Anul X. _ Oct.—Nov. 1921. Nr. 10—11.

CULTURA CREŞTINĂ revistă lunară

Redacţ ia ş i Admin i ­ A b o n a m e n t u l : Redactor j e s p o n z a b i l r

s traţ ia: P e an . . . 4 0 lei . Dr. Victor Macave iu Blaj ( T r a n s i l v a n i a ) . P e ş a s e l u n i . 2 0 lei . BLA1.

A c t u a l i t ă ţ i .

„Al Vlll-lea sinod ecumenic". Intr 'o şed in ţă din p r imăva ra a sf . 'Sinod al b iser ic i i a u t o -

chefale române, 1. P . Sf. Sa Mi t ropo l i t u l -P r ima t Miron a venit cu ideea unui s inod e c u m e n i c c o n v o c a t de că t ră biser ic i le o r todoxe . In p r o p u n e r e a sa Mit ropol i tu l P r i m a t a Concretizat şi câ teva din punc te le , ce ar fi să se d i scu te în acel s inod ecumen ic , punc te pe cari le -am r e p r o d u s şi noi, într 'o „ î n s e m ­n a r e " a revistei noas t r e (nr. 6—921).

Iar acum, zilele t r ecu te , cu prilejul desch ider i i ses iuni i de t o a m n ă a a c e l u i a ş s j . S inod , a tâ t I. Preasf in ţ ia Sa , câ t şi Ministrul Cul te lor , Dl O. Goga, au anunţat lumii romaneş t i , că pregă t i r i l e pen t ru aces t s inod sunt pe calea cea mai bună , că ar fi câş t iga tă a d h e s i u h e a Pa t r ia rh i lor or todoxi delà C o n s t a n -t inopol , Ant iochia şi Ie rusa l im, şi că s inodul va avea loc la B u c u r e ş t i !

Va să zică, d u p ă s iboare le ecumenice delà Niceea , C o n -s tan t inopol , Ca lchedon , Efes, etc., vom avea unul , „al VIII- lea", la — B u c u r e ş t i !

Ori cât a r fi de măgul i to r pen t ru n e a m u l r o m â n e s c , ca is tor ia biser ic i i un iversa le să poa t ă înregis t ra c ândva şi cap i ta la ţării noas t r e în r ându l cetăţ i lor , cari au văzut a tar i adunăr i ale episcopi lor din toa tă lumea , să ne fie pe rmis , a crede şi a o spune , că va t rebui sà r e n u n ţ ă m la a c e a s t ă glor ie , pen t ru simplul motiv, că a facerea n i - se pare p rea puţ in s e ­r ioasă , câtă v reme b ise r ica o r todoxă de as tăz i , din toa te p ă r ­ţile lumii , es te prea puţin pregă t i tă ea î n sa ş , în vederea unu i a t a re s inod.

Iniţ iatorii mişcări i nu şi-au dat s eamă de o m u l l , m e d e

ches t iun i , în s t r ânsă legă tură cu proiectul aces tu i s i n ^ d ' Intâiu de toate , mai mari i de azi ai biser ici i o r t o t » v ° X e

r o m â n e nu-ş i dau s eamă , că biser ic i le numi te „ o r t o d o x e " ni* reprez in tă decâ t o mică par te a c reş t in i smulu i , că mai b i n e de un mileniu, de când c reş t ină ta t ea es te ruptă în două t a b e r e mari , un i ta tea c reş t ină tă ţ i i nu o reprez in tă şi prin u rmare e c u -men ic i t a t ea unui s inod nu o cons t i tue s inguri ep iscopi i b i s e -r icelor o r todoxe .

Ei uită ceeace s p u n e is tor icul b i se r icesc Socrate (Hist , Eccl . II 17) din gu ra Pape i Iuliu I, în legătură cu concil iul delà Antiohia , a. 341, că: „ regula b i se r i cească (/.«vai) op r e ş t e ca b iser ice le să s t a to rească c a n o a n e , fără de j u d e c a t a (nuQÙ

yvwfoir) ep i scopulu i delà R o m a " : T o t aşa s p u n e şi Sozomen (Hist . Eccl . III 10): es te lege sfântă, că n imic nu es te valid, din aceea- ce se ho tă re ş t e , fără de j u d e c a t a ep i scopu lu i din R o m a !

Iniţ iatorii noş t r i nu-ş i a d u c amin t e nici m ă c a r de ceeace -spune „ î n d r e p t a r e a Legi i" pub l i ca t ă în zilele lui lo; Mathe i "Voevod B a s a r a b la a. 1652 în Târgov i ş t e , d e s p r e cele 7 s ă -iboare, că ele g'au făcut fiind de faţă, ori ch ia r fiind „mai ma re" , la atari s ăboa re , Pa t r i a rhu l delà Roma cea veche , ori „ i spravn ic i i " lui, că P a t r i a r h u l delà Roma veche „ în tăr ia luc ră ­r i le să-borului", şi că pe aces t pa t r i a rh a c e e a ş „ î n d r e p t a r e a Legii" îl sa lu tă ca pe „păr in te le pă r in ţ i lo r - întru H r i s t o s " şi ca pe „ s t ăpânu l a toate adever i t e le Apos to les t i B e s e a r i c i " !

