Raportul periodic UPR aprilie-iunie 2014

Centrul de Informare în domeniul Drepturilor Omului Информационный Центр по

Правам Человека

RAPORTUL PERIODIC PRIVIND PROGRESELE ÎN IMPLEMENTAREA RECOMANDĂRILOR

EVALUĂRII PERIODICE UNIVERSALE (EPU)

Aprilie – Iunie 2014

(versiune preliminară)

Centrul de Informare în domeniul Drepturilor Omului (CIDO) şi Consiliul Naţional pentru Drepturile Omului

Chişinău 2014

1

Raportul a fost realizat cu sprijinul Programului Național Pentru Dezvoltare (PNUD) și a Biroului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului. Opiniile prezentate în acest raport nu neapărat reprezintă poziția acestora.______________________________________________________________________________________________________

_P.O.Box 1678, Web-site: www.cido.org.md, E-mail: [email protected]



Capitolul 1: DREPTURILE FUNDAMENTALE ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII

Recomandări pertinente73.19. Eliminarea practicilor discriminatorii împotriva persoanelor cu dizabilităţi în instituţii medicale şi asigurarera accesului fizic a copiilor cu dizabilităţi la educaţie şi în instituţii publice, ca parte a Strategiei incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.(Tailanda)73.22 Oferiţi servicii sociale în sănătate şi accesul la educaţie a copiilor din grupurile vulnerabile. (Uruguay)

Situația persoanelor cu dizabilități psihosociale

Evoluții pozitive Programul național de sănătate mintală, strategia de dezvoltare a serviciilor comunitare de sănătate mintală, recent decizie colegiu MS și ordinele privind deschiderea de centre comunitare de sănătate mintală și descentralizare a psihiatriei la spitale generale raționale.

Constatări, regrese și domenii fără progreseEste raportată o gamă largă de încălcări ale drepturilor împotriva persoanelor cu probleme psihice. Acestea variază de la limite de procedură la încălcări grave, inclusiv dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus torturii și relelor tratamente, dreptul la libertate, abuz sexual și fizic, etc Încălcările pot fi încadrate în cele întâmplă în instituțiile medicale și sociale de îngrijire și cei din sectorul civil.

Există rapoarte ample despre încălcări în trei instituții mari de psihiatrie din cadrul Ministerului Sănătății (Bălți, Chișinău și Orhei) și 6 instituții rezidențiale psychoneurologic pentru adulți și copii cu dizabilități mintale și intelectuale. Principalele tipuri de rapoarte cu privire la situația sunt de CPT, CpDOM, psihiatrie ombudsman, ONU proceduri speciale și comisii (SR în sărăcie extremă, SR pe handicap, WG pe EDAW, rapoarte naționale și internaționale vizite de monitorizare, inclusiv IDOM, CAJPD, MDAC, etc) .

În mare măsură problemele identificate sunt:

• Dreptul la viață - rata mortalității în instituțiile de sănătate mintală par să fie semnificativ mai mare decât în alte spitale de profil terapeutice. Nu investigare clară a morții în aceste instituții par a fi efectuate (Pavlovka, raportor special privind sărăcia extremă)

2




Правам Человека• Dreptul la libertate - aceasta este în mare măsură cunoscut și menționat de către Procuratura Generală că o cantitate mare de persoane care în mod oficial sunt tratate în mod voluntar nu se poate, de fapt, părăsirea instituției pe propria lor voință. Deși există două cazuri la CEDO recente privind încălcarea CEDO, art 5 (David vs Moldova și Gorobeț vs Moldova), nu există nici acțiunile întreprinse de către autoritățile de sănătate cu privire la problema.

• Libertatea de tortură și rele tratamente / Dreptul de a consimțământului informat - revizuirea în dreptul internațional al drepturilor omului a doctrinei de necesitate medicale - nevoia de a schimba legi (raportul Juan Mendez a Consiliului pentru Drepturile Omului februarie 2013). Cele ultragiind Bălți și Cocieri cazurilor de viol multiplu scoate mai multe probleme grave în sistemele sociale rezidențiale de sănătate și. În context, până în prezent, de asemenea, nici un follow eficace de urmărire penală. Tratamentul forțată este o regulă. Potrivit ombudsman psihiatrie și Centrul de rapoarte privind drepturile omului, lipsa de cunoștințe cu privire la starea lor și tratamentul primit este aproape o regulă. Sunt raportate numeroase cazuri de abuz fizic în spitale și instituții de asistență socială. În spital Pavlovka (o secție de psihiatrie din Bălți spital), lucru punitive la dimensiuni industriale este o practică obișnuită.

• Dreptul la cel mai înalt standard de sănătate - nu există alternative la tratament farmacologie, în ciuda protocoalelor naționale și de bune practici. Standardele de tratament în instituții psihiatrice sunt mult sub standardele din alte instituții de îngrijire a sănătății. Absolut nici o evaluare calitativă a serviciilor de sănătate mintală se realizează, sistemul este definit de indicatori cantitativi, cum ar fi numărul de vizite și de zile de ședere bolnavului. Toate aceste probleme constituie încălcări discriminatorii din cauza diferenței de abordare în alte domenii ale practicii medicale.

Ca o chestiune de picioare separat - drepturile de reproducere pentru femei și fete din institutii - repetate avorturi forțate, sterilizarea și lipsa de orice suport sau accesul la ingrijiri de sanatate a reproducerii forțat. Nu programe educaționale și de acces la contraceptive în case internat psychoneurologic. Se pare că practica de sterilizare fără consimțământ în timpul procedurilor chirurgicale este prezent, de asemenea, în practica medicală mare

• Dreptul la condiții de viață și de tratament decente (inclusiv salubritate și alimente sănătoase și ca parte a dreptului la sănătate), raportate în rapoartele toate Ombudsmanului

• dreptul la recunoașterea egală în fața legii (capacitate juridică) - Națiunilor Unite în Republica Moldova a demonstrat intr-un studiu recent consecințele catastrofale care tutela avea asupra vietii persoanelor ". Ele sunt dungi de toate drepturile lor și oricare dintre deciziile lor sunt

3




Правам Человекаsubstituite de către tutore. Mulți sunt plasați în instituții, tratate cu forța ", cu acordul" de gardian și a tranzacțiilor de bază, cum ar fi contracte de muncă sau de căsătorie nu mai este posibil pentru acești oameni.

• Accesul la justiție - ca o consecință a incapacității există multe probleme în accesul la proceduri judiciare sau-quazi judiciar și mecanismele de protecție a drepturilor, cum ar fi se plânge de poliție, ombudsman, etc, în cazul în care persoana incapacitate nu va fi chiar ascultat. Un caz anecdotic a unei femei aflate sub tutela soțului ei nu a putut depune pentru un divers, chiar dacă el a deschis locuia cu o altă femeie - instanța a respins cererea de divorț, în principiu, cerând ca soțul ei (tutore legal) va depune o divorț împotriva lui însuși . Acum, cazul este la CEDO, contestat de către avocații de la Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM). Nu este nevoie de o mare de advocacy și modificarea Codului Civil, în conformitate cu cerințele de la articolul 12 din CRPD. În timp ce biroul Avocatului Poporului a depus două observații Curții Constituționale, ele aborda doar aspecte legate de capacitate juridică egală și nu problema ca un întreg (doar dreptul de a se căsători și a accesului la biroul ombudsmanului)

• dreptul de a vota și de participare politică. - În ciuda interpretare clară despre nici o excepție, datorită orice handicap de la dreptul de a sufragiului universal (revizuit Declarația interpretativă a Codului de bune practici în materie electorală cu privire la participarea persoanelor cu handicap la alegeri - Comisia de la Veneția) - persoanele cu psiho-social handicap nu sunt permise de a vota și pentru alegeri. Din păcate, la 26 iunie, parlamentul nu a acceptat să opereze modificări la Codul Electoral, în ciuda dreptul expres pentru toate persoanele cu handicap de vot înscrise în CRPD, constituția și legea adoptată recent privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități.

