R3-2004

MEDICINA INTERNÃMEDICINA INTERNÃ

Prof. Dr. Monica AcalovschiProf. Dr. Dan AndronescuProf. Dr. Eduard ApetreiProf. Dr. Aurel BabeºProf. Dr. Ovidiu BãjenaruConf. Dr. ªtefan BlajProf. Dr. Miron BogdanProf. Dr. Horaþiu BoloºiuProf. Dr. Radu CãpâlneanuProf. Dr. Dan CheþaProf. Dr. Rodica ChiriacProf. Dr. Mircea CintezãProf. Dr. Tudorel CiureaProf. Dr. Mihai CoculescuProf. Dr. Maria CovicProf. Dr. Radu CristodorescuProf. Dr. Georgeta DatcuProf. Dr. Mihai DeacProf. Dr. Mircea Diculescu

Prof. Dr. Maria DorobanþuProf. Dr. ªtefan DrãgulescuProf. Dr. D. D. DumitraºcuProf. Dr. George GeorgescuProf. Dr. Lia GeorgescuProf. Dr. Dan GeorgescuConf. Dr. Dan Andrei GheorgheProf. Dr. Carmen GinghinãProf. Dr. Mircea GrigorescuProf. Dr. Nicolae HâncuConf. Dr. Alexandru InczeProf. Dr. Constantin Ionescu-

TârgoviºteProf. Dr. Cezar MacarieConf. Dr. Gabriel MircescuProf. Dr. Delia Mut-PopescuProf. Dr. Dan NemeºProf. Dr. Nicolae OlinicProf. Dr. Dan Olteanu

Prof. Dr. Oliviu PascuProf. Dr. Constantin PopaProf. Dr. Laurenþiu M. PopescuProf. Dr. Eugen PopescuProf. Dr. Maria RãdoiProf. Dr. Carol StanciuProf. Dr. Victor StoicaProf. Dr. Ioan Paul StoicescuConf. Dr. Adrian Streinu-CercelConf. Dr. Maria ªuþãConf. Dr. ªtefãniþã TãnãseanuProf. Dr. Coman TãnãsescuProf. Dr. Ioan ÞintoiuProf. Dr. Gabriel UngureanuProf. Dr. Marius VintilãConf. Dr. Ana Maria VlãdãreanuProf. Dr. Mihai VoiculescuProf. Dr. Florea VoineaProf. Dr. Radu VoiosuProf. Dr. Ioana Zosin

Redactor-ºefRedactor-ºefProf. Dr. Leonida Gherasim

Redactor executivRedactor executivProf. Dr. Ion Bruckner

Secretar de redacþieSecretar de redacþieConf. Dr. Dan Isacoff

Redactori:Redactori:Dr. Cristian Bãicuº

Dr. Corina HomentcovschiDr. Ciprian JurcuþDr. Octavian Pârnu

COMITETUL REDACÞIONALCOMITETUL REDACÞIONAL

COMITETUL ªTIINÞIFICCOMITETUL ªTIINÞIFIC

Toate drepturile acestei asupra acestei publicaþii sunt rezervate Societãþii Române de Medicinã Internã & Benett Medical ©2005

ISSN:

Editor: BENETT MEDICAL

Tehnoredactare computerizatã:Ionuþ Ceapã

Publicitate:Benett Medical - [email protected]

3Medicina Internã, volumul I, nr. 3

CUVÂNT ÎNAINTE

În aprilie 2004 a avut loc la Târgu Mureº, conferinþa anualã a Societãþii Române de Medicinã Internã.Lucrãrile, la care au fost prezenþi peste 1000 de participanþi, au cuprins conferinþe, dezbateri, mese rotunde,comunicãri; acestea au avut subiecte variate de etiopatogenie, explorare, diagnostic si tratament, din domeniivariate ale medicinii interne.

O notã specialã a Conferinþei, au reprezentat-o subiectele de graniþã, care s-au constituit în adevãrate dez-bateri interdisciplinare la care au participat cadre universitare de vârf din centrele universitare.

Actualul numãr al Revistei “Medicina Internã” publicã rezumatele comunicãrilor prezentate la Conferinþadin aprilie 2004.Sunt prezentate peste 100 de rezumate, aºa cum au fost formulate de autori, redacþia intervenindminim sub aspect tehnic.Pubilcarea rezumatelor comunicãrilor am considerat-o ca o obligaþie profesionalã simoralã a Redacþiei Revistei, care este convinsã de necesitatea difuzãrii experienþei diferitelor echipe medicalecare lucreazã în domeniul medicinii interne.

La Conferinþa din 2004 a Societãþii Române de Medicinã Internã au participat peste 1000 de medici din toatejudeþele þãrii. Rezidenþii de medicinã internã ºi din specialitãþile medicale au reprezentat majoritatea partici-panþilor, contribuind, alãturi de specialiºtii din toate centrele universitare la succsesul conferinþei. Rezumatele dinprezentul volum reflectã si activitatea medicilor tineri.

Societatea Românã de Medicinã Internã sperã ca urmãtoarea conferinþã ºtiinþificã din aprilie 2005 sã reprez-inte o oportunitate suplimentarã pentru progresul specialitãþii ºi pentru cititorii revistei.

Comitetul de redacþie

SOCIETATEA ROMÂNÃ DE MEDICINÃ INTERNÃorganizeazã

Al V-lea CONGRES NAÞIONAL de MEDICINÃ INTERNÃcu participare internationalã

Cu tema:“ACTUALITÃÞI DIAGNOSTICE ºI TERAPEUTICE”,

în perioada 21-23 aprilie 2005 , la Cãlimãneºti-Cãciulata

Confirmarea prezenþei se face pe baza formularului de înscriere pânã la data de 25 martie 2005 la:Secretariatul ªtiinþific-Clinica Medicalã Colþea, B-dul I.C. Brãtianu nr. 1-3 sector 3 Bucureºti

Prof. Dr. Ion Bruckner sau Dr. Dan IsacoffTel: 021-3113581; fax: 021-31110153; mobil: 0723 257630e-mail: [email protected] sau [email protected]

Rezumatele lucrãrilor se primesc pânã la 1 martie 2005 la Secretariatul ªtiinþific, menþionând preferinþa poster sauprezentare oralã.

Secretariat Tehnic: Ella Travel AgencyPersoanã de contact: Mihaela DragomirTel: 021-3156511; fax: 021-3156537; mobil: 0742-355771, e-mail: [email protected] sau [email protected]

Plata taxei de participare se face la Banca Româneascã Sucursala Bucureºti în contul IBAN RO73BRMA0700070763400000

EFICIENÞA SIBUTRAMINEIÎNSINDROMUL METABOLIC

Marius Preda, Tudor Nicolaie, Petruþ Nuþã,Dan Cheþa, Horia Culcea

Spitalul Clinic de Urgenþã Militar Central Bucureºti

INTRODUCEREEste foarte posibil ca sindromul meta-

bolic sã reprezinte maladia secolului XXI.Pe de altã parte este una dintre puþineleafecþiuni al cãrei substrat patogenic estebine precizat: insulinorezistenþa. Mai mult,din fericire dispunem în prezent ºi demijloace de interferare a acesteia.

MATERIALE ªI METODÃÎn acest studiu vom prezenta rezultatele

preliminare, comparative, obþinute prinaplicarea a douã dintre metodele de scãderea rezistenþei la insulinã. Lotul A este formatdin 34 de indivizi insulinorezistenþi care auurmat dietã hipocaloricã strictã(necesarenergetic – 800 kcal) + efort fizic moder-at (plimbare 10 km/zi). Lotul B este formatdin 46 de indivizi la care s-a administratSibutraminã 10-15 mg/zi + dietã nor-mocaloricã efort fizic uºor (plimbare 4km/zi). Intervalul de studiu este de 4 luni.S-au urmãrit lunar urmãtorii parametri:indicele HOMA, colesterol total, HDL-colesterol, trigliceride, fibrinogenemia,uricemia, glicemia postprandialã, proteinaC reactivã, transaminazele hepatice, aspec-tul ultrasonografic al structurii hepatice,presiunea arterialã, alura ventricularã,greutatea corporalã.

REZULTATEÎn lotul A, la 4 luni: indicele HOMA a

scãzut în medie cu 2%; scãderea ponderalãmedie a fost de 6%; colesterolul total ascãzut cu 8%; trigliceridele au scãzut cu4%; presiunea arterialã medie a scãzut cu1,5%; fibrinogenemia a scãzut, ca ºiuricemia, cu 3,3%; glicemia la 2 ore post-prandial a scãzut cu 6%; proteina C reac-tivã a scãzut cu 2%.

În lotul B, toate procentele menþionatemai sus au fost cel puþin duble. HDL-coles-terolul nu a variat semnificativ în lotul A,pe când în lotul B a crescut în medie cu17%.

CONCLUZII1. Un mod de viaþã echilibrat, fãrãextreme, este un bun remediu în com-baterea sindromului metabolic.2. Considerãm Sibutramina impulsulnecesar pentru a îndruma indiviziinecomplianþi cãtre acest mod de viaþã.3. Rezultatele de mai sus ne-au condusla întrebarea dacã scãderea ponderalãasiguratã de Sibutraminã constituieprincipalul ei beneficiu ºi dacã explicã–decât doar parþial – reechilibrareametabolicã spectaculoasã a indivizilorinsulinorezistenþi.

ACTIVITATEASUPEROXIDDISMUTAZEI

(SOD) ÎN CULTURI DECELULE ENDOTELIALESUPUSE UNUI STRESS

OXIDATIV

Gabriela Otiman1, Andrei Anghel2,Daniela Cârsnic3, Daciana Nistor3,Daniel Duda-Seiman1, Laura Pop4

1. Disciplina Policlinicã Medicalã,Urgenþe Medicale ºi Recuperare Cardiovascularã -

U.M.F. „Victor Babeº“, Timiºoara2. Disciplina Biochimie,

U.M.F. „Victor Babeº“, Timiºoara3. Disciplina Fiziologie,

U.M.F. „Victor Babeº“, Timiºoara4. Doctorand, U.M.F. „Victor Babeº“, Timiºoara

SCOPEvaluarea activitãþii enzimatice a SOD

in vitro pe culturi de celule endoteliale încondiþii de hipoxie/anoxie/hiperoxie.

MATERIALE ªI METODÃ - Culturi de celule endoteliale dincordon ombilical au fost incubate timpde 30 de minute într-o camerã etanºã, la37°C, cu urmãtoarele amestecuri de ga-ze: anoxie, anoxie – reoxigenare,hiperoxie, hipoxie, hipoxie – reoxi-genare.- Activitatea enzimaticã a SOD(exprimatã în U/ml) a fost evaluatã uti-lizând kitul RANSOD SD 125 (labora-toarele Randox) prin tehnica specrtofo-tometricã.

REZULTATE - Activitatea SOD (U/ml) în condiþiide anoxie este nesemnificativã (practicnulã).- Activitatea SOD în condiþii dehipoxie ºi hipoxie/reoxigenare este

mult diminuatã (0,6375/0,675 U/ml ºi0,625 U/ml) ºi nu se amelioreazã dupãreoxigenare.- Activitatea SOD este stimulatã dehiperoxie (0,925 U/ml / 2,15 U/ml),consecinþa supraîncãrcãrii cu speciireactive de oxigen (ROS).

CONCLUZIIStudiul nostru evidenþiazã modalitãþile

de rãspuns la stress oxidativ ale celuleiendoteliale normale, in vitro, utilizând camarker al rãspunsului antioxidant activi-tatea SOD. Cu rezerva cã în culturi celuleleendoteliale prezintã modificãri biochimiceºi fenotipice care nu permit reproducerea întotalitate a comportamentului endoteliuluiin vivo, totuºi, extrapolând, putem afirmacã rãspunsul celulei endoteliale in vivo încondiþii patologice de anoxie/hipoxie estesimilar, însã exacerbat de prezenþa dis-funcþiei endoteliale, verigã comunã a mul-tor afecþiuni cardiovasculare ºi metabolice.

Administrarea SOD exogene în condiþiipatologice ce implicã hipoxia/anoxia tisu-larã, pentru ameliorarea adaptãrii la stressoxidativ, rãmâne o alternativã terapeuticãviabilã ºi demnã de studiat.

PATTERN-URI DE ASOCIERICOMORBIDE ÎN FUNCÞIE DE

GRUPELE DE VÂRSTÃCoziana Ciurtin1, Ruxandra Ionescu2,

Viorica Mãdãlina Cojocaru3, Mihai Bojincã1

1. Spitalul clinic „Dr. I Cantacuzino“2. Institutul de Geriatrie „Ana Aslan“

3. Spitalul Clinic de Urgenþã, Bucureºti

Cunoaºterea celor mai frecventeasocieri patologice, corelate cu

sexul ºi grupele de vârstã reprezintã o pre-mizã a unei atitudini active în vedereadepistãrii formelor asimptomatice alediferitelor boli.

MATERIALE ªI METODÃ1134 pacienþi au fost analizaþi din punct

de vedere al prezenþei principalelor diag-nostice cu impact major asupra calitãþii ºisperanþei de viaþã. Au fost luate în consi-deraþie urmãtoarele entitãþi patologice:hipertensiunea arterialã (HTA), boala car-diacã ischemicã (BCI), diabetul zaharat(DZ), accidentele vasculare cerebrale(AVC), hepatopatii cronice, bronhopneu-mopatia cronicã obstructivã (BPOC).Prezenþa acestor boli a fost analizatã încorelaþie cu fumatul, obezitatea, consumulde alcool.

4 Medicina Internã, volumul I, nr. 3

REZULTATEAsocierile cele mai frecvente au fost

urmãtoarele: 30-49 ani, sex masculin -fumat ºi sindromul dispeptic de tip ulceros(12,3%), fumat ºi BPOC (9,34%); sexulfeminin - supraponderabilitate cu HTA(11,3%) ºi cu BCI (6,7%). Între 50-59 ani,sexul masculin HTA, BCI, fumat (17,1%),HTA, BCI, obezitate (16,2%), DZ cu obezi-tate ºi HTA (8,2%); sexul feminin HTA,BCI, obezitate (45,2%), HTA, BCI, DZ,obezitate (20,5%). La grupa de vârstã 60-69 ani - sexul masculin HTA, BCI (34,5%),HTA, BCI, fumat (32,8%), HTA, fumat,BPOC (21,8%); sexul feminin HTA, BCI,obezitate (42,7%), HTA, BCI, DZ, obezi-tate (35,2%), iar la peste 70 ani - sexul mas-culin HTA, BCI, AVC (38,5%), HTA, BCI,BPOC (29,5%); sexul feminin HTA, BCI,obezitate (28,5%), HTA, BCI, DZ, obezi-tate (17,56%), HTA, DZ, AVC (8,5%).

CONCLUZIIAnaliza realizatã oferã o imagine de

ansamblu asupra asocierilor de boli lapacienþii cronici, orientând asupra particu-laritãþilor lor epidemiologice.

DE LA UN SINDROMASTENIC CU FEBRÃ ªI

HIPOTENSIUNE ARTERIALÃLA UN ADENOM HIPOFIZAR

dr. Carmen Posoiu1, dr. Alina Stoica2,dr. Lydia Taingiu3, prof. dr. Dan Olteanu4

1. Medic rezident, Spitalul Universitar deUrgenþã Bucureºti

2. Doctorand, Spitalul Universitar deUrgenþã Bucureºti

3. Medic primar Medicinã Internã4. ªef Clinicã Medicinã Internã I,

Spitalul Universitar de Urgenþã Bucureºti

Pornind de la un sindrom astenic, cuhipotensiune ºi pierdere ponderalã,

asociat cu un sindrom inflamator, febril ºicu pierderea acuitãþii vizuale a ochiuluistâng, la un pacient în vârstã de 45 ani, s-adiagnosticat în final prin examen RMN,confirmat ulterior histopatologic, unmacroadenom hipofizar.

Particularitatea cazului o constituieprezentarea simptomatologicã atipicã atumorii pituitare. Cu excepþia stãrii dehipotensiune, pacientul nu a prezentatvreun alt simptom care sã sugereze defi-cienþa sau excesul hormonal, ceea ce a pus

probleme în precizarea diagnosticului.Dificultatea elucidãrii diagnosticului s-adatorat ºi asocierii la semnele generale aunui sindrom acut febril, apãrut cu o sãp-tãmânã înaintea internãrii (cu febrã înaltã,frisoane, cefalee, mialgii), necesitând,printre altele, diagnostic diferenþial cumeningo-encefalita, dat fiind ºi contextulepidemiologic în care ne aflam în acelmoment.

Examinarea RMN a tranºat diagnos-ticul, pacientul beneficiind de intervenþiechirurgicalã de urgenþã. Tumora a fostextirpatã, evoluþia postoperatorie a fostfavorabilã, pacientul recãpãtându-ºi întotalitate acuitatea vizualã ºi fiind actual-mente sub tratament de substituþie hormo-nalã.

MANIFESTÃRILEEXTRAHEPATICE ÎN

INFECÞIILE CRONICE CUVIRUSUL HEPATITEI C

Alexandru Ioan Suciu, Tudor Nicolaie,Liviu Sandu Verdeº, Mariana Jinga,

Florentina Radu-Ioniþã, Mihai Cojocaru,Rareº Livius Corbu, Monica Stãnescu,

Petruþ Nuþã, Ionel Odagiu, Andrei Carabelea,Ema Popovici, Ramona Bobeicã

Spitalul Clinic de Urgenþã Militar Central Bucureºti,Clinica Boli Interne II

Manifestãrile extrahepatice (ME)din cadrul infecþiei cronice cu

virusul hepatitei C (VHC) sunt consideratea fi de origine imunologicã ºi includcrioglobulinemia, glomerulonefrita mem-brano-proliferativã ºi porfiria cutaneatarda. Au fost raportate ºi alte stãri morbideasociate infecþiei cronice cu VHC, dar nus-a stabilit încã o corelaþie precisã dintreele. Aceste stãri morbide includ: artriteleseronegative, sindromul Sjögren, tiroiditaautoimunã, lichenul plan, ulcerul corneanMooren, sindromul Hamman-Rich, poli-arterita nodoasã, anemia aplasticã ºi limfo-mul cu celule B.

OBIECTIVE- depistarea ME la bolnavii cuhepatitã cronicã cu VHC;- toleranþa terapeuticã a bolnavilor latratamentul antiviral;- efectul tratamentului antiviralasupra ME la lotul studiat.

MATERIALE ªI METODÃÎn perioada 01.11.1997-31.01.2004, am

efectuat studiul prospectiv pe 84 de bol-navi, 51 bãrbaþi ºi 33 femei, vârsta medie48,3 ani, cazuri vechi ºi noi de hepatitãcronicã activã cu virus C. Pacienþii auprimit 12 luni tratament antiviral combinat(Interferon α-2b 3MUI ×3/sãptãmânã sauInterferon pegylat 1×/sãptãmânã + Riba-virinã 1-1,2 g/zi). Evaluarea ME s-a fãcutcu ajutorul examenului clinic ºi a testelorparaclinice. Aprecierea rãspunsului tera-peutic s-a fãcut pe baza rezultatelorbiochimice, viremiei ºi parametrilorhistopatologici. Rezultatele clinice ºi para-clinice au fost consemnate în fiºa medicalãpersonalã ºi apoi centralizate în tabele ºigrafice. Pentru interpretarea rezultatelor s-afolosit metoda statisticã de calcul χ2.

REZULTATE ªI DISCUÞIIManifestãrile extrahepatice prezente la

pacienþii lotului studiat au fost: - crioglobulinemie la 7 pacienþi (5bolnavi de sex masculin ºi 2 de sexfeminin);- nefropatie glomerularã la 3 pacienþi(3 bolnavi de sex feminin);- porfirie cutanea tarda la 5 pacienþi(4 bolnavi de sex masculin ºi 1 de sexfeminin). La 11 bolnavi s-a remarcat amendarea

simptomelor/semnelor legate de mani-festãrile extrahepatice la terminarea trata-mentului antiviral combinat.

Încãrcãtura viralã crescutã, vârstaînaintatã, sexul bãrbãtesc, sideremia cres-cutã ºi transmiterea prin sânge ºi derivatede sânge s-au corelat frecvent cu lipsa derãspuns terapeutic (întreruperea efectuluiterapeutic = 15 pacienþi, rãspuns parþial =12 pacienþi ºi non-rãspuns = 10 pacienþi).Rãspunsurile enzimatic, virusologic ºi his-tologic s-au constatat la 49,51, respectiv 47pacienþi.

CONCLUZII- ME în infecþia cronicã cu VHC suntresponsive la tratamentul antiviral(80%);- Calitatea vieþii pacienþilor s-a core-lat cu tipul de rãspuns terapeutic ºi cuefectele adverse ale tratamentuluiantiviral combinat;- Rãspunsurile virusologic ºi histopa-tologic sunt predictive pentru tipul derãspuns terapeutic.


EFICIENÞA TRATAMENTULUICU LOSARTAN LA PACIENÞII

CU HIPERTENSIUNEPORTALÃ

dr. Victor Duþescu, dr. Iulian CopaciSpitalul Clinic de Urgenþã Militar Central

„Dr. Carol Davila“, Bucureºti

SCOPEvaluarea eficienþei tratamentului cu

LOSARTAN (COZAAR) în hipertensiuneaportalã la pacienþii cu cirozã hepaticã,folosind criteriul clinic (incidenþa sânge-rãrii prin efracþie de varice esofagiene).

MATERIALE ªI METODÃAu fost evaluate clinic ºi endoscopic 3

loturi de pacienþi cu vârste cuprinse între39 ºi 58 ani, diagnosticaþi cu cirozã hepa-ticã, de diverse etiologii cu varice esofa-giene de gradul II-III endoscopic fãrãsângerare digestivã anterioarã ºi fãrã o altãsuferinþã de tub digestiv superior suscepti-bilã de sângerare.

Intervalul de observaþie a fost01.03.2002-31.12.2003.

- Lotul I: 38 pacienþi cu variceesofagiene gr. II-III, care au primitnumai tratament simptomatic;- Lotul II: 41 pacienþi care au primittratament cu propranolol 20 mg. ×4/zi;- Lotul III: 36 pacienþi care au primittratament numai cu COZAAR(LOSARTAN) 50 mg./zi.În momentul în care a apãrut episod de

hemoragie digestivã supeioarã confirmatclinic ºi endoscopic, pacientul a fost scosdin studiu ºi a urmat tratamentul specific(sclerozã endoscopicã, bandare, βblocantetc.).

REZULTATEDupã 22 luni de observaþie incidenþa

sângerãrii prin efracþia varicelor esofagienea fost:

- Lotul I (considerat placebo): 14cazuri 38%;- Lotul II: 9 cazuri - 22%;- Lotul III: 8 cazuri - 25%.Timpul scurs (mediu) pânã la apariþia

primului episod de HDS:- Lotul I = 10,6 luni;- Lotul II = 14,2 luni;- Lotul III = 15,1 luni.Reacþii adverse (înregistrare globalã a

tuturor reacþiilor adverse)

- Lotul I = 4,2%;- Lotul II = 12%;- Lotul III = 4,3%.Incidenþa hemoragiei digestive supe-

rioare severe (necesar transfusional >1 lsânge integral; TA sistolicã = 80 mm Hg;necesitate de sclerozã endoscopicã cuhemostazã)

- Lotul I = 2,2%;- Lotul II = 1,6%;- Lotul III = 2,8%.

CONCLUZIITratamentul cu LOSARTAN (CO-

ZAAR) al hipertensiunii portale la bolnaviicu cirozã hepaticã cu varice esofagienegradul II-III, fãrã istoric de HDS prealabilã:

- are eficienþã similarã tratamentuluicu β-blocant în prevenþia primuluiepisod hemoragic, superior placebo;- reacþiile secundare sunt mult maipuþin frecvente decât la pacienþii cuβ-blocant;- primul episod hemoragic apare maitardiv decât la cei trataþi cu β-blocant,dar este de regulã mai sever ºi mai greucontrolabil.Dacã se considerã aditiv acestui studiu

raportul cost-eficienþã rezultã cã tratamen-tul cu COZAAR (LOSARTAN) la pacienþiicu hipertensiune portalã este justificatnumai la cei cu maladii cardiovasculareasociate cu indicaþii pentru sartani (hiper-tensiune arterialã ºi insuficienþã cardiacã).

MONITORIZAREA TONOPORT(T.A. CONTINUÃ 24h)

LA PACIENÞII CUHIPERTENSIUNE PORTALÃTRATATÃ MEDICAMENTOS

cpt. dr. V. Duþescu, lt. col. dr. I. Copaci,mr. dr. Enache Mihaela

Spitalul Clinic de Urgenþã Militar Central„Dr. Carol Davila“, Bucureºti - Clinica Medicalã III

SCOPEvaluarea T.A. continuã 24 h la

pacienþii trataþi medicamentos pentruhipertensiune portalã (HTP) cu sau fãrãepisoade simptomatice.

Lotul studiat: - 56 pacienþi cu HTP datoratã cirozeihepatice de diverse etiologii trataþi cuβ-blocante, vasodilatatoare splanhnicesau cu medicaþie asociatã;

- au fost excluºi pacienþii cu hiperten-siune arterialã esenþialã sau secundarãºi pacienþii cu hipotensiune arterialã dediverse cauze;Lotul a cuprins pacienþi cu cirozã hepa-

ticã stadiul II CHILD, fãrã sângerare di-gestivã anterioarã cu htp confirmatã ecogra-fic ºi endoscopic, trataþi dupã protocolul:

- grupul A – 22 pacienþi cu propra-nolol 20 mg ×4/zi- grupul B – 20 pacienþi cu isosorbiddinitrat 20 mg ×2/zi - grupul C – 14 pacienþi cu propra-nolol 20 mg ×3/zi ºi isosorbid dinitrat20 mg ×2/zi- au fost admiºi pentru studiu numaipacienþii care au avut pulsul cuprinsîntre 50 ºi 95 pe minut în 24 h, fãrã sãaibã suferinþã cardiacã, îndeosebi tul-burãri de ritm sau conducere;- ponderea bãrbaþi/femei a fost de 1/1.

MATERIALE ªI METODÃ1. Monitorizarea TA (TONOPORT)automaticã (secvenþial la fiecare 30minute), timp de 24 h, a fiecãruipacient, în prima zi, în a ºaptea zi ºi îna 28-a zi de tratament;2. Monitorizarea clinicã a simptomelorde hipotensiune ºi a unor reacþii secun-dare medicamentoase.

REZULTATE1. Valoarea medie a TA sistolice pentrupacienþi a fost de 122 mm Hg în grupulA, 144 mm Hg în grupul B ºi 118 mmHg în grupul C.2. Valoarea medie a TA diastolice afost de 84 mm Hg în grupul A, 90 mmHg în grupul B ºi 78 mm Hg în grupulC.3. Episoadele simptomatice (ameþeli,astenie, fatigabilitate) au fost maifrecvente în grupul tratat cu propra-nolol (11 cazuri) ºi mai puþin frecventeîn grupul cu tratament combinat (2cazuri).4. Episoadele de flush, palpitaþii, cefa-lee, transpiraþii au fost frecvente îngrupul tratat cu isosorbid dinitrat (12cazuri) comparativ cu pacienþii cutratament combinat (2 cazuri).

CONCLUZII1. Tratamentul combinat propranololcu isosorbid dinitrat este mai bine tole-rat decât monoterapia pentru htp, valo-


rile TA înregistrând cele mai mici vari-aþii.2. Utilizând tratamentul combinat, seanuleazã (contrabalanseazã) efectelesecundare ale fiecãrui drog în parte.

OBSERVAÞIIPentru unele întrebãri auxiliare s-au

obþinut rãspunsuri importante în ceea cepriveºte calitatea vieþii astfel:

- tulburãrile de dinamicã sexualã aufost mult mai frecvente în lotul cu pro-pranolol (50%);- cei trataþi numai cu isosorbid dini-trat au fost tentaþi în mai mare mãsurãsã abandoneze terapia datoritã efecteloradverse, în special cefaleea, flush-ul ºitranspiraþiile (50%).

BOALA CARDIACÃISCHEMICÃ –

PARTICULARITÃÞI LAPACIENÞI CU BOALÃ

CRONICÃ REUMATICÃINFLAMATORIE

dr. Mihaela Enache1, dr. Romi Bolohan2,dr. Iulian Copaci1, dr. Victor Duþescu1

1. Clinica Medicalã III, SCUMC2. Secþia Aritmologie CBCVA

Este bine cunoscutã afectarea car-diacã în bolile reumatice; boala

cardiacã ischemicã poate fi asociatã sauindusã de procesele cronice inflamatorii.

SCOPObiectivul lucrãrii este acela de a subli-

nia câteva particularitãþi coronarografice lapacienþi cu anginã pectoralã ºi poliartritãreumatoidã.

MATERIALE ªI METODÃAm analizat 12 pacienþi cu poliartritã

reumatoidã ºi anginã pectoralã la care s-apracticat coronarografie. Toþi aveau sin-drom biologic inflamator (nivel crescut alfibrinogenului ºi proteinei C reactive).

REZULTATEToþi pacienþii aveau obstrucþii atero-

sclerotice semnificative sau nesemnifica-tive pe diferite ramuri coronare. Parti-cularitatea este cã la 10 dintre ei aspectulcoronarelor era similar celui întâlnit lapacienþii diabetici cu arbore vascular coro-nar cu ramuri subþiri.

CONCLUZIILa pacienþi cu rãspuns inflamator cro-

nic intens inflamaþia poate afecta ºi vaselecoronare (endarterita obliterantã). Aceastacreºte susceptibilitatea la degenerescenþaateroscleroticã; leziunile ateroscleroticeînsã pot fi ºi independente.

FEBRA DE ORIGINENECUNOSCUTÃ –

PREDICTORI AIPROGNOSTICULUI. UNSTUDIU PROSPECTIVMULTICENTRIC PE 164

PACIENÞI

Cristian Bãicuº1,2, Horaþiu D. Boloºiu3,Coman Tãnãsescu1, Anda Bãicuº4, GSFONR5

1. Spitalul Colentina, Medicalã B, Bucureºti2. Unitatea de Cercetare Clinicã RECIF (Reseau

d ’Epidemiologie CliniqueInternational Francophone), Bucureºti

3. Spitalul Judeþean Cluj -Clinica Medicalã Reumatologie

4. Institutul „Dr. I. Cantacuzino“, Bucureºti5. Grupul pentru Studiul Febrei de Origine

Necunoscutã în România, Bucureºti: C. Bãicuº,C. Tãnãsescu, I. Matei, A. Haidar, R. Voiosu -

Spitalul Colentina; E. Ceauºu, P. Calistru, C. Cristea- Spitalul de Boli Infecþioase „V. Babeº“; A. Bãicus,

Institutul „Dr. I.Cantacuzino“; H. Boloºiu,M. Stoicescu, Spitalul Judeþean Cluj; Iaºi: V. Luca,Spitalul de Boli Infecþioase; A. Coºovanu - SpitalulSf. Spiridon; Timiºoara: D. Stãnescu - Spitalul deBoli Infecþioase; M. Deac, C. Beca, C. Cipaian,M. Grecu, D. Vulcu - Spitalul Judeþean Sibiu;

E. Gheorghiþa, I. Brumaru, G. Vulcan - SpitalulJudeþean Braºov; E. Carasca, D. Pop Petre - Spitalul

Judeþean Târgu Mureº.

INTRODUCEREPânã acum, studiile despre Febra de

Origine Necunoscutã (FON) au fostdescriptive. Aºadar, cunoaºtem spectrul etio-logic ºi cum s-a schimbat acesta din 1966în multe regiuni din lume. Totuºi, nu ºtimdacã existã predictori clinici sau de labora-tor ai etiologiei grave. Putînd estima severi-tatea bolii de la început, s-ar putea stabilicât de intensiv trebuie sã fie algoritmuldiagnostic.

MATERIALE ªI METODÃA fost efectuat un studiu multicentric

de cohortã pe 164 de pacienþi care auîndeplinit criteriile clasice, modificate aleFON. Studiul a durat doi ani (1997-1998) ºia inclus o perioadã de urmãrire de încã doiani. Efectul principal mãsurat a fost diag-nosticul final stabilit la sfârºitul perioadeide urmãrire.

REZULTATEAtunci când numãrul de leucocite a fost

anormal, riscul relativ pentru o boalã gravãa fost 1,49 (CI: 1,15–1,94; p=0,004), cândanemia a fost prezentã, riscul relativ a fost1,55 (CI: 1,21–1,98; p=0,003), iar pentrualanin aminotransferazã (ALAT), biliru-binã sau lactat dehidrogenazã (LDH) cres-cute, riscurile relative au fost 1,57 (CI:1,21–2,02; p=0,010), 1,57 (CI:1,18–2,08; p=0,007) ºi respectiv 3,43 (CI:1,81–6,48; p=0,0002). În analizã multi-variatã, odds ratio pentru o etiologie gravãau fost 2,7 (CI: 1,17–6,4; p=0,02) pentrunumãr de leucocite anormal, 2,8 (CI:1,14–7,16; p=0,02) pentru anemie, 4,3(CI: 1,6–11,5; p=0,003) pentru hiper-bilirubinemie ºi 5,3 (1,5–18,6; p=0,009)pentru ALAT crescute.

CONCLUZIILa pacienþii cu febrã de origine

necunoscutã, anemia, numãrul anormal deleucocite, ALAT ºi bilirubina crescute suntpredictori independenþi ai unui prognosticsever.

ARE ACEST PACIENTCANCER? ACURATEÞEA

VÂRSTEI, VSH ªI ANEMIEICA TESTE DIAGNOSTICE ÎN

SCÃDEREA PONDERALÃINVOLUNTARÃ. STUDIU

RETROSPECTIV ÎNTR-UNSPITAL UNIVERSITAR DEÎNGRIJIRE SECUNDARÃ.

Cristian Bãicuº, Rãzvan Ionescu,Coman Tãnãsescu

Spitalul Colentina, Clinica Medicalã II

INTRODUCEREScãderea ponderalã involuntarã este

una dintre cele mai frecvente cauze deinternare pentru investigaþii complexe.Totuºi, existã puþine studii retrospective ºidoar unul prospectiv cu privire la scãdereaponderalã involuntarã. Acest studiu îºipropune sã evalueze acurateþea vârstei,VSH ºi anemiei ca teste diagnostice pentruetiologia neoplazicã a scãderii ponderaleinvoluntare.

MATERIALE ªI METODÃStudiu retrospectiv, bazat pe foile de

observaþie a 5500 pacienþi internaþi înClinica de Medicinã Internã a Spitalului


Colentina din Bucureºti în perioadaianuarie – august 2000, selectându-i pe ceicu scãdere ponderalã involuntarã (431pacienþi).

REZULTATECauzele scãderii ponderale au fost: boli

ale tractului digestiv (cu excepþia canceru-lui) – 137 cazuri, 32,5%; cancer - 101cazuri, 23% (cancer gastric, 22 cazuri,5%;cancer de colon 15 cazuri, 3,5%; can-cer pulmonar 14 cazuri, 3%); boli cronicenedigestive 99 cazuri, 23%; boli neuropsi-hice 53 cazuri, 12%; infecþii 39 cazuri, 9%.Ca predictori ai bolii canceroase au fostanalizaþi: vârsta, VSH ºi prezenþa anemiei.În analiza multivariatã, cei cu vârsta >63ani, cei cu anemie ºi cei cu VSH >29 auavut un risc de 3, 15, 2, 5, respectiv 2,36 orimai mare decât ceilalþi de a avea un cancer.Ariile de sub curba ROC au fost 0,684 pen-tru vârsta ºi 0,690 pentru VSH. Regula depredicþie clinicã a prezenþei cancerului caetiologie a scãderii ponderale derivatã dinecuaþia de regresie logisticã aratã cã pa-cienþii sub 63 ani, cu VSH <29 ºi fãrã ane-mie au un risc de 9% de a avea cancer, pecând cei cu vârsta >63 ani, VSH >29mm/hºi anemie au un risc de 64% de a avea cancer.

INTERPRETAREMajoritatea pacienþilor internaþi pentru

scãdere ponderalã involuntarã au avut boliale tractului digestiv (195 = 45%, dintrecare cancere: 58 cazuri, 13,5%). Ca testediagnostice pentru cancer: vârsta, anemia ºiVSH, separat, în paralel sau în serie nu aufost destul de sensibile/specifice pentru aexclude sau pune cu certitudine diagnosti-cul de cancer. 49-58% dintre pacienþii cucancer al tubului digestiv nu au avut ane-mie. 9% dintre pacienþii fãrã anemie, cuVSH ≤29mm/h ºi vârsta ≤62 ani au cancerºi 64% dintre pacienþii cu anemie, cu VSH>29mm/h ºi vârsta >62 ani au cancer.

HEPATOLOGIE –ACTUALITÃÞI ÎN

HIPERTENSIUNEA PORTALÃ.PUNCTUL DE VEDERE

ACTUAL PRIVIND TIPSS-UL

Cristian Bãicuº

TIPSS înseamnã ºunt porto-sistemictransjugular intrahepatic. Practic,

se introduce un cateter pe vena jugularã

internã care trece apoi prin vena cavã supe-rioarã, atriul drept, vena cavã inferioarã ºiajnge într-una din ramurile venei hepatice;de aici o ia prin plin parenchim hepatic ºitrebuie sã facã jocþiunea cu una dintreramurile venei porte, realizînd astfel ºuntulporto-sistemic.

Primul TIPSS a fost realizat în 1968 decãtre Rösh, la câini. ªuntul rãmâneadeschis numai o sãptãmânã, închizîndu-sedatoritã compresiunii parenchimului hepa-tic. La sfârºitul anilor 70 cateterul a începutsã fie prevãzut cu balon, care crea olãrgime mai mare a ºuntului. Experi-mentele au continuat pe câini ºi porci pânãîn 1982, când Colapinto a efectuat primeleTIPSS la om, iniþial la 6 pacienþi, apoi laîncã 20. Pentru ca parenchimul hepatic sãnu se mai expandeze, comprimînd ºuntul,balonul era þinut umflat 12 ore în ficatulpacienþilor. Presiunea din vena portã ascãzut în medie cu 18mmHg, iar la porto-grafie varicele nu s-au mai opacifiat,deoarece se colabaserã datoritã scãderiipresiunii portale.

În 1988, la Universitatea din Freiburgse introduce primul stent (Richter), carereuºeºte sã se opunã mai bine presiuniiparenchimului hepatic, aceastã metodãfiind folositã ºi astãzi.

Cu toate acestea, 50% dintre stenturi numai funcþioneazã la sfârºitul primului an,ocluzia producîndu-se atât datoritã compre-siei exercitate de parenchimul hepatic(cãreia nu-i poate face faþã armãtura stentu-lui), cât ºi datoritã trombozei (scãdereaaderãrii trombocitare se realizeazã acumprin impregnarea stenturilor cu politetrafluo-roetilenã).

În cadrul unui cateterism, la un pacient,numãrul de încercãri de a ajunge din ramulvenei hepatice la ramul venei porte este de10,4 în medie (ºi asta într-un centru deexclenþã), acest numãr fiind scãzut la 4,6dacã se folosea ºi ecografia tridimensionalãpentru ghidarea cateterului prin parenchi-mul hepatic. În acest sens, ar fi interesantde fãcut un studiu pentru a vedea cumvariazã reuºita amplasãrii stentului pe cen-tre – probabil cã, asemenea angioplastieipercutane ºi a pancreatocolangiografieiendoscopice retrograde, frecvenþa reuºi-telor este direct proporþionalã cu experienþacentrului respectiv.