Nu mai amin t im, că a c e e a ş „ î n d r e p t a r e a Legi i " la g lava 388 v o r b e ş t e desp re „Săboru l a o p t a " delà F lo ren ţ i a , ca re „ făcu tu - se -au în anii 1430 ( s i c ! ) d e l à n a ş t e r e a lui H r i s t o s " , unde . f ă r ă de Kir M a r k o e f e s e a n u l . . . alţii toţ i au voit şi au iscăl i t ; i a r aceia ce e ra în ce ta tea Ţ a r i g r a d u l u i , cliricii şi că lugăr i i şi egumeni i , nu vrea î m p r e u n ă să s lu jească sau să p o m e n e a s c ă pe cei ce venia de acolo, ci făcea pe dînşii ca p e n iş te p a ­g i n i , cât s e - au a m e s t e c a t ei cu Lat in i i . . . "

- . . . Ş i pe u r m a lui Marcu Efeseanul şi a Grec i lo r delà Ţa r ig rad , cari au l epăda t s ăbo ru l al VUI-lea de là F lo ren ţa , merge şi sfântul S inod delà B u c u r e ş t i ?

Dar înafară de c h e s t i u n e a acea s t a p r inc ip i a l ă : d a c ă se p o a t e t inea un s inod e c u m e n i c , de là care să l i p sească tocmai p a r t e a aceea a biserici i c reş t ine — cea mai mare ca n u m ă r şi t o toda t ă cea mai pl ină de vieaţă , — carea r ecunoaş t e de cap pe Pa t r ia rh i i delà Roma, pe u rmaş i i ace lora cari au „ în tăr i t"

Nr . IO- 11. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 2£3.

ceeace porunci ră sfintele S ă b o a r e şi au fost „Stâlpii P r a v o s l a -viei" (vezi : g lava 388: Săborul al pa t ru lea ! ) — în afară de a c e a ­sta , sunt a tâ tea al te g reu tă ţ i de învins , p â n ă la rea l izarea cu rod a unui s inod ecumenic , pus la cale de cătră b iser ice le o r todoxe .

Lipseş te în t re aces tea biserici con tac tu l viu, m u n c a t e o -log ică -b i se r i cească comună , l ipseş te cul tura teologică a i e ­rarhi lor ei, l ipseş te cunoş t i in ţa de l imbi, cari să le dee pu t in ţa de a d i scu ta gură la gură p rob lemele mari a le biser ici i o r to ­doxe , cari a ş t eap tă o des lega re no rocoasă . L ipsesc chiar zilele de pace depl ina, în Serb ia , Grec ia şi Asia mică . Iar ecoul r ă s -boiului se r epe rcu t ează încă în suflete p r e tu t i nden ea şi o m e -nimea încă nu şi-a regăs i t nici pe d e p a r t e echil ibriul suf le tesc . Să nu vorbim de cea mai mare d in t re b iser ic i le o r todoxe , de b iser ica Rusiei , care t r ă ieş te de s igur zile din cele mai gre le , acolo acasă , sub t e roa rea bo l sev imulu i .

' y

Lipsesc şi astăzi teologii mari şj e foarte s l abă t rad i ţ i a şi patrimerrtul cul tural şt ienţif ic al biserici i o r todoxe . D u p ă r u p e r e a definitiva din veacul al XI- lea, în Răsăr i t a î n c e p u t d e c a d e n ţ a . P ă m â n t u l Orientului pare că şi-a p ie rdu t toa tă r o d ­nicia, soa re le credinţ i i şi al vieţii c reş t ineş t i , ce s t ră luc ia a tâ t de viu în veacur i le de mai îna in te , a a juns umbr i t de nour i , şi cu l tura b i se r i cească a Or ien tu lu i , c a r ea î n t r ecea pe a A p u ­sului până îîi a c e e a vreme, a î n c e p u t să r ă m â n ă mul t -mu l t îna-poia desvoltăr i i cul turale şi t eo log ice a Apusulu i . Fa ţ ă cu avântu l pu te rn ic al teologiei a p u s e n e , î ncepând cu veacul al XII-lea, în b i se r ica g recească nu găs im nimic nou, iar faţă de s i s temul ştienţific al sco las t ic i smt i lu i , î ncepu t cu veacul al Xl l l - lea , cercuri le teologice şi oameni i biserici i b izan t ine nu au avu t altă ca rac t e r i za re , decâ t că aces t scolas t ic i sm este — ra ţ i ona l i smu l t eo log ic !

Iar, ca să amin t im şi noi una d in t re ches t iuni le , pe cari Mi t ropo l i t u l -P r ima t ar dori să le vadă d i scu ta t e în vi i torul „s inod e c u m e n i c " : ches t iunea m o n a h i s m u l u i or ienta l — t r ebu ie să cons t a t e or ice om n e p r e o c u p a t că, în v reme ce m o n a h i s m u l r ă să r i t ean a în ţepen i t legat de regule le sf. Vasil ie cel Mare , şi orice act ivi tate- m i s s iona ră din p a r t e a bisericii o r t o d o x e a înce ta t , — în Apus , în a c e e a ş vreme, au începu t pr incipi i le şi regule le m o n a h a l e ale unui sf. Bernard , ale unui sf. D o m i n i c ori sf. F ranc ise , să desch idă noui si noui or izontur i de ac t iv i -t ä te re l ig ioasă -cu l tu ra lă , potr iv i tă t u tu ro r nevoi lor sufletului o m e n e s c : delà călugăr i i , cari făceau locuibi le t e rene le ralăşti-

Fag . 254 C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 10 11.

