Upload
luca
View
3
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Scopul acestui capitol (4), enunțat explicit de Quine, constă în cercetarea neclaritățilorde referință, infiltrate și răspândite în limbaj și a modalităților tipice în care ne reformulămenunțurile, pentru a depăși neclarităţile și a evita eşecul comunicării (de a nu reuși sătransmitem ceea ce intenționăm). Iar un fenomen generic aflat la originea neclarităților estecel al vaguității (analizat îndeaproape în secțiunea §26). Quine nu propune totuși o reformă alimbajului, care ar rezolva problema vaguităţii, căci, așa cum ne-am descurcat până acum, neputem descurca și în continuare, ajutându-ne de reformulări, până când ne-am asigurat că amtransmis ceea ce intenţionam să transmitem. „Menirea acestui studiu este de a aduce mai clarla vedere activitatea referențială a limbajului”1, împreună cu vaguitatea ce-i este proprie.
Citation preview
1
STOIAN LUCIAN Universitatea Bucureti
Doctorand, anul I Facultatea de Filosofie
QUINE DESPRE VAGUITATE (Word and Object, Capitolul 4, Seciunea 26)
Scopul acestui capitol (4), enunat explicit de Quine, const n cercetarea neclaritilor
de referin, infiltrate i rspndite n limbaj i a modalitilor tipice n care ne reformulm
enunurile, pentru a depi neclaritile i a evita eecul comunicrii (de a nu reui s
transmitem ceea ce intenionm). Iar un fenomen generic aflat la originea neclaritilor este
cel al vaguitii (analizat ndeaproape n seciunea 26). Quine nu propune totui o reform a
limbajului, care ar rezolva problema vaguitii, cci, aa cum ne-am descurcat pn acum, ne
putem descurca i n continuare, ajutndu-ne de reformulri, pn cnd ne-am asigurat c am
transmis ceea ce intenionam s transmitem. Menirea acestui studiu este de a aduce mai clar
la vedere activitatea referenial a limbajului1, mpreun cu vaguitatea ce-i este proprie.
1. Vaguitatea i obiectele de penumbr Vaguitatea este o consecin natural a mecanismului fundamental de nvare a
cuvintelor2. Quine susine (n capitolul 3, seciunea 18) c stimulrile ce produc un rspuns
verbal (stimulri vizuale, auditive, etc.) nu alctuiesc o clas exact, ci mai degrab o
emanaie, o distribuie n jurul unei norme centrale. Stimulrile aparin unui spaiu calitativ
(a qualitative spacing of stimulations). i cu ct o stimulare actual este mai aproape, n
spaiul calitativ, de cea iniial, care a produs rspunsul corect (acceptat de comunitate) i
nsuirea lui (i a normei), cu att mai probabil va fi ca ea (stimularea actual) s produc
acelai rspuns3. De exemplu, cu ct mai mult seamn muzica pe care o ascult acum cu cea
pe care am ascultat-o cand am nvat termenul de jazz, cu att mai probabil va fi
(presupunnd c nu mi-am schimbat conceptul) s cred despre ea c e jazz, s rspund e
1 Quine, W.V.O., Word and Object, p. 125. 2 Idem. 3 Ibidem, p. 85.
2
jazz, dac cineva m ntreab de ce gen este. La fel i cu celelalte tipuri de stimulri, ce sunt
mai mult sau mai puin apropiate de normele centrale. Cu ct o nuan de rou seamn mai
mult cu norma de rou, cu ct reflect mai mult roul curat, cu att mai probabil va fi s
genereze rspunsul potrivit. Urmndu-l pe Quine, am putea considera norma central drept
stimularea maxim, pur, fa de care celealte stimulri se ndeprteaz, pe msur ce scade
intensitatea cu care e reflectat norma. Termenii precum rou, amar, glgios sunt vagi
tocmai deoarece stimulrile ce produc nsuirea i utilizarea lor nu alctuiesc un domeniu cu
granie exacte, ci sunt degajri de intensiti variate ale normei centrale. i astfel rmne
extrem de obscur limita ntre stimularea cea mai ndeprtat de norm (stimularea de cea mai
sczut intensitate), demn totui de aplicarea termenului respectiv, i stimularea imediat
urmtoare, ce ine de o alt norm i creia i se cuvine aplicarea unui alt termen. De exemplu,
o cafea, fr niciun pic de zahr, e amar. Dac i turnm n can trei lingurie de zahr, ea
devine dulce (pentru cineva aflat n condiii normale, cu un sim gustativ sntos). ns nu
putem identifica bobul de zahr decisiv, cel care a nclinat balana i a transformat cafeaua din
amar n dulce, nu putem identifica limita ntre cea mai puin intens (ultima) stimulare de
amar i cea mai puin intens (prima) stimulare de dulce. Iar vaguitatea este inerent nvrii
cuvintelor, tocmai datorit acestei naturi a stimulrilor, ce se nuaneaz ntr-o varietate extrem
de bogat, de care cuvintelor le este imposibil s dea seama. i astfel, termeni precum amar
sau dulce nu au extensiuni precise i ntlnim cazuri de penumbr, obscure, de obiecte cu
privire la care nu e clar dac aparin sau nu extensiunii termenului respectiv.