Urmãrirea permeabilitãþii stentului seface invaziv, printr-un nou cateterism lafiecare 3 luni; urmãrirea neinvazivã, prin

ecografie Doppler nu este destul de sensi-bilã, nedepistînd ocluziile ºunturilor ºiajungîndu-se astfel la hemoragii dinvaricele esofagiene datoritã hipertensiuniiportale.

La 5% dintre pacienþi se produc com-plicaþii majore, iar acestea sunt: hemoperi-toneu, hemobilie, malpoziþia stentului,puncþia veziculei biliare, infarctul hepatic,lezarea arterei hepatice, insuficienþa renalãnecesitind dializã cronicã ºi decesul.

Un anumit centru este omologat pentruefectuarea TIPSS dacã rata succesuluitehnic (crearea unui ºunt patent între oramurã a venei hepatice ºi una a veneiporte) ºi cea a succesului hemodinamic(scãderea gradientului portosistemic la celmult 12 mmHg) sunt de minim 95%, iarrata succesului clinic (rezoluþia indicaþieiclinice pentru care a fost efectuat TIPSS –oprirea hemoragiei, dispariþia ascitei etc.)de cel puþin 90%.

Orice terapie nouã trebuie evaluatã prinstudii clinice randomizate, iar acesteaexistã în cazul TIPSS. Studiile ce au evalu-at TIPSS în tratamentul ascitei refractarel-au comparat cu paracentezele repetate, iarcele care au evaluat rolul în prevenireahemoragiilor prin varice esofagiene l-aucomparat fie cu tratamentul medicamentos(propranolol-izosorbid mononitrat), fie cubandarea varicelor sau cu ºuntul porto-sis-temic chirurgical.

Efectele urmãrite au fost atât surogat(recidiva ascitei, hemoragia) cât ºi „hard“(supravieþuirea).

Toate studiile au fost efectuate pe cîte-va zeci de pacienþi (cele mai mari, pe 80-100), iar rezultatele au fost divergente (înprevenirea hemoragiilor, TIPSS a fost atâtinferior – 1 studiu, cât ºi egal sau superiortratamentului clasic). În orice caz, toatestudiile au fost de acord cã TIPSS nu creºtesupravieþuirea.

O problemã ar fi faptul cã în studii aufost incluºi doar pacienþii la care TIPSS areuºit, ceea ce împiedicã practic efectuareaunei analize în intenþia de tratament; iar înstudiul lui Tripathi et al. (Gut 2004;53:431-437), efectuat într-un centru de excelenþã,din 303 pacienþi trimiºi pentru TIPSS, aces-ta a fost pus la numai 79!

Ca în toate cazurile în care rezultatelediferitelor studii sunt divergente, situaþia setranºeazã printr-o metaanalizã, iar ultimaefectuatã (Burroughs & Vangeli, Scand JGastroenterol 2002(3): 249-252 ) aratã ºi



ea cã supravieþuirea nu este îmbunãtãþitã deTIPPS, ba dimpotrivã existã o tendinþã deînrãutãþire faþã de bandare. Pentru fiecare 8pacienþi cãrora li se implanteazã un TIPSS,avem 2 salvaþi de la hemoragie (NNT) ºiunul cãruia îi apare sau înrãutãþeºte ence-falopatia (NNH).

În concluzie, TIPSS poate salva viaþa înhemoragiile necontrolate din varice, com-plicaþiile majore includ encefalopatia ºistenoza ºuntului, iar utilizarea stent-uriloracoperite cu poli-tetra-fluoro-etilenã repre-zintã un progres tehnic important. TIPSSeste folositor ca o punte spre transplantulhepatic

HIPERTIROIDISMUL ªIRISCUL CARDIOVASCULAR –

FIBRILAÞIA ATRIALÃ

Mihaela Simescu1, Victor Ferãstrãoaru2,Horia Ursu1, Mariana Dobrescu1,

Ana Pârlog Cristian1, Denisa Minculescu2,conf. dr. ªtefan Blaj3

1. Institutulde Endocrinologie „C.I. Parhon“2. U.M.F. „Carol Davila“

3. Spitalul Clinic de Urgenþã Militar Central

Hipertiroidismul determinã o pato-logie cardiovascularã recunoscutã

incluzând: tahicardie atrialã, hipertensiunesistolicã, modificãri ale funcþiei sistolice ºidiastolice ventriculare, predispoziþie la tul-burãri de ritm (fibrilaþie atrialã).

Hipertiroidismul a fost mult timp recu-noscut ca o patologie reversibilã, fãrã con-secinþe, datoritã existenþei unui tratamenteficient al bolii. Studiile care au urmãritîndelungat bolnavii cu hipertiroidism aurelevat un impact de lungã duratã a hiper-tiroidismului pe mortalitatea cardiovascu-larã a acestora.

Incidenþa hipertiroidismului manifestatºi subclinic este de 3% la femei ºi 0,3% labãrbaþi în condiþiile unui aport de iod nor-mal ºi procentele sunt mai crescute la vârst-nici ºi la populaþia din zonele cu carenþeiodate.

Studiul nostru a urmãrit incidenþa ºievoluþia tulburãrilor de ritm la bolnavii cuhipertiroidism (tip autoimun- boala Gravessau autonomie tiroidianã- nodul tiroidianunic toxic sau guºa multinodularã toxicã) lapacienþii internaþi în Secþia de PatologieTiroidianã în perioada 2003-2004. Au fostincluºi în studiu un numãr de 275 pacienþihipertiroidieni (219 femei, 56 bãrbaþi) între20 ºi 87 ani. Pacienþii luaþi în evidenþã au

fost examinaþi clinic de endocrinolog ºidatele au fost consemnate în foaia deobservaþie. Toþi pacienþii au fost investigaþitiroidian prin dozãri de TSH, T3, T4,radioiodocaptare la 2h ºi 24h, scintigramãtiroidianã, ecografie tiroidianã. Examenulcardiologic ºi EKG au fost efectute de spe-cialistul cardiolog al Institutului.

Din cei 275 pacienþi cu hipertiroidism,29 au fost între 20-30 ani, 118 între 31-50ani ºi 128 pacienþi de peste 50 ani. Îngrupul de vârstã 20-30 ani au fost identifi-caþi 2 pacienþi cu fibrilaþie atrialã (FA)(6,8% din grup), în grupul 31-50 ani 8pacienþi cu FA (6,7%), iar peste 50 ani 22pacienþi cu FA (17,1%). Au fost identificatealte tulburãri cardiovasculare asociate înprincipal cu vârsta peste 50 ani (25% dinpacienþi): BCI, insuficienþã cardiacã, HTA.Dintre pacienþii cu FA trataþi s-au reconver-tit în ritm sinusal 100% din cei 20-30 ani,62,5% din grupul 31-50 ani ºi doar 40,9%din hipertiroidienii peste 50 ani.

Datoritã diagnosticului tardiv al hiper-tiroidismului am întâlnit fibrilaþie atrialãpermanentã ºi la grupa de vârstã pânã în 30ani, dar la toþi subiecþii din acest grup s-aureconvertit în ritm sinusal sub terapia cuantitiroidiene de sinteza ºi β-blocante.Tratamentul pacienþilor hipertiroidieni cuaritmii cardiace necesitã o colaborareendocrinolog-cardiolog pentru obþinereaunor rezultate optime.

ULCER GASTRIC COMPLICATOPERAT ªI ADENOPATIE

MEDIASTINALÃ

stud. Victor Ferãstrãoaru1,stud. Denisa Minculescu2,

ºef lucrãri dr. Diana Nistorescu3,asist. univ. dr. Ondin Zaharia3

1. Institutul Medico-Militar2. U.M.F. „Carol Davila“

3. Spitalul Clinic „Caritas“

În practica medicalã corectitudinea ºirapiditatea precizãrii diagnosticului

sunt cruciale pentru evoluþia ºi conduitaterapeuticã de care depinde viaþa pacientu-lui. În zilele noastre modificarea continuã acondiþiilor socio-economice ºi etiologice alebolilor conduce la o schimbare a spectrului„clasic“ de simptome.

Pacientul în vârstã de 44 ani se prezin-tã la consult în ianuarie 2004 acuzând:astenie fizicã, scãdere ponderalã, febrã(39,8°C), disfonie, durere toracicã.

Istoric: în 2001, ulcer juxtapiloric per-forat operat (vagotomie ºi piloroplastie), cubiopsie incertã.

În noiembrie 2003 (Spania): simptome:dureri toracice, disfonie (instalate în urmãcu 1 lunã), tuse cu expectoraþie purulentã;paraclinic: CT: masã hilarã continuatã cuimagine de atelectazie pulmonarã a lingu-lei, mase adenopatice mediastinale stângi;bronhoscopie: mucoasã hiperemicã; Exa-men citologic al LBA: negativ pentru celulemaligne; Diagnostic: mase pulmonare înobservaþie, infecþie respiratorie

În ianuarie 2004 (România): simptome:scãdere ponderalã marcatã, disfonie, dureritoracice, febrã (39,8°C în ambulator),hemoptizii; paraclinic: Rx: hil stâng mãrit,opacitate perihilar stâng (30/35mm) ºi opa-citate macronodulare policiclice mediasti-nale, imagine de condensare pulmonarã lanivelul lingulei; Eco: formaþiuni rotund-ovalare, neomogene ecografic la nivelulficatului (30mm); CT: proces tumoral, pro-liferativ, invaziv, cu multiple diseminãrisecundare locale ºi la distanþã (hepatice),centro-hilar stângã; Bronhoscopie: Parezãcoardã vocalã stâng, bronhia principalãstângã infiltratã de la debut, ambele lobarestângi stenozate subtotal prin compresiuneextrinsecã; Biopsie: placarde de epiteliipavimentoase ºi celule neoplazice (aspectede carcinom microcelular). Diagnostic decertitudine: Neoplasm pulmonar centrohi-lar stâng microcelular stadiul II. Metastazehepatice. BPOC. Stomac operat.

Tratament: suportiv, radio-chimiote-rapie paleativã în serviciul oncologie.

Prezentarea ilustreazã evoluþia ºi difi-cultãþile interpretãrii datelor clinice ºi para-clinice (independente) ºi rolul medicului demedicinã internã în managementul infor-maþiilor.

SCLEROZÃ SISTEMICÃ CUAFECTARE CUTANATÃ

EXTENSIVÃ ªI MANIFESTÃRIVISCERALE MULTIPLE

dr. Daniela Opriº1, dr. Diana Ieva1,dr. Cristina Iosif1, conf. dr. Aura Tudor2,

conf. dr. Denisa Predeþeanu1

1. Spitalul Clinic „Sf. Maria“, U.M.F. „Carol Davila“- Clinica de Medicinã Internã ºi Reumatologie

2. Spitalul Clinic CF II - Facultatea de MedicinãUniversitatea „Titu Maiorescu“, Bucureºti

INTRODUCEREScleroza sistemicã este o boalã de þesut

conjunctiv de etiologie neprecizatã, carac-terizatã prin afectare a arteriolelor ºi capi-


larelor, însoþitã de fibrozã. Se producafectare cutanatã importantã cu debut dis-tal, dar ºi manifestãri viscerale multiple(digestive, pulmonare, renale etc).

OBIECTIVEVã prezentãm cazul unei paciente de 62

de ani care se interneazã pentru induraretegumentarã generalizatã, scãderea forþeimusculare la nivelul centurii scapulo-humerale ºi astenie fizicã marcatã, accentua-te progresiv cu ºase luni anterior internãrii,simptomatologie pentru care nu a urmatnici un tratament. Debutul afectãriicutanate a fost observat de pacientã deaproximativ doi ani. Examenul clinic a evi-denþiat tegumente indurate, lucioase, cuzone de hipo- ºi hiperpigmentãri ºi imposi-bilitatea de a se efectua pliu cutanat(afectare tegumentarã extensivã la nivelulmembrelor superioare pânã în 2/3 infe-rioare ale braþelor, membrele inferioare-picior, gambã, 1/3 inferioarã coapsã cu difi-cultate la flexia genunchiului precum ºi lanivel abdominal ºi toracal), ulceraþii lanivelul pulpei degetelor. Se mai remarcãfixarea articulaþiilor mici ale mâinilor înflexie cu limitare marcatã a capacitãþii deprehensiune, dificultate la ridicatul braþelorbilateral ºi limitarea marcatã a expansiuniicutiei toracice inspir-expir (1,5 cm).Examenele de laborator au arãtat sindrominflamator important (VSH 100 mm/h),enzime musculare la limita superioarã anormalului, Ac. anti Nucleari pozitivi, Acanti SCL-70 pozitivi în titru mare. Nu a fostevidenþiatã afectare renalã. Radiografiapulmonarã prezintã fibroza lobilor inferioribilateral. S-a efectuat pletismografie care aarãtat prezenþa unui sindrom restrictivmoderat predominant extraparenchimatoscu hipertensiune pulmonarã consecutivã(presiunea în artera pulmonarã = 38mmHg). Tranzitul baritat indicã afectaredigestivã- esofagianã (esofag dilatat, hipo-ton), iar capilaroscopia este în concordanþãcu afectarea cutanatã (scãderea marcatã anumãrului de anse capilare). În urma anam-nezei, examenului clinic ºi explorãrilorparaclinice s-a stabilit diagnosticul de scle-rozã sistemicã intens activã clinic ºi bio-logic cu afectare cutanatã extensivã ºimanifestãri viscerale multiple (digestive,musculare ºi pulmonare). Datoritã asocieriistigmatelor de boalã intens activã (sindrominflamator important cu titru foarte mare alAc. anti Scl70) ºi prezeþei afectãrii pul-monare complicate s-a efectuat o puls-tera-

pie cu Metilprednisolon (250 mg ×5) ºiCiclofosfamidã (200 mg ×5) repetate lunarcu evoluþie favorabilã (ameliorare clinicã ºiparaclinicã).

CONCLUZIEReþinem ca o particularitate afectarea

cutanatã extensivã (cvasigeneralizatã) cuevoluþie acceleratã (debut de aproximativ 2ani) însoþitã de manifestãri digestive ºi pul-monare ºi care nu asociazã afectare renalãdecelabilã.

DISFUNCÞIASISTOLO-DIASTOLICÃ AVENTRICULULUI STÂNG

CORELATÃ CUCARDIOSTIMULAREAPERMANENTÃ TIP VVI

dr. O. Bucãtaru, dr. I. Gabor,prof. dr. Dan Georgescu

Spital Clinic „Sfântul Ioan“, Bucureºti

SCOPS-a urmãrit evoluþia funcþiei sistolice ºi

diastolice ventriculare stângi la bolnaviicardiostimulaþi permanent cu stimulatoarepermanente unicamerale tip VVI. S-aîncercat realizarea unei corelaþii întreapariþia insuficienþei cardiace refractare laaceºti pacienþi ºi asocierea altor complicaþiicardiovasculare, nedeterminate de de-sincronizarea atrioventricularã datoratãstimulatorului.

MATERIALE ªI METODÃLotul luat în studiu a cuprins 58 de bol-

navi,cu vârste cuprinse între 62 ºi 88 de ani,cãrora li s-au implantat cardiostimulatoarepermanente tip VVI (Biotronik-Pikos 01)în perioada ianuarie-octombrie 2003.

Tuturor bolnavilor luaþi în studiu li s-amãsurat FE a VS înainte de implantarea sti-mulatorului cardiac, cât ºi la o sãptãmânã,o lunã ºi la trei luni de la cardiostimulare.

S-au mai urmãrit urmãtorii parametri:funcþia diastolicã a VS (profilul Dopplermitral,raportul E/A, TRIV), modificãrileEKG, parametri ecocardiografici (mãrimeacavitãþilor, profilul Doppler mitral, gradulHVS, existenþa regurgitãrilor sau stenozelorvalvulare), apariþia altor complicaþii alecardiostimulãrii (defecte de capturã, subde-tecþie).

Lotul de bolnavi a cuprins în majoritatebolnavi cu FE a VS diminuatã (65,51%)înainte de cardiostimulare, scãdere justifi-

catã atât prin asocierea unei patologii car-diovasculare semnificative cât ºi prin vârs-ta medie crescutã.

REZULTATE ªI CONCLUZIIAgravarea dispneei dupã cardiostimu-

lare a apãrut la 8 bolnavi din lotul studiat,dintre care 2 dintre cei cu FE <20% ºi 6dintre cei cu FE >40%.

Restul de 50 de bolnavi luaþi în studiuau prezentat o ameliorare netã a simptoma-tologiei, cu îmbunãtãþirea capacitãþii deefort ºi încadrarea în clasã NYHA infe-rioarã celei dinaintea stimulãrii.

Incidenþa sindromului de pacemaker afost mai micã în lotul studiat decât în dateledin literatura de specialitate (13,8% faþã de40%)

Apariþia sindromului de pacemakereste în relaþie directã cu afectarea cardiacãsubiacentã ºi cu apariþia complicaþiilor,înspecial agravarea ischemiei ºi aritmiileventriculare maligne.

CE POATESEMNIFICA O GAMAPATIE

MONOCLONALÃ?

dr. Silvia Militaru, dr. Monica FleancuSpitalul M.A.I. „Prof. Dr. D. Gerota“ -

Secþia de Medicinã Internã

Gamapatiile monoclonale, diatezeale seriei limfoplasmocitare, pot fi

maligne (mielomul multiplu, BoalaWaldenstrom, Boala lanþurilor grele), saupot fi benigne având drept cauzã o patolo-gie autoimunã diversã: hepatite autoimune,hepatite cronice virale, colagenoze). Înacest context prezentãm urmãtorul caz:

Pacient tânãr (44 ani), cu antecedentede astm bronºic alergic din tinereþe (docu-mentat alergologic), se interneazã pentruastenie fizicã instalatã de 3 ani, iniþial fãrãsemne de acompaniament pentru ca înevoluþie sã prezinte dureri sacrate ºi dorso-lombare cu caracter inflamator, sciaticã înbasculã ºi recent dactilitã la niveluldegetelor membrelor inferioare.

Investigaþiile efectuate în ordine crono-logicã la diverse spitale au relevat iniþial odisbetaglobulinemie cu lanþuri lambdaprezente, fãrã sindrom inflamator ºi cupuncþie sternalã normalã.

Explorãrile repetate în dinamicã auconfirmat o disbetaglobulinemie de tipmonoclonal fãrã o cauzã evidentã.

În secþia noastrã având acuzele articu-lare mai sus-amintite pacientul a fost inves-


tigat pe linie imunologicã, hematologicã,reumatologicã decelându-se: HLA B27pozitiv; radiografia de articulaþii sacro-iliace ºi joncþiune dorsolombarã a fost nor-malã, dar cu scintigrafii osoase repetate(Spitalul Militar Central, SpitalulDebretzin) care relevã: hipercaptare lanivelul articulaþiei sacroiliace stângi ºiarticulaþia umãr drept (aspect de entesitã).S-a pus diagnosticul de certitudine despondilitã anchilopoeticã, gamapatie mono-clonalã benignã secundarã. Actual pacien-tul este în tratament cu imunosupresoare ºiAINS; evoluþie bunã sub tratament; pacien-tul va fi urmãrit din punct de vedere clinic(prognostic, complicaþii), cât ºi din punctde vedere al componentului monoclonal ºial aspectului mãduvei osoase hematogene.

CONCLUZIEO gamapatie monoclonalã nedetermi-

natã poate avea o etiologie diversã, la acestpacient s-a dovedit a fi spondilita anchi-lopoeticã.

HIPERTENSIUNEAARTERIALÃ A ADULTULUI

TÂNÃR ªI SINDROMULMETABOLIC

dr. Silvia Militaru, dr. Monica Fleancu,dr. Dinu Dragomir, dr. Roxana Ionaºcu,

dr. Stanciu MarilenaSpital M.A.I. „Prof. D. Gerota“ -

Secþia de Medicinã Internã

Sindromul metabolic, entitate clinicãºi fiziopatologicã, implicatã direct

în morbiditatea ºi mortalitatea cardio-vas-cularã este o problemã de sãnãtate publicã,a secolului nostru, alãturi de hipertensiuneaarterialã care are incidenþã crescândã de lavârste tinere.

Scopul lucrãrii noastre a fost de a eva-lua incidenþa hipertensiunii esenþialearteriale la adultul tânãr ºi corelaþia posibilãcu sindromul metabolic, complicaþiile car-diovasculare prezente la aceastã categoriede bolnavi, comportamentul tensional laefort. Este un studiu retrospectiv al pa-cienþilor hipertensivi sub 45 ani internaþi înspitalul nostru în anul 2003, la care s-auanalizat: ereditatea, cauzele secundare deHTA, prezenþa dislipidemiei, diabetuluizaharat/ toleranþei alterate la glucozã, infla-maþiei (VSH, Fibrinogen), coafectarehepaticã (ficat gras nonalcoolic), afectarede organ þintã (ECG, RGF cord- pulmon,eco cord, uree, creatininã, fund de ochi).

Datele preliminare indicã un numãr de244 pacienþi hipertensivi sub 40 ani (din1507 total pacienþi hipertensivi), majori-tatea bãrbaþi (82 %), doar 68 % au prezen-tat ereditate cardio-vascularã; în cea maimare parte, adulþii tineri hipertensivi auprezentat sindrom metabolic (70%).

Pacienþii cu sindrom metabolic, la cares-a exclus cauza viralã sau toxicã a afectãriihepatice au prezentat interesare hepaticã(citolizã hepaticã, aspect ecografic de ficatsteatozic), într-o mare proporþie (56%).Majoritatea pacienþilor tineri au prezentathipertensiune grad 1 ºi 2 (dupã ESH),afectarea organelor þintã s-a evidenþiat doarla 30 % din ei; comportamentul tensional laefort a indicat inadaptarea corespunzãtoarea TA la efort.

CONCLUZIIAsocierea HTA esenþiale cu sindromul

metabolic, la adultul tânãr este semnifica-tivã; comportamentul TA la efort estedeosebit de util pentru a selecta pe ade-vãraþii hipertensivi; pe lângã complicaþiilecardio-vasculare trebuie evaluate ºi tratateºi cele hepatice.

FACTORI DE ORDINPSIHOLOGIC IMPLICAÞI ÎN

COMPLIANÞA TERAPEUTICÃA PACIENÞILOR CU ASTM

BRONªIC

asist. univ. drd. O. Popa-Velea,prep. univ. psih. Ioana Elena Necula,

stud. Ella Alony, prof. dr. I. B. IamandescuU.M.F. „Carol Davila“, Bucureºti - Catedra de

Psihologie Medicalã ºi Psihosomaticã

Prezenta lucrare, desfãºuratã, pe unlot de 25 de bolnavi cu astm bronºic

cronic (mai vechi de 2 ani), internaþi într-oclinicã universitarã, ºi-a propus identifi-carea factorilor psihologici implicaþi încomplianþa terapeuticã a pacientului cuastm bronºic alergic (ABA), a zonelor deaºteptare ºi interes ale pacientului faþã demedicul curant, ca ºi definirea unor pro-puneri pertinente pentru optimizarea com-plianþei terapeutice.

Instrumentele diagnostice folosite aufost reprezentate de chestionarele I. CamilIamandescu privind complianþa în astm, ºiHAD (privind anxietatea ºi depresia pro-duse de boalã), ca ºi interviul ºi observaþiaclinicã.

Rezultatele confirmã faptul cã aderenþala tratament în astmul bronºic reprezintã,

prin implicaþiile sale psihosociale, o veri-tabilã problemã de sãnãtate publicã.

Unele aspecte de ordin psihologic indi-vidual ºi psihosocial ne apar drept ilustra-tive.

La bolnavii astmatici studiaþi persistãcarenþe importante de ordin informaþional,ce fac ca o bunã parte dintre ei sã recurgã laautomedicaþie, în situaþiile critice, respectivsã nu cunoascã elemente concrete legate dereacþiile adverse ºi de supradozarea medi-caþiei în astm. Se constatã o asumaredeschisã a bolii de cãtre pacienþi, exprimatãprin preferinþa pentru forme de terapie pre-cum cea inhalatorie, dar ºi prin influenþamajorã pe care o exercitã anturajul, ºi înspecial familia asupra aderenþei la trata-ment. Calitatea relaþiei medic-pacientreprezintã funcþia decisivã ce influenþeazãcomplianþa terapeuticã în astm. Mareamajoritate a pacienþilor (92%), deºi sensi-bili la calitãþile de ordin relaþional alemedicului, preferã încã modelul paternalistde tratament (totuºi fãrã un control preastrâns din partea terapeutului). Dintre tul-burãrile de ordin psihologic satelite astmu-lui, se remarcã un scor peste medie laanxietatea ºi mai ales la depresia reactivã.Acestea pot fi interpretate ca un reculsomato-psihic al bolii, dar ºi ca posibili fac-tori ce creeazã vulnerabilitate suplimentarãla boalã ºi/sau întreþin un cerc vicios detipul astm – simptome psihologice –agravarea astmului.

Complianþa terapeuticã asumatã decãtre pacienþi a fost, în aproape toatecazurile, mai ridicatã decât cea realã.Aceasta justificã necesitatea eforturilor cetrebuie depuse în continuare, atât pentrustudierea în detaliu a acestui fenomen, câtºi pentru elaborarea unor programe supli-mentare de educaþie în astm.

INFLAMAÞIA ÎNPOLIARTRITA REUMATOIDÃ

dr. Mirela Anghel1, conf. dr. ªtefan Blaj2,dr. A. Olinescu3, dr. B. Buºe4

1. Institutul Naþional de MedicinãAeronauticã ºi Spaþialã

2. Spitalul Clinic de Urgenþã Militar Central3. Institutul Cantacuzino

4. C.M.D.T.A. „Acad. ªt. Milcu“, Bucureºti

INTRODUCEREPoliartrita reumatoidã (PR) este o boalã

imuno-inflamatorie cronicã ºi progresivã,de etiologie necunoscutã, care afecteazã cupredilecþie articulaþiile mici ale membrelor,

14 Medicina Interna, volumul I, nr. 3

putând cointeresa virtual orice structurãconjunctivã a organismului.

Granulocitele polimorfonucleare (PMN)au un rol important în eliminarea celor maimulte microorganisme patogene extracelu-lare, de aceea, orice alterare a funcþiei lorpredispune la o apãrare imunã deficitarã.

MATERIALE ªI METODÃAm investigat funcþiile migratorii ºi

fagocitare ale PMN izolate din sângeleperiferic (SP) ºi din lichidul sinovial (LS)al pacienþilor cu PR, comparativ cusubiecþii martori. Am folosit testul migrãriileucocitelor din tubul capilar ºi testulfagocitozei unor germeni bacterieni utili-zând citometria în flux.

REZULTATEAm evidenþiat modificãri semnificative

la nivelul LS al pacienþilor cu PR. Astfel, laacest nivel, am constatat un numãr semni-ficativ crescut de PMN, cu funcþie migra-torie crescutã ºi activitate fagocitarãscãzutã. Suplimentarea mediului de culturãcu LS acelular a crescut capacitatea migra-torie a PMN.

CONCLUZIIRezultatele acestui studiu evidenþiazã

cã, deºi PR este consideratã o boalã adereglãrii funcþiilor limfocitelor T, granu-locitele PMN au un rol important înetiopatogenia inflamaþiei articulare din PR.

EVALUAREA ªIIMPLICAÞIILE SINDROMULUI

INFLAMATOR LAPACIENÞII HEMODIALIZAÞI

Ion Ioan Costicã1, Delia Timofte1,Lacrãmioara Medrihan1, Luminiþa Damian1,

Dorin Ionescu1, Adina Popescu1, Anca Raºina1,Eduard Dãnãilã2, Romi Bolohan3

1. Spitalul Universitar de Urgenþã - Clinica deNefrologie-Hemodializã, Bucureºti

2. Spitalul Clinic de Urgenþã MilitarCentral Bucureºti

3. Centrul de Boli Cardiovasculareal Armatei, Bucureºti

Bolile cardiovasculare reprezintãprincipala cauza de morbiditate ºi

mortalitate la pacienþii hemodializaþi.Inflamaþia cronicã este frecventã la aceºtia,cu posibile implicaþii patogenice înafectarea cardiovascularã ºi malnutriþie.

ASPECTE IMUNPATO-LOGICE ªI TERAPEUTICE

ALE INFLAMAÞIEI LANIVELUL TRACTULUIGATROINTESTINAL

L. Verdeº, M. Pãtrãºescu, P. Nuþã, T. Nicolaie,Florentina R. Ioniþã, Mariana Jinga,Al. Suciu, M. Cojocaru, R. Corbu.

Spitalul Clinic Militar Central -Clinica II Boli Interne, Bucureºti

Sistemul imun digestiv este cel maredin organism (1000000 limfocite/g

þesut). Inflamaþia, adecvatã sau neadecvatã,este iniþiatã de acest þesut limfoid asociattractului digestiv-GALT-în nomenclaturaanglo-saxonã. Numeroºi mediatori ai infla-maþiei (citokine, chemokine, eicosanoide)regleazã aceste procese dar în cazul inter-venþiei neadecvate pot altera mucoasa,fenomen observat în bolile inflamatoriiintestinale (BII). Promotorii inflamaþieidigestive sunt variaþi, dar cãile imunologicecare mediazã alterarea mucoasei suntcomune. Balanþa dintre citokinele proin-flamatorii ºi moleculele anti-inflamatoriideterminã severitatea, extinderea ºi evo-luþia inflamaþiei mucoasei. GALT conþinecelule variate: fagocitele (neutrofile,monocite ºi macrofage) care fac parte dinsistemul imun înnãscut oferind imunitatenespecificã ºi limfocitele care mediazãimunitatea specificã sau adaptativã.Integritatea ºi permeabilitatea epiteliuluiintestinal sunt afectate de inflamaþie(exemplul BII). Reducerea inflamaþiei dinBII se bazeazã pe regimurile terapeuticeimunomodulatorii. Steroizii inhibã maimulte cãi inflamatorii: supresia metabolis-mului acidului arahidonic mediatã de 5-lipoxigenazã, transcripþia modulatã a pro-teinelor, dependentã de glucocorticoizi, ºisupresia ARNm a mai multor interleukine.5-ASA reduce inflamaþia din BII prin:inhibiþia metabolismului 5-lipoxigenazei ºia producþiei de interleukine ºi leucotrieneinflamatorii, supresia factorului activatorplachetar, normalizarea permeabilitãþiiintestinale, efectul chemotactic al neutro-filelor ºi monocitelor, reducerea HLA-DRepitelial, stimularea prostalandinelor cito-protectoare ºi eliminarea radicalilor liberi.Azathioprina, ciclosporina ºi methotrexatulsunt imunosupresoare antiinflamatoarenonsteroidiene. Azathioprina inhibã selec-tiv biosinteza nucleotidelor purinice, cuefect supresor selectiv pe celulele T. Ciclo-

Studiul evalueazã inflamaþia, status-ulcardiovascular ºi nutriþional la pacienþiihemodializaþi.

Am analizat retrospectiv 84 pacienþi(52,4% F; 47,6% B): vârsta medie: 54 ani.Etiologia bolii renale: GN (44%, nefroan-gioscleroza (23,8%), PKR (16,7%), NI(13,1%); durata medie în HD 3,4±0,3 ani.

Afectarea cardiovascularã este mare înpopulaþia analizatã: HTA (>150/85 mmHg)- 88%, (necontrolatã medicamentos -34,5%); Anemia (Hb <10 gr/dl) - 77,38%;H.V.S. (indicele Sokolov) - 42,9%;Cardiopatie ischemicã dureroasã - 76,2%(IMA 1,2%); Insuficienþa cardiacã - 40,5%;AVC - 6%; Sufluri carotidiene (auscultato-riu) - 52%.

HTA reprezintã factor de risc pentruHVS (p=0,01). Pacienþii cu CICD sunt maifrecvent vârstnici (p=0,000001), au HVS(p=0,01), leucocitoza (p=0,02) ºi fibrino-gen mare (p=0,03).

Pacienþii cu IC sunt mai frecvent vârst-nici (p=0,001), au anemie (p=0,002), HVS(p=0,01), hiposerinemie (p=0,04) ºicreºterea VSH-ului (p=0,01).

Pacienþii cu sufluri carotidiene laauscultaþie au mai frecvent PCR+(p=0,000001). Acesta din urmã pare areprezenta factor de risc ºi pentru prezenþahipoparatiroidismul secundar (dozat la 65pacienþi; 87,7% - PTH <100 pg/ml)(p=0,05).

Evaluarea antropometricã a status-luinutriþional a evidenþiat: 16,7% denutriþie(IMC <20 kg/m2) ºi 8,33% obezitate (IMC>30 kg/m2); evaluarea biochimicã (albu-mina <3,5 g/dl; colesterolemie <150 mg/dl;creatinina predialiticã <10 mg/dl) a eviden-þiat denutriþie în 37-43%.

Pacienþii cuVSH mare au mai frecventmalnutriþie (apreciatã antropometric (p=0,01ºi biochimic p=0,05) ºi anemie (p=0,03)

Afectarea cardiovascularã, malnutriþiaºi inflamaþia au incidenþã crescutã la popu-laþia analizatã. Inflamaþia pare importantãca factor de risc, marker de boalã ºi conse-cinþã a acesteia.

Depistarea ºi tratamentul cauzelorsindromului inflamator la pacienþii dializa-þi, probabil vor îmbunãtaþi morbiditatea ºimortalitatea acestora.

15Medicina Interna, volumul I, nr. 3

sporina interferã celulele T, prin inhibiþiatranscripþiei genei IL-2. Methotrexatulinhibã celulele T prin reducerea activitãþiienzimatice folat-dependente din limfocite.Anticorpii anti-TNF, sunt în curs de evalu-are în boala Crohn. Citokinele reglatoareanti-inflamatoare IL-10 ºi IL-11 sunt tes-tate clinic tot în boala Crohn. Antagoniºtiimediatorilor derivaþi din lipide (leu-cotrienele B4 ºi tromboxanul) reduc infla-maþia. Superoxid-dismutaza îndepãrteazãmetaboliþii ce conþin oxigen reactiv.

CONCLUZIELucrarea subliniazã cãile majore ale

inflamaþiei tractului gastrointestinal. Înþele-gerea mecanismelor inflamaþiei indentificãþinte potenþiale pentru noi terapii pe traiec-tul cascadei inflamatorii ºi care vor contri-bui la un control mai eficient ºi mai sigur alproceselor inflamatorii din tractul digestiv.

ROLUL ECOENDOSCOPIEI ÎNEVALUAREA COLESTAZEI

EXTRAHEPATICE.

Mariana Jinga1, C. Gheorghe2, T. Nicolaie1,E. L. Dãnãilã1, M. Dumitrescu1, L. Verdeº1,

Al. Suciu1, M. Cojocaru1, Florica Nãftãnãilã-Mali3, Florentina Ioniþã-Radu1, R. Corbu1,

Carmen ªerban1, P. Nuþã1, I. Odagiu1

1. Spitalul Clinic de Urgenþã Militar Central„Dr. Carol Davila“, Bucureºti

2. Centrul Naþional de Gastroenterologie ºiHepatologie, Institutul Clinic Fundeni, Bucureºti3. Institutul Naþional de Medicinã Aeronauticã ºi

Aerospaþialã, Bucureºti

INTRODUCEREScopul lucrãrii este de a evalua rolul

ecoendoscopiei (EUS) în stabilirea etiolo-giei colestazei extrahepatice la pacienþii lacare ecografia abdominalã transcutanã,tomografia computerizatã ºi/sau rezonanþamagneticã nuclearã au fost neconcludente.

MATERIALE ªI METODÃ42 de pacienþi cu semne clinice ºi probe

paraclinice sugestive pentru colestazãextrahepaticã au fost supuºi examenuluiEUS. S-au folosit un ecoendoscop liniarPentax FG 34 UX ºi ecograful HitachiEUB 525, compatibil.

REZULTATEDin 44 de pacienþi, 22 au avut duct bi-

liar principal (DBP) dilatat (braþul A), iar20 au avut DBP de dimensiuni normale(braþul B). Cei 22 de pacienþi ai braþului Aau avut urmãtoarele rezultate la EUS:tumori pancreatice: 6; pseudochist de pan-

OBIECTIVE- Studiul etiologiei HDS la bolnaviitrataþi cu AINS;- depistarea la pacienþii trataþi cuAINS a factorilor de risc predictivipentru HDS.


efectuat studiul pe 356 de bolnavi con-sumatori de AINS. Pacienþii au rãspuns laun chestionar privind: vârsta, antecedentelepatologice personale (APP) digestive, con-sumul de tutun ºi bãuturi alcoolice, trata-mentul cu Aspirinã ºi AINS (tipul demedicament, indicaþie, cale de administrareºi durata, asociere cu medicaþia antisecreto-rie). Evaluarea HDS s-a fãcut clinic ºi cuajutorul testelor de laborator (teste screen-ing, sideremia ºi reacþia Adler) ºi paraclini-ce (ecografia abdominalã, Rx esogastroduodenalã, endoscopia digestivã supe-rioarã-EDS). Rezultatele clinice ºi para-clinice au fost centralizate în tabele ºigrafice.

REZULTATE ªI DISCUÞIIDin cei 356 de consumatori de AINS

studiaþi, bãrbaþii au fost în numãr de 164 iarfemeile 192. HDS a fost consemnatã înAPP a 12 bolnavi. Fumãtorii au fost 158 iar25 consumau 1 sau mai multe porþii stan-dard de bãuturã/zi. HDS ocultã a fostprezentã la 87 bolnavi, iar cea exteriorizatãprin hematemezã sau/ºi melenã la 28 bol-navi. Examenul clinic ºi explorãrile para-clinice au evidenþiat urmãtoarele cauze deHDS: esofagitã de reflux – 15, sindromulMallory Weiss – 5, hernie hiatalã – 38,varice esofagiene ºi gastrice 7 bolnavi, gas-tritã hemoragicã – 34, ulcer gastric acut– 12, polip gastric – 2 bolnavi, cancergastric – 5 bolnavi, ulcer duodenal cronicacutizat – 45 bolnavi, granulom de firpostrezecþie gastricã – 2.

CONCLUZII- Vârsta înaintatã, APP digestive (maiales HDS), fumatul, consumul de bãu-turi alcoolice reprezintã factori risc pre-dictivi de HDS la bolnavii trataþi cuAINS;- O parte dintre bolnavii trataþi cuAINS au cumulat mai multe etiologiide HDS;- La pacienþii cu factorii de risc pen-tru HDS se impune asocierea profilac-ticã a inhibitorilor de pompã de protonpe durata terapiei cu AINS.

creas: 4; litiazã coledocianã: 5; cavernomportal: 1; tumorã de cale biliarã principalãcu litiazã secundarã: 2; adenopatii în hilulhepatic: 2; tumorã de papilã Vater: 1; diver-ticul al duodenului 2: 1. Braþul B a inclus20 de cazuri dintre care: pancreatitã severãpseudotumoralã calcifiantã: 5; tumori pan-creatice: 7; tumori localizate la nivelulhilului hepatic (altele decât adenopatii): 1;litiazã coledocianã: 2; metastaze hepatice.2; ecoendoscopie normalã: 3 cazuri. În 10cazuri (22,7%) s-a efectuat puncþie biopsieghidatã EUS în timp real: 1 caz de pancrea-titã pseudotumoralã; 2 adenopatii (una înhilul hepatic ºi alta la nivelul regiunii celia-ce) ºi 7 tumori pancreatice. În 8 cazuri(80%) biopsia a fost pozitivã pentru celulemaligne. Nu am avut complicaþii la exami-narea EUS sau la puncþia aspirativã ghidatãEUS.