n o a s e — p â n ă Ia ace ia cari p r o p o v ă d u i e s c evanghel ia c r e ­ş t ină şi as tăzi păgâni lor în China ori la Zulukafer i , de là t r a -pis tu l care g răeş te numai a tunc i când sa lu tă pe fratele s ău c u : m e m e n t o mori! — p â n ă la p red ica tor i i ca t ed re lo r din ma­rile cap i t a l e ale lumii , ori p â n ă la mizer icord ianu l ce î n g r i ­j eş te pe bo lnavi în spi tal , ori pe leproş i , în colonia lor de pe insula J o k o h a i l

Intre a tar i împre jură r i — da te fiind dificultăţile, une le de ordin pr inc ip ia r , al tele de ordin prac t ic , — n i - se pare , nu numai n o u e , ci ch ia r «nor o a m e n i din t a b ă r a o r todoxă (vezi judi ­ciosul ar t icol al P ro to ie reu lu i Dr. Gh. C i u h a n d u în „Rev i s ta T e o l o g i c ă " delà Sibi iu , nr. 6—7 din a. c ) , că convoca rea unu i

• s inod e c u m e n i c la Bucureş t i es te pr ip i tă , sau — s p u s m a i eufemis t ic — e s t e : „ râvna sfântă a unui gând ce nu ţine s e a m ă de rea l i t a tea vieţ i i!"

D a r d a c ă î n d r ă s n e a ţ a ini ţ iat ivă a I. P. Sf. Mi t ropo l i t -P r i m a t nu poa t e fi rea l iza tă , a şa d u p ă c u m ea se a n u n ţ ă în

\ l ume , mă g â n d e s c t o tu ş — aşa cum văd că se g â n d e s c şi alţii — că sf. S inod al biser ic i i au tochefa le româneş t i ar pu t ea p r e ­găt i ca lea unui alt s inod ecumen ic , a unu ia veri tabi l , la ca re să ia p a r t e Răsăr i tu l la ola l tă cu Apusul , a ş a cum se făcea în veacur i le p r imulu i mileniu creş t in .

Cu ace la ş sp i r i t de ini ţ iat ivă, şi r i d i cându- se foarte puţ in d e a s u p r a prejudi ţ i i lor Fana ru lu i , b iser ica au tochefa lă r o m â n ă p o a t e deveni p u n t e a de re încopc ia re , de res tabi l i re a uni tăţ i i b i se r iceş t i , pen t ru ca rea de o pot r ivă se roagă Or ientu l ca şi A p u s u l : «pentru un i rea tu turor !"

Acum, când — Ucra ina se uneş t e cu Roma, a c u m când şi n e a m u l u i r o m â n e s c îi s 'au desch i s ochii şi s'a t rezi t din le ta rg ia h ipnozei , în ca rea îl ţ inea ado rmi t şi s u g e ­s t iona t pol i t ica ru sească , — carea vedea calea cea mai scur tă s p r e Ţa r ig rad d u c â n d tot prin ţăr i „ o r t o d o x e " — a c u m când neamul r o m â n e s c ş i -a regăsi t , prin frăţia de a r m e a r ă s -b t i u l u i mondia l , pe adevăraţ i i săi fraţi, de là o mamă , şi când aceş t i fraţi din A p u s — mai mult şi decâ t g intea g e r m a n ă ori

? s lavă — au toţi un s ingur cap b i se r icesc , pe Pa t r i a rhu l — P a p a d e l à , R o m a , oa r e b i se r ica autochefală r o m â n ă nu t rebuie să -ş i dée s e a m ă de aceea ce marea clipă a istoriei neamului cere delà dânsa , sp re a s igu ra rea dep l ină a vi i torului aces tu i n e a m uni t şi a aces te i tăr l î n t r e g i t e ?

Dr. VICTOR MACAVE1U.

•Nr. 10—11. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 255.

P a g i n i d e filozofie.

Temeiul moralei creştine. Elementele constitutive ale acţiunii morale: elementele extrinseci.

vi. Din cele scr ise până aci rezultă, că omul , fiind ra ţ ional ,

e s t e şi liber. La cons t a t a r ea aces tu i a d e v ă r p r imord ia l , în ce p r i ve ş t e d reap ta cunoş t in ţă a fiinţei noas t r e in t r insece , am a juns , luând în soco t in ţă resu l ta te le t u tu ro r r ami lo r de ş t i in ţă . F u n d a m e n t u l t ra in ic , punc tu l „ubi c o n s i s t a m " al moralei c r e ­ş t ine, e s t e : l ibe r t a tea omulu i . P e acea s t a se basează , la ace s t adevă r se r educ toate dispozi ţ i i le , t oa te rezul ta te le ş t i inţei etice, adecă prescr ipţ i i le morale i c reş t ine .

S'ar înşe la însă, celce a r socot i , că p o a t e clădi măre ţu l edificiu al morale i numai pe aces t f u n d a m e n t . Ar greşi , cine ar crede, c i l iber ta tea omului es te unica bază a moralei cre­ştine. Şi aievea, l iber ta tea fiind o ac t iv i ta te ra ţ iona lă , t r e b u i e să a ibă şi ea un pr inc ip iu normat iv şi nu p o a t e se lucreze d u p ă încl inăr i le "şi poftele sale, d u p ă p lac , fără a ţ ine s e a m ă de ce e b ine ori ce e rău , de ce e i m p u s ort de ce e opri t , ci t r ebu ie să se a c o m o d e z e unui p r inc ip iu regu la to r , unui î n ­d r e p t a r s igur, şi a ce s t a e s t e : datorinţa.