Capitolul 1: DREPTUL LA EDUCAŢIE

- (73.9) Să încurajeze înţelegerea limbii de stat în cadrul întregii societăţi (România);- (73.22) Să furnizeze servicii sociale în ... accesul la educaţie pentru copiii aparţinând celor maivulnerabile grupuri (Uruguay);- (76.11) Să sprijine şi dezvolte programe de educaţie şi instituţii de limba maternă pentruminorităţile naţionale (Federaţia Rusă);- (76.12) Să menţină reţeaua instituţiilor de învăţământ preuniversitar cu acces la educaţie în limbile minorităţilor, în conformitate cu recomandarea Comitetului pentru Drepturile Economice, Sociale şi Culturale vizînd garanţii pentru drepturile minorităţilor etnice (Bulgaria).

4





Recomandări pertinente:

Raportul ECRI , VIII educație și conștientizare, 172 , ECRI , 20 iunie 2013, publicat la 15 octombrie 2013VIII. Educație și sensibilizare172 În al treilea raport, ECRI recomandă ca autoritățile moldovenești(i) să pună în aplicare măsuri menite să asigure că educația pentru drepturile omului este o parte integrantă a curriculum-ului școlar, ( ii) să-și revizuiască decizia lr de a transforma cursurile "Educație civică " și "Noi și Legea " în discipline opționale,(iii) să elimine din manuale orice material rasist sau materiale care încurajează stereotipurile, intoleranța sau prejudecăți față de oricăre grup minoritar, și(iv) să revizuiască în mod regulat manualele școlare.

În cadrul unui studiu specializat, experții CIDO au analizat conținutul a zece manuale școlare la subiectele Limba și Literatura Română, Istorie și educație Civică, dar și a unui număr de manuale de Educație Moral-Spirituală, Religie.

Manualele examinate, din perspectiva egalităţii de gen şi incluziunii sociale, sunt formulate într-un mod neprofesionist, discriminatoriu, insensibil la dimensiunea de gen şi drepturile omului. Femeile fie sunt lipsă din prezentările textuale şi vizuale, fie sunt prezentate pe poziţii de servitoarele sau însoţitoarele bărbaţilor. Studierea manualelor face impresia, precum că numai bărbaţii au făcut istoria lumii şi a Republicii Moldova.

Minorităţile etno-lingvistice din Republica Moldova îşi au un loc extrem de periferic şi marginal, istoria spaţiului descris fiind tratată practic exclusiv ca istoria etnicilor români, în pofida faptului că pe acest teritoriu permanent locuiau alte etnii, cu ponderea semnificativă de 20-30% din populaţie.

Lipseşte cu desăvârșire prezentarea neutră şi echidistantă a bisericii creştin-ortodoxe, în calitate de doar una din confesiuni religioase, ea fiind prezentată mai degrabă ca „pilon” şi „element indispensabil” al statalităţii. Biserica creştin-ortodoxă este prezentată ca o dominantă a statului şi societăţii moldave, ca „unica credinţă adevărată” a statului moldav, în pofida realităţilor istorice mult mai complexe şi variate. Astfel, alte curente creştine (catolicismul, protestantismul, de exemplu) sunt prezentate drept „străine” populaţiei moldave, iar islamul – drept o religie duşmană. Această partinitate a autorilor rezultă în puternică îndoctrinare creştin-ortodoxă a elevilor, contrar prevederilor Constituţiei Republicii Moldova şi standardelor internaţionale din domeniul.

5




Правам ЧеловекаAsemenea redacţie a manualelor duce la o perpetuare a stereotipurilor şi prejudecăţilor privind rolul femeilor în societate, dar şi la marginalizare a elevilor de altă etnie decît cea românească sau de altă apartenenţă religioasă decît cea creştin-ortodoxă. Astfel, aceste manuale produc rezultatele diametral opuse celor statuate de legislaţia învăţământului din Republica Moldova, care cel puţin la nivel declarativ îşi pune drept scop promovarea incluziunii sociale, valorilor drepturilor omului şi nediscriminării.

Manualele examinate (cu excepţia educaţiei civice) nu fac nici-o referinţă pozitivă la persoanele cu dizabilităţi. Într-un caz aceste persoane sunt prezentate drept nişte „calici” care au nevoie de „milă”. În câteva alte cazuri dizabilitate se menţionează tangenţial cu aceiaşi conotaţie negativă şi înjositoare. Deşi istoria umană este plină cu exemplele persoanelor cu dizabilităţi, care au făcut contribuţii semnificative la progresul uman, această dimensiune lipseşte din manuale şi astfel se ratează oportunitatea consolidării re-integrării şi incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.

Cu excepţia educaţiei civice conceptele drepturilor omului, egalităţii şi nediscriminării, toleranţei şi incluziunii sociale nu se regăsesc în manualele examinate.

După toate aparenţele în cadrul sistemului de învăţământ din Republica Moldova lipseşte cu desăvârșire orice mecanism de examinare ex ante a manualelor din perspectiva echidistanţei şi independenţei ştiinţifice, egalităţii de gen şi a drepturilor omului. La fel se impune întrebarea, dacă în cadrul organelor abilitate cu aprobarea şi recomandarea către producere a manualelor sunt reprezentate minorităţile etnice şi religioase, care locuiesc în Republica Moldova.

Mai mult ca atît, subdiviziunile şi instituţiile din subordinea Ministerului Educaţiei direct se implică în activităţi de promovare a unei religii – creştinismului ortodox – şi astfel contribuie la îndoctrinarea creştin-ortodoxă, manifestând lipsa de neutralitate şi echidistanţă şi neînţelegerea conceptelor de nediscriminare.

Documentul cu analiza unui număr de manuale, identificate în bibliotecile câtorva școli municipale, a fost trimisă la adresa doamnei vice-ministru Nicolaescu-Onofrei. Cu părere de rău, până la momentul actual nu avem nici o reacție din partea ministerului educație în acest sens.

La inițiativa jurnalistei Natalia Ghilașcu, Canal Regional a produs o emisiune de o oră în cadrul Studioului Drepturilor Omului. Ministerul Educației a sugerat participarea la discuție a directorului Fondului Special pentru manuale, dl. Gheorghe Gârneț, În aceeași emisiune au fost prezenți și doamna Larisa Dohotaru, șefa direcției ”Manuale școlare” de la Editura ”Științași unul dintre autorii manualelor de Educație Civică, domnul Pavel Cerbușcă: http://discriminare.md/expertii-constata-ca-in-manualele-scolare-exista-discriminarea-de-gen-etnie-si-religie/

6



http://discriminare.md/expertii-constata-ca-in-manualele-scolare-exista-discriminarea-de-gen-etnie-si-religie/

http://discriminare.md/expertii-constata-ca-in-manualele-scolare-exista-discriminarea-de-gen-etnie-si-religie/


Правам ЧеловекаComentariile participanților menționați au constat în recunoașterea faptului că o parte din manuale au nevoie de actualizare și perfecționare, altele de înlocuire, dar își așteaptă timpul, ținând cont de ciclul de viață a unui manuale, care este unul predefinit și este de o durată de 10 ani. Despre manualele de limbă și literatura română s-a menționat că ”încă nu sunt cele mai bune”, iar despre manualul de Educație Civică – că este unul care a apărut ”fără tradiție” la bază.