Obiectele de penumbr ale unui termen vag sunt obiectele a cror similaritate cu cele
pentru care rspunsul verbal a fost rspltit e destul de subire4. Sunt obiectele ce determin
stimulri ndeprtate de norm, ndeajuns de mult nct s nu tim dac o eman pe una mai
degrab dect pe alta, dac li se aplic un termen mai degrab dect altul (dac aceast cafea e
amar ori dulce). Sau, deoarece nvarea presupune o inducie, am putea spune c obiectele
de penumbr sunt cele cu privire la care inducia este prea puin concludent, sigur. Inducia
proprie nvrii (cunoaterii termenilor) pleac de la una sau cteva particulariti, n care i se
prezint subiectului (nvcelului) legtura ntre un fenomen i termenul pe care comunitatea
respectiv i-l aplic (aceast frunz e verde, acea frunz e tot verde, acest tricou e verde, etc).
Iar subiectul generalizeaz aplicarea termenului la toate obiectele de acel tip (obiectele verzi)
i va fi capabil s recunoasc un obiect la care se aplic termenul. Inducia este cu att mai
sigur cu ct se ntinde peste obiecte ce produc stimulri mai apropiate de norm. i e perfect
4 Quine, W.V.O., Word and Object, p. 125.
3
cu privire la obiecte identice. Or cele de penumbr sunt obiectele insuficient de asemntoare.
Inducia eueaz n a le cuprinde ntruct sunt pur i simplu altceva. De ce culoare e o frunz
de tei la venirea toamnei, de exemplu? Chiar dac am stpnit cu succes inducia cu privire la
obiectele verzi i cele galbene, cazul acesta rmne obscur.
Vaguitatea e inevitabil n procesul de nvare primitiv (cea prin indicare i imitaie)
a cuvintelor. Noi nvm limbajul de la membrii mai vrstnici ai societii, care, atunci cnd
l-au nvat la rndul lor, i-au nsuit termenii cu tot cu aceleai obscuriti de la marginile
extensiunilor. Ne confruntm cu vaguitatea deoarece generaiile anterioare de vorbitori nu au
stabilit granie precise pentru extensiunile termenilor. i le-ar fi fost imposibil s o fac pentru
fiecare termen cu penumbr, dat fiind natura stimulrilor (pe care am examinat-o). Aadar,
vaguitatea se ataeaz termenilor nvai n mod primitiv. n plus, ea tinde s se transfere i
termenilor definii cu ajutorul primilor. De exemplu, ct vreme galben e un termen vag, i
glbenuul (definit ca partea central, sferic, de culoare galben, a oului de pasre i de
reptil, bogat n substane nutritive) e un termen vag.
2. Vaguitatea i termenii Vaguitatea afecteaz att termenii generali (precum verde, tnr sau munte), ct
i termenii singulari (precum Evul Mediu sau Muntele Rainier). Un termen general poate
fi vag n privina obiectelor aflate la marginea extensiunii sale. De exemplu, nu este clar pn
unde ne putem ntinde cu aplicarea termenului verde, ct de aproape, n spectrul culorilor,
poate fi nuana unui obiect de culoarea galben sau albastru, pentru o putea totui considera o
nuan de verde (ca aparinnd extensiunii termenului verde). Un termen singular poate fi
vag n privina frontierelor de spaiu sau timp ale obiectului pe care l numete. De exemplu,
se spune, prin convenie, c Evul Mediu e perioada istoric de dup Antichitate i de dinaintea
Modernitii i c dureaz aproximativ din secolul V pn n secolul XV. Dar nu putem spune
cu exactitate anul, ziua, momentul n care ncepe i n care se termin. Iar un un termen
general, despre obiecte fizice, este de obicei vag n ambele privine: a granielor obiectului
fizic i a obiectelor marginale extensiunii sale. Quine ofer ca exemplu termenul de munte.
