corect si incorect,Dumnezeu si diavol nu ne conduce afara din polaritate, ci ne ducemai adnc n ea.

Solutia se afla numai n cel de-al treilea punct de vedere,din care toate altemativele, toate posibilitatile si toate polaritatilesunt la fel de bune si de corecte, respectiv de rele si de incorecte,deoarece ele sunt parti ale Unitatii, si ca atare si au justificareaexistentei lor, caci fara ele ntregul nu ar fi ntreg. De aceea, amaccentuat att de mult la legea polaritatii faptul ca unul dintre politraieste din existenta celuilalt, si ca un singur pol nu este capabilde viata. Asa cum inspiratia traieste din expiratie, traieste si bineledin rau, pacea din razboi, sanatatea din boala. Cu toate acestea,oamenii nu se pot abtine sa vrea mereu sa aiba un singur pol si salupte mpotriva celuilalt. Totusi, cel care combate vreunul dintrepolii acestui Univers, combate Universul, deci lupta mpotrivalui, caci fiecare parte contine ntregul (pars pro toto). n acest sensspunea Iisus: "Daca faceti aceasta pentru cel mai mic dintre fratiiMei, pentru Mine o faceti!".

Gndul n sine este simplu din punct de vedere teoretic,dar se izbeste de rezistenta adnc madacinata n om, deoarecetranspunerea n practica dezvaluie un drum greu. Daca telul esteunitate a, care cuprinde contrariile n nediferentierea lor, atunciomul nu poate deveni sanatos sau ntreg atta timp ct el maiexclude nca ceva din constienta sa, sau se mai delimiteaza deceva. Orice: "Asta nu as face-o niciodata!" este cea mai sigura calede a mpiedica desavrsirea si iluminarea. n acest univers nimicnu este nejustificat, n schimb sunt multe a caror justificare nca nupoate fi vazuta de catre omul individual. Toate stradaniile omuluislujesc n realitate numai acestui scop: acela de a nvata sa vadamai bine corelatiile - noi numim aceasta"a deveni mai constient",dar nu "a schimba lucrurile". Nu exista absolut nimic de modificat

47

sau de mbunatatit - n afara de propriul nostru mod de a vedealucrurile.

Omul traieste de mult cu iluzia ca el modifica lumeaprin activitatea sa, ca o formeaza si o mbunatateste. Aceastacredinta este o iluzie optica, si ea se bazeaza pe proiectia proprieischimbari. Daca de exemplu un om citeste de mai multe oriaceeasi carte la intervale de timp mai mari, el va ntelege ntr-unmod nou continutul acesteia de fiecare data - n functie de stareasa de evolutie din acel moment. Daca n acest caz nu am avea nvedere cu atta certitudine nemodificarea cartii, s-ar putea credecu usurinta ntr-o dezvoltare a continutului cartii. Cu aceeasi iluziese folosesc conceptele de "evolutie" sau "dezvoltare". Se crede caevolutia rezulta din procese si interventii, si nu se vede ca evolutiaeste exclusiv mplinirea unui model existent. Evolutia nu face sase nasca nimic nou, ci noi devenim progresiv tot mai constientide ceea ce a existat dintotdeauna. Lectura unei carti este un bunexemplu si n acest sens: continutul si actiune a unei carti existasimultan, dar ele pot fi integrate de catre cititor doar succesiv, prinlectura. Lectura unei carti face ca respectivul continut sa se nascan cititor pas cu pas, desi acest continut poate exista deja de secolen carte. Continutul cartii nu ia nastere prin lectura, ci cititorulsi integreaza un model deja existent prin urmarirea progresiva,urmarire dependenta de timp.

Nu lumea se schimba, ci oamenii dezvoltasuccesivn ei diversestraturi si aspecte ale lumii. ntelepciunea, desavrsirea, constientanseamna a putea recunoaste si considera tot ceea ce exista nvalabilitatea si echilibrul lor. A putea recunoaste ordinea nseamnapentru observator: A fi n ordine. Iluzia modificarii ia nastere prinpolaritate, care descompune simultaneitatea n succesiune, si pe"att / ct si" n "ori / ori". Astfel, filozofiile orientale numesclumea polaritatii "iluzie", sau "maya", si cer omului care tinde sprecunoastere si eliberare sa recunoasca n primul rnd aceasta lume aformelor drept iluzie, pentru a recunoaste ca ea nu exista n realitate.Totusi pasii care conduc la aceasta cunoastere, "trezire", trebuiefacuti n aceasta lume polara. Daca polaritatea mpiedica unitatea