CONCLUZIIEUS a putut stabili etiologia colestazei

extrahepatice în 92% din cazurile în carecelelalte metode imagistice au fost necon-cludente, evitând ERCP-ul diagnostic ºilaparatomia exploratorie. În tumorile pan-creatice EUS a permis stadializarea TNMºi, în tumorile inoperabile, puncþia aspira-tivã EUS ghidatã a permis stabilirea diag-nosticului histologic. ERCP-ul a fost rezer-vat cazurilor de litiazã coledocianã, pentruextracþia calculilor, sau neoplasmelorobstructive inoperabile, în scopul ampla-sãrii endoscopice de stent-uri.

RISCUL HEMORAGIEIDIGESTIVE SUPERIOARE LA

BOLNAVII TRATAÞI CUANTIINFLAMATORIINONSTEROIDIENE




Spitalul Clinic de Urgenþã Militar Central Bucureºti- Clinica Boli Interne II

Hemoragiile digestive superioare(HDS) reprezintã pierderi de

sânge produse de leziuni localizate lanivelul tubului digestiv pânã la unghiulTreitz. HDS sunt urgenþe medico-chirurgi-cale ºi deseori sunt cauzate de uzul ºi maiales de abuzul de antiinflamatorii non-steroidiene (AINS).

VALOAREA DIAGNOSTICÃ ASCINTIGRAMEI MIOCARDICE

DE PERFUZIE ÎNEVIDENÞIEREA RESTENOZEIDUPÃ REVASCULARIZAÞIE

PRIN STENT SAU PTCA

conf. dr. Aron Gheorghiþa, dr. E. Radu,dr. O. Zara, dr. E. Enache,

prof. dr. Dan GeorgescuSpital Clinic „Sfântul Ioan“, Bucureºti

SCOPScopul studiului este de a determina

valoarea diagnosticã a scintigramei de per-fuzie miocardicã cu achiziþie în sistemSPECT în evidenþierea restenozei lapacienþi supuºi unor metode de revascula-rizaþie (implantare de stent sau PTCA).

MATERIALE ªI METODÃAu fost investigaþi 41 pacienþi (35 bãr-

baþi, 6 femei) cu vârsta cuprinsã între 39 ºi60 ani, care fuseserã supuºi unor intervenþiide revascularizaþie (PTCA sau stent) înultimele 6-8 luni. Toþi pacienþii primeau înmomentul explorãrii tratament medicamen-tos standardizat incluzând statine ºi anti-agregante plachetare (28 Plavix, 13Aspirinã). Includerea în studiu a fost dic-tatã de reapariþia unor simptome: durereanginoasã (61%), palpitaþii (18%), dispnee.Protocolul aplicat a fost unic, constând înefectuarea unei scintigrafii de perfuzieSPECT cu Tc-99 Tetrofosmin cu douãachiziþii (la efort fizic ºi la repaus, cu rein-jectare). Evaluarea perfuziei s-a fãcut com-parativ, detectându-se la 12 din pacienþidefecte fixe de perfuzie care au sugerat reo-cluzia coronarianã, la 16 defecte de per-fuzie doar la efort fizic, cu perfuzie aproapenormalã la repaus, aspect ce a sugerat ostenozã parþialã în teritoriul coronarianstentat sau dilatat.

La 9 din pacienþi topografia defectelorde perfuzie a sugerat afectarea altor teritoriicoronariene diferite de cele revascularizate.

La 4 din pacienþi nu s-au evidenþiatmodificãri ale perfuziei miocardice.

Evaluarea coronarograficã a evidenþiatocluzia stentului sau restenozare la 8 dincei 9 pacienþi din primul subgrup, ºi oreducere sub 50% a lumenului coronarianla pacienþii din cel de-al doilea subgrup (celcu defecte reversibile de captare).

3. Pacienþii cu transaminaze normaleau prezentat leziuni hepatice exprimateprin necroza ºi inflamaþie, însã indexulde activitate histologicã a fost semni-ficativ redus (HAI = 5,32), fapt ce punesub semnul întrebãrii utilitatea dinpunct de vedere terapeutic a puncþieibiopsie hepatice la aceastã grupã depacienþi.Existã o corelaþie în sens pozitiv, între

fibrozã ºi TGP, în sensul cã pe mãsurã cecreºte TGP, creºte ºi scorul fibrozei.Corelaþia este însã mai slabã.

VALOAREA COMPARATIVÃA PROBEI DE EFORT

ªI A SCINTIGRAMEI CUTEHNEÞIU ÎN DEPISTAREA

SINDROMULUI XCORONARIAN

dr. I. Gabor, dr. E. Radu, dr. O. Bucãtaru,dr. O. Zara, prof. dr. Dan GeorgescuSpital Clinic „Sfântul Ioan“, Bucureºti

Sindromul X coronarian constã îndureri anginoase, subdenivelare a

ST la testul de efort ºi coronarografie nor-malã.

Studiul nostru a inlcus 10 bolnavi – 8femei ºi 2 bãrbaþi, cu vârste cuprinse între32 ºi 54 ani. Toþi cei 10 bolnavi prezentaudurere precordialã tipicã cu rãspuns incons-tant la nitroglicerinã, durere ce apare pre-dominent în repaus. Bolnavii au fost supuºiprobei de efort pe covor rulant – protocolBruce – la toþi bolnavii obþinându-se mod-ificãri ST în cel puþin 2 derivaþii adiacente,peste 1,5 mm în momentul maxim de efort.

De asemenea, toþi au efectuat scinti-gramã miocardicã cu Tc-99 Sesta Mibi, îndozã de 17 mCi, cuplatã cu testul de efort.S-au obþinut zone de hipoperfuzie în aproxi-mativ aceleaºi teritorii cu cele de la probade efort, ºi anume:

- 5 bolnavi în teritoriul anterior- 3 bolnavi în zona postero-inferioarã- 2 bolnavi în teritoriul lateralToþi cei 10 pacienþi au fost investigaþi ºi

coronarografic, nedemonstrându-se modi-ficãri patologice ale lumentului coronar,ceea ce a confirmat diagnosticul deSindrom X Coronarian.

La pacienþii incluºi în subgrupul 3,coronarografia a evidenþiat stenoze coro-nariene în alt teritoriu decât cel revascula-rizat.

CONCLUZIEScintigrafia de perfuzie SPECT este un

test noninvaziv cu înaltã sensibilitate(78%) ºi specificitate (91%) în evaluarearestenozei dupã stent sau PTCA, rezultatelesale fiind perfect superpozabile cu dateleoferite de coronarografie.

CORELAÞII ÎNTRE NIVELULVIREMIEI ªI PARAMETRII

BIOCHIMICI LA PACIENÞI CUHEPATITÃ CRONICÃ TIP C

dr. S. Omer, dr. Georgeta Popescu, dr. I. Voinea,dr. R. Popescu, prof. dr. Dan Georgescu


Am efectuat un studiu pe un lot de78 pacienþi cu infecþie cu VHC

internaþi în Clinica Medicalã a Sp. Sf. Ioan,între ianuarie 1995-ianuarie 2003, pacienþicu diagnosticul de hepatitã cronicã. Au fosturmãriþi o serie de parametrii biochimici iaretiologia a fost stabilitã pe baza testãriimarkerilor virali Ac anti VHC.S-a efectuatPCR pentru ARN-VHC. Media de vârstã afost de 44,13 ani.

Am urmãrit la aceºti pacienþi corelaþiiale citolizei cu parametrii histopatologici ºivirali.

Din analiza efectuatã nu am gãsit vreocorelaþie între nivelul viremiei ºi citolizã.

Existã o diferenþã semnificativã întreactivitatea histologicã a pacienþilor fãrãcitolizã hepaticã, faþã de cei cu citolizã(p<0,01).

Am urmãrit dacã existã o corelaþie întrefibrozã ºi TGP ºi am gãsit cã existã o core-laþie în sens pozitiv, în sensul cã pe mãsurãce creºte TGP, creºte ºi scorul fibrozei.Corelaþia este însã mai slabã.

CONCLUZII1. Nu s-a gãsit o corelaþie semnifica-tivã între nivelul citolizei ºi necrozã(p=0,242) ºi nici între nivelul citolizeiºi HAI (p=0,238), desi exista o tendinþãde creºtere a citolizei pe mãsuracreºterii scorului necrozei.2. Nu exista o corelaþie între nivelulcitolizei hepatice ºi viremie, lapacienþii cu infecþie VHC.



MODIFICÃRILEEAB ªI EHE LA BOLNAVIICARDIOVASCULARI (±)PATOLOGIE ASOCIATÃ

dr. C. Zegheru, dr. L. Harbuz, dr. C. Hanta,dr. D. Cristescu, dr. A. Cuieºdean, dr. E. Enache,

dr. B. Petrov, dr. E. Petrov,prof. dr. Dan Georgescu


SCOPEvidenþierea modificãrilor EAB ºi

EHE prezente la pacienþii cardiovasculariluaþi în studiu, clasificarea lor, analizacauzelor care au dus la acestea, cu intenþiade a interveni pentru compensarea condiþii-lor evidenþiate.

Lot studiat: au fost incluºi în lot bãr-baþi ºi femei cu vârste cuprinse între 40 ºi85 ani:

- hipertensivi- bolnavi cunoscuþi cu cord pulmonarcronic (CPC) stadiul III (din care 2 bol-navi cu coma hipercapnicã ce au nece-sitat intubaþie oro-trahealã (IOT) operioadã (±)supravegherea aritmiilorprezente cauzate de anomaliile EAB,EHE întâlnite.- un bolnav ce a prezentat ARDS decauzã infecþioasã, cu complicaþiileaferente- bolnavi cu IC congestivã stadiuavansat de boalã (inclusiv 2 pacienþiEPA hipertensiv)- bolnavi deshidrataþi, hipovolemici,cu diselectrolitemii ºi hipoalbuminurie

MATERIALE ªI METODÃPentru toþi bolnavii s-a efectuat la

momentul internãrii ºi apoi regulat (zilnicsau în funcþie de caz)

- mãsura EAB (în sensul raportuluiHCO3/pCO2 cunoscut normal 20:1)- ionograma sericã ºi urinarã

CONCLUZIIS-au întâlnit toate cele 4 tipuri de

anomalii, de cele mai multe ori mixte.Cazurile de bolnavi cronici au fost cel

mai greu de compensat (ºi niciodatã com-plet) datoritã tarelor asociate (ca de ex.:modificãri pulmonare ireversibile – emfi-zem – cu perturbarea ventilaþiei ºi aschimburilor gazoase alveolo-capilare).

Compensarea condiþiilor de dezechili-bru metabolic prin intervenþia respiratoriese efectueazã mult mai rapid decât decom-pensarea respiratorie ce trebuie compensatã

prin intervenþia mecanismelor de tampon lanivelul rinichilor.

DIABETUL ZAHARAT,FACTOR DE RISC ÎN

SINDROAMELECORONARIENE ACUTE

M. Nedelcu, H. Bumbea, A. Mocanu, C. Chiurciu,M. Borduºelu, D. Cristescu, prof. dr. Delia Mut

Popescu, prof. dr. Dan GeorgescuSpital Clinic „Sfântul Ioan“, Bucureºti

Scopul lucrãrii a fost evidenþiereastãrii procoagulante la bolnavii cu

anginã instabilã pentru evaluarea factorilorde risc ºi a tratamentului optim.

MATERIALE ªI METODÃAu fost studiaþi un numãr de 59 bolnavi

(32 bãrbaþi ºi 27 femei, cu vârsta între 35 ºi78 ani) internaþi în Clinica Medicalã aSpitalului de Urgenþã „Sfântul Ioan“, înperioada 2002-2003 cu anginã instabilãseverã (24 bolnavi) ºi medie (35 bolnavi),dupã clasa de risc pentru infarct miocardicnon fatal ºi deces (ghidul ACC/AHA 2002).S-au efectuat markeri de citolizã mio-cardicã (TnI,CPK-MB), teste de coagulare(PTTA, TMF, D-dimeri). Funcþia tromboci-tarã a fost evaluatã prin Flow citometrie –pentru detectarea markerilor de suprafaþã aiactivãrii trombocitare: CD62P ºi CD63, laClinica de Hematologie Colþea. Alte inves-tigaþii utile pentru evaluarea ischemiei mio-cardice: echocardiografia bidimensionalã,teste de stress, scintigrama miocardicã deperfuzie, coronarografie.

Au fost excluºi bolnavii cu infarct acutmiocardic, infecþii, inflamaþii, neoplazii,CID.

REZULTATE38 bolnavi au avut HTA, 26 hipercoles-

terolemie, 18 diabet zaharat, 19 fibrilaþieatrialã.

Nu au fost diferenþe statistice între celedouã grupuri cu anginã instabilã cu riscintermediar ºi mare în ceea ce priveºte acti-varea trombocitarã (CD62P >20%), 34,2%versus 45,8%, sugerând acelaºi risc deaterotrombozã. A existat o corelaþie statis-ticã între activarea trombocitarã mare ºidiabetul zaharat (p<0,009) ºi hipercoles-terolemia peste 250 mg./dl (p<0,05).O altãobservaþie interesantã a fost în legaturã cu12 bolnavi care primeau tratament croniccu aspirinã: 6 din ei aveau activare trom-bocitarã mare >20%, ceea ce sugereazã o

protecþie parþialã împotriva trombozei; 4dintre ei erau diabetici, ceea ce sugereazã oprotecþie ºi mai deficitarã la aceºtia.

CONCLUZIIRiscul de aterotrombozã poate fi evalu-

at prin markerii de activare trombocitarã,iar riscul este semnificativ statistic la bol-navii cu diabet zaharat (p<0,009) ºi la ceicu hipercolesterolemie peste 250 mg/dl(p<0,05). Diabetul zaharat este un factor derisc important pentru trombozã ºi ar fi reco-mandabilã asocierea de antiagregante sautratament anticoagulant.

INCIDENÞATULBURÃRILOR DE RITMSUPRAVENTRICULARE LA

PACIENÞII CU CMD

dr L. Harbuz, dr. C. Hanta, dr. D. Cristescu,dr. E. Enache, conf. dr. Aron Gheorghiþa,


S-au luat în studiu un lot de 32 cazurireprezentat de 21 bãrbaþi ºi 11

femei cu cardiomiopatie dilatativã, spitali-zate în intervalul 2000-2003 în ClinicaMedicalã a Spitalului de Urgenþã „Sf. Ioan“prezentând diferite tulburãri de ritm.

Investigaþiile clinice ºi paraclinicespecifice au evidenþiat natura ºi frecvenþadiferitelor tipuri de aritmii supraventricu-lare cu variaþii importante în funcþie de sex,vârstã ºi patologie asociatã.

Examinãrile clinice efectuate la inter-nare au sugerat prezenþa aritmiilor în cazulpacienþilor cu CMD cu frecvenþa maximãîn grupa de vârstã 40-65 ani, repartiþia pesexe fiind aproximativ egalã.

Determinãrile EKG au semnalatfrecvenþa de 27,2% flutter-ului atrial ºi57,5% fibrilaþie atrialã la femei. Pentru bãr-baþi aceste aritmii au fost în procente de61,9% ºi respectiv 23,8%.

Monitorizarea HOLTER–EKG a per-mis evidenþierea flutterului atrial la bãrbaþi(47,6%), faþã de femei, unde procentul estede 18,1%. În cazul fibrilaþiei atriale procen-tele sunt inversate: la femei 36,3% respec-tiv la bãrbaþi 19%.

Modificãrile echocardiografice au arã-tat procente semnificativ crescute laambele sexe în cazul hipokineziei difuze,dar în cazul femeilor s-a evidenþiat un pro-cent mai ridicat pentru FE <25% compara-tiv cu bãrbaþii.

Rezultatele investigaþiilor clinice ºiparaclinice au permis stabilirea unor core-laþii între frecvenþa tulburãrilor de ritmsupraventriculare actuale ºi unele ante-cedente patologice cardiovasculare unicesau asociate (IVS, HTA, BCI, consum dealcool).

Dintre acestea – EKG de suprafaþã,monitorizarea Holter – EKG, ºi echocar-diografia s-au dovedit oportune ºi de primãintenþie în cazurile tulburãrilor de ritmsupraventriculare la bolnavii cu CMD,semnalând frecvenþa asocierii dintre CMDºi aceste aritmii.

Se discutã, de asemenea, frecvenþadeloc neglijabilã a asocierii dintre fibrilaþiaºi flutterul atrial cu consumul cronic dealcool la pacienþii cu CMD de sex mas-culin. La femei este semnificativã asociereadintre aceste aritmii ºi CMD pe fondulischemiei miocardice cronice.

INCIDENÞA HTA LAPACIENÞII CU BLOC AV

GRADUL III DUPÃ CARDIO-STIMULARE PERMANENTÃ

dr. C. Hanta, dr. L. Harbuz,dr. E. Enache, conf. dr. Aron Gheorghiþa,


Blocul AV grd. III este asociatfrecvent cu HTA secundarã bradi-

cardiei. În cazul BAV grd. III profilul TAeste sistolic. Asocierea la pacienþii cu BAVgrd. III a valorilor tensionale crescuteridicã problema diferenþierii HTA secun-darã renalã, renovascularã ºi a HTAesenþialã, de cea secundarã bradicardiei.Obiectivele studiului au fost: determinareaincidenþei HTA la un lot de pacienþi cuBAV de grd. III, determinarea tipurilor deTA, evoluþia dupã cardiostimulare.

MATERIALE ªI METODÃS-a efectuat un studiu pe un lot de 17

pacienþi cu TAs >160 mmHg, dintr-unnumãr de 25 pacienþi cu BAV grd. III simp-tomatic. Sex ratio a fost 10 bãrbaþi(58,82%) faþã de 7 femei (41,18%). Vârstamedie a fost de 73,11 ani.

Urmãrirea pacienþilor s-a facut timp de5 zile înainte de cardiostimulare ºi 7 zilepostcardiostimulare. Prin examen clinic,determinarea TA în ortostatism ºi clinosta-tism, radiografie toracicã, EKG, echografie

cardiacã, monitorizare Holter înainte ºidupã stimulare, prin probe biologice, s-auurmãrit eliminarea cazurilor de HTA secun-darã renalã, renovascularã, endocrinã, ca-racterizarea profilului TA ºi evoluþia dupãcardiostimulare.

REZULTATEIncidenþa HTA a fost 68% la cei 17

pacienþi cu BAV grd. III studiaþi.Distribuþia tipurilor de HTA:

Sistolicã – înainte de cardiostimulare-10 pacienþi (58,82%) TAs 175,5 mmHg

- dupã cardiostimulare 124 mmHgsistolodiastolicã – înainte de stimulare-7 pacienþi (41,18%), TAs 175 mmHgTAp 100 mmHg- dupã stimulare TAs 135 mmHg Tap79,14 mmHg

CONCLUZIIStudiul aratã predominenþa tipului TA

sistolic, cu revenirea la valori normale dupãcardiostimulare în lotul cu HTA sistolicã.În cazul existenþei unei HTA esenþiale sausecundare altor afecþiuni, s-a observat cãTA sistolicã fie a scãzut la valori normale,fie s-a menþinut la niºte valori crescute, darinferioare celor preexistente cardiostimulã-rii permanente tip VVI, prin creºtereafrecvenþei cardiace care eliminã compo-nenta dependentã de creºterea debituluibãtaie.

EVALUAREAECHOCARDIOGRAFICÃ

A DISFUNCÞIEI DIASTOLICEA VENTRICULULUI STÂNG

ÎN CORDUL PULMONARCRONIC

dr. R. ªtefan, dr. M. Nedelcu, dr. I. Gabor,dr. A. Cuieºdean, conf. dr. Aron Gheorghiþa,


Scopul lucrãrii, demonstrarea exis-tenþei unei disfuncþii diastolice a

VS la pacienþii cu CPC, în pofida faptuluicã agravarea dispneii la aceºti pacienþi erapusã de obicei pe seama progresiei boliipulmonare. Pacienþii cu supraîncãrcare devolum ºi presiune a VS, datoritã modi-ficãrii geometriei acestuia.

Lotul de studiu a cuprins 38 de bolnavicu CPC din care 11 femei ºi 27 de bãrbaþi,cu vârste cuprinse între 52 ºi 75 de ani, cu

semne clinice ºi paraclinice de bronho-pneumopatie cronicã obstructivã.

MATERIALE ªI METODÃPacienþii au fost examinaþi clinic, li

s-au efectuat EKG, ECHO Doppler ºiprobe ventilatorii. Echocardiografia ºi exa-menul Doppler au urmãrit mãsurareadimensiunilor VS ºi AS, grosimea septuluiºi a peretelui posterior, fracþie de scurtare aVS. Au fost excluºi în prealabil din lotpacienþii cu hipo-, a- sau diskinezii seg-mentare sau globale, cei cu FS <30% sau cugrosime a septului ºi/sau a peretelui poste-rior AVS >1,2 cm.

REZULTATEPresiunea în AP a variat între 35 ºi 80

mmHg. (valoarea medie a fost de 60,6mmHg) FS a VS a fost peste 30%.

Dintre cei 38 de pacienþi cuprinsi în lot,35 (92%) au prezentat anomalie de relaxarediastolicã (E/A <1). Timpul de relaxare izo-volumetricã a fost mai mare decât normal.S-a observat o corelaþie semnificativã întrepresiunea din AP (PAP) ºi raportul E/A- cucât PAP a fost mai crescutã, cu atât raportulE/A a fost mai scãzut.

De asemenea, cu cât PAP a fost maicrescutã, cu atât timpul de relaxare izovolu-metricã a fost mai lung. Nu s-a observatnici o corelaþie între modificãrile echo-Doppler ºi parametrii respiratorii (VEMS).

CONCLUZII Studiul de faþã a demonstrat existenþa

unei disfuncþii diastolice a VS la majori-tatea pacienþilor cu bronhopneumopatieobstructivã cronicã.

Acest lucru poate explica accentuareadispneii nu numai datoritã agravãrii afecþi-unii respiratorii, ci ºi datoritã afectãriifuncþiei VS.

SINDROMUL GOODPASTURE– STUDIU DE CAZ CLINIC

L. Tutai1, A. Covic2, T. Adam1,D. Tofolean1, F. Voinea1

1. Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Constanþa -Clinica Medicalã I

2. Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon“,Clinica de Nefrologie, Iaºi

INTRODUCERESindromul Goodpasture este o boalã

sistemicã cu patogenie autoimunã ºi etiolo-gie necunoscutã, manifestatã clinic prin



hemoptizie asociatã cu glomerulonefritarapid progresivã cu anticorpi anti-MBG.Boala apare frecvent la bãrbaþi tineri ºi aredebut brusc cu febrã ºi manifestãri respira-torii (tuse, dispnee, hemoptizii) ce precedcu sãptãmâni sau luni, manifestãrile renale– hematurie, proteinurie, insuficienþãrenalã rapid progresivã. În lipsa unei terapiiagresive, ce combinã pulsterapia intra-venoasã (metilprednisolon + ciclofosfami-da) cu plasmaferezã ºi ulterior corticotera-pie oralã, evoluþia poate fi gravã ºi rapidãspre exitus între 1 lunã – 1 an de la debut.

Cazul prezentat. Pacient în vârstã de 31de ani, ce lucreazã în mediu cu gaze toxice(sudor) se interneazã prin serviciul deurgenþã în Clinica Medicalã I, SpitalulClinic de Urgenþã Constanþa, prezentândedeme generalizate, paliditate intensã scle-ro-tegumentarã, dispnee de repaus, hemo-ptizii repetate în cantitate minimã, respi-raþie acidoticã, oligoanurie, valori TA cres-cute. Explorãrile paraclinice evidenþiazãsindrom anemic sever de tip hipocrommicrocitar, sindrom inflamator nespecificºi retenþie azotatã marcatã, cu acidozãmetabolicã severã, motiv pentru care seiniþiazã hemodializa în regim acut, princateterizarea venei jugulare interne. Dupãiniþierea hemodializei, evoluþia clinicã afost nefavorabilã, cu accentuarea hemo-ptiziilor ºi a sindromului anemic.

Echografia renalã evidenþiazã rinichide dimensiuni normale, cu corticalaîngroºatã, hiperecogenã, cu multiple zonede necrozã corticalã la examenul Dopplerºi pledeazã pentru glomerulonefritã rapidprogresivã.

Testele imunologice relevã prezenþa Acanti-MBG cu ANCA negativ, motiv pentrucare se iniþiazã pulsterapie cu metilpred-nisolon, cu dispariþia manifestãrilor respi-ratorii.

Afectarea multisistemicã (febra, mial-gii, astenie, sindrom pulmo-renal, HTA) încontextul sindromului inflamator ºi al sin-dromului imunologic pledeazã pentru sin-drom Goodpasture.

Pentru confirmare de diagnostic prinpuctie-biopsie renalã, pacientul este îndru-mat cãtre Clinica de Nefrologie Iaºi.Modificãrile puncþiei-biopsie renale confir-mã diagnosticul ºi sub tratament imuno-supresor, pulsterapie cu metilprednisolon ºiciclofosfamidã asociat cu plasmaferezã ºi

hemodializã, evoluþia a fost favorabilã, darcu persistenþa insuficienþei renale.

CONCLUZIISindromul pneumonefritic trebuie

diferenþiat de alte sindroame asemãnãtoarece apar în colagenoze, pneumopatia uremi-cã, viroze, purpura Henoch-Schönlein. Lapacientul nostru debutul bolii a fost relativinsidios, cu sindrom nefritic rapid progre-siv în urmã cu aproximativ 9 luni de zile ºiapariþia sindromului respirator în ultimele 3luni, fapt ce a îngreunat relativ diagnosticulºi prognosticul bolnavului. Deoarece lapuncþia-biopsie renalã prezintã sclerozãglomerularã, este clar ca va necesita con-tinuarea hemodializei, urmând a se evaluaterapia patogenicã în funcþie de evoluþie.

ANEVRISMUL DEARTERÃ PULMONARÃ

RUPT – CAUZÃ RARÃ DEHEMOPTIZIE

Tatiana Adam, Doina Tofolean,M. Toringhibel, Fl. Voinea

Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Constanþa -Clinica Medicala I, Facultatea de Medicinã

Constanþa

Prezentãm cazul bolnavului D.V. învârstã de 49 de ani aflat în evidenþa

Clinicii de Cardiologie a Spitalului ClinicJudeþean Constanþa cu diagnosticul: defectseptal interatrial, hipertensiune arterialãpulmonarã secundarã, insuficienþã cardiacãcongestivã.

Bolnavul a fost internat de urgenþã înClinica Medicalã I pentru hemoptiziirepetate în ultimele 24 de ore.

Radiografia pulmonarã a ridicat suspi-ciunea unei tumori pulmonare drepte.

Computer tomografia pulmonarã aidentificat formaþiunea ca fiind unanevrism de arterã pulmonarã dreaptã.

Evoluþia bolnavului a fost nefavorabilã,decedând în aproximativ 12 ore de lainternare prin hemoptizie masivã secundarãrupturii anevrismului arterei pulmonaredrepte, diagnostic confirmat anatomo-pato-logic.

Am prezentat acest caz clinic datã fiindraritatea acestei cauze de hemoptizie.

APRECIEREA FUNCÞIEIENDOTELIALE LA PACIENÞII

CU HIPERTENSIUNEARTERIALÃ ESENÞIALÃ

COMPARATIV CU PACIENÞIICU HIPERTENSIUNE DE

HALAT ALB

Elisabeta Bãdilã, Florentina Mehic,Daniela Bartoº, Simona Gentimir,

Maria DorobanþuSpitalul Clinic de Urgenþã Bucureºti

SCOPHipertensiunea arterialã este caracteri-

zatã de prezenþa disfuncþiei endoteliale.Monitorizarea ambulatorie automatã atensiunii arteriale (MAATA) are un roldeterminant în clasificarea pacienþilor în:hipertensivi (dippers/non-dippers), nor-motensivi (TA <140/90 mm Hg la cabinet ºi<125/80 mm Hg la MAATA) ºi hipertensi-une la „halat alb“ (TA >140/90 mm Hg lacabinet ºi <125/80 mm Hg la MAATA).Scopul acestui studiu este de a determinadacã hipertensiunea de „halat alb“ se aso-ciazã cu disfuncþia endotelialã.

MATERIALE ªI METODÃAu fost luaþi în studiu 20 de pacienþi

normotensivi (lotul de control) ºi 40 depacienþi hipertensivi cu TA la cabinet>140/90 mm Hg. Toþi pacienþii au fostmonitorizaþi ambulator cu un aparat demãsurare automatã a TA ABPM – 04,Meditech, Hungary. În urma monitorizãriipacienþii hipertensivi au fost împãrþiþi în 2grupuri:

- Grupul I hipertensiv (media /24 orea TA ≥125/80 mm Hg) → 30 pacienþi(75%)- Grupul II cu hipertensiune de „halatalb“ (3 determinãri clinice ale TA>140/90 mm Hg ºi media pe 24 ore<125/80 mm Hg) → 10 pacienþi (25 %)Funcþia endotelialã a fost apreciatã prin

vasodilataþia flux mediatã a arterei brahialecu ajutorul unui transductor liniar cufrecvenþã înaltã (7,5 MHz) prin metodaultrasnograficã.

REZULTATEVasodilataþia flux mediatã a fost semni-

ficativ scãzutã atât în grupul de pacienþihipertensivi, cât ºi la pacienþii cu hiperten-siune de „halat alb“ comparativ cu nor-motensivii (Tabel).

Diferenþa FMD între grupul dehipertensivi vs. normotensivi (4,7±4% vs.12,8±3%), ca ºi între grupul cu HTA de„halat alb“ ºi normotensivi (4,9±5% vs.12,8±3%) este semnificativã din punct devedere statistic (p<0,001). Nu s-au înregis-trat diferenþe cu semnificaþie statisticã întregrupul de HTA ºi cel de HTA de „halat alb“ºi nici din punct de vedere al vasodilataþieiindependente de endoteliu în toate cele 3grupe.

CONCLUZIIRezultatele indicã cã disfuncþia

endotelialã este prezentã atât la pacienþiihipertensivi, cât ºi la cei cu HTA de „halatalb“. Rãmâne deschis pentru studii viitoaredacã HTA de „halat alb“ rãmâne un„fenomen inocent“ sau dacã va trebui ini-þiat tratament având în vedere disfuncþiaendotelialã.

VALOAREA DECIZIONALÃ ASINDROMULUI INFLAMATORPENTRU ADMINISTRAREA

ANTIBIOTICELOR ÎNANGINELE ACUTE

I. Diaconescu, Valentina Ionescu, Manuela Musa,Daniela Boboricu, Adel Ali JadanClinica de Boli Infecþioase Craiova

INTRODUCEREAnginele acute constituie o patologie

frecventã. Decizia de a administra anti-biotic depinde de evaluarea clinicã, deprezenþa sindromului inflamator ºi maipuþin de rezultatele exudatului faringian.

OBIECTIVEEstimarea valorii diagnostice a sindro-

mului inflamator în diagnosticul anginelorbacteriene.

MATERIALE ªI METODÃAu fost analizate 104 angine acute

internate (76 adulþi ºi 28 copii). Din acestea80 au fost angine eritemato-pultacee.Sindromul inflamator a fost exploratprin prezenþa febrei, numãr leucocite

>10 000/ml, %PMN >70%, VSH >40 mmla 2h, proteina C pozitivã, fibrinogen>400 mg%.

REZULTATEFebra a fost semnificativã în 76,3% la

adulþi ºi 64,2% la copii. Numãrul de leu-cocite a fost mare în 38,1% din adulþi ºi28,5% din copii. Procentul de PMN a fostmare în 55,5% din adulþi ºi în 17,8% dincopii. Valorile VSH-ului au fost mari în47,3% din adulþi ºi în 26% din copii.Fibrinogenul a fost mare în 10 din 12 cazuritestate (83,3%). Proteina C a fost pozitivãîn 10 cazuri din 13 la adulþi (75,9%), iar lacopii într-un singur caz din 5 testate (20%).Streptococul a fost izolat în 5 cazuri din 39la adulþi (12,8%) ºi într-un caz din 19 lacopii (5,2%).

Toate cazurile la copii ºi 75 din 76 laadulþi au fost tratate cu antibiotic.

CONCLUZIISidromul inflamator minimal se core-

leazã în micã mãsurã cu decizia de aadministra antibiotic. Pentru adulþi proteinaC ºi fibrinogenul au fost cel mai frecventmodificate. Este posibil ca la copii abuzulde antibiotice în anginele acute sã fie maimare comparativ cu adulþii.

PERICADITASEROFIBRINOASÃTUBERCULOASÃDIAGNOSTICATÃ

NECROPTIC

Zenaida Florea-Grãmadã, Niculina Florea,Dan Ferariu, Alcora Brumã1, Simona Ionescu2

1. Spitalul Clinic Urgenþe „Sf. Spiridon“, Iaºi -Departamentul Anatomie Patologicã ºi Prosecturã

2. Spitalul Clinic Urgenþe „Sf. Spiridon“, Iaºi -Clinica Medicalã III

Se prezintã cazul unei paciente desex feminin, în vârstã de 73 ani,

internatã în Clinica III Medicalã aSpitalului Clinic de Urgenþe „Sf. Spiridon“cu diagnosticul clinic: 1. cardiomiopatiedilatativã toxicã; 2. insuficienþã cardiacã

(anasarcã); 3. observaþie pleuropericarditãneoplazicã, decedatã la 3 zile dupãinternare. Cazul a fost evaluat clinic, para-clinic ºi necropsic.

Examenul necropsic a stabilit, pe bazaaspectelor macroscopice ºi prelucrãrii ex-temporanee a fragmentelor prelevate dinplãmân ºi cord, diagnosticul de tuberculozãmiliarã pulmonarã cu pleurezie serofibri-noasã ºi pericarditã tuberculoasã serofibri-noasã.

Particularitatea cazului este reprezen-tatã de evidenþierea unei infecþii genera-lizate cu Mycobacterium tuberculosis la opacientã vârstnicã cu apariþia pericarditeiserofibrinoase masive, urmate de exitus.

Lucrarea îºi propune sã evidenþiezeimportanþa efectuãrii necropsiei în vedereastabilirii cu certitudine a diagnosticului dedeces. În condiþiile recrudescenþei infecþieituberculoase la noi în þarã, importanþa sus-picionãrii infecþiei cu M. tuberculosis latoþi pacienþii cu simptomatologie respirato-rie, impune examinarea atentã ºi exclu-derea altor cauze.

AVANTAJELE STUDIULUIIMUNOHISTOCHIMIC PE

FRAGMENTE CONGELATEÎN DIAGNOSTICUL

LIMFOAMELOR MALIGNE

Adriana Habor, Anca Sin, O. CotoiUniversitatea de Medicinã ºi Farmacie, Târgu Mureº

Pentru diagnosticul de certitudine allimfoamelor maligne am recurs la

studiul imunohistochimic, folosind atâtpreparate histologice incluse în parafinã,cât ºi preparate congelate.

Tehnica la care am apelat a fost comp-lex Avidinã/Streptavidinã-Biotinã cu per-oxidaza.

Am inclus în studiu 50 de cazuri.Studiul pe secþiuni congelate a permis uti-lizarea unui numãr mai mare de anticorpimonoclonali, care demascã markeri celu-lari conservaþi prin procedura congelãrii(CD10, CD23; CD2; CD3; CD5; CD7) ºicare pot ameliora diagnosticul de limfom.

Folosind preparate congelate am pututface o încadrare mai exactã a limfoamelorpe tipuri ºi subtipuri ºi chiar am avut posi-bilitatea determinãrii markerilor de prog-nostic ai bolii (Bcl-2; p53).


φ a. brahialã FMD% Vasodilataþie la NTGGrup I 3,5±0,3mm 4,7±4% 13,9±5%Grup II 3,3±0,4mm 4,9±5% 13,8±5%Lot control 3,3±0,5mm 12,8±3% 14,2±4%


PNEUMONIA CUSTREPTOCOCCUS

PNEUMONIAE LA COPIL

Valentina Ionescu, Daniela Bobolicu,Florentina Dumitrescu

Spitalul Clinic „Victor Babeº“,Clinica II Boli Infecþioase, Craiova

Printre pneumoniile comunitare,pneumonia cu Str. Pneumoniae este

în continuã creºtere, mai ales la persoaneleimunodeficiente.

Lotul studiat cuprinde 12 copii: dinmediul urban 5, rural 7, de sex M 8, sex F4. Diagnosticul de pneumonie a fost confir-mat, clinic (febrã, tuse, sindrom de conden-sare pulmonarã ) ºi paraclinic (radiografiepulmonarã, examen sputã cu prezenþa StrPneumoniae în culturã ºi antibiogramã, sin-dromul inflamator: fibrinogen, proteina Creactivã, nr. leucocite ºi VSH).

De remarcat prezenþa a 3 tulpini depneumococ rezistente la penicilinã, tetraci-clinã, eritromicinã ºi cotrimoxazol.

ACTUALITÃÞI PRIVINDSTRATEGIA TERAPEUTICÃ ÎN

BOALA ARTROZICÃ

Mioara BanciuUniversitatea de Medicinã ºi Farmacie

„Victor Babeº“, Timiºoara

Artroza ocupã locul al II- lea înbolile cronice ºi creºte cu vârsta ºi

durata vieþii dupã 65 ani cu incidenþã de70%.

Localizãrile cele mai frecvente sunt:mâini, genunchi, ºold.

Obiectivele de tratament constã încombaterea durerii, desabilitãþii ºi handica-pului agravate de evoluþie ºi vârstã.

Schema terapeuticã se compune din:I. Intervenþii nefarmacologice (regimdietetic, educaþie, fizio-balneo-kine-toterapie)II. Terapie farmacologicã:

1. simptomaticã de scurtã duratã(analgezice, opioide slabe, AINS cla-sice ºi selective)

2. terapie antiartrozicã simpto-maticã cu acþiune lentã; duratã 8-12luni; eficacitate 2-3 luni; toleranþãbunã: structure modifying drugs(SMDs): sãruri nespecifice de avocado

ºi soia, sulfat de glucozaminã/sulfat decondroitinã, Diacereinã. III.Terapie localã intraarticularã (glu-cocorticoizi, acid hialuronic ºi derivaþi,preparate de superoxid dismutazã)IV.Terapie chirurgicalã (osteotomii,debridare artroscopicã)

EVALUAREA PEROXIDÃRIILIPIDICE LA PACIENÞII CUPANCREATITÃ CRONICÃ

Corina Zorilã, Liana Moº, Livia Rusu,I. Corlan, Carmen Drãgoiu

Spitalul Clinic Municipal Arad, Clinica Medicinã Internã

Universitatea de Vest „Vasile Goldiº“, Arad

Pancreatita cronicã etanolicã faceparte dintre afecþiunile inflamatorii

autoîntreþinute, care determinã în finalfibrozã ºi pierderea funcþiilor secretoriipancreatice. În procesul inflamator neutro-filele activate sub acþiunea unor factoriexteriori induc generarea de mieloperoxi-dazã ºi NADPHoxidazã, cu amplificareastresului oxidativ. În prezenta lucrare ne-ampropus sã evaluãm nivelul lipoperoxizilorserici, ca markeri ai procesului oxidativ înpancreatita cronicã.

MATERIALE ªI METODÃAm luat în studiu 15 bolnavi cu diag-

nosticul de pancreatitã cronicã internaþi.Criteriile diagnostice au fost clinice, bio-logice ºi imagistice. S-au studiat factorii derisc ºi etiologici implicaþi în declanºarea ºiîntreþinerea procesului inflamator pancrea-tic. Nivelul lipoperoxizilor a fost evaluatprin determinarea malondialdehidei (MDA),produs secundar al lipoperoxidãrii, cu aju-torul unei metode colorimetrice (Satoh),din sângele venos periferic.

