Raport la studiul de evaluare a impactului asupra mediului ... TIMISOARA... · (2) al Directivei EIM se cere în mod expres ca informa ţiile furnizate de titular potrivit art. 5(1)

Raport la studiul de evaluare a impactului asupra mediului ,,Exploatarea minereurilor auro-argentifere din perimetrul Certej”

„Completări la documentațiile tehnice RIM, RS, IpCT solicitate de

MMP în vederea aplicării prevederilor Convenției Espoo”

2011

1

I. ASPECTE GENERALE

1.1 ANALIZA ALTENATIVELOR

Conform recomandărilor din „Ghiduri sectoriale pentru Evaluarea Impactului asupra

Mediului- Joint Assistance to Support Projects in European Regions ”, prezentarea şi

evaluarea diverselor alternative investigate de către titular reprezintă o cerinţă importantă a

procesului de evaluare a impactului asupra mediului.

În Anexa IV alin. (2) al Directivei EIM se cere în mod expres ca informaţiile furnizate de titular

potrivit art. 5(1) al Directivei (adică cel referitor la Raportul EIM) trebuie să cuprindă

„Rezumatul principalelor alternative studiate de titular şi indicarea principalelor motive pentru

alegerea finală, luând în considerare efectele asupra mediului”.

Astfel, trebuie realizată o descriere generală a principalelor alternative analizate pe parcursul

etapei de proiectare, cu indicarea principalelor motive pentru alegerea variantei finale (ex. un

anumit amplasament pentru un dig) luând în considerare efectele asupra mediului.

Prin urmare, alternativele pot fi descrise pe trei niveluri:

Alternative de amplasament

Alternative de proiectare

Alternative tehnologice

1.1.1 Descrierea amplasamentelor alternative

Se recomandă examinarea unor locaţii alternative în stadiile iniţiale de planificare, ca o

recunoaştere a faptului că evitarea impactului asupra mediului prin luarea în calcul din timp a

alternativelor poate fi cea mai importantă şi eficace strategie de prevenire/reducere/compensare a

efectelor negative. De obicei, locaţiile alternative pentru unele lucrări sunt analizate în cadrul

Evaluării Strategice de Mediu efectuate pentru Planurile de Urbanism (Planul Urbanistic Zonal).

Descrierea alternativelor analizate în cadrul EIM este, de fapt, un sumar al procesului de selecţie

a locaţiei în care vor fi amplasate depozitele de deşeuri şi celelalte instalaţii ale proiectului.

Aceasta ar trebui să includă o descriere a principalelor alternative luate în considerare, criteriile

folosite pentru comparare şi alegere şi principalele motive care justifică locaţia aleasă.

Fiecare dintre locaţiile alternative poate prezenta o serie de aspecte şi constrângeri.




2011

2

În evaluarea amplasamentelor alternative o serie de aspecte pot avea impact asupra selecţiei unui

amplasament, cum sunt constrângerile tehnice si economice sau constrângeri determinate de

mediul fizic natual şi construit - apropierea de râuri, apropierea de oraşe, etc. topografia

amplasamentului.

1.1.2. Descrierea alternativelor de proiectare

Se pot analiza mai multe alternative în contextul amplasamentului ales. Proiectul alternativ

trebuie să fie în corelaţie cu următoarele aspecte:

-minimizarea efectelor asupra mediului, inclusiv zgomotul şi aspectul;

-costurile de investiţii si de operare optime;

-sistemul optim de transfer bazat pe o încărcare maximă pe km;

-flexibilitatea proiectului;

Pe lângă celelalte criterii (tehnice, economice, sociale etc.), este important ca şi criteriile

de mediu să fie incluse încă din primele faze ale proiectului în evaluarea alternativelor de

proiectare şi alegerea alternativei optime. Alegerea acestor alternative se realizează cu

considerarea următoarelor aspecte:

-Date hidrologice şi hidrotehnice

-Caracteristicile geotehnice ale solului în zona lucrărilor

-Tipul lucrărilor de prevenire si protecţie împotriva apelor mari

-Disponibilitatea materialelor necesare pentru construcţii

- Disponibilitatea terenului în zonele lucrărilor -etc.

1.1.3. Descrierea alternativelor tehnologice

Pentru fiecare soluţie de proiectare poate exista un număr de opţiuni diferite în ce priveşte modul

de desfăşurare al proceselor sau activităţilor proiectului. Acestea pot include metode de

construcţie, alegerea materialelor folosite la construirea depozitelor de deşeuri şi la alte

construcţii, tehnologii de tratare a apelor uzate, gestionarea reziduurilor, planificarea traficului în

timpul construcţiei, planificarea traficului în timpul operării, tehnologii de operare, etc. Criteriile

de mediu pot influenţa selectarea proceselor în scopul evitării efectelor adverse asupra mediului.

Toate alternativele studiate pentru instalaţiile de prevenire şi control integrat al poluării (IPPC)

trebuie să fie tehnici de tipul BAT.

1.1.4. Selectarea alternativei




2011

3

În Raportul IM se va prezenta un rezumat al analizei prin care s-au comparat diversele

alternative tehnice şi de proiectare şi după caz, alternative de amplasament, în vederea selectării

celei mai bune dintre ele. Rezumatul va conţine principalele elemente pentru a se putea urmări

procesul de selecţie. Se va face referire la analiza detaliată a alternativelor (efectuată în cadrul

procesului de elaborare a Studiului de fezabilitate). Analiza alternativelor trebuie să includă şi

varianta renunţării la proiect („Alternativa 0”). În general se compară mai multe variante tehnice

(amplasamente, procese şi/sau elemente de proiectare) cu considerarea evaluărilor financiare şi

economice (costuri de investiţii, costuri de operare). În prezentarea informaţiilor, se poate utiliza

o matrice care va conţine alternativele şi criteriile de selecţie. Astfel, această modalitate de

prezentare a procesului de selecţie permite înţelegerea facilă a modului în care s-a ajuns la

opţiunea pentru un anumit amplasament sau varianta de proiectare şi care au fost factorii de

mediu luaţi în considerare.

Pe lângă cerinţele Directivei EIA de evaluare a alternativelor, ca parte a procesului de evaluare a

impactului asupra mediului, se recomandă efectuarea unei evaluări a principalelor alternative

conform cerinţelor Articolului 6 al Directivei Habitate 92/43/EEC.

Pentru a sprijini Statele Membre în interpretarea cerințelor articolului 6 al Directivei Habitate și

pentru a le ghida în realizarea evaluării cerute de acest articol, Comisia Europeana (Direcția

Generala Mediu) a publicat Ghidul metodologic referitor la prevederile art. 6(3) şi (4) al

Directivei Habitate 92/43/CEE (privind evaluarea planurilor şi programelor care afectează

semnificativ siturile Natura 2000). Acest document propune ca evaluarea să constea într-un

proces cu patru etape:

Etapa 1: Încadrare – se identifică potentialul impact negativ pe care un proiect sau un plan,

singur sau în combinație cu alte proiecte sau planuri, îl are asupra unui sit Natura 2000 şi se

analizează și decide dacă acest impact poate fi semnificativ;

Etapa 2: Evaluare adecvată – analiza impactului proiectului sau planului, singur sau in

combinatie cu alte proiecte sau planuri, asupra integrităţii sitului Natura 2000 din punct de

vedere al structurii şi funcţiunii sitului şi al obiectivelor sale de conservare. În plus, dacă există

efecte negative, evaluarea posibilitatilor de prevenire si reducere a acestora;

Etapa 3: Evaluarea soluţiilor alternative – procesul în care sunt examinate modalităţile

alternative de realizare a obiectivelor proiectului sau planului prin care se pot evita efectele

negative asupra integrităţii sitului Natura 2000;




2011

4

Etapa 4: Etapa măsurilor compensatorii, atunci când nu există soluţii alternative şi când

impactul negativ persistă – evaluarea măsurilor compensatorii dacă, în baza evaluării motivelor

imperative de interes public major (IROPI), se consideră că proiectul sau planul trebuie să

continue (este de mentionat ca Ghidul metodologic respectiv nu abordeaza subiectul evaluarii

motivelor imperative de interes public major).

În fiecare etapă se determină dacă este necesară urmatorea etapă a procesului. În ce privește

soluţiile alternative, Ghidul metodologic arată că ”acestea pot implica locaţii alternative (trasee

în cazul unor proiecte lineare)….”. În această etapă, soluţiile alternative sunt testate comparativ

în raport cu implicaţiile pentru situl Natura 2000 şi, după cum se arată în Ghidul metodologic,

”obiectivele de conservare şi starea sitului Natura 2000 primează faţă de orice considerente de

cost, întârzieri sau alte aspecte legate de soluţia alternativă” respectiv ”alte criterii de evaluare,

precum cele economice, nu pot fi percepute ca primordiale faţă de criteriile ecologice”.

RIM pentru proiectul Certej respectă toate recomandările mai sus menţionate chiar dacă

în capitolele 1 şi 5 nu se fac referiri explicite la legislaţia privind prevenirea şi controlul integrat

al poluării şi/sau la BREF –uri ( în special la Documentul de referinta asupra Celor Mai Bune

Tehnici Disponibile pentru Managementul Sterilului şi a Sedimentelor Reziduale rezultate

din Activităţile Miniere, ianuarie 2009). De menţionat că în RIM cap. 2 – PROCESE

TEHNOLOGICE, 2.1.4.1. Alternative tehnologice şi conformarea cu cele mai bune tehnici

disponibile (pag. 5-13) - sunt prezentate detaliat alternativele tehnologice studiate de titular a fi

aplicate în procesul tehnologic de procesare a minereului din uzină, comparativ cu prevederile

din Documentul de referinta asupra Celor Mai Bune Tehnici Disponibile pentru

Managementul Sterilului şi a Sedimentelor Reziduale rezultate din Activităţile Miniere,

ianuarie 2009.

Prevederi BAT privitoare la extracţia metalelor preţioase utilizând cianuri conform

Documentului de referinta asupra Celor Mai Bune Tehnici Disponibile pentru


ianuarie 2009 sunt prezentate şi în cap. 2.3. Managementul cianurilor (pag. 64-68).

În subcap. 4.1. Apa se prezintă :

-Tehnologii BAT pentru epurarea apelor acide de mină şi Alegerea tehnologiei de epurare a

apelor acide rezultate prin proiect (pag. 63-69);




2011

5

- Tehnologii recomandate de BAT pentru tratarea apelor cianurice rezultate la

prelucrarea minereurilor (pag. 71-84).

Referiri la BREF-uri se fac şi în cap. 4.2 Aerul pag. 48 (* În conformitate cu Documentul de

referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile pentru industria metalelor neferoase

(Reference Document on Best Available Techniques for the Non Ferrous Metals Industries,

2001, Draft Reference Document on Best Available Techniques for the Non Ferrous Metals

Industries, 2008), în cazul Uzinei de procesare nivelurile de emisii pentru poluanţi în aer care

pot fi obţinute prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT) se aplică la emisiile de la

celulele de electroliză şi la cele de la cuptorul de topire).

În RIM cap. 1. la subcapitolul 1.11 au fost descrise sumar principalele alternative

studiate de titularul proiectului şi indicarea motivelor alegerii uneia dintre ele (pag. 105-107).

Analiza propriu-zisă a alternativelor este prezentată în cap. 5 fiind analizate:

- Alternative de proiectare (tehnice şi tehnologice) fiind abordate următoarele aspecte:

1. Alegerea metodelor de deschidere, pregătire şi exploatare a zăcământului

2. Alegerea tehnologiilor de preparare

3. Alegerea metodei pentru detoxifierea cianurii

4. Alternative pentru precipitarea ionilor de metale în apele uzate

- Alternative pentru amplasarea obiectivelor miniere fiind abordate următoarele aspecte:

1. Amplasarea uzinei de procesare

2. Alimentarea cu apă

3. Depozitarea rocilor sterile

4. Sistemul iazurilor de decantare

Alegerea amplasamentului pentru sistemul iazului de decantare din cadrul proiectului s-a

făcut în urma unor studii începute încă din anul 2003 şi finalizate odată cu finalizarea studiului

de fezabilitate.

În RIM s-a procedat la selectarea celor mai potrivite locaţii din punct de vedere tehnico-

economic şi al mediului înconjurător, utilizând o matrice care conţine alternativele şi criteriile de

selecţie. Potenţialele locaţii sunt prezentate în Anexa 5.1. „Locaţii alternative pentru sistemul

iazurilor de decantare”.

„Criteriile tehnico-economice utilizate sunt:

a-distanţa faţă de uzina de preparare;

b-dimensiunile barajului;




2011

6

c-folosinţa terenului/proprietar;

d-posibilitatea amenajării unui iaz secundar.

Criteriile privind impactul asupra mediului:

a-suprafaţa de teren ocupată;

b-afectarea alimentării cu apă potabilă ;

c-impact asupra peisajului;

d-riscuri pentru localităţile din aval în cazul cedării barajului (distanţa şi diferenţa de nivel faţă

de zonele locuite, numărul de persoane potenţial afectate);

e-impactul asupra calităţii corpului de apă Voia (care are o stare bună de calitate din punct de

vedere chimic şi biologic);

f-impactul asupra corpului de apă Certej (cu o stare nesatisfăcătoare a calităţii apelor din punct

de vedere chimic şi puternic poluată din punct de vedere biologic).” (extras pag. 10)




2011

7

Locaţii alternative pentru iazurile de decantare


„Completări la documentațiile tehnice RIM, RS, IpCT solicitate de MMP în

vederea aplicării prevederilor Convenției Espoo”

2011

8

Analiza alternativelor a fost realizată şi în Raportul de mediu în cadrul căruia a fost

efectuată evaluarea strategică de mediu (conform HG 1076/2004) a Planul Urbanistic Zonal

„EXPLOATAREA MINEREURILOR AURO – ARGINTIFERE DIN PERIMETRUL

CERTEJ, jud. HUNEDOARA”, la cap. 9. Evaluarea alternativelor de realizare a proiectului.

În conformitate cu Art. 34. din HG 1076-2004 au fost derulate şi consultări cu privire la

posibilele efecte de mediu transfrontieră ale implementării planului sau programului şi cu privire

la măsurile avute în vedere pentru a reduce ori a compensa aceste efecte, la care au participat

autorităţi implicate în procedura de evaluare de mediu din Ungaria.

În urma parcurgerii tuturor etapelor prevăzute pe procedura de evaluare strategică de

mediu a fost emis Avizul de mediu nr. 5/30.04.2010 de către Agenţia Regională pentru Protecţia

Mediului Timişoara – Regiunea Vest .

1.2. HALDELE DE STERIL

În RIM capitolul 2 -procese tehnologice- subcapitolele 2.1.2 si 2.1 3 (pag 2-5) este

prezentată modalitatea de haldare a sterilelor de flotație, haldare care va asigura stabilitatea

versanților:

“Conform documentelor privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) există multe

moduri de administrare a sterilului rezultat din mine şi cariere. Cele mai des utilizate metode

sunt:

• Depozitarea pe uscat a sterilului sedimentat;

• Depozitarea materialului steril uscat, rezultat din descopertă şi din procesul tehnologic

în halde sau pe pante;

• Umplerea cu steril provenit din procesele tehnologice de exploatare, a golurilor

subterane sau a golurilor de la suprafaţă (cariere miniere) sau pentru construirea barajelor

miniere;

• Utilizare ca un produs, de exemplu pentru recondiţionări.

În cazul proiectului de la Certej s-a ales metoda de depozitare a materialului steril uscat

rezultat din descopertă şi din procesul tehnologic în halde sau pe pante. “ (extras din RIM cap.

2. pag. 2)




2011

9

În cazul proiectului de la Certej s-a ales metoda de depozitare a materialului steril uscat

rezultat din descopertă şi din procesul tehnologic în halde sau pe pante. “ (extras din RIM cap. 2.

pag. 2)din următoarele considerente:

• Este o alternativă viabilă, cea selectată pentru proiect, depozitarea rocilor sterile în halde

special amenajate situate în apropierea exploatării miniere. ( extras din RIM cap.5 pag. 7)

• Există deja teren ocupat (neecologizat) cu roci sterile pe amplasamentul pe care se vor

dezvolta haldele așa încât soluția aleasă este cea mai bună pentru mediu.

• Nu exită nici un risc prin respectarea tehnologiilor de haldare descrise în RIM cap.2 pag.2

Haldele de steril sunt construcţii inginereşti care se realizează pe bază de documentaţie şi

sunt rezultatul depozitării rocilor sterile rezultate din lucrările miniere la zi (cariera Certej).

Aceste halde sunt halde exterioare exploatării, amplasate în zone depresionare, pe versanţi, în

terenuri slab productive.

Haldele de la Certej, amplasate pe versanţi, se vor construi în extensie laterală în trei până

la patru trepte. Pentru asigurarea stabilităţii taluzelor şi împiedicarea fenomenelor de eroziune

aceste halde vor fi construite la un unghi de taluz al treptelor de 30-350, apropiat de unghiul de

taluz natural al rocilor depozitate.

Tehnologia de haldare impune adoptarea unor măsuri de ordin constructiv şi de

întreţinere a haldelor de steril pe toată durata exploatării şi după exploatarea acestora.

Din punct de vedere constructiv s-au prevăzut următoarele măsuri:

− construirea corectă a haldelor prin lăsarea sterilului din autobasculantă în aşa

fel încât să formeze o serie de conuri succesive, care se vor depune unul peste

altul, astfel materialul se tasează formând un prag de rezistenţă, îndreptarea

materialului cu buldozerul, compactarea acestuia pentru a împiedica

fenomenul de alunecare şi pătrunderea apelor pluviale cu uşurinţă în corpul

haldei

− executarea, pe cât posibil, a unei haldări selective prin depunerea la baza

haldei a materialului de terasă nisipos extras din descopertă, care să permită o

mai bună drenare a ansamblului treptelor de haldă




2011

10

− pentru asigurarea unei bune înfrăţiri cu terenul de bază a treptelor de haldă se

va curăţa ampriza haldei de solul argilos cu tendinţe de refulare şi se vor crea

trepte de înfrăţire pentru o mai bună stabilitate a materialului

− pentru asecarea haldelor este neapărat necesară executarea lucrărilor de

drenare, lucrări cuprinse în documentaţiile noastre, şanţurile de drenare de pe

fundament se vor umple cu pietriş mărgăritar cu diametrul de 0,5-1cm peste

care se vor depune prin haldare selectivă pietrişuri şi nisipuri

− construirea haldelor în trepte să se facă cu un decalaj maxim posibil între

trepte, în funcţie de caracteristicile constructive ale utilajelor de haldare şi a

tehnologiei propuse şi acceptate şi cu înălţimi limitate de până la maxim 30m.

− lăţimea bermelor între două taluzuri de treaptă consecutive va fi de 30m

pentru halda Nord și 60m la Halda Sud , astfel reducându-se curgerile şi

pierderea stabilităţii întregului corp de haldă

− pe timpul iernii se recomandă haldarea continuă pentru a evita încorporarea

în haldă a unor straturi groase de zăpadă ; în caz contrar platformele de

depunere a sterilului trebuie să fie curăţate de zăpadă sau gheaţă

Din punct de vedere al întreţinerii haldelor pe înălţime se vor executa următoarele lucrări

:

− controlul permanent al umidităţii haldelor pe înălţime prin executarea unei

reţele de foraje de hidro-observaţii în corpul acestora care să fie înălţate odată

cu halda sau se execută după construirea haldei şi se monitorizează pe

perioada de închidere

− urmărirea în timp prin intermediul măsurătorilor topografice pe repere mobile

de suprafaţă a variaţiei nivelului terenului de bază şi a modificării profilelor

treptelor de haldă

− executarea lucrărilor de interceptare, dirijare şi îndepărtare a apelor pluviale

− observarea zilnică şi înregistrarea elementelor, datelor şi fenomenelor privind

deformarea elementelor constructive ale haldei




2011

11

− întocmirea unei documentaţii de supraveghere a haldelor care va cuprinde

ridicarea topografică a amplasamentului cu situaţia reliefului înainte de

începerea haldării, ridicarea topografică periodică a geometriei haldei,

consemnarea în registrul de supraveghere a constatărilor asupra treptelor de

haldă, a eventualelor ravene create, a măsurilor luate pentru evitarea eroziunii

(umplerea ravenelor, montarea de gărduleţe de coastă, aşternerea stratului de

pământ, înierbarea şi plantarea de puieţi pentru a împiedica eventualele

fenomene de alunecare şi eroziune

A. Halda de steril Nord - Determinarea gradului de stabilitate

Masa de steril care urmează să fie depozitată pe suprafaţa de 32,6 ha, trebuie să fie astfel

geometrizată astfel încât să fie asigurată stabilitatea şi să asigure depozitarea unui volum de

cca.8 milioane mc.

Înălţimea preconizată a haldei pentru volumul de material steril preconizat a se depozita

este de 140,00m.

Faţă de această înălţime înclinarea limită a taluzului general a fost stabilită pe baza

caracteristicilor fizico – mecanice ale rocilor sterile care vor constitui halda.

Procedeul de determinare a înălţimii maxime a haldei este grafo-analitic, elaborat de

A.M. Demin. Conform acestui procedeu, înălţimea taluzului vertical cu stabilitate asigurată se

determină cu relaţia:

H90 = γ

nxc2x

n

n

ϕ

ϕ

sin1

cos

−

în care, cn = valoarea de calcul a coeziunii

ϕn = valoarea de calcul a unghiului de frecare internă

γa = greutatea volumetrică a materialului haldat




2011

12

Din graficul dependenţei înălţimii taluzului şi a înclinării în funcţie de valoarea unghiului

de taluz la limita de stabilitate de 200 , deşi unghiul de taluzare iniţial este de 300. Rezultă că

materialul din taluzul definitiv al haldei este aşezat la limita de stabilitate de 200.

Având în vedere panta terenului natural de 160, şi materialul care se depune în

amplasament cu un unghi de frecare interioară cu valori cuprinse între 220 - 350 unghiul general

de taluz al haldei este de 200.

Pentru verificarea analitică a stabilităţii taluzurilor s-a folosit metoda Fellenius (metoda

fâşiilor). Conform acestui procedeu coeficientul de stabilitate este dat de raportul dintre forţele

care se opun la alunecarea volumului elementar şi cele care tind să provoace alunecarea acestuia,

de-a lungul suprafeţei de alunecare a sectorului considerat. Suprafaţa de alunecare în această

metodă este de formă cilindrică-circulară. Practica dovedeşte că suprafaţa de alunecare în

numeroase cazuri are o formă curbilinie. Determinarea coeficientului de siguranţă s-a făcut cu

relaţia:

η = ∑∑ +

T

cLNtgφ=

∑∑

θ

+θϕ

sinG

cLcosGtg

Ni = componenta normală a greutăţii proprii a fâşiei, t;

Ti= componenta tangenţială a greutăţii proprii a fâşiei, t;

Gi= este greutatea unei fâşii, t;

θi= unghiul dintre forţele N şi T, grade;

ϕ= unghiul de frecare internă, grade;

R= raza suprafeţei de alunecare, m;

L= lungimea suprafeţei de alunecare, m.