Totodată au mai fost menționate aspecte tehnice care fac înlocuirea manualelor vechi cu unele noi destul de anevoioasă: costurile mari, inclusiv din cauza tirajului limitat al unor ediții specializate îngust (de ex. manuale de limba și literatură pentru minorități etnice), procesul de elaborare și aprobare.

Totodată, a fost menționat faptul că la elaborarea manualelor se ține cont și de opinia părinților și politicienilor, care la rândul lor analizează și fac comentarii și enunță opinii în acest sens.

În discuție a fost făcut clar faptul că în cadrul Comisiei de aprobare nu există nici un expert în Drepturile Omului sau beneficiari direcți ai acestora, cum ar fi elevi sau părinți, reprezentanții ai grupurilor vulnerabile. La întrebările repetate în acest sens nici unul din reprezentanți nu ne-a putut răspunde afirmativ, iar la sfârșitul emisiunii am aflat că șefa direcției Manuale din cadrul editurii Știința crede că are suficientă expertiză în DO, participând la câteva seminare în domeniu.

La fel nu am primit un răspuns la întrebarea dacă înainte de aprobare se face o expertiză a manualelor din perspectiva DO. Un răspuns a fost că în cadrul procesului de evaluare și selecție există un regulament și o fișă specială de evaluare a ofertelor, care ar menționa expres drept un criteriu de eliminare caracterul discriminatoriu al manualului. Analizând acest document, nu am găsit nici o referință la discriminare în criteriile enumerate, descrierea acestora sau metodele de evaluare, cu excepția trimiterii la art. 35 (8) din Constituția RM și art. 4 (3) din Legea Învățământului, care fac referire la libertatea învățământului religios și laicitatea învățământului de stat.

La finele conversației participanții la emisiune au afirmat necesitatea unui ghid pentru profesori, în predarea obiectelor prin prisma DO, dar și un ghid de evaluare a manualelor. Totodată, în opinia noastră, este crucială expertiza din perspectivă a DO a manuscriselor propuse spre editare, dar și abordarea participativă a beneficiarilor cum sunt reprezentanții grupurilor vulnerabile, copiii, părinții.

O altă problemă verbalizată a fost lipsa cadrelor pregătite pentru o asemenea analiză, la care reprezentanții societății civile, mai exact echipa CIDO, și-a propus serviciile în acest sens.

7




Правам ЧеловекаProfesorii la rândul lor se plâng de faptul că la acele discipline unde nu au un material didactic solid, sau au la dispoziție doar curricula, sunt nevoiți să caute materiale ei înșiși, fapt care îi suprasolicită, dar și pune în pericol calitatea instruirii din mai multe aspecte, în special în localitățile rurale, unde accesul la informație este unul redus: http://drepturi.md/ro/discriminare-educatie-2013

O necesitate firească în acest context este stabilirea responsabilului final de conținutul și calitatea manualelor la fiecare etapă: selecție, producere, și achiziționare pentru utilizare în sistemul educație și existența unui mecanism clar și transparent pe parcursul întregului proces. Totodată o cerință majoră este implicarea beneficiarilor direcți cum sunt copii, părinții, dar și comunitățile de interes în evaluarea calității manuscriselor și luarea deciziilor în acest sens. O asemenea abordare ar însemna o adevărată participare și implicare a beneficiarilor în procesul elaborării unui produs destinat lor, cu integrarea perspectivelor și doleanțelor acestora în procesul de elaborare a produsului.

De menționat este faptul că Ministerul Educației nu a delegat nici un reprezentant pentru această discuție. Încă un fapt remarcat este că atitudinea față de implicarea SC în acest subiect este privită drept una ostilă, iar recomandările propuse sunt percepute drept ultimatumuri, fapt ce denotă o lipsă de tradiție în asemenea colaborare și neînțelegerea rolurilor specifice a diferitor actori, dar care oricum lasă un spațiu de manevră pentru actorii implicați, întru atingerea unui scop final comun: asigurarea elevilor și profesorilor cu un material didactic calitativ, actualizat și util din toate punctele de vedere, atât de creare a competențelor, dar și de formare a unui sistem de valori care ar duce la o atitudine de respect față de toți locuitorii RM, indiferent de apartenență de grup sau opinie etc.

Recomandări:

- Elaborarea / modificarea standardelor / regulilor / regulamentului privind elaborarea manualelor şcolare în vederea asigurării egalităţii şi nediscriminării, cu implicarea obligatorie a societăţii civile şi Consiliului Nediscriminare.

- Asigurarea funcţionării mecanismului de examinare ex ante a manualelor din perspectiva echidistanţei şi independenţei ştiinţifice, egalităţii de gen şi a drepturilor omului.

- Includerea în componenţa organelor de recomandare şi aprobare a manualelor şcolare specialiştilor în domeniul drepturilor omului, egalităţii de gen şi egalităţii/nediscriminării, inclusiv din numărul reprezentanţilor non-guvernamentale specializate şi recunoscute.

8



http://drepturi.md/ro/discriminare-educatie-2013


Правам Человека- Includerea în cadrul organelor abilitate cu aprobarea şi recomandarea către producere a manualelor a reprezentanților minorităţile etnice şi religioase, care locuiesc în Republica Moldova.

- Disponibilizarea unor fonduri speciale şi stabilirea unui program de granturi pentru cercetări noi privind rolul femeilor şi minorităţilor din Republica Moldova în mai multe domenii ale vieţii obşteşti pentru ca rezultatele acestor cercetări să devină baza manualelor şcolare.

- Stabilirea pe lângă Ministerul Educaţiei a unui organ disciplinar pe cazuri de discriminare în sistemul de învăţământ din Republica Moldova, abilitat cu intentarea dosarelor disciplinare în privinţa cadrelor didactice, care nu asigură egalitatea şi nediscriminarea în cadrul instituţiilor de învățământ din Republica Moldova.

- Interzicerea absolută a implicării subdiviziunilor şi instituţiilor din subordinea Ministerului Educaţiei în activităţi de promovare a religiei (inclusiv a creştinismului ortodox), sub sancţiunea eliberării imediate din funcţia ocupată.

Capitolul 2: ASIGURAREA EGALITĂŢII DE GEN

- (73.18) Să continue promovarea egalităţii de gen ca o prioritate naţională, care reflectă recomandarea Raportorului Special privind violenţa împotriva femeilor cu privire la accelerarea realizării egalităţii femeilor şi bărbaţilor în toate domeniile (Turcia);- (73.58) Să intensifice eforturile sale de a promova participarea femeilor în special în viaţa politică (Grecia);- (75.18) Să continue consolidarea mecanismului naţional pentru promovarea femeilor prin capacitate financiară, umană şi autoritate politică (Azerbaidjan);- (76.6) Să asigure reprezentarea femeilor în structurile de stat elective şi administrative prin stabilirea unei cote minime pentru femei (Maroc).