REZULTATEVârste medie a grupului a fost de 47,46

ani, cu predominenþa sexului masculin.Factorul de risc cel mai frecvent întâlnit îndeclanºarea episoadelor de acutizare a fostconsumul cronic de alcool. Investigaþiilealese în cazurile cu aspect clinic de pancre-atitã acutã: sindromul inflamator biologic afost prezent într-o proporþie de 53,3% din-tre pacienþi, iar creºterea enzimelor pancre-atice s-a înregistrat în 19,8% dintre cazuri.În ceea ce priveste nivelul MDA amînregistrat un nivel de 4,37±0,83 nmol/lfaþã de 2,4±0,25 nmol/l la lotul martor.

CONCLUZII1. Creºterea nivelului MDA la lotulstudiat susþine implicarea stresuluioxidativ în patogeneza pancreatiteicronice.2. Etilismul cronic are un rol major îndeclanºarea ºi întreþinerea procesuluiinflamator.

INFECÞIA HELICOBACTERPILORI LA PACIENÞII CU

CIROZÃ HEPATICÃALCOOLICÃ ÎN RELAÞIE

CU INFLAMAÞIA ªICOMPLICAÞIILE

GASTRODUODENALE

Liana Moº, Corina Zorilã, Livia RusuSpitalul Clinic Municipal Arad - Clinica Medicinã

Internã, Universitatea de Vest „Vasile Goldiº“, Arad

Factorii de risc potenþiali care potprezice evoluþia cirozei la pacienþii

cu infecþie persistentã cu virus C nu suntbine definiþi, dar alcoolul este sigur un fac-tor care influenþeazã negativ istoriainfecþiei virale C. Complicaþiile gastuduo-denale: sângerãri digestive superioare, sin-drom dispeptic ºi ulcerul gastroduodenaldeterminã spitalizãri repetate ale pacien-þilor cu cirozã hepaticã. Recent HP a fostevidenþiat în cãile biliare ale pacienþilor cucirozã hepaticã.

MATERIALE ªI METODÃAm comparat incidenþa infecþiei HP la

28 de pacienþi diagnosticaþi cu cirozãhepaticã alcoolicã, dintre care unii au AcVHC pozitivi ºi semne certe de cirozãhepaticã clinic, biologic ºi ecografic/endo-scopic cu 36 de pacienþi cu sindrom dis-peptic la care s-a exclus ciroza hepaticã.Diagnosticul de infecþie HP a fost pus printestul ureazei corelat cu aspectul endo-scopic/histologic.

REZULTATEInfecþia HP a fost prezentã la 71% din-

tre pacienþii cu cirozã hepaticã ºi la 52% înlotul de control (p<0,003), cu gastritãantralã moderat activã la pacienþii cu sin-drom dispeptic ºi cu displazie intestinalãprezentã în special la pacienþii cu CH.

CONCLUZII1. Prevalenþa HP este mai mare lacirotici cu sau fãrã Ac VHC ºi probabil


poate influenþa prognosticul celor caresunt infectaþi concomitent cu VHC.2. Incidenþa infecþiei H. pylori este maimare la ciroticii cu Ac VHC prezenþiprintr-un mecanism necunoscut. Aceastasugereazã faptul cã la alcoolici ºi lapurtãtorii cronici de virus C prognosti-cul bolii hepatice ar putea fi influenþatprin determinarea activã ºi/sau trata-mentul specific al infecþiei cu H. pylori.

AFECTAREA TUBULUIDIGESTIV ÎN SCLERODERMIA

SISTEMICÃMãdãlina-Elena Avram, Anca-Maria Amzolini,

Patricia Lican, M. AmzoliniClinica I Medicalã, U.M.F. Craiova

Sclerodermia sistemicã are manifes-tãri gastro-intestinale frecvente ºi

diverse, marca histopatologicã a bolii fiindatrofia musculaturii netede a tubului diges-tiv însoþitã de fibrozã. Procesul poateinteresa orice segment al tractului digestivde la esofag la anus, afectarea digestivãfiind cea mai frecventã manifestare visce-ralã din sclerodermia sistemicã.

SCOPStudiul nostru a urmãrit prezenþa mani-

festãrilor digestive, frecvenþa lor ºi evoluþiasub tratament.

MATERIALE ªI METODÃAm luat în evidenþã 19 pacienþi cu scle-

rodermie sistemicã, internaþi în Clinica IMedicalã, Compartimentul de Reuma-tologie. Diagnosticul manifestãrilor diges-tive s-a fãcut prin: tranzit baritat eso-gas-tro-duodenal, endoscopie digestivã supe-rioara, irigografie.

REZULTATE ªI DISCUÞII16 (84,2%) dintre pacienþii diagnosti-

caþi cu SS au prezentat afectare digestivã.Dintre aceºtia, 12 pacienþi (75%) au avutsindrom de reflux gastro-esofagian cudisfagie înaltã, regurgitãþii, pirozis. 4 dincele 12 cazuri au prezentat HDS datoritãesofagitei prin reflux gastro-esofagian.Pacienþii cu afectare la nivelul stomacului(40%) au prezentat senzaþie de saþietate,dispepsie, scãdere în greutate. O parte dinpacienþii cu evoluþie de mai mulþi ani abolii (7%) au prezentat sindrom de malab-sorbþie, cu scãdere în greutate, diaree croni-cã, sindrom anemic. 4% dintre pacienþii cu

afecþiuni digestive în cadrul sclerodermieisistemice au prezentat de la început consti-paþii cronice, uneori cu episoade subo-cluzive, punând probleme de diagnosticdiferenþial.

CONCLUZIIPacienþii cu SS prezintã o patologie

digestivã complexã, deºi în multe cazurisunt asimptomatici, explorãrile paracliniceelucidând diagnosticul. Afectarea esofa-gianã este prezentã în majoritatea cazurilor,dar esofagul „de sticlã“ a fost prezent într-un procent mic (27%) la pacienþii cuevoluþie de mai mulþi ani a bolii.

COLANGITA SCLEROZANTÃPRIMITIVÃ ASOCIATÃ CU

LITIAZÃ COLEDOCIANÃ ªIVEZICULARÃ – PROBLEMEDE DIAGNOSTIC POZITIV ªI

DIFERENÞIAL

Anca-Maria Amzolini, A. Sãftoiu, S. Iordache,Mãdãlina-Elena Avram, T. Ciurea, M. Amzolini

Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Craiova,Clinica I Medicalã

Colangita sclerozantã primitivã esteo afecþiune caracterizatã prin infla-

maþie, fibrozã ºi distrugerea progresivã acãilor biliare de calibru mare ºi mediu,intra- ºi extrahepatice, cu apariþia în final aleziunilor de cirozã biliarã secundarã.

Prezentãm cazul unei paciente de 36 deani care s-a prezentat în serviciul deurgenþã cu dureri intense în hipocondruldrept, senzaþie de gust amar, vãrsãturi bi-lioase, fiind diagnosticatã cu litiazã vezicu-larã pentru care s-a practicat colecistec-tomie laparoscopicã. Ulterior s-a ridicatsuspiciunea de litiazã coledocianã, su-gerându-i-se explorãri suplimentare. Laprezentare în clinica noastrã pacienta acuzaprurit tegumentar generalizat, inapetenþã,scãdere ponderalã, dureri în hipocondruldrept.

Examenul obiectiv a evidenþiat sensi-bilitate moderatã la palpare în hipocondruldrept.

Explorãrile biologice au evidenþiat sin-dromul de colestazã cu fosfatazã alcalinã514 U/l ºi gama-glutamil-transpeptidazã357U/l; amilazele au fost în limite normaleGOT 67U/l, GPT 123U/l, markerii viralifiind absenþi.

Examenul ecografic a evidenþiat o calebiliarã restantã de 12 mm, cu posibile ima-gini de calculi mici, cu con de umbrã pos-terior. Ecoendoscopia a arãtat o cale biliarãdilatatã în porþiunea terminalã fãrã calculiîn interior. S-a practicat CPER: dupã cate-terizarea papilei duodenale ºi injectareasubstanþei de contrast s-au vizualizat cãilebiliare intrahepatice îngustate ºi redusenumeric, dilataþia canalului hepatic comun,dilataþia retrogradã a bontului cistic ºistenoza strânsã neregulatã cu diametrulpânã la 0,5 cm a canalului coledoc.

S-a stabilit diagnosticul de colangi-tã sclerozantã primitivã, iar explorãrilebiologice ulterioare (imunelectroforeza,pANCA, AAN, anticorpii anti muºchineted) ne-au permis susþinerea diagnosticu-lui. Þinând cont de prezenþa stenozei unicea CBP în porþiunea terminalã, a fost asoci-at tratamentul endoscopic cu protezareacãii biliare cu tratamentul medical cu acidursodeoxicolic cu evoluþie iniþial favora-bilã.

În concluzie, explorarea imagisticãcomplexã (ecoendoscopie, CPER) permitestabilirea diagnosticului pozitiv ºi dife-renþial în cazurile dificile care necesitã oconduitã terapeuticã specificã.

ANEMIE HEMOLITICÃCONGENITALÃ CU CRIZE DE

DEGLOBULIZARE ªIHIPERTENSIUNE PORTALÃ

SEGMENTARÃ LA UNPACIENT CU ABCES

PERIRENAL CONFIRMATPRIN ECOENDOSCOPIE

Sevastiþa Iordache, A. Sãftoiu, Anca Amzolini,D. Ghiþã, T. Ciurea

Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Craiova,Clinica I Medicalã

Ecoendoscopia digestivã superioarãcu puncþie finã aspirativã ghidatã

ecoendoscopic a fost sugeratã recent ca ometodã utilã pentru diagnosticul formaþiu-nilor abdominale idiopatice, permiþând sta-bilirea unui diagnostic de certitudine infec-þios, benign/inflamator, respectiv malign,care influenþeazã conduita terapeuticã ulte-rioarã.


Prezentãm cazul unui pacient în vârstãde 18 ani internat pentru febrã, frison,durere în epigastru ºi în lomba dreaptã,vãrsãturi alimentare, simptome debutate cu2 zile anterior internãrii. Din antecedentelepacientului reþinem numeroase infecþiiurinare în copilãrie cu E. coli ºi Klebsiella,iar cu o lunã anterior a prezentat un episodde hemoragie digestivã superioarã exteriori-zat prin hematemezã ºi melenã. La exame-nul obiectiv se deceleazã paloare tegumen-tarã moderatã, febrã 38°C, splenomegaliegr II, sensibilitate la palpare în epigastru ºiîn lomba stângã.

Explorãrile de laborator au evidenþiatanemie moderatã care s-a accentuat pe par-cursul internãrii, teste inflamatorii pozitive,valori crescute ale transaminazelor, urocul-turi pozitive cu E. coli sensibil la ertape-nem, imipenem, colimicinã. Investigareasindromului anemic a evidenþiat creºtereafracþiunii de Hb C, deficit de glucozo-fos-fat dehidrogenazã, sideremie în limite nor-male. Explorãrile imagistice (ecografiatransabdominalã, tomografia abdominalã ºirezonanþa magneticã nuclearã) au evidenþi-at prezenþa unei formaþiuni la nivelul polu-lui superior al rinichiului pe aria deproiecþie a suprarenalei stângi ºi care com-primã vena splenicã, cu suspiciunea detumorã chisticã de coadã de pancreas.Endoscopia digestivã superioarã a evidenþi-at prezenþa de varice gastrice. La examenulecoendoscopic au fost vizualizate dilataþiivenoase în hilul splenic ºi peripancreatic,cu glanda suprarenalã stângã de aspect nor-mal. Între polul superior renal ºi splinã afost evidenþiatã o formaþiune relativ binedelimitatã, hipoecogenã, neomogenã dincare s-a efectuat puncþie finã aspirativã cuaspiraþie de puroi. Ex citologic efectuat dinaspirat era cu detritusuri celulare ºinumeroase neutrofile.

Pe parcursul internãrii sub tratament cuantibiotice cu spectru larg, evoluþia a fostnefavorabilã, cu temperaturi pânã la 400 Cºi accentuare severã a anemiei, cu aspect decrize de deglobulizare, necesitând trans-fuzii de sânge. S-a decis transfer în ClinicaChirurgie unde s-a efectuat drenajul abce-sului ºi splenectomie cu evoluþie ulterioarãfavorabilã.

În concluzie, explorarea ecoendosco-picã este superioarã celorlalte investigaþiiimagistice deoarece permite stabilirea diag-

nosticului tisular prin puncþie finã aspira-tivã ghidatã.

INSUFICIENÞA HEPATICÃACUTÃ ÎN INTOXICAÞIILE CUCIUPERCI NECOMESTIBILE

Cãtãlina Lionte1, L. ªorodoc1, O. Petriº1,Beatrice Varvara1, Victoriþa Laba1,

L. Teodorescu2, S. Teleman3

1. Spitalul Clinic de Urgenþe, U.M.F. „Gr.T. Popa“,Clinica Medicalã, Iaºi

2. Institutul de Medicinã Legalã Iaºi3. U.M.F. „Gr.T. Popa“, Disciplina

Morfopatologie,Iaºi

Majoritatea cazurilor fatale deintoxicaþie cu ciuperci neco-

mestibile sunt datorate speciilor de ciuper-ci care conþin amatoxine. Am studiat un lotde 61 cazuri de intoxicaþie acutã cu ciu-perci necomestibile, internate în SpitalulClinic de Urgenþe în cursul unui an, dintrecare 5 au fost complicate cu insuficienþãhepaticã acutã letalã. Toate cele 5 cazuri auavut un tablou clinic sugestiv pentru sin-dromul faloidian, iar examenul anatomopa-tologic, la cazurile decedate, a pus în evi-denþã sporii de Amanita, precum ºi leziu-nile specifice hepatice ºi renale. Tabloulclinic se instaleazã cu o latenþã de 10-12ore de la ingestie, dar ºi la 40 ore, ceea cedeterminã prezentarea tardivã la medic,atunci când epurarea extrarenalã a toxi-nelor din sânge nu se mai poate realiza.Spitalizarea este obligatorie la toatecazurile de intoxicaþie cu ciuperci, mai alescând debutul semnelor clinice se face tar-div, la peste 6 ore de la ingestie, chiar dacãiniþial probele biologice hepatice ºi renalesunt normale, fiindcã în evoluþie existãriscul afectãrii hepatice sau renale grave, cuprognostic rezervat. Intoxicaþia cu A. phal-loides nu beneficiazã de antidot specific.Supravieþuirea este dependentã de canti-tatea de toxine ingerate, diagnosticul pre-coce ºi tratamentul instituit. Singurametodã care a scãzut mortalitatea de la90% la 30-40% este transplantul hepatic,mijloc de tratament costisitor, dificil deefectuat în condiþii de rutinã. Aceastãoperaþie este grevatã de diverse compli-caþii, de aceea prevenþia rãmâne cea maibunã soluþie în intoxicaþia cu ciuperci neco-mestibile.

HIPOGLICEMIILE TOXICE ÎNPRACTICA MEDICALÃ

Cãtãlina Lionte1, L. ªorodoc1,O. Petriº1, Cristina Bologa1, Beatrice Varvara1,

Victoriþa Laba1, J. Hurjui2

1. Spitalul Clinic de Urgenþe, U.M.F. „Gr.T. Popa“,Clinica Medicalã, Iaºi

2. Spitalul Universitar C.F., U.M.F. „Gr.T. Popa“,Clinica a V-a Medicalã, Iaºi

Hipoglicemia indusã toxic esteobiºnuit cauzatã de tratamentul

pentru diabetul zaharat sau consumul exce-siv de alcool. Hipoglicemia care apare ladiabetici aflaþi sub tratament cu insulinãsau hipoglicemiante orale este de departecea mai frecventã ºi mai studiatã formã dehipoglicemie. Puþine informaþii suntdisponibile despre cauzele hipoglicemieitoxice în intoxicaþiile acute exogene. Amstudiat retrospectiv pacienþii adulþi non-diabetici care au fost internaþi în SpitalulClinic de Urgenþe Iaºi cu hipoglicemiecauzatã de o intoxicaþie acutã, pe operioadã de 10 ani, identificând 15497pacienþi internaþi pentru intoxicaþii acuteexogene, din care 4005 au fost intoxicaþiicu risc hipoglicemiant. 40% din cazuri auavut intoxicaþie cu etanol (10% complicatecu hipoglicemie alcoolicã), 23% au fostintoxicaþii cu beta-blocante (care potinduce hipoglicemie), 7% intoxicaþii cusalicilaþi (2% cu hipoglicemie indusã sali-clic), 29% din cazuri au avut intoxicaþii cuciuperci necomestibile, care a determinatinsuficienþã hepaticã ºi hipoglicemiesecundarã, restul de 43 pacienþi (1%)prezentând hipoglicemie prin intoxicaþievoluntarã cu insulinã sau hipoglicemianteorale. Intoxicaþiile acute exogene voluntaresau accidentale cu medicaþia antidiabeticã,la persoane diabetice sau non-diabeticedeterminã cele mai severe ºi prelungiteforme de hipoglicemie din intoxicaþiileacute. 23 pacienþi au decedat dupã inter-nare, dar într-un singur caz decesul a fostconsecinþa directã a hipoglicemiei. Înintoxicaþiile acute exogene, incidenþahipoglicemiilor este dependentã de tipul detoxic, de mecanismul de producere aintoxicaþiei acute, de asocierile de toxice ºide gradul de severitate al afectãrii hepaticeprodusã de toxic.

BOALA AGLUTININELOR LARECE: CAUZÃ PRIMARÃ SAU

SECUNDARÃ ?

dr. Silvia Militaru, dr. Monica FleancuSpitalul M.A.I. „Prof. Dr. D. Gerota“ - Secþia de

Medicinã Internã

Prezentãm un pacient de 56 ani cusindrom Raynaud, astenie fizicã,

urini roºii dupã expunerea la frig, istoric de3 luni. Examenul clinic ºi paraclinic (HLGla cald: aglutinarea eritrocitelor pe lamã,LDH crescut, testele de hemolizã care auevidenþiat aglutinine la rece, test Coombsindirect (+) cu ser anti IgM, POA care aexclus gamapatia monoclonalã cu agluti-nine la rece, imunograma ºi electroforezãnormale, serologia pentru MCV ºi EBVpozitivã) au diagnosticat boala aglu-tininelor la rece (BAR) secundarã infecþieicu EBV ºi MCV.

Problema importantã a fost cea a diag-nosticului diferenþial între BAR primarã ºisecundarã.

Particularitatea cazului:- rãspuns bun la corticoterapie;- lipsa unei evoluþii autolimitante,caracteristicã pentru BAR de cauzãinfecþioasã.

DIAGNOSTICULENDOSCOPIC AL

CANCERULUI GASTRIC

P. Mitruþ, E. Mota, Amelia Genunche,Rodica Nicolescu, Diana Predescu

U.M.F. Craiova, Spitalul Judeþean de UrgenþãCraiova - Clinica Medicalã II

INTRODUCERECancerul gastric reprezintã cea de a

doua cauzã de deces în lume dupã cancerulpulmonar. În România rata mortalitãþiistandardizate este de 20/100 000 locuitori/an. Examenul endoscopic cu biopsie saucitologie este obligatoriu pentru diagnosti-cul precoce ºi în deplinã siguranþã al acesteiafecþiuni ºi este singurul care poate confericertitudinea.

Obiectivele lucrãrii noastre au constatîn esenþã în sistematizarea principaleloraspecte clinice ºi endoscopice de cancergastric întâlnite într-un serviciu de medi-cinã internã-gastroenterologie ºi evidenþie-rea frecvenþei lor.

MATERIALE ªI METODÃStudiul nostru s-a desfãºurat pe un lot

de 89 de bolnavi cu neoplasm gastricexaminaþi ºi diagnosticaþi endoscopic înperioada ianuarie 2002 - ianuarie 2004, înserviciul de endoscopie digestivã supe-rioarã din cadrul Clinicii Medicale II,Spitalul Judeþean de Urgenþã Craiova.Aceºti bolnavi au fost selectaþi din 1836 deexaminãri endoscopice efectuate în aceastãperioadã. Analiza statisticã a acestui lot debolnavi ne-a arãtat o vârstã medie de 48±7 ani ºi o repartiþie dupã sex cu predomi-nanþa bãrbaþilor (69,50% bãrbaþi, 30,50%femei).

REZULTATE ªI DISCUÞIIÎmpãrþirea endoscopicã a cazurilor de

cancer gastric diagnosticate a fost 22 cazuri(24,71%) cancer gastric precoce ºi 67 decazuri (75,29%) cancer gastric avansat.Sistematizând aspectele endoscopice întâl-nite în cancerul gastric precoce am cons-tatat o incidenþã a cancerului gastric pre-coce tip I (protruziv) în 11 cazuri (50%), acancerului gastric precoce tip II sau super-ficial în 4 cazuri (18,18%) ºi a canceruluigastric precoce tip III sau ulcerat (niºamalignã) în 7 cazuri (31,82%).

Cancerul gastric avansat tip Bormann I(vegetant sau conopidiform) a fost gãsit în17 cazuri (25,37% din totalul cazurilor decancer gastric avansat), cancerul gastric tipBormann II sau ulcerovegetant s-a diagnos-ticat endoscopic în 20 cazuri (29,85%),cancerul gastric tip Bormann II (ulceroin-filtrant) a fost gãsit la examenul endoscopicîn 19 cazuri (28,35%), iar cancerul gastricavansat tip Bormann IV sau infiltrant (lini-tã plasticã) a constituit 16,41% (11 cazuri)din lotul de cancere gastrice avansate diag-nosticate endoscopic.

CONCLUZIICancerul gastric precoce este diagnos-

ticat cu dificultate ºi reprezintã o micã pro-porþie (24,71%) din totalul de cancere gas-trice diagnosticate. Acest fapt este datoratfie pacienþilor care îºi neglijeazã simpto-matologia ºi se prezintã la medic tardiv, fiemedicilor de prim contact care întârzienejustificat diagnosticul. Cancerul gastricavansat este frecvent diagnosticat (75,29%în cadrul lotului nostru). În diagnosticulcancerului gastric precoce examenul endo-scopic cu biopsie ºi examen anatomopato-logic este întotdeauna necesar, pe când în

cancerul gastric avansat aspectul macro-scopic este cel mai adesea sugestiv pentrudiagnostic.

DETERMINAREAPROTEINELOR ÎN LICHIDUL

DE ASCITÃ - FACTORPREDICTIV PENTRU RISCULDE COMPLICAÞII ÎN ASCITA

CIROTICÃ

P. Mitruþ, Amelia Genunche,E. Mota, Rodica Nicolescu,

Roxana Mustafa, Diana PredescuU.M.F. Craiova, Spitalul Judeþean de Urgenþã

Craiova - Clinica Medicalã II

INTRODUCEREExamenul lichidului de ascitã se face

de rutinã la orice bolnav cirotic cu ascitã.Informaþiile aduse sunt foarte utile ºi ade-sea indispensabile pentru diagnosticul etio-logic al ascitei, dar ºi pentru predicþia riscu-lui de complicaþie a ascitei.

SCOPLucrarea noastrã îºi propune sã evi-

denþieze utilitatea examenului biochimic allichidului de ascitã în predicþia riscului decomplicaþii renale, infecþioase sau neopla-zice.

MATERIALE ªI METODÃStudiul nostru a avut un caracter

prospectiv fiind întins pe o perioadã de 4ani, iunie 2000 - ianuarie 2004. S-a evaluatun lot format din 287 bolnavi care auîndeplinit condiþiile de includere ºi exclu-dere din lot. Analiza statisticã generalã aevidenþiat predominanþa sexului bãrbãtesc(73,5% bãrbaþi faþã de 26,5% femei) ºi ovârsta medie de 57,07±7,54 ani. Evaluareaprospectivã a permis studiul mai multorsubloturi care pe perioada analizatã au dez-voltat complicaþii ºi anume sindrom hepa-torenal, ascitã refractarã, neoplasm primitivhepatic, hemoragie digestivã superioarã ºiperitonitã spontanã bacterianã comparativcu lotul fãrã complicaþii, considerat lotmartor.

Explorarea bolnavilor a fost complexãclinicã, biologicã ºi imagisticã hepaticã ºirenalã, hemodinamicã sistemicã ºi analizalichidului de ascitã biochimicã, citologicãºi bacteriologicã.



REZULTATE ªI DISCUÞIILa lotul martor nivelul valorilor medii

ale proteinelor în lichidul de ascitã se ci-freazã între 3,42-3,50 g%. Niveluri cons-tant scãzute care se accentueazã în timp aleproteinelor în lichidul de ascitã se constatãla bolnavii care dezvoltã în timp peritonitaspontanã bacterianã, sindrom hepatorenalsau ascitã refractarã (valori între 2,25 g% ºi1,80 g%). Niveluri constant crescute aleproteinelor în lichidul de ascitã (valorimedii între 3,47 g% ºi 3,70 g%) se observãla bolnavii care au dezvoltat în timp neo-plasm primitiv hepatic sau hemoragiedigestivã superioarã.

CONCLUZIIDeterminarea proteinelor în lichidul de

ascitã este deosebit de importantã deoareceun nivel scãzut al lor reprezintã un factorpredictiv pentru riscul de complicaþii renale(sindrom hepatorenal sau ascitã refractarã)sau infecþioase (peritonita spontanã bacteri-anã). Niveluri crescute ale proteinelor înlichidul de ascitã se asociazã frecvent curiscul de apariþie a neoplasmului primitivhepatic sau carcinomatozei peritoneale.Este importantã monitorizarea proteinelordin lichidul de ascitã sau din ser, care sur-prinde scãderea în dinamicã, pe când rapor-tul lor având o valoare aproape constantãnu ne poate da informaþii predictive efi-ciente.

DIAGNOSTICUL ETIOLOGICAL HEMORAGIEI DIGESTIVESUPERIOARE LA BOLNAVII

CU CIROZÃ HEPATICÃ

P. Mitruþ, E. Mota, Amelia Genunche,Cristina Vãduva, Monica Popescu Ilioniu,

Diana PredescuU.M.F. Craiova, Spitalul Judeþean de Urgenþã -

Clinica Medicalã II

INTRODUCEREHemoragia digestivã superioarã repre-

zintã o complicaþie majorã a cirozei hepa-tice, care influenþeazã dominant evoluþia ºiprognosticul bolii. Spectrul etiologic alhemoragiei este divers, fapt ce are ºi impli-caþii terapeutice importante.

SCOPLucrarea noastrã urmãreºte sã evi-

denþieze principalele cauze de sângerare labolnavul cirotic ºi corelaþiile cu diverseaspecte statistice.

MATERIALE ªI METODÃS-a luat în studiu un lot de 287 de bol-

navi cu cirozã hepaticã cu ascitã, monito-rizaþi activ timp de 4 ani, 1 ianuarie 1999– 1 ianuarie 2003, internaþi în ClinicaMedicalã II a Spitalului Judeþean deUrgenþã Craiova. Dintre aceºtia un numãrde 60 de bolnavi au prezentat în cursulevoluþiei de 4 ani cel puþin un episod dehemoragie digestivã superioarã (20,9% dintotalul lotului studiat). Analiza statisticã aacestui lot de bolnavi a evidenþiat o pre-dominanþã a episoadelor hemoragice labãrbaþi (68,3%) faþã de femei (31,7%) ºi ovârsta medie de 56 ani.

Ca explorãri paraclinice, pe lângã pro-tocolul de explorare al bolnavului cirotic(examinare clinicã, explorare biochimicãcompletã, explorarea lichidului de ascitã ºiexplorarea imagisticã a ficatului), s-a fãcuto monitorizare endoscopicã a bolnavilor laun interval de 1 an ºi o explorare endo-scopicã ºi eventual terapeuticã în caz deapariþie a unui eveniment hemoragic.

REZULTATE ªI DISCUÞIICele mai frecvente cauze de sângerare,

observate în lotul de bolnavi cirotici dis-pensarizaþi, au fost cele determinate devaricele esofagiene rupte la 20 de bolnavi(33,33%), sângerãrile prin ulcer gastric sauduodenal asociat afecþiunii hepatice:19cazuri (31,66%), sângerãrile prin gastritãacutã erozivã postmedicamentoasã: 8 cazuri(13,33%) ºi sângerãrile prin gastropatieportal hipertensivã: 9 cazuri (15%). Cauzerare de sângerare observate la bolnavulcirotic au fost sângerarea prin sindromMallory-Weiss: 2 cazuri (3,33%) ºi cauzeidiopatice: 2 cazuri (3,33%). S-a observat oincidenþã crescutã a episoadelor hemora-gice la bolnavii cu varice esofagiene degrad înalt ºi cu gastropatie portal hiperten-sivã formã severã. Consumul de antiin-flamatoare nesteroide a fost de asemenea,un factor favorizant pentru producereaepisoadelor hemoragice. De asemenea,etiologic, consumul de alcool a fost asociatîn 53,45 din cazurile care au prezentathemoragii, asocierea însã alcool-risc dehemoragie rãmâne în studiu.

CONCLUZIIApariþia hemoragiei digestive supe-

rioare este o complicaþie frecventã înevoluþia cirozei hepatice (20,9% dincazuri). Cauzele cele mai frecvente de

sângerare la bolnavul cirotic sunt determi-nate de ruptura varicelor esofagiene saugastrice, ulcerul gastric sau duodenal aso-ciat cirozei, sângerarea prin gastropatieportal hipertensivã sau prin gastritã acutãerozivã postmedicamentoasã. SindromulMallory-Weiss ºi formele idiopatice suntcauze rar întâlnite de sângerare.

Monitorizarea periodicã endoscopicã avaricelor esofagiene ºi gastropatiei portal-hipertensive ºi evitarea consumului de anti-inflamatoare nesteroide reprezintã modali-tãþi de prevenþie a riscului hemoragic.

ROLUL ECOENDOSCOPIEI ÎNDIAGNOSTICUL TUMORILOR

PULMONARE

Aurora Banta, D. Ghiþã, A. Sãftoiu, T. CiureaU.M.F. Craiova, Clinica Medicalã I -

Gastroenterologie

INTRODUCEREPrezentãm cazurile a 2 pacienþi cu

vârste de 64 ºi 72 ani, mediul rural, con-sumatori de alcool, care s-au prezentat cudisfagie înaltã, scãdere ponderalã, tuse cuexpectoraþie muco-purulentã. Examenulobiectiv a evidenþiat denutriþie grd. II,torace emfizematos, cu submatitate bazaldreaptã ºi discrete raluri bronºice pe ariapulmonarã dreaptã, abdomen nedureros lapalpare.

Explorãrile paraclinice au evidenþiat:anemie normocromã normocitarã, creºtereaVSH. Uree, creatininã, transaminaze înlimite normale

RX Cord-Pulmon: torace emfizema-tos cu opacitãþi în benzi fibroase hiliobazaldrept, cord în limite, respectiv voal bazaldrept la celãlalt pacient

PFV: disfuncþie ventilatorie restrictivãuºoarã

EDS: compresiune extrinsecã la aproxi-mativ 25 cm distanþa de arcadã dentarã

ECO-EDS: la nivelul stenozei esofa-giene mucoasã de aspect normal, formaþi-une hipoecogenã de 2,5 cm ºi respectiv5/4 cm bine delimitatã din care s-au prele-vat 4 biopsii.

Puncþie endoscopicã: frecvente celulepavimentoase în limite normale, grupuri decelule mici cu atipii moderate, anizonucle-oze, inversarea raportului N/C, rare PMN,hematii (frotiu pozitiv).

CT Torace: formaþiune tisularã hilarãdreaptã, cu îngustarea calibrului bronhieiprincipale ºi a lobarei inferioare drepte,care prezintã pereþi de aspect rigid, cuatelectazie parþialã de lob inferior drept,cantitate micã de lichid pleural de aceeaºiparte, multiple adenopatii în mediastinulsuperior ºi mijlociu parþial necrozate

CONCLUZIIEcoendoscopia este o procedurã minim

invazivã de evaluare a mediastinului, oferãun acces bun al structurilor mediastinale,permite obþinerea diagnosticului tisular,EUS-FNA, EBUS-FNA.

CORTICOTERAPIASISTEMICÃ ÎN

TRATAMENTUL ARTRITEIREUMATOIDE, ÎNTRE

OPTIMISM ªI RETICENÞÃ

Maria Suta, Ana-Maria Ramazan

În 1950 doctorul Philip Hence folo-seºte glucocorticoizii (GC) în trata-

mentul artritei reumatoide ºi primeºte pre-miul Nobel pentru „descoperirea relaþieidintre hormonii cortexului adrenal, struc-tura ºi efectele lor biologice“. Dupã 50 deani, utilizarea corticoterapiei sistemice înartrita reumatoidã rãmâne un subiect decontroversã abordat din ce în ce mai des cuargumente pro ºi contra în ceea ce priveºtebeneficiile ºi reacþiile adverse.

Temerile iscate în principal de toxici-tatea GC au întârziat utilizarea eficientã aacestor medicamente pânã dupã 1990. Aniîndelungaþi au fost consideraþi ca ultimatreaptã a piramidei terapeutice fiind folosiþica medicaþie de rezervã dupã epuizareacelorlalte medicamente sau în prezenþaunor complicaþii grave, ameninþãtoare deviaþã.

Dupã 1990 locul GC în tratamentulartritei reumatoide a fost reevaluat. Avândîn vedere mecanismul de acþiune al GC, sepoate afirma ca ei pot controla simptoma-tologia prin inhibarea sintezei deprostaglandine ºi pot acþiona ca un drogmodificator de boalã prin supresiacitokinelor. Studiile clinice efectuate înultima decadã au demonstrat ca dozelemici/medii de prednisolon (10 mg/zi) înasociere cu alte DMARD determinã ame-liorarea rapidã a stãrii funcþionale ºiîntârzie progresia leziunilor radiologice.

Dintre reacþiile adverse determinate deGC, osteoporoza ºi cataracta sunt cel maibine documentate, în timp ce altele, cum arfi gastropatia, infecþiile, hiperglicemia,glaucomul, etc. necesitã încã o lungã ºiatentã perioadã de urmãrire pentru a fi pusepe seama corticoterapiei orale cu dozemici/medii.

Mesajul ultimului Congres ACR(Orlando, 2003) privind utilizarea GC întratamentul PR este: „Un pic/puþin de GC,la fel ca un pahar de vin, poate fi de folosmultor oameni, în timp ce o dozã mare deGC, la fel ca o sticlã de vin este dãunãtoarepentru toþi“, dar în ambele cazuri folosireaîndelungatã poate fi dãunãtoare.

OBEZITATEA, FACTOR DERISC ÎN DISLIPIDEMII

dr. Uþa Iulian, dr. M. Uþa, dr. E. Anghelescu,prof. dr. C.P. Stancu, dr. M. Dragomir,

dr. B. Ungureanu, dr. C. Efrem, dr. A. PopescuSpitalul „Filantropia“, Clinica Medicalã I, Craiova

SCOPLucrarea urmãreºte analiza unui lot în

perioada iunie – decembrie 2003. Scopul acestei lucrãri este depistarea

bolnavilor cu dislipidemie având ca factorde risc obezitatea.

MATERIALE ªI METODÃS-a folosit pentru studiu un lot de 90 de

bolnavi selecþionaþi din Clinica Medicalã Ia Spitalului Filantropia.

Recomandãrile europene din 1994 su-gereazã folosirea „Diagrama Euro 94“(Hâncu ºi colab.) pentru cuantificarea stãriide risc.

CONCLUZII1. Lucrarea s-a efectuat pe un lot de1000 de subiecþi din care 90 (9%)aveau dislipidemie ºi obezitate.2. Din totalul de 90 bolnavi, 70(77,77%) sunt bãrbaþi ºi 20 (22,3%)sunt femei. 3. Repartiþia pe grupe de vârstã a fost:18-30 ani – 30 bolnavi; 0-40 ani – 42bolnavi (46,67%); peste 40 ani – 18bolnavi (20%).4. Din lot 10 pacienþi (11,1%) au avutdiabet zaharat.5. Asocierea dintre obezitate ºi dislipi-demie a fost prezentã la 50 din pacienþi(55,6%).

6. Asocierea dislipidemiei cu obezitateºi ciroza hepaticã a fost prezentã la 5pacienþi (5,55%).7. Din anamnezã rezultã cã 65 per-soane din lot sunt fumãtoare (72,2%).8. Din totalul lotului la 7 pacienþi s-afãcut asocierea între cardiopatia ische-micã ºi fumat (7,77%).

FUMATUL, FACTOR DE RISCÎN DISLIPIDEMII

dr. E. Anghelescu, prof. dr. C.P. Stancu,dr. M. Uþa, dr. I. Uþa, dr. M. Dragomir,

dr. B. Ungureanu, dr. C. Efrem, dr. A. PopescuSpitalul „Filantropia“, Clinica Medicalã I, Craiova

SCOPLucrarea urmãreºte analiza unui lot în

perioada iunie – decembrie 2003. Scopul este depistarea bolnavilor cu

dislipidemie având ca factor de risc fuma-tul.

MATERIALE ªI METODÃS-a folosit pentru studiu un lot de 120

de bolnavi selecþionaþi din ClinicaMedicalã I a Spitalului Filantropia.

Recomandãrile europene din 1994 su-gereazã folosirea „Diagrama Euro 94“(Hâncu ºi colab.) pentru cuantificarea stãriide risc.

CONCLUZII1. Din totalul de 2200 de pacienþis-a selecþionat un lot de 120 bolnavi(5,25%) cu dislipidemie.2. În lot sunt 40,90% fumãtori ºi59,10% nefumãtori.3. Dintre fumãtori: 28% fumeazã 1pachet/zi; 39% fumeazã 2 pachete/zi;33% fumeazã 3 pachete/zi.4. În lot sunt 66,66% bãrbaþi ºi 33,34%femei.5. Provin din mediul urban 75% ºi dinmediul rural 25%.6. Lotul este împãrþit dupã vârstã: 18-30 ani – 41,67%; 30-40 ani –16,66%; peste 40 ani – 41,67%.7. Din lot, 36,67% subiecþi fumeazãþigãri fãrã filtru, iar restul de 63,33%fumeazã þigãri cu filtru.8. Din lot doar 4 bolnavi (3,33%) s-aulãsat de fumat.9. Repartiþia grupului este: dislipi-demie tip II – 33,33%; dislipidemietip IV – 25%; alte tipuri – 41,67%.



O ABORDARE INTEGRATIVÃA DATELOR CERTE ªI AIPOTEZELOR PRIVIND

ETIOPATOGENIA BOLILORINFLAMATORII CRONICEINTESTINALE IDIOPATICE

asist. univ. dr. Alice Bãlãceanu,conf. dr. Horia Bãlan,

asist. univ. dr. Camelia DiaconuU.M.F. „Carol Davila“, Bucureºti

Bolile intestinale inflamatorii idio-patice, cuprinzând boala Crohn ºi

colita ulcerativã, prezintã încã multiplesemne de întrebare privind etiopatogeniaexactã. Numeroase studii efectuate înultimii ani au dus la concluzia cã apariþiamanifestãrilor clinice de boalã necesitãintervenþia a cel puþin trei factori principali:factorii de mediu, predispoziþia geneticã ºipiederea toleranþei imunologice la factoriide mediu.

Dintre factorii de mediu, flora intesti-nalã joacã un rol important, fiind demon-stratã de eficacitatea tratamentului antibio-tic, de asocierea creºterii permeabilitãþiiintestinale cu recãderea bolii ºi de studiileefectuate pe animale de laborator, care nudezvoltã boala în condiþii de asepsie intesti-nalã.