Liber ta tea şi, corela t ivul ei, da to r in ţa , s u n t cele d o u e pr in­cipii , fecunde în efectele lor, din cari se fo rmează a d e v ă r a t a mora lă v redn ică de om. Normat ivu l un iversa l al t u tu ro r a c ţ i u ­nilor noas t r e , în lumea mora lă , es te legea a d â n c săd i t ă în in ­t imi t a t ea eului nos t ru , es te legea: obligaţiunii, a datorinţii.

Scopul şirelor, ce u rmează , es te să d i luc idăm, conform pr inc ip i i lor c reş t ine , concep tu l adecva t al da tor in ţ i i . Voim să î n t r e p r i n d e m o anal iză minu ţ ioa să pr inc ip ia lă , a conţ inutului aces tu i t eme iu r egu la to r al acţ iuni lor noas t re , ca cu a tâ t mai mul t să se v ă d e a s c ă sub l imi t a t ea concep ţ ie i moralei c reş t ine , pe s t e ce le la l te s i s t eme zise mora le , făuri te de adversar i i c r e ­ş t in i smului şi cari — dure re — s u n t a ş a de r ă s p â n d i t e şi, ce e şi mai du re ros , chiar şi u r m a t e , de că t ră p ă t u r a zisă „cu l tă" a omenimi i .

Da to r in ţa es te î nd rep t a ru l l iber tă ţ i i , al act ivi tăţ i i n o a s t r e r a ţ i ona l e , în care d e s p r i n d e m d o u e e lemente ex t r insece şi al te d o u e , in t r insece , cari formează acţ iuni le noas t r e mora l e . E l e -

Pag 256 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 1 0 - 1 1 .

mente le ex t r insece , cari d i rec t ivează lucrăr i le noas t re o m e ­neş t i , s u n t : scopul ultim, spre care se î n d r e a p t ă în mod con­ş t ien t ac ţ iunea , şi legea, ca re ne indică mijloacele pot r iv i te pen t ru a jungerea ţ intei dori te . Iară e l emente le in t r insece s u n t b u n ă t a t e a ori r ău t a t ea ine ren tă lucrării din firea sa şi r ău t a t ea ori b u n ă t a t e a ce-i vine lucrări i delà conştiinţa sau i n t en ţ iuneă celui ce s ă v â r ş e ş t e ac ţ iunea .

De unde u rmează , că pen t ru p r i cepe rea depl ină a corela--t ivului l iber tă ţ i i , t r ebu ie să t r a t ă m , ches t iuni le cele mai impor ­t an t e ale moralei c reş t ine , cum s u n t : s copu l omului , legea morală , b inele şi răul mora l şi conş t i in ţa .

Chia r şi în toiul agi taţ ie i febrile — a aceste i no te c a ­rac te r i s t ice a indiv idulu i din zilele noas t re , — negreş i t îi vine omului în minte , în m o m e n t e l e de concen t r a r e suf le tească, cel puţ in în formă nedes luş i t ă , î n t r eba rea : care es te rostul vieţii m e l e ? spre ce t ind sforţări le cont inue ale activităţ i i mele fi-l i c e şi p s ih i ce? Ajunge-voiu la un punct , unde să pot z i ce : des tu l , aici mă opresc , aici aflu de bine şi în cong lăsu i re cu toa te cerinţele fiinţei mele, să o d i h n e s c ? Cu al te cuvinte , exi­s t en ţ a mea are v re -un s c o p , ori nu are , şi dacă are, ca re a n u m e e a c e l a ? x

în t rebăr i i aces te ia , care se iveşte cu a tâ ta inzis tenţă îna ­in tea judecăţ i i minţii, t rebuie să-i dau un răspuns cel puţ in maralminte sigur, t r ebu ie să- i dau o des lega re d r eap t ă şi în cong lăsu i r e cu date le s igure ale ş t i inţei . In na tură nu se află n imic izolat, f i indcă tot ce ex i s /ă influinţează rec iproc a sup ra tu tu ro r . Rezul ta te le diferiţilor rami ai şti inţei , deş i la apa ren ţa deoseb i te , c o n d u c la ace laş s cop , pen t rucă toate adevă ru r i l e par ţ i a le se comple tează şi se u n e s c într 'o s inteză supe r ioa ră şi in tegra lă .

M â n e c â n d din aces te cons idé ran te de o abso lu tă cer t i ­tud ine , mi-se prez in tă , pr ivi tor la ches t iunea ce ne preocupă, , în mod irezis t ibi l , u rmă toa rea d i l emă: dacă exihtinţa mea are un s cop ul t im, mă pr iveş te foarte de a p r o a p e să-1 cunosc şi să aflu mijloacele, cari mă conduc la a jungerea lui, iar dacă mi - se s p u n e , că v ieaţa mea nu are nici un s cop supe r io r şi u l t im, ci e a s e m e n e a luntrei pă răs i t e în mijlocul valur i lor fu­ribunde şi l ă sa tă desfăşurăr i i î n t â m p l ă t o a r e a even imen te lo r nep revăzu t e , a tunci , cu a tâ t mai mult, mi-se i m p u n e înda to r i r ea , de a cerca , cu ajutorul t u tu ro r mijloacelor, ce-mi s tau la î n d e -