Secţiunile de calcul propuse sunt astfel alese pentru a sublinia zonele de minimă

rezistenţă.

Pentru estimarea stabilităţii taluzelor şi versanţilor în condiţiile unui şoc seismic provenit

din cutremure de pământ sau din explozii se foloseşte relaţia:

η =)(

)(∑∑

θ+θ

+θ−θϕ

cosksinG

cLsinkcosGtg




2011

13

în care termenii au aceeaşi semnificaţie cu cei din formula anterioară, iar Kc este un coeficient

adimensional ce ţine seama de şocul seismic, puşcările din carieră.

Calculele s-au executat cu valori ale caracteristicilor de rezistenţă la forfecare, (unghiul

de frecare internă şi coeziune) diferite, avându-se în vedere sterilul care va fi depus în haldă,

considerându-se că suprafaţa de alunecare va avea loc în corpul haldei şi în fundament.

Valorile obţinute din calcul de stabilitate se regăsesc în tabelul următor:

Profil Specificaţie η static η dinamic ϕ =220

c= 0,7 ϕ =220

c= 1,4 ϕ =350

c= 0,7 ϕ =350

c= 1,4 ϕ =220

c= 0,7 ϕ =220

c= 1,4 ϕ =350

c= 0,7 ϕ =350

c= 1,4 1 Alunecare în

corpul haldei 1,427 1,47 2,43 2,48 0,716 0,742 1,83 1,87

1 Alunecare prin fundament

1,13 1,15 1,96 1,97 0,74 0,75 1,27 1,29

Din analiza valorilor obţinute din calculele coeficientului de stabilitate se desprind

următoarele concluzii:

Rocile sterile care au valorile caracteristicilor de rezistenţă la forfecare (ϕ =220 , c= 0,7)

scăzute, vor imprima maselor de roci o instabilitate accentuată, atât în cazul static cât şi dinamic.

Având în vedere înălţimea haldei şi geometria ei, coeficientul de stabilitate trebuie să aibă

valori ≥ 1,50 în cazul static şi ≥ 1,30 pentru condiţiile dinamice.

Se va avea în vedere ca materialul depozitat să fie bine compactat, astfel încât

caracteristicile fizico – mecanice să nu influenţeze stabilitatea maselor de roci.

Măsuri pentru amenajarea fundamentului

Se va decapa solul vegetal din zonele agricole şi fâneţe şi se va înlătura formaţiunea

acoperitoare acolo unde este alunecată pe roca de bază.

Se vor amenaja drenuri în văile (torenţi, izvoare şi cursuri permanente şi nepermanente)

din ampriza haldei, astfel încât captarea şi drenarea lor să permită menţinerea materialului din

baza haldei şi a rocilor din fundament, la umidităţi cât mai scăzute.




2011

14

Se va depune pe toată suprafaţa un strat de calcar de un metru pentru a neutraliza şi drena

apele de infiltraţie .

Apele pârâului Corănzii care traversează perimetrul haldei, vor fi captate în amonte de

haldă şi vor fi conduse printr-o galerie în aval.

Se va amenaja un canal de gardă pe conturul haldei care va avea rolul de a capta şi drena

apele provenite din precipitaţii.

Măsuri pentru amenajarea haldei

Materialul depozitat va fi nivelat cu ajutorul buldozerelor şi compactat cu compactoarele

mecanice.

Bermele fiecărei trepte vor avea o înclinare de 3-5% spre aval pentru a permite scurgerea

apelor din precipitaţii.

Se recomandă ca după, intrarea în exploatare a haldei să se facă verificări periodice de

stabilitate.

În partea din aval a haldei se va construi un dig de protecţie .

B. Halda de steril Sud - Determinarea gradului de stabilitate

Masa de steril care urmează să fie depozitată pe suprafaţa de 40,23 ha, trebuie să fie

astfel geometrizată astfel încât să fie asigurată stabilitatea şi să asigure depozitarea unui volum

de cca.18,621 milioane mc.

Înălţimea preconizată a haldei pentru volumul de material steril preconizat a se depozita

este de 190,00m.

Faţă de această înălţime înclinarea limită a taluzului general a fost stabilită pe baza

caracteristicilor fizico – mecanice ale rocilor sterile care vor constitui halda.

Procedeul de determinare a înălţimii maxime a haldei este grafo-analitic, elaborat de A.M.

Demin. Conform acestui procedeu, înălţimea taluzului vertical cu stabilitate asigurată se

determină cu relaţia:

H90 = γ

nxc2x

n

n

ϕ

ϕ

sin1

cos

−




2011

15

în care, cn = valoarea de calcul a coezi

ϕn = valoarea de calcul a unghiului de frecare internă

γa = greutatea volumetrică a materialului haldat

Din graficul dependenţei înălţimii taluzului şi a înclinării în funcţie de valoarea unghiului

de taluz la limita de stabilitate de 260 , deşi unghiul de taluzare iniţial este de 350. Rezultă că

materialul din taluzul definitiv al haldei este aşezat la limita de stabilitate de 260.

Având în vedere panta terenului natural de 0 - 160, şi materialul care se depune în

amplasament cu un unghi de frecare interioară cu valori cuprinse între 220 - 350 unghiul general

de taluz al haldei este de 260.

Pentru verificarea analitică a stabilităţii taluzurilor s-a folosit metoda Fellenius (metoda

fâşiilor). Conform acestui procedeu coeficientul de stabilitate este dat de raportul dintre forţele

care se opun la alunecarea volumului elementar şi cele care tind să provoace alunecarea acestuia,

de-a lungul suprafeţei de alunecare a sectorului considerat. Suprafaţa de alunecare în această

metodă este de formă cilindrică-circulară. Practica dovedeşte că suprafaţa de alunecare în

numeroase cazuri are o formă curbilinie. Determinarea coeficientului de siguranţă s-a făcut cu

relaţia:

η = ∑∑ +

T

cLNtgφ=

∑∑

θ

+θϕ

sinG

cLcosGtg

Ni = componenta normală a greutăţii proprii a fâşiei, t;

Ti= componenta tangenţială a greutăţii proprii a fâşiei, t;

Gi= este greutatea unei fâşii, t;

θi= unghiul dintre forţele N şi T, grade;

ϕ= unghiul de frecare internă, grade;

R= raza suprafeţei de alunecare, m;

L= lungimea suprafeţei de alunecare, m.

Secţiunile de calcul propuse sunt astfel alese pentru a sublinia zonele de minimă

rezistenţă.




2011

16

Pentru estimarea stabilităţii taluzelor şi versanţilor în condiţiile unui şoc seismic provenit

din cutremure de pământ sau din explozii se foloseşte relaţia:

η =)(

)(∑∑

θ+θ

+θ−θϕ

cosksinG

cLsinkcosGtg

în care termenii au aceeaşi semnificaţie cu cei din formula anterioară, iar Kc este un coeficient

adimensional ce ţine seama de şocul seismic, puşcările din carieră.

Calculele s-au executat cu valori ale caracteristicilor de rezistenţă la forfecare, (unghiul

de frecare internă şi coeziune) diferite, avându-se în vedere sterilul care va fi depus în haldă,

considerându-se că suprafaţa de alunecare va avea loc în corpul haldei şi în fundament.

Valorile obţinute din calcul de stabilitate se regăsesc în tabelul următor:

Profil Specificaţie η static η dinamic ϕ =350 c= 1,4

ϕ =350 c= 1,4

1 Alunecare în corpul haldei 2,07 1,19 1 Alunecare în fundament 2,06 1,09

Din analiza valorilor obţinute din calculele coeficientului de stabilitate se desprind

următoarele concluzii:

Având în vedere înălţimea haldei şi geometria ei, coeficientul de stabilitate trebuie să aibă

valori ≥ 1,50 în cazul static şi ≥ 1,10 pentru condiţiile dinamice.

Se va avea în vedere ca materialul depozitat să fie bine compactat, astfel încât

caracteristicile fizico – mecanice să nu influenţeze stabilitatea maselor de roci.

Măsuri pentru amenajarea fundamentului

Se va decapa solul vegetal din zonele agricole şi fâneţe şi se va înlătura formaţiunea

acoperitoare acolo unde este alunecată pe roca de bază.

Se vor amenaja drenuri în văile (izvoare, torenţi şi cursuri permanente şi nepermanente)

din ampriza haldei, astfel încât captarea şi drenarea lor să permită menţinerea materialului din

baza haldei şi a rocilor din fundament, la umidităţi cât mai scăzute.




2011

17

Se va depune pe toată suprafaţa un strat de calcar de un metru pentru a neutraliza şi drena

apele de infiltraţie .

Apele pârâului Băiegii care în momentul de faţă traversează amplasamentul propus al

haldei, vor fi captate şi dirijate printr-un canal deschis în amonte de haldă şi vor fi conduse prin

sudul haldei, într-un curs de apă existent, după recalibrarea acestuia astfel încât să preia debitele

de apă suplimentare.

Se va amenaja un canal de gardă pe conturul haldei care va avea rolul de a capta şi drena

apele din ampriza haldei şi de pe versanţi, provenite din precipitaţii.

Măsuri pentru amenajarea haldei

Materialul depozitat va fi nivelat cu ajutorul buldozerelor şi compactat cu compactoarele

mecanice.

Bermele fiecărei trepte vor avea o înclinare de 3-5% spre aval pentru a permite scurgerea

apelor din precipitaţii.

Se recomandă ca după, intrarea în exploatare a haldei să se facă verificări periodice de

stabilitate.

În partea din aval a haldei se va construi un dig de protecţie .

La construcţia haldei Nord şi Sud s-au luat următoarele măsurii pentru evitarea

acumulării de apă în spatele şi în interiorul haldelor:

- amenajarea fundamentului – drenuri pe fundamentul haldei

- galeria de preluare a apelor din ampriza haldei Nord

- captare şi evacuare ape din ampriza haldei Sud

- canale de gardă perimetrale haldei

- condițiile tehnice de haldare care sunt prezentate în RIM cap 2 procese tehnologice

pag 3 și anume :

Procesul de haldare pe ambele halde va consta din următoarele etape:

- descărcarea sterilului din autobasculante;

- împrăştierea sterilului;

- nivelarea şi compactarea sterilului.




2011

18

Descărcarea autobasculantelor se face la distanţa minimă de 10,00m de marginea

taluzului haldei.

Sterilul descărcat este un material neomogen din punct de vedere al granulometriei şi

compoziţiei mineralogice, implicit al caracteristicilor fizico-mecanice şi prin descărcare are loc o

dispersie diferenţiată a lui. După descărcare, sterilul se va împrăştia cu buldozerul pe şenile din

grămezile rămase pentru, a se trece apoi la nivelarea, respectiv compactarea lui.Nivelarea

materialului descărcat din autobasculante se realizează cu buldozere. Compactarea se realizează

atât prin trecerea succesivă a utilajelor cât şi prin compactarea cu rulou compactor a stratelor cu

grosimi de 0,20m-0,25m, succesiv, până la atingerea înălţimii de treaptă stabilită. Bermele

treptelor vor fi realizate cu o pantă exterioară de 3% pentru a permite scurgerea apelor pluviale.

Pentru realizarea unui strat compact care să împiedice infiltraţia apei în corpul haldei,

berma de lucru se prelucrează prin descărcarea, împrăştierea, nivelarea şi cilindrarea prin treceri

succesive peste materialul depus.

Detalii despre lucrările de pregătire a fundamentului haldei şi de realizare a elementelor de

construcţie aferente haldei (inclusiv managementul apelor) au fost prezentate în RIM cap.1 lit. F

pag. 19-26.

Captarea şi evacuarea apelor

Halda Sud : captarea și evacuarea apelor reprezintă ansamblul lucrărilor hidrotehnice

care au ca scop eliberarea amplasamentului Haldei Sud prin devierea pârâului Ciongani şi a

afluenţilor săi (pr. Grozei, pr. Borzii, Vale 1 şi Vale 2) în bazinul hidrografic vecin Pârâul Mare.

Halda Sud s-a amplasat în lungul pr. Ciongani astfel că halda Sud ocupă versantul stâng

al pr. Ciongani, de la circa 100m de intersecţia drumului comunal din satul Bocşa Mică cu pr.

Izvorul Zgibuleşti (limita estică) şi până la circa 400m de albia pr. Măcrişului (limita vestică).

Pentru colectarea şi evacuarea apelor pluviale şi a apelor rezultate din procesul de

extracţie a minereului, din perimetrul Haldei de steril Sud s-au prevăzut următoarele lucrări:

-bermele se vor amenaja astfel încât apa pluvială căzută pe acestea să se scurgă fără

dificultate;




2011

19

-apele pluviale vor fi evacuate în afara perimetrului pe canale de gardă –pentru a preveni

acumulările de apă;

--apele pluviale vor fi colectate într-un bazin colector şi conduse spre staţia de epurare

amplasată în incinta uzinei de preparare.

Pentru reducerea impactului asupra emisarilor care receptează aceste ape uzate, şi care

sunt afluenţi ai râului Mures - principalul curs natural din zona, proiectul Certej a prevăzut

epurarea apelor mai sus menţionate, în staţia de neutralizare care asigura epurarea acestora la

conţinuturile admise de normativul NTPA – 001/2005 care reglementeaza “ Valorile limită de

încarcare cu poluanţi a apelor uzate industiale şi urbane evacuate în receptori naturali”.

Halda Nord: captarea şi evacuarea apelor din ampriza haldei Nord are ca scop canalizarea pr.

Corănzii pe zona Hălzii Nord, pentru a evacua controlat debitele pr. Floroaia şi Pârâul lui

Toader, care formează pr. Coranda. Lucrările prevăzute pentru executie sunt :

-canalizarea pr. Coranzii pe zona hălzii Nord

-realizarea de canale de gardă pentru colectarea apelor meteorice care percolează Halda

Nord de steril. Apele ce se adună pe aceste tronsoane sunt ape ce se scurg de pe haldă și în

funcție de calitatea lor vor fi dirijate către:

- aval cu descarcare in bazinul de colectare ape acide nr 1.

- zona canalizată pe sub halda – pârâul Corănzii (ape curate de pe versant).

- descărcare în pârâul Măcrișului din avalul halzii (ape curate de pe versant).

-realizare bazin de sedimentare şi bazine de stocare ape acide. Aceste bazine vor fi

amplasate în aval de halda de steril Nord şi au fost proiectate să colecteze 75% din scurgerile de

la un eveniment de ploaie medie de 24 ore. Sedimentele acumulate vor fi transportate în iazul de

decantare sterile de flotaţie.

-Sistem de pompare a apelor acide la staţia de epurare din incinta uzinei de preparare

În condiţiile realizării unui sistem de colectare şi epurare a apelor de acide

provenite de pe haldele de sterile (conform celor menţionate mai sus ), se va diminua

impactul negativ produs de aceste ape asupra apelor de suprafaţă învecinate.




2011

20

Studiile referitoatre la viteza de scurgere a apelor sunt enumerate mai jos :

a) „Studiu hidrologic privind debitele maxime cu probabilitatea de depăşire de 0,5%, 1%,

2% şi 5% pe râuri din bazinul hidrografic Mureş, jud. Hunedoara”

b) Date hidrologice întocmite de D.A. Mureş – Biroul Hidrologic pentru:

o „Determinarea debitului maxim cu probabilitatea de depăşire de 0,1%, 0,5%, 1%,

2%, 5% şi 10% pe pârâul Măcrişului”

o „Determinarea debitului maxim cu probabilitare de depăsire de 0,1%, 0,5%, 1%,

2%, 5% şi 10% pe pâraiele Grozei, Ciongani, Borzei, Floroaia şi Toader”

Pe baza datelor hidrologice prezentate de către D.A. Mureş s-a construit, de către

proiectant, o curbă a debitelor maxime cu probabilitatea de depăsire de 1% funcţie de suprafeţele

subbazinelor hidrografice a cursurilor de apă din b.h. Certej. Evenimentul de precipitaţii maxime

medii de 24-ore este posibil să producă un debit de 1.879 m3/h şi un volum total de 45.000 m3.

Nivelul de contaminanţi ARD de la haldele de steril este necunoscut. Pentru a trata acest volum

de apă într-o zi, capacitatea de tratare ar trebui să fie mărită la 1900 m3/h. Pentru un eveniment

săptămânal de furtună, debitul va fi mai mic, dar volumul mai mare. Sunt foarte puţine date

disponibile în această etapă referitoare la precipitaţiile zilnice sau săptămânale care ar fi

necesare pentru dimensionarea bazinelor de stocare a apelor acide pentru a optimiza debitul de

tratare al instalaţiei. Mai important, nu există informaţii privind predicţia nivelelor de

contaminanţi cu debitul/evenimentul de precipitaţie.

Dimensionare bazin de sedimentare ape acide Halda Sud

Apele din precipitaţii Q5% = 3,24 m3/s, ce cad pe platforma haldei Sud, şi care sunt

preluate de tronsoanele T1.3 si T2 ale canalelor de gardă, se dirijază spre bazinul de sedimentare

unde se decanteaza suspensiile solide, antrenate de apele din precipitaţii. Din bazinul de

sedimentare apele limpezite trec în bazinulul de de stocare ape acide nr.3.

În bazinul de sedimentare se urmăreşte reţinerea particulelor cu diametrul mai mare sau

egal cu 0,1mm, la debitul de asigurare de 5%, a căror viteză de sedimentare este de 23 mm/s.

Viteza orizontală a apei, în bazinul de decantare, trebuie să fie mai mică decât viteza critică vcr=

190 mm/s de antrenare a particulelor cu diametrul de 0,2 mm.




2011

21

Bazinul de dedimentare proiectat, are dimensiunile L x B x Hutil = 30m x 6m x 3,5m şi

un Htotal = 4 m.

Viteza orizontală a apei în decantor, la debitul de asigurare de 5%, pentru bazinul

proiectat este de 154 mm/s < 190 mm/s.

In bazinul de sedimentare proiectat, particulele mai mari sau egale cu 0,2 mm se depun

pe fundul decantorului după un timp de 3500 mm : 23mm/s = 152 s , timp în care parcurg o

distanţă de 154 mm/s · 152 s = 23408 mm = 24 < 30 m (lungimea decantorului proiectat).

Bazinul de sedimentare proiectat reţine particulele solide până la o încărcare cu

sedimente, pe înălţime, de 1,4 m, măsurată de la fundul bazinului. După ce atinge acest grad de

încărcare bazinul trebuie curăţat pentru a avea o funcţionare eficientă.

Bazinul de sedimentare se va executa din beton armat.

Dimensionare bazin de sedimentare ape acide Halda Nord

Apele din precipitaţii Q5% = 1,408 m3/s, ce cad pe platforma haldei Nord, şi care sunt

preluate de trononul T5-3 al canalului de gardă, se dirijază spre bazinul decantor unde se

sedimentează suspensiile solide, antrenate de apele din precipitaţii. Din bazinul de sedimentare

apele limpezite trec în bazinulul de de stocare ape acide nr.1.

În bazinul de sedimentare se urmăreşte reţinerea particulelor cu diametrul mai mare sau

egal cu 0,2 mm, la debitul de asigurare de 5%, a căror viteză de sedimentare este de 23 mm/s.

Viteza orizontală a apei, în bazinul de decantare, trebuie să fie mai mică decât viteza critică vcr=

190 mm/s de antrenare a particulelor cu diametrul de 0,2 mm.

Bazinul de dedimentare proiectat, are dimensiunile L x B x Hutil = 12 m x 6m x 3,5m şi

un Htotal = 4 m.

Viteza orizontală a apei în decantor, la debitul de asigurare de 5%, pentru bazinul

proiectat este de 67 mm/s < 190 mm/s.

În bazinul de sedimentare proiectat, particulele mai mari sau egale cu 0,2mm se depun pe

fundul decantorului după un timp de 3500 mm : 23mm/s = 152 s , timp în care parcurg o distanţă

de 67 mm/s · 152 s = 10184 mm = 11 < 12 m (lungimea decantorului proiectat).




2011

22

Bazinul de sedimentare proiectat reţine particulele solide până la o încărcare cu

sedimente, pe înălţime, de 1,4 m, măsurată de la fundul bazinului. După ce atinge acest grad de

încărcare bazinul trebuie curăţat pentru a avea o funcţionare eficientă.

Bazinul de sedimentare se va executa din beton armat.

Calitatea apelor care percolează haldele este influențată de către natura rocilor de sterile

depozitate deja în haldele vechi precum și de depozitarea viitoarelor sterile;

Rocile sterile au fost analizate în RIM cap.3 deșeuri subcap.3.2.1.2 pag. 4 unde este

prezentată compoziția acestor roci din depozitele vechi, analiză efectuată de către INCD

ECOIND – București ; s-au făcut și teste de levigare , teste a căror rezultate sunt prezentate în

tab 3.3 pag. 5 același document.

Analiza rocilor sterile ce vor fi generate prin exploatarea minieră este tratată în RIM

cap.3 subcap. 3.2.2.2. pag 7 .

Rocile sterile, generare, depozitare, compoziție chimică au fost tratate și în IpcT 14.2 pag

178, și 17.1 pag 192 și 17.2 pag 193 concluzia fiind :

Evaluările geochimice ale rocilor sterile efectuate de laboratorul geotehnic al Catedrei de

Mecanica Rocilor din cadrul Universităţii Tehnice Petroşani în colaborare cu SC CEPROMIN

SA Deva, pe foraje prelevate din perimetrul zăcământului Certej au indicat potenţialul acestora

de a genera ape acide.

La pag 198 din Ipct se precizează:

Rocile sterile rezultă din lucrările de exploatare în carieră şi vor fi depuse în haldele de steril.

Caracterul lor periculos constă în faptul că, datorită conţinutului de sulfuri (în special pirită şi

marcasită) au potenţial de generare a apelor acide.