Pe de-o parte, nu tim exact nlimea minim pe care se cuvine s o aib o form de relief
pentru a o putea considera un munte (pentru a aparine extensiunii termenului). Pe de alt
parte, nu tim exact ct de departe putem fi de vrful muntelui, situndu-ne totodat pe el, nu
tim, altfel spus, pn unde se ntinde muntele precis (care i sunt, aadar, graniele spaiale).
Cum explicm caracterul oarecum ciudat al perechilor de termeni opui ca mic i
mare, iute i lent, ndeprtat i apropiat etc? Sunt asemenea termeni vagi sau altfel?
4
Ei par vagi deoarece, privind anumite obiecte, nu ne e clar dac li se aplic sau nu. Este
aceast cldire nalt sau scund? Una dintre cauzele pentru lipsa claritii ar fi multitudinea
de clase la care putem raporta, printr-un asemenea termen, obiectul respectiv. i claritatea se
dobndete prin identificarea clasei pe care o avem n vedere. Vorbim despre oameni nali i
cldiri scunde, putem vorbi despre biserici nalte i blocuri scunde, nelegnd c obiectele
respective sunt nalte sau scunde n raport cu o clas sau alta. Atletul Usain Bolt, de exemplu,
este iute n raport cu clasa tuturor oamenilor i lent n raport cu clasa tuturor fiinelor (a
tuturor speciilor). Este acest fenomen unul de vaguitate? Dup Quine, nu. Aceast relativitate
la clase nu e vaguitate, ci utilizare sincategorematic5. Asemenea termeni (sincategorematici)
nu au neles de unii singuri, dar pot fi inclui n expresii, propoziii, care au neles n
ansamblul lor. De exemplu, termenul iute este, ca atare, lipsit de neles. Dar expresia om
iute i propoziia Usain Bolt este un om iute au neles. Pentru Quine, cuvinte ca mic i
mare, iute i lent nici nu sunt termeni propriu-zii, deoarece nu genereaz de unele
singure, o extensiune, ci se aplic la obiecte doar mpreun cu ali termeni, n cadrul unor
expresii, propoziii (om nalt, biseric nalt, aceast cldire este nalt, etc.)6.
Cnd sunt utilizai fr a-i raporta la vreo clas, asemenea termeni pot fi relativizai:
mic devine mai mic, mare devine mai mare etc. Ignornd chestiunea dac ei sunt
vagi sau nu, putem aplica mecanismul relativiztii i la termeni vagi n mod evident: verde
devine mai verde, tnr devine mai tnr. Dac propoziia Charlie e tnr poate prea
obscur, propoziia Charlie e mai tnr dect Stanley pare limpede. Se poate ca i termenul
relativizat (mai verde) s psteze o doz din vaguitatea celui originar (verde), dac aduce
cu el o deviere de la norma central (a verdelui), ns vaguitatea sa e oricum redus, susine
Quine. Putem aplica acest mecanism i la Muntele Rainier, dei ar fi cumva forat. Ne putem
fixa ca reper vrful (punctul cel mai nalt), fa de care celelalte puncte sunt mai apropiate sau
mai ndeprtate. i astfel, n loc de m aflu pe Muntele Rainier, s spunem m aflu la doi
km de Muntele Rainier (adic de vrf) sau m aflu mai aproape de Muntele Rainier dect
tine (cu jumtate de kilometru).