Nr. 10 11. C U L T U J U C M ^ r a

mână , să aflu, d a c ă e adevă ra t ă aceas t ă vorbă, ori n u ? — Or , deja la pr ima înfăţ işare, pa r t ea a doua a dilemei se pa re imposib i lă . Şt a ievea. Legile fisiologiei vege ta le , ori acele ale fisiologiei a n i ­male, s tab i lesc funcţiunile şi a celor mai n e î n s e m n a t e păr t ice le , doved ind prin a c e a s t a finalitatea lor. C o n s t a n t şi In acelaş ch ip nu se lucrează, d e r â t numa i în vede rea ajungeri i unei ţ in te p res tab i l i t e . Mai mult, în n a t u r ă aflăm chiar şi o a n u m i t ă ie­ra rh ie în rându l scopur i lo r pa r t i cu l a re , ca re a ra tă ne îndoe ln ic ex is ten ţa unui pl*n general unic , la înfăptu i rea căruia concurg toa te ţ intele par t icu lare . Astfel e ş t iut , că lumea minera lă se r ­veş te celei vegetale , iar aceas t a , la rândul său , celei an ima le şi toa te sun t î n d r e p t a t e spre a sa t isface nevoi lo r omulu i . Şi acum, d a c ă chiar si molecula cea mai n e î n s e m n a t ă are un rost, a re o ţ intă în univers , e oare posibi l , ca omul, s i a g u r a fiinţă ra ţ iona lă şi l iberă pe pământ , să nu a ibă nici un s c o p ? Nu! Căci a ce a s t a ar fi în con t raz icere cu î n s u ş concep tu l perfecţ iuni i , ce o ocupă omul în scara on to log ică a fiinţelor. Omul c u p r i n d e în sine toa te perfecţ iuni le ontologice ale lumii minera le şi ve ­getale şi le în t rece n e s p u s de mult, prin aceea , că are intel i ­gen ţă şi voe liberă. Dacă celelal te fiinţe au un scop , î n t rucâ t există şi ope rează , cu atât mai vâr tos va avea omul , a cărui ex i s ten ţă e mai c o m p r e h e n s i v ă , fiind capabi l de a des făşu ra o ac t iv i ta te mai compl ica tă şi mai rodnică în efectele ei, pen t ru în t reg uni/versul, decât toa te celelalte fiinţe n e c u v â n t ă t o a r e .

T rebu i e să fixăm însă bine un adevăr . Anume, în t re t inta 7 »

fiinţelor n e c u v â n t ă t o a r e şi a ceea a omulu i , ori, mai bine zis, între a jungerea ei. es te o diferenţă esenţ ia lă .

Fi inţe le n e c u v â n t ă t o a r e tind, ori, mai bine zis, sunt m â ­nate , în mod iresist ibil , de legile s tabi le ale organiza ţ ie i lor fiziologice, la a jungerea s copu lu i lor, fără ca să-1 c u n o a s c ă . Omul , fiinţa ra ţ ională , îşi cunoaşte s copu l şi tinde- la a junge rea lui în mod liber, având numa i ob l iga ţ iunea mora lă , de a-şi î nd rep ta acţ iuni le sale în chip potr ivi t scopulu i său. E o î m ­pre jura re aceas ta , n e s p u s de pre ţ ioasă , p e n t r u c ă ara tă demni­tatea şi puterea inerentă firii noas t re , ca re ne ridică la un g rad specific super io r a i i m a l e l o r n e c u v â n t ă t o a r e .

D u p ă c e , din cons ide ra r ea firii noas t r e , am stabi l i t a d e ­vărul indiscutabi l , că ex i s tăm pentru un scop, se naş te în chip necesa r î n t r e b a r e a : care anume este scopu l , pen t ru care s u n ­tem cTeaţi? R ă s p u n s u l la a cea s t a în t rebare îl d ă : conştiinţa

Pag. 258 v C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 1 0 — U .

n o a s t r ă . Glasul a c e s t a ta in ic , sădi t în inimele noas t r e din pa r t ea înţe lepciuni i veşn ice , ne s p u n e apr ia t , că noi s u n t e m creaţ i pentru datorinţa, că scopul exis tenţe i noas t r e e s t e : î m ­p l in i rea da tor in ţe i d ic ta te de conş t i in ţă . Ş o a p t a a cea s t a l ă u n ­t r ică ne î n d e a m n ă ne în t re rup t , să facem binele şi să î n c u n -j u r ă m răul , ş i , a c e s t î n d e m n nu ni-se p r o p u n e ca un sfat b i n e ­vo i to r , nici în chip şovăelnic , ci este în adevăr un „imperativ categoric" abso lu t , necondi ţ iona t , a şa încât , foarte n imer i t z ice K a n t . c ă pr incipiul aces ta e a s e m e n e a bolţii cereşt i , ca rea de toa te păr ţ i le ne î m p r e s o a r ă cu razele sa le luminoase şi b ine făcă toare . — De sigur, omul poa t e să n e s o c o t e a s c ă spuse l e da to r in ţe i r o ­s t i te de conş t i in ţă , da r nu- i stă în pu t e re să nimicească a ce s t g l a s al conşt i in ţe i , ca re es te reflexul fidel al adevăru lu i e te rn!

P r e c u m , în ordinul fizic, conform fiinţei noas t r e con t i -g e n t e , a t â r n ă m în ch ip abso lu t de Fiinţa ş r imă , ch ia r aşa şi în ord inul moral , a t â rnăm de Voinţa s u p r e m ă , carea se impune pr in glasul conşt i inţe i noas t re . Voinţa noas t r ă nu es te auto­nomă, ci î n sa ş ea îşi r e c u n o a ş t e , îşi s imţeş te şi p roc lamă a t â r -n a r e a sa delà* datorinţa, de là un factor extrinsec, p e n t r u c ă n ime nu-ş i p o a t e fi s u p u s ş ie-ş i , fiind a c e a s t a o con t rad ic ţ i e în t e rmin i .