Conform interpretării bilanţului acid-bază, ABA, pentru zăcământul Certej şi pentru

rocile gazdă ale acestuia, se constată că se întâlnesc cantităţi semnificative de roci generatoare de

aciditate în depozitul mineral Certej. Principala sursă de drenaj acid o constituie mineralele

sulfuroase, în timp ce prezenţa carbonaţilor reprezintă sursa principală a capacităţii de

neuralizare a rocilor din depozit. Rocile oxidate uşor sau moderat ilustrează creşterea




2011

23

proprietăţilor generatoare de aciditate în comparaţie cu prezenţa mineralelor carbonatice şi o

predominanţă a sulfurilor. Implicaţiile practice ale proprietăţilor de generare a acidităţii din

mineralele din depozitul Certej constau mai ales în faptul că, de-a lungul ciclului de viaţă al

exploatării, aceste materiale nu pot fi utilizate pentru construcţii .

Potentialul de generare a apelor acide de rocile sterile depozitate in haldele Nord si Sud, s-a

realizat prin următoarele determinări:

♦ identificarea principalelor minerale potential generatoare de acid respectiv a

mineralelor tampon şi a disponibilitatii acestora, prin determinarea compozitiei mineralogice

(litologice) şi fizico-chimice a rocilor sterile depozitate în halde;

♦ determinarea gradului de solubilizare a metalelor grele si altor compusi toxici, prin

teste de levigare a rocilor sterile depozitate;

♦ evaluarea potentialului de generare a acidului prin teste statice şi cinetice care prezic

calitatea drenajului (teste ABA, Raport între NP/AR = potenţialul de neutralizare –NP

/potenţialului de producere alcalina-AP, testul de raportului de sulf, etc.).

Teste de evaluare a potențialului de generare a acidului

Pentru evaluarea potentialului de generare a acidului (ARD), au fost prelevate 141 probe

din zăcământ si rocile gazdă, care au fost expediate la ALS Chemex, Vancouver, unde pe baza

analizelor geochimice, testelor ABA si a testelor cinetice se va determina potentialul si daca

exista variatii semnificative in ceea ce priveste caracteristicile ARD ale rocilor din zăcământul

Certej.

Un raport preliminar al rezultatelor obțiute până în prezent indică faptul că zăcământul

Certej prezintă câmpuri generatoare de ape acide și non –acide. Caracteristici net acide sau

proprietățile de neutralizare a diverselor roci par a fi in legatură cu conținutul relativ de sulfuri și

capacitățile de neutralizare ce derivă din alterarea hidrotermală. Rocile conțin minerale cu sulfuri

(în special pirita și marcazit) - care constituie principala sursă de aciditate, dar și faciesuri de

alterare hidrotermală carbonatică și propilitică datorită prezenței carbonaților și calcitei - care

reprezintă principalele surse de neutralizare. Rocile oxidate de la slab la moderat, prezintă




2011

24

proprietăți acide mai accentuate pe seama solubilizării mineralelor cu carbonați și a conservării

sulfurilor.

În prezent în perimetrul minier Certej - Sector I, specialiști de la DEVAGOLD –

efectuează pe loturi mari de roci, prelevate din forajele executate pe parcursul investigațiilor de

explorare a zăcământului Certej, teste statice și teste cinetice (potenţialul maxim de producere de

acid a rocilor testate-AP, cu potenţialul de neutralizare maximă-NP determinat, teste ABA, etc) -

care vor prezice calitatea drenajului probelor de rocă sterilă. Testele cinetice, ce se vor desfășura

pe o perioadă de 1- 1,5 ani se vor finaliza cu un studiu complet prin care se vor identifica și

cuantifica riscurile legate de ARD și proiectarea măsurilor preventive necesare și de control ce

trebuie luate în exploatare și închidere.

Datorită rezultatelor obținute la evaluările geochimice, la testele de levigare și la testele

preliminare ARD care au indicat potenţialul rocilor sterile de a genera ape acide, la amenajarea

Haldelor de roci sterile s-au luat masuri prin care se va reduce mult posibilitatea generării de ape

acide de pe amplasamentul acestora, și anume:

– Așternerea unui strat de calcar pe fundamentul haldei;

– compactarea rocilor depuse;

– colectarea și dirijarea apelor pluviale de pe suprafața haldelor pe canalele de

gardă în afara perimetrului acestora, și epurarea celor acide.

1.3. TRATAREA ASPECTELOR DE MEDIU CORELAT CU ASPECTELE ECONOMICE

Subliniem câteva aspecte relevante a acestei analize în punctele cheie ale proiectului :

A) Alternative pentru tratarea apelor uzate generate prin realizarea proiectului

Alegerea procedeelor pentru tratarea/epurarea apelor uzate generate prin realizarea

proiectului a fost făcută în principal pe baza recomandărilor din Documentele de referinţă

privind cele mai bune tehnici disponibile pentru Sectorul Minier (prezentate în RIM cap. 2

Procese tehnologice – ape uzate).




2011

25

Dintre tehnologiile aplicabile prezentate în Documentele de referinţă privind cele mai

bune tehnici disponibile pentru Sectorul Minier, pentru epurarea celor patru categorii de ape

uzate generate de realizarea proiectului, au fost alese procedee care :

-au o largă aplicabilitate industrială

-asigură performanţe ridicate la tratarea apelor uzate în vederea respectării

reglementărilor privind calitatea evacuărilor

-sunt larg acceptate, eficiente, flexibile

-sunt aplicate şi testate cu succes pe plan european.

A1) Alegerea alternativei tehnologice care va fi aplicată în Staţiile de epurare ape acide

În Tabelul 1 sunt prezentate principalele caracteristici ale procedeelor aplicate sau

aplicabile industrial pentru neutralizarea, îndepărtarea unor metale şi reducerea conţinutului de

săruri dizolvate din ape uzate.

Tabel 1. Tehnologii alternative de epurare

Tehnologie Eficienta

tehnologică

Cost (investiţie +

operare)

Avantaje

Dezavantaje

1 2 3 4 5

Lapte de var/CO2

Ridicată Mediu spre scăzut

Spectru larg de aplicaţie, tehnologie robustă, inclusiv gospodărire uşoară a nămolului rezultat de la tratarea apelor acide; înlăturarea sulfaţilor până la limita de solubilitate a sulfatului de calciu

Trebuie procesat un volum mare de nămol (în comparaţie cu tehnologia CaO/CO2)

Amoniac Bună, mai ales pentru Fe2+, Mn

Mediu Exploatare uşoară

Risc mare în operare. Impact asupra ecosistemelor (NH3 este toxic). Proces greu de controlat Există zone în care se interzice utilizarea NH3 Aplicabilitate limitată în tratarea apelor acide

Sulfuri Medie (funcţie de compoziţia apei)

Mediu Specific mai ales pt. Zn, Pb

Dificilă gestionarea nămolului (reactiv). Regenerează nămoluri potenţial acide




2011

26

Osmoza inversă Foarte bună Mediu

Spectru larg de aplicabilitate

Colmatarea membranei; durata redusă de viaţă Aplicabilitate limitată pentru epurarea apelor acide Generează un concentrat care necesită prelucrare/stocare

Electrodializa Foarte bună Mediu

Spectru larg de aplicabilitate

Colmatarea membranei; durată redusă de viaţă Poate necesita o treaptă de epurare suplimentară. Aplicabilitate limitată în tratarea apelor acide Generează un concentrat care necesită prelucrare/stocare

Schimb ionic Foarte bună Mare Selectivitate pronunţată

Regenerarea necesită consum de reactivi şi pune probleme de eliminare/utilizare a soluţiei rezultate la regenerare

Adsorbţie pe cărbune activ

Bună Mediu - mare

Tehnologie comercială disponibilă

Eficienţă limitată. Necesită regenerarea cărbunelui utilizat. Aplicabilitate limitată la tratarea apelor acide

Evaporare, Distilare, Cristalizare

Foarte bună Foarte mare Bun control operaţional, spectru larg de aplicabilitate

Costuri mari, procedeu energointensiv. Nedisponibilă la scară industrială Nămol greu de eliminat. Aplicabilitate limitată la tratarea apelor acide

Electroliza Medie Foarte mare Produce metale care pot fi introduse în circuitul industrial

Costuri mari, consum mare de energie. Aplicabilitate limitată la tratarea apelor de mină

Precipitare ettringit (proces Walhalla)

Mare Mediu Tehnologie pentru îndepărtarea la nivel avansat a sulfatului şi calciului din apă

Produce volume mari de deşeuri

Proces ThioPaques (reducerea biologică a SO4)

Mare Mare Volum mic de deşeuri potenţial vandabile

Procesul este dificil de controlat, rezultă un nămol potenţial generator de ape acide

GypCix (Precipitare plus proces de schimb ionic)

Mare Mare Apele tratate au calitatea apelor potabile

Nu este rezolvată eliminarea concentratului rezultat

Precipitarea ca săruri de bariu (ex. BaSO4, BaS)

Mare

Mare Nivel redus de sulfaţi în efluent

Nu se asigură îndepărtarea Ca; determină impurificarea suplimentară cu cloruri

Prin proiect s-a ales procedeul convenţional de tratare cu lapte de var şi bioxid de

carbon, proces care rămâne ca o alternativa preferată pentru epurarea apelor acide de mină şi a

apelor pluviale care spală versanţii haldelor de sterile, datorită eficienţei tehnologice ridicate,




2011

27

costului de investiţie mediu spre scăzut, fiind o tehnologie recomandată BAT. Procedeul prezintă

următoarele avantaje :

-eficienţă tehnologică ridicată;

-are un spectru larg de aplicaţie;

-tehnologia este robustă;

-gospodărire facilă a nămolului rezultat (deşi cantitatea generată este mai mare comparativ cu

tehnologia CaO/CO2);

-înlaturarea sulfaţilor se realizează până la limita de solubilitate a sulfatului de calciu.

Performanţa de mediu a procedeului a fost analizată pornind de la:

• obligativitatea respectării cerinţelor de mediu pentru toţi compuşii evacuaţi în apele tratate;

- Conform NTPA 001/2005 concentraţiile maxim admise pentru Ca2+ şi SO4 2- sunt 300

mg/l, respectiv 600 mg/l; conţinutul total de săruri dizolvate admis este 2000 mg/l;

A2) Alternativa de epurare a apelor evacuate din iazul TMF

Alternativa tehnologică proiectată pentru epurarea apelor evacuate din iazul de

decantare a sterilelor de flotaţie TMF constă în precipitarea metalelor cu var (tehnologie

clasică) şi sedimentarea precipitatului cu floculant.

Tehnologiile propuse prin BAT si prezentate la cap. 2 Procese tehnologice pentru

epurarea apelor uzate, subcap. 2.1.2, sunt valabile şi pentru epurarea apelor limpezite evacuate

din iazurile de decantare a tulburelii provenite de la flotaţia minereurilor.

A3) Alternative de epurare a apelor cu conţinut de cianuri

Pentru epurarea apelor cianurice, prin proiect au fost propuse următoarele etape de

epurare:

- etape primare :

- treapta I de epurare - prin procedeul INCO în staţia DETOX 1, înainte de evacuarea tulburelii

din circuitul CIL la Iazul de decantare CIL;

- treapta II - autoepurarea în Iazul de decantare CIL.

- etapă secundară




2011

28

- este necesară în cazul în care în etapele primare de epurare a cianurilor nu se va realiza

epurarea acestora la valoarea limită impusă de normativul NTPA – 001/2005, care reglementează

concentraţia cianurii totale la 0,1mg/l pentru evacuarea apelor uzate în receptori naturali.

B)Metodologii alternative de îndepărtare a cianurii

În conformitate cu recomandările BAT, Codul Internaţional de Management al Cianurii şi

alte reglementări tehnice şi de mediu europene, internaţionale şi naţionale proiectul propune

următoarea abordare a problematicii cianurilor:

• Minimizarea evacuărilor de cianuri prin recuperarea acestora, într-o fază integrată în procesul

de extracţie, care constă în îngroşarea tulburelii şi recircularea apelor cu conţinut de cianuri în

proces;

• Tratarea tulburelii printr-un proces recomandat pentru astfel de deşeuri şi cu cea mai largă

aplicare industrială pentru cianuri la concentraţii < 10 mg CNu.e./l;

• Recircularea apelor din Iazul de decantare a sterilelor de cianuraţie în procesul tehnologic pe

toată perioada de operare şi asigurarea capacităţii de stocare în iaz în condiţii normale de operare,

în situaţia unor precipitaţii abundente sau evenimente meteo extreme;

• Controlul proceselor de atenuare naturală a concentraţiei de cianuri în iaz şi prevederea

posibilităţilor de tratare după caz, prin procedee adecvate a apelor stocate în vederea evacuării în

ape de suprafaţă (în perioada de închidere) - în acest context, pe perioada de închidere, se

preconizează menţinerea cât va fi nevoie, în funcţiune a instalaţiei Detox II.

• Exfiltraţiile cu conţinut potenţial de cianuri, metale grele şi compuşi cu azot din Iazul de

decantare a sterilelor de cianuraţie sunt colectate, monitorizate, şi recirculate pe perioada operării

în iazul de decantare.

Alegerea alternativelor pentru procesele de tratare a tulburelii de cianuraţie şi respectiv a apelor

evacuate din Iazul de depunere a sterilelor de cianuraţie CIL propuse prin proiect s-a făcut

pornind de la următoarele caracteristici aşteptate ale proceselor :

• să aibă o largă aplicaţie industrială ;




2011

29

• să respecte prevederile Directivei UE 2006/21/EC referitoare la concentraţia de cianuri

în sterilele depozitate în iazurile de decantare (<10 ppm CNue) în mod constant şi repetat;

• să permită respectarea reglementarilor privind calitatea apelor evacuate în receptor;

• să respecte standardele de sănătate şi securitate;

• să fie o tehnologie robustă şi cu risc scăzut;

• să asigure tratarea eficientă atât a soluţiilor apoase concentrate (tulbureala) cât şi a celor

diluate (efluent iaz CIL);

• să nu genereze deşeuri periculoase greu de eliminat;

• să existe strategii de management dovedite care să asigure respectarea reglementărilor

de evacuare

• să presupună cheltuieli de investiţie şi operare echilibrate;

După cum se poate observa în alegerea tehnologiei de îndepărtare a cianurii primează

beneficiile pentru mediu , costurile și cheltuielile de investiție nefiind minime.

Procesele de îndepărtare a cianurii pot fi clasificate în procedee de distrugere sau de

recuperare. Procesele au fost prezentate în Cap. 2 – Tehnologii de epurare ape uzate.

Principalele procese de tratare a apelor cu conţinut de cianuri, rezultate din exploatările miniere,

aplicate în prezent în Europa (conform BAT) sunt prezentate in tabelul 2.

Tabelul 2. Procese aplicate in Europa pentru tratarea apelor cu conţinut de cianuri Proces tratare Scara de

aplicare Caracteristici aplicative

Procese naturale

Degradare naturală -neutralizare prin absorbţie CO2 atmosferic -volatilizare HCN -disociere complecşi cu cianuri -precipitare complecşi cu cianuri

Largă Descărcare în ape de suprafaţa sau in iazuri de decantare Aplicabilitate dependenta de condiţiile locale (clima) şi reglementari

Procese oxidative

Clorinare alcalina Largă Descărcare în ape de suprafaţă sau in iazuri de decantare Înlocuită de procesul SO2-Aer şi H2O2 datorită costurilor şi ineficienţei în îndepărtarea fierului

Proces SO2-aer Largă Descărcare în ape de suprafaţa sau in iazuri de decantare Aplicabilitate universala. Tratarea tulburelii poate duce la consumuri mari de reactivi.




2011

30

Oxidare cu H2O2 Largă Descărcare în ape de suprafaţă Nu este aplicabila tulburelii datorita consumurilor mari de reactiv

Adsorbţie pe cărbune activ În dezvoltare

Descărcare în ape de suprafaţă Aplicabilitate doar pentru concentraţii mici de cianuri. Depinde de condiţiile locale

Epurare biologică

Largă

Descărcare în ape de suprafaţă Aplicabilitate doar pentru concentraţii mici de cianuri. Depinde de condiţiile locale. Poate necesita adaos de căldura în sistem

Recirculare cianură -AVR Largă Descărcare în iazuri de decantare Nu foarte practică pentru tulbureală Cost foarte mare de capital Este necesară existenţa unei concentraţii minime de cianură libera/ uşor eliberabila prag de rentabilitate. Precipitarea CuCN scade gradul de recuperare a cianurii. În general devine un proces costisitor când se încearcă scăderea concentraţiei sub 30mgCN/l, de aceea este necesară reducerea în continuare a concentraţiei de cianură după AVR.

Dintre alternativele prezentate, au fost selectate următoarele procese tehnologice pentru

epurarea apelor cu conţinut de cianuri:

- pentru epurarea tulburelii din circuitul CIL evacuată in iazul de decantare CIL -

procedeul INCO (staţia de DETOX 1);

- pentru epurarea apelor evacuate din iazul CIL în emisar, în situaţii extreme de

precipitaţii abundente, necesară în cazul în care în etapele primare de epurare a cianurilor

(DETOX 1 şi degradare naturală în iazul CIL) nu se va realiza epurarea acestora la o concentraţie

minima de 0.1 mg/l conţinut de cianuri – procedeul DEGUSSA (DETOX 2).

După cum se observă și din tabel alegerea celor două alternative nu s-a făcut luând în considerare

pe primul loc costurile economice ci protecția mediului prin epurarea acestor ape cu încadrarea

în limitele normativelor în vigoare.

Procedeul INCO este deja aplicat pe plan mondial fiind licenţiat pentru circa 80 de

locaţii; este cea mai utilizată tehnologie pentru detoxificarea tulburelilor de steril cu conţinut de

cianuri, fiind recomandat ca BAT.

Iniţial pentru neutralizarea cianurii a fost aleasă metoda INCO varianta cu SO2, cantitatea

necesară estimată fiind de cca. 3,4 t/ zi (3,6 kg/tona concentrat), pentru asigurarea unui stoc




2011

31

pentru minim 6 zile era necesară transportarea săptămânală a 18 tone - 2 containere speciale

(capacitatea unui container 9 tone).

Reactivul SO2 se încadrează în categoria substanțelor toxice și periculoase, deci la

cantităţile mari necesare stocate și transportate intră sub incidența HG 804/2007 (SEVESO) și

ridică probleme de securitate a transportului pe căile rutiere și/sau ferate. Din analiza scenariilor

de risc efectuată de CENTRUL DE CERCETĂRI PENTRU PREVENIREA ACCIDENTELOR

INDUSTRIALE MAJORE – a Universității Babeș –Bolyai din Cluj Napoca, pentru impactului

asupra mediului generat de proiectul de exploatarea minereului din perimetrul Certej, s-a stabilit

un risc major în cazul unor avarii la containerele de bioxid de sulf (la transport, manipulare sau

depozitare). Zona de impact afectată cu concentraţii periculoase de SO2 se poate extinde la

distanţe mari, putând produce intoxicarea sau chiar decesul persoanelor surprinse de norul toxic.

Pe considerentele de mai sus, s-a ales în final varianta tratării sterilului de cianurație cu

metabisulfit – reactiv solid, usor manevrabil, care nu mai generează aceleaşi probleme de

transport și stocare ca SO2 lichefiat.

Se observă alegerea alternativei pentru protecția mediului în primul rând și

reducerea riscurilor pentru mediu și sănătatea populației.

B1) Procedeul Degussa (oxidare cu perhidrol) selectat pentru aplicare în Staţia DETOX 2

Proces dezvoltat şi brevetat pentru denocivizarea cianurilor utilizând ca agent de oxidare

peroxidul de hidrogen în prezenţa cuprului (oxidează cianurile libere la cianat). Prin proces

cianurile complexe de Cd, Cu, Ni şi Zn sunt oxidate la cianat, iar metalele eliberate sunt

precipitate sub formă de compuşi insolubili (hidroxizi, cianuri, complecşi de Fe), concentraţia

remanentă finală fiind dependentă de valoarea pH-ului mediului de reacţie.

Procedeul de distrugere a cianurilor prin oxidare cu apă oxigenată poate fi aplicat

industrial atât pentru tulbureală cât şi pentru apa decantată în iaz, dar presupune costuri mai mari

în cazul tratării tulburelii.

Limitările caracteristice procedeului de oxidare cu apă oxigenată sunt generate de

dificultăţile de manipulare şi costul mare al reactivului dar pentru următoarele avantaje s-a ales




2011

32

denocivizarea distructivă a cianurii reziduale din apele limpezite evacuate din iazul decantor

(numai în situaţii de avarie sau exfiltraţii), utilizând procedeul de oxidare cu perhidrol (Degussa):

• eficienţă ridicată de epurare pentru toate tipurile de sisteme apoase care conţin cianuri

(tulbureli, leşii, ape uzate) cu îndepărtarea majoritară a tuturor formelor de cianură prin reacţii de

oxidare –precipitare şi respectiv a metalelor

• tehnologia este verificată industrial pe plan european şi internaţional, acceptată de către

Reference Document On Best Available Techniques For Management Of Tailings And Waste-

Rock In Mining Activities

• procesul este eficient şi flexibil (rezolvă fluctuaţii importante ale calităţii influentului).

Procesul poate fi optimizat prin doza de reactivi aplicată şi doza de catalizator

Pe baza celor prezentate, se poate aprecia că procedeele propuse în proiect pentru

tratarea tulburelii şi a apei decantate cu conţinut de cianuri reprezintă din punct de vedere

al performanţei de mediu şi experienţei de aplicare, variantele optime dintre soluţiile

posibile, fiind recomandate şi ca opţiuni BAT. Pe perioada închiderii activității și pe

perioada postînchidere se va continua epurarea apelor colectate de pe amplasament; acest

lucru subliniază că beneficiile pentru mediu sunt principale în raport cu cele economice.

Studiul alternativelor în alegerea locațiilor iazurilor de decantare (RIM cap. 1 și 5) a avut în

vedere în principal beneficiul pentru mediu în raport cu beneficile economice luând în

considerare în primul rând ocuparea unor suprafețe de teren cât mai mici, cu un impact vizual

minor din punct de vedere al peisajului, cu impact nesemnificativ asupra biodiversității faunei și

florei în zona de amplasare a iazurilor de decantare (RIM cap. 4.5), cu efecte benefice asupra

calității apelor pe amplasament (pe amplasament există ape poluate de vechea exploatare

minieră).

Amplasarea uzinei de procesare în cadrul perimetrului Certej la locația indicată în proiect este un

beneficiu pentru protecția mediului datorită minimizării distanțelor de transport și implicit

reducerii consumurilor de resurse și a poluării.




2011

33

1.4.1. LEGISLAȚIE

Activitățile pe amplasament se vor desfășura cu respectarea legislației în vigoare implicit a

condițiilor din actele de reglementare emise de către autoritățile de mediu.