48

n simultaneitate, ea este restabilita pe calea ocolita a timpului, prinaceea ca fiecare pol este echilibrat prin succedarea sa de catre polulopus. Noi numim aceasta lege "principiul complementaritatii". Lafel cum expiratia ne constrnge sa inspiram, iar somnul si veghease declanseaza si se nlocuiesc reciproc, tot asa orice manifestarea unui pol constrnge manifestarea ulterioara a polului opus.Legea complementaritatii se ngrijeste de mentinerea echilibruluidintre poli, independent de ceea ce fac sau nu fac oamenii. Legeacomplementaritatii se ngrijeste de adaugarea tuturor modificarilor,n vederea invariabilitatii. Noi suntem absolut convinsi ca n timpse modifica foarte multe, si aceasta convingere ne mpiedica savedem ca timpul nu produce dect repetari ale aceluiasi model. ntimp se modifica forma, dar continutul ramne acelasi.

Daca am nvatat sa nu ne mai lasam deviata privirea de forman transformare, vom putea scoate timpul att dintr-un parcursistoric ct si dintr-o biografie personala, si atunci vom vedea catoate evenimentele desfasurate n timp se concentreaza ntr-unacelasi model. Timpul modifica ceea ce exista n desfasurari sievenimente, si daca ndepartam timpul devine vizibil esentialulcare se afla dincolo de forme, condensndu-se n ele (n acestcontext, care nu este usor de nteles, se afla nceputurile terapieirencarnarii).

Pentru reflectiile noastre ulterioare este important sa senteleaga profunda apartenenta a celor doi poli, ca si imposibilitateade a mentine un pol, n timp ce celalalt este ndepartat din lume. nsamajoritatea activitatilor o~menilor slujesc acestei imposibilitati:oam~nii vor sa aiba sanatate si lupta mpotriva bolii, vor sa mentinapacea si, de aceea, desfiinteaza razboiul, vor sa traiasca si, de aceea,sa nvinga moartea. Este impresionant ct de putin l fac pe om sase ndoiasca de conceptele sale cele cteva mii de ani de stradaniilipsite de succes ale sale. Daca ncercam sa hranim unilateral unpol, polul opus creste n mod imprevizibil, proportional cu acesta.Si tocmai medicina este un bun exemplu n acest sens: pe masurace se face tot mai mult pentru sanatate, creste si starea de boala, nmasura egala.

49

Daca vrem sa ne apropiem de aceasta problema cu un nouorizont de vedere, atunci este necesar sa nvatam sa vedem polarlucrurile. Trebuie sa nvatam sa vedem la fiecare observare, simultansi polul opus. Privirea noastra launtrica trebuie sa oscileze pentru aputea ajunge de la unilateralitati la Unitate. Desi limbajul nu permitecu usurinta exprimarea acestui mod de vedere polar si oscilant,totusi, n literatura ntelepciunii exista ntotdeauna texte care auexprimat aceste legitati fundamentale ntr-o forma accesibila. Princoncizia si precizia sa este de nentrecut Laotse, care formuleaza ncel de-al doilea vers al Tao-te king, urmatoarele:

"Cine spune: frumos,Creeaza totodata cu aceasta ne-frumosul.

Cine spune: bine,Creeaza totodata ne-binele.

Faptul de a dural conditioneaza pe a nu dura.Ceea ce este complicatConditioneaza existenta simplitatii.Sus - conditioneaza existenta lui jos.Tare - conditioneaza existenta lui - ncet.Conditionat l conditioneaza pe ne-conditionat,Acum l conditioneaza pe cndva.

Asadar cel trezitActioneaza fara sa munceascaEl spune fara a vorbiEl poarta toate lucrurile n sineReunite n Unitate.

El creeaza, dar nu poseda,El si mplineste viataFara sa pretinda vreun succes.Si pentru ca nu are pretentiiNu pierde nimic niciodata."

50

3.Umbra

ntreaga Creatiune exista n tine, si tot ceea ce se afla n tine existasi n Creatiune. Nu exista nicio granita ntre tine si un obiect care

este foarte aproape de tine, dupa cum nu exista nicio departarentre tine si obiecte foarte ndepartate. Toate lucrurile mici si

mari, cele mai joase si cele mai nalte, exista n tine cu aceeasijustificare. Un singur atom contine toate elementele Pamntului.

O singura miscare a spiritului contine toate legile vietii. ntr-osingura picatura de apa se afla taina oceanului nesfarsit. O singura

forma de manifestare a sinelui tau contine toate formele demanifestare ale vietii.