De unde a p a r e evident , că au greş i t mult făuritori i „ d r e p ­tului omulu i , " când au p roc lamat în gu ră mare , că: omul es te l iber şi i n d e p e n d e n t . Da, r e c u n o a ş t e m bucuros , că este liber, e însă o a se r ţ iune h a z a r d a t ă şi pot r ivnică spuse i conş t i in ţe i n o a s t r e , că ar fi şi independent, fie în ordinul fizic, adecă în ceeace pr iveş te ex i s ten ţa şi des fă şu ra rea act ivi tăţ i i sale fizice, fie în ordinul moral , adecă în ceeace pr iveş te des făşura rea lucrăr i lor sa le omeneş t i în rapor t cu scopu l său ult im, f i indcă el atârnă de glasul datorinţei, ea re es te apod ic t i c şi care s p u n e : eşti dator să voeşti binele şi să încunjur i răul şi, nici decum nu-i sfătueşte numai , că: d a c ă voeşt i , să apar i in te l igent şi î n ­ţe lept , fă b inele şi încunjură r ău l ! Aces ta es te un adevă r vădi t , u n i v e r s a l , ca re nu-1 poa t e nega nici un suflet cinst i t şi eare- i c o m u n tu tu ro r popoa re lo r , fără deoseb i r e de gradul lor de «u l tu ră , şi tu tu ror indivizilor, fără deoseb i r e de sex sau e ta t e , n u m a i să fi a juns depl in la uzul ra ţ iuni i .

Cons ta t ând , că omul e crea t pen t ru „da to r in ţa" , e d e ­p a r t e de «oi gându l , ca a f i rmaţ iunea a c e a s t a să se în ţe leagă în sensu l stoicilor, că scopu l omulu i ar fi: datorinţa pentru

Nr. 1 0 — 1 1 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 259.

însaş datorinţă. Nu, ci scopul omului e s t e : aatorinţa pentru fericire. Aces te două adevă ru r i nu se cont raz ic , ci se c o m p l e ­tează , s u b o r d i n â n d u - s e într 'o un i ta te a rmonică , p e n t r u c ă nu sun t două scopur i , ci numa i unu l .

In adevăr , conş t i in ţa noas t ră , af i rmând, că sun t em creaţi pen t ru da tor in ţă , p roc lamă în ace la ş t imp, cu a c e e a ş ins is t in ţă , •că noi sun t em creaţ i şi p en t ru fericire. E învede ra t doară , că motoru l pr inc ipa l al tu tu ro r ac ţ iuni lor noas t r e e s t e : fericirea, — reală sau a p a r e n t ă , puţ in impoa r t ă —, ce o a ş t e p t ă m ca rezul ta t al l u c r ă r i l o r noas t r e . Legea grav i ta ţ iun i in imelor n o a ­s t r e este dorul după fericirea comple tă , a d e c ă îndes tu l a r ea depl ină a tu tu ro r doriri lor noas t re Ieg i t ime,*sau , d u p ă c u m ne s p u n e Boë t iu s , fericirea e s t e : „ s t a tu s o m n i u m b o n o r u m a g g r e -ga t ione pe r fec tus" . Iar fer icirea d e s ă v â r ş i t ă noi o a şezăm —̂ d u p ă î nvă ţ ă tu ra sf. Torna - în per fec ţ iunea facultăţ i i celei

ma i sub l ime din om, exerc i t a tă a s u p r a obiec tu lu i celui mai perfec t . Or, în om, min tea es te facul ta tea cea mai nobi lă , iar ob iec tu l minţ i i es te adevăru l şi adevăru l cel mai sublim e s t e : D u m n e z e u , pr in u r m a r e obiec tu l fericirii noas t r e perfecte es te î n sus D u m n e z e u .

De unde apa re , cât de d e p a r t e este de idealul fericirii m o ­ralei c reş t ine şi învă ţă tura senziştilor şi a epicureilor mode rn i , cari pun fericirea omului în plăceri le bunur i lo r corpora le , fie in te rne , ca s ănă t a t ea , tăria, fie ex te rne , ca bogă ţ ia ori m â n c ă -Tile a l ese . Aceşt ia nesoco te sc cu totul pa r t ea cea mai i m p o r ­t a n t ă a fiinţei n o a s t r e : sufletul , cu asp i ra ţ iun i l e lui mă re ţ e . Uită cu de săvâ r ş i r e de împre ju ra rea , că fericirea perfectă t r e ­bu ie să fie acces ib i lă pent ru toţi oameni i , având toţi a c e e a ş n a t u r ă şi a v a n ă toţi da to r in ţă de a ajunge la s c o p u l ul t im. Or , pe lângă toa tă b u n ă v o i n ţ a şi t ruda din pa r t ea sa, omul nu poa t e ajunge la toa te bunur i l e ind ica te de sus ţ ină tor i i aces te i învă ţă tu r i .