Combaterea violenței domestice și a traficului de ființe umane

Recomanări pertinente- Sensibilizarea și antrenarea funcționarilor din cadrul serviciilor publice pentru prevenirea cazurilor de violență domestică, precum și identificarea și implicarea la timp cu scopul de a evita consecințe și mai grave. Inclusiv despre reacția insuficientă și tardivă a poliției, dar și lipsa sensibilizării din partea judecătorilor se recomandă instruirea calitativă a cadrelor din instituțiile date. (UPR, CEDAW, SR1)

1 Concluziile Raportorului Special pe violență față de femei, cauzele și consecințele acesteia, Yakin Ertürk. Misiunea în Republica Moldova. A/HRC/11/6/Add.4 8 May 2009

9




Правам Человека- Asigurarea implementării legislației în vigoare în privința protecției femeilor împotriva violenței domestice, asigurarea urmăririi penale eficiente a cazurilor de violență domestică (UPR)

Criminalizarea aplicării violenței domestice a început din anul 2010, iar datorită conștientizării treptate a importanței problemei date, numărul plîngerilor și infracțiunilor înregistrate crește anual. Astfel, conform datelor Procuraturii Generale numărul infracțiunilor în 2013, care fac parte din categoria infracțiunilor contra familiei și minorilor, s-a majorat considerabil cu 54,67% (cu 521 de cazuri mai mult decît în 2012)2. Totuși sensibilizarea publicului general despre problema violenței rămîne actuală, deoarece numărul plîngerilor adresate nu atinge nici pe departe numărul femeilor care au fost supuse violenței în familie, care conform studiilor reprezintă aproape 41% de femei din Moldova3. Este relevant de menționat însă că conform datelor prezentate de Ministerul de Interne, pentru primele cinci luni ale anului 2014, deja au fost înregistrate 778 de infracțiuni de aplicare a violenței domestice. Dacă asemenea tendințe se vor menține, numărul acestora poate depăși și statisticile din 2013. Este important ca poliția să trateze cu responsabilitate fiecare plîngere, iar după efectuarea unei urmăriri penale calitative, acestea să ajungă în instanța de judecată.

Nu poate fi negat și rolul important în combaterea violenței în familie de către autoritățile publice și de către sistemul judecătoresc. Doar în 2013, CtEDO a adoptat patru decizii pe cazuri de violență față de femei, unde a recunoscut Republica Moldova responsabilă de încălcări în baza articolelor: 3 – datorită omisiunii din partea autorităților de a proteja victimele, art.4 – încălcări ale dreptului la viață privată a reclamantelor, art.14 combinat cu art.3 unde încălcarea a avut loc din cauza atitudinii discriminatorii față de femeie. În toate aceste cauze, Curtea a recunoscut următoarele persoane responsabile: colaboratorii de poliție care au sprijinit agresorii, au refuzat să implementeze ordonanțele de protecție emise de instanțe; procurorii care au refuzat pornirea urmăririi penale în urma plîngerilor depuse; asistenții sociali care au impus victima să renunțe la pretențiile sale față de soț abuziv; judecătorii care au respins plîngerile reclamatelor sau le-au admis doar parțial, astfel încălcându-le drepturile omului4. Mai multe eforturi trebuie întreprinse pentru schimbarea abordării date din partea funcționarilor publici.

Periodic, presa din Republica Moldova prezintă informații despre un nou caz de violență față de femei și copii, care se soldează cu leziuni corporale grave sau chiar deces al victimelor. Mecanismul de prevenire a unor asemenea cazuri este foarte slab dezvoltat. Sistemul de referință a victimelor violenței domestice este ineficient, astfel asistenții sociali, medicii de familie,

2 Raport de activitate a Procuraturii Republicii Moldova pentru anul 2013 În anul 2013 au fost înregistrate 1346 de infracţiuni prevăzute la art.2011 din Codul penal, în anul 2012 - 818 asemenea cazuri, în anul 2011 – înregistrate 478, iar în anul 2010 – 62 de infracţiuni de acest gen;

3 Concluziile Raportorului Special pe violență față de femei, cauzele și consecințele acesteia, Yakin Ertürk. Misiunea în Republica Moldova. A/HRC/11/6/Add.4 8 May 2009, Paragraful 22.

4 http://lhr.md/2/127.html10




Правам Человекаpolițiștii de sector, cadrele didactice și funcționarii autorităților publice locale foarte rar se autosesizează în asemenea cazuri și nu se implică activ în prevenirea și soluționarea lor. Iar în acele rare situații cînd victimele se adresează direct organelor statului, reacția acestora nu întotdeauna corespunde prevederilor legale, astfel demotivînd victima și potențialele victime de a se adresa autorităților pe viitor. În majoritatea cazurilor, care s-au soldat cu consecințe grave pentru victime, este cunoscut faptul că familiile date deja fie se aflau la evidența autorităților, fie existau destule premise cunoscute funcționarilor publici din localitate, și avînd sarcina de a preveni consecințele și mai grave nu au luat nici o măsură eficientă în acces sens. Omisiunea de a adopta măsuri eficiente și la timp de către autorități se confirmă și prin deciziile CtEDO. Sensibilizarea, dar și adoptarea unor sancțiuni față de funcționarii care nu au acordat suportul și protecția necesară victimelor este crucială în combaterea și prevenirea fenomenului violenței domestice.

Cu suportul donatorilor externi, Institutul Național de Justiție desfășoară periodic cursuri de instruire pentru judecători și procurori, fiecare fiind obligat să urmeze un număr minim anual de cursuri de calificare la dorință în cadrul instituției. Este important ca cursurile ce țin de combaterea violenței domestice și a traficului de ființe umane să acopere toți judecătorii și procurorii care se ocupă de aceste dosare.

- Adoptarea politicilor speciale pentru a combate cauzele ce stau la baza violenței domestice, în special împotriva femeilor și a copiilor, desfășurarea campaniilor de sensibilizare, în special în zonele rurale. (UPR)

Abordarea în baza stereotipurilor patriarhale privind rolul femeii în societate și familie încă domină societatea moldovenească. Atitudinea dată este remarcată atît la nivelul publicului general, cît și din partea funcționarilor publici, politicienilor. Astfel combaterea violenței domestice la general este afectată și de o toleranță în societate pentru discriminarea femeilor, care deseori împiedică rudele, vecinii și alte persoane care cunosc cazuri de violență, dar și victimele, de a se adresa la organele de drept. Inclusiv și funcționarii publici, conducîndu-se de stereotipuri și prejudecăți precum că violența în familie este o problemă din domeniul privat, care poate fi soluționată fără implicarea autorităților, nu reacționează prompt. Organizația non-guvernamentală LaStrada a publicat în anul curent studiul ”Opinii, percepții și experiențe ale tinerilor privind violența în familiei/cuplu”5, în care au fost abordate detaliat stereotipurile, prejudecățile care există în rîndurile tinerilor față de drepturile femeii și cauzele acestora. Astfel, din răspunsurile obținute s-a conturat idea divizării stricte a rolurilor în familie. Astfel obligațiunile rezervate de societate femeilor (atribuții de a îngriji copiii, de a avea grijă de casă), conform răspunsurilor înregistrate, au mai puțină importanță și nu necesită eforturi considerabile în comparație cu responsabilitățile bărbaților de a ”întreține familia”. În urma acestei divizări, este evidențiată o altă concluzie, precum că femeile trăiesc în dependență și frică față de soții și concubinii săi, deoarece nu participă la luarea unor decizii importante pentru familia sa. Fiind

5 http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Raport_Violenta_rom.pdf11




Правам Человекаîntrebați despre situațiile cînd violența față de femei poate fi justificată, bărbații sunt mai predispuși să susțină violența față de femei, iar lipsa de programe educative și informaționale privind egalitatea de gen sunt evidente, însă asemenea inițiative din partea statului lipsesc.