Factorii genetici implicaþi sunt multi-pli, astfel cã se considerã ca bolile inflama-torii intestinale idiopatice au o patogeniepoligenicã. Multiple studii au demonstratagregarea familialã a bolii, cu o ratã deconcordanþã mai mare la gemenii monozi-goþi decât la gemenii dizigoþi, asociereabolilor inflamatorii intestinale idiopatice cudiverse defecte genetice (sindrom Turner,sindrom Hermansky-Pudlak) ºi existenþadiferenþelor etnice, cu o incidenþã mai marela caucazieni decât la asiatici. Progresesubstanþiale în demonstrarea rolului facto-rilor genetici în etiopatogenia acestor bolis-au obþinut în momentul utilizãrii markeri-lor ADN microsateliþi în screening-ulgenomic.

Mapping-ul detaliat al cromozomului16 a dus recent la identificarea unei generesponsabile, cel puþin în parte, de apariþiabolii Crohn. Aceastã genã a fost denumitãNOD2 sau CARD15. Aceastã genã posedãdouã domenii principale de activitate, unulfiind responsabil de activarea caspazei,jucând un rol important în apoptozã ºi al

doilea conþinând o secvenþã repetitivã de10 leucine, jucând un rol în recunoaºtereamicrobilor ºi imunitatea moºtenitã genetic.

Scan-ul genomic a dus la identificareaºi a altor locusuri susceptibile de boalã, si-tuate pe cromozomii 12q, 6p, 14q, precumºi asocierea bolilor inflamatorii intestinaleidiopatice cu alele ale complexului MHC(clasele I, II), gena TNF, genele IL-1,ICAM-1, CCR5, VDR, MUC3.

Pierderea toleranþei normale în bolileinflamatorii intestinale idiopatice poaterezulta dintr-o varietate de defecte distincteale sistemului imun mucosal. În aceste bolicreºte captarea monocitelor circulante înmucoasa intestinalã ºi activarea macro-fagelor mucosale, având ca rezultat osecreþie crescutã de citokine proinflama-torii, precum: TNF, IL-1, IL-6, IL-8, IL-12,IL-18.

În boala Crohn nivelul crescut de IL-12duce la diferenþierea excesivã a limfo-citelor Th1 secretante de IFN ºi TNF (imu-nitate mediatã celular). În cazul coliteiulcerative rolul principal îl joacã IL-5, cuactivarea ulterioarã a rãspunsului imunumoral al celulelor B.

Sistemul imun mucosal are ºi o compo-nentã antiinflamatorie, reprezentatã de osubpopulaþie distinctã de celule Th 2 con-trareglatoare, care produce citokine supre-soare, precum TGF, IL-10, IL-4.

Celulele inflamatorii elibereazã trom-boxani, prostaglandine leucotriene, radicaliliberi de oxigen, oxid nitric, ducând lainjurii epiteliale, vasodilataþie cu hipere-mie, creºterea permeabilitãþii intestinale, cuedem mucosal.

NOI ABORDÃRITERAPEUTICE ÎN BOLILE

INFLAMATORII INTESTINALECRONICE IDIOPATICE

asist. univ. dr. Alice Bãlãceanu,conf. dr. Horia Bãlan,

asist. univ. dr. Camelia DiaconuU.M.F. „Carol Davila“, Bucureºti

Tratamentul bolilor inflamatoriiintestinale idiopatice a fost supus

în ultimii ani la multiple dezbateri, având învedere progresele continue în elucidareaetiopatogeniei acestor boli ºi locului pecare îl ocupã factorii genetici ºi proceseleinflamatorii în generarea rãspunsului imun.

Principalele clase de medicamentefolosite în tratamentul bolilor inflamatoriiintestinale idiopatice sunt: derivatele deacid 5-aminosalicilic (5-ASA), cortico-steroizii, imunosupresivele ºi imunomodu-latoarele, antibioticele ºi probioticele, pre-cum ºi unii agenþi farmacologici aflaþi încãîn investigaþii. Adiþional tratamentului far-macologic specific se mai utilizeazã medi-camente antidiareice, nutriþie parenteralãtotalã, dietã elementalã sau dietã suplimen-tarã, tratamentul chirurgical.

Derivatele de 5-ASA (sulfasalazina,olsalazina, balsalazida, mesalazina) suntrecomandate în boala Crohn – formauºoarã, (oral) ºi în colita ulcerativã,formele uºoare ºi moderat active, cu afec-tare distalã (oral sau rectal) sau extensivã(oral). Dozele utilizate sunt de 3-6 g/zi pen-tru sulfasalazinã ºi de 3,2-4,8 g/zi pentrumesalazinã. De preparate 5-ASA benefi-ciazã ºi colita ulcerativã, aflatã în remisi-une, distalã (oral sau rectal) sau extensivã(oral, 2-3 g/zi).

Corticosteroizii sunt recomandaþi înformele moderate ºi severe de boalã Crohnºi în formele moderate, severe sau refrac-tare de colitã ulcerativã, cu localizare dis-talã sau extensivã (oral, în doze ce depãºesc60 mg/zi). Calea i.v. este rezervatã forme-lor suficient de severe de boala Crohn saucolita ulcerativã fulminantã.

Dintre imunosupresive ºi imunomodu-latoare, eficacitate doveditã în bolileinflamatorii intestinale idiopatice au aza-thioprina, mercaptopurina, methotrexatul ºiciclosporina. Azathioprina ºi mercaptopuri-na se recomandã în terapie asociatã cu cor-ticosteroizi, oral sau iv, în colita ulcerativãdistalã sau extensivã, formele refractare sauîn remisiune, iar în boala Crohn, în formelemoderate, cu localizare perianalã sau înremisiune. Dozele recomandate sunt de 2-2,5 mg/kgc pentru azathioprinã ºi de1,5 mg/kgc pentru mercaptopurinã. Benefi-ciul clinic se obþine dupã aproximativ olunã. Methotrexatul se recomandã în boalaCrohn activã, dependenþa de corticosteroizisau în forma severã, s.c, i.m. sau i.v., îndoze de 15-25 mg/sãptãmânã. Ciclosporinase recomandã în colita ulcerativã, formaseverã, sau în boala Crohn cu fistule renalesau cutanate, în p.e.v. continuã 4 mg/kgc/zi; rãspunsul terapeutic apare dupã aproxi-mativ 2 sãptãmâni. Alt agent imunosupre-siv folosit este mycofenolatul mofetil, rãs-punsul terapeutic apãrând dupã aproxima-tiv o lunã.

Cel mai folosit dintre agenþii anti-TNFeste infliximab (Remicade), aprobat deFDA în 1998, un anticorp monoclonalhimeric, fiind recomandat în boala Crohn,formele severe, refractare sau boala peri-analã, în dozã unicã de 5 mg/kgc în p.e.v. îndiverse regimuri: o datã pe lunã; 3 doze la0-2-4 sãptãmâni; repetat la 8 sãptãmâniinterval; în zilele 0, 14, 42 apoi la fiecare 8sãptãmâni. Timpul de înjumãtãþire al inflixi-mab-ului este de aproximativ 10 zile ºiefectul lui biologic persistã mai mult de 2luni.

În încercarea de a minimaliza reacþiilealergice ale infliximab-ului, generate destructura lui himericã, s-a ajuns la alþiagenþi anti-TNF, obþinuþi prin ingineriegeneticã ºi anume: CDP571, etanercept.Deºi, numãrul de pacienþi trataþi cu infli-ximab ºi etanercept este similar, ca ºi efi-cacitatea lor, au fost raportate mult maipuþine cazuri de reactivare a tuberculozei lapacienþii trataþi cu etanercept.

Dintre antibiotice ºi probiotice, eficaces-au dovedit metronidazolul ºi ciprofloxa-cina, având proprietãþi imunomodulatoriiproprii.

Alþi agenþi terapeutici aflaþi încã îninvestigaþii sunt: hormonul de creºtere,anticorpi anti-IL-12, factorii IL-10 ºi IL-11,anticorpi monoclonali anti-subunitate 4integrina, antagoniºti p38, agenþi careacþioneazã asupra factorului nuclear detranscriere B, nicotina transdermicã, rosi-glitazone, transplantul medular alogenic.

PROBLEMEPSIHO-SOMATICE ªI

PSIHO-SOCIALE ÎN CADRULASISTENÞEI BOLNAVILOR

PSORIAZICI

prep. univ. Ioana-Elena Necula,asist. univ. Ovidiu Popa Velea,

prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu

Profilul psihologic specific alpacienþilor cu psoriazis include

existenþa unui nivel ridicat al depresiei ºianxietãþii. De asemenea o componentãimportantã a stresului o constituie frustra-rea rezultatã atunci când în calea satisface-rii unei trebuinþe se interpune un obstacol.Este posibil ca psoriazisul sã fie asociat cuun nivel ridicat al frustrãrii sau o vulnera-bilitate considerabilã la frustrare dar ºi laalte tipuri de stres, precum ºi cu un anumittip de reacþie la frustrare. De asemenea, am

investigat posibilele evenimente psiho-traumatizante pe care le-au traversatpacienþii cu psoriazis în preajma declan-ºãrii bolii acestora. Am avut în vedere ºiposibilitatea redusã a acestora de a face faþãstresului prin potenþialul redus al tehnicilorde a întâmpina cele mai comune tipuri destres.

Am pornit de la ipoteza cã existã lapacienþii cu psoriazis un nivel ridicat alvulnerabilitãþii la stres din punct de vedereal frustrãrii, suprasolicitãrii ºi muncii subpresiunea timpului ºi de asemenea, cã laaceºtia existã un tip de reacþie la frustrarediferit de cel al subiecþilor sãnãtoºi. În ceeace priveºte tehnicile de a face faþã stresuluine-am aºteptat ca acestea sã fie utilizateîntr-un procent destul de scãzut.

Studiul s-a realizat pe douã eºantioanea câte 50 subiecþi: un eºantion – lot decontrol – alcãtuit din subiecþi sãnãtoºi ºiun eºantion – lot experimental – alcãtuitdin pacienþi cu psoriazis.Cele douã loturiau fost investigate cu urmãtoarele metode:anamneza, testul de autoanalizã a stresuluiColumbia, scala Lindemann – corespon-dentul scalei Holmes ºi Rahe, testul psiho-logic proiectiv de frustrare Rosenzweig.

Rezultatele studiului aratã cã pacienþiicu psoriazis prezintã într-adevãr un tip dereacþie la frustrare diferit de cel alsubiecþilor sãnãtoºi, în sensul cã aceºtiaprezintã tendinþã spre rãspunsuri impuni-tive (non punitive), în care agresiunea nuapare ca o forþã generatoare. Existã laaceºti pacienþi o încercare de a se evita for-mularea unui reproº, fie adresat altora, fielor înºiºi ºi de a privi situaþia frustrantã închip conciliant. De asemenea, pacienþii cupsoriazis prezintã rãspunsuri de persistenþãa trebuinþei în sensul nonpunitivitãþii, adicãîºi exprimã speranþa cã timpul sau împre-jurãrile fireºti vor aduce o soluþie proble-mei. Rãbdarea ºi supunerea sunt caracteris-tice acestui tip de rãspuns. Pacienþii cu pso-riazis au un grad mai mare de vulnerabili-tate la frustrare, suprasolicitare ºi muncãsub presiunea timpului, comparativ cusubiecþii sãnãtoºi. Referitor la utilizareatehnicilor de a face faþã celor mai comunetipuri de stres, rezultatele atestã un procentsemnificativ mai scãzut în cazul pacienþilorcu psoriasis comparativ cu subiecþii sãnã-toºi. Legãtura dintre stres ºi psoriazis esteatestatã ºi de cãtre un procent semnificativde bolnavi, iar în ceea ce priveºte eveni-mentele cu potenþial stresant major dinpreajma declanºãrii bolii, putem menþiona:

decesul partenerului de viaþã, decesul unorrude apropiate, dificultãþi financiare, boalaseverã personalã sau a rudelor, etc.

Concluziile prezentului studiu pot fifolosite în vederea îmbunãtãþirii manage-mentului de caz ºi deschiderea de noi ori-zonturi terapeutice.

TRATAMENTUL CUINTERFERON-ALFA ASOCIAT

CHIMIOTERAPIEI LABOLNAVI CU MIELOM

MULTIPLU

G. Oltean, Smaranda Demian, I. MacarieU.M.F. Tg.-Mureº, Clinica Medicalã I,

Compartimentul de Hematologie

INTRODUCEREMielomul multiplu (MM) tratat cu

chimioterapie (CHT) standard devine întimp refractar la tratament. Adãugareainterferonului (IFN) duce la încetinireaprogresiei bolii ºi la creºterea supra-vieþuirii.

Scopul studiului a fost de a evaluadurata rãspunsului terapeutic ºi supra-vieþuirea bolnavilor cu MM dupã CHTcombinatã cu IFN.

MATERIALE ªI METODÃLa 59 de bolnavi cu MM anterior

netrataþi s-a administrat CHT cu vincristin,melphalan, ciclofosfamidã ºi prednison(VMCP) la fiecare 4 sãptãmâni timp de 6-12 luni (27 bolnavi), sau VMCP în combi-naþie cu IFN subcutanat 3MU de 3 ori pesãptãmânã pânã la progresia sau recãdereabolii (32 bolnavi).

REZULTATERata rãspunsului terapeutic a fost de

43,75% în grupul CHT ºi de 70,37% îngrupul CHT+IFN. Rãspunsul terapeutic afost mai bun prin aplicarea terapiei combi-nate decât numai a CHT, atât în MM IgG(80% vs. 47,61%), cât ºi în MM IgA(57,14% vs. 36,36%). De asemenea,supravieþuirea medie a fost mai lungã (38luni vs. 26 luni). Dupã o evoluþie de 2 ani,31,57% din bolnavii trataþi cu CHT+IFN ºi14,28% din cei trataþi cu CHT erau înremisie de boalã. Toxicitatea hematologicã(leucopenie ºi/sau trombocitopenie), înperioada de inducþie a tratamentului, a fostmai crescutã în terapia combinatã (47,36%)decât în cazul CHT (35,71%). 25,92% din-tre bolnavii care primeau IFN au prezentat



toxicitate nehematologicã (simptomepseudogripale, diaree, depresie reversibi-lã), la 11,11% din cazuri tratamentul cuIFN fiind întrerupt.

CONCLUZIITratamentul cu IFN adãugat CHT

creºte rata rãspunsului terapeutic ºisupravieþuirea bolnavilor cu MM. La bol-navii care rãspund la CHT convenþionalã,tratamentul de întreþinere cu IFN întârzierecãderea de boalã. Toxicitatea tratamentu-lui este redusã ºi acceptatã de bolnavi. IFNeste recomandat ca terapie standard asoci-atã sau de întreþinere pentru îmbunãtãþireasupravieþuirii bolnavilor cu MM.

LIMFOPROLIFERÃRIMALIGNE CU DETERMINÃRIPRIMARE MEDIASTINALE –ASPECTE DIAGNOSTICE ªI

EVOLUTIVE

G. Oltean, Smaranda Demian, I. MacarieU.M.F. Tg.-Mureº, Clinica Medicalã I,

Compartimentul de Hematologie

INTRODUCERELimfoamele maligne non-Hodgkin

(LNH), limfomul Hodgkin (LH) ºi leu-cemia limfocitarã cronicã (LLC) sunt celemai frecvente limfoproliferãri maligne.Frecvent, acestea pot debuta la nivelulmediastinului sau se pot însoþi, în evoluþie,de determinãri mediastinale voluminoase,punând probleme de diagnostic ºi terapie.

Scopul acestei lucrãri este de a studiaunele aspecte diagnostice ºi evolutive alelimfoproliferãrilor cu determinãri primaremediastinale.

MATERIALE ªI METODÃAu fost luaþi în studiu 90 de bolnavi la

care a fost evidenþiatã, în momentulprezentãrii, o masã tumoralã mediastinalã.Au fost studiate manifestãrile clinice dedebut, modul de precizare a diagnosticului,natura afecþiunii ºi evoluþia sub tratament.

REZULTATEMajoritatea bolnavilor prezintã, ca

manifestãri de debut, astenie ºi fatigabili-tate (91,11%) sau subfebrilitate (87,77%);durerea toracicã ºi dispneea de efort aparmai rar ca prime manifestãri (47,77%,respectiv 34,44%). Radiografia toracicã,tomografia standard ºi computerizatãorienteazã diagnosticul în toate cazurile.Masa tumoralã a fost diagnosticatã ca LNH

(24), LH (15), LLC (20), tumoare bron-hopulmonarã (15), sarcoidozã (6), adeno-patie TBC (10). Diagnosticul a fost precizatprin examen histopatologic dupã toraco-tomie minimã (15,55%), puncþie biopsiesub ecran tomografic (2,22%), bronho-scopie (16,66%) sau lavaj bronºic (4,44%).Valorile leucemice cu limfocitozã absolutãºi infiltrare a mãduvei osoase confirmãexistenþa unei LLC. Examenul concomitental sputei pentru BK confirmã natura tuber-culoasã a adenopatiei mediastinale. Evolu-þia LNH ºi a LLC cu masã mediastinalãeste mai severã, pe când cea a LH (de regu-lã forma cu sclerozã nodularã) este maipuþin agresivã. În urma aplicãrii terapieispecifice, ratele remisiunilor complete suntmai reduse în cazurile cu prezenþa deter-minãrilor mediastinale (LNH 58,33%; LLC80%) comparativ cu cele obþinute încazurile fãrã astfel de determinãri (LNH79,16%; LLC 95%). Supravieþuirea la 5 anieste, de asemenea, mai scãzutã în prezenþadeterminãrilor mediastinale (LNH 54,16%vs 66,66%; LLC 40% vs 70%).

CONCLUZIILimfoproliferãrile primare mediasti-

nale pun importante probleme de diagnos-tic, necesitând, frecvent, recurgerea laexplorãri intervenþionale. Evoluþia bolii înaceste cazuri este mai agresivã, iar supra-vieþuirea bolnavilor mai scurtã.

STUDIUL MANIFESTÃRILORNEUROLOGICE ÎN

PRINCIPALELE HEMOPATIIMALIGNE

G. Oltean1, Smaranda Demian1, I. Macarie1,M. Oltean2, Marcela Cândea1

1. U.M.F. Tg.-Mureº, Clinica Medicalã I,Compartimentul de Hematologie

2. Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Tg.-Mureº,Clinica de Neurologie

INTRODUCEREO serie de manifestãri neurologice pot

sã aparã ca primã manifestare a unorhemopatii maligne sau sã constituie comp-licaþii care devin manifeste pe parcursulevoluþiei acestora, fie în cadrul dezvoltãriiprocesului malign, fie secundare tratamen-tului aplicat. Acestea pot influenþa evoluþiaºi prognosticul hemopatiei.

Scopul acestei lucrãri este studiul mani-festãrilor neurologice în principalele hemo-patii maligne.

MATERIALE ªI METODÃÎn cadrul unui studiu retrospectiv au

fost analizaþi 509 bolnavi cu hemopatiimaligne: 108 leucemii acute (LA), 115mieloproliferãri cronice, 87 mieloame mul-tiple (MM), 54 limfoame Hodgkin (LH),199 limfoame non-Hodgkin (LNH). Aufost studiate incidenþa ºi tipul mani-festãrilor neurologice prin prisma relaþieicauzã-efect, a valorii lor prognostice ºi asupravieþuirii bolnavilor.

REZULTATEAm constatat o incidenþã de 9,23% a

manifestãrilor neurologice. Acestea au fostprezente în 8,33% din LA, 3,07% dinleucemiile cronice, 22,98% din MM,10,71% din policitemia vera, 8,27% dinLNH ºi 1,87% din cazurile cu LH. În70,21% din manifestãrile neurologice, s-aconstatat existenþa afectãrii unor nervi peri-ferici. Afectarea sistemului nervos central(SNC) (29,78% din cazuri) s-a manifestat(îndeosebi în LA) ca afectare meningealãleucemicã, ori ca hemoragie intracerebralãsau subarahnoidianã. Hipervâscozitatea cusimptome din partea SNC a fost observatãla bolnavii cu MM. În 7,46% din cazuri,afectarea nervilor periferici a fost secun-darã chimioterapiei aplicate. Supravieþui-rea bolnavilor este semnificativ mai prelun-gitã în cazurile fãrã manifestãri neurologice(mai ales în LA ºi LNH).

CONCLUZIINeuropatia perifericã ºi afectarea SNC

pot constitui prima manifestare sau sãaparã ca ºi complicaþii ale unei hemopatiimaligne cunoscute. Acestea au o valoareprognosticã influenþând supravieþuirea bol-navilor ºi necesitând mãsuri terapeuticecorespunzãtoare.

STUDIUL EPIDEMIOLOGIC ALDIABETULUI ZAHARAT NOU

DEPISTAT ÎN ANUL 2003

conf. univ. dr. A-R. Popa, Marilena Popa,Mihaela Popoviciu, Simona Paºcondea,

Dana Romanescu, Camelia Prunã, Diana PodilãUniversitatea din Oradea,

Clinica de Diabet, Nutriþie, Boli Metabolice

SCOPStudiul analizeazã particularitãþile inci-

denþei cazurilor cu diabet zaharat (DZ)depistate în anul 2003 ºi tendinþele actualede evoluþie a bolii.

MATERIALE ªI METODÃEste un studiu epidemiologic retrospec-

tiv, pe 1287 de cazuri cu DZ, depistate înperioada 1.01.2003-15.12.2003.

REZULTATE2,3% (29 subiecþi) au DZ1 (62,1% bãr-

baþi, 37,9% femei) comparativ cu 97,7%(1258 subiecþi) cu DZ2 (44,6% bãrbaþi,55,4% femei). Vârsta medie de apariþiepentru DZ1 este 26,1 ani comparativ cuDZ2 cu vârsta medie 57,3 ani. 76,9% DZ2sunt cãsãtoriþi comparativ cu 31% DZ1.69,0% dintre necãsãtoriþi sunt DZ1. Pentrufiecare grad de obezitate,DZ2 prezintã ocreºtere semnificativã statistic (ss) compa-rativ cu DZ1 (obezitate gr. I: 25,3% vs.6,9%; obezitate gr. II: 10,4% vs. 3,4%;obezitate gr. III: 6% vs. 3,4%). În momen-tul diagnosticului, DZ2 comparativ cu DZ1prezentau urmãtoarele complicaþii cronice(cc): dislipidemie (DLP) (90,2% vs. 80%),neuropatie diabeticã (NP) (55,3% vs. 50%),retinopatie diabeticã (RD) (40,9% vs. 0%),nefropatie diabeticã (N) (40% vs. 0%),hipertensiune arterialã (HTA) (35,3% vs.20,7%), boalã cardiovascularã (BCV)(12,4% vs. 0%). Dintre subiecþii cu c.c,56,2% vs. 60% au fost trataþi pentru DLP,40% vs. 100% pentru ND, 14,8% pentruRD, 6,6% pentru N, 65,8% vs. 50% pentruHTA, 68,6% pentru BCV. Dintre subiecþiicu BCV, 64,7% au cardiopatie ischemicã,14,1% arteriopatie, iar 8,3% accident vas-cular cerebral. Dintre cei cu ND, 69,1% auHTA, 8,8% insuficienþã cardiacã conges-tivã, iar 7,4% pielonefritã cronicã. Înmomentul diagnosticului, 3,5% au 1 c.c,3%-2 c.c, 1,8%-3 c.c. La depistare, mediatensiunii arteriale sistolice (TAS) în DZ2 afost 146,7 mmHg vs. 137,1 mmHg DZ1,media tensiunii arteriale diastolice (TAD):87,2 mmHg vs. 80,0 mmHg, media coles-terolemiei: 225,4 mg% vs. 220,0 mg%,media trigliceridemiei: 201,3 mg% vs.193,7 mg%. Trataþi cu insulinã au fost58,6% DZ1 vs. 9,6% DZ2. La subiecþiiDZ2, 50,1% au fost trataþi cu tablete anti-diabetice (33,1% sulfonil-uree, 24,7%biguanide, 16,3% sulfonil-uree+ bigua-nide), 23,1% dietã, 16,3% tratament aso-ciat.

CONCLUZIISe observã o tendinþã de creºtere a inci-

denþei cazurilor de DZ2, în timp ce DZ1este staþionar. În momentul diagnosticului,

c.c. sunt prezente în DZ2, atât neurologicecât ºi vasculare. Existã deficienþe vizibileîn diagnosticul precoce ºi în screeningulc.c. din DZ la debut.

STUDIU EPIDEMIOLOGICPRIVIND COMPLICAÞIILECRONICE ÎN DIABETUL

ZAHARAT TIP 2

conf. dr. A-R. Popa, Mihaela Popoviciu,Simona Paºcondea, Marilena Popa, M. Sardar

Universitatea din Oradea,Clinica de Diabet, Nutriþie, Boli Metabolice

SCOPEste un studiu epidemiologic retrospec-

tiv care a analizat particularitãþile compli-caþiilor cronice (cc) ale diabetului zaharattip 2 (DZ2) la toþi subiecþii aflaþi în evi-denþa centrului antidiabetic local.

MATERIALE ªI METODÃAu fost studiaþi 1054 de pacienþi cu

DZ2, intraþi în evidenþa centrului localantidiabetic în perioada 1999-2003.

REZULTATELotul de studiu a cuprins 572 femei

(54,3%) ºi 482 bãrbaþi (45,7%), 723(68,6%) din mediul urban ºi 331 (31,4%)din mediul rural, cu o distribuþie maximã ladecada de vârstã 61-70 de ani (33,4%). Ccsunt: 55,1% dislipidemie (DLP), 39,6%polineuropatie diabeticã (PNP), 27,3%retinopatie diabeticã (RD), 25,7% arteri-opatie diabeticã (AD), ºi 13,9% cardiopatie(CI). Dacã 20,8% dintre DZ2 nu au nici occ, 29,7% (313 subiecþi) au 1 cc, 23,4%(247 subiecþi); 2 cc, 19,8% (209 subiecþi);3 cc, 5,8% (61 subiecþi); 4 cc. etc. Înmomentul diagnosticului, 5% DZ2 au deja1 cc, 1% au 2 cc, 0,6% au 3 cc. Pentru 1 cc,67,4% este DLP, 16,3% PNP, 7,3% AD,5,4% RD, 3,5% CI. Pentru 2 cc, cea maifrecventã asociere este PNP+DLP-20,6%,urmatã de RD+PNP-15,4%, CI+DLP-15%,AD+PNP-14,2%, AD+DLP-13,0% etc.Pentru 3 cc, cea mai frecventã asociere esteRD+PNP+DLP-26,3%, urmatã de AD+PNP+DLP-22,5%. Pentru 4 cc, cea maifrecventã asociere este RD+AD+PNP+DLP-57,4%. Dupã vârsta DZ2, cc apar înurmãtoarea ordine statisticã: DLP-dupã 3ani vs. CI dupã 5 ani în medie (p<0,001) vs.AD ºi PNP-dupã 6-7 ani în medie(p<0,001) vs. RD-dupã 9 ani în medie

(p<0,001). RD vs. PNP, AD, CI, DLP(p<0,001). Media de evoluþie a DZ2 pentruapariþia unei cc este 6,3 ani, vs. 2 cc - 7,8ani (p<0,05), vs. 3 cc - 9,5 ani (p<0,05), vs.4 cc - dupã 11,1 ani (p<0,05), vs. 5 cc - 20,4ani (p<0,001).

CONCLUZII75% dintre DZ2 au cc, 5% chiar din

momentul diagnosticului. Peste 50% DZ2au 1 sau 2 cc, DLP este cea mai frecventãcc, iar asocierea care apare cel maidevreme este DLP+PNP. Statistic, ordineaapariþiei cc este: DLP, CI, PNP, AD ºi RD.Riscul apariþiei RD este crescut de prezenþaCI ºi AD ºi scãzut de PNP ºi DLP. Risculapariþiei CI este crescut de AD ºi DLP,scãzut de PNP. DLP creºte riscul de apariþiea PNP ºi AD. Rezultã cã ºi managementulpentru prevenirea apariþiei cc trebuie indi-vidualizat.

ASPECTE EVOLUTIVE ªIPROGNOSTICE ÎN LIMFOAME

MALIGNE NON HODGKINNODALE AGRESIVE

Smaranda Demian1, G. Oltean1, I. Macarie1,Marcela Cândea1, M. Laszlo2

1. U.M.F. Târgu Mureº, Clinica Medicalã I,Compartiment Hematologie

2. U.M.F. Târgu Mureº, Facultatea de Medicinã,student anul VI

Studiul îºi propune evaluareaimpactului unor factori clinici ºi

biologici cu rol prognostic cunoscut sauprobabil, asupra ratei remisiei ºi asupravieþuirii, la pacienþi cu limfoamemaligne non Hodgkin agresive, cu debutganglionar. Lotul supus studiului (retro ºiprospective) este cuprins din 127 cazuri delimfoame non Hodgkin nodale agresive(clasificare REAL), nou diagnosticate ºitratate în Clinica Medicalã I, CompartimentHematologie, Spitalul Clinic de Urgenþã TgMureº, în perioada 1990-2004. Parametrinotaþi ºi supuºi analizei statistice au fost:tipul ºi subtipul histologic, sexul, vârsta ladiagnostic, stadiul Ann Arbor, indexul deperformanþã, valoarea indicelui IPI, va-loarea VSH, fibrinogenemia, lactat dehi-drogenaza sericã, albuminemia, valoareagammaglobulinelor, valoarea hemoglo-binei, tipul ºi durata tratamentelor aplicate.Au fost evaluate rata, tipul ºi durata remi-siilor, supravieþuirea; pentru prelucrareastatisticã am utilizat analiza univariatã ºi



curbele Kaplan Mayer. În grupul lim-foamelor non Hodgkin agresive, lim-foamele cu celule T periferice s-au distins,comparativ cu limfoamele maligne nonHodgkin difuze cu celule mari B, printr-omai mare frecvenþã a elementelor de prog-nostic negativ (p<0,05 pentru stadiu clinicla diagnostic, valoarea LDH, valoareaindicelui IPI); la aceleaºi valori ale IPI eleau prezentat valori inferioare ale ratei, cali-tãþii ºi duratei remisiilor, cu influenþã netsemnificativã a tipului histologic T(p<0,05) asupra supravieþuirii. Un impactsemnificativ asupra ratei remisiei sausupravieþuirii (p<0,05) s-a detectat, în cazullimfoamelor non Hodgkin difuze cu celulemari B, doar pentru stadiul clinic la diag-nostic, statusul de performanþã ºi indiceleIPI.

ADENOPATII PERIFERICE ÎNCLINICA MEDICALÃ

M.G. Khadra, C.P. Stancu, B.G. Ungureanu,I.A. Popescu, I.C. Efrem, Anghelescu Elisabeta,Diana-Maria Traºcã, Oana Grigore, M. BakriSpital Municipal „Filantropia“, U.M.F. Craiova

Adenopatiile periferice, ca primãmanifestare de boalã ridicã de cele

mai multe ori probleme complexe în sta-bilirea diagnosticului.

În decurs de un an (2003) în Clinica IMedicalã a Spitalului „Filantropia“ dinCraiova au fost depistaþi 16 (0,8%) pacienþicu adenopatii periferice, unice sau multi-ple.

Dupã localizare, 3 (18,7%) pacienþi auprezentat adenopatie unicã (supraclaviculardrept, supraclavicular stâng ºi axilar stâng);10 (62,5%) au fost depistaþi cu poli-adenopatie în 1/3 superioarã a corpului, iar3 (18,7%) cu poliadenopatie generalizatã.

Diagnosticul definitiv la pacienþiinoºtri a fost de: cancer bronhopulmonar la2 pacienþi (12,5%); neoplasm mamar stângla o pacientã (6,2%); carcinom gastric, unpacient (6,2%); tumorã malignã de colon,un pacient (6,2%); boalã Hodgkin, unpacient (6,2%), limfom nonhodgkinian la 3pacienþi (18,7%) , leucemie limfaticã cro-nicã la 4 pacienþi (25%), iar la 3 pacienþi(18,7%) tuberculozã ganglionarã.

Planul de investigaþii a inclus exameneserologice (hemogramã, VSH, LDH, alfa-fetoproteina, antigenul carcino-embrionaretc.); explorãri paraclinice (ecografie, radio-

logice, CT), precum ºi investigaþii invazive(biopsie ganglionarã, puncþie sternalã).

La 9 (56,2%) pacienþi, adenopatia peri-fericã a fost descoperitã dupã examenulobiectiv efectuat la internare, ceea ce atrageatenþia asupra necesitãþii efectuãri iunuiexamen clinic complet al bolnavului,indiferent de simptomele considerate prin-cipale.

CONCLUZII- adenopatia perifericã poate constituisemnalul pentru unele boli visceralegrave, fãrã simptome proprii la acelmoment;- din datele noastre rezultã cã celemai multe adenopatii au avut ca etiolo-gie diverse tipuri de limfoame maligne;- elucidarea unei adenopatii este untest de maturitate profesionalã pentrufiecare medic practician.

PARTICULARITÃÞI DEDIAGNOSTIC ªI TRATAMENT

ÎN BOALA MIXTÃ DEÞESUT CONJUNCTIV –PREZENTARE DE CAZ

Nicoleta Dragomir, N. Dragomir, Doina Cârstea,C.P. Stancu, G.B. Ungureanu, A.I. Popescu,

I.C. Efrem, M.G. Khadra, Diana-Maria Traºcã,A. Voicu-Mãceºanu

U.M.F. Craiova, Spitalul Municipal

Boala mixtã de þesut conjunctiv(BMTC) se caracterizeazã printr-o

combinaþie, în proporþii variate, de ele-mente clinice majore din LES, SS ºi PM,asociate cu prezenþa de autoanticorpiantiantigen nuclear extractibil ribonuclea-zo-sensibil.

Pacienta V. M., în vârstã de 46 de anis-a internat pentru dureri în articulaþiilemici, articulaþia coxo-femuralã stângã înspecial la mobilizare, fotosensibilitate,fenomen Raynaud, mialgii, astenie fizicãmarcatã ºi dispnee de efort.

Debutul bolii a fost marcat prin tume-fierea simetricã a articulaþiilor metacarpo-falangiene (mcf) ºi interfalangiene (if), curedoare matinalã ºi dureri tenace în articu-laþia coxofemuralã stângã. Au urmatrepetate pusee de artritã cu aceeaºilocalizare.

La data internãrii examenul clinicrelevã: denutriþie moderatã, tumefieri ede-matoase ale degetelor, deformãri ale articu-

laþiilor if cu deviaþie ulnarã, limitareamobilizãrii articulaþiei coxo-femurale stân-gi, poliadenopatie, zgomot II accentuat lapulmonarã.

Diagnosticul de BMTC s-a bazat peexamenul clinic, prezenþa sindromuluiimunologic (pancitopenie, C3 scãzut, CICcrescute, prezenþa factorului reumatoid, aAAN, crioglobulinelor la rece ºi creºtereatitrului autoanticorpilor antiribonucleopro-teazã nuclearã) ºi a sindromului inflamator(pozitivarea reactanþilor de fazã acutã).

Examenul radiologic articular a evi-denþiat deformaþii ºi subluxaþii ale articu-laþiilor mâinilor ºi necrozã asepticã de capfemural stâng.

La radioscopia toracopulmonarã s-auobservat semne de hipertensiune pul-monarã ºi HVD.

La EDS s-a constatat hipomotilitate ºiesofagitã de reflux.

Pe EKG s-au observat semne de HADºi HVD.

Particularitatea cazului constã înpolimorfismul simptomatologiei articulare,însoþitã de multiplã afectare visceralã, cuexpresie clinicã minimã ºi care din cauzanecrozei aseptice a capului femural nubeneficiazã de terapia cortizonicã.

ARTRITACRONICÃ JUVENILÃ –PREZENTARE DE CAZ

Nicoleta Dragomir, C.P. Stancu, N. Dragomir,G.B. Ungureanu, Adina Glodeanu,

Elisabeta Anghelescu, A.I. Popescu, I.C. Efrem,Valentina Goga, Diana-Maria Traºcã

U.M.F. Craiova, Spitalul Municipal Filantropia

Artrita cronicã juvenilã (ACJ) este oboalã inflamatorie cronicã, care

intereseazã una sau mai multe articulaþii,debutul bolii situându-se de obicei subvârsta de 16 ani.

Prezentãm cazul unui pacient în vârstãde 26 de ani, a cãrui boalã a debutat la 6ani, cu dureri în articulaþiile mari, însoþitede febrã ºi impotenþã funcþionalã, mani-festãri diagnosticate iniþial ca RAA.Urmãtoarele puseuri ale bolii s-au soldat cuextinderea ºi agravarea artritei, urmate deperioade de remisiune variabile ca timp.S-a stabilit diagnosticul de ACJ, s-a iniþiatun tratament, pe care pacientul nu ºi-laminteºte ºi pe care l-a întrerupt timp deaproape 8 ani. În prezent este internat pen-


tru dureri în articulaþiile mari, anchilozapumnilor, genunchiului ºi gleznei stângi, cudificultãþi de staticã ºi mers.

Examenul radiologic evidenþiazã an-chiloze deformante ale articulaþiilor radio-carpiene bilaterale, genunchiului stâng,ambelor glezne ºi necrozã asepticã de capfemural stâng.

Examenele biologice aratã un sindrominflamator minimal.

Particularitatea cazului rezidã în:- debutul poliarticular, care este întâl-nit de douã ori mai frecvent la sexulfemeiesc; - agregarea familialã a bolii: tatãl cuspondilitã anchilozantã;- sindrom inflamator minimal, dar cuprezenþa factorului reumatoid, markeral evoluþiei severe; - absenþa afectãrii renale;- lipsa de cooperare pacient/fami-lie/medic dovedeºte valabilitatea afir-maþiei cã „poliartrita reumatoidã nuomoarã, dar handicapeazã pe toatãviaþa“.

STUDIU ASUPRA FORMELORCLINICE ªI ETIOLOGIEI

INFECÞIILOR TRACTULUIURINAR

G.B. Ungureanu, C.P. Stancu,I.A. Popescu, I.C. Efrem, Nicoleta Dragomir,

Elisabeta Anghelescu, G. Khadra,Diana-Maria Traºcã, C.C. Comãnescu,

Simona GuþuSpitalul Clinic Municipal, U.M.F. Craiova

Infecþiile tractului urinar (ITU) suntrelativ uºor de diagnosticat ºi tratat,

având etiologia previzibilã, dominatã deenterobacteriacee.

În lucrarea noastrã ne-am propus sãcercetãm ce entitãþi ale ITU ajung lainternare, care sunt formele (necomplicatesau complicate) mai des întâlnite ºi careeste spectrul lor etiologic.

Cercetarea s-a efectuat pe un lot de 196(1,71%) pacienþi (159 femei ºi 37 bãrbaþi),diagnosticaþi cu ITU, selecþionat dintr-unnumãr total de 11400 de pacienþi internaþiîn Clinica I Medicalã a SpitaluluiMunicipal „Filantropia“ din Craiova întreanii 1999-2003.

REZULTATEStructura lotului de studiu aratã cã

numãrul femeilor depãºeºte de peste trei ori

numãrul bãrbaþilor, iar majoritatea pacien-þilor provin din mediul urban.

Entitãþile clinice de ITU din lotul nostruau fost, în ordinea frecvenþei, urmãtoarele:cistitã acutã (CA) - 51%; pielonefritã acutã(PNA) - 17,3%; pielonefritã cronicã (PNC)- 16,3%; bacteriurie asimptomaticã (BA) -15,6%.