Reslăţirii pr inc ip i i lor aces to ra sun t a se a t r ibui , cel puţ in în pa r t e , manifes tăr i le p r ime jd ioase din pa r t ea masse lo r o r g a ­nizate , cari voesc cu tot pre ţu l să - ş i facă raiul pe p ă m â n t . Corifei i d is t ruger i i ordinei sociale au vest i t în gură mare , că fericirea comple tă se poa t e câş t iga aici pe p ă m â n t ş i numai aici. Nu- i mirare deci , că b ia ta mu l ţ ime s edusă , m â n a t ă de •dorul irezist ibil d u p ă fericire, voeş te cu orice pre ţ să ş i -o şi î n f ă p i u e a s c ă . Iată cum, lăţ irea pr incipi i lor e t ice greş i te pe r i ­c l i t ează o rd inea soc ia lă ! Da to r in ţ ă conducă to r i lo r des t ine lo r

Pag. 260. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 1 0 - 11.

p o p o a r e l o r es te , să pună frâu lăţirii pr incipi i lor d u ş m a n e c o n ­cepţiei morale i c reş t ine , prin r ă spând i r ea în pătur i cât mai largi a doct r inei lui I sus . Atunci , în adevăr , ş i - a r împlini cu vred­nicie mis iunea mărea ţă a poziţiei s®ciale ce o deţin şi a tunc i a ievea ar p romova b u n ă s t a r e a ma te r i a l ă şi mora lă a ce t ă ţ e ­nilor şi ar as igura ex i s ten ţa s ta tu lu i şi a naţ iuni i , mai mult , decâ t prin î n a r m a r e a până în dinţi a mii lor şi su te lor de mii!

Zeno , con t imporanu l lui Epicur , fondatorul şcolii stoice, p u n e fericirea omului în bunur i l e sp i r i tua le , în v i r tu te , care cons i s t ă în săvârş i rea acţiunilor* In conformita te cu spuse l e minţii s ă n ă t o a s e . Prin faptul, că d i sp re ţuesc plăceri le s en -sua l e — până Ia ex t rem — stoicii se r idică n e s p u s de mult pes te concepţ ia morală a epicurei lor . Dacă cons ide răm efectele moralei s toice, cu deoseb i re la stoicii romani , Seneca , Marcus Aurel ius şi alţii, t r ebu ie să admi tem, că ea se ap rop ie mai mult de mora la c reş t ină . Să no tăm însă bine, se ap rop ie numai, dar nici decum nu se p o a t e a s e m ă n a cu mora la c r e ş t n ă . Insuş conceptu l fundamenta l al moralei c reş t ine : da to r in ţa i m p u s ă din pa r t ea legii lui Dumnezeu şi s anc ţ iunea în vieaţa vii toare, sun t n e c u n o s c u t e îna in tea stoici lor . Stoicul e un superb , ce se res t r inge la con t empla ţ i unea rece a fiinţei sale, d i sp re ţu ind tot şi toa te , pe când creşt inul se închină cu smeren ie îna in tea voinţei a to tpu te rn icu lu i şi p rea în ţe lep tu lu i Dumnezeu .

La stoic, iubirea deap roape lu i încă se reduce la un fel de egoism, b a z â n d u - s e numai pe egal i ta tea de na tură , pe când Ia creş t in motivui iubirii deap roape lu i este pa te rn i t a t ea divină comună şi astfel iubirea sa e des in t e r e sa t ă şi n e s p u s de s u p e ­r ioară . Da altfel, prin faptul, că admi t suicidiul , care e semnul celei mai vădi te s lăbic iuni , stoicii r idică cu voia viţiul ' la onorul vîr tut i i .

G r e ş e s c deci şi stoicii în ind ica rea obiectului fericirii noas t r e . E drep t , că adevă ra t a vîr tute e un bun moral , da r nu es te de a t a re na tu ra , ca să sat isfacă deplin toa te dorir i le le­gi t ime ale inimei noas t r e , Cine nu şt ie, cu câtă t rudă şi su ­ferinţă e apoi î m p r e u n a t ă adeseor i — să nu zic t o t d e a u n a — exerc ia rea ac te lor v i r tuoase . 1 )

Ca să dăm o exp l ica re a d e c v a t ă şi l in iş t i toare dorului î nă scu t al inimei noas t r e d u p ă ferieirea comple tă , f i indcă aici — • %&

') Cfr. De Wulf, Histoire de la phH. méd., p. 59 si urm.

Nr. 1 0 - 1 1 C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 261

pe p ă m â n t n'o pu tem afla nicăiri şi în nimic, nu ne r ă m â n e al tă cale , decâ t s'o cău tăm în vieaţa vi i toare.

Dacă , din cons ide ra r ea a to tpu te rn ice i , a în ţe lepciuni i şi a bună tă ţ i i Iui Dumnezeu , nu ar fi absolut sigură r ă sp l a t a şi af larea fericirii noas t re in vieaţa vi i toare, ar fi mai b ine să nu ex i s tăm, căci a tunci cel puţ in nu am cunoaş te durer i le l ac r imelor şi ale într istări i fără spe ran ţă — cum se în tâmplă la cei n e ­c red inc ioş i . —

D u m n e z e u e d rep t şi, când ne-a c rea t pen t ru da tor in ţă , ne - a crea t şi des t ina t pentru fericire. Să fim credinc ioş i d a -torinţei şi, negreş i t , va u rma fericirea. Un lucru e sigur, b o ­găţ ia , pu te rea , ş t i inţa, poziţ ia înaltă socială , s t ima oameni lor , s ă n ă t a t e a şi alte bunur i t empora l e nu atârnă delà mine, dar împl ini rea dator in ţe i e total în voia .şi puterea mea. Şi fiind împl in i rea dator inţei în pu te rea mea, eu sunt făur i to iul fericirii mele, deoa rece îmol in i rea dator inţe i naş te ord ine , iar o rd inea este pace şi fericire: pax est t r anqu i l l i t a s ordinis .