Următoarele acte de reglementare sunt aplicabile activităţilor ce se vor desfăşura pe

amplasament:

Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării Directiva 76/464/CE privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității, cu completarile ulterioare Directiva 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politica comunitara in domeniul apei, modificată de Directivele 2008/32/CE, 2008/105/CE şi 2009/31/CE şi de Decizia 2455/2001/CE Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase Directiva 2003/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2003 de modificare a Directivei 96/82/CE Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării Directiva 2007/60/CE privind evaluarea si gestionarea riscurilor de inundaţii Directiva 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul rutier de mărfuri periculoase Directiva 2004/107/CE privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul şi hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător Directiva 2009/29/CE pentru modificarea Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii si extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale si a speciilor de fauna şi flora sălbatica, amendată de Directivele 97/62/CE, 2006/105/CE şi de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior Directiva 2004/35/EC privind răspunderea de mediu cu privire la prevenirea şi remedierea daunelor aduse mediului Directiva 2008/50 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa Legea Minelor 85/2003 Legea 112/2006 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996 Legea 311/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile Legea 124/2010 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 11/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile Legea 655/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protectia atmosferei Legea 293/2006 pentru acceptarea amendamentului la Conventia Espoo (Espoo, 25 februarie 1991), adoptat prin Decizia II/14 a celei de-a doua Reuniuni a partilor, la Sofia la 27 februarie 2001




2011

34

Legea 92/2003 pentru aderarea Romaniei la Conventia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale, adoptata la Helsinki la 17 martie 1992 Legea 13/1993 pentru aderarea Romaniei la Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa, adoptata la Berna la 19 septembrie 1979 Legea 345/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Conventiei europene a peisajului, adoptata la Florenta la 20 octombrie 2000 Legea 464/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive Legea 478/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive Legea 406/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive Legea 262/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive Legea 575/2001privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a V-a Zone de risc natural Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 11/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile OUG nr.244/2000 privind siguranta barajelor aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 466/2001. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 67/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 154/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi a Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 Hotărârea 856/2008 privind gestionarea deseurilor din industriile extractive Hotararea nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major in care sunt implicate substante periculoase Hotărârea 79/2009 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major in care sunt implicate substante periculoase Hotărârea 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea si etichetarea substantelor periculoase

Hotarare nr. 1854 / 2005 pentru aprobarea Strategiei nationale de management al riscului la inundatii HG 352/2005 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate HG nr. 846/2010 pentru aprobarea Strategiei nationale de management al riscului la inundatii pe termen mediu si lung Hotărârea 128/2002 pentru aprobarea Conditiilor tehnice privind protectia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produsi de surse stationare Hotărârea 53/2009 pentru aprobarea Planului national de protectie a apelor subterane impotriva poluarii si deteriorarii Hotărârea 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului Hotărârea 1207/2005 pentru modificarea si completarea Normelor tehnice privind detinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, manuirea si folosirea materiilor explozive utilizate in orice alte operatiuni specifice in activitatile detinatorilor, precum si autorizarea artificierilor si a pirotehnistilor, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 536/2002 Hotărârea 51/2000 privind aprobarea unor licente de concesiune a activitatilor de exploatare, incheiate intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si Compania Nationala a Cuprului, Aurului si Fierului "Minvest" - S.A. Hotărârea 644/2007 privind aprobarea inchiderii definitive si monitorizarii factorilor de mediu postinchidere a unor mine si cariere, etapa a X-a, si modificarea unor acte normative in domeniul inchiderii unor mine si cariere Ordin 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii- cadru de evaluare a impactului asupra mediului Ordin 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare si procedurilor preliminare de acceptare a deseurilor la depozitare si lista nationala de deseuri acceptate in fiecare clasa de depozit de deseuri Ordin 1.499/2006 de aprobare a planurilor regionale de gestionare a deseurilor




2011

35

Ordin 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calitatii apelor de suprafata in vederea stabilirii starii ecologice a corpurilor de apa Ordin 137/2009 privind aprobarea valorilor de prag pentru corpurile de ape subterane din Romania Ordin 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limita, a valorilor de prag si a criteriilor si metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot si oxizilor de azot, pulberilor in suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon si ozonului in aerul inconjurator Ordin 448/2007 pentru aprobarea Normativului privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel si hidrocarburi aromatice policiclice in aerul inconjurator Ordin 1144/2002 privind infiintarea Registrului poluantilor emisi de activitatile care intra sub incidenta art. 3 alin. (1) lit. g) si h) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii si modul de raportare a acestora Ordin 27/2007 pentru modificarea si completarea unor ordine care transpun acquis-ul comunitar de mediu Ordin 1.406/2003 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare rapida a riscului pentru mediu si sanatatea umana Ordin 1.084/2003 privind aprobarea procedurilor de notificare a activitatilor care prezinta pericole de producere a accidentelor majore in care sunt implicate substante periculoase si, respectiv, a accidentelor majore produse Ordin 647/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea planurilor de urgenta in caz de accidente in care sunt implicate substante periculoase Ordin 158/2007 pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind constituirea, incadrarea si dotarea serviciilor private pentru situatii de urgenta Ordinul M.A.I. si M.M.G.A. nr. 638/420/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea Situatiilor de Urgenta generate de inundatii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la constructiile hidrotehnice si poluari accidentale Ordin 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena şi a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei Ordin 862/2001 pentru completarea Ordinului ministrului sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei Ordin 1028/2004 pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei Ordin 192/2001 privind transferul licentei de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argentifere si polimetalice din perimetrul "Certej", incheiata intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si Compania Nationala a Cuprului, Aurului si Fierului "Minvest" - S.A. Documentul de referinta asupra Celor Mai Bune Tehnici Disponibile pentru Managementul Sterilului şi a Sedimentelor Reziduale rezultate din Activităţile Miniere, ianuarie 2009 Documentul de referinta privind Principiile Generale ale Monitorizarii, Iulie 2003 Document de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile pentru fabricarea de produse chimice anorganice speciale, Octombrie 2006 Documentul de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile pentru industria metalelor neferoase, 2008 Codul Internaţional de Management al Cianurilor pentru fabricarea, transportul şi utilizarea cianurii în producţia de aur (Codului Cianurii) Ghidul pentru mediu, sănătate şi siguranţă pentru minerit , International Finance Corporation, World Bank Group, decembrie 2007

1.4.2. Utilizarea vechiului amplasament

Proiectul „Exploatarea minereurilor auro argentifere din perimetrul Certej” va utiliza o parte din

vechiul amplasament al minei Certej (data încetării activităţii 2006). Situația centralizată este

prezentată mai jos:




2011

36

Nr.

crt.

Situaţia existentă

Filiala Certej S.A.

Situaţia proiectată S.C. DEVA GOLD

1 Zăcăminte din cadrul perimetrului Certej:

41052-Bocşa Săcărâmb; 41156-Bocşa

Săcărâmb; 50015-Măgura-Măcieşul-Făerag;

41088-Săcărâmb Complex; 41106-Hondol

Băiaga; 50053-Hondol Piciorul Corănziiu;

50005-Săcărâmb Aurifer; 50044-Dealul Grozii;

50052-Săcărâmb; 50014-Hondol Carol; 41009-

Certej Coranda; 41140-Certej Băiaga

Încheierea 92-07/18.07.2008 a ANRM

privind verificarea şi înregistrarea

resurselor minerale/rezervelor minereuri

auro argentifere din zăcământul Certej

(Certej Coranda, Hondol Carol,

Săcărâmb Suprafaţă, Măgura Suprafaţă)

2 Cariera Coranda Certej

Staţia de concasare – suprafaţa dobândită 8.572

mp

- DP 311/09.10.1980

- DP 151/31.05.1982

- DP 59/07.04.1986

Cariera Coranda– suprafaţa dobândită 156.432

mp

- DP 311/09.10.1980

Haldă steril cariera Coranda Nord– suprafaţa

dobândită 113.620 mp

- DP 301/12.08.1983

Haldă steril cariera Coranda Sud– suprafaţa

dobândită 268.942 mp

- DP 59/07.04.1986 235.483 mp

- CV – C 25.500 mp

- CV – C 7.959 mp

Captare apă potabilă cariera Coranda–

suprafaţa dobândită 939 mp

Cariera Certej – suprafaţă aprobată prin

PUZ 628.534mp (extindere cariera

Coranda)

Halda Nord - suprafaţă aprobată prin

PUZ 326.129mp (extindere halda Nord)

Halda Sud - suprafaţă aprobată prin PUZ

402.280mp (extindere halda Sud)




2011

37

- DP 301/12.08.1983

3 Depozit de exploziv-Bocşa – capacitate de

40.000kg echivalent trotil (dinamită+nitramon)

Depozit de exploziv Bocşa – reutilizat

după amenajare

4 Drumuri acces – suprafaţa dobândită 30.090 mp

- DP 311/09.10.1980 12.422 mp

- DP 151/31.05.1982 742 mp

- DP 59/07.04.1986 16.926 mp

Drumuri de acces modernizate –

71.391mp

Pe amplasamentele pe care S.C. DEVA GOLD îşi va desfăşura activitatea (cariera, halde,

depozit de exploziv, drumuri de acces) nu s-au efectuat lucrări de conservare şi reconstrucţie

ecologică până la această dată.

Având în vedere necesitatea punerii în siguranță a haldelor de steril actuale pentru

evitarea unor viitoare alunecări de teren , precum și lucrările de deviere a apelor în zona haldelor

pentru evitarea antrenării de material steril de către acestea – (lucrări descrise în RIM cap. 1 la

lit. F pag.19-25) , putem afirma că odată cu începerea lucrărilor proiectului se fac și lucrări de

reconstrucție ecologică.

1.4.3. Diferențe în exploatare procedeul minier aplicat în zonă versus noua tehnologie propusă

de proiect.

Exploatarea zăcământului Certej, (Minvest Deva), a produs aproximativ 120.000 tone

minereu pe an, materialul fiind concasat ăi transportat cu ajutorul unei linii de funicular către

stația de concentrare din Certej. Concentratul a fost apoi transportat cu mijloace rutiere către o

alta companie pentru procesare.

Exploatarea minieră a inclus următoarele componente principale:

• exploatare miniera în carieră, realizată prin mijloace convenționale: pușcare în

găuri forate, utilizarea de excavatoare si camioane;

• stație de concentrare a minereului;




2011

38

• iaz de decantare și structuri asociate;

• halde de steril şi structuri asociate;

• clădiri si elemente de infrastructura - birouri, zona de incintă a uzinei, ateliere,

drumuri, conducte și rețea de alimentare cu energie electrică.

Diferenţele în exploatare şi tehnologie între procedeul minier deja practicat în zonă şi cel

propus în proiect sunt prezentate în tabelul următor:

Nr.

crt.

Situaţia existentă

Filiala Certej S.A.

Situaţia proiectată

S.C. DEVA GOLD

1 Tehnologia de exploatare în carieră -

capacitatea de producţie 750.000t/an

Exploatarea în cariera Coranda cu

trepte cu H = 15m, forarea de găuri

de mină cu φ = 250mm cu foreze

SBS 250, puşcarea găurilor cu

exploziv nitramoniu, încărcarea

materialului derocat cu excavatoare

EKG-5 cu cupa de 5mc, transportul

masei miniere cu autobasculante

BELAZ de 27t la uzina de preparare

din Certej, transportul sterilului la

halda Nord şi halda Sud

Tehnologia de exploatare în cariera Certej-

capacitatea de producţie 3.000.000t/an

Exploatarea în cariera Certej cu trepte cu H = 10m,

forarea de găuri de mină cu φ = 165mm cu foreze

Atlas Copco ROC L8, puşcarea găurilor cu

exploziv nitramoniu (amestec de azotat de amoniu

şi motorină), încărcarea materialului derocat cu

excavatoare Terex, transportul masei miniere cu

autobasculante CAT 775F la staţia de concasare de

la cota +618m şi transport cu bandă la uzina de

preparare de la cota +548m, transportul sterilului la

halda Nord şi halda Sud

2 Tehnologia de prelucrare

- minereul exploatat în cariera

Coranda era transportat la uzina de

preparare nr. 2 amplasată în centrul

Tehnologia de prelucrare - incinte industriale noi

proiectate amplasate în localitatea Bocşa Mare

Minereul auro-argentifer rezultat din carieră este

transportat cu maşinile la staţia de concasare




2011

39

localităţii Certej pe partea stângă a

şoselei

- instalaţia de preparare era compusă

din trei linii tehnologice având o

capacitate de 1.000 t/zi

- fluxul tehnologic consta din

următoarele operaţii:

• concasarea minereului brut în

instalaţia de antezdrobire din

carieră, echipată cu două

concasoare cu fălci C12

• transportul cu funicular 3,6km la

depozitul de minereu din incinta

uzinei

• transportul cu alimentatorul cu

plăci de 1000x3150t şi benzi

transportoare la instalaţia de

măcinare-clasare

• măcinarea-clasarea în două

trepte: treapta I într-o moară

autogenă şi treapta II într-o

moară cu bile şi clasor spiral

duplex

• pomparea în instalaţia de flotare

• flotarea se făcea în celule de

flotare IAC2 de 5,7mc şi în celule

de 2,8mc

primară, aflată lângă uzina de preparare. Procesarea

minereului se realizează în două etape:

Etapa I - Flotarea minereului cu obţinerea unui

concentrat aurifer şi a unui steril de flotare; acest

proces se aplică de la deschiderea exploatării;

Etapa II - Oxidarea concentratului de pirită

auriferă (Procesul Albion);

Etapa III - Cianurarea (leşierea CIL) a

concentratului oxidat şi recuperarea electrolitică a

aurului şi argintului eluat de pe cărbune - şi turnarea

în lingouri de aliaj Dore.

Operaţiunile principale de la fiecare etapă sunt

enumerate mai jos.

Etapa I – Prepararea minereului prin flotare cu

obţinerea concentratului aurifer constă din

următoarele operaţii principale:

a. concasarea minereului, într-un concasor

giratoriu;

b. depozitarea minereului rezultat după

concasare;

c. măcinarea minereului într-o moară

semiautogenă SAG;

d. remăcinarea umedă a grobului într-o moară

cu bile;

e. condiţionarea cu reactivi de flotaţie;

f. flotarea minereului şi obţinerea unui

concentrat de pirită auriferă şi a sterilului final

de flotaţie;




2011

40

• filtrarea concentratului în filtre de

vid cu tambur de 30mp

• transportul tulburelii de steril la

iazul de decantare

• depozitarea concentratului în

depozitul din curtea uzinei

- din minereul aurifer rezulta

concentrat aurifer

g. îngroşarea sterilului de flotaţie. Sterilul

îngroşat este trimis la iazul de decantare, iar

apa limpezită rezultată de la îngroşare este

introdusă într-un bazin de stocare, de unde va

fi recirculată în procesul de măcinare.

h. filtrare/pompare a concentratului rezultat din

instalaţia de îngroşare. Concentratul este fie

filtrat (partea solidă fiind depozitată în primii

doi ani de activitate în vederea valorificării ca

atare sau unei prelucrări ulterioare iar partea

lichidă recirculată în proces), fie pompat direct

în instalaţia Albion pentru prelucrare în

continuare.

Etapa II – Oxidarea concentratului de pirită

auriferă (Procesul Albion) constă din următoarele

operaţii principale:

a. măcinarea concentratului de pirită auriferă la

fineţe avansată;

b. oxidarea concentratului aurifer (oxidarea

Albion), se realizează la presiune atmosferică

prin injectarea de oxigen gazos, cu menţinerea

pH-ului în domeniul 5,5 - 6 prin adaos de

calcar măcinat;

c. îngroşarea produsului de oxidare într-o

instalaţie de îngroşare cu diametrul de 20 m.

Produsul îngroşat este dirijat la neutralizare,

iar apa limpezită din preaplinul instalaţiei de

îngroşare este pompată şi recirculată la

măcinarea şi la oxidarea concentratului aurifer




2011

41

(procesul Albion);

d. neutralizarea şi răcirea materialului îngroşat

rezultat de la oxidarea concentratului.

Etapa III – Procesul CIL constă din următoarele

operaţii principale:

a. leşierea cu cianură a tulburelii rezultată de la

Albion;

b. îngroşarea şi pomparea sterilului rezultat de

la leşiere;

c. spălarea acidă, eluţia şi regenerarea

cărbunelui activ, extragerea metalelor

preţioase;

d. detoxificarea sterilului de cianurare (Detox 1)

şi pomparea în iazul de decantare.

3 Depozite de concentrate

Concentratul obţinut la uzina de

preparare 2 era depozitat în curtea

uzinei de preparare la baza dealului şi

la 100m de şosea, neprotejat,

constituia o sursă de poluare prin

praful şi mirosul pe care îl emana

- concentratul obţinut în etapa I – flotarea

minereului este trecut în procesul Albion şi CIL,

astfel obţinându-se produsul finit – lingouri de aliaj

Dore

4 Haldele de steril

Sterilul rezultat din descopertă şi

lucrările de exploatare din cariera

Coranda era transportat şi depozitat

în haldele de steril Nord şi Sud,

procesul de haldare consta din

Haldele de steril - extindere halde existente după

executarea lucrărilor de amenajare a fundamentului,

precum şi lucrări de protecţie a mediului (ziduri de

sprijin, amenajarea pâraielor care străbat

amplasamentele, canale de gardă, bazine de

sedimentare şi stocare a posibilelor ape acide care

pot apărea la scurgerile de pe halde)




2011

42

următoarele etape:

- descărcarea sterilului din

autobasculante

- împrăştierea sterilului

- nivelarea şi compactarea sterilului

Halda Nord – cota +582m, halda de

coastă

- suprafaţa ocupată de materialul

depozitat în haldă 25.652mp

- suprafaţa platformei 14.838mp

- suprafaţa taluzelor 10.814mp

- panta taluz haldă la ora actuală

40,20-500

- suprafaţa mlăştionasă 12.212mp

Halda Sud – cota +471m

- suprafaţa ocupată de materialul

depozitat în haldă 69.941mp

- suprafaţa platformei 53.800mp

- suprafaţa taluzelor 16.141mp

- panta taluz haldă la ora actuală 140-

170

Sterilul rezultat din descopertă şi lucrările de

exploatare din cariera Certej va fi transportat şi

depozitat în haldele de steril Nord şi Sud, procesul

de haldare constă din următoarele etape:

- descărcarea sterilului din autobasculante

- împrăştierea sterilului cu buldozerul

- nivelarea şi compactarea sterilului cu ruloul

compactor pentru a nu permite apelor pluviale să

pătrundă uşor în corpul haldei

Halda Nord – cota +585m

- suprafaţa ocupată de materialul depozitat în haldă

326.000mp

- unghiul de taluz al treptei 350

- unghiul de taluz general 200

- halda se va executa în patru trepte cu înălţimea de

30m fiecare

- volumul haldei 20,5 mil mc; 48,7 mil t

Halda Sud – cota +610m

- suprafaţa ocupată de materialul depozitat în haldă

402.200mp

- unghiul de taluz al treptei 350

- unghiul de taluz general 260

- halda se va executa în trei trepte cu înălţimea de

60m fiecare

- volumul haldei 15,1 mil mc; 36 mil t

5 Iazurile de decantare

Tulbureala sterilă rezultată din

procesul tehnologic al uzinei de

Iazurile de decantare sterile de flotaţie şi sterile de

cianuraţie proiectate – Valea Măcrişului

Ambele iazuri sunt amplasate pe Valea Măcrişului,




2011

43

preparare nr. 2 Certej, prin

intermediul conductelor de

hidrotransport, era depozitată în iazul

de decantare de pe Valea Mealului, la

circa 1,5km aval de comuna Certeju

de Sus. În conformitate cu

prevederile STAS 4273-83 iazul se

încadra în clasa II de importanţă,

categoria B

Elementele componente ale iazului

de decantare Valea Mealu – iaz de

vale, sunt:

- barajul principal de închidere a văii

(înălţime 22m, înclinarea taluzului

aval 1 : 2 şi a taluzului amonte 1 :

1,75, executat din anrocamente, cota

coronament +299m)

- baraj de picior aval (înălţime 6m,

înclinarea taluzului aval 1 : 2 şi a

taluzului amonte 1 : 1,75, executat

din anrocamente, cota coronament

+276m), cu rol de a reţine materialul

hidrociclonat ce constituie corpul de

înălţare precum şi rolul de filtrare a

apei evacuate din acesta

- taluzul aval al corpului de înălţare

are o înclinare destul de mare (32-

350), depăşind-o pe cea impusă în

afluent de stânga al Văii Certej, la rândul ei afluent

de dreapta al râului Mureş. Iazul nr. 2 pentru

decantarea sterilului de la instalaţia de cianurare

este situat în amonte de iazul pentru sterilul de

flotaţie, ceea ce micşorează riscul în caz de

accident.

Iazurile de decantare sunt amplasate în extravilanul

localităţii Bocşa Mare..