Kahlil Gibran

Omul spune "eu", si ntelege prin asta o multitudine deidentificari diferite: "Eu sunt un barbat, un german, untata de familie, un profesor. Eu sunt activ, dinamic, tolerant, harnic,iubesc animalele, sunt mpotriva razboiului, beau ceai, am ca hobbyfaptul de a fi bucatar." Astfel de identificari au fost precedate cndvade deciziile noastre care au trebuit sa se hotarasca de fiecare data

ntre doua posibilitati, integrnd unul dintre poli n identificareanoastra si excluzndu-l pe celalalt. Astfel, identificarea: "eu suntactiv si harnic" o exclude simultan pe: "eu sunt pasiv si lenes".Dintr-o identificare rezulta de cele mai multe ori si o apreciere:"trebuie ca omul sa fie activ si harnic - nu este bine cnd cinevaeste pasiv si lenes". Indiferent de masura n care aceasta parereva fi sustinuta ulterior prin argumente si teorii, simpla aprecieresubiectiva ramne convingatoare.

Privind obiectiv lucrurile, aceasta reprezinta exclusiv oposibilitate de a vedea lucrurile - si anume una foarte ndragita.Ce am gndi noi despre un trandafir rosu care ar vesti cu voce tare:"Este bine si corect sa nfloresti n rosu, dar este fals si periculos saai o floare albastra"? Respingerea unei alte forme de manifestareeste ntotdeauna semnul unei lipse de identificare (... de aceeatoporasul nu respinge florile albastre!).

Astfel, fiecare identificare ce se bazeaza pe o decizie lasa

unul dintre poli afara, n fata usii. Dar tot ceea ce nu vrem sa fim,ceea ce nu vrem sa gasim n noi, ceea ce nu vrem sa vietuim, ceeace nu vrem sa lasam sa patrunda n identificarea noastra, constituieumbra noastra. Caci respingerea jumatatii tuturor posibilitatilornu le face pe acestea sa dispara, ci le condamna doar sa iasa dinidentificarea Eului sau din constienta.

52

"Nu" -ul a exclus unul dintre poli din sfera noastra vizuala,dar nu i-a anulat existenta. Polul respins traieste n continuare numbra constientei noastre. La fel cum cred copiii mici ca ar puteadeveni invizibili prin nchiderea ochilor, tot asa cred si oamenii cas-ar putea elibera de una din jumatatile realitatii prin aceea ca nuo au n vedere. Astfel se permite unui pol (de exemplu harnicie)sa paseasca n lumina constientei, pe cnd polul sau opus (lene)trebuie sa ramna n ntuneric, ca sa nu fie vazut. Iar din faptul de anu vedea ceva se conchide rapid ca acel ceva nu exista, si se credeastfel ca unul dintre poli este capabil sa existe si fara celalalt.

Noi desemnam asadar drept umbra (acest concept a fostimpus de C. G. Jung) drept suma tuturor domeniilor respinse alerealitatii, pe care omul nu le vede sau nu vrea sa le vada la sinensusi, si care de aceea i ramn inconstiente. Umbra reprezinta celmai mare pericol pentru om, pentru ca o are fara a o cunoaste si faraa voi sa stie ceva despre ea. Umbra se ngrijeste ca toate intentiilesi stradaniile omului sa se inverseze n final n contrarul lor. Iaromul proiecteaza toate manifestarile care izvorasc din umbra luidrept un rau anonim n lume, pentru ca lui i este teama sa gaseascaadevaratul izvor al raului n sine nsusi. De fapt, tot ceea ce omulnu vrea, sau ceea ce nu-i place, izvoraste din propria sa umbra- pentru ca aceasta este suma celor pe care el nu vrea sa le aiba.Numai ca evitarea confruntarii cu o parte a realitatii si vietuireaacesteia nu duce tocmai la succesul sperat. Mai degraba domeniilerespinse ale realitatii l constrng pe om sa se preocupe intens cuele. Aceasta se petrece n majoritatea cazurilor pe calea ocolita aproiectiei, pentru ca de ndata ce am respins si am comprimat unanumit pnncipiu n noi, el declanseaza mereu teama si respingere,atunci cnd l rentlnim n asa-numita lume exterioara.