Formele necomplicate ale ITU (CA,PNA, BA) au fost mai des întâlnite com-parativ cu cele complicate (CA, PNC, BA);

Etiologia este dominatã net de E. coli înformele simple, în timp ce, în ITU compli-cate, E. coli rãmâne agentul etiologic prin-cipal, dar creºte ponderea celorlalþi ger-meni uropatogeni (Klebsiella, Proteus,Enterococ, Pseudomonas).

Rezistenþã la antibiotice ºi chimiote-rapice de sintezã s-a înregistrat la 39 (24%)pacienþi dintre cei 162 cu uroculturi pozi-tive pentru E. coli, la 4 (25%) pacienþi din-tre cei 16 cu Klebsiella ºi la câte un pacient(12,5% ºi 33,3%) dintre cei 8, respectiv 3cu Proteus ºi Pseudomonas, având diverseentitãþi clinice de ITU.

CONCLUZII- formele necomplicate ale ITU pot fitratate eficient în ambulatoriu;- pentru formele complicate ale ITU,se recomandã tratament sub atentãsupraveghere medicalã, de preferat înstaþionar.

OBSERVAÞII PRIVINDETIOLOGIA ªI FORMELE

CLINICE ALE ANEMIEIFERIPRIVE

C.P. Stancu, Nicoleta Dragomir, I.C. Efrem,Elisabeta Anghelescu, Diana-Maria Traºcã,I.A. Popescu, B.G. Ungureanu, G. Khadra,

Tatiana Perhinschi, Irina MarinU.M.F. Craiova, Spitalul Clinic Municipal

Simptomele anemiei feriprive (A.F.)se împletesc de cele mai multe ori

cu cele ale bolii de bazã, sugerându-ne etio-logia. Alteori, boala de bazã este mutã cli-nic, A.F. fiind revelatoare pentru aceasta.

Studiul nostru s-a efectuat pe un lot de88 de pacienþi, (52 femei ºi 36 bãrbaþi),reprezentând 4% din cei 2220 de pacienþiinternaþi în anul 2003, în Clinica noastrã.

În funcþie de severitatea anemiei,pacienþii au fost incluºi în trei grupe,prezentate în continuare, inclusiv cu datelede etiologie:

1. Anemie gravã (Hg <5,9 g/dl) - 3 bãr-baþi: unul cu cancer de prostatã, altul cutbc pulmonar ºi al treilea cu IRC; 2. Anemie moderatã (Hg = 6-7,9 g/dl)- 14 pacienþi, dintre care 6 cu suferinþãdigestivã, 4 cu suferinþã genitalã, 3 cuneoplazii ºi 1 cu suferinþã reumatismalã(artritã reumatoidã).3. Anemie uºoarã (HG = 8-11 g/dl) -71 de pacienþi la care etiologia a inclusboli digestive 23, reumatismale 10,renale 9, pulmonare 7, carenþã alimen-tarã 5, neoplazice 4, endocrine 4, geni-tale 3 ºi neelucidate 6.Din datele noastre rezultã cã suferinþele

digestive (boala ulceroasã, hernia hiatalã,hemoroizii, diverticuloza) ocupã primul locca frecvenþã în etiologia A.F., fiind prezen-tã la 29 de pacienþi (33%). Pe locurileurmãtoare se situeazã reumatismul infla-mator (artritã reumatoidã, spondilitaanchilozantã) descoperitã la 11 pacienþi(12,5%), bolile renale 10 pacienþi (11 %),bolile pulmonare ºi neoplaziile câte 8pacienþi (9%), suferinþe genitale 5 femei(5,6%), boli endocrine 4 pacienþi (4,5%) ºi6 pacienþi (4 femei ºi 2 bãrbaþi) cu etiologieneelucidatã.

CONCLUZII- A.F. se întâlneºte cel mai des înbolile digestive, urmate la distanþã debolile reumatismale, renale, pulmonareºi neoplazice; - la 6 pacienþi, cu toate eforturilenoastre, etiologia anemiei a rãmasneelucidatã, pacienþii fiind în conti-nuare sub observaþie.

REUMATISMUL ARTICULARACUT - INCIDENÞÃ ªI

MANIFESTÃRI CLINICE

C.P. Stancu, B.G. Ungureanu, I.A. Popescu,I.C. Efrem, Nicoleta Dragomir,

Elisabeta Anghelescu, Diana-Maria Traºcã,G. Khadra, Oana Grigore, Ioana Fiþa

U.M.F. Craiova, Spitalul Clinic Municipal„Filantropia“

Cazurile de RAA au devenit atât derare în ultimii ani, încât uneori

noþiunile predate la curs nu pot fi exem-plificate la patul bolnavului.


În studiul nostru ne-am propus cerce-tarea incidenþei RAA, raportat la numãrultotal de pacienþi internaþi între anii 1999-2003 în Clinica I Medicalã a SpitaluluiMunicipal din Craiova. S-au cercetat ºi alþiparametri ca: vârstã, sex, mediul de prove-nienþã ºi anotimpul de apariþie a bolii.Manifestãrile clinice ale bolii, corelate cudatele de laborator, au fost analizate prinprisma criteriilor Jones revizuite.

REZULTATE- scãderea incidenþei RAA, semnalatãîn literaturã, s-a confirmat ºi în lucrareanoastrã, fiind de numai 0,2 % dintotalul internãrilor; - structura lotului aratã o predomi-nanþã a bãrbaþilor (16 → 61,5%), faþãde femei (10 → 38,5%), cei mai mulþipacienþi au provenit din mediul urban(57,1%), faþã de cei din mediul rural(42,9%);- majoritatea pacienþilor cu RAA(69,2%) s-au încadrat în decada a douaºi a treia de vârstã, vârstele extremefiind de 17 ºi 49 ani;- cele mai multe cazuri de RAA s-auînregistrat toamna (42,3%), urmândapoi primãvara (30,7%), iarna (19,2%)ºi vara (7,8%);- modalitãþile de debut articular înordinea frecvenþei au fost: artritã pemembrele inferioare (77%), artritã lamembrele inferioare ºi superioare(15%), artritã numai la membrele supe-rioare (7,5%); - testele de inflamaþie (VSH) au fostpozitive la toþi pacienþii în timp cecreºterea titrului ASLO s-a depistatnumai la 70 % din pacienþi;- la adulþii din decada a patra de viaþãinteresãrile articulare, localizate maiales pe membrele inferioare, au fostmai persistente;- diagnosticul pozitiv s-a bazat peurmãtoarele asocieri: 1 criteriu major +2 criterii minore (62,5%), 2 criteriimajore + 2 criterii minore (25%) ºi,mult mai rar, 3 criterii majore + 3 cri-terii minore (12,5%);

CONCLUZIEStabilirea diagnosticului de RAA nu a

întâmpinat dificultãþi la adolescenþi ºitineri, în schimb la adulþi au apãrut proble-

me fiind necesarã proba terapeuticã, inclu-siv urmãrirea evoluþiei în timp.

EVALUAREA EFECTELORADVERSE ALE TERAPIEI

ANTIVIRALE CUINTERFERON STANDARD

ªI PEGILAT

Florentina Ioniþã-Radu, T. Nicolaie,Alina Rotaru, Adriana Vasilache, L. Verdeº,

M. Cojocaru, A. Suciu, Mariana Jinga,P. Nuþã, Ileana Gheorghe, Adina Bãlãceanu,

Isabel Bibiri, R. CorbuSpitalul Clinic de Urgenþã Militar Central,

Clinica II Boli Interne

Oproblemã majorã de sãnãtate pub-licã o constituie creºterea în

ultimii ani a numãrului de pacienþi cuhepatite virale B ºi C. Datoritã risculuimare de cronicizare, de evoluþie spre cirozãhepaticã sau transformare malignã, seimpune administrarea tratamentului antivi-ral. În ultimii ani, tratamentul hepatitelorcronice virale a cunoscut un real progresprin apariþia preparatelor de interferon.

Clinica noastrã are o experienþã de 5ani în tratamentul cu interferon, în ultimulan fiind folositã ºi forma pegilatã. Aceastãformã de interferon are o eliberare prelun-gitã, constantã ºi nu prezintã pick-ul carac-teristic formei standard, activitatea antivi-ralã fiind mai mare.

Lucrarea îºi propune sã evidenþiezeprincipalele efecte adverse ale interferonu-lui standard în comparaþie cu cel pegilat, încazul hepatitei C, pe baza experienþei clini-cii noastre. Din totalul pacienþilor cu inter-feron standard, 37,5% au prezentat reacþiiadverse, iar doi pacienþi au întrerupt trata-mentul datoritã severitãþii acestora. În cazulinterferonului pegilat s-au semnalat 26,6%cazuri cu efecte adverse, nici un pacient dinlotul nostru nu a întrerupt tratamentul, în-tr-un singur caz fiind necesarã ajustareadozelor.

CONCLUZIEÎn cazul interferonului pegilat, am cons-

tatat rate foarte înalte de rãspuns virusolo-gic susþinut, complianþã crescutã la trata-ment, incidenþa ºi severitatea reacþiiloradverse fiind mai scãzute faþã de terapia cuinterferon standard.

INCIDENÞA CANCERULUICOLONIC PE 2003 ÎNLABORATORUL DE

ENDOSCOPIE AL CLINICII IIMEDICINÃ INTERNÃ DIN

SPITALUL MILITAR CENTRAL

R.L. Corbu, Alex I. Suciu, L.S. Verdeº,Mariana Jinga, Florentina Radu Ioniþã,

M. Cojocaru, T. Nicolaie, P. Nuþa, Alina RotariuSpitalul Clinic de Urgenþã Militar Central,

Clinica II Medicinã Internã

INTRODUCERECancerul recto-colonic este o afecþiune

cu incidenþã în creºtere în România.Screeningul cancerului rectocolonic estenecesar pentru depistarea în stadiul cât maiprecoce ºi asigurarea cât mai rapidã a trata-mentului corespunzãtor.

SCOPAm urmãrit depistarea cancerului recto-

colonic la pacienþii internaþi pe parcursulanului 2003 în Spitalul Militar Central.

MATERIALE ªI METODÃAm efectuat endoscopie digestivã infe-

rioarã (rectosigmoidoscopie ºi colonosco-pie) la 885 de pacienþi pe parcursul anului2003.

REZULTATEDintr-un lot de 885 de pacienþi cãrora li

s-au fãcut endoscopie digestivã inferioarã95 au fost descoperiþi cu cancer din care 4pe canalul anal, 30 rectale, 12 pe rectosig-moid, 22 pe sigmoid, 4 pe colonul descen-dent, 3 pe flexura splenicã, 7 pe colonultransvers, 2 pe flexura hepaticã, 6 pecolonul ascendent, 5 la nivelul cecului. La67 de pacienþi s-au recoltat biopsii. Dintreacestea la 37 li s-a confirmat diagnosticulmalign, 15 cu adenocarcinom moderatdiferenþiat, 3 cu adenocarcinom slab difere-nþiat, 9 cu adenocarcinom bine diferenþiat,1 mucinos coloid, 9 tumori viloase, 15 ade-nom cu leziuni displazice. La altele s-auevidenþiat 4 adenoame tubuloviloase, 1 ade-nom vilos, 5 adenoame tubulare, 5 polipiadenomatoºi.

CONCLUZIEEndoscopia digestivã inferioarã este

examenul „gold standard“ în depistarea câtmai precoce a cancerului rectocolonic cepermite ºi prelevarea de biopsii. Prelevarea


a cât mai multor biopsii asigurã o acurateþesporitã examenului endoscopic permiþând oconduitã terapeuticã corespunzãtoare.

EVIDENÞIEREAARTERIOGRAFICÃ A

REZERVELOR VASCULAREÎN OBSTRUCÞIILE

ARTERIALE DISTALE LANIVELUL MEMBRELOR

INFERIOARE

Eugen Fülöp1, Zoltán Brassai1,Emõke Fülöp2, Piroska Kelemen1,

Katalin Makó1, Attila Puskás1

1. U.M.F. Târgu-Mureº, Clinica Medicalã II2. U.M.F. Târgu-Mureº, Catedra de Histologie

SCOPConstã în evidenþierea resurselor pro-

prii ale sistemului circulator arterial, lapacienþii cu obstrucþii vasculare arterialeperiferice ale membrelor inferioare, în spe-cial, a celor cu localizare distalã de arterapoplitee. În acest fel, se creeazã un cadrumai larg pentru tratamentul hemoreologic,neinvaziv, de revascularizaþie a cazurilordepãºite din punct de vedere chirurgical.

MATERIALE ªI METODÃCa material de studiu s-au investigat un

numãr de 100 de pacienþi, de ambe sexe,proveniþi din cadrul Clinicii Medicalã II.Tg. Mureº. Ca metodã, s-a folosit arterio-grafia membrelor inferioare, obþinutã înurma puncþiei a. femurale comune, ºiinjectarea unor substanþe de contrast deultimã generaþie, urmatã de efectuarea decliºee radiologice seriate dinspre proximalspre distal.

REZULTATE ªI CONCLUZIIArteriografic, s-a pus în evidenþã faptul

cã, într-un interval cuprins între 6 luni ºi lan de tratament hemoreologic al obsrtruc-þiilor distale ale arterei tibiale anterioare ºicele posterioare, avem ca rezultatsuplinirea debitului vascular, prin dez-voltarea de colaterale provenite din arterafibularã. Aceste colaterale vor asigura vas-cularizaþia feþei dorsale ºi plantare a labeipiciorului, contribuind la menþinerea via-bilitãþii acestuia.

ARTERIOPATIILEMEMBRELOR SUPERIOARE:

STUDII CLINICO-RADIO-LOGICE, PARACLINICE ªI

PROGNOSTICEA. Puskas, Z. Brassai, Zs. Balogh,

P. Kelemen, J. Fulop

SCOPEste un studiu retrospectiv, cuprinzând

130 de pacienþi cu arteriopatii ale mem-brelor superioare evidenþiate angiografic.

MATERIALE ªI METODÃPacienþii au fost internaþi în Clinica

Medicalã II Tg. Mureº/Departamentul deAngiologie în perioada 1978-2003. Criteriide includere au fost: date clinice ºi para-clinice bine documentate, mãsurarea pre-siunilor arteriale segmentare cu aparatulCW Doppler, date etiologice certe, demon-strarea arteriograficã a leziunulor arteriale.S-au studiat caracteristicile clinice, para-clinice, angiografice ºi procedeele terapeu-tice. Ca un segment longitudinal al acestuistudiu, pacienþii au fost urmãriþi în medie18 luni (date prognostice).

REZULTATEArteriopatiile membrelor superioare au

constituit 6% din totalitatea cazurilor cuischemie perifericã ale extremitãþilor. Apredominat sexul masculin. Cauzele etio-logice cele mai frecvente erau trombangei-ta obliterantã ºi grupa eterogenã a bolilorarteriale postraumatice (sindrom de ciocanal hipotenarului, boala de vibraþie, compli-caþiile arteriale al sindromului de aperturãtoracicã ). În contrast cu membrele pelvine,ateroscleroza era prezentã mult mai rar lamembrele superioare. 87% din pacienþisufereau de sindromul Raynaud, prepon-derent de forma asimetricã. O treime dinpacienþi prezentau modificãri trofice digi-tale în momentul internãrii. Boala arterialãproximalã (proximal de bifurcaþia artereibranhiale) era prezentã numai în 22% dincazuri (preponderent aterosclerozã), restulavusese afecþiune arterialã distalã nerecon-structibilã. Intervenþiile reconstructive aufost efectuate în 5% din cazuri. Rataamputaþiei era redusã (7,6%), fãrã ampu-taþii majore. Ameliorarea gradientelor depresiune sumate în perioada de urmãrireera statistic semnificativã. Aceste date su-gereazã un prognostic mai favorabil încazul arteriopatiilor la aceste nivele.

CONCLUZIIArteriopatiile membrelor superioare

diferã din mai multe puncte de vedere decele ale membrelor inferioare.

ASPECTE ALEPEROXIDÃRII LIPIDICE LA

PACIENÞII CU DIABETZAHARAT TIP 1 ªI TIP 2

Anca Artenie1, R. Artenie2, Didona Ungureanu4,E. Anisie3, G. Ungureanu5

1. Spitalul Clinic 2 Iaºi, Clinica a IV-a Medicalã2. Spitalul Clinic de Urgenþe „Sf. Spiridon“, Iaºi -

Clinica a III-a Medicalã3. Spitalul Clinic de Urgenþe „Sf. Spiridon“, Iaºi -

Laboratorul de Imunologie4. U.M.F. „Gr.T. Popa“, Iaºi - Disciplina de Biochimie5. U.M.F. „Gr.T. Popa“, Iaºi - Clinica a IV-a Medicalã

SCOPPeroxidarea lipidelor joacã un rol

important în iniþierea leziunilor de atero-sclerozã (ATS) mai ales la pacienþii diabeti-ci. Scopul acestui studiu a fost de a exami-na evoluþia peroxidãrii lipidice la pacienþiicu DZ tip 1 ºi tip 2, înainte ºi dupã un efortfizic dozat ºi corelaþiile acesteia cu modi-ficãrile lipidice.

MATERIALE ªI METODÃStudiul s-a efectuat pe 226 de pacienþi

diabetici cu retinopatie diabeticã ºi micro-albuminurie de repaus: (lot A – 87pacienþi cu DZ tip 1; lot B – 139 pacienþicu DZ tip 2) comparativ cu lotul C – mar-tor –44 de pacienþi nediabetici,nehipertensivi. Malondialdehida (MDA), afost dozatã în ser, înaintea efortului fizic ºidupã 24 ore de la efectuarea acestuia, prinmetoda Okhawa. Profilul lipidic testat acuprins: colesterolul, trigliceridele serice,HDL-c, LDL-c.

REZULTATEValorile malondialdehidei atât la lotul

A cât ºi la lotul B au avut valori semnifi-cativ crescute iniþial faþã de lotul C(p<0,0001), fãrã a se înregistra o diferenþãstatisticã între loturile diabetice (p=0,278).La 24 de ore dupã efort s-a constatat oscãdere semnificativã a valorilor malondi-aldehidei (p<0,0001) faþã de valorileiniþiale ºi faþã de lotul martor. Nu s-auînregistrat diferenþe semnificative întreloturile diabetice. Valorile glicemiei înmomentul examinãrii au fost la lotul A:269,60±91,19mg%, iar la lotul B: 202,04±56,64 mg%, cu valoarea hemoglobinei gli-cozilate de 8,68%, respectiv 7,90%.

CONCLUZIIValorile mari ale MDA se coreleazã cu

modificãrile dislipidemice (scãderea HDL-cºi creºterea trigliceridelor serice, LDL-c),dezechilibrarea diabetului ºi implicit cuaccelerarea ATS.

Cuantificarea ºi monitorizarea concen-traþiei de peroxizi lipidici, la diabetici,poate reprezenta un mod de apreciere aevoluþiei ATS, ca factor de risc importantasupra afectãrii cardio-vasculare.

Scãderea semnificativã a MDA, dupãefort fizic dozat, aratã beneficiul exerciþiu-lui fizic zilnic la pacienþii diabetici, prinscãderea nivelului peroxidãrii lipidice.

IMPLICAÞII ALE FUMATULUIÎN CREªTEREA RISCULUI

ATEROGEN LA PACIENÞII CUDIABET ZAHARAT ªI

HIPERTENSIUNE ARTERIALÃ

Anca Artenie1, R. Artenie2, Didona Ungureanu4,E. Anisie3, G. Ungureanu5

1. Spitalul Clinic nr. 2 Iaºi, Clinica a IV-a Medicalã2. Spitalul Clinic de Urgenþe „Sf. Spiridon“, Iaºi -

Clinica a III-a Medicalã3. Spitalul Clinic de Urgenþe „Sf. Spiridon“, Iaºi -

Laboratorul de Imunologie4. U.M.F. „Gr.T. Popa“, Iaºi - Disciplina de Biochimie5. U.M.F. „Gr.T. Popa“, Iaºi - Clinica a IV-a Medicalã

SCOPFumatul stimuleazã metabolismul par-

ticulelor de LDL, cu preluare rapidã a aces-tora în intima vascularã ºi influenþeazãnegativ preluarea de cãtre HDL a coles-terolului din intima vascularã, ceea ce faceca fumãtorii sã aibã o aterosclerozã (ATS)precoce. Scopul studiului a fost de a com-para riscul de aterogenitate la pacienþiihipertensivi ºi fumãtori, cu ºi fãrã diabetzaharat (DZ) tip 1 sau 2.

MATERIALE ªI METODÃStudiul s-a efectuat pe 57 de pacienþi cu

DZ, hipertensivi ºi fumãtori ºi 24 depacienþi hipertensivi, nediabetici, fumãtori,împãrþiþi în loturi: Lotul A – 15 pacienþi cuDZ tip 1, Lotul B – 42 pacienþi cu DZ tip2 ºi Lotul C – 24 de pacienþi hipertensivi.S-au urmãrit parametrii metabolismuluilipidic (colesterol, trigliceride, HDL-c,LDL-c) ºi nivelul peroxizilor lipidicireprezentat de malondialdehidã (MDA), ces-a dozat în ser, prin metoda Okhawa.

REZULTATELa pacienþii din lotul C s-a constatat un

nivel mai mare a colesterolului seric

(318,37±72,94 mg%) ºi a LDL-c (236,6±58,33 mg%) faþã de lotul A (207,93±56,87 mg% respectiv 142,3±36,31 mg%) ºilotul B (206,17±62,56 mg% respectiv156,65±38,13 mg%), cu semnificaþie sta-tisticã. Valorile HDL-c au fost scãzute lalotul B (33,38±1,16 mg%) ºi la valoriasemãnãtoare la lotul A (41,26±14,77 mg%) ºi lotul C (40,65±9,15 mg%).MDA a fost semnificativ crescut la toateloturile cu diferenþe nesemnificative întreloturile diabetice (10,62 respectiv9,85µmol/ml).

CONCLUZIIFumatul se asociazã negativ cu nivelul

HDL-c ºi pozitiv cu raportul colesteroltotal/HDL-c ºi cu nivelul crescut de LDL-c.

Scãderea nivelului de HDL-c altereazãcapacitatea antiaterogenã a acestei fracþi-uni, mai ales la pacientul cu DZ tip 2,hipertensiv ºi fumãtor, ce explicã creºtereariscului aterogen la acest lot.

Creºterea valorilor MDA la toateloturile, se coreleazã cu creºterea peroxi-dãri lipidice ºi implicit cu agravarea ATS lapacienþii fumãtori.

EVALUAREA TULBURÃRILORDE RITM ªI CONDUCERE LA

UN LOT DE PACIENÞI CUCARDIOMIOPATIE

DILATATIVÃ EXPLORAÞICORONAROGRAFIC

dr. Mãnãilã Cristian, dr. Copaci Iulian,dr. Enache Mihaela, dr. Duþescu Victor,

dr. Trandafir Ileana

SCOPStudierea corelaþiilor între incidenþa ºi

severitatea aritmiilor ºi tulburãrilor de con-ducere atrio-ventriculare ºi tipul ischemicsau nonischemic de cardiomiopatie dilata-tivã utilizând coronarografia ca metodã dediagnostic a bolii coronariene aterosclero-tice.

MATERIALE ªI METODÃÎn scopul realizãrii obiectivelor pro-

puse am urmãrit bolnavi cu diagnostic sta-bilit de cardiomiopatie dilatativã idiopaticãsau secundarã ºi cardiomiopatie hipertro-ficã obstructivã internaþi ºi evaluaþi.

Au fost incluºi în lotul studiat 27pacienþi (18 bãrbaþi ºi 9 femei) diagnosti-caþi cu cardiomiopatie dilatativã ºi având

insuficienþã cardiacã de diferite grade deseveritate.

16 pacienþi aveau antecedente de boalãischemicã coronarianã, 11 pacienþi fãrãboalã ischemicã coronarianã; afectarea coro-narianã a fost pe una, douã sau trei vase.

Tulburãrile de ritm evidenþiate au fostastfel:

- extrasistole ventriculare izolate - 3cazuri- extrasistole ventriculare în salvefrecvente - 4 cazuri- fibrilaþie atrialã paroxisticã - 3cazuri- fibrilaþie atrialã cronicã - 3 cazuri- flutter atrial - 2 cazuri- extrasistole supraventriculare izo-late - 5 cazuri- aritmie ventricularã complexã - 3cazuri- bloc de ramurã - 5 cazuri- bloc atrio-ventricular - 1 cazDe asemenea s-a urmãrit corelaþia tul-

burãrilor de ritm cu gradul disfuncþiei sis-tolice exprimat prin fracþia de ejecþie (FE).

CONCLUZII1. Nu au existat diferenþe semnifica-tive statistic între incidenþa diferiteloraritmii ventriculare ºi supraventricularela pacienþii cu cardiomiopatii dilatativeischemice ºi nonischemice.2. Deºi s-a constatat cã aritmiilesupraventriculare ºi ventriculare aparmai frecvent la pacienþii cu disfuncþiesistolicã severã de ventricul stâng,diferenþele observate nu au fost semni-ficative statistic.

REACÞIE GREFÃ CONTRAGAZDÃ DUPÃ O ALOGREFÃDE MÃDUVÃ OSOASÃ LA O

BOLNAVÃ CU LEUCEMIEACUTÃ LIMFOBLASTICÃ

R. Mihãilã1, J.M. Boiron2, A. Pigneux2,G. Maritt2, O. Fittousi2, P. Agapé2,

P. Conny-Mackoul2, J. Reiffers2

1. Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu,Facultatea de Medicinã, Clinica Medicalã II

2. Hôpital du Haut-Lévêque, Bordeaux, Serviced’Hematologie

Bolnava B.D., în vârstã de 41 de ani,a fost diagnosticatã cu leucemie

acutã limfoblasticã de tip B, tip II, cu cro-mozom Philadelphia prezent, pentru care a


efectuat polichimioterapie conform sche-mei LALA 94, sub care, numãrul de blaºtimedulari a scãzut de la 92% la 4%.Deoarece avea factori de prognostic nefa-vorabili s-a decis efectuarea unei alogrefeintra familiale de mãduvã osoasã, dupã ter-apia de condiþionare a grefei.

În ziua 24 de la efectuarea grefei, subtratament cu ciclosporinã a apãrut uneritem cutanat, care s-a generalizat rapid.Biopsia cutanatã a stabilit cã este expresiaunei reacþii grefã contra gazdã de stadiulIIC. S-a asociat corticoterapia (iniþial pa-renteralã, ulterior per os ºi cutanatã –unguent cu Diprosone). Dupã 74 de zile detratament eritemul a dispãrut, iar mielogra-ma de control post-grefã a pledat pentruremisiune completã (blaºti absenþi).

Dozele de Cortancyl ºi Néoral au fostreduse progresiv, iar la 3 luni post-grefãs-a început tratamentul cu Interferon.

TREI EPISOADE DESEPTICEMIE PRE ªI POST-ALOGREFÃ DE MÃDUVÃOSOASÃ LA O BOLNAVÃ

CU LEUCEMIE ACUTÃLIMFOBLASTICÃ TIP T

R. Mihãilã1, J.M. Boiron2, A. Pigneux2,G. Maritt2, O. Fittousi2, P. Agapé2,

P. Conny-Mackoul2, J. Reiffers2

1. Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu,Facultatea de Medicinã, Clinica Medicalã II

2. Hôpital du Haut-Lévêque, Bordeaux, Serviced’Hematologie

Bolnava J. C., în vârstã de 7 ani, afost diagnosticatã cu 2 ani în urmã

cu leucemie acutã limfoblasticã T cu deter-minãri mediastinale. S-a efectuat polichi-mioterapie conform protocolului FRALLE93. Dupã 2 luni s-a obþinut remisiuneacompletã. Tratamentul a durat 2 ani ºi a fostgrevat de o septicemie cu un bacil gram-negativ (de la nivelul cateterului). Lasfârºitul tratamentului a apãrut o recãderela nivel mediastinal, care a impus reluareapolichimioterapiei (de data aceasta dupãprotocolul COPRALL 97), în timpul cãreiaa dezvoltat o septicemie cu CandidaTropicalis, tratatã cu Amphotericinã B +Neupogen. Dupã o lunã s-a obþinut o nouãremisiune completã. Dupã 2 cure de con-solidare ºi terapia de condiþionare a grefei(TAM12) s-a efectuat alogrefa intrafami-lialã de mãduvã osoasã. La 26 de zile dupãgrefã, sub tratament cu ciclosporinã, a

apãrut un nou episod septicemic, de dataaceasta cu stafilococ epidermidis, care anecesitat tratament cu Amikacinã +Vancomicinã, timp de 15 zile. La 2 lunipost-grefã nu existau blaºti în lichidulcefalorahidian, iar în mielogramã erau sub4%. Examenul computer tomografic (nor-mal înaintea grefei) a arãtat însã o recidivãmediastinalã.

HEPATITÃ CRONICÃ DEETIOLOGIE VIRUSALÃ C LA

O BOLNAVÃ CU LIMFOMMALIGN NONHODGKINIAN

R. Mihãilã1, M. Deac1, C. Munteanu1,Rodica Mihãilã2, Manuela Pumnea3, Dana Vulcu1,

O. Petraºcu1, Luminiþa Gheorghe4

1. Universitatea din Sibiu, Facultatea de Medicinã,Clinica Medicalã II

2. Direcþia de Sãnãtate Publicã Sibiu3. Universitatea din Sibiu, Facultatea de Medicinã,

Disciplina de Fiziologie4. Spitalul Clinic Judeþean Sibiu

Coexistenþa hepatitelor cronice viru-sale cu limfoamele maligne non-

hodgkiniene are implicaþii prgnostice ºicreazã dificultãþi terapeutice.

Bolnava P. M., a fost diagnosticatã înurmã cu 6 ani cu hepatitã cronicã de etiolo-gie virusalã C ºi limfom malign non-hodgkinian difuz, cu celule mici, stadiul IVB. Dupã efectuarea a 6 cure polichimio-terapice de tip COP s-a obþinut o remisiuneparþialã, dar terapia s-a soldat cu activareahepatopatiei, manifestatã prin creºtereahepatocitolizei. Coexistenþa diabetului za-harat tip 2 ºi a unui ulcer duodenal au creatdificultãþi terapeutice suplimentare. Corti-coterapia intermitentã, alternativ cu poli-chimioterapia în doze mici nu au putut oprievoluþia limfomului, aºa încât s-a impus casoluþie terapia cu interferon + doze mici depolichimioterapie.

APRECIERI ASUPRAPANCREATITEI ACUTE

PORFIRINICE ASOCIATECOLICII SATURNINE

M. Deac, R. Bulicrea, R. MihãilãFacultatea de Medicinã „Victor Papilian“,

Universitatea din Sibiu

Porfiria acutã reprezintã una dintrecauzele metabolice rare ale pancrea-

titei acute (PA). Observaºia clinicã siste-

maticã ne-a permis sã evidenþiem o pancrea-titã acutã porfirinicã (PAP) la unii bolnavicu colicã saturninã. Ne-am propus sã anal-izãm incidenþa PAP asociate colicii satur-nine ºi relaþia ei cu vârsta pacienþilor, dura-ta expunerii la toxic ºi cu valoarea para-metrilor biotoxicologici. A fost studiatprospectiv un lot de 225 pacienþi de sexmasculin cu saturnism cronic profesionalinternaþi pe o perioadã de un an. A fostevaluatã incidenþa colicii saturnine ºi cea aPAP asociate, raportatã la categoriile devârstã ºi durata expunerii profesionale.Parametrii biologici ºi toxicologici urmã-riþi: plumburia provocatã, acidul delta-aminolevulinic (ALA), porfobilinogenul,amilazemia ºi amilazuria. 61% dintre bol-navii din lot au avut colici saturnine, iar 14dintre cei cu colici saturnine (10,2%) auavut PAP secundare. Pancreatita acutãmetabolicã porfirinicã se poate asociaintoxicaþiei cu plumb. Manifestãrile clinicese intricã adesea cu cele ale colicii satur-nine, generând dificultãþi de diagnostic. Nus-au constatat corelaþii între incidenþa PAPsaturnine ºi durata expunerii profesionale.Nu am evidenþiat diferenþe semnificativeale valorilor parametrilor biotoxicologiciîntre cazurile de PAP secundare colicii sa-turnine ºi restul bolnavilor cu colicã satur-ninã.

În etiopatogeneza PA din colica satur-ninã, pe lângã porfiria acutã secundarã,poate interveni ºi acþiunea plumbului. PAPîmbracã forme benigne, ale PA edematoase.La bolnavii cu PA de etiologie neprecizatãar trebui luat în considerare ºi saturnismulneprofesional, în general subdiagnosticat.

ANGIOGENEZA ªIINFLAMAÞIA

Dr. Monica S. CãpraruSpitalul M.A.I. „Prof. Dr. D. Gerota“,

Departamentul de Reumatologie

Secvenþa de evenimente biologicecare permite organismului sã-ºi

menþinã viabilitatea în condiþii de ischemiecronicã constituie un rãspuns fundamentalpentru supravieþuire. Neoangiogeneza, pro-cesul de formare de noi vase din capilaredeja existente, ºi inflamaþia sunt procesecodependente cu importanþã mare în pato-genia unor afecþiuni cum sunt poliartritareumatoidã sau bolile neoplazice. Vasele deneoformaþie asigurã suportul nutritiv pen-tru þesutul inflamat hiperplaziat, iar infla-


maþia cronicã determinã amplificareaangiogenezei. În aceastã prezentare se voranaliza mecanismele celulare ºi molecularecare caracterizeazã interrelaþia angio-genezã-inflamaþie. Se vor prezenta impac-tul stresului mecanic ºi hipoxic, precum ºial mediatorilor inflamaþiei cum sunt COX2,citokinele proinflamatorii ºi chemokinele,în iniþierea formãrii de noi vase, elementecare reprezintã verigile de legaturã dintrecele doua procese. De asemenea, se vaanaliza implicarea sistemului nervos prinintermediul neuropeptidelor atât în modu-larea inflamaþiei cât ºi în angiogenezã.

Cunoaºterea mecanismelor intime cestau la baza procesului de neoangiogenezãdeschide calea pentru dezvoltarea unor noiterapii prin care se urmãreºte modulareaprocesului de formare de noi vase.

ASPERGILOZÃ PULMONARÃLA UN PACIENT CU LUPUS

ERITEMATOS SISTEMIC

Alina Rãºanu1, Dana Andrieº2, Coziana Ciurtin1,M. Bojincã1, V. Stoica1

1. Universitatea de Medicinã ºi Farmacie „CarolDavila“, SpitalulClinic„Dr. I. Cantacuzino“, Clinica

de Medicinã Internã ºi Reumatologie, Bucureºti2. Laboratorul Central, Spitalul Clinic

„Dr. I. Cantacuzino“, Bucureºti

Aspergiloza nosocomialã a crescutca frecvenþã în rândul pacienþilor

imunodeprimaþi, reprezentând astãzi ocauzã importantã de îmbolnãvire severã ºimortalitate crescutã. Bolnavii granuloci-topenici, în special cei din unitãþile detransplant de mãduvã sunt þinta prefe-renþialã a infecþiilor cu aspergillus.

Prezentãm cazul unei paciente de 23ani care s-a adresat clinicii pentru starefebrilã (38-39°C), tuse slab productivã,astenie fizicã marcatã ºi erupþie cutanatãeritemato-macularã diseminatã difuz. Estediagnosticatã cu lupus eritematos sistemicdin 2000, tratat cu cortizon ºi azathioprinã,ºi tromboflebitã profundã gambã stîngãrecidivantã, necesitînd anticoagulare oralãpermanentã.

Biologic prezenta sindrom inflamatorimportant, hipocomplementemie cu hiper-gammaglobulinemie, leucopenie severã ºianemie moderatã. Examenul radiograficpulmonar a arãtat prezenþa unor imaginireticulonodulare intense situate pulmonarbazal bilateral; IDR la PPD negativ; exa-men de sputã în lucru. S-a instituit pulste-rapie cu metilprednisolon, antibioterapie cu

spectru larg, sub care starea pacientei nus-a ameliorat. Rezultatul examenului desputã – micelii de aspergillus ºi filamentede candida albicans – a reorientat terapia.În acest context tratamentul se supli-menteazã cu itraconazol ºi ciclofosfamidãîn pulsterapie, cu ameliorarea stãrii gene-rale, a tusei, erupþiei cutanate ºi nor-malizarea numãrului de leucocite. În pre-zent pacienta se aflã sub tratament corti-zonic, imunosupresor ºi anticoagulant oral,fãrã semne de activitate a bolii.

Infecþiile cu germeni oportuniºti,favorizate de imunosupresia secundarãbolii, cît ºi terapiei, deþin astãzi un procentimportant în patologia lupusului eritematossistemic. Deºi izolarea micelilor de asper-gillus din secreþiile tractului respiratorpoate indica doar o colonizare a acestuia,asocierea febrei, leucopeniei ºi a infil-tratelor pulmonare sugereazã cel mai pro-babil o aspergilozã pulmonarã. Rãspunsulprompt la administrarea terapiei specificesusþine diagnosticul prezumtiv chiar înabsenþa confirmãrii serologice.

ASPECTE IMAGISTICEÎN TELANGIECTAZIA

RENDU-OSLERPREZENTARE DE CAZ

I. Rogoveanu1, S. Cazacu2, Carmen Dulama3,Otilia ªiºiroi3

1. Conferenþiar Universitar, U.M.F. Craiova2. Asistent Universitar, U.M.F. Craiova

3. Medic rezident, Spitalul Clinic de Urgenþã Craiova

Telangiectazia Rendu-Osler este oafecþiune cu transmitere autoso-

mal-dominantã, caracterizatã prin apariþiade formaþiuni angiomatoase de calibru mic,dilatate ºi proliferante, fragile, care sân-gereazã uºor, spontan sau la traumatismeminime.

Boala se exprimã clinic prin sindromanemic de severitate variabilã, ca urmare ahemoragiilor recidivante cu diverse locali-zãri: epistaxis, hematemezã, melenã etc.

Pe tegumente, mucoase, în tubul diges-tiv, ficat, plãmân sau vezicã urinarã se potvizualiza aglomerãri de vase ectaziate,plate, nepulsatile, de culoare roºie violaceecare stabilesc diagnosticul.

Explorarea biochimicã este nespeci-ficã.

Vã prezentãm cazul unei paciente de 75de ani, cu repetate internãri în ultimii 8 aniîn Clinica I Medicalã a Spitalului ClinicJudeþean de Urgenþã Craiova, pentru ane-

mie severã ca urmare a unor epistaxisurirepetate, greu controlate prin tamponamentnazal sau coagulare localã.

Examenul clinic a evidenþiat prezenþa anumeroase ectazii vasculare la nivelul feþei.

Examenul ORL a confirmat existenþaacestor malformaþii arterio-venoase ºi lanivelul foselor nazale cu sângerare rapidãspontanã ºi la eforturi minime. Examenulendoscopic a evidenþiat existenþa anomali-ilor vasculare ºi la nivelul mucoasei gas-trice, iar ultrasonografia ºi tomografia com-puterizatã abdominalã au relevat modificãrivasculare la nivel hepatic.