Tulbureala sterilă rezultată din procesul tehnologic

al uzinei de preparare Certej, prin intermediul

conductelor metalice de hidrotransport montate pe

suporţi, va fi depozitată în iazurile de decantare de

pe Valea Măcrişului, la circa 2km NE de uzina de

preparare. În conformitate cu prevederile STAS

4273-83 şi NTLH – 021/2002 iazurile de decantare

de pe Valea Măcrişului se încadrează în clasa de

importanţă I – construcţie de importanţă

excepţională, categoria B- importanţă deosebită

Iazul de decantare sterile de flotaţie cuprinde

următoarele lucrări:

1. Barajul principal:

− barajul de iniţiere starter din anrocamente, cu

cota coronamentului 625 mdMN, H =

75m

− 3 supraînălţări din anrocamente de câte 15m

ale barajului, spre aval, la cote coronament

640m, 665m şi 670m




2011

44

proiectul de execuţie (1 : 2, 1 : 3 şi în

final 1 : 3,5)

- sistemul de distribuţie a tulburelii

consta în 13 hidrocicloane cu

φ250mm pozate împreună cu

conducta de alimentare pe

coronamentul iazului; acest sistem

avea rolul de a dirija fracţiunea

grosieră în aval, iar apa cu sterilul fin

în amonte prin intermediul unor

furtune de cauciuc

- sistemul de drenaj se afla amplasat

între barajul principal şi cel de picior

aval; drenul principal urma firul văii

iar în acesta debuşau drenuri

secundare în spic care preluau apele

de pe versanţi; aceste drenuri erau

alcătuite din straturi succesive de

material filtrant începând de la

granulometrii mari la granulometrii

fine spre partea superioară; drenurile

erau proiectate pentru a prelua apele

provenite din infiltraţiile în corpul de

înălţare, excesul de umiditate al

materialului grosier hidrociclonat şi

apele de infiltraţie din regimul

pluvial şi topirea zăpezilor

− 7 supraînălţări de câte 5m ale barajului, cu

ridicarea succesivă a coronamentului la

cotele 675m, 680m, 685m, 690m, 695m,

700m şi 707m

− înclinarea taluzurilor din amonte şi aval este

de 1 : 1,4, barajul şi supraînălţările vor fi

executate din anrocamente

− taluzul amonte al barajului pe înălţimea

starterului este impermeabilizat cu

geomembrană

− taluzul amonte al iazului este protejat cu 3

straturi filtrante cu grosimea de 1,5m

realizate din: filtru grosier din piatră spartă,

filtru fin din pietriş şi nisip şi filtru de

protecţie antierozională din pietriş cu

granulaţia 2 – 200mm

2. Barajul de închidere laterală iaz sterile de flotaţie:

− barajul de iniţiere din anrocamente cu

înălţimea de 10m, cota 680m

− 4 supraînălţări de câte 5m şi o supraînălţare

de 7m ale barajului din anrocamente, cu

ridicarea succesivă a coronamentului la

cotele 685m, 690m, 695m, 700m şi 707m

3. Barajul de închidere amonte iaz flotaţie:

− baraj de închidere din anrocamente cu

înălţimea maximă 30m, cota coronament 720

mdMN

Sistemul de evacuare a apelor limpezite (apa este




2011

45

- captarea apei din cuveta iazului

Valea Mealu se realiza prin

intermediul sistemelor de captare

amplasate pe versantul stâng al văii,

sub forma sondelor inverse; în caz de

precipitaţii excepţionale, la coada

iazului afost prevăzut un nou sistem

de evacuare numit de siguranţă, acest

nou sistem de evacuare putea să intre

în funcţiune la o cotă superioară cu

circa 50cm faţă de cota de captare a

sondelor inverse existente (Dn600)

- în prezent, prin supraînălţările spre

aval, cota medie a coronamentului

corpului de înălţare din steril grosier

se află la +332 mdM

Iazul de decantare Valea Mealului

se află în conservare şi este propus

pentru închidere prin HG 644/2007

pompată la rezervorul de apă recirculată a iazului,

de unde o parte este preluată în fluxul tehnologic iar

surplusul este dirijat la staţia de epurare, epurată şi

evacuată în emisar; pomparea se face cu

electropompe centrifugale montate pe o barjă

plutitoare pe lac; prin conducte metalice Dn 150 mm

şi furtun de refulare Dn 150 mm montat de la

pontonul de acces până la mal unde se face legătura

cu conducta de recirculare)

Sistem de colectare şi bazine de stocare ape de

exfiltraţii (apa colectată în bazinele de stocare prin

intermediul unui sistem de pompare este pompată

înapoi în iaz)

Canale de gardă preiau apa pluvială de pe versanţi

Drum contur iaz – accese baraje, sisteme de

evacuare ape exfiltraţi, suteme de evacuare ape

limpezite, conducte de hidrotransport

Iazul de decantare sterile CIL cuprinde următoarele

lucrări:

1. Barajul principal:

− Barajul de iniţiere (starter), h= 39m şi cota

coronamentului = 780,00 mdMN

− supraînălţare de 5m a barajului, spre aval, la

cota coronament: 785,00m,

− 5 supraînălţări de câte 5m ale barajului, cu

ridicarea succesivă a coronamentului între




2011

46

cotele 785,00 şi 810,00m . H total = 70 m

− 7 supraînălţări ale iazului spre amonte, în

trepte de câte 2,50m, între cotele 810,00 şi

827,50m

− taluzul amonte al barajului de iniţiere starter

se impermeabilizează cu geomembrană din

PEHD aşezată pe geotextil şi pe două straturi

de material filtrant cu grosimea de 1,50m

fiecare

− starterul şi cele 5 supraînălţări se construiesc

din anrocamente, înclinarea taluzului este de

1 : 1,4

Sistemul de evacuare a apelor limpezite (apa este

dirijată prin conducte la rezervorul apă recirculată

DETOX 2, de unde este trimisă în fluxul tehnologic;

în cazul unor debite mari, rezultate din precipitaţii,

la depăşirea cantităţii necesare în flux, această apă

se epurează în staţia DETOX 2 şi se transmite în

emisar; pomparea se face cu electropompe

centrifugale montate pe o barjă plutitoare, prin

conducte metalice Dn150mm şi furtun de refulare

Dn150mm, până la mal unde se face legătura cu

conducta de recirculare)

Sistem de colectare şi bazine de stocare ape de

exfiltraţii (apa colectată în bazinele de stocare prin

intermediul unui sistem de pompare este pompată

înapoi în iaz)




2011

47

Canale de gardă - preiau apa pluvială de pe versanţi

Drum contur iaz accese baraje, sisteme de evacuare

ape exfiltraţii, sisteme de evacuare ape limpezite,

conducte de hidrotransport

1.4.4.AMPLASAREA PROIECTULUI FAȚĂ DE ZONELE DE LOCUIT

În amplasarea proiectului s-a luat în considerare apropierea acestui amplasament de

zonele de locuit iar impactul prognozat pe faze de proiect precum și măsurile de reducere a

impacturilor au fost detaliate în RIM capitolele aferente fiecărui factor de mediu în parte (cap.

4.1, cap.4.2, cap.4.3, cap.4.4, cap.4.5, cap.4.6, cap4.7, cap.4.8).

În IpCT la pct.58.4 pag 294 sunt tratate riscurile asociate iazurilor de decantare a

sterilelor de flotație iar în același document (IpCT) la pct.59 pag. 296 sunt descrise măsurile

necesare pentru controlul și limitarea efectelor accidentelor asupra populației și mediului.

Precizăm că au fost întocmite și depuse la autoritățile de mediu Raportul de Securitate, Planul de

Urgență Internă precum și Planul de combatere a Poluărilor accidentale. Sistemul de prevenire a

accidentelor majore și de limitare a consecințelor acestora sunt descrise la punctul 60 pag 297

din IpCT.

S-a efectuat și Studiul de risc pentru barajele iazurilor de decantare, studiu realizat prin

metoda arborilor consecințelor, luând în considerare ca evenimente declanșatoare a scenariilor de

cedare critice precipitațiile catastrofale, cutremurele puternice și lichefierea statică (pentru

barajul iazului sterile de flotație a fost inclusă și deversarea de ape și steril din iazul CIL în cazul

cedării acestuia). Evaluarea rezultatelor a pus în evidență că „Nici o secvență de evenimente

critice care să conducă la cedare nu are o probabilitate de realizare mai mare de 10-7.

Probabilitățile de realizare a cedării sunt mai mici cu un ordin de mărime decât limitele stabilite

de normativul românesc privind Analiza și Evaluarea Riscului asociat barajelor. Probabilitățile

de cedare și de apariție a unor incidente cu efecte în aval sunt mai mici decât cele uzual folosite

drept criteriu pentru barajele de retenție a apei sau cele pentru alte structuri inginerești. Siguranța




2011

48

deosebită a ansamblului barajelor de la exploatarea minieră Certej se datorește tipurilor de iaz,

realizării corpului barajelor din anrocamente de carieră de foarte bună calitate, compactate după

practica de la barajele de retenție, gărzilor capabile să rețină volumele de apă provenite din

precipitație maximă credibilă și sistemului de monitoring prevăzut prin proiect.” (pag 31 a

studiului)

În RIM cap. 7 subcap.7.4.1.2 pag 98 au fost studiate riscurile asociate iazurilor de

decantare și riscurile asociate uzinei de procesare. Matricile de cuantificare a riscurilor pe faze

de operare, au fost întocmite pe baza scenariilor de accidente posibile și sunt prezentate în RIM

cap 7 , sub cap. 7.4.2. pag 109 – tabelele 7.17, 7.18, 7.19. Concluziile analizei riscurilor asociate

proiectului sunt prezentate în RIM cap 7 subcap 7.6 pag.167

Toate aceste studii care au luat în considerare diverse scenarii de apariție a hazardelor și tratarea

riscurilor asociate acestora demonstrează că s-a luat în considerare aproprierea amplasamentului

de zone locuite iar măsurile constructive prezentate în RIM cap.1, sau măsurile de exploatare

(RIM cap.2), măsurile de depozitare și management deșeuri (RIM cap.3), măsurile de reducere a

impactului prognozat asupra factorilor de mediu, monitorizarea factorilor de mediu în toate

fazele proiectului și monitorizarea stabilității haldelor de steril și a iazurilor de decantare

demonstrează că au fost luate în considerare măsuri suficiente privind protejarea caselor din

zonele învecinate proiectului în exploatare, închidere și în caz de accident.

1.4.5 Prezentarea clară, concisă, completă şi în mod comparativ a celor mai bune tehnici disponibile pentru alternativele tehnice fezabile în condiţiile amplasamentului, care să evidenţieze motivele care au stat la baza tehnicii selectate.

Proces tehnologic

Variante conform BAT Varianta aleasă

Explicaţie

Sfarâmarea Acest pas din proces pregăteşte

minereul pentru reducerea mai

departe a mărimii (măcinare) sau

pentru intrarea directă în etapele de

clasificare şi/sau concentrare. În

această etapă de prelucrare nu este

Concasor cu

fălci

Alegerea s-a facut ţinându-

se seama de dimensiunile

minereului care urmează a

fi sfărâmat, de tipul

minereului şi de

productivitatea utilajului.




2011

49

Proces tehnologic


Explicaţie

generat steril.

Tipuri obişnuite de concasoare

(Conform BAT – Cap. 2.3.1.1.1) sunt:

• concasoare cu fălci

• concasoare rotative

• concasoare conice

• concasoare cu valţuri

• concasoare cu impact.

Măcinarea Măcinarea este faza finală în procesul

de pulverizare şi necesită cea mai

mare parte a energiei dintre toate

etapele de prelucrare minerală. De

aceea, tendinţa este de a arunca mai

întâi în aer sau de a sfărâma

minereul pe cât de fin posibil pentru a

reduce cantitatea de materiale mari

trimise la măcinare, reducând astfel

consumul total de energie în

măcinare. Dacă este posibil,

măcinarea este un proces "umed"

pentru că macinarea umedă necesită

mai puţină energie, permiţând

economii de energie de până la 30 %

în comparaţie cu măcinarea uscată

proces ce va fi folosit şi în activitatea

propusă a se desfăşura.

Tipuri de mori utilizate (Conform BAT

– Cap. 2.3.1.1.2):

• Mori cu tambur

• Mori cu agitaţie

• Mori cu vibraţii

Moară

semiautogenă

pentru prima

treaptă de

măcinare și

moară cu bile

pentru treapta a

doua de

măcinare

Deoarece fineţea necesară

care trebuie obţinută în

urma procesului de

măcinare este de 80% -

0,074mm, în cadrul

proiectului de la Certej a

fost aleasă o moară

semiautogenă pentru

prima treaptă de măcinare

și o moară cu bile pentru

treapta a doua de

măcinare.




2011

50

Proces tehnologic


Explicaţie

Cele mai des folosite mori cu tamburi

(mori rotative) sunt:

• mori cu bare, pentru mărimi

ale produsului: <1 mm

• mori cu bile, pentru mărimi

ale produsului: <100 μm

mori autogene (AG), semi-autogene

(SAG); mărimea produsului: în

combinaţie cu mori cu bile tipic <1500

μm; dacă sunt mori numai AG sau

SAG: <100 μm posibil.

Clasarea Pentru clasarea materialului se pot

utiliza urmatoarele utilaje (Conform

BAT – Cap. 2.3.1.3):

• Hidrocicloane

• Clasoare mecanice

Clasarea cu hidrocicloane este

aplicată pe scară largă în prelucrarea

mineralelor pentru clasarea

particulelor fine (în principal

<100μm), adesea într-un circuit închis

cu mori cu bile pentru flotaţie sau

pregătirea intrării pentru flotaţie şi

pentru produse finale speciale fine

(caolin). Acestea sunt în mod

deosebit eficiente pentru separarea

particulelor fine, precum îngroşarea şi

separarea materialului grob.

Clasoarele mecanice se folosesc

pentru operaţiuni de măcinare în

Hidrocicloane Pentru proiectul de la

Certej au fost alese

hidrocicloane în vederea

clasării materialului

deoarece se pot monta mai

multe bucăți sub formă de

baterii de hidrocicloane

care asigură o capacitate

mai mare de prelucrare,

sunt mai economice și mai

ușor de întreținut.




2011

51

Proces tehnologic


Explicaţie

circuit închis, deshidratare şi

îngroşare, erau folosite frecvent în

circuite de măcinare, dar ele sunt

acum gradual înlocuite de

hidrocicloane. În ziua de astăzi, sunt

cel mai mult folosite în ramura

industrială a nisipului şi pietrişului şi

în fabrici mai mici de prelucrare a

minereului.

Concentrarea În BAT – Cap. 2.3.1.4 – 2.3.1.9 sunt

evidenţiate următoarele metode de

concentrare:

• Concentrarea gravitaţională

• Flotaţia

• Separarea magnetică

• Separarea electrostatică

• Sortarea

• Extracţia prin leşiere

Leşierea cu

cianură (CIL)

Pentru proiectul de la

Certej s-a ales leşierea cu

cianură (CIL) datorită

faptului ca se urmăreşte

dizolvarea metalelor

preţioase din concentratul

obţinut prin flotaţie.

Această metodă a fost

aleasa datorită faptului ca

oferă cele mai mari

randamente de extracţie,

iar procesul de neutralizare

a cianurii este bine

stăpânit, pe plan

internațional cunoscându-

se metode prin care

conţinutul de cianură în

apele evacuate poate fi

redus până la valori impuse

prin normele europene în

vigoare.

Desecarea Conform BAT – Cap. 2.3.1.6, se

cunosc următoarele metode pentru

îndepărtarea părţii lichide din

concentrate şi sterile:

Îngroşare În cadrul tehnologiei ce

urmează a fi aplicată la

Certej, ca metodă de

desecare se foloseşte doar

îngroşarea. Această




2011

52

Proces tehnologic


Explicaţie

• Îngroşare

• Filtrare

• Centrifugare

metodă se aplică în

următoarele faze ale

procesului tehnologic:

• îngroşarea sterilului

obţinut prin flotaţie

înainte de a fi pompat

la iazul de decantare

sterile flotație;

• îngroşarea

concentratului obţinut

prin flotaţie înainte de

a fi pompat la

instalaţia Albion;

• îngroşarea produsului

obţinut în procesul

Albion înainte de a fi

pompat la instalaţia

CIL;

• îngroşarea sterilului

rezultat din procesul

CIL înainte de a fi

pompat la staţia

DETOX1;

• decantarea şlamului

rezultat la tratarea

apelor cu conţinut de

cianură la staţia

DETOX2;



apelor reziduale din

procesul de flotaţie;




2011

53

Proces tehnologic


Explicaţie



apelor acide din

perimetrul exploatării.

Administrarea sterilului – Baraje

Organizarea tipică a barajelor miniere

poate fi clasificată astfel:

• Gaură deja existentă

• Într-o vale

• Făcută într-o vale la care s-a mai

adăugat un perete pentru a rezulta o

zona perfect izolată

• Pe teren plat.

Baraj intr-o vale Deoarece în zona

exploatării nu a fost

identificată o gaură

existentă, singura variantă

pentru baraj a fost într-o

vale.

Modul de construire a barajelor

Tipurile de baraje pot fi clasificate

astfel:

• baraje impermeabile (de tipul celor

care reţin apa)

� baraje convenţionale

� baraj convenţional construit în

etape

� baraj construit în etape cu zonă de

permeabilitate scăzută în amonte.

• Baraje permeabile

� Baraj cu steril cu mijloc de

permeabilitate scăzută

� Baraje cu steril în zona structurală

� Construcţia în amonte folosind

Baraje

permeabile cu

steril în zona

structurală

Cele doua baraje care

asigura retenția sterilului la

cele două iazuri (barajele

principale de la iazurile de

flotație și de cianurare), cu

excepția barajelor de

inițializare (starter) care

sunt impermeabilizate cu

geomembrană, au un grad

de permeabilitate care face

ca în aval de ele sa existe

ape de exfiltrație. Drenarea

șlamului prin baraj are un

rol important în

consolidarea depunerilor,

în coborârea nivelului

piezometric și deci și în

stabilitatea barajelor.




2011

54

Proces tehnologic


Explicaţie

ţărmul sau padocul.

Depunerea în îndiguire

Depunerea hidraulică

Sterilul este pompat în bazinul de

steril cu solide de la 5 până la 50 %. În

unele aplicaţii, mai ales unde sunt

baraje convenţionale, descărcarea

sterilului în îndiguire poate lua forma

unei descărcări într-un singur punct

cu capăt deschis. În alte cazuri este

de dorit o metodă de depunere mult

mai controlată.

Aceasta poate încorpora descărcări

pe linie sau perimetru sau folosirea

hidrocicloanelor. Pentru baraje

miniere construite progresiv,

amenajările de descărcare sunt

dictate de metoda selectată de

construire a barajului.

Creşterea densităţii materialului

depus este accelerată prin acţiuni de

drenaj şi evaporare. De aceea

eficienţa stocării poate fi crescută

prin depunerea pe mal.

Depunerea îngroşată

Sterilul îngroşat are un conţinut de

solide de peste 50 %. Acesta permite

stocarea eficientă, în termeni de

volum al înălţimii barajului, pentru a fi

mărită substanţial, din punct de

vedere al creşterii depunerilor odată

cu conţinutul solid al sterilului.

Echipamentul folosit pentru a îngroşa

Depunerea

îngroşată

Pentru reducerea

volumului de tulbureală

depozitată în iazurile de

decantare s-a ales metoda

de depunere îngroșată.

Sterilul rezultat din

procesul tehnologic este

Aceasta metodă face ca

energia consumată pentru

pomparea tulburelii,

dimensiunile conductelor

de transport și capacitățile

pompelor să fie reduse.

De asemenea, prin

folosirea acestei metode se

asigură o recircuitare mai

eficientă a apelor din fluxul

tehnologic.




2011

55

Proces tehnologic


Explicaţie

sterilul îl reprezintă îngroșătoarele

şi/sau filtrele.

Tehnici speciale

Pentru steril foarte fin, pot fi

implicate tehnici speciale, precum

excesul de particule brute şi agenţi de

floculare.

În unele cazuri, este necesar ca tot

sterilul să fie depozitat sub apă (de

exemplu steril cu potenţial ARD sau

probleme severe de praf). Acesta este

referită ca fiind depunere

subacvatică.

Înlăturarea apei libere

• Sistem de decantare în turn

• Sistem de decantare în cascadă

• Barjă de pompare

Barjă de

pompare

Menținerea volumului de

apa liberă la minimul cerut

de procesul tehnologic este

o condiție esențială pentru

securitatea celor două

iazuri. Controlul volumului

de apa din fiecare iaz

impune ca, prin sistemul de

colectare si evacuare,

debitele defluente din iaz

sa fie egale cu cele

afluente. În cazul unui

aport de apa în exces,

provenind din precipitații

extreme se admite

acumularea temporara de

apa în iaz, însa cu păstrarea

unei gărzi si a unei plaje

minime.

Pentru ambele iazuri s-a




2011

56

Proces tehnologic


Explicaţie

ales soluția de evacuare

prin pompare, utilizându-se

o stație de pompare

plutitoare amplasată pe

oglinda de apă limpezită.

Haldele de piatră reziduală şi de steril

Conform BAT există multe moduri de

administrare a sterilului rezultat din

mine şi cariere. Cele mai des întâlnite

metode sunt:

• Depozitarea pe uscat a sterilului

sedimentat

• Depozitarea materialului steril

uscat, rezultat din descopertă şi din

procesul tehnologic în halde sau pe

pante

• Umplerea cu steril provenit din

procesele tehnologice de exploatare,

a golurilor subterane sau a golurilor

de la suprafaţă (cariere miniere) sau

pentru construirea barajelor miniere

• Folosit ca un produs, de exemplu pe

post de sort, sau pentru

recondiţionări

Metoda de

depozitare a

materialului

steril uscat

rezultat din

descopertă

S-au constituit 2 halde de

rocă sterilă (Halda Nord și

Halda Sud) în care se

depozitează materialul

steril rezultat în urma

exploatării în carieră.

Materialul depozitat în

halde este constituit

aproape în totalitate din

rocă de dimensiuni variate

(particule milimetrice şi

bolovăniş) şi este tasat de

la 10 -15 m adâncime, fiind

lipsit de resturi organice.

Producția care se preconizează a se realiza este prezentată în RIM cap.1 subcap.1.6 pag.74

Tabel 1.9.

Producţia Resurse folosite pentru realizarea producţiei

Denumire Cantitate anuală

(medie)

Denumire Cantitate anuală

(medie)

Minereu prelucrat 3.000.000 tone Motorină 5.400.000 l Rompetrol




2011

57

Concentrat aurifer 315.000 tone GPL 240 t Rompetrol

Aur în aliaj Doré 5.512 kg Energie electrică 145.194 MWh ENEL

Apa industrială 1.848.960 m3 r. Mureş

Apă potabilă 29.376 m3 captare izvor

Capacitatea de producţie a carierei este corelată cu capacitatea de prelucrare în uzina de

preparare, aceasta prezentându-se în tabelul următor.