3. Combaterea vaguitii ns mecanismul relativizrii nu constituie cea mai nimerit modalitate de a trata, n
genere, problema vaguitii, susine Quine, cci adaoptarea lui, dei ar prea c funcioneaz
5 Quine, W.V.O., Word and Object, p. 126. 6 Ibidem, p. 103.
5
binior uneori, ar interzice sau complica pe de alt parte folosirea unor termeni ca verde sau
Muntele Rainier, cu privire la diverse obiecte, n contexte i moduri n care am dori s-i
folosim n continuare. Cum am putea reformula, aplicnd mecanismul relativizrii, enunuri
ca Alice are ochii verzi sau rul Puyallup a izvort n versantul de vest al Muntelui
Rainier? Probabil c am reui n cele din urm, cu privire la fiecare asemenea propoziie,
dac ne-am chinui ndeajuns (am putea spune Alice are ochii mai verzi dect Betty, pentru a
rmne la un exemplu uor). ns merit cutat o soluie mai comod.
Quine semnaleaz c vaguitatea nu trebuie ntotdeauna evitat, uneori fiind chiar
benefic pentru precizie. Tot aa cum un pictor poate crea reprezentri mai precise dect un
artist de mozaic, i folosirea cu talent a vaguitii poate genera cteodat mai mult precizie
(n raport cu scopul discursului) dect folosirea unor termeni de factur tehnic (analogia i
aparine lui Quine)7. n ansamblu, o pictur poate reprezenta mai adecvat (mai fidel) un
portret sau peisaj dect un mozaic, utiliznd mai multe nuane, combinaii de culori, dei, dac
am analiza minuios, la centimetru ptrat, am gsi destule neclariti vizuale. Tot aa, parc
este mai nimerit s i exprimi sentimentul de dragoste sau de spaim, vorbind natural, dect
s recurgi la explicaii tehnice, cu privire la fenomenele chimice i psihologice care se petrec
n organismul tu, cauznd sentimentele respective.
Totodat, vaguitatea poate ajuta la cursivitatea i clarificarea indirect a unui discurs.
Bunoar, un profesor i d seama c nelegerea unei teme A e necesar pentru nelegerea
unei teme B. Dar A, la rndul ei, nu poate fi suficient stpnit fr o oarecare stpnire a lui
B (nelegerea deplin a unor noiuni, distincii, operaii ce aparin lui A presupune date ce in
de B). Aadar, profesorul mai nti o prezint vag pe A, apoi o prezint pe B i apoi revine la
A, pentru clarificrile cuvenite8. n aceast manier, elevul nu este nevoit s nvee propoziii
false, pentru ca apoi s le schimbe cu cele adevrate, cum s-ar fi ntmplat dac i-ar fi fost
expus mai nti A, independent de B, pentru ca apoi s-i fie expus B (cci noiuni ce in de A
nu pot fi definite corect n absena unora ce in de B).
Vaguitatea nu perturb valorile de adevr ale propoziiilor tipice n care apar termenii
vagi9. De exemplu, propoziia Muntele Rainier se situeaz n statul Washington este
adevrat, iar propoziia Muntele Rainier are o nlime de peste 4500 de metri este fals
independent de caracterul vag al termenului Muntele Rainier (i totodat al termenului
statul Washington). Valorile de adevr ale unor asemenea propoziii sunt determinate de 7 Quine, W.V.O., Word and Object, p. 127. 8 Idem, p. 127. 9 Ibidem, p. 128.
6
anumite evidene ce in de obiectele avute n vedere i de trsturile lor (situarea sau nlimea
obiectului respectiv). Putem vorbi n moduri categoric adevrate sau false despre un obiect,
utiliznd termenul corespunztor, chiar dac termenul este vag n privina limitelor de spaiu
i timp ale obiectului sau se preteaz la obiecte de penumbr. Exist, desigur, i propoziii mai
dificile, cum ar fi cea despre suprafaa aproximativ a Muntelui Rainier sau despre populaia
aproximativ a oraului Seattle. Dar acestea nu sunt propoziii tipice prin care vorbim despre
un munte sau un ora (ntr-un cadru de limbaj obinuit).
Cnd propoziia a crei valoare de adevr e afectat de penumbra unui termen vag
capt o importan hotrtoare pentru o chestiune serioas (pentru a crei rezolvare trebuie
clarificat termenul respectiv), se isc presiunea de a adopta o nou convenie (cu privire la ce
nelegem prin termenul respectiv) sau o schimbare de neles10. O revoluie tiinific are i
asemenea implicaii, iar anumite noiuni (atom, spaiu, etc.) sunt modificate pentru a se
armoniza cu noua teorie i a spori precizia n explicarea fenomenelor. Sau care este cel mai
lung ru? Missisippi-Missouri e un ru sau un ru i jumtate? n aceast chestiune, trebuie s
clarificm prin ce se distinge un ru de un afluent, prin volum sau prin lungime? n genere,
vaguitatea este eliminat sau redus att ct trebuie, local, pentru a servi scopurilor urmrite.