- Adoptarea măsurilor suplimentare pentru eradicarea traficului de ființe umane, atragerea la răspundere penală a traficanților și asigurarea cu protecție și suportul necesar victimelor pe parcursul procesului penal. În special asigurarea victimelor cu serviciile de consiliere și reabilitare, cu scopul eliminării vulnerabilității față de traficanți, precum este recomandat de CESCR și CEDAW. (UPR, CEDAW, SR)

Conform datelor pentru anul 2013 prezentate de Comitetul Național pentru Combaterea Traficului de Ființe Umane6, pe parcursul anului au fost întreprinse un șir de activități cu scopul de prevenire. Astfel au fost instruiți membrii echipelor disciplinare din cadrul Sistemului Național de Referință. Cu suportul programelor Ambasadei SUA în Moldova și a Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), în Curțile de Apel ale țării au fost create camere separate de audiere a martorilor, în care pot fi audiate victimele violenței domestice, a traficului de persoane, precum și în alte situații de abuz, în urmă cărora victima se simte intimidată de învinuit. Asemenea camere sunt dotate cu tehnica necesară pentru a transmite mărturiile făcute de martor pe monitoarele prezente în sala de ședință, iar imaginea și vocea pot fi distorsionate pentru a proteja identitatea victimei în caz de necesitate. Însă asemenea condiții nu sunt disponibile și în judecătoriile de primul nivel, acolo unde dosarele sunt examinate în fond, iar victimele sunt nevoite să confrunte de fiecare dată fie traficantul, fie alt abuzator.

Dacă progresele la nivel de urmărire penală, deși modeste dar sunt înregistrate, la etapă examinării în instanța de judecată lucrurile rămîn neschimbate. Dosarele de trafic de persoane sunt examinate timp de 1-3 ani. Astfel, instanțele pot examina dosarele de trafic care au avut loc cu 5 ani în urmă, ceea ce afectează calitatea mărturiilor depuse în instanță, dar și a altor probe. Tărăgănarea se datorează faptului că traficanții deseori nu sunt în țară, absenței nemotivate a părților în proces de la ședințele de judecată, tergiversarea răspunsurilor pentru interpelările expediate către instituțiilor naționale și internaționale, dar și prin faptul că legislația nu impune limitări de timp clare, astfel ca procesul de judecată să decurgă fără întrerupere. În tot acest timp victimele sunt nevoite să depună mărturii din nou, de fiecare dată cînd apare un martor sau o probă nouă. În acest sens este important de subliniat problema revictimizării și încălcării dreptului la un proces echitabil a victimelor traficului, care se datorează duratei neîntemeiat de excesive a procesului penal.

Ca și în dosarele de violență domestică, în cazurile de trafic de persoane pentru pornirea

6 COMITETUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE, SECRETARIATUL PERMANENT, Raport naţional în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane pentru anul 2013

12




Правам Человекаurmăririi penale nu este necesară plîngerea victimei. Astfel organele de drept au posibilitate de a se autosesiza și a porni urmărirea penală, chiar dacă victimă nu cooperează inițial. Însă există practici cînd la etapele inițiale ale procesului penal, urmărirea penală este suspendată sau chiar închisă pe motiv că victima și-a retras plîngerea. Acest fapt nu ar trebui să reprezinte un impediment pentru desfășurarea urmăririi penale de către organele de drept, acestea avînd la dispoziție un șir de măsuri procesuale pentru a coopera cu și a proteja victima, pentru a atrage la răspundere traficantul în caz de intimidare a victimei etc.

Capitolul 3: INSTITUŢIILE NAŢIONALE DE PROTECŢIE A DREPTURILOR OMULUI

- (73.7) Să asigure instituţiile naţionale pentru drepturile omului cu mijloacele necesare, astfel încât acestea să-şi poată îndeplini mandatul şi implementa deciziile (Maroc);- (75.15) Să analizeze posibilitatea de instituire a unui organ naţional de drepturi ale omului pedeplin independent, în conformitate cu principiile referitoare la statutul instituţiilor naţionale pentru promovarea şi protecţia drepturilor omului (Grecia);- (75.16) Să-şi consolideze Centrul pentru Drepturile Omului prin creşterea finanţării şi numărului de personal, şi în mod special prin asigurarea conformităţii acestuia cu principiile de la Paris (Spania);- (75.17) Să consolideze transparenţa alegerii membrilor Biroului Ombudsmanului, bazată peprofesionalism (Maroc)

Reforma Instituției Avocatului PoporuluiÎn data de 3 aprilie curent, Parlamentul RM a adoptat noua Lege privind avocatul poporului(Ombudmanul), lege îndelung discutată/dezbătută pe durata ultimilor ani în cercul actorilor din domeniul drepturilor omului. Țînînd cont de importanța acestei instituții și luînd în calcul ineficiența prin care s-a remarcat Centrul pentru Drepturile Omului pînă la moment (dovadă servesc rapoartele de evaluare pe tară în care se insista asupra îmbunătățirea situației privind această instituție), modificarea legii era indispensabilă. Cu o implicare activă din partea reprezențanților societății civile și nu numai, s-a ajuns la o lege mult mai bună, menită să ofere viitorilor avocați ai poporului toate instrumentele necesare pentru a-și îndeplini rolul pro-activ în promovarea și apărarea drepturilor omului în Republica Moldova.

În procesul de lucru asupra noii legi s-a insistat pe cîteva componente de bază, și anume : Cerințe față de candidați: Numirea în funcțiile de avocat al poporului și avocat al poporului

pentru drepturile copilului a unor persoane cu experiență notorie în domeniul apărării și

13




Правам Человекаpromovării drepturilor omului demonstrată în practică. În draftul pre-final al noii legi experiența notorie în domeniul drepturilor omului era egalată cu ”20 ani de experiență în domeniul juridic”, ceea ce în opinia reprezentanților societății civile este diferit și incorect.

În procesul de selectare a avocatului poporului, accentul urma să fie pus și pe ”tratamentul egal, prin aplicarea în mod discriminatoriu a criteriile de selectare și a condițiilor de desfășurare a concursului în raport cu toți candidații”, lucru ce nu a fost vizibil în cadrul audierilor publice desfășurate în data de 18 iunie curent. Cu regret, a lipsit un tabel de evaluare obiectiv pentru toți candidații, întrebările fiind haotice și diferite, lucru ce denotă lipsă de pregătire, cît și importanța acordată de membrii comisiei speciale pentru acest proces. Mai mult decît atît, deși a fost vocalizată în repetate rînduri de către reprezentanții ONG-urilor propunerea de a constitui o comisie mixtă pentru alegerea viitorilor avocați ai poporului, din deputați ai celor 2 comisii permanente de specialitate și reprezentanți ai societății civile , în practică, componența Comisiei speciale a întrunit în totalitate membrii ai celor 2 comisii parlamentare și, în mod majoritar componența Comisiei speciale pentru selectarea unui alt organ important în domeniu- Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. Cu toate acestea, vinovată de organizarea audierilor publice s-a dovedit a fi tot societatea civilă, căreea i s-a imputat lipsa de interes față de întreg procesul de însăți Președinta Comisiei speciale- Dna Stella Jantuan.