Tabelul 1.10. Capacităţi de producţie uzina de preparare

U/M An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 An 6 An 7 An 8 An 9 An 10 Total

Minereu prelucrat

mil. t/an 3,0 3,0 2,99 2,99 3,00 2,99 3,01 3,03 3,06 1,12 28,20 mil. mc/an 1,27 1,27 1,26 1,26 1,27 1,26 1,27 1,28 1,29 0,47 11,90

Materiile prime și substanțele sau preparatele chimice utilizate sunt prezentate în RIM cap.1

tabel 1.11

Denumirea materiei prime, a substanţei sau preparatului

chimic

Cantitatea anuală/ Existenţa în stoc

Clasificarea substanţelor sau preparatelor chimice*

Periculoase/ Nepericuloase

(P/N)

Periculozitate*

Fraze de risc*

Azotat de amoniu 3697 t/an, stoc 90 t N Exploziv de iniţiere - dinamita

229 t/an, stoc 10 t P Exploziv R2-6-44

Xantat amilic 390 t/an ; stoc 20 t N - - Spumant Dowfroth 150 t/an ; stoc 5 t N - - Aero 3477 - colector 120 t/an ; stoc 10 t N - - Sulfat de cupru 955 t/an ; stoc 25 t P Toxic, iritant,

periculos pt. mediu

R22-36/38-50/53

Silicat de sodiu 40% 4120 t/an ; stoc 160 t N - - Var hidratat (inclusiv lapte de var)

7791 t/an ; stoc 219,5 t P Iritant R34-36-37-38-41

Calcar 241605 t/an ; stoc 250 t N - - Cianură de sodiu (solidă şi

soluţie) 1653 t/an ; stoc 276 t P Foarte toxic,

periculos pt. mediu

R26/27/28-32- 50/53

Cărbune activ 35 t/an ; stoc 55 t N - - Acid clorhidric (soluţie) 898 t/an ; stoc 87 t P Coroziv R 35-36/37 Hidroxid de sodiu 328 t/an ; stoc 27 t P Coroziv R 35 Metabisulfit de sodiu 1909 t/an ; stoc 159 t P Toxic, iritant R22-31-41 Floculant 171 t/an ; stoc 28 t N - - Apă oxigenată (soluţie 50 %)

12 t/an ; stoc 1 t P Oxidant, coroziv

R5-8-20/22-35

Oxigen 183.901 t/an ; stoc 154 t P Oxidant R 8




2011

58

Motorină 5.400.000 l/an; stoc 153 mc P F. Inflamabil R10-40-65-66-51/53

Uleiuri (de motor, hidraulice) /lubrifianţi

63.000 l/an P Iritant, toxic, periculos

pentru mediu

R38, R41, R43, R45, R36/38 R51/53,

R52/53 GPL 240 t/an ; stoc 10 t P Foarte

inflamabil R12

Bilanțul de materiale este prezentat în RIM cap.2 anexa 2.2

1.5 VALORI LIMITĂ DE EMISIE, PLANUL DE MANAGEMENT AL CIANURII, ANALIZA

COMPARATIVĂ A METODEI CU PEROXID DE HIDROGEN ȘI METODDEI CU CIANURĂ.

Documentul de referință asupra Celor Mai Bune Tehnici Disponibile pentru


ianuarie 2009, în „sectiunile din capitolul 3 referitoare la nivelul de emisii și consum, oferă

exemple de nivele care au fost atinse. Nu a putut fi făcută o corelare între tehnicile aplicate și

datele existente despre emisii. De aceea, în acest document nu este posibil să se formuleze

concluzii legate de BAT asociate cu nivele de emisii.” (extras pag.429)

Ca atare, valorile limită adoptate pentru evaluarea evacuărilor de ape uzate în cadrul RIM sunt

cele prevăzute de legislaţia naţională , respectiv normativul NTPA 001 aprobat prin HG 352/2005

privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea

unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate.

„Ghidul pentru mediu, sănătate şi siguranţă (EHS) pentru minerit (elaborat de

International Finance Corporation, World Bank Group în decembrie 2007) este un document

tehnic de referinţă pentru Bunele practici industriale internaţionale.

Practicile recomandate de acest ghid pentru a gestiona impacturile asupra calităţii apei

includ:

- Calitatea şi cantitatea fluxurilor de efluent emise în mediu, inclusiv apele din precipitaţii,

drenajul infiltraţiilor tampon, efluenţii din proces şi drenajul din lucrările generale de

exploatare ar trebui gestionate şi tratate pentru a se încadra în valorile aplicabile emisiei

de efluent din ghid.




2011

59

În ceea ce priveşte concentraţia cianurilor în efluenţii industriali minieri, valorile

recomandate de acest ghid sunt:

-cianuri totale = 1 mg/l

-cianuri libere = 0,1 mg/l

-cianuri WAD = 0,5 mg/l.

Se observă că Reglementarea internă NTPA001 este mai restrictivă decât recomandările

Ghidului.” (extras din IpCT cap 2. 8. pag. 156)

În tabelul următor se prezintă comparativ valorile limită recomandate de Ghidul IFC cu

cele prevăzute de NTPA 001/2005:

Pollutants Units Guideline Value NTPA 001

Total Suspended Solids

mg/L 50 35,0 (60,0)

pH S.U. 6 – 9 6,5-8,5 COD mg/L 150 125,0 BOD5 mg/L 50 25,0 Oil and Grease mg/L 10 5,0 Arsenic mg/L 0.1 0,1 Cadmium mg/L 0.05 0,2 Chromium (VI) mg/L 0.1 0,1 Copper mg/L 0.3 0,1 Cyanide mg/L 1 0,1 Cyanide Free mg/L 0.1 - Cyanide WAD mg/L 0.5 - Iron (total) mg/L 2.0 5,0 Lead mg/L 0.2 0,2 Mercury mg/L 0.002 0,05 Nickel mg/L 0.5 0,5 Phenols mg/L 0.5 0,3 Zinc mg/L 0.5 0,5 Temperature 0C <3 degree differential

Note: Metals concentrations represent total metals.

Se constată că NTPA 001 prevede valori limită egale sau chiar mai mici decât ghidul, cu

excepţia fierului, mercurului şi cadmiului. În plus NTPA 001 prevede limite şi pentru alţi

indicatori înafara celor menţionaţi în Ghidul IFC (în total 40).




2011

60

În ceea ce priveşte limitele de emisie a poluanţilor în atmosferă, în RIM la cap. 2 se

arată:

„În conformitate cu Documentul de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile pentru

industria metalelor neferoase (Reference Document on Best Available Techniques for the Non

Ferrous Metals Industries, 2001, Draft Reference Document on Best Available Techniques for

the Non Ferrous Metals Industries, 2008), în cazul Uzinei de procesare nivelurile de emisii

pentru poluanţi în aer care pot fi obţinute prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile

(BAT) se aplică la emisiile de la celulele de electroliză şi la cele de la cuptorul de topire.

Poluantul specific celulelor de electroliză este amoniacul, iar cel specific cuptorului de topire

este reprezentat de particule. Valorile limită pentru aceşti poluanţi, indicate de documentul de

referinţă sunt:

A. NH3 – < 5 mg/Nm3;

B. particule – 1-5 mg/Nm3.

Rezultatele prezentate în tabelul 4.2.19 indică faptul că emisiile de poluanţi de la celulele de

electroliză şi de la cuptoarele de topire (incluzând şi emisiile generate în procesul de turnare) se

încadrează în nivelurile de emisii care pot fi obţinute prin aplicarea BAT prevăzute de

Documentul de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile pentru industria metalelor

neferoase.” (extras pag. 48)

„-Concentraţiile de poluanţi în emisiile provenite de la sursele dirijate se situează sub valorile

limită prevăzute de OM nr. 462/1993 şi sub pragurile de alertă şi de intervenţie prevăzute de

O.M. 756/1997. Valorile concentraţiilor de poluanţi în emisiile de la sursele asociate activităţilor

ce intră sub incidenţa Directivei IPPC, se situează, de asemenea, sub nivelurile de emisii care pot

fi obţinute prin aplicarea BAT indicate de Documentul de referinţă privind cele mai bune tehnici

disponibile din industria metalelor neferoase

-Sursele nedirijate nu pot fi evaluate în raport cu reglementările în vigoare. Evaluarea acestora va

fi efectuată pe baza rezultatelor privind impactul asupra calităţii aerului ambiant.” (extras pag.

51)

- Planul de management al cianurii este prezentat atât în RIM cap.2 pag. 64-73 cât şi în

IpCT cap.2.8 pag. 145-162.




2011

61

- Oxidarea piritei aurifere

În cadrul RIM cap. 4.2 precum şi în IpCT cap. 2 se prezintă detailat atât metoda de

oxidare ce va implementată în cadrul proiectului cât şi argumentele care au sta la baza alegerii

acestei alternative:

„9. Metode de oxidare a concentratului de pirită auriferă

9.1 . Metoda de oxidare propusă prin proiect (Procesul Albion)

Concentratul obţinut prin flotaţie trebuie să fie măcinat ultrafin de la 80% -45 microni la 80% -9

microni, aceasta fiind o cerinţă a procesului Albion. Această fineţe de măcinare se obţine

folosind o moară IsaMill înaintea oxidării Albion.

Procesul Albion se poate desfăşura în condiţii acide sau mai alcaline la un pH de 5.5. Procesul

alcalin este folosit acolo unde nu este necesară recuperarea metalelor de bază din concentrat cum

ar fi exemplul de la Certej. Procesul alcalin este adecvat mineralelor precum pirita, arsenopirita,

seleniurile.

Sulfurile refractare purtătoare de aur cum ar fi pirita eliberează atât fier cât şi acid sulfuric când

este oxidată. În procesul alcalin, acest fier şi acid este neutralizat în mod continuu şi precipită din

leşie prin adaos de calcar. Eliminarea permanentă a produselor de reacţie din soluţie înseamnă că

leşierea avansează rapid şi se pot atinge nivele foarte ridicate de oxidare a sulfurilor. Măcinarea

ultrafină a mineralelor la minus 10 microni sau chiar sub această valoare preîntâmpină decaparea

cu aceste produse de leşiere precipitate deoarece mineralele de leşiere se consumă înainte de a se

formă un strat suficient de precipitate.

Oxigenul se injectează în tulbureală pentru a controla rata de oxidare, iar neutralizarea sulfaţilor

produşi se realizează prin adaos de calcar fin măcinat printr-o reţea inelară.

Reacţia generală de leşiere este:

FeS2 + 15/4 O2 + 2 CaCO3 + 9/2 H2O = FeO.OH + 2 [CaSO4.2H2O] + 2 CO2




2011

62

Gradul de oxidare este variabil şi din testele efectuate până în prezent a rezultat o rată de oxidare

de 70% care s-a stabilit că reprezintă nivelul optim. Aceasta înseamnă că 30% din pirita care

intră în circuitul de leşiere Albion va ieşi sub formă de sulfură.

Cheia procesului constă în asigurarea menţinerii reacţiei de mai sus prin monitorizarea şi

controlul pH-ului (aciditate pH≈5-5,5) şi a potenţialului redox. Acest lucru se poate obţine prin

monitorizare pH şi Eh şi cu ajutorul dispozitivelor de măsurat oxigenul aflate pe fiecare tanc,

dispozitive ce vor controla adaosul de oxigen şi calcar. Reacţia de oxidare are loc în 5 reactoare

cu agitare continuă în care se injectează oxigen.

Cantitatea de oxigen ce se injectează în tulbureală este controlată în funcţie de gradul de oxidare

al sulfurilor cu ajutorul unui senzor electrochimic, neutralizarea sulfaţilor produşi în timpul

reacţiei se realizează prin adaos de calcar fin măcinat.

9.2. Metode alternative de oxidare

Metoda de pretratare cu peroxid de hidrogen (H2O2) a minereului este prezentată în BAT for

Management of Tailings and Waste-Rock in Mining Activities– în cap. 4.3.2.2.2. Multe

minereuri au proprietăţi foarte reductive când se află în pulpă, astfel încât aerarea sau oxigenarea

standard ar putea fi insuficientă pentru a asigura suficiente proprietăţi oxidative pentru oxidarea

aurului. Acest lucru este necesar în cianurare, având în vedere că, în caz contrar, aurul nu poate fi

leşiat folosind cianura, sau acest lucru se poate desfăşura numai extrem de încet.

Daca oxidarea este efectuată folosind peroxid de hidrogen (H2O2) în loc de oxigen, randamentul

de obţinere a aurului poate fi mărit. Un efect secundar pozitiv este un consum mai redus de

cianura, din moment ce se consumă mai puţină cianură de către sulfuri.

Aceasta tehnică se aplică în general la minereurile care conţin sulfuri. Cu totate acestea, este

necesar un test-studiu mineralogic detaliat la scara de laborator pentru a determina ce minereu

este potrivit pentru acest tratament.

Această metodă nu a fost aplicată pentru minereul de la Certej din următoarele considerente:

▪ În minereul de Certej principalul metal preţios (aurul) este asociat cu diverse minerale (pirotină,

arsenopirită, telururi, sulfuri de Zn, Pb, Cu) şi în proporţie de 10 % până la 25 % este inclus în

cuarţ şi silicaţi, motiv pentru care prezintă o refractaritate foarte mare la solubilizarea cianurică,




2011

63

necesitând deci un grad avansat de măcinare și o oxidare energică înaintea fazei de leşiere cu

cianură;

▪ La capacitatea proiectată de prelucrare de 3 milioane t/an minereu de Certej, costurile de

măcinare avansată şi oxidare a întregii cantităţi de minereu prelucrat prin flotare ar fi imense,

datorită consumurilor foarte mari de energie electrică şi de reactiv oxidant;

▪ S-a ales varianta de solubilizare cianurică a concentratului obţinut la flotare, după o măcinare

avansată şi preoxidare, deoarece concentratul reprezintă 7-10 % din masa de minereu prelucrat

(250.000 - 315.000 t/an), deci necesită o capacitate de prelucrare mult mai mică;

▪ Alegerea reactivului necesar oxidării sulfurilor (piritei), a luat în considerare atât stoichometria

reacţiei de oxidare cât şi preţul reactivului utilizat.

Conform reacţiei de oxidare a piritei (Py=FeS2) necesarul teoretic (stoichiometric) de reactivi

oxidanţi (apă oxigenată respectiv oxigen) este de:

- 1,42 g H2O2 /g Py = 2,65 g H2O2

/g sulf (considerând concentraţia H2O2=100%)

- 0,93 g O2 /g Py =1,76 g O2

/g sulf (considerând puritatea O2=100%)

Rezultă deci că necesarul stoichiometric de apă oxigenată este cca. 1,5 ori mai mare decât cel de

oxigen.

- Apă oxigenată fabricată pentru consum industrial are concentraţia maximă de 50 %, în timp ce

oxigenul poate fi livrat la o puritate de 95%. Rezultă deci că pentru obţinerea aceluiaşi nivel de

oxidare a concentratului de pirită auriferă consumul de apă oxigenată este de cca. 2,8 ori mai

mare decât cel de oxigen.

- Pe baza testelor de oxidare s-a determinat un consum de cca. 550 kg O2/t concentrat, rezultă

deci că necesarul de apă oxigenată (concentraţie 50 %) este de cca.1540 kg H2O2/t concentrat.

Necesarul zilnic de reactivi pentru capacitatea proiectată de 3 milioane tone/an minereu prelucrat

(cca.9100 t/zi), respectiv cca. 315.000 tone/an concentrat (cca. 955 t/zi) care trebuie oxidat este

deci de: 525 t/zi oxigen sau 1470 t/zi apă oxigenată.

- Preţul acestor reactivi, comunicat de diverşi furnizori, indică pentru apă oxigenată un preț de

cca. 17 ori mai mare decât cel pentru oxigen (443 €/t apă oxigenată, 26 €/t oxigen furnizat de

Linde).

- Aceşti reactivi oxidanţi încadrându-se în categoria substanţelor toxice şi periculoase, la




2011

64

cantităţile mari necesare intră sub incidenţa HG 804/2007 (SEVESO), deasemenea vehicularea

lor pe căile rutiere şi/sau ferate din România ridică probleme de securitate a transportului, este

recomantat deci să fie obţinuţi pe un amplasament cât mai apropiat de Uzină de prelucrare a

minereului de Certej.

Pe baza celor mai sus prezentate (mai ales a celor legate de cost), s-a ales varianta utilizării

oxigenului ca reactiv pentru oxidarea concentratului de la Certej, cu fabricarea lui pe

amplasamentul proiectului – într-o instalaţie dedicată, eliminându-se astfel şi problemele legate

de transport.” (extras pag. 162-165)

Nu au fost prezentate aspecte privind impactul asupra mediului deoarece între metoda de

oxidare cu oxigen (propusă prin proiect) şi metoda de oxidare cu apă oxigenată nu există practic

nici o diferenţă în ceea ce priveşte compoziţia efluenţilor rezultaţi.

1.6. COMPARAREA METODEI DE FOLOSIRE A METABISULFITULUI DE SODIU CU CEA

CU BIOXID DE SULF PENTRU NEUTRALIZAREA CIANURII.

- Alegerea reactivului pentru neutralizarea cianurii

Aspecte privind neutralizarea cianurii din sterilele rezultate după leşierea în procesul CIL

cu metabisulfit sunt prezentate în RIM cap. 2 pag. 11-12.

Detalii privind alegerea reactivului ce va fi utilizat în cadrul proiectului pentru

neutralizarea cianurii se prezintă în IpCT cap. 2 :

“10. Analiza privind alegerea reactivului pentru instalaţia DETOX 1

„Alegerea reactivului SO2 are impact atât asupra costului capital cât şi a celui de operare. Sunt

mai multe opţiuni de alegere a reactivului. De exemplu, cuptorul de calcinare cu gaz şi

arzătoarele elementare cu sulf pot fi o sursă ieftină de obţinere a dioxidului de sulf. Costul de

capital pentru un arzător de sulf poate fi considerabil dar timpul de recuperare al investiţiei (în

ceea ce priveşte costurile reduse de operare) este de obicei doar de câţiva ani. Pe de altă parte,

altă opţiune, metabisulfitul de sodiu (Na2S2O5) necesită doar stocare în rezervoare din polimeri şi

linii de livrare. Este un praf/pudră cristalin, uscat, solubil care este sigur şi uşor de utilizat, însă




2011

65

este cel mai scump dintre reactivii SO2 disponibili. De obicei metabisulfitul este utilizat în

locaţiile îndepărtate/izolate.

La Boliden s-a decis utilizarea dioxidului de sulf lichid, furnizat local şi livrat pe amplasament în

autocisterne certificate. SO2 lichid a fost reactivul ales la multe dintre instalaţiile INCO. Pentru a

stoca reactivul pe amplasament se va utiliza un rezervor/vas presurizat certificat proiectat şi

construit în conformitate cu toate codurile şi standardele inginereşti aplicabile. Utilizarea

bornelor/opritorilor ca şi bariere de protecţie va preveni fisurarea/ruperea accidentală a

rezervorului. Rezervorul de SO2 va fi realizat din oţel uşor, dar oricum liniile de livrare (care vor

intra în contact cu umezeala din timpul procesului) vor fi realizate din oţel inoxidabil. Limitând

conţinutul de umezeală din încărcătura de SO2 primită şi folosind ca material de umplutură aerul

uscat (-40o C punct de rouă) pentru a presuriza rezervorul de stocare, coroziunea va fi

minimizată/redusă. De obicei, diferenţa de presiune existentă între rezervorul de stocare şi

reactor este forţa motoare/motrice folosită pentru a livra SO2 lichid la vasul/rezervorul de reacţie.

În această instalaţie, rezervorul de stocare va fi menţinut la presiune moderată şi va fi utilizată o

pompă pentru a creşte presiunea SO2 înaintea sistemului de dozare” (Cyanide Management at

Boliden Using the INCO SO2/AIR process - Securing the Future, Skelleftea, june 25 – July 2001,

pag. 726).

Reacţiile stoichiometrice de neutralizare a cianurilor în varianta cu SO2 respectiv cu metabisulfit

sunt:

SO2+ CN- + O2+ H2O → OCN- + H2SO4

Na2S2O5 + 2O2 +H2O + 2CN- → 2OCN- + Na2SO4 + H2SO4

Consumurile stoichiometrice sunt de: 2,46 g SO2 /g CN- respectiv de 3,65 g metabisulfit/g CN-.,

adică este vorba de un consum de metabisulfit de 1,48 ori mai mare decat cel de SO2 . În

realitate, consumul de reactivi din orice proces chimic, este mai mare decât cel stoichiometric.

Conform experimentărilor efectuate în laboratoarele SGS-Lakefield pentru neutralizarea cianurii

în tulbureala rezultată din procesele de leşiere CIL, cantitatea de metabisulfit consumată a fost




2011

66

de 14,65 g/g CN wad (ceea reprezintă echivalentul a 8,51 - 9,94 g SO2/g CN wad

) pentru a reduce

la sub 1,3 - 2 mg/l concentraţia CNwad din faza lichidă a tulburelii rezultate adică 0,91 – 1,2 mg/l

CN wad în toată tulbureala rezultată.

Tabel extras din Raport No.1 – Project 11443-001- SGS-Lakefield Research Limited

Nr. Test pH Concentratia (Faza lichida din tulbureala -Solutia), mg/l Adaos reactivi, g/g CNWAD

CNT

CN

WA

D

CN

WA

D

acid

pic

ric

Cu Fe Zn Ni

SCN

SO2 Equiv.

Var

Cu ca CuSO4

Alimentare* 10,2 165 165 n.a. 82,3 <0,1 9,7 <0,3 80 - - - CND 1.2 9,2 11,4 n.a. 8 17,0 <0,2 n.a. n.a. n.a. 5,91 0 0 CND 1.3 8,9 6,6 n.a. 2 8,6 1,3 0,11 0,67 77 8,51 0 0 Alimentare** 10,2 108 n.a. n.a. 53 <0,1 6,3 <0,2 52 - - - CND 1.4 9,0 5,1 n.a. 3 4,85 0,07 n.a. n.a. 50 7,79 0 0,22 CND 1.5 8,7 3,9 3,6 1,3 3,52 <0,05 <0,02 0,42 43 9,94 0 0,30

Nota: Continutul solidului in tulburelile sterile supuse denocivizarii a fost de 40 % - Alimentare* respectiv de 30 % - Alimentare**

Sistemul de tratare cu metabisulfit a tulburelii sterilului de cianuratie a fost proiectat de Aker

Solutions care a realizat şi proiectarea unor sisteme similare în alte locaţii din Europa. (Aker

Solutions is a leading global provider of engineering and construction services, technology

products and integrated solutions. The business within Aker Solutions comprises several

industries, including Oil & Gas, Refining & Chemicals, Mining & Metals and Power

Generation).

Argumentele care au stat la baza selectării metabisulfitului sunt atât de natură economică cât şi

de securitate.

În apropierea locaţiei proiectului minier nu există furnizori de SO2 şi ca atare o eventuală

achiziţie de SO2 lichefiat ar însemna costuri de transport semnificative. Totodată SO2 se

încadrează în categoria substantelor toxice şi periculoase şi deci la cantitaţile mari necesar a fi

stocate şi transportate pune probleme suplimentare privind securitatea transportului pe căile




2011

67

rutiere si/sau ferate precum şi pe durata depozitării şi a utilizării şi deci costuri asociate destul de

mari.

Producerea SO2 pe amplasament (prin arderea sulfului într-o instalaţie special destinată) poate fi

rentabilă doar la capacităţi mult mai mari decât necesarul proiectului.

Ca atare a fost selectat metabisulfitul de sodiu.

11. Analiză comparativă privind eficienţa utilizării metabisulfitului în DETOX 1

Conform documentului BREF MTWR cap. 4.3.11.8, „Procesul SO2/aer, care este folosit în

toate şantierele europene pentru a trata şlamul înainte de descărcarea în TMF este descris de

obicei folosind următoarele reacţii:

Oxidarea:

CNliber + SO2 + O2 + H2O => OCN- + H2SO4

M(CN)4 2- + 4SO2 + 4O2 + 4H2O => 4OCN- + 4H2SO4 + M2+

unde M2+ = Zn2+, Cu2+, Ni2+, Cd2+ etc.