Ea este tratat n cadre tiinifice, specializate (cadrul juridic fiind un exemplu generic). Altfel
spus, noi confruntm vaguitatea atunci cnd i acolo unde ne deranjeaz i o reducem att ct
trebuie.
4. Vaguitatea i ambiguitatea Vaguitatea se deosebete de ambiguitate. Termenii vagi au o aplicare problematic
numai la obiectele de penumbr (de la marginile extensiunilor). Adic nu e clar dac obiectele
respective fac parte sau nu din extensiunile lor. Multe alte obiecte le aparin sau nu n mod
clar. E un caz de penumbr din ce moment apusul soarelui nseamn noapte, dar n mod clar,
la 1 a.m. este noapte iar la 1 p.m. este ziu. Termenii ambigui pot fi deopotriv adevrai i
fali despre aceleai obiecte, n sensuri diferite, dar n moduri la fel de evidente (nu obscure).
Exemplul dat de Quine: termenul light (uor / deshis la culoare, luminos) despre obiectul
dark feather (pan nchis la culoare), e adevrat ntr-un sens (cel de uor) i fals n cellalt
sens (cel de luminos). i se poate ca un termen s fie vag i ambiguu deopotriv. Aa e i 10 Am putea lsa cu pruden ca vaguitatea s persiste pn ce o asemenea presiune apare, deoarece pn atunci
nu suntem n poziia de a judeca ce reforme ar fi potrivite pentru cea mai folositoare schem conceptual;
Quine, W.V.O., Word and Object, p. 128.
7
light, avnd aceeai natur vag precum termenii heavy, sweet, bitter, etc., pretndu-
se la cazuri de penumbr (este un obiect de 5 kg uor?). n rest, un termen poate fi vag fr s
fie i ambiguu. Termenul verde nu e deopotriv adevrat ntr-un sens i fals n alt sens
despre o frunz de tei la venirea toamnei, ci se raporteaz la obiect n acelai sens (ce privete
culoarea obiectului), ns aplicarea lui nu e clar.
5. Concluzii n aceast lucrare m-am strduit s explic ntr-un mod ct mai limpede i fidel ideile
lui Quine despre fenomenul vaguitii, aa cum le-a prezentat n Word and Object (4, 26). n
final, a sublinia cteva teze centrale. 1. Vaguitatea este inerent limbajului, fiind implicat de
procesul nvrii primitive a termenilor, deoarece stimulrile prin care ne nsuim un termen
(primitiv) i care determin aplicarea lui nu se deosebesc n mod precis. i astfel extensiunea
termenului va avea, spre marginea ei, ceea ce se cheam cazuri de penumbr. 2. Vaguitatea
afecteaz att termenii generali, ct i termenii singulari, n dou privine: a granielor exacte
ale extensiunilor i a marginilor exacte n spaiu i timp ale obiectelor fizice la care se aplic.
3. Vaguitatea este uneori util, contribuind n mod indirect la precizia de ansamblu. Iar cnd
deranjeaz, soluiile adoptate sunt de natur local (vaguitatea e anulat sau redus att ct
trebuie). 4. Vaguitatea se deosebete de ambiguitate: un termen vag are aplicaii problematice
cu privire la unele obiecte, iar unul ambiguu e adevrat i totodat fals cu privire la acelai
obiect.
8
Bibliografie utilizat: - Quine, W.V.O., Word and Object, MIT Press, 1960.
Bibliografie studiat: - Keefe, Rosanna, The Phenomena of Vagueness, n Theories of Vagueness, Cambridge
University Press, 2003.
- Quine, W.V.O, Ullian, J.S., estura opiniilor; Paralela 45, 2007.
- Russell, Bertrand, Vagueness (articol) 1923.
- Sorensen, Roy, Vagueness, Stanford Encyclopedia of Philosophy (plato.stanford.edu),
2006.