În baza noii legi, selectarea a cîte 2 candidați pentru fiecare din poziții urma să fie efectuată în baza punctajului de evaluare. Cum nu a existat unul, tindem să credem că și decizia a fost una subiectivă.

Ca urmare a audierilor publice, au fost selectați cîte 2 candidați pentru fiecare din poziții: pentru funcția de avocat al poporului- Ion MANOLE și Mihai COTOROBAI, pentru avocat parlamentar pentru drepturile copilului- Jana COSTACHE și Maia BĂNĂRESCU.

O justificare obiectiva a selectării acestor candidaturi nu există la moment. Cît privește audierea acestora în Parlament încă nu este cunoscută. Reprezentanții societății civile participanți la audieri au fost anunțați că acest lucru se va întîmpla în luna iulie cel mai curînd.

Frica ține de faptul că decizia finală aparține deputaților, ceea ce poate însemna respingerea candidaților susținuți de societatea civilă și promovarea altora, pe criteriu de loialitate. În egală măsură, este posibil ca marea majoritate a deputaților, cu excepția celor ce au participat nemojlocit la procesul de selecție să nu fie documentați privind experiența candidaților, Iar avizul comisiei speciale să fie unica sursă în baza căreia decizia finală să fie luată.

Această frică este justificată de experiența privind procesul de selectare a membrilor în cadrul Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, cînd s-a dorit crearea unei structuri doar pentru bifă. Conform Legii 121, cel puțin 3 din membrii Consiliului trebuiau să aibă licența în drept, or de facto, doar unul are această licență- Doina Ioana Străisteanu. Partea pozitivă ține de faptul că toți cei 5 membri selectați au format o echipă pro-activă și au început activitatea în forță. Totuși, nu putem miza pe același noroc și în acest caz, drept pentru care implicarea cît mai activă a societății civile și altor actori importanți la această etapă este primordială.

14





Recomandări: Monitorizarea continuă a întreg procesului de selectare și numire în funcție a avocaților poporului; Susținerea și mai departe a candidaților înaintați din partea societății civile în vederea selectării de

profesioniști în domeniu; Organizarea de dezbateri publice dintre candidații pentru fiecare din poziții în vederea identificării

celui mai bun, cît și aducerea lor în vizorul public; Asigurarea independenței acestei instituții în vederea îndeplinirii mandatului și excluderea influenței

politicului asupra acesteia. Riscul numirii în aceste funcții a unor persoane loiale autorităților de stat, organelor afacerilor interne, care de fapt sunt și principalii violatori ai drepturilor omului, ne-ar duce în aceeași situație de impas;

Sporirea vizibilității instituției avocatului poporului, cît și a avocaților poporului la nivel național și internațional. Marea majoritate a populației din RM nu cunoaște pînă la moment de existența acestei instituții și rolul acesteia pentru cetățean. Practica precedentă a scoș în evidență o structură amorfă, ineficientă, cu statistici vechi, incorecte și care redirecționa petiționarii către ONG-uri din domeniul drepturilor omului pentru soluționarea problemei sesizate;

Stabilirea și consolidarea parteneriatelor la nivel local, național, regional și internațional. Elaborarea de priorități și schimbul de bune practici nu vor face decît să ajute instituția avocatului poporului, or pînă la moment, CpDOM era o structură închisă și rareori cooperantă.

Consiliu pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalitățiiLa data de 15 martie curent, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a prezentat Parlamentului primul său raport de activitate care nu a făcut decît să confirme temerile reprezentanților societății civile privind limita de acțiune în soluționarea unui caz de discriminare. Faptul că această structură nu poate aplica sancțiuni, știrbește din autoritatea sa atît în fața celor care au discriminat, cît și în fața cetățenilor, potențiale victime ale discriminării.

Conform modificărilor din Codul Contravențional, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității poate constata doar contravențiile regăsite la 3 domenii precum învățămînt, cîmpul muncii și acces la bunuri și servicii. Mai mult decît atît, Codul contravențional nu sancționează hărțuirea în cîmpul muncii de către celelalte persoane, decît de către angajator, or Consiliul este sesizat în repetate rînduri anume cu astfel de plîngeri.

Tot cu referire la Codul contravențional, important de menționat faptul că Art. 71 2, ce se referă la ” Împiedicarea activităţii Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii ” nu se regăsesteîn rîndul contravențiilor ce pot fi constatate de către Consiliu. Or, din activitatea practică a Consiliului, cunoaștem că acest articol este mai mult decît important, deoarece de cele mai multe ori ”persoanele despre care se presupune că au discriminat, împiedică activitatea Consiliului de examinare a plîngerii prin faptul că ignoră solicitarea de a prezenta informații, refuză în informația solicitată, refuză acces la informații echipelor de investigație la fața locului a Consiliului, ignoră

15




Правам Человекаrecomandările Consiliului pentru eliminarea discriminării și asigurarea egalității, abuzează verbal angajații și membrii Consiliului cînd li se solicită informații pe caz, întreprind acțiuni de influențare a deciziilor Consiliului pe cazurile pendinte.” Pînă în data de 12 martie, 2014, Consiliul a întocmit procese verbale pe împiedicarea activității cînd judecătoria sectorului Buiucani a luat o decizie prin care va respinge toate procesele verbale întocmite de către Consiliul pentru Prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității în baza Art. 712, argumentînd că nu ține de competența Consiliului să constate contravențiile regăsite la acest articol, ceea ce din păcate este adevărat.

La moment, în Parlament se așteaptă să fie votat în lectura finală un proiect de modificare a acestui articol, însă cînd exact se va întîmpla acest lucru, nu se cunoaște.

O altă problemă identificată pe durata activității Consiliului tine de termenii restrînși privind examinarea plîngerilor parvenite în adresa Consiliului, fapt pentru care devine imposibilă amînarea ședințelor de audieri chiar și pentru temeiuri obiectiv justificate. Cum numărul de plîngeri este în creștere continuă, o soluție cît mai rapidă necesită a fi identificată. Comparativ cu anul 2013, cind în adresa Consiliului au parvenit 44 adresari, în 2014 pînă la etapa aceasta, numărul acestora a fost de 94. În 2013 au fost adoptate 12 decizii, în timp ce în 2014 au fost adoptate 28.

Acestea ar fi doar o parte din problemele cu care se confruntă Consiliul la etapa actuală și toate luate cumulativ tergiversează activitatea acestuia, scoțînd în evidență neputința acestei instituții de a solutiona pînă la capăt o situație de discriminare. Mai mult decît atît, Consiliu mai are și alte atribuții nu mai puțin importante ce țin de scanarea și inițierea de propuneri de modificare a cadrului legal existent în domeniu, informarea și sensibilizarea populației cu privire la fenomenul discriminării, etc. Atît timp însă cit ceilalți actori implicate sunt reticenți, această schimbare este practic imposibilă.