Neutralizarea folosind calcar:

H2SO4 + Ca(OH)2 => CaSO4 x 2H2O

Precipitarea:

M2+ + Ca(OH)2 => M(OH)2 + Ca2+

2 M2+ + Fe(CN)6 4- => (M)2 Fe(CN)6

unde M= Zn, Cu, Ni, Cd, Fe, etc.

Prezenţa ionilor de cupru catalizează aceste reacţii. Aceştia se leagă de cianură, formând legături

complexe stabile de cupru (I), care pot fi distruse prin procesul INCO, care implică oxidarea atât

a cuprului, cât şi a cianurii. Cu cât este mai mare concentraţia de cupru, cu atât sunt mai stabile

aceste legături complexe. Pe de altă parte, continuţurile ridicate de cupru în minereu necesită mai

multă cianură în leşiere şi, dacă eficienţa distrugerii CN se menţine, concentraţia reziduală de

cianură va fi mai ridicată.




2011

68

Influenţa dioxidului de sulf nu este explicată în totalitate, dar se presupune că sunt generaţi nişte

compuşi intermediari care accelerează reacţiile.

Distrugerea CN poate să reducă concentraţia acesteia în şlam de la 140 mg/l la mai puţin de 2

mg/l, în cazul în care conţinutul de cupru din minereu nu este prea ridicat. Dacă materialul de

alimentare a leşierii cianurii conţine mai mult de 0.1 % Cu, nu este posibil să se obţină un

asemenea nivel scăzut de CNwad în steril. La aceste concentraţii ridicate de cupru, pot fi necesare

mai multe etape de distrugere a CN.

Tabelul 4.13 conţine concentraţiile de CN de la diferite locaţii [50, Au group, 2002]”.

După cum se poate observa conţinutul de cianuri în descărcarea din Detox variază la cele trei

locaţii: Boliden 0,31 – 1,94 CNtot, Ovacik 0,06 – 0,88 CNwad şi Rio Narcea 1- 40 CNwad.




2011

69

În tabelul anterior nu se prezintă consumurile de SO2 necesare pentru a obţine concentraţiile

menţionate. Totuşi se cunoaşte faptul că 2,46 g SO2 /g CN ( respectiv de 3,65 g metabisulfit/g

CN) reprezintă consumul teoretic şi nu poate fi consumul realizat efectiv în practică.

Există menţiuni privind consumurile de SO2 realizate la Boliden în BREF MTWR cap.

3.1.2.5.1 (tab 3.29 pag. 161) prezentat mai jos:




2011

70

Este raportat un consum total de 310 NaCN g/t minereu procesat (adică 165 g CN / t ), consumul

specific minim de SO2 pentru distrugerea CN este de 869 / 165 = 5,27 g SO2 / g CN, mult mai

mult decât consumul teoretic de 2,65 g SO2 / g CN. Dacă se are în vedere că o mare parte din

cianura introdusă în procesul de leşiere se consumă (se pierde) în procesul de leşiere, înainte de a

ajunge la DETOX, consumul specific de SO2 pentru distrugerea CN va fi mult mai mare. Dacă

se presupune că se pierde în procesul de lesiere cca. 50 % din cianura total introdusă în process,

consumul specific de SO2 este de cca. 5,27 x 2 = 10,54 g SO2 / g CN intrat în DETOX (faţă de

un consum de metabisulfit de 9,9 g echivalent SO2 / g CN – realizat în testele pentru proiectul

Certej).

În concluzie se poate considera că Procesul Inco de la Boliden are consumuri de SO2

comparabile cu cele obţinute în testele efectuate pentru proiectul Certej.” (extras pag. 165-

170)

1.7. CONCENTRAȚIA DE CIANURĂ ÎN STERIL.

Conform RIM cap. 2. „Tulbureala sterilă îngroşată rezultată de la îngroşătorul CIL este

pompată la Staţia de epurare DETOX 1, pentru neutralizarea cianurii, înainte de evacuare la iazul

de decantare CIL.

Staţia de epurare Detox 1 a fost proiectată să reducă nivelul CNWAD sub 10 mg/l, pe baza

testelor efectuate în Laboratoarele SKG Lakefild, care au dus la reducerea concentraţiei CNWAD

şi sub 5 mg/l (3,9 mg CNWAD/l).

Îngroşatul de la îngroşătorul sterilului CIL, cu conţinut de cca 60% solid este pompat la tancul de

neutralizare Detox 1 prevăzut cu sistem de agitare, prin cutia (bazin) de alimentare a Staţiei

DETOX 1 în care este diluat la un conţinut de 40% solid, folosind apă recircuitată de la iazul de

decantare CIL şi soluţie (leşie) de la suprascurgerea îngroşătorului de steril CIL, precum şi orice

posibile scurgeri din zonele de preparare-stocare a reactivilor alcalini utilizaţi în fluxul de

extracţie a aurului prin procedeul CIL. Pulpă de steril CIL astfel diluat, va avea o concentraţie de

cianură (CNWAD) de cca.175 mg/l.

În cutia de alimentare se dozează sulfatul de cupru sub formă de soluţie, pentru a asigura

concentraţia de ioni de cupru (de cca 0,3 g Cu/g CNWAD) necesară catalizei reacţiei de oxidare,




2011

71

tot în cutie se va doza var (dacă va fi necesar) de la conductă circulară de var a uzinei, pentru

menţinerea pH-ului la 9 - 10 unităţi. Dozarea varului este inclusă ca o precauţie deşi din teste se

aşteaptă ca dozarea varului să nu fie necesară.

Soluţia de sulfat de cupru cu concentraţia de 23%, preparată în instalaţia de dizolvare reactivi a

uzinei de flotaţie, este aprovizionată la instalaţia INCO, cu containere de 1 m3, manipulate cu un

motostivuitor. Dozarea soluţiei de sulfat de cupru în cutia de alimentare, se realizează cu o

pompă peristaltică care asigură necesarul zilnic de cca. 2 m3 de soluţie CuSO4.

Apa de diluţie a tulburelii sterile CIL, în principal - apă recircuitată de la iazul de decantare CIL,

este furnizată de la rezervorul (bazin) de apă recircuitată CIL cu ajutorul pompelor de apă

recircuitată CIL .

Pulpă de steril CIL diluată, în amestec cu soluţia de sulfat de cupru şi cu lapte de văr, este dirijată

la tancul de neutralizare Detox 1 , prevăzut cu agitator mecanic şi sistem de insuflare a aerului

(pulverizator ).

În tancul de neutralizare este adăugat metabisulfit de sodiu, dozat sub formă de soluţie cu

ajutorul unor pompe dozatoare amplasate în instalaţia de dizolvarea a metabisulfitului, debitul

soluţiei de metabisulfit de sodiu (MBS) este reglat astfel încât să se asigure necesarul de 9,9 g

SO2/g CNWAD distrus (14,65 g MBS/g CNWAD), previzionat din teste. Debitul de soluţie de

metabisulfit, cu concentraţia de 20%, este în medie de 1,2 m3/h, putând atinge până la 2,4 m3/h,

funcţie de debitul şi concentraţia în cianură a tulburelii de steril CIL.

Tancul de neutralizare Detox1 cu un volum util de 270m3 asigură un timp de retenţie a

amestecului de tulbureală şi reactivi de 1,5 ore, suficient reducerii concentraţiei de cianuri din

tulbureala de steril CIL.

Aerul furnizat de compresoarele CIL, este adăugat la debitul de 2,207 Nm3/h prin duzele

pulverizatorului, sub elice, la un debit măsurat şi controlat.

Tancul de neutralizare este echipat cu aparat de măsurare şi controlul a pH-ului precum şi cu

aparate de prelevare probe din alimentarea şi evacuarea tancului şi cu un analizor de CNWAD în

flux continuu . Toate datele de la aparatele de măsurare şi control vor fi afişate în camera de

control şi vor fi înregistrate.

Tulbureala de steril CIL denocivizată la conţinut în CNWAD sub 5 mg/l (cca.3,9 mg/l), este




2011

72

evacuată din tancul de neutralizare şi este dirijată la pompele de steril, care o pompează la iazul

de decantare a sterilului CIL.

În cazuri de urgenţă (diverse avarii la sistemul de hidrotransport a tulburelii spre iazul CIL)

tulbureala sterilă poate fi descărcată la iazul de golire de urgenţă (batal de avarii), de unde după

rezolvarea avariei, este pompată cu ajutorul unei pompe de recircuitare la alimentarea pompelor

de steril CIL. Pompa submersibilă de recircuitare este manevrată cu un palan .

Instalaţia de neutralizare INCO este prevăzută cu duşul de siguranţă .

Zona tancului de neutralizare va avea pardoseala de beton în pantă, pentru a permite colectarea

eventualelor scurgeri în jomp, de unde cu pompa centrifugă verticală , sunt pompate la tancul de

neutralizare Detox1.

Controale

Principalele controale în această zonă sunt:

� Adaosul de var pentru a controla pH-ul

� Controlul debitului de sulfat de cupru adăugat de pompă dozatoare

� Controlul debitului de metabisulfit de sodiu prin valva de control

� Măsurarea şi controlul pH-ului prin adaos de var

� Debitul apei de diluţie a alimentării Detox prin valva de control

� Analiza CNWAD a conţinutului din tancul Detox

� Măsurarea şi controlul debitului de aer la punctul de reglare

În Anexa 2.8. se prezintă schema fluxului tehnologic a instalaţiei Detox 1. (extras pag. 44-48)

1.8. PROGNOZAREA EFECTELOR PROIECTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CAZUL CELOR MAI DEFAVORABILE CONDIȚII DE MEDIU.

Evaluarea impactului asupra calităţii aerului (RIM subcap. 4.2) are la bază simularea

dispersiei poluanţilor emişi în atmosferă din activitatea propusă prin proiect, în condiţiile cele

mai defavorabile:

„Se estimează că activităţile de pregătire a amplasamentelor pentru Uzina de procesare,

cariera Certej, iazul de decantare sterile de flotaţie vor avea durate de 30 – 200 zile şi vor începe

aproximativ în acelaşi timp cu construirea drumurilor. De asemenea, se estimează că durata




2011

73

totală a lucrărilor de construcţie a drumurilor va fi de 120 zile şi că drumurile vor fi construite

simultan. Acest scenariu reprezintă cea mai defavorabilă situaţie din punct de vedere al emisiilor

de poluanţi în atmosferă, respectiv, al nivelurilor de poluare a aerului generate.

Totuşi, trebuie precizat faptul că simultaneitatea lucrărilor dintr-un amplasament este

foarte limitată, marea majoritate a acestora nefiind simultane. Un exemplu concludent privind

lipsa de simultaneitate a diferitelor lucrări de construcţie din cadrul unui amplasament îl

reprezintă construcţia Uzinei de procesare şi construcţia drumurilor.

Astfel, construcţia Uzinei de procesare implică lucrări de săpături care vor începe cu

îndepărtarea solului vegetal şi vor fi urmate, în ordine, de excavarea solului steril şi de strângerea

acestuia în grămezi în vederea reutilizării pentru umpluturi. Săpăturile vor fi urmate de

umpluturi care vor consta, în ordine, din lucrări de împrăştiere şi de compactare a pământului.

De asemenea, construcţia drumurilor va implica lucrări care se vor desfăşura în

următoarea ordine: îndepărtarea solului vegetal, încărcarea şi transportul acestuia, excavarea

solului steril, încărcarea şi transportul acestuia, descărcarea pământului pentru realizarea

terasamentului, împrăştierea şi compactarea acestuia, activităţi urmate de descărcarea

agregatelor, împrăştierea şi compactarea acestora. Aşa cum s-a precizat mai sus, eventualele

lucrări de săpături şi de umpluturi din amplasamentul unui drum, care ar putea fi executate

simultan, nu vor putea fi efectuate pe acelaşi tronson, ci pe tronsoane de drum diferite.

Ca urmare, emisiile de poluanţi asociate fiecăreia dintre activităţile de construcţie

necesare pentru un amplasament au loc, în general, în intervale de timp diferite şi deci, ratele

orare de emisie care caracterizează amplasamentul respectiv nu reprezintă suma ratelor de emisie

asociate fiecărei activităţi. După cum s-a precizat, puţine dintre activităţile de construcţie de pe

un amplasament pot avea loc simultan. Simultaneitatea desfăşurării la un moment dat a acestor

activităţi reprezintă cazul cel mai defavorabil din punct de vedere al impactului asupra calităţii

aerului deoarece, în această situaţie, rata de emisie caracteristică amplasamentului este suma

ratelor de emisie asociate activităţilor respective.

Luând în considerare cele prezentate mai sus, inventarele de emisii pentru fiecare

amplasament au fost elaborate astfel încât pe de o parte să evidenţieze ratele de emisie asociate

fiecărei activităţi, iar pe de altă parte să răspundă cerinţelor de modelare prin luarea în calcul a




2011

74

celor mai defavorabile situaţii din punct de vedere al impactului pe termen scurt sau pe termen

lung, asupra calităţii aerului. ” (extras pag. 16 – 18)

„Amploarea exploatării miniere va înregistra variaţii pe durata ciclului de viaţă al

proiectului. Din acest motiv, pentru analiza şi prezentarea emisiilor şi a nivelurilor de poluare

caracteristice celei mai defavorabile situaţii, dintre cei 10 ani propuşi pentru această etapă a fost

selectat anul 6. Principalul criteriu care a stat la baza selectării acestui an ca fiind reprezentativ

pentru etapa de operare a fost evidenţierea impactului maxim al activităţilor asupra calităţii

aerului în zonele cu receptori sensibili.

Raţiunea pentru care a fost selectat acest an a constat în faptul că proiectul prevede

extragerea celei mai mari cantităţi de roci (minereu plus roci sterile: 15,5 milioane tone) din

carieră, ceea ce va determina cele mai mari emisii de poluanţi asociaţi activităţilor de extracţie şi

de transport din perioada de operare. Dat fiind că procesarea minereului la Uzina de procesare se

va desfăşura la un nivel relativ constant pe toată durata etapei de operare, ratele de emisie a

poluanţilor din amplasamentul uzinei vor fi relativ constante în toţi cei 10 ani şi deci, practic, nu

vor apărea diferenţe de la un an la altul în contribuţiile acestor poluanţi la nivelurile de poluare

din zona de influenţă. De asemenea, emisiile de la suprafaţa iazului de decantare sterile din

circuitul CIL (cu conţinut de cianuri) vor fi relativ constante în perioada în care se va aplica

leşierea cu cianură.” (extras pag. 25 - 26)

De asemenea dimensionarea staţiilor de epurare a apelor uzate generate în cadrul

proceselor tehnologice propuse prin proiect a fost realizată pe baza debitelor maxime estimate şi

ţinând cont de rezultatele testelor din laborator :

„Determinarea debitului de apă ce trebuie tratată în Staţia de epurare ape acide s-a făcut

luând în considerare precipitaţiile lunare maxime estimate la 250 l/mp şi suprafaţa de recepţie a

carierei şi a celor două halde de steril. Capacitatea Staţiei de epurare a apelor acide a fost

proiectată pentru un debit de 12400 mc/zi .

La dimensionarea staţiei de epurare a apelor acide s-a ţinut cont şi de rezultatele testelor

de neutralizare realizate în laboratoarele SC CEPROMIN Deva şi INCD ECOIND Bucureşti, pe

ape acide rezultate în timpul exploatării Carierei Coranda, considerându-se că în viitor apele

acide pot prezenta o compoziţie similară.” (RIM subcap. 4.1 pag. 61)




2011

75

„Dimensionarea Staţiei de epurare a apelor limpezite evacuate din iazul de decantare a

sterilelor de flotaţie s-a realizat pentru o capacitate corespunzătoare situaţiei în care toate apele

evacuate necesită epurare.

Conform proiectului, debitul de ape epurate va fi de 79.4 m3/h. Staţia de epurare a fost

proiectată pentru un debit maxim de 170 m3/h necesar situaţiei limită în care recircularea în

proces a unei părţi din limpedele evacuat din iazul TMF nu este necesară.” (RIM subcap. 4.1

pag. 69)

„Dimensionarea Staţiei de epurare a apelor limpezite evacuate din iazul de decantare a

sterilelor CIL s-a realizat pentru o capacitate corespunzătoare situaţiei în care toate apele

evacuate necesită epurare. Capacitatea proiectata a Stației de epurare DETOX 2 a fost estimată

pentru un debit nominal de: Q = 35 l/s = 126 m3/h = 3.024 m3/zi.

La stabilirea tehnologiei de epurare şi pentru proiectarea staţiei de epurare s-a ţinut cont

şi de rezultatele obţinute la testele de neutralizare realizate în laboratoarele SGS Lakefield”.

(RIM subcap. 4.1 pag. 71).

La construcția barajelor s-au avut în vedere condițiile cele mai defavorabile de mediu.

Studiul de risc pentru barajele iazurilor de decantare de la exploatarea minereurilor auro

argentifere din perimetrul Certej în cap.9 pag 31 prezintă concluziile următoare:

„Studiul de risc a realizat cuantificarea probabilitatilor de cedare – cedarea fiind definită

ca „pierderea de ape contaminate și steril în aval de barajul iazului TMF” - și a probabilităților

de apariție a unor incidente cu efecte în aval.

Studiul s-a realizat prin metoda arborilor consecințelor. Au fost considerate în succesiune

barajul iazului CIL, a cărui cedare constituie eveniment declanșator pentru analiza riscului

barajului iazului TMF și apoi barajul iazului TMF. Pentru fiecare dintre baraje au fost analizate

faze caracteristice în evolutia lor și anume realizarea barajului starter, prima înaltare în ax și apoi

înălțările ulterioare.

Evenimentele declanșatoare a scenariilor de cedare critice au fost precipitațiile

catastrofale, cutremurele puternice și lichefierea statică. Pentru barajul iazului TMF a fost inclusă

și deversarea de ape și steril din iazul CIL, în cazul cedării acestuia.




2011

76

Evaluarea rezultatelor studiului a pus în evidență că:

• Nici o secvență de evenimente critice care să conducă la cedare nu are o probabilitate de

realizare mai mare de 10-7 (unu în 10 milioane de ani).

• Probabilitățile maxime de realizare a cedării sunt mai mici cu un ordin de mărime decât limitele

stabilite de normativul românesc privind „ Analiza și evaluarea riscului asociat barajelor”.

• Probabilitățile de cedare și cele de apariție a unor incidente cu efecte în aval sunt mai mici

decât cele uzual folosite drept criteriu pentru barajele de retenție a apei sau pentru alte structuri

inginerești..

Siguranța deosebită a ansamblului barajelor de la exploatarea minieră Certej se datorește

tipurilor de iaz , relizării corpului barajelor din anrocamente de carieră de foarte bună calitate,

compactate după practica de la barajele de retenție, gărzilor capabile să rețină volumele de apă

provenite din precipitația maximă credibilă și sistemului de monitoring prevăzut prin proiect.”

În ceea ce priveşte evaluarea potenţialului impact transfrontieră , a fost realizat studiul

„Evaluarea impactului cumulat pentru proiectele Roșia Montană și Certej și consecințele

producerii unui accident simultan cu posibile efecte transfrontieră” în care la pag. 6 se precizează

că „ În studiu au fost luate în considerare cele mai defavorabile situaţii pentru ambele proiecte

precum şi presupunerea unui scenariu referitor la o serie de secvenţe de evenimente pentru a

avea posibilitatea analizei şi cuantificării impactului maxim, chiar dacă acestea au o probabilitate

de apariţie extrem de redusă.”

În studiul condițiilor de bază de sănătate, evaluarea de risc și evaluarea asupra stării de

sănătate în zona proiectului de exploatare a minereurilor din perimetrul Certej este prezentată

evaluarea de risc în model de regresie liniară a relației dintre concentrația substanțelor

periculoase în factorii de mediu la momentul actual în zona investigată și frecvența unor

afecțiuni cronice în aria de studiu precum și prognoza privind starea de sănătate a grupurilor

populaționale locuind în zona de impact a proiectului minier. Estimările concentrațiilor de

substanțe periculoase în factorii de mediu pentru anul 1 (etapa de construcție) și anul 6(etapa de

operare) - anul considerat cel mai defavorabil din punct de vedere al emisiilor rezultate din

activitatea minieră. Bazele de date s-au realizat în programul Stata (prelucrarea statistică și

modelele de prognoză pentru starea de sănătate). Estimările efectelor pe sănătate în funcție de




2011

77

concentrațiile de substanțe periculoase în factorii de mediu pentru aceeași ani s-au făcut utilizând

modelul de regresie liniară univariată și multivariată stata 5.0 pe două scenarii (valori minime

estimate și valori maxime ale concentrațiilor de substanțe periculoase în factorii de mediu.

În RIM capitolul 4.7 sub cap. 4.7.5 este descrisă starea de sănătate a populației iar

măsurile de diminuare a impactului sunt tratate în același capitol 4.7.6.

1.9 ESTIMAREA VIABILITĂȚII PROIECTULUI PE PIAȚA EUROPEANĂ/MONDIALĂ.

Analizând indicatorii tehnico – economici pe întregul parcurs al proiectului, putem

observa că este necesară pentru realizarea investiţiei, o perioadă de 2-3 ani până la punerea în

funcţiune, iar durata de funcţionare a proiectului, de activitate productivă a investiţiei este de 11

ani, perioadă de timp comparabilă cu durata de serviciu a fondurilor fixe de bază (utilajele).

Nivelul producţiei din cariera de minereu, cât şi cel al uzinei de procesare, a fost proiectat

astfel încât să asigure fezabilitatea proiectului şi la o valoare minimă de vânzare a unciei de aur,

calculată la 425 USD.

Valoarea de investiţie v-a fi suportată complet de agentul economic din surse proprii, iar

din analiza economică reiese că investiţa se v-a amortiza complet în perioada de funcţionare a

proiectului, iar vânzările la nivelul minim al unciei de aur vor acoperii întreaga paletă de

cheltuieli, asigurând totodată şi un beneficiu considerabil.

În analiza economică s-au avut în vedere cheltuielile efective şi rezultatele ce vor fi

obţinute, astfel raportul venit/cost, la o rată de actualizare de 5% este de 1,175, iar la o rata de

10% este de 1,064, ceea ce demonstrează eficienţa investiţiei.

Un alt indicator calculat pentru demonstrarea valorii proiectului este valoarea netă

actualizată (VNA) sau valoarea actualizată a fluxului de numerar, care la o rată de 5% şi 10%

este pozitivă, iar rata internă de rentabilitate (RIR) este egală cu = 11,77%, astfel ,,cursul intern

de revenire” la rata de 5% este de 3,739 lei/euro, iar la o rată de 10% este de 4,413 lei/euro.