BORRELIOZA LYME –CONSIDERAÞII CLINICE,

IMUNOLOGICE ªINEUROIMAGISTICE

Brînduºa Þilea1, Rodica Bãlaºa2, I. Þilea3, RodicaPascu1, Sanda Hristescu4, I. Pascu2

1. Clinica Boli Infecþioase I, U.M.F. Târgu Mureº2. Clinica Neurologie I, U.M.F. Târgu Mureº 3. Clinica Medicalã III, U.M.F. Târgu Mureº

4. Institutul „Ion Cantacuzino“, Bucureºti

Borrelioza Lyme (BL) reprezintã ceamai frecventã infecþie transmisã de

artropode din genul Ixodes, fiind produsãde spirocheta Borrelia Burgdorferi ºi estecaracterizatã clinic prin manifestãri multi-sistemice cu un tablou polimorf, predomi-nante fiind manifestãrile cutanate, neuro-logice, cardiace ºi articulare.

Au fost studiate particularitãþile epi-demiologice, clinice, imunologice ºi neuro-imagistice ale pacienþilor cu BL internaþi înClinica Boli Infecþioase I, Târgu Mureº înperioada 1 ianuarie 2000-1 decembrie 2003.Au fost incluºi în studiu 22 de pacienþi cuvârste cuprinse între 3-64 ani.

Confirmarea diagnosticului s-a efectuatpe baza criteriilor clinice CDC (Center forDisease Control), susþinut de determinãrileseroimunologice (tehnica IFI, imunoenzi-maticã ELISA) atât din ser, cât ºi dinlichidul cefalorahidian (LCR) ºi de exami-nãrile CT ºi RMN craniene.

14 pacienþi (63,64%) au prezentat lezi-uni cutanate sub forma eritemului cronicmigrator (ECM), 7 pacienþi (87,5%) audezvoltat manifestãri neurologice cu tablouclinic de meningoencefalitã acutã, cu modi-ficãri citologice, biochimice ºi serologiceîn ser ºi LCR, 1 pacient (12,5%) a prezen-tat artritã Lyme, 22 pacienþi (100%) aurecunoscut în antecedente înþepãtura decãpuºã.


Examinãrile CT, RMN craniene lacazurile cu determinãri neurologice au evi-denþiat edem cerebral difuz, hipodensitãþila nivelul lobilor frontali ºi periventricular.

Terapia antibacterianã instituitã a cons-tat din Ceftriaxon la 12 pacienþi (54,55%),Penicilinã G la 10 pacienþi (45,45%).

Evoluþia postterapeuticã a fost rapidfavorabilã la bolnavii cu manifestãricutanate, articulare ºi lent remisibilã lapacienþii cu neuroborreliozã. Nu s-au înre-gistrat sechele neurologice sau recãderi.

HTA MALIGNÃ GREUREDUCTIBILÃ LA O

PACIENTÃ DIABETICÃ,CU AFECTARE RENALÃ

COMPLEXÃ

Silvia Dediu1, Adina Ciobotaru2

1. Medic rezident medicinã internã2. Medic specialist cardiologie - Compartimentul

de Cardiologie, Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino“,Bucureºti

Pacienta RM, în vârstã de 56 ani,dinmediu rural, se interneazã în pe-

rioada 4-12.02.2004 în clinicã, pentru disp-nee la eforturi medii-mici, cefalee fronto-occipitalã, anxietate, edeme ale membrelorinferioare, disurie. Din AHC reþinem ma-ma-HTA, sora-DZ, din APP remarcãm DZtip II de 13 ani, insulinonecesitant de 3 ani,HTA de 15 ani.

SCOPTA = 220/120 mmHg, AV = 70 bpm, re-

gulat, edeme gambiere moderate, ficat pal-pabil la 3 cm sub rebord, manevra Giordanopozitivã bilateral. Biologic: Hb = 11 g/dl,Ht = 30,4%, VSH = 60/80 mm, colesterol =257,6 mg/dl, trigliceride = 370,48 mg/dl, re-tenþie azotatã fixã uree = 91,55-147,16 mg/dl,creatininã = 1,71-1,87 mg/dl, ionograma(Na+ = 128 mmol/l, K+ = 5,69 mmol/l), glice-mie = 91-257 mg/dl. Sumar de urinã: leuco-cite+++(500/µmol), proteine++(75mg/dl),motiv pentru care s-a recoltat urina pe 24ore, care a evidenþiat proteinurie = 4,3g/24ore, creatinina urinarã = 0,93 g/24ore,uree urinarã = 18,9 g/24ore, fãrã glicozurie.Urocultura sterilã. ECG: RS,72bpm, axQRS = +15 grade, HVS cu modificãrimixte de fazã terminalã. Rx cord-pulmon:pahipleuritã mediastinalã dreaptã-scizuritãdreaptã, desen bronºic accentuat în câm-purile bazale. Ex. FO: angiopatie hiperten-sivã gradul III, background retinopatie.Ecografie abdominalã: ficat cu aspect de

stazã, ambii rinichi cu desen neregulat alRPC, câteva cristale ecodense în RS. Eso-gastro-duodenoscopie: peteºii ºi eroziunipe curbura micã, gastritã antralã papuloasã.

DD: 1. Nefropatie secundarã HTA ºi/sau DZ ºi/sau pielonefritei cronice; 2. Reti-nopatie secundarã HTA ºi/sau DZ; 3. Ane-mie secundarã IRC ºi/sau gastritei antralepapuloase.

DP: 1. HTA malignã - grupa de riscfoarte înalt; 2. DZ tip II insulinonecesitantcomplicat cu nefropatie ºi retinopatie;3. Insuficienþã renalã în stadiul de retenþieazotatã fixã; 4. Insuficienþã cardiacã clasaIII NYHA; 5. Gastritã antralã papuloasã;6. Anemie feriprivã secundarã.

Evoluþie ºi complicatii: În cursulinternãrii, valorile tensionale au fost greucontrolabile cu asociere de patru antihiper-tensive (IEC, diuretic, blocant de calciu,beta blocant), motiv pentru care se asociazãal V-lea antihipertensiv (alfa-blocant), ceeace a determinat o evoluþie clinicã favora-bilã, valorile tensionale s-au stabilizat la140/80mmHg. Prognosticul pe termenscurt este bun, dar pe termen îndelungateste rezervat, fiind necesarã dializã în cazde deteriorare a funcþiei renale sau deimposibilitate a controlãrii valorilor tensio-nale cu actuala schemã terapeuticã maxi-malã.

Particularitatea cazului: HTA malignãgreu reductibilã la o pacientã diabeticã cuafectare renalã complexã, stabilizatã prinasocierea a cinci clase de antihipertensive.

MANIFESTARE CLINICÃRARÃ ÎN LUPUSUL

ERITEMATOS SISTEMIC

Cristina Bologa1, Ovidiu Petriº1,Luminiþa Rãdulescu2

1. Clinica Medicalã, Spitalul Clinic de Urgenþe Iaºi2. Clinica O.R.L., Spitalul de Recuperare Iaºi

INTRODUCERELupusul eritematos sistemic face parte

din marea grupã a bolilor inflamatoriicronice cu mecanism autoimun, careafecteazã o multitudine de aparate ºi sis-teme (tegumente, mucoase, muºchi, articu-laþii, rinichi, creier, ficat, seroase, etc.) ºi secaracterizeazã prin exacerbãri ºi remisiuniimprevizibile ale manifestãrilor clinice.Simptomatologia clinicã este foarte variatã,în funcþie de aparatele ºi sistemele impli-cate, precum ºi de stadiul iniþial sau avansatal bolii.

Dintre toate manifestãrile clinice alelupusului eritematos sistemic, perforaþia desept nazal este raportatã doar sporadic,fiind consideratã o manifestare clinicã rarãdepistatã fie în timpul unei exacerbãri abolii, fie pur ºi simplu întâmplãtor, dupãmulþi ani de la stabilirea diagnosticului. Înliteratura de specialitate existã foarte puþinedate referitoare la frecvenþa apariþiei per-foraþiei de sept nazal în lupusul eritematossistemic.

Ponind de la aceste date prezentãmcazul unei paciente în vârstã de 46 ani diag-nosticatã de doi ani de zile cu lupus erite-matos sistemic care se interneazã pentru uncontrol de rutinã. Pacienta este asimpto-maticã în prezent ºi se aflã sub tratamentcronic cu prednison 20 mg/zi, preparate decalciu, alfaD3, suplimente de potasiu.

Examenul clinic efectuat la actualainternare evidenþiazã aspectul tipic deeritem „în fluture“ la nivelul faciesului pre-cum ºi prezenþa unei perforaþii de septnazal vizibilã cu ochiul liber, la examinareacavitãþii nazale. Probele biologice au fostnormale cu excepþia unui VSH de 56mm/orã ºi a depistãrii, prin testare ELISA, aunui titru crescut de anticorpi cANCA (21U/ml). S-a efectuat consultul ORL care aconfirmat prezenþa unei perforaþii la nivelulregiunii posterioare a septului nazal, cudimensiuni de aproximativ 8/11 mm.Biopsia de sept nazal prelevatã ºi examenulanatomopatologic au exclus o cauzã neo-plazicã, o vasculitã necrozantã relevânddoar un aspect de inflamaþie cronicã difuzã.

Raritatea apariþiei perforaþiei de septnazal în lupusul eritematos sistemic, formaasimptomaticã a bolii, depistarea întâmplã-toare, precum ºi asocierea cu prezenþa anti-corpilor cANCA constituie particularitãþiale cazului prezentat.

REZULTATE OBÞINUTE ÎNTRATAMENTUL CU

LAMIVUDINÃ LA PACIENÞICU INFECÞIE CRONICÃ CU

VIRUS B

T. Nicolaie, M. Preda, P. Nuþã,Florentina Radu-Ioniþã, L. Verdeº,

Mariana Jinga, Alex-I. Suciu, M. Cojocaru,Adriana Vasilache, R. Corbu

Spitalul Clinic de Urgenþã Militar Central, Bucureºti- Clinica 2 Medicinã Internã

INTRODUCERELamivudina reprezintã o bunã alterna-

tivã a interferonului, în tratamentul pacien-


þilor cu hepatitã cronicã cu virus B, care înultimii ani ºi-a demonstrat eficienþa ºi încazul celor cu cirozã hepaticã cu virus B.

MATERIALE ªI METODÃStudiul s-a desfãºurat în clinica noastrã

în decursul a 4 ani, pe un lot de 82 pacienþiinfectaþi cu virusul hepatitic B (56 cuhepatitã cronicã ºi 26 cu cirozã hepaticã).Toþi pacienþii au avut AgHBe pozitiv laînceputul tratamentului; nivelul transami-nazelor serice a fost, în cazul hepatiteicronice, de cel puþin trei ori mai mare decâtnormalul la intrarea în studiu, respectiv de1,5 ori normalul la pacienþii cu cirozãhepaticã, iar biopsia hepaticã a fost efectua-tã la începutul tratamentului ºi repetatã încazul a 46 de pacienþi dupã un an. Lapacienþii cu cirozã hepaticã, la intrarea înstudiu, s-a dozat nivelul acidului hialuro-nic. Toþi pacienþii au primit Lamivudinã,100 mg/zi timp de un an (41 pacienþi), 18luni (15 pacienþi) sau peste 18 luni (26pacienþi).

REZULTATEPe parcursul tratamentului nu s-au

înregistrat efecte secundare. În cazul pa-cienþilor cu hepatitã cronicã, 51 (91,07%)dintre ei au prezentat diminuarea semni-ficativã a nivelului de transaminaze (înmedie cu 67%), la 22 dintre aceºtia(39,28%) ele normalizându-se dupã circa 6luni de tratament. S-a constatat dispariþiaAgHBe la 34 dintre pacienþi la sfârºitulperioadei de 12 luni de tratament (60,71%),la 19 pacienþi dispariþia înregistrându-sedupã primele 6 luni (menþinându-se pânã lasfârºitul perioadei de urmãrire). RepetareaBPH la 46 pacienþi a evidenþiat la 15(32,60%) scãderea scorului histologic între3 ºi 4, la 6 dintre ei (13,04%) între 1 ºi 2, la22 bolnavi (47,82%) menþinerea scorului,iar la 3 (6,52%) accentuarea sa. La pacien-þii cu cirozã hepaticã am obþinut urmã-toarele rezultate: negativarea AgHBe dupã12 luni de tratament în cazul a 11 pacienþi(42,3%), normalizarea nivelurilor ALT la24 pacienþi (92,3%).

CONCLUZII 1. În patru ani, am obþinut o ameliorareclinicã, biologicã ºi histologicã impor-tantã în cazul a 34 pacienþi cu hepatitãcronicã (60,71%).2. Tratamentul cu lamivudinã nu aavut efecte secundare.

3. Este cert faptul cã anumiþi pacienþi,chiar dacã doar într-un procent foartemic (6,52%), necesitã tratament antivi-ral combinat (interferon + lamivudinã).4. În ceea cea priveºte pacienþii cucirozã hepaticã, lamivudina ameliorea-zã funcþia hepaticã, încetineºte progre-sia bolii ºi scade incidenþa complica-þiilor.5. Urmãtoarele noastre studii vor eva-lua dinamica acidului hialuronic în ci-roza hepaticã, în timpul tratamentuluicu lamivudinã.

TERAPIAANTIAGREGANTÃ ªI

ANTICOAGULANTÃ LAPACIENÞII CU BOALÃ

ARTERIALÃOBSTRUCTIVÃ PERIFERICÃ

REVASCULARIZAÞICHIRURGICAL

I. Þilea1, L. Cozlea1, Cristina Chiorean1,C. Baba2, O. Jeder3, D.C. Bratu1

1. Clinica Medicalã III Cardiologie, Universitatea deMedicinã ºi Farmacie Târgu Mureº

2. Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Târgu Mureº3. U.M.F. Târgu Mureº

Boala arterialã perifericã se asociazãfrecvent cu afectarea coronarianã

ºi bolile cerebrovasculare, fiind consideratãun important predictor de morbiditate ºimortalitate. Deoarece o bunã parte dinpacienþii revascularizaþi arterial perifericchirurgical dezvoltã în timp complicaþiivasculare cu diferite localizãri, autorii ºi-aupropus sã studieze efectele terapiei antia-gregante ºi anticoagulante la pacienþiirevascularizaþi arterial periferic chirurgical.

Profilaxia secundarã antitromboticã ºiantiagregantã la aceºti pacienþi se adre-seazã atât menþinerii pe termen lung apatenþei grafturilor, cât ºi prevenirii acci-dentelor vasculare acute coronariene saucerebrale. Inhibitorii agregãrii plachetarestudiaþi au fost aspirina ºi antagoniºtii dereceptori ADP, alþi agenþi cum ar fiinhibitorii de fosfodiesterazã AMPc, dereceptori de glicoproteinã IIb/IIIa, etc. nuau fost studiaþi din diferite motive. Terapiaanticoagulantã utilizatã a fost fie heparinãcu greutate molecularã micã sau antago-niºti de vitaminã K.

Patenþa grafturilor aorto-bifemurale,ilio-femurale sau femuro-poplitee tratate cudoze moderate de aspirinã (75-250 mg/zi),asociatã cu clopidogrel (75 mg/zi), a fost depeste 75% la 5 ani, fãrã a se utiliza de ruti-nã antivitaminele K. Asocierea antivita-minelor K a fost favorabilã în cazurile deby-pass aorto-bifemural, femuro-femuralîncruciºat ºi femuro-subpopliteal în peste80% a cazurilor. Asocierea beneficã de doiagenþi antiagreganþi plachetari este în con-cordanþã cu rezultatele studiului CURE, iaranticoagularea în cazurile selecþionate aadus rezultate superioare.

Deºi rezultatele sunt pe termen scurt ºicuprind un numãr relativ redus de bolnavi,ele par a fi promiþãtoare, pe viitor fiindnecesarã introducerea de protocoale binestructurate pentru a evalua progresia bolii,la fel ca ºi morbiditatea ºi mortalitatea decauzã cardiovascularã la pacienþii arteri-opaþi.

DATE DE EPIDEMIOLOGIECLINICÃ PRIVIND RAA

Polixenia Stancu, Cristina Singer,Diana Maria Traºcã, Maria Olteanu,

Viorica Pucalev, Daniela Gabriela SpiridonSpitalul Clinic de Urgenþã Craiova

SCOPObþinerea unor date de epidemiologie

clinicã privind RAA la copiii internaþi înClinica a II-a Pediatrie a Spitalului deUrgenþã Craiova pe o perioadã de 14 ani(1990-2003).

REZULTATENumãrul cazurilor noi de RAA în

ordinea anilor, începând cu anul 1990 afost: 10, 7, 8, 12, 6, 5, 4, 2, 4, 5, 5, 0, 1, 0,cumulând un total de 67 cazuri. Raportat lacele 32331 internãri din anii de studiu,frecvenþa medie a RAA a fost de 0,2%, cuextreme de 0 ºi 0,56%. Repartiþia cazurilorpe sexe: 39 sex B ºi 28 sex F. Mediul deprovenienþã a fost U la 32 copii (21 de sexB ºi 11 de sex F) ºi R la 35 copii (18 de sexB ºi 17 de sex F). Grupa de vârstã la debu-tul RAA: 5-10 ani la 19 copii, 10-15 ani la42 ºi 15-18 ani la 6 copii. Anotimpul dedebut al RAA a fost toamna la 30 (14 lunaoctombrie), vara la 14, primãvara la 13 ºiiarna la 10 copii. AHC reumatismale aufost întâlnite la 13/67 copii, iar anginaacutã în antecedentele personale recente la


38/67 copii. Dintre criteriile clinice majoreartrita s-a întâlnit la 54, cardita la 21 ºicoreea la 3 copii. Artrita a predominat lanivelul membrelor inferioare: genunchi (43cazuri) ºi glezne (32 cazuri).

CONCLUZII- numãrul cel mai mare de cazuri noide RAA s-a înregistrat în anul 1993(12/67); în 2 din cei 14 ani (2001 ºi2003) nu s-a internat nici un caz nou deRAA;- RAA a predominat la copiii de sexB (58,2%); mediul de provenienþã a fostpredominant urban la bãieþi (53,8%) ºirural la fete (60,7%); majoritatea copii-lor (62,7%) au aparþinut, la debutulRAA, grupei de vârstã 10-15 ani;- frecvenþa maximã a RAA pe ano-timpuri s-a înregistrat toamna (44,8%);numãrul cel mai mare de cazuri apã-rând în luna octombrie (dupã începereaºcolilor);- antecedente recente de anginã strep-tococicã au fost recunoscute la 56,7%din cazuri.

EFECTELE MEDICAÞIEIANTIHIPERTENSIVE ASUPRA

PROTEINURIEI LAPACIENTUL HIPERTENSIV

Daniela Ciobanu1, F. Petrescu1, O. Ciobanu3,Mariana Barcan2, L. Iovãnescu1, M. Georgescu1

1. Clinica II Medicalã - Spitalul de Urgenþã Craiova2. Disciplina Farmacologie

3. Clinica Chirurgie Pediatricã -Spitalul de Urgenþã Craiova

Hipertensiunea arterialã esenþialã adevenit în ultimii ani, una din

bolile cele mai intens studiate, ca urmare acreºterii incidenþei acesteia în populaþiageneralã.

Studiile referitoare la patogenia ºi trata-mentul hipertensiunii arteriale ºi studiulfactorilor de risc cardio-vascular au luat oamploare deosebitã.

Tratamentul antihipertensiv eficacenormalizeazã în general excreþia urinarã dealbuminã la pacienþii hipertensivi.Studiileultimilor ani au pus în evidenþã faptul cãmicroalbuminuria creºte dacã presiuneaarterialã sistolicã depãºeºte 120 mmHg.Tratamentul eficace va fi astfel obþinut lavalori ale TA sub 140/90 mmHg.

Studiul de faþã îºi propune sã evi-denþieze efectele ºi eficacitatea tratamentu-lui antihipertensiv pe un lot de 85 pacienþiinternaþi în Clinica II Medicalã ºi trataþi cuantihipertensive aparþinînd celor 5 clase:diuretice, IEC, inhibitorii AT1, beta-blo-canþi, blocanþi de calciu, fiecare din elefiind folosite singure sau în asociere.

Studiul a monitorizat valorile tensiuniiarteriale, proteinuria, HVS ºi evenimentelecardio-vasculare.

CORELAÞIAMICROALBUMINURIEI CU

PROFILUL „NON-DIPPER“ LAPACIENTUL HIPERTENSIV

Daniela Ciobanu1, F. Petrescu1, O. Ciobanu2,E. Moþa1, L. Iovãnescu1, M. Georgescu1

1. Clinica II Medicalã - Spitalul de Urgenþã Craiova2. Clinica Chirurgie Pediatricã -

Spitalul de Urgenþã Craiova

Monitorizarea ambulatorie a tensi-unii arteriale (MATA) reprezintã

cea mai eficientã ºi mai obiectivã metodãde determinare a TA.

S-a constatat cã hipertrofia VS, remode-larea vascularã ºi nefropatia hipertensivãs-au corelat mai bine cu valorile tensionaleobþinute prin MATA decît cu cele obþinuteprin determinãrile clasice. Lipsa variabili-tãþii nocturne identificatã prin MATA s-aasociat cu afectarea miocardicã ºi vascularãmai precoce ºi mai severã.

Prognosticul bolnavilor hipertensivi înfuncþie de riscul cardio-vascular a putut fide asemenea mai bine apreciat pe baza va-lorilor tensionale obþinute în dinamicã ºiprin cunoaºterea variabilitãþii acestora.

Deºi în mod obiºnuit valorile tensio-nale nocturne sunt mai scãzute, la anumitegrupe de hipertensivi cu un grad mai marede afectare a organelor þintã sau cu uneveniment cardio-vascular major a fostnotatã scãderea mai micã sau chiar absenþareducerii valorilor tensionale în timpulnopþii. Prin MATA am studiat corelaþiavalorilor TA la „dipperii“ ºi „non-diperii“cu microalbuminurie. Au fost examinaþi unnumãr de 50 de pacienþi, la care s-au deter-minat valorile medii ale TAs, TAd, profilultensional, variabilitatea nocturnã a TA,microalbuminuria, valorile ureei ºi crea-tininei.

Microalbuminuria a avut valori maimari la pacienþii „nondipperi“ faþã depacienþii incadraþi în profilul „dipper“.

MANIFESTÃRILECLINICO-IMAGISTICE

DIN BOLILECONGENITALE RARE

(MUCOPOLIZAHARIDOZA IV)

Ovidiu Petriº1, Cristina Bologa1,Amuliu Aramã2, Traian Mihãiescu2

1. Clinica Medicalã,Spitalul Clinic de Urgenþe Iaºi

2. Clinica Pneumologie,Spitalul de Pneumologie Iaºi

INTRODUCEREMucopolizaharidoza IV (boala Morquio)

defineºte o tulburare congenitalã – auto-somal recesivã – de metabolism constândîn degradarea deficitarã a keratansulfaþilorcu acumularea acestora, rezultând o tezau-rismozã.

Douã tipuri: A. formã severã –deficit de galactosamine-4-sulfatazã(16q24), incidenþã 1/150 000; B. formãuºoarã – deficit de β-galactozidazã (3p21),incidenþã excepþionalã.

SCOPEvaluare clinicã ºi paraclinicã, în prin-

cipal din punct de vedere al aparatului res-pirator, a douã cazuri de b. Morquio dinevidenþa Clinicii Medicale – SpitalUrgenþe Iaºi.

MATERIALE ªI METODÃDouã surori dintr-o familie de patru

copii în care pãrinþii sunt veriºori de gradul2, purtãtori sãnãtoºi ai genei recesivedefective. Sunt analizate aspecte de istoric,clinice ºi paraclinice.

REZULTATEAspecte patologice clinice, spirome-

trice ºi fibrobronhoscopice.

CONCLUZIIAm documentat disfuncþii respiratorii

ºi malformaþii bronºice asociate boliiMorquio.



ABORDUL BRAHIAL –METODÃ DE DIAGNOSTIC

ANGIOGRAFIC PERCUTAN ÎNEVALUAREA AORTEI

ABDOMINALE

I. Þilea1, L. Cozlea1, Cristina Maria Tãtar1,C. Baba2, D.M. Fãrcaº1, D.C. Bratu1

1. Clinica Medicalã III Cardiologie, U.M.F. Tg Mureº2. Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Târgu Mureº

Procedurile angiografice de diagnos-tic ºi tratament intervenþional ale

arterelor extremitãþii cefalice, ale mem-brelor superioare ºi inferioare, la fel ca ºiale aortei ºi ramurilor ei pot fi realizate uti-lizând abordul arterial brahial stâng saudrept. Lucrarea de faþã prezintã metodelede abord angiografic percutan brahial stângºi drept în evaluarea aortei terminale uti-lizate în Clinica Medicalã III CardiologieTârgu Mureº începând cu anul 1997.

Abordul brahial stâng are câteva indi-caþii de elecþie: stenoza sau ocluzia ostialãa arterei subclaviculare stângi, stenoza detrunchi celiac, artere mezenterice, artererenale, ocluzia sau anevrismul aorteiabdominale sau a arterelor iliace, cicatricideformate la nivel inghinal, anevrisme alearterelor femurale comune, absenþa pulsu-lui la arterele femurale. Abordul brahialdrept rãmâne, în cazuistica noastrã, indicatpentru explorarea leziunilor arterei sub-clavie dreaptã sau a trunchiului brahioce-falic sau în cazurile în care nu s-a reuºitabordul brahial stâng. Pentru cazurile diag-nostice abordul brahial a fost efectuat ºi lapacienþii ambulatori, nefiind necesarã anti-coagularea, aceasta din urmã folosindu-sedoar în procedurile de angioplastie.

Abordul brahial a fost efectuat lanivelul fosei antecubitale sau în 1/3 supe-rioarã a braþului, în ambele cazuri membrulsuperior fiind într-o abducþie între 30 ºi 60de grade. Am folosit catetere diagnostice de4 sau 5F fãrã teacã arterialã sau 6F, pasateprin ghiduri de 1,5J 0,0035 inch 150 cm.Rareori apar dificultãþi tehnice cum ar fispasm arterial, cateterizarea nedoritã aramurilor arterei axilare, mamare interne,lezãri de trunchiuri brahiale sau axilare saucomplicaþii: spasm arterial, trombozã,hematom la locul de puncþie, embolii dis-tale, flebite, parestezii tranzitorii, echi-moze, complicaþii neurologice.

În concluzie abordul transbrahial stângeste o tehnicã deosebit de utilã în condiþiile

unor indicaþii bine stabilite în evaluareaanatomiei ºi patologiei aortei abdominale.

ORIENTÃRI MODERNEÎN DIAGNOSTICUL ªI

TRATAMENTUL ISCHEMIEIACUTE A MEMBRELOR

INFERIOARE

I. Þilea1, L. Cozlea1, C. Baba2, D.M. Fãrcaº1,Cristina Tãtar1, D.C. Bratu1


2. Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Târgu Mureº

Ischemia acutã a membrelor infe-rioare este determinatã de o scãdere

abruptã a fluxului sanguin în aceste teritoriiºi reprezintã o potenþialã ameninþare a via-bilitãþii locale periferice, dar ºi generaledatoritã modificãrilor echilibrului acido-bazic ºi electrolitic care afecteazã aparatelecardiovascular ºi renal. De aceea tratamen-tul ocluziilor arteriale acute perifericeimplicã identificarea leziunilor arterialetributare, precum ºi a procedurilor percu-tanate sau chirurgicale de revascularizare.Lucrarea de faþã îºi propune sã prezinteimportanþa etiologiei ºi a aspectului clinical bolnavilor cu ischemie acutã perifericãprecum ºi a arteriografiei ºi a altor tehnicineinvazive de diagnostic al ocluziilor arte-riale acute alãturi de câteva posibilitãþimoderne de tratament (chirurgical, trom-bolizã farmacologicã, trombectomii percu-tanate).

S-au studiat retrospectiv datele din lite-ratura de specialitate precum ºi cele directeobþinute din cazurile internate în ClinicaMedicalã III Cardiologie Târgu Mureº înperioada 1 ianuarie 1998 – 31 decembrie2003. Criteriul major de includere în studiua fost durata de prezentare de la debutulischemiei acute periferice, considerându-sedurata de 2 sãptãmâni de la episodul acut caun reper de orientare terapeuticã. Încadra-rea clinicã a cazurilor în clasele I-II aleSocietãþii Internaþionale de ChirurgieCardiovascularã ºi aspectul angiografic apermis instituirea unei scheme de tratamentadecvat care a asigurat salvarea membruluiafectat.

Privind retrospectiv ºi comparativmijloacele diagnostice clinice ºi instrumen-tale alãturi de revascularizarea chirurgicalã,tromboliticã ºi instrumentalã, aplicate judi-cios pot contribui la scãderea morbiditãþii

ºi mortalitãþii în cazurile de ocluzie arte-rialã acutã.

DEXTROCARDIE, FIBRILAÞIEATRIALÃ, IC CLASA III NYHA,

DZ TIP II INSULINO-NECESITANT LA UN

PACIENT CU HEPATITÃCRONICÃ CU VHC

Adina Ciobotaru1, Silvia Dediu2

1. Medic specialist cardiolog2. Medic rezident, medicinã internã Spitalul Clinic

„Dr. I. Cantacuzino“ - Compartimentul de cardiologie

Pacient SC, în vârstã de 60 ani, dinmediu urban, se interneazã în

perioada 4-13.11.2003 pentru dispnee laeforturi mici-medii, palpitaþii, dureri epi-gastrice. Din antecedentele patologice alepacientului menþionãm dextrocardie, TBCpulmonar (1990), ulcer gastric complicatcu HDS ºi operat (1962); de menþionat con-sumul de etanol 200 ml zilnic, fumatul 10þigãri/zi de 30 ani, transfuzie de sânge inte-gral în timpul intervenþiei chirurgicale pen-tru HDS.

SCOPTA = 130/80 mmHg, AV = 84 bpm, ne-

regulat, soc apexian xifoidian, abdomensuplu, dureros la palpare în epigastru,hepatomegalie moderatã. ECG: FiA, ritmmediu 80 bpm, axQRS = +150 grade (înderivaþiile standard), aspect QS în V1-V6cu electrozi poziþionaþi normal, aspect Rsîn V4R-V6R. Biologie: citoliza hepaticãmoderatã, hipocolesterolemie, hipotriglice-ridemie, IP = 72%, hipergamaglobulinemiecu raport albumine/globuline 1,3; glicemii60-349 mg/dl. Atc anti-VHC pozitivi. Eco-grafie abdominalã: ficat cu ecostructuraneomogenã, hiperecogenã, pancreas hiper-ecogen. Endoscopie digestivã superioarã:stomac rezecat cu anastomozã T-T, cureflux biliar abundent, aspect congestivdifuz la nivelul bontului.

DD: 1. IMA vechi-Dextrocardie; 2. He-patitã cronicã toxic-nutriþionalã ºi/sau vi-ralã ºi/sau nutriþionalã.

DP: 1. Fibrilaþie atrialã cronicã cu AVmedie sub tratament; 2. Dextrocardie;3. Insuficienþã cardiacã clasa III NYHA;4. Diabet zaharat tip II insulinonecesitant;5. Hepatitã cronicã cu virus hepatitic C;6. Pancreatitã cronicã; 7. Ulcer gastricoperat pentru HDS (1972). Gastritã debont.

Prognosticul pe termen scurt este bun,dar pe termen îndelungat este rezervat,având în vedere prezenþa hepatitei cronicecu virus C, cu citolizã hepaticã, la unpacient cu DZ insulinonecesitant, IC clasaIII NYHA.

Particularitate cazului: 1. Dextro-cardie – rar întâlnitã; 2. Contraindicaþiiletratamentului antiviral cu IFN ºi/sauRibavirinã la un pacient cu DZ insuli-nonecesitant necooperant, cu IC clasa IIINYHA, aritmie cardiacã, consumator cro-nic de etanol; 3. Patologie asociatã gravã cedeterminã un prognostic rezervat la unpacient relativ tânãr.

ESTE ULCERUL RECIDIVATPOSTOPERATOR O

AFECÞIUNE FRECVENTDIAGNOSTICATÃ DE

MEDICUL ENDOSCOPIST?

Rodica Rediº1, D. Rediº2, Simona Mocan3,Cristina Tãtar1, Diana Pop Petre1,

Tereza Crãciun Mureºan1, L. Cozlea1,D.C. Bratu1


2. Clinica Chirurgie III, Universitatea de Medicinã ºiFarmacie Târgu Mureº

3. Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Târgu Mureº

Ulcerul recidivat este consideratleziunea ulceroasã care poate

apare din nou, se poate reactiva sau contin-ua sã evolueze, localizatã pe stomac, pegura de anastomozã sau pe ansa anasto-moticã, consecutiv intervenþiei chirurgi-cale. Scopul prezentului studiu a fost sãevidenþieze frecvenþa cu care este diagnos-ticatã aceastã afecþiune la pacienþii rezecaþiprecum ºi ponderea infecþiei cu Helicobac-ter Pylori la aceºtia. Am luat în studiupacienþii rezecaþi parþial pentru ulcer gas-tric sau duodenal. Am exclus din lotpacienþii rezecaþi pentru cancer gastric, pecei trataþi cu inhibitori de pompã de protonisau antibiotice, douã luni anterior exami-nãrii endoscopice precum ºi pe cei cupiloroplastie, suturã al ulcerului sau vago-tomie fãrã rezecþie. Studierea recidiveiulceroase în funcþie de modul de restabilirea continuitãþii digestive la cei 32 pacienþi(13,27%) cu ulcer recidivat, a evidenþiatpredominanþa acestuia în anastomozele tipPean - Billroth I - 26 pacienþi (81,25%),faþã de anastomoza Billroth II- 6 pacienþi(18,75%). Investigarea infecþiei cu Helico-

bacter Pylori la pacienþii cu recidivãulceroasã, prin examen histopatologic ºitestul serologic a evidenþiat o pondere de21,87% - 7 pacienþi. S-a evidenþiat pre-dominanþa recidivei ulceroase la peste 5 anide la intervenþia chirurgicalã, 11,61% dupãcinci ani (28 pacienþi din 164) faþã de5,19% (4 pacienþi din 77) în primii cinciani. Am evidenþiat predominanþa tipului deanastomozã Pean - 204 pacienþi (84,64%),faþã de cei cu anastomozã Billroth II- 37pacienþi (15,35%). Trimiºi frecvent spreexaminare cu diagnosticul de ulcer recidi-vat, în acest studiu am evidenþiat ofrecvenþã redusã a acestei afecþiuni com-parativ cu frecvenþa suspicionãrii clinice.

MANAGEMENTULPIROZISULUI INTERMITENT

LA MILITARII ÎN TERMEN




Spitalul Clinic de Urgenþã Militar Central Bucureºti- Clinica Boli Interne 2

Boala de reflux gastroesofagianã(BRGE) este o stare morbidã

foarte frecventã considerându-se cã maimult de 10% din populaþie are cel puþin 2episoade de pirozis/sãptãmânã. În condi-þiile de stres impuse de viaþa militarã, boalade reflux gastroesofagianã reprezintã ceamai frecventã cauzã a sindromului dispep-tic la tinerii militari.

SCOP- depistarea BRGE la militarii în ter-men internaþi în Clinica Boli Interne 2;- diagnosticarea esofagitei asociate;- eficienþa terapeuticã a diferitelordroguri menite sã cupeze episoadele depirozis.


efectuat studiul prospectiv pe 126 de mili-tari în termen, care prezentau mai mult de 2episoade de pirozis/sãptãmânã. Au fostexcluºi pacienþii care prezentau esfagitã dereflux ºi/sau afecþiuni gastroduodenaleacute sau cronice. Evaluarea BRGE s-afãcut cu ajutorul examenului clinic ºitestelor paraclinice (Rx esogastroduodenal

ºi endoscopia digestivã superioarã). Dupã 7zile de tratament cu antiacide sau blocanþiH2 receptori sau inbitori de pompã de pro-toni s-a apreciat rãspunsul terapeutic (ame-liorarea/amendarea episoadelor de pirozis).Rezultatele clinice ºi paraclinice au fostconsemnate în fiºa medicalã personalã ºiapoi centralizate în tabele ºi grafice. Pentruinterpretarea rezultatelor s-a folosit metodastatisticã de calcul ÷2.

REZULTATE ªI DISCUÞIIMilitarii în termen cu episoade de

pirozis mai frecvente de 2/sãptãmânã aufost investigaþi clinic, radiologic ºi endo-scopic. Pe baza rezultatelor paraclinicepacienþii au fost împãrþiþi în 2 grupe: boalade reflux gastroesofagianã funcþionalã ºiafecþiunile organice ale esofagului, stoma-cului ºi/sau duodenului. Obiectul studiuluil-au reprezentat pacienþii din prima grupã ºiau fost trataþi iniþial cu antiacide (rãspunsterapeutic 82 pacienþi). Pacienþilor non-responsivi li s-au administrat în etapa adoua blocanþi H2 receptori (cu rãspuns te-rapeutic la 38 pacienþi). Doar la un numãrredus (6) de bolnavi a fost necesarã admi-nistrarea de inhibitori de pompã de protoni.Au fost monitorizate reacþiile adverse aletratamentului antiacid: greþuri, balonãri,diaree, constipaþie

CONCLUZII- BRGE este o condiþie morbidãfrecventã ce afecteazã capacitatea deluptã la militarii în termen;- Antiacidele au rãspuns terapeuticpromt în BRGE funcþionalã la majori-tatea subiecþilor;- Calitatea vieþii pacienþilor s-a core-lat cu tipul de rãspuns terapeutic ºi cuefectele adverse ale tratamentuluiantiacid.

DIAGNOSTICUL ISCHEMIEISILENÞIOASE DE TIP III

dr. Ariadna Cuieºdean, dr. Gheorghiþa Aron,dr. Cristina Zegheru, dr. Margareta Nedelcu,

dr. Lorena Harbuz, dr. Iulia Gabor,dr. Oana Bucãtaru, dr. Evghenia Petrova,

dr. Boris Petrov, dr. Elena Francisc,dr. Elena Enache, prof. dr. Dan Georgescu

Spital Clinic „Sfântul Ioan“, Bucuresti

Ischemia silenþioasã de tip III este celmai frecvent tip de ischemie, apãrând

la pacienþii care au ºi ischemie clinic mani-



festã sub formã de anginã stabilã sau insta-bilã.

Studiul s-a efectuat pe un lot de 80pacienþi, 56 bãrbaþi ºi 24 femei, cu vârstecuprinse între 38 ºi 79 ani (71%, respectiv29%), internaþi în Clinica Medicalã aSpitalului „Sf. Ioan“ în perioada 2000 –2003, pacienþi care au fost selectaþi dintrebolnavii internaþi în aceastã perioadã cuanginã pectoralã stabilã sau instabilã însãfãrã antecedente de infarct miocardic.

Cele trei metode utilizate au dat desrezultate concordante:

1. Testul de efort EKG a dat rezultatepozitive (68% din cazuri).2. Monitorizarea Holter a aratat deri-vaþiile în care s-au înregistrat modi-ficãri ischemice – aceleaºi derivaþii încare s-au semnalat modificãri ischemi-ce la proba de efort (85%).3. Imagistica nuclearã a avut rezultatepozitive la 81% din pacienþii luaþi înstudiu.4. Echocardiografia de stress a avutrezultate pozitive la 75% pacienþi.5. Incidenþa crescutã a modificãrilortipice electrice, scintigrafice ºi kineticeau prezentat pacienþii cu ischemiesilenþioasã de tip III de sex masculincare au asociat doi sau mai mulþi factoride risc (între care domina diabetulzaharat).

PANICULITÃ MEZENTERICÃ

D. Bãltaru, A. Cotoz, Fl. Gavrilaº,V. Oprea, A. Ghiþuicã

Spitalul Militar de Urgenþã „Dr. ConstantinPapilian“, Cluj-Napoca

Paniculita mezentericã (sau mezen-terita fibrozantã) este o entitate

clinicã rarã, adesea asociatã unor neoplazii.Prezentãm un pacient în vârstã de 50 de

ani, fãrã antecedente patologice deosebite,care s-a internat în clinica noastrã pentruapariþia insidioasã în decurs de o lunã adurerii ºi mãririi de volum a abdomenului.