Recomandări: Modificarea Art 712 și trecerea lui în competența Consiliului în calitate de agent constatator

pentru atingerea scopului Legii privind asigurarea egalității; Acordarea posibilității de aplicare a sancțiunilor de către Consiliu Nediscriminare; Modificarea termenilor de examinare a plîngerilor, data fiind complexitatea acestora; Modificarea Codului Contravențional privind domeniile în care Consiliul poate constata

contravenții; Suplinirea tuturor posturilor vacante din cadrul aparatului administrative a Consiliului cu

personal calificat; Consolidarea parteneriatelor Consiliului cu toți actorii importanți din domeniu în vederea

implementării Foii de parcurs.

Capitolul 4: Libertatea de gândire, conştiinţă şi religie

16




Правам Человека- (73.3) Adoptarea unor măsuri suplimentare de promovare a comunicare inter-religioase și culturii publice de promovare a diversității socio-culturale și religioase (Thailanda);- (73.27) Să dubleze eforturile pentru a proteja drepturile membrilor grupurilor religioase minoritare, etnice și sociale ... împotriva discriminării atât oficiale cât și sociale (Statele Unite ale Americii);- (73.52) Adoptarea unor măsuri suplimentare de promovare a dialogului inter-religios și a diversității culturale (Maroc); - (73.57) A asigura ca evenimentele publice planificate de către ... grupurile religioase și alte grupuri de drepturi ale omului sunt permise și securizate în mod adecvat de către poliție, în conformitate cu obligațiile Republicii Moldova asumate în cadrul legislației internaționale privind drepturile omului (Marea Britanie); - (76.15) Să stabilească un cadru legal și măsuri necesare pentru a garanta libertatea religiei în țară, în special în învățământul public (Mexic).

Progrese: Adoptarea Legii cu privire la asigurarea egalităţii.

Constatări, regrese, domenii fără progrese

Separarea bisericii de stat Mitropolitul Vladimir a fost decorat de către seful statului. Nicolae Timofti i-a oferit titlul onorific "Om emerit". Potrivit unui comunicat al președinției, seful bisericii de la Chișinău s-a ales cu aceasta distincție pentru merite deosebite in renașterea morala, dar si pentru ca s-a implicat activ in restaurarea lăcașelor sfinte. Mitropolitul mai are si distincția "Ordinul republicii", care i-a fost oferita in 1999 de Petru Lucinschi. Decorații pentru un grup de funcționari publici din cadrul Ministerului Justiției, secția Organizații Necomerciale, de către Mitropolia MoldoveiConform Serviciul de presă al Mitropoliei, “în dimineața zilei de 25 septembrie, ÎPS Mitropolit Vladimir a primit la Palatul Mitropolitan un grup de specialiști de la Ministerul Justiției, secția Organizații Necomerciale. Vlădica Vladimir le-a mulțumit celor prezenți pentru aportul pe care și l-au adus pentru buna organizare a lucrărilor în cadrul secției pe care o gestionează și pentru deschiderea oferită Bisericii Ortodoxe din Moldova, decorându-i pe invitați: Grițco Elena – șef secție, Victor Ursachi și Cereteu Nina cu medalia comemorativă „Mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni”, prilejuită aniversării a 200 de ani de la înființarea Eparhiei de Chișinău și Hotin. La rândul lor, oaspeții au mulțumit Înalt Prea Sfinției Sale pentru decorațiile deosebite și cuvintele de apreciere, asigurându-L că şi de acum înainte vor sprijini Biserica, totodată mulțumind arhiereului pentru apreciere, pentru grijă și pentru binecuvântare în toate lucrările bineplăcute Domnului.” http://mitropolia.md/decoratii-pentru-un-grup-de-specialisti-din-cadrul-ministerului-justitiei-sectia-organizatii-necomerciale/

17




Правам ЧеловекаDin spusele martorilor oculari, juristul BOM intră liber la Ministerul Justiției, fără să i se facă permis, pe când restul persoanelor trec prin procedura obligatorie de perfectare a unui permis de acces în instituție.

Vizita lui Heiner Bielefieldt , raportor special ONU Libertatea Religiei Pe parcursul acestei vizite au avut loc mai multe întâlniri cu reprezentanţi ai mai multor culte, societăţii civile, reprezentanţi ai statului. În cadrul acestor întâlniri au fost reiterate un număr de probleme cum sunt: accesul egal la cimitirele publice, spaţiul din cadrul acestora, tratamentul diferenţiat în achitarea costurilor pentru acestea, libertatea întrunirilor, libertatea asocierii, averile şi bunurile înstrăinate ale cultelor, manifestările de intoleranţă religioasă ş.a. Observaţia domnului Bilefieldt la rândul lui a fost că sectorului îi lipseşte solidaritatea şi dialogul, proces care ar trebui în mod nemijlocit să fie facilitat de către stat, conform recomandărilor primite şi obligaţiilor asumate în cadrul mecanismelor ONU. Totodată, legea ar trebui să fie una funcţională în interesul cetăţeanului, remarcă a fost făcută în raport cu cerinţa de a cumula 100 de persoane pentru înregistrate conform Legii cultelor. Totodată. de menţionat este faptul, că în vizita precedentă, raportul special ONU în urma vizitei sale a lansat un şir de recomandări la adresa statului, care în mare parte au rămas nerealizate, deşi din momentul vizitei au trecut deja doi ani. În special aceste recomandări includ aspectul de educaţie şi instruire în spiritul egalităţii, respectului reciproc şi diversităţii, fapt care conform studiului realizat recent de către CIDO în sistemul educaţiei din RM, nu se întâmplă.

La aceeaşi întâlnire de către reprezentanţii Ministerului Justiţiei a fost adusă informaţia precum că Asociaţia Falun Dafa a fost condamnată prin instanţa de judecată pentru utilizarea unor simboluri extremiste (semnul care seamănă cu svastica), fapt care pune asociaţia sub riscul lichidării. De menţionat este faptul că în cazul acestei asociaţii există două decizii judecătoreşti contradictorii în acest sens.

În cadrul acestei întâlniri a fost abordată şi lipsa de respect pentru diversitate şi toleranţă a cultului majoritar faţă de mai multe grupuri sociale, inclusiv LGBT. Chiar înaintea acestei întâlniri, a avut loc Marşul Egalităţii al comunităţii LGBT la Chişinău, care a fost atacat de către câteva grupuri de persoane, printre care slujitori ai bisericii în haina de clerici, persoane cunoscute public cum sunt domnii Văluţă sau Cibric. Reprezentantul BOM Eduard Pleşca, prezent la întâlnire a ţinut să menţioneze că “biserica este alături de toţi cetăţenii RM” şi că “suntem gata să lucrăm” iar mitropolitul a spus de două ori că aceste persoane nu reprezintă poziţia oficială a bisericii. Totodată, biserica n-a făcut nimic ca să se distanţeze de aceste persoane şi acţiunile lor în public, condamnând şi sancţionând-ui corespunzător regulamentelor interne. Reprezentantul bisericii catolice la Chişinău dl Vulpe a menţionat în acest context că “aş exprima o opinie dacă m-ar solicita”, iar reprezentantul Înaltului Comisar ONU Claude Cahn a menţionat necesitatea de coalizare între cultele religioase şi susţinerea acestora când vine vorba de egalitatea tuturor cetăţenilor, inclusiv LGBT. Se pare că reprezentanţii bisericii nu sunt atenţi la contextul şi anturajul în care au loc asemenea acţiuni alături de grupul de credincioşi care cântau imnuri se afla un grup de tineri extremişti care în mod direct

18




Правам Человекаincitau la ură şi la crime de ură, ameninţând cu moartea persoanele LGBT. Este o problemă atât de imagine, dar şi de conţinut, pe care biserica ar trebui să o rezolve cât mai curând posibil, după cum am menţionat mai sus. În acest sens statul, conform obligațiilor asumate și recomandărilor primate în cadrul mai multor mecanisme internaționale, inclusive EPU, urmează sa ia inițiativă în asigurarea unor precondiții necesare pentru dialog si sa asigure dialogul atât interreligios, cit si cel intercultural, fapt care la moment nu se întâmplă.