Un alt indicator de analiză economică este ,,pragul de rentabilitate” ce reprezintă

capacitatea minimă de producţie la care poate funcţiona proiectul fără să înregistreze pierderi, şi

calculat pentru fiecare an în parte, astfel calculat pe total perioadă de funcţionare acesta este de

= 61,16%. Valoarea ,,pragului de rentabilitate”, ne indică faptul că pentru realizări ale




2011

78

producţiei mai mari de 62 %, unitatea v-a înregistra beneficii, iar în caz contrar se vor înregistra

pierderi.

Datorită conjuncturii economice actuale, la finele anului 2010, preţul aurului şi argintului

la Bursă a înregistrat valori semnificative, crescând de trei ori faţă de preţul utilizat în analiza

economică efectuată în anul 2006, respectiv aurul a ajuns la 1.335 USD/uncia faţă de 425

USD/uncia şi argintul la 22,2 USD/uncia faţă de 7 USD/uncia.

Din analiza actuală a veniturilor cât şi a cheltuielilor care au fost majorate cu 30%

conform valorii ,,Indicelui de inflaţie” pentru perioada 2006-2010, rezultă că ne aflăm într-o

perioadă economică extrem de favorabilă pentru ca proiectul minier Certej să fie apreciat ca

viabil şi rentabil.

1.10 TEHNICI DE FUNCȚIONARE PENTRU SITUAȚII NEPREVĂZUTE.

Conducerea procesului tehnologic de extracţie a metalelor preţioase se va realiza printr-un

sistem de control automatizat, integrat în totalitatea etapelor de desfăsurare, pentru optimizarea

acestora.

Prin sistemul de control al procesului (PCS) vor fi implementate funcţiile de control şi

reglaj pentru principalii parametri tehnologici, vor fi comandate şi semnalizate secvenţele de

funcţionare a utilajelor, interconectarea şi interblocarea lor, vor fi detectate şi semnalizate stările

de avarie, vor fi generate semnale sonore şi vizuale de alarmare. Sistemul va permite vizualizarea

în timp real a parametrilor tehnologici, precum şi înregistrarea şi raportarea evoluţiei

parametrilor respectivi.

Procesul tehnologic de extracţie a metalelor preţioase va fi realizat în etape, pe zone

tehnologice, conform fluxului tehnologic prezentat în diagramele de proces şi instrumentaţie.

Arhitectura sistemului de control al procesului tehnologic de extracţie a metalelor

preţioase, este ierarhizată şi distribuită.

Primul nivel al sistemului, este alcătuit din aparatura de măsură şi elementele de execuţie,

care sunt distribuite în zonele tehnologice.

Al doilea nivel este distribuit într-o reţea de tip PROFIBUS DP – RS 485, de module

interfaţă redundante, cu intrări pentru achiziţia de date de la aparatura de măsură şi respectiv

generarea de date către elementele de execuţie.




2011

79

Al treilea nivel este de automatizare şi este distribuit într-o reţea de tip Ethernet

Industrial ce conţine un sistem de automatizare redundant şi controllere logic programabile.

Sistemul de automatizare redundant este alcătuit din două subsisteme sincronizate, unul „stăpân”

şi al doilea „rezervă”, la care este conectată reţeaua de tip PROFIBUS DP – RS 485 cu module

interfaţă. Controllerele logic programabile sunt dedicate pentru comanda şi automatizarea

utilajelor complexe sau pentru automatizarea zonelor tehnologice izolate şi îndepărtate.

Al patrulea nivel este de comandă centralizată, fiind realizat dintr-o reţea redundantă de

servere pe care rulează prgramele de monitorizare a parametrilor tehnologici şi de conducere a

procesului tehnologic.

Operarea sistemului de control prin personal uman, este realizată prin trei staţii de operare

centrale şi alte trei distribuite în zonele tehnologice izolate: concasare primară, preparare calcar

şi eluţie.

Maşinile electrice rotative, pentru acţionarea utilajelor, sunt alimentate cu energie

electrică la joasă tensiune din centrele de control ale maşinilor electrice: MCC-001 ÷ MCC-010,

sau cu energie electrică de medie tensiune din staţia de transformare ST-110/6kV.

Instalaţiile de alimentare a maşinilor electrice cu energie electrică la joasă tensiune şi

respectiv la medie tensiune, sunt monitorizate prin sistemul de automatizare, iar în modul de

lucru: „comandă automată”, este premisă pornirea sau oprirea automată a maşinilor electrice

respective.

În caz de avarie la o pompă, sau în cazul decuplării maşinii electrice de la protecţie,

sistemul de control semnalizează stările respective la centrul de comandă şi operare.

Atunci când fluxul tehnologic permite, prin existenţa unor pompe de rezervă disponibile,

sistemul automat comandă pornirea rezervei.

În cazul blocării fluxului tehnologic, sistemul de automatizare generează comenzile

succesive pentru oprirea în siguranţă a utilajelor.

În cazul apariției unor situații tehnologice neprevăzute care nu se pot remedia prin

acțiunile de mai sus, funcționarea uzinei va fi întreruptă și se va proceda la remedierea

defecțiunilor constatate și eliberarea spațiilor afectate în vederea reluării activității normale.




2011

80

În ceea ce privește funcționarea iazurilor de decantare, acestea au fost proiectate să

funcționeze în cazul unor precipitații cu asigurare de 0,01% (ploaia maximă probabilă o dată la

10000 ani). Pentru precipitații care depăsesc asigurarea de 1% funcționarea uzinei va fi

întreruptă, iar apele acumulate pe iazurile de decantare vor fi evacuate prin stațiile de epurare

aferente.

În cazul unor situații de urgență se vor aplica măsurile și procedurile prevăzute în planul de

urgentă internă, document realizat în conformitate cu HG 804/2007 cu modificarile şi

completările ulterioare, privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt

implicate substanţe periculoase, Ordinul MAI nr. 647 din 16.05.2005 pentru aprobarea

Normelor metodologice privind elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente în care sunt

implicate substanţe periculoase şi Legea nr.481/2004 privind protecţia civilă, și care a fost depus

la autorități.

1.11 BILANȚUL DE MATERIALE ȘI ESTIMAREA COSTURILOR.

Bilanțul de materiale a fost prezentat și la punctul 1.4.5.

În ceea ce privește poluanții emiși în RIM cap. 1 subcap.1.10 pag.87 sunt prezentate informații

despre poluanții fizici și biologici generați de activitatea propusă.

În ceea ce privește fezabilitatea proiectului amintim următoarele:

Pentru obiectivul minier Certej s-a obţinut Încheierea nr. 92-07 din 18.07.2008 privind

verificarea şi înregistrarea resurselor minerale/rezervelor de minereuri auro-argentifere din

zăcământul Certej, jud. Hunedoara şi Actul adiţional nr. 3 din 18.07.2008 de modificare a

prevederilor Licenţei nr. 435/02.06.1999.

Licenţa de exploatare pentru obiectivul minier Certej (conform Legii minelor nr. 85/2003

şi HG nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003) s-a

obţinut în urma unei negocieri în baza unei cereri însoţită de:

− documentaţia cu calculul resurselor/rezervelor minerale, întocmită conform

Ordinului nr. 177/2005 al ANRM

− studiul de fezabilitate privind valorificarea resurselor minerale şi protecţia

zăcământului, întocmit conform Ordinului 175/2005 al ANRM, însoţit de:




2011

81

• planul iniţial de încetare a activităţii

• program de monitorizare a factorilor de mediu în perioada de

activitate şi postînchidere

• planul de management al deşeurilor/reziduurilor miniere

• devizul general al investiţiei, întocmit conform HG nr. 28/2008

• indicatorii tehnico-economici ai investiţiei

• documentaţia tehnică cu delimitarea perimetrului de exploatare

− planul de dezvoltare al exploatării resurselor/rezervelor minerale, întocmit

conform Ordinului 176/2005 al ANRM

− planul de refacere a mediului şi proiectul tehnic de refacere a mediului,

întocmite conform Ordinului nr. 17/2005 al ANRM

− studiu de evaluare a impactului social şi a planului de atenuare a impactului

social

În documentaţiile prezentate la ANRM Bucureşti s-au avut în vedere toate elementele

tehnice, economice şi de mediu ce implică exploatarea în siguranţă a unui zăcământ. Studiul de

fezabilitate are ca obiect determinarea şi prezentarea parametrilor geologico-minieri şi economici

în care se va situa activitatea de exploatare a rezervelor de aur din perimetrul Certej, care

urmează să se exploateze de către S.C. Deva Gold S.A. De asemenea studiul de fezabilitate

fundamentează şi justifică propunerea de încadrare ca rezerve a resurselor minerale auro-

argentifere din perimetrul Certej .

S-a considerat oportun acest studiu, prin existenţa în zonă a unui important potenţial de

rezerve de minereu auroargentifer, posibil de extras şi prelucrat, în vederea punerii lor în

circuitul economic.

Analiza economică a avut în vedere toate cheltuielile necesare funcţionării în bune

condiţii a obiectivului minier şi a cheltuielilor conform legislaţiilor în vigoare. Analizând

indicatorii pe total perioadă s-a observat ca cheltuielile totale (cheltuieli materiale+manoperă

directă +manoperă indirectă+ redevenţă+taxaanuală de exploatare+cheltuieli pentru protecţia

mediului şi pentru refacerea mediului+cheltuieli generale intreprindere+ cheltuieli de închidere şi




2011

82

post închidere+cheltuieli de cercetare geologică) sunt mai mici decât veniturile, ceea ce

demonstrează viabilitatea şi eficienţa investiţiei.

1.12. CRITERII DE EVITARE A MONOINDUSTRIEI ÎN ZONĂ, ÎN SCOPUL ASIGURĂRII

VIABILITĂȚII ZONEI DUPĂ ÎNCHIDEREA ACTIVITĂȚII.

Dezvoltarea noului proiect minier în comuna Certeju de Sus, prin efectuarea lucrărilor de

redeschidere a carierei Coranda-Hondol, de construcţie a uzinei de preparare, a iazului de

decantare şi a infrastructurilor de transport industrial în zonă, ar urma să creeze un spor de

aproximativ 1000 locuri de muncă (cu nivele diferite în anii de activitate), care ar determina

stabilizarea populaţiei.

Astfel se poate prevedea aici şi o creştere a grupelor de vârsta tânără, care ar putea

determina şi pozitivarea sporului natural şi în consecinţă apariţia de noi elemente pentru

dezvoltarea durabilă a zonei.

Pentru evitarea unei economii locale de tip mono-industrial şi pentru dezvoltarea

echilibrată a zonei în următorii ani, care să răspundă necesităţilor economice şi sociale locale,

S.C. Deva Gold S.A. în parteneriat cu autoritatea locală a comunei Certeju de Sus, au stabilit că

în acelaşi timp cu dezvoltarea proiectului minier Certej, primăria va pune la dispoziţia agenţilor

economici interesaţi, spaţii disponibile sau terenuri pe care să dezvolte activităţi cu caracter

productiv pentru satisfacerea cerinţelor de materiale, piese schimb, bunuri de consum, etc. pentru

activitatea minieră.

Aceaste activităţi de producţie colaterale mineritului, pot să continue şi după încetarea

activităţii miniere din comuna Certeju de Sus, astfel încât să fie posibilă ocuparea forţei de

muncă şi după această perioadă.

Alternativele la locurile de muncă desfinţate odată cu închiderea activităţilor miniere, vor

fi favorizate de alte activităţi care se pot dezvolta pe amplasamentele uzinelor de preparare, care

sunt dotate cu energie electrică, apă industrială, apă potabilă, infrastructură şi alte utilităţi de

importanţă majoră pentru dezvoltarea unor activităţi cu caracter industrial.

Printre lucrările de refacere a mediului prevăzute, este menţionată inundarea carierei,

astfel încât aceasta va favoriza formarea unui lac artificial, cu suprafaţă considerabil egală cu a




2011

83

carierei, unde se pot dezvolta activităţi turistice şi de agrement, ceea ce va conduce la lărgirea

potenţialul turistic al zonei şi astfel se poate discuta şi de activitatea turistică ca o opţiune de

dezvoltare economică.

Crearea alternativelor pentru locurile de muncă, cât şi strategia S.C. Deva Gold S.A. prin

care înainte de închiderea efectivă a activităţii miniere, a prevăzut reconversia personalului

muncitor în direcţia viitoarelor ramuri industriale sau de servicii care s-ar putea dezvolta în zonă,

prin atragerea de capital investitional, va favoriza o traversare uşoară a acestei perioade de către

personalul disponibilizat şi mai mult va conferii echilibrul economic a zonei.

În concluzie se prevede că prin implementarea acestui proiect minier se crează

perspectiva unui impact pozitiv atât pentru comunitatea locală cât şi pentru întreaga zonă a

comunei Certeju de Sus, dezvoltându-se concomitent mai multe ramuri industriale, ceea ce va

conduce la realizarea conceptului de dezvoltare durabilă a zonei.

1.13. MĂSURI PREVĂZUTE PENTRU EVITAREA ACCIDENTELOR DE TIPUL CELUI DE LA

BAIA MARE.

Accidentul din ianuarie 2000 de la Baia Mare s-a produs la un iaz de decantare a

sterilelor a cărui singură asemănare cu iazul CIL din cadrul proiectului Certej este faptul că

sterilele depozitate au cianură în compoziţie.

Accidentul a fost cauzat de precipitaţiile excepţionale simultan cu topirea zăpezii

preexistentă pe suprafaţa iazului şi pe taluzele acestuia care au dus la creşterea necontrolată

nivelului apei în iaz şi în final cedarea digului perimetral cu deversarea unei cantităţi importante

de apă şi nămol cu conţinut de substanţe periculoase în emisar.

Sistemul de management al apei în iazul de decantare Aurul era proiectat pentru circuit

complet închis, fără nici o posibilitate de evacuare controlată.

Iazul CIL din cadrul proiectului Certej nu are prevăzute măsuri speciale pentru evitatrea

accidentelor de tipul celui care s-a produs la Baia Mare deoarece are o concepţie total diferită

atât în ceea ce priveşte construcţia barajelor cât şi în ceea ce priveşte managementul deşeurilor

depozitate cât şi managementului apelor.

Pot fi totuşi menţionate următoarele aspecte care vizează evitarea unor accidente de acest fel:




2011

84

-sterilul rezultat de la cianuraţie este denocivizat înainte de pomparea pe iaz prin

neutralizarea cianurii cu reducerea conţinutului de CNwad până la concentraţii sub 10 ppm;

-În ceea ce priveşte siguranţă în funcţionare, “REFERATUL DE

EXPERTIZARE/AVIZARE A DOCUMENTAŢIEI TEHNICE REFERITOARE LA

“BARAJELE DE LA EXPLOATAREA MINEREURILOR AURO-ARGENTIFERE DIN

PERIMETRUL CERTEJ, JUD. HUNEDOARA” ÎN VEDEREA OBŢINERII ACORDULUI

DE FUNCŢIONARE ÎN CONDIŢII DE SIGURANŢĂ” la cap. 9. ANALIZA SIGURANŢEI

ÎN EXPLOATARE menţionează:

“În cadrul celor două baraje care formează iazurile de depunere a şlamului rezultat din

precesele tehnologice avem deci următorul sistem de gestionare a apelor:

� apele pluviale din bazinul amonte şi de la principalii afluenţi de pe teritoriul celor două

iazuri sunt captate şi dirijate în galeria de tranzitare construită pe Valea Măcrişului,

sub cele două baraje şi depuneri de steril;

� odată cu creşterea depunerilor se realizează canale de coastă care preiau scurgerile de

pe versanţi şi le dirijează tot în galeria de tranzitare;

� apele pluviale care cad pe suprafaţa iazului se amestecă cu apa limpezită după

decantarea sterilului; tot aici este adusă prin pompare şi apa exfiltrată prin baraje şi

colectată la piciorul aval al acestora;

� din iazuri apa este pompată la uzină şi reintrodusă în procesul tehnologic; pomparea se

face la fiecare iaz cu câte o staţie de pompare plutitoare pe care sunt montate câte 2

pompe din care una de rezervă;

� surplusul de apă, care poate să apară în special din diferenţa dintre precipitaţii şi

evaporaţie, se epurează în staţiile de epurare specializate pentru apa limpezită de la

fiecare iaz şi se evacuează în reţeaua hidrologică; staţiile de epurare sunt

dimensionate la ploaia cu probabilitate de apariţie de 0,1 %;

� în situaţiile în care apa pluvială depăşeşte capacitatea de preluare a staţiilor de

epurare ea este stocată temporar în iaz; pentru aceasta s-a calculat ca exploatarea

fiecărui iaz să se facă având liber în permanenţă volumul necesar pentru acumularea




2011

85

unei precipitaţii la nivelul PMP; nivelul maxim al apei este calculat cu o gardă de

0,70 m faţă de nivelul coronamentului;

� evacuarea volumului de viitură reţinut temporar în iaz se face cu pompe instalate tot

pe o barje plutitoare; capacitatea pompelor asigură evacuarea debitelor cu

probabilitatea 0,1 % în 3÷4 zile; la PMP evacuarea se face în 10 zile;

� pentru situaţiile cu totul extraordinare în care valoarea precipitaţiilor depăşeşte chiar

nivelul maxim considerat în calcul (PMP) s-a luat măsura evacuării prin deversare a

surplusului de apă prin practicarea, la contactul cu versantul drept, pe o porţiune

limitată, a unui nivel al coronamentului mai scăzut şi prin plasarea la contactul

taluzului cu acest versant a unor blocuri de anrocamente agabaritice.

Sistemul de evacuare a apelor tehnologice şi din precipitaţii prevăzute în proiect

asigură funcţionarea barajelor în siguranţă.”

1.14. MANAGEMENTUL IAZURILOR DE DECANTARE ȘI DEȘEURILOR MINIERE.

Date referitoare la managementul iazurilor de decantare se regăsesc și în RIM cap. 1 lit. C și D

pag. 11, Lit. E și F pag.41 și 44 apoi lit. I, J, K , L, M începand cu pag 46 - date constructive,

depunerea sterilului, în RIM cap. 2 subcap.2.1.7.1 pag 56 și subcap.2.1.7.3 pag.58 evacuarea

apelor limpezite. În RIM cap. 4.1 subcap. 4.1.3.2.2. se tratează staţia de epurare a apelor

limpezite evacuate din iazul de decantare a sterilelor de flotaţie iar 4.1.3.2.3. epurarea apelor cu

conţinut de cianuri.

De asemenea în Planul de management deșeurilor/reziduurilor miniere se prezintă informații de

la caracteristicile sterilelor depozitate în iazuri , modalități de depozitare a sterilelor de procesare

în iazurile de decantare până la controlul , monitorizarea iazurilor de decantare.

1.15. ADAPTAREA PROIECTULUI LA EVENTUALELE MODIFICĂRI LEGISLATIVE ȘI/SAU APARIȚIA DE NOI ACTE DE REGLEMENTARE.

În conformitate cu Legea 265/2005 privind protecția mediului:




2011

86

„Art. 1. - (1) Obiectul prezentei ordonanțe de urgență îl constituie un ansamblu de reglementări

juridice privind protecția mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor și

elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă.

Art. 3. - Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonanțe de urgență sunt:

a) principiul integrării cerințelor de mediu în celelalte politici sectoriale;

Art. 6. - (1) Protecția mediului constituie obligația și responsabilitatea autorităților administrației

publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice.

Art. 7. - (1) Coordonarea, reglementarea și implementarea în domeniul protecției mediului revin

autorității publice centrale pentru protecția mediului, Agenției Naționale pentru Protecția

Mediului, agențiilor regionale și județene pentru protecția mediului, Administrației Rezervației

Biosferei «Delta Dunării».

Art. 8. - (1) Autoritățile competente pentru protecția mediului, cu excepția Gărzii Naționale de

Mediu și a structurilor subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare și emit, după caz,

acte de reglementare, în condițiile legii.

Art. 15. - (1) Autoritățile competente pentru protecția mediului, cu excepția Gărzii Naționale de

Mediu și a structurilor subordonate acesteia, emit, revizuiesc și actualizează, după caz, actele de

reglementare.

Art.16 – (4) În cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de

reglementare, sau se modifică condițiile care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competentă

decide, după caz, pe baza notificării titularului, prevăzută la art. 15 alin. (2) lit. a), menținerea

actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informând titularul cu privire la

această decizie.

- (5) Până la adoptarea unei decizii de către autoritatea competenta, în sensul prevăzut

la alin. (4), este interzisă desfășurarea oricărei activități sau realizarea proiectului, planului ori

programului care ar rezulta în urma modificărilor care fac obiectul notificării.

Art. 75.- Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului are următoarele atribuții și

răspunderi:




2011

87

a) reactualizează strategia protecției mediului, cu respectarea principiilor și elementelor

strategice prevăzute în prezenta ordonanță de urgență;

b) elaborează recomandările și acționează pentru integrarea politicilor de mediu în strategiile și

politicile sectoriale;

c) coordonează activitatea de instruire în domeniul protecției mediului;

d) corelează planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului și urbanism și stabilește

măsuri de reconstrucție ecologică;

e) creează sistemul de informare propriu și stabilește condițiile și termenii care permit accesul

liber la informațiile privind mediul și participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul;

f) stabilește infrastructura pentru informația spațiala care servește scopurilor politicilor de

mediu și politicilor sau activităților care pot avea un impact asupra mediului;

g) inițiază proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementări și proceduri specifice;

h) avizează normele si reglementările referitoare la activități cu impact asupra mediului,

elaborate de alte autorități și controlează aplicarea acestora;

Art. 94. - (1) Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în

care scop:

a) solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență

și a legislației subsecvente;

b) respectă condițiile din actele de reglementare obținute”

Aceste articole subliniază rolul important al autorităților de mediu în cazul necesității

adaptării unor proiecte în desfășurare sau în procedură de obținere acte de reglementare sau noi

acte de reglementare ca urmare a unor modificări legislative în domeniul protecției mediului; în

conformitate cu art.16 al acestei legi autoritatea competentă de mediu este cea care trebuie să

decidă modalitatea de adaptare a unei anumite activități la schimbările legislative apărute după

obținerea unui act de reglementare sau modul de derulare a procedurii de reglementare în

conformitate cu legislația în vigoare.

Documents

Raport la studiul de evaluare a impactului asupra mediului ... TIMISOARA... · (2) al Directivei EIM se cere în mod expres ca informa ţiile furnizate de titular potrivit art. 5(1)