Examenul clinic a evidenþiat ca unicelement patologic prezenþa ascitei volumi-noase, iar investigaþiile de laborator auobiectivat un sindrom inflamator. Lichidulde ascitã s-a dovedit a avea caracter exuda-tiv, cu celularitate bogatã, predominantlimfocitarã (80%). Screen-ingul interdisci-plinar pentru tuberculozã ºi cel oncologicau exclus o etiologie din aceste domenii

pentru sindromul ascitic. Evaluarea imagis-ticã prin CT a confirmat ascita voluminoasãºi a relevat un aspect „tumoral“ al rãdãciniimezenterului.

S-a practicat laparoscopie diagnosticã,cu biopsie mezentericã. Examenul anato-mo-patologic a permis stabilirea diagnos-ticului de paniculitã mezentericã.

Fenotiparea limfocitelor sanguine aarãtat un procent crescut al celulelor NK-T.

Tratamentul cu Ciclofosfamidã (2 mg/kgc) asociat iniþial cu Prednison, a determi-nat ameliorare clinicã ºi biologicã, cu dis-pariþia rapidã a lichidului de ascitã.

FOTOSENSIBILITATEAÎN AFECÞIUNILE

HEPATICE CRONICE

M. Georgescu1, E. F. Georgescu2,Florentina Ileana Cristovici3

1. Clinica Medicalã II - Spitalul ClinicJudeþean Craiova

2. Clinica Medicalã V Spitalul Clinic„Filantropia“, Craiova

3. Clinica Dermatologie - Universitatea de Medicinãºi Farmacie Craiova

Lucrarea urmãreºte stabilirea decorelaþii în unele cazuri cu fotoder-

matoze de diverse tipuri asociate cuafectare de tip hepatitic sau cirotic cu saufãrã leziuni de tract digestiv superior.

MATERIALE ªI METODÃ105 pacienþi cu fotodermatoze au fost

evaluaþi în interval de doi ani. Lotul ainclus 47 pacienþi cu eritem pelagroid(44,76%), 27 cu porfirie cutanatã tardivã(25,71%), 15 cu erupþii postmedicamen-toase (14,28%) ºi 16 (15,23%) cu alte tipuride leziuni de fotosensibilitate. La toþipacienþii s-a efectuat endoscopie digestivãsuperioarã, precum ºi ecografie hepaticã ºio baterie standard de teste hepatice.

REZULTATE ªI DISCUÞIIDin cei 47 de pacienþi cu eritem pela-

groid, 25 (53,19%) au prezentat leziuni detract digestiv superior: gastropatie hiper-troficã etanolicã 7 cazuri (28%), polipiinflamatori 9 cazuri (36%), esofagitã dereflux 7 cazuri (28%), hipertensiune portalãde diverse grade 13 cazuri (52%). Cei cuporfirie cutanatã tardivã au prezentat modi-ficãri de hipertensiune portalã în 8 cazuridin 27 (29,62%), gastrite de diverse tipuriîn 6 cazuri (22,22%), boalã de reflux în 5

cazuri (18,51%). La cei cu erupþii post-medicamentoase au fost identificate leziunide tip gastritã eritematoasã, erozivã ºieroziv-hemoragicã în 8 cazuri din 15(53,33%) ºi modificãri de hipertensiuneportalã la 4 cazuri (26,66%). Investigaþiaendoscopicã ºi hepaticã a fost negativã la30 de bolnavi din 105 (28,57%).

CONCLUZIILeziunile hepatitice ºi de tract digestiv

superior sunt frecvent asociate fotoderma-tozelor. În eritemele pelagroide predominãleziunile asociate consumului de alcool(gastrite hipertrofice, polipi inflamatori,hipertensiune portalã) în timp ce în celepostmedicamentoase leziunile preponde-rente sunt de tip inflamator, iar alterareafuncþionalã hepaticã nu este neglijabilã.Afectarea hepaticã este moderatã, numãrulde cazuri cu cirozã în clasele funcþionale Bºi C fiind redus. Autorii discutã corelaþiiledintre gradul afectãrii hepatice ºi leziunilede fotosensibilitate.

REZISTENÞALA ANTIBIOTICE A

BACTERIILORGRAM-NEGATIVE

Zaharia Kézdi Iringó1, Rodica Pascu1,Carmen Chiriac1, Brânduºa Þilea1,

Anca Georgescu1, Cristina Gârbovan1,Andreea Moldovan1, Incze Andrea1, Delia Pârvu2

1. Clinica Boli Infecþioase I, Universitatea deMedicinã ºi Farmacie Tg. Mureº

2. Clinica Boli Infecþioase I, Tg. Mureº

SCOPScopul studiului retrospectiv a fost evi-

denþierea rezistenþei la antibiotice a tulpi-nilor de bacili gram negativi (BGN)obþinute din produsele patologice a bolnavi-lor internaþi în Clinica de Boli Infecþioase I,Tg. Mureº, în perioada 2002-2003.

S-au analizat rezultatele antibiogra-melor difuzimetrice. BGN au fost identifi-caþi din coproculturi, hemoculturi, sputã,secreþie oticã, uroculturã, exsudat nazal,faringian, secreþii din plãgi etc.

Tulpinile izolate au fost rezistente lamultiple antibiotice: peste 90% la Strepto-micinã, peste 70% la Ampicilinã, Tetraci-clinã, Cotrimoxazol, Cefaclor, Cefalotin,peste 40% la Neomicinã, Cloramfenicol,Colistin, Acid nalidixic, Cefuroxim, Nitro-furantoin, Ampicilinã, Sulbactam, Cefope-

razon, Tobramicinã, Kanamicinã, Ticarci-linã, peste 20% la Gentamicinã, Norfloxa-cinã, Ceftriaxonã, Amikacinã, Netilmicinã,Amoxicilinã-Acid Clavulanic, Ceftazi-dimã, Meropenem, Cefepim, Carbenicilinã,iar peste 10% la Imipenem, Ciprofloxacin,Ofloxacin.

BGN izolaþi au o ratã mare a rezistenþeila majoritatea antibioticelor testate, celeuzuale folosite în mod curent, ceea cecreeazã o realã problemã terapeuticã ºinecesitã supravegherea permanentã afenomenului.

ESTE DIAGNOSTICUL DEMIELOM MULTIPLU UNDIAGNOSTIC DIFICIL ?

Alina Diaconescu, Irina Florea,Sebastian Diaconescu, Mihaela Milicescu

Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino“

G.F., 72 ani, sex feminin, mediu urban.MI: dureri osoase intense la nivelulcoloanei vertebrale dorsolombare ºi tora-celui anterior, fatigabilitate accentuatã ºistãri subfebrile repetate (37,2-37,5°C).Istoric: Pacienta a fost diagnosticatã înurmã cu 7 ani cu boala artrozicã verte-broperifericã ºi osteoporozã difuzã severãde involuþie cu tasãri vertebrale lombarepentru care a urmat tratament cu bifosfo-naþi timp îndelungat (circa 3 ani), dar fãrã oevoluþie favorabilã. Ex. obiectiv: tegu-mente ºi mucoase palide, cifozã dorsalã,dureri osoase lombare cu impotenþa func-þionalã la nivelul membrelor inferioare(mers cu sprijin). Biochimie: anemie nor-mocromã normocitarã (Hb 10 g\dl), calce-mie 10,9 mg\dl, sindrom inflamator prezent(VSH 80\95 mm), LDH crescut. Eletrofore-za: hipoalbuminemie (46%) cu hipergama-globulinemie (34,6%) ºi aspect de conden-sare monoclonalã în zona gamaglobu-linelor, proteine totale 8,39 g/dl IgG cres-cute (39 g\L) cu imunofixare IgG(). Explo-rãrile paraclinice: Radiografie coloanã ver-tebralã toracolombarã aratã marcatã osteo-poroza cu multiple fracturi osoase costaleºi vertebrale. Radiografia de craniu evi-denþiazã multiple imagini de osteolizã dedimensiuni reduse pe un fond de resorbþiedifuzã. În acest moment se efectueazãpuncþia sternalã: maduva cu 40% plas-mocite. Terapie: dupã stabilirea diagnosti-cului de Mielom Multiplu este transferat în

Clinica de Hematologie unde urmeazãchimioterapie convenþionalã de inducþie cuVMPCAREDIA, cu repetarea curei la 4sãptãmâni de încã 4-5 ori, ºi a mai primitbifosfonaþi, biocatalizatori, uricozuric ºiprotectoare gastrice. Diagnostic complet:1. Mielom multiplu IgG (lanþuri) secretorstd.IIIA; 2. Osteoporozã difuzã severã decauzã complexã; 3. Hipertensiune arterialãforma severã grupa de risc foarte înalt;4. Diabet zaharat tip II; 5. Cardiopatieischemicã cronicã dureroasã. Angor deefort. Prognostic: sever (circa 30 luni desupravieþuire) pentru pacienta noastrã cares-a încadrat în stadiul IIIA. În cazul pacien-tei noastre nu se pune problema remisieibolii, ci menþinerea în stadiu actual cu ame-liorarea simtomatologiei. Particularitãþilecazului: debutul relativ târziu (la peste 70ani) a dus iniþial la un diagnostic de osteo-porozã severã de involuþie absenþa pro-teinei BenceJones în urinã, anemie mode-ratã, fãrã neutropenie ºi trombocitopenie ºiafectare renalã la debut, dar dupã a douacurã de chimioterapice pacienta dezvoltãsindrom hemoragipar ºi deteriorarea func-þiei renale.

POLIARTRITA REUMATOIDÃSEROPOZITIVÃ ASOCIATÃ ÎNEVOLUÞIE CU AMILOIDOZA.

SINDROM NEFROTIC

Irina Florea, Alina Diaconescu, Iulia Duþu,Mihaela Milicescu

Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino“

Prezentam cazul unei paciente învârstã de 59 ani cu poliartritã reu-

matoidã stadiul IV care se prezintã pentrudureri articulare, edeme importante, asteniefízicã marcatã, diaree cronicã, dispnee laeforturi mici.

Pacienta este cunoscutã cu PR seropo-zitivã de 21 ani ºi a urmat tratament de fondincomplet asociat antiinflamatoarelor ne-steroidiene ºi steroidiene. Din APP reþinemcistita interstiþialã acuta hemoragicã ºi ane-mia severã diagnosticatã în urma cu 3 luni,sindrom diareic de circa 8 luni.

SCOPPacienta subponderalã, tegumente pali-

de, deformãri articulare multiple, limitareamobilitãþii la nivelul majoritãþii articulaþii-lor afectate, edeme membre inferioare, tul-


burãri trofice de stazã, adenopatie inghinalãbilateralã, tiroida maritã de volum, fermãnedureroasã; Ta = 90/60 mmHg, AV = 100bpm.

Biologic: sindrom inflamator sever,anemie severã hipocromã microcitarã, trom-bocitozã, FR pozitiv, hipoalbuminemie,hipergamaglobulinemie, imunogramã cufracþiuni IgG ºi IgA crescute, proteinurie-6,75 g/24 ore. Investigaþiile paraclinice auarãtat la: Radiografia pulmonarã: pleureziebilateralã ºi cord global mãrit; Ecografiaabdominalã: rinichi cu structura dezorgani-zatã, cu delimitare dificilã corticalã/medu-larã, vezica urinarã cu pereþi îngroºaþi;Densitometria ahilianã: osteoporozã formãseverã; Irigografie: fãrã modificãri;Ecografia cardiacã: lichid pericardic încantitate mare, lamã de lichid 20 mm cucolaps diastolic la nivelul AD ºi VD.S-a efectuat biopsia rectalã, iar la examenulhistologic dupã coloraþia cu roºu de Congose constatã depuneri de amiloid de culoareroºie ºi birefringentã verde în luminã polari-zatã.

Diagnostic complet: Poliartritã reuma-toidã seropozitivã stadiul IV. Amiloidozãsecundarã. Sindrom nefrotic. Tamponadãcardiacã. Osteoporozã difuzã severã decauzã complexã.

Particularitatile cazului: manifestãripolimorfe la o bolnavã cu PR veche, tul-burãri de motilitate, cistitã interstiþialã,sindrom nefrotic cu edeme generalizatereprezentând manifestãri ale amiloidozeiconsecutive depunerii amiloidului la nivelultractului digestiv, cordului, glandei tiroide,ganglionilor limfatici; diagnostic paraclinicde tamponadã cardiacã cu manifestãri clin-ice modeste care nu au necesitat puncþiepericardicã.

VASCULITE SISTEMICE CUIMPLICARE DIGESTIVÃ ªI

CUTANATÃ

E. F. Georgescu2, M. Georgescu1

1. Clinica Medicalã V - Spitalul Clinic„Filantropia“, Craiova

2. Clinica Medicalã II - Spitalul ClinicJudeþean Craiova

Vasculitele sistemice (VS) sunt bolicomplexe cu implicarea mai mul-

tor organe ºi sisteme, al cãror substrat îl


reprezintã afectarea peretelui arterialîmpreunã cu reacþia inflamatorie periarteri-alã. Tractul gastrointestinal este destul defrecvent interesat, tipurile ºi gradele afec-tãrii fiind foarte diferite.

Sunt discutate pe rând: poliarteritanodoasã (PAN), sindromul Churg-Strauss(SCS), granulomatoza Wegener (GW),crioglobulinemiile (CG),purpura Henoch-Schönlein (PHS), maladia Degos sau papu-loza atrofiantã malignã (PAM) ºi boalaBeçhet (BB). În toate aceste vasculite,afectarea digestivã, de fapt vasculitamezentericã, este variabil asociatã: rarã încrioglobulinemii, ea este frecventã în toatecelelalte, în ordine descrescândã în: PAN,PHS, SCS, GW, PAM, cu complicaþii dincele mai severe de la colecistite, apendicitã,ileocolite la hemoragii, ulceraþii, infarct,perforaþii º.a. Pe de altã parte, implicareacutanatã în procesul vasculitic se manifestãprin tablouri clinice diferite: erupþii poli-morfe cu caracter purpuric, hemoragii sub-cutanate, livedo reticularis persistent ºinoduli subcutanaþi inflamatori în PAN;erupþii peteºiale maculopapuloase ºi noduliîn SCS; purpurã palpabilã ºi leziuni veru-coase papulonecrotice sau de tip pyodermagangrenosum în GW; purpurã vascularãextrem de recidiviantã în CG; purpurã vas-cularã peteºialã sau infiltratã necroticã înPHS; leziuni papuloase cu evoluþie atroficãextrem de tipice pentru PAM; ºi leziuni depseudofoliculitã necroticã, noduli ºi afte înBB. Aceste manifestãri cutanate, adeseaevocatoare ale vasculitelor sistemice au omare importanþã în stabilirea precoce adiagnosticului ºi instituirea cât mai rapidã aunei terapii corespunzãtoare menitã sãîmpiedice evoluþia spre complicaþii dintrecele mai severe.

CONCLUZIIManifestãrile cutanate sunt adesea evo-

catoare ale VS ºi cunoaºterea lor ajutã lastabilirea precoce a diagnosticului ºi insti-tuirea unei terapii capabilã sã împiediceevoluþia spre complicaþii digestive din celemai severe.

OBSERVAÞII PRIVINDINTERESAREA MUCOASEI

DIGESTIVE ÎN ARTRITAPSORIAZICÃ ÎN LEGÃTURÃ

CU UN CAZ

E.F. Georgescu1, Daniela Dumitrescu2,Ana-Claudia Georgescu1

1. Clinica Medicalã V - Spitalul Clinic„Filantropia“, Craiova

2. Departamentul Radiodiagnostic - Spitalul ClinicJudeþean Craiova

Artrita psoriazicã (AP) include oricemanifestare cutanatã ºi/sau unghi-

alã de psoriazis asociatã cu o artritã infla-matorie adesea seronegativã. Clasic, mani-festãrile extraarticulare ale AP sunt foarterare comparativ cu poliartrita reumatoidã.Cele mai frecvente manifestãri sistemiceasociate AP sunt cele oculare iar afectareacardiacã ºi amiloidoza sunt mult mai rare.

Exceptând câteva rapoarte, interesareatractului digestiv nu este semnalatã ca posi-bilã asociere în AP. Noi prezentãm opacientã 53 de ani, HLA-B27 pozitivã, cuistoric familial de psoriazis, a cãrei boalãarticularã a debutat câþiva ani mai târziudupã instalarea unui psoriazis generalizat,evoluând apoi continuu ºi paralel cu acestatimp de aproape 30 de ani. Pacienta prezin-tã deformãri asimetrice, mutilante la mâiniºi picioare, bazin ºi coloana vertebralã.Radiografic, imaginile sunt impresionanteprin severitatea osteoporozei, osteolizei,anchilozelor ºi luxaþiilor oaselor mâinilor ºipicioarelor, scoliozei dorsolombare dextro-concave cu prezenþã de sindesmofitegroase, asimetrice paramarginale, precumºi a modificãrilor bazinului care apare asi-metric cu reducerea marcatã a spaþiilorsacroiliace ºi coxartrozã bilateralã. Dereþinut absenþa factorului reumatoid. Înultimii ºase ani, apar tulburãri digestive dince în ce mai accentuate: epigastralgii,dureri abdominale, scaune diareice ºiînsoþite constant de agravarea psoriazisu-lui. Endoscopic se descoperã o gastritãeritematoasã, iar colonoscopic un aspectinflamator al mucoasei colonului careapare roºie cu un aspect discret granular, înabsenþa sângerãrilor sau ulceraþiilor.Histologic, se observã un infiltrat limfo-plasmocitar în lamina proprie.

CONCLUZIIÎn concordanþã cu opinia altor autori

considerãm necesarã revizuirea conceptu-lui de benignitate a AP. Procesul inflamatoral mucoasei digestive sugereazã o legãturãpatogenicã între afectarea cutaneoarticularãºi cea intestinalã.

LUPUSUL ERITEMATOSSISTEMIC ªI ANOMALIILE

COMPLEMENTULUI

Pãtrãºescu Mihãiþã, Pãtrãºescu Maria,Verdeº Liviu

Spitalul Militar Clinic de Urgenþã Militar Central,Bucureºti

Complementul (C), interfaþã întresistemul imun nespecific ºi cel

specific, genereazã activitãþi biologice ca:liza unor membrane celulare, opsonizare,chemotaxie (anafilatoxinele), favorizareafagocitozei, eliberarea de amine vasoactiveºi medierea directã a rãspunsului inflama-tor. Lupusul eritematos sistemic (LES) esteo suferinþã inflamatorie cronicã caracteri-zatã prin reacþii de hipersensibilitate de tipII ºi III. C joacã un rol cheie în clearance-ul complexelor imune. LES se asociazã cudeficite dobândite sau moºtenite ale C.Deficitele homozigote ereditare cresc risculºi severitatea LES în ordinea: C1q(90%),C4(75%), C2(33%). Deficitul homozigotde C1q este cel mai puternic factor geneticde susceptibilitate. Deficitul homozigot deC3 predispune la infecþii recurente pio-genice ºi glomerulonefritã membranopro-liferativã, dar numai rar la LES. În perioa-dele de activitate a bolii C se activeazã.Tipic, C1q, C2, C4 scad prin consum ºi, înspecial la cei cu boalã severã, se acompa-niazã de scãderea C3. Totuºi nivelul com-ponentelor individuale se coreleazã numaiaproximativ cu activitatea bolii, iar C4poate rãmâne scazutã chiar dacã boala esteinactivã. Hipercatabolismul C3 ºi C4 înLES poate fi asociat cu scãderea saucreºterea ratei sintezei. Rezultã valoarealimitatã a mãsurãtorii C3 sau C4. Nivelecrescute ale produºilor de degradare, C3a,C3d, C4d, C4d/C4 sau C3d/C3, se core-leazã mai bine cu activitatea bolii. Pacienþiicu LES ºi hipocomplementemie cronicãprezintã risc pentru infecþii bacteriene: seimpune profilaxia cu vaccin antipneumo-cocic ºi antimeningococic. Precipitareacomplexelor imune în þesuturi cu activarea

C nu duce întotdeauna la inflamaþie tisu-larã. C joacã un rol mai degrabã protectorîn LES. Totuºi activarea C poate contribuila leziunea tisularã. LES poate fi activ fãrãsã determine modificãri în nivelul C3, C4.Creºterea titrului Ac antiC1q în LES secoreleazã puternic cu prezenþa nefritei pro-liferative cu 20-25 sãptãmâni anterior dete-riorãrii funcþiei renale. În exacerbãrile fãrãinteresare renalã profilul C este incon-secvent.

ASOCIEREA MARKERILORDE INFLAMAÞIE ªI

ANTICORPILORANTICARDIOLIPINÃ CUATEROSCLEROZA LAPACIENÞII CU LUPUS

ERITEMATOS SISTEMIC

dr. Mihailov Claudia1, dr. Ulmeanu Victoria2

1. Clinica Medicala II, Spitalul Clinic deUrgenþã Constanþa

2. Catedra de Semiologie Medicalã, Facultatea deMedicinã, Constanþa

Observaþiile lui Urowitz ºi, ulterior,Sheli ºi colaboratorii aratã cã una

din principalele cauze de deces la pacienþiicu lupus eritematos sistemic, o reprezintãinfarctul miocardic acut.

Anticorpii antifosfolipidici ºi factoriiinflamatori sunt implicaþi în patogenezaafecþiunilor cardiovasculare.

SCOPStudiului nostru îºi propune deter-

minarea prevalentei aterosclerozei caroti-diene asociatã factorilor de risc (coagulareºi markeri ai inflamaþiei) la pacienþii culupus eritematos sistemic.

MATERIALE ªI METODÃStudiul a fost prospectiv pe 5 pacienþi

cu lupus eritematos sistemic, diagnosticaþipe baza criteriilor ARA, determinându-se laaceºtia anticorpii anticardiolipinã, anticor-pii anti DNA dc, complementul seric C3,C4, complexele imune circulante, testeleinflamatorii nespecifice (VSH, fibrinogen)ºi s-a efectuat ecografia Doppler pe arterelecarotide.

REZULTATEDistribuþia pe sexe a fost de 100%

femei, cu o vârstã medie de 42,8±12,3 ani.

Nici o pacientã nu a prezentat mani-festãri clinice specifice aterosclerozei sis-temice.

Pacientele se aflau în tratament corti-coterapic, fãrã a asocia Hidroxiclorochina.

La toate pacientele sindromul inflama-tor nespecific a fost prezent, asociat cu pozi-tivarea anticorpilor anticardiolipinã ºi eco-grafia Doppler pe arterele carotide a relevatexistenþa plãcilor de aterom.

CONCLUZIIEcografia Doppler este o investigaþie

neinvazivã, utilã pentru diagnosticareaaterosclerozei fãrã manifestãri clinice lapacienþii cu lupus eritematos sistemic, careau risc crescut de afectare cardiovascularã.

Factorii de coagulare ºi inflamaþiejoacã un rol important în afectarea cardio-vascularã.

Se recomandã la aceºti pacienþi asocie-rea la medicaþie a tratamentului cu Hidroxi-clorochinã, care are efect de protecþie înprogresia aterosclerozei sistemice.

CARDIOMIOPATIA CIROTICÃ –ÎNTRE MIT ªI REALITATE

Rãzvan A. Ionescu, Coman C. TãnãsescuSpitalul Clinic Colentina, U.M.F. „Carol Davila“,

Bucureºti

Existenþa unor modificãri ale apara-tului cardiovascular în ciroza

hepaticã este cunoscutã deja de peste jumã-tate de secol, ea fiind multã vreme consi-deratã consecinþã a consumului de alcool-factor etiologic important al acestei boli.

În ultimii 10-15 ani, totuºi, s-a evi-denþiat cã modificãrile de tip circulaþiehiperdinamicã specifice cirozei hepatice seînsoþesc ºi de scãderea contractilitãþii mio-cardice, chiar ºi atunci când boala are altãetiologie decât alcoolul etilic.

La apariþia acestei suferinþe a aparatu-lui cardiovascular în ciroza hepaticã con-tribuie atât modificãri ale funcþiei sistolicecât ºi existenþa disfuncþiei diastolice,însoþite ºi de modificãri ale presiunilorintracardiace. Acestea s-ar putea sã aibã labazã tulburãri ale fluiditãþii membraneicelulare a miocitelor cardiace, traduse,printre altele, prin disfuncþii ale canalelorionice cu expresie clinicã potenþial fatalã(alungire interval QT cu creºterea risculuide moarte subitã aritmicã).

La acestea se adaugã ºi modificãrileîntâlnite la nivelul principalului sistem

stimulator al contractilitãþii miocardice –sistemul β-adrenergic, precum ºi cantitateacrescutã de substanþe biologic active, unelecu acþiune cardiodepresoare, întâlnitã înciroza hepaticã.

Toate aceste date, acumulate în specialîn ultimii 10 ani au condus la individua-lizarea cvasi-unanim acceptatã a unei noientitãþi clinice (manifestare sau complicaþiea cirozei hepatice ?) anume: cardiomiopatiaciroticã, al cãrei diagnostic impune explo-rarea „dinamicã“ a cordului ºi al cãrei trata-ment este deocamdatã nespecific.

ASPECTE PSIHOSOMATICEÎN ASTMUL BRONªIC

asist. univ. drd. Ovidiu Popa-VeleaU.M.F. Carol Davila, Bucureºti - Catedra de

Psihologie Medicalã ºi Psihosomaticã

Astmul bronºic constituie o boalãinflamatorie cronicã a cãilor

aeriene cu o notorietate crescutã în ultimeledecenii, datoratã în parte ºi unui aparentparadox: în timp ce progresele terapeuticeîn privinþa terapiei astmului sunt indis-cutabile, persistã, pe largi areale, o creºterea prevalenþei acestei boli, ca ºi a princi-palelor consecinþe comunitare ºi indivi-duale ale acesteia (absenteism, forme rezis-tente la tratament, cazuri grave).

O parte neneglijabilã a acestui fenomeneste rezultatul ignorãrii, atât de cãtrepacienþi, cât ºi de unii medici, a laturii psi-hologice (psihocomportamentale) în gene-za ºi evoluþia astmului.

Prezenta lucrare se concentreazã pecorelatele psihosomatice ale celor treipaliere de evoluþie a astmului: etiopato-genic, clinic (simptomatic) ºi terapeutic.

La nivel etiopatogenic este examinatãoportunitatea folosirii termenului de „astmpsihogen“ (cu argumente în favoarea refor-mulãrii acestuia în „astm cu trigger psi-hogen“), posibilitãþile concrete prin carefactorul psihologic poate interveni înetiopatogenia astmului, variabilele care þinde tipul de personalitate ºi care condiþio-neazã apariþia ºi evoluþia astmului.

La nivel clinic, sunt inventariate princi-palele simptome psihologice satelite ast-mului (cu un accent particular pe anxietateºi depresie), ca ºi a stilurilor cognitiveresponsabile pentru scãderea complianþeiterapeutice în astm, sau pentru scãdereamotivaþiei pacientului pentru terapie.


La nivel terapeutic sunt examinateprincipalele posibilitãþi de intervenþie tera-peuticã în astm ºi a rolului psihologului saupsihiatrului „de legãturã“ în3 echipa tera-peuticã. Este argumentatã teza includerii de

rutinã a psihologului clinician în planurilede abordare individualizatã a astmului(„self-management plans“). Sunt descrise,cu principalele lor beneficii ºi riscuri,diferite opþiuni psihoterapeutice pentru

bolnavii astmatici: cognitiv-comportamen-talã, de relaxare, suportivã, biofeedback-ul,psihoterapiile familiale ºi de grup.


LISTA RECLAMELOR DIN ACEST NUMÃR

Sanofi Aventis (Plavix) ................................................................................... coperta 2Lek Pharma Tech (Ortanol + Lekoklar) ........................................................... pag. 2 Promedic (Tazidil)............................................................................................. pag. 9Lek Pharma Tech (Amoksiklav)......................................................................... pag. 12Boots Healthcare (Nurofen pentru copii) ......................................................... pag. 21GlaxoSmithKline (Fraxiparine) ........................................................................ pag.24Sicomed (Mononitron) ..................................................................................... pag. 33Boots Healthcare (Nurofen Gel) ...................................................................... pag. 45LaborMed Pharma (Meloxicam) ...................................................................... pag. 48Lek Pharma Tech (Ketonal) .............................................................................. pag. 56Sanofi Aventis (Tritace) ................................................................................. coperta 3F. Hoffmann La Roche - Reprezentanþa pentru România (Pegasys) ............... coperta 4


AAdam, Tatiana 18, 19Agapé, P. 38, 39Alony, Ella 13Amzolini, Anca-Maria 23, 23, 23Amzolini, M. 23, 23Andrea, Incze 47Andrieº, Dana 40Anghel, Andrei 4Anghel, Mirela 13Anghelescu, Elisabeta 28, 28, 34, 34, 35, 35 35Anisie, E. 37, 38Aramã, Amuliu 43Aron, Gheorghiþa 16, 17, 18, 18, 37Artenie, Anca 37, 38Artenie, R. 37, 38Avram, Mãdãlina-Elena 23, 23

BBaba, C. 42, 44, 44Bakri, M. 34Balogh, Zs. 37Banciu, Mioara 19Banta, Aurora 27Barcan, Mariana 43Bartoº, Daniela 19Bãdilã, Elisabeta 19Bãicuº, Anda 7Bãicuº, Cristian 7, 7, 8Bãlãceanu, Adina 29Bãlãceanu, Alice 36, 29Bãlan, Horia 29, 29Bãlaºa, Rodica 40Bãltaru, D. 47Bibiri, Isabel 36Blaj, ªtefan 10, 13Bobeicã, Ramona 5, 13, 46Boboricu, Daniela 20, 22Boiron, J.M. 38, 39Bojincã, Mihai 4, 40Bologa, Cristina 25, 41, 43Bolohan, Romi 7, 14Boloºiu D., Horaþiu 7Borduºelu, M. 17Brassai, Zoltán 37, 37Bratu, D.C. 42, 44, 44, 46Brumã, Alcora 20Bucãtaru, Oana 11, 14, 46Bulicrea, R. 39Bumbea, H. 17Buºe, B. 13

CCarabelea, Andrei 7, 15, 46Cazacu, S. 40Capraru, S. 39Cândea, Marcela 31, 32Cârsnic, Daniela 4

Cârstea, Doina 34Cheþa, Dan 4Chiorean, Cristina 42Chiriac, Carmen 47Chiurciu, C. 17Ciobanu, Daniela 43, 43Ciobanu, O. 43, 43Ciobotaru, Adina 41, 44Ciurea, T. 23, 23, 27Ciurtin, Coziana 4, 40Cojocaru, Mihai 6, 13, 14, 14, 32, 32, 37, 41Cojocaru, Viorica Mãdãlina 5Comãnescu, C.C. 31Conny-Mackoul, P.3 4, 35Copaci, Iulian 7, 7, 8, 34Corbu, Rareº Livius 6, 13, 14, 14, 32, 32, 37, 41Corlan, I. 20Costicã, Ion Ioan 13Cotoi, O. 19Cotoz, A. 42Covic, A. 17Cozlea, L. 38, 40, 40, 41Crãciun Mureºan, Tereza 41Cristescu, D. 16, 16, 16Cristovici, Florentina Ileana 4 2Cuieºdean, Ariadna 16, 17, 41Culcea, Horia 5

DDamian, Luminiþa 13Dãnãilã, Eduard 13, 14Deac, M. 35, 35Dediu, Silvia 37, 40Demian, Smaranda 27, 28, 28, 29Diaconescu, Alina 43, 43Diaconescu, I. 19Diaconescu, Sebastian 43Diaconu, Camelia 26, 26Dobrescu, Mariana 10Dorobanþu, Maria 18Dragomir, Dinu 12Dragomir, M. 25, 25Dragomir, N. 30, 30Dragomir, Nicoleta 30, 30, 31, 31, 31Drãgoiu, Carmen 20Duda-Seiman, Daniel 5Dulama, Carmen 36Dumitrescu, Daniela 44Dumitrescu, Florentina 20Dumitrescu, M. 14Duþescu, Victor 7, 7, 8, 34Duþu, Iulia 43

EEfrem, C.I. 25, 25, 30, 30, 30, 31, 31,31Enache, Elena 15, 16, 16, 17, 41Enache, Mihaela 7, 8, 34

Index alfabetic al autorilor

FFãrcaº, D.M. 40, 40Ferariu, Dan 19Ferãstrãoaru, Victor 10, 10Fittousi, O. 34, 35Fiþa, Ioana 31Fleancu, Monica 11, 12, 23Florea, Irina 43, 43Florea, Niculina 19Florea-Grãmadã, Zenaida 19Francisc, Elena 41Fülöp, Emõke 33Fülöp, Eugen 33Fülöp, J. 33

GGabor, Iulia 11, 15, 17, 41Gavrilaº, Fl. 42Gârbovan, Cristina 42Gentimir, Simona 18Genunche, Amelia 23, 23, 24Georgescu, Ana-Claudia 44Georgescu, Anca 42Georgescu, Dan 11, 15, 15, 15, 16, 16, 16,

17, 17, 41Georgescu, E.F. 42, 43, 44Georgescu, M. 39, 39, 42, 43Gheorghe, C. 14Gheorghe, Ileana 32Gheorghe, Luminiþa 35Ghiþã, D. 21, 24Ghiþuicã, A. 42Glodeanu, Adina 30Goga, Valentina 30Grigore, Oana 30, 31Guþu, Simona 31

HHabor, Adriana 19Hanta, C. 16, 16, 17Harbuz, Lorena 16, 16, 17, 41Hristescu, Sanda 36Hurjui, J. 22

IIamandescu, Ioan Bradu 12, 27Ieva, Diana 10Ionaºcu, Roxana 12Ionescu, Dorin 13Ionescu, Rãzvan 8, 45Ionescu, Ruxandra 5Ionescu, Simona 19Ionescu, Valentina 19, 20Iordache, Sevastiþa 21, 21Iosif, Cristina 10Iovãnescu, L. 39, 39

JJadan, Adel Ali 19Jeder, O. 38Jinga, Mariana 6, 13, 14, 14, 32, 32, 37,41

KKelemen, Piroska 33, 33


Khadra, M.G .30, 30, 31, 31, 31

LLaba, Victoriþa 22, 22Laszlo, M. 29Lican, Patricia 21Lionte, Cãtãlina 22, 22MMacarie, I. 27, 28, 28, 29Makó, Katalin 33Marin, Irina 31Maritt, G. 34, 35Mãnãilã, Cristian 34Medrihan, Lãcrãmioara 13Mehic, Florentina 18Mihailov, Claudia 45Mihãiescu, Traian 39Mihãilã, R. 34, 35, 35, 35Mihãilã, Rodica 35Milicescu, Mihaela 43, 43Militaru, Silvia 11, 12, 23Minculescu, Denisa 10, 10Mitruþ, P. 23, 23, 24Mocan, Simona 41Mocanu, A. 16Moldovan, Andreea 42Moº, Liana 20, 20Mota, E. 23, 23, 24, 39Munteanu, C. 35Musa, Manuela 19Mustafa, Roxana 23Mut Popescu, Delia 16

NNãftãnãilã-Mali, Florica 14Necula, Ioana Elena 12, 27Nedelcu, Margareta 16, 17, 41Nicolaie, Tudor 5, 6, 13, 14, 14, 32, 32, 37,41Nicolescu, Rodica 23, 23Nistor, Daciana 5Nistorescu, Diana 10Nuþã, Petruþ 5, 6, 13, 14, 14, 32, 32, 37,41

OOdagiu, Ione 6, 14, 14, 41Olinescu, A. 12Oltean, G. 27, 28, 28, 29Oltean, M. 28Olteanu, Dan 6Olteanu, Maria 38Omer, S. 15Oprea, V. 42Opriº, Daniela 10OOtiman, Gabriela 5

PPârlog Cristian, Ana 10Pârvu, Delia 42Paºcondea, Simona 28, 29Pascu, I. 36Pascu, Rodica 36, 42Pãtrãºescu, Maria 44


Pãtrãºescu, Mihãiþã 13, 44Perhinschi, Tatiana 31Petraºcu, O. 35Petrescu, F. 39, 39Petriº, Ovidiu 22, 22, 37, 39Petrov, Boris 16, 41Petrova, Evghenia 41Pigneux, A. 34, 35Podilã, Diana 28Pop, Laura 5Pop Petre, Diana 41Popa, A.-R. 28, 29Popa, Marilena 28, 29Popa-Velea, Ovidiu 12, 27, 45Popescu, Adina 13Popescu, Georgeta 15Popescu, I.A. 25, 25, 30, 30, 30, 31, 31,31Popescu, R. 15Popescu Ilioniu, Monica 24Popovici, Ema 6, 14, 41Popoviciu, Mihaela 28, 29Posoiu, Carmen 6Preda, Marius 5, 37Predescu, Diana 23, 23, 24Predeþeanu, Denisa 10Prunã, Camelia 28Pucalev, Viorica 38Pumnea, Manuela 35Puskás, Attila 33, 33

RRadu, E. 15, 15Radu-Ioniþã, Florentina 6, 13, 14, 14, 32, 32, 37,41Ramazan, Ana-Maria 25Raºina, Anca 13Rãdulescu, Luminiþa 37Rãºanu, Alina 36Rediº, D. 41Rediº, Rodica 41Reiffers, J. 34, 35Rogoveanu, I. 36Romanescu, Dana 28Rotaru, Alina 32, 32Rusu, Livia 20, 20

SSãftoiu, A. 21, 21, 24Sardar, M. 29Simescu, Mihaela 10Sin, Anca 19Singer, Cristina 38Spiridon, Daniela Gabriela 38Stanciu, Marilena 12

Stancu, C.P. 25, 25, 30, 30, 30, 31, 31,31Stancu, Polixenia 38Stãnescu, Monica 6, 14, 41Stoica, Alina 6Stoica, V. 36Suciu, Alexandru Ioan 6, 13, 14, 14, 32, 32, 37,41Suta, Maria 25ªerban, Carmen 14ªiºiroi, Otilia 36ªorodoc, L. 22, 22ªtefan, R. 17

TTaingiu, Lydia 6Tãnãsescu, Coman 8, 8, 45 Tãtar, Cristina Maria 40, 40, 41Teleman, S. 22Teodorescu, L. 22Timofte, Delia 13Tofolean, Doina 17, 18Toringhibel, M. 18Trandafir, Ileana 34Traºcã, Diana-Maria 30, 30, 30, 31, 31, 31, 38Tudor, Aura 10Tutai, L. 17Þilea, Brînduºa 36, 42Þilea, I. 36, 38, 40, 40

UUlmeanu, Victoria 45Ungureanu, B.G. 25, 25, 30, 30, 30, 31, 31,31Ungureanu, Didona 33, 34Ungureanu, G. 33, 34Ursu, Horia 10Uþa, Iulian 25, 25Uþa, M.25, 25

VVãduva, Cristina 24Varvara, Beatrice 22, 22Vasilache, Adriana 32, 37Verdeº, Liviu Sandu 6, 13, 14, 14, 32, 32, 37,

41,44Voicu-Mãceºanu, A. 30Voinea, Fl. 17, 18Vulcu, Dana 35

ZZaharia, Kézdi Iringó 42Zaharia, Ondin 10Zara, O. 15, 15Zegheru, Cristina 16, 41Zorilã, Corina 20, 20

Documents

R3-2004