Pentru a putea urmari aceste corelatii poate fi important saamintim nca o data ca prin "principii" noi ntelegem domeniiexistentiale arhetipale, care se pot manifesta ntr-o multitudineuriasa de forme concrete. Orice forma concreta de manifestareeste atunci un reprezentant formal al respectivului principiu. Deexemplu: multiplicarea este un principiu. Noi putem ntlni acest

53

principiu abstract n manifestari formal-diferentiate (3 x 4, 8 x7, 49 x 348, s.a.m.d.). nsa aceste forme exterioare diferite deexpresie constituie mpreuna reprezentantii aceluiasi principiu, al"multiplicarii". n plus, trebuie sa ne fie clar ca lumea exterioaraeste cladita din aceleasi principii arhetipale ca si lumea interioara.Legea rezonantei afirma ca putem veni mereu n contact numai cuceea ce ne aflam n rezonanta. Aceasta reflectie, care a fost expusaamanuntit n cartea

mai trziu modul de comportare pe care l-au urt la parintii lor,adversarii razboiului devin cu timpul militanti, moralistii, imorali,iar propovaduitorii sanatatii, bolnavi grav.

Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca si respingerea silupta nseamna la urma urmelor ndreptare spre si preocupare cu.n acelasi sens, stricta evitare a unui domeniu al realitatii indicafaptul ca omul are o problema cu el. Pentru un om interesante siimportante sunt domeniile pe care le combate si le evita - pentru caacestea i lipsesc din constienta si l fac nesanatos. Un om poate fitulburat numai de principiile exterioare pe care nu si le-a integrat.

n acest loc ar trebui sa ne devina limpede ca n realitate nuexista o lume nconjuratoare care sa ne modeleze, sa ne formeze,sa ne influenteze sau sa ne mbolnaveasca - lumea nconjuratoarese comporta ca o oglinda, n care ne vedem mereu doar pe noinsine, n orice caz si n special si umbra noastra, n privinta careiasuntem orbi atta timp ct se afla n noi. Exact la fel cum atuncicnd ne observam corpul putem vedea doar o mica parte, dar multedomenii nu pot fi vazute (culoarea ochilor, chipul, spatele, etc.) sipentru a caror observare avem nevoie de reflectarea ntr-o oglinda,tot asa avem o orbire partiala fata de psihicul nostru, si putemrecunoaste partea invizibila noua (umbra) numai prin proiectie sireflectarea n asa-numita lume nconjuratoare, sau lume exterioara.Cunoasterea are nevoie de polaritate.

Reflectarea n oglinda foloseste nsa numai aceluia care se sirecunoaste n oglinda - altfel ea devine iluzie. Cel care si observan oglinda ochii albastri - dar nu stie ca cei pe care i vede sunt ochiisai - acela recolteaza iluzie n loc de cunoastere. Cel care traieste naceasta lume dar nu recunoaste ca tot ceea ce percepe si vietuiesteeste el nsusi, se nclceste n amagire si iluzie. Recunoastem cailuzia are un efect incredibil de real ( ... unii folosesc chiar termenulde demonstrabila) - dar trebuie totusi sa nu uitam ca si un vis daimpresia de a fi la fel de real atta timp ct ne aflam n el. Trebuiemai nti sa ne trezim pentru a putea recunoaste visul drept vis.Acelasi lucru este valabil pentru marele vis al existentei noastre.Trebuie mai nti sa ne trezim pentru a putea vedea iluzia.

55

Umbra noastra ne inspira frica. Acest lucru nu trebuie sa nemire, caci ea consta exclusiv din toate acele parti ale realitatii pecare le-am mpins ct mai departe de noi, pe care le vietuim cel maiputin, sau pe care nu am vrea sa le gasim n noi. Umbra este sumatuturor acelor lucruri despre care suntem ferm convinsi ca ar trebuiexpulzate din lume pentru ca aceasta sa devina buna si sanatoasa.Dar exact contrariul este adevarat: umbra contine tot ceea celipseste lumii - lumii noastre - pentru a fi sanatoasa. Umbra nembolnaveste, adica ne face nesanatosi, ne-ntregi, pentru ca ea nelipseste pentru a fi ntregi, sanatosi.

n legenda Graalului este vorba tocmai despre aceastaproblema. Regele Amfortas este bolnav - ranit de sabia magici-anului negru Klingsor sau, n alta varianta, de un adversar pagn,sau chiar de un adversar invizibil. Toate aceste figuri sunt simboluriunivoce pentru umbra lui Amfortas - ca adversar invizibil al sau.Umbra sa l raneste, si el nu poate deveni sanatos, ntreg prinpropria sa putere, pentru ca el nu ndrazneste sa ntrebe despreadevarata cauza a ranii sale. Aceasta ntrebare necesara ar fi nsa

ntrebarea n privinta naturii Raului. Si pentru ca el nu vrea sa seexpuna acestui conflict, rana sa nu se poate nchide. El asteaptaun salvator, care sa aib