Un alt caz este episcopul de Făleşti şi Bălţi Marchel, care şi-a permis public să lanseze mesaje de ură şi să incite la discriminare la adresa comunităţii LGBT, fapt care a fost condamnat de către instanţa de judecată, însă fără nici un rezultat: în loc să-şi ceară scuzele de rigoare conform deciziei judecătoreşti, ultimul a preferat să repete acelaşi mesaj încă o dată în mod public, utilizând mijloace media în acest sens. Şi în cazul acestuia observaţia rămâne aceeaşi: lipsa unei poziţii ferme de distanţare şi condamnare din partea BOM.

Este interesant de observat schimbarea de discurs al BOM vs. comunitatea LGBT, care probabil este o urmare a lipsei separării suficiente între biserică şi stat şi se manifest drept un efect invers în situaţia dată: dacă până acum BOM era foarte vocală în sens negativ pe marginea subiectelor LGBT, acum aceasta preferă să se distanţeze, cel puţin la nivel înalt de asemenea incidente şi acţiuni, fapt care s-ar putea datora direcţiei europene luate de către guvernul actual şi unui semnal trimis în acest sens bisericii. Totodată se observă o creştere de nemulţumire printre clerici nemulţumiţi de această schimbare, care se pare că atacă persoana patriarhului din interior şi îi cer demisia (conform materialelor media).Remarca Raportorului Special ONU în acest caz a fost următoarea: “Dreptul la libertatea religiei aparţine individului, nu unui grup, așa că nici un grup nu poate cere limitarea (nefondată) drepturilor altor persoane în interesul grupului. Un drept nu poate fi folosit drept armă împotriva/pentru a leza alt drept”.

Libertatea religioasă în penitenciareUn tratament diferențiat preferențial față de un anumit cult poate fi observat și în sectorul Departamentul de Instituții Penitenciare. Dacă accesăm pagina acestuia, găsim o rubrică întreagă întitulată ”asistenţă religioasă”. În Interiorul acestei rubrici apare o listă întreagă de biserici creștin ortodoxe pe teritoriul penitenciarelor din Moldova, ținând de Mitropolia Moldovei, cu poze și informații despre acestea:http://www.penitenciar.gov.md/ro/Biserici.html, însă nu şi despre alte comunităţi religioase cu informaţii similare. Totodată, navigând pe site, au fost identificate și alte culte religioase implicate în acțiuni de caritate și alte activități de reabilitare a deținuților, de ex.: biserica catolică, mai multe biserici protestante (Baptistă, Adventistă, Armată Salvării, altele), activitatea cărora este descrisă în două alineate: http://www.penitenciar.gov.md/ro/Colaborare.html

19




Правам ЧеловекаAcelași comentariu se referă și la reflectarea activității acestora în penitenciare: dacă urmărim cantitatea de materiale dedicate acțiunilor unui sau altui cult în teritoriul penitenciarului, observăm un decalaj clar în favoarea BOM, cu toate că volumul activităților celorlalte culte este unul notabil.

Reflectare în sursele oficiale de informare a evenimentelor religioaseEste important de urmărit cum mijloacele media reflectă evenimentele din penitenciare, confirmând tendința și practica existentă și problema enunțată mai sus: drept exemplu poate servi articolul despre botezul unui deținut, care a fost deplasat în acest sens la Chișinău, la eveniment luând parte oficiali ai DIP, unii dintre care i-au devenit chiar nănași de botez. http://www.zdg.md/social/dumnezeul-din-sufletele-celor-de-dupa-gratii Totodată, în cazul botezurilor deținuților în alte culte, practici cum ar fi deplasarea deținutului în acest sens, sau participarea reprezentanților autorităților nu au fost semnalate. Prevenind replicile autorităților, putem afirma cu certitudine, că dacă asemenea solicitări nu au fost adresate, se întâmplă doar din lipsa încrederii persoanelor că acest lucru este posibil, semnalul de preferință a unui anume cult fiind foarte clar și venind din diferite surse și de la nivel diferit. http://www.penitenciar.gov.md/ro/Un-cuplu-%C5%9Fi-a-unit-destinele-dup%C4%83-gratiile-Penitenciarului-nr.6-Soroca-.html - încă un exemplu de ceremonie rligioasă ortodoxă oficiat[ăpe teritoriul penitenciarului. O situație similară este oficierea serviciilor divine pe teritoriul penitenciarelor, dar și a zilelor de odihnă. Pentru cultele atestate prin reprezentanți ai acestora în spațiul penitenciarelor (de ex. Rusca) este dedicată o singură încăpere, în care oficierea serviciilor are loc conform unui orar, fiecare grup beneficiind de maxim câteva ore. Altă este situația BOM, care având susținerea, recunoașterea și acordul diverselor organe de stat, se bucură de statut privilegiat, inclusiv resurse administrative, în organizarea lăcașelor de cult pe teritoriul penitenciarelor. Astfel aceasta beneficiază de spații separate în care are libertatea de a oficia servicii divine și presta alte servicii în regim liber și nelimitat, spre deosebire de restul cultelor. Lipsa încrederii deținuților față de reprezentanții de stat în respectarea dreptului lor la libertatea religiei se exprimă prin rezervele acestora de a solicita zile de lucru în alte zile decât cele oficial serbate de cult (de ex. adventiștii sau iudeii, ziua de odihnă a cărora este sâmbăta), în teama de refuz. Zilele de muncă pentru deținuți sunt unica modalitate de a obține un venit mizerabil (aici putem constata și exploatare de către organele de stat a muncii persoanelor în tutela statului, salariile fiind neproporționale muncii depuse), totodată fiind și o modalitate de a reduce din perioada sentinței. În acest fel, libertatea religioasă a persoanelor deținute depinde de atitudinea reprezentanților organelor de stat, care dau dovadă de atitudine diferențiată, în defavoarea altor culte decât BOM. De notat este faptul că în mai multe circumstanțe a fost constatată a atitudine duală față de așa numitele culte ”netradiționale” în Moldova: atâta timp cât acestea pot contribui social și financiar – efortul lor este unul binevenit (de ex. proiectele de caritate/umanitare sau reintegrare socială a deținuților), însă când vine vorba despre libertatea religioasă a indivizilor aparte, subiectul devine unul negociabil. Un exemplu poate servi experiența cultului Armata Salvării, care a desfășurat o expoziție de fotografie în grădina publică Ștefan cel Mare, iar pozele conțineau imagini despre asistența socială acordată de către

20




Правам Человекаacest cult populației din RM. Tot același cult desfășoară o activitate de lungă durată în penitenciare, însă pe pagina DIP acesta nu este menționat nici în calitate de partener, nici cooperarea cu acesta.

21



Documents

Raportul periodic UPR aprilie-iunie 2014