Prin faptul , că omul liber fiind se supune de bună voie glasului t a in ic al conşt i inţei , da tor in ţe i , dă o n o a r e a cuveni tă autorului na ture i şi prin a c e a s t a măreş te pe D u m n e z e u . M ă ­rirea sau gloria nu e a l tceva, decâ t : o cunoaş te re l impede , îm­p reuna t ă cu laudă, p recum clasic o defineşte sf. Torna : clara cum laude cogni t io . Omul , r e c u n o s c â n d independen ţa sa a b ­so lu tă delà Dumnezeu şi confo rmându-ş i lucrări le sale voinţi i Lui, dă dovadă , că-L cunoaş t e şi, s uRunându - se Lui, îl laudă şi astfel îi dă mări re . Gloria lui D u m n e z e r , în chipul aces ta în­ţe leasă , este consec in ţa f irească a fericirii noas t re , p recum şi ea, la rândul său, e u rmarea supuner i i noas t re la g l a s u l ' d a t o ­rinţei cunoscu t ă prin conş t in ţă . In în ţe lesul explicat , cu d r e p t pu tem şi t rebuie să zicem, că în ul t ima anal iză noi sun t em creaţi pent ru măr i rea ex te rnă a lui Dumnezeu , că scopul n o ­stru ultim e s t e : măr i rea ex te rn^ a lui Dumnezeu .

Dator in ţă , Fer ic i rea şi Mări rea lui Dumnezeu sunt cuvin­tele cele mai pl ine de înţeles în vocabu la ru l omenesc . Ele e x p r i m ă f-ide! ierarhia sufletului faţă de Dumnezeu . Fer ic i rea e u r m a r e a da tor in ţe i iar măr i rea lui D u m n e z e u e u rmarea fi­r ea scă a a m â n d o r o r a , es te te rminul final şi inseparab i l de cele doue p r e c e d e n t e .

In s tab i l i rea scopu lu i se vede în ţe lepc iunea n e p ă t r u n s ă a lui D u m n e z e u . Fer ic i rea pent ru însaş fericirea ar fi un egoism resp ingă tor , da tor in ţă numai pen t ru în»aş da tor in ţă , ar fi o d e -

n a t u r a r e a firii omeneş t i , ar fi un formalism s toic şi ch imer ic , i n s ă fericirea pentru datorinţa şi pentru mărirea lui Dumnezeu e o ambi ţ i une o rd ina tă şi legi t ima, este o rd inea esenţ ia lă şi ra ţ ională a în saş firii lucrurilor. Fer ic i rea noas t ră t r ebu ie să fie o rd ina t ă da tor in ţe i şi lui D u m n e i e u , ca Aceluia, ca re •este începu tu l şi sfârşitul nos t ru .

Noi deci cu drep t pu tem spune , că sun tem creaţi pen t ru datorinţa, pent ru fericire, pentru mărirea lui Dumnezeu, p e n -t rucă aces te trei vorbe sun t s i non ime , fiindcă ne a ra tă trei înfă ţoşer i ale une ia şi ace le iaş reali tăţ i , ca re es te D u m n e z e u .

Urmaşi i lui Kant ne acuză, că noi p u n â n d scopu l u l t im al omului în fericirea lui comple tă , am fi — eudemonici .adecă râvni tor i la fericire, împinş i de s imţemân tu l ego i smulu i p ă c ă t o s . Scopul omului , conform pr incipiului „ impera t ivu lu i c a t e g o r i c " a lui Kant, ar fi: „da to r in ţa pent ru da to r in ţa" , unde s 'ar s târpi orice in te res egoist ic din p a r t e a omului .

Or ic ine reflectează cât de puţin, vede , că a cea s t a dor in ţă a moderni lor stoici es te o imposib i l i ta te şi a s c u n d e s u b m a s c a s a o doză b u n ă de făţărnicie. E doară impos ib i l , ca omul să nu se iubească pe sine. să nu-ş i d o r e a s c ă bine ş ie-ş i , f i indu-i impos ib i l să se sepa reze de s ine î n suş ori să se d e s b a r e de l i i n ţ a sa , a şa cum ea es te a lcă tu i t ă ! Egois tă ar fi î nvă ţă tu ra moralei c reş t ine referi tor la s copu l omului , dacă ar pune pe om ca cent ru , începutu l şi scopul ac ţ iuni lor sale. Ea însă p r o ­pune , ca omul să fie bun , perfect şi fericit, a ş a cum voeş te D u m n e z e u şi în m ă s u r a în care El o r â n d u e ş t e . De a l t cum, v iea ta si fericirea noas t ră nu le avem delà noi, ci delà D u m -nezeu , prin u r m a r e nici nu pu tem r e n u n ţ a Ia ele! Prin u r m a r e mora l a noas t r ă nu e egois tă , ci b ine o rd ina tă , d u p ă p lanu l « t e rn al lui Dumnezeu .

P e lângă scop, al doi lea e lement ex t r insec , care d i rec t i -vează acţ iuni le omeneş t i , e s t e : legea morală. D i rec t iva rea legii mora le cons i s t ă în aceea , că ne a ra tă mij loacele potr ivi te pen t ru a jungerea scopulu i cunoscu't . F i ind omul fiinţă ra ţ io ­na lă şi l iberă, deci şi legea ce i-se i m p u n e este în conformita te cu Urea Iui, adecă o lege morală , care îl îndeamnă, îl cons t r ânge moralminte., d a r nici d e c u m nu-1 s i leş te în mod n e c e s a r să o u rmeze , p recum se î n t â m p l ă cu fiinţele necuvân t ă toa r e , în cari l egea fizică se identif ică cu î n sa ş firea lor. Fierul în u r m a c ă i -

-Sr. 1 0 - 1 1 C U L T U R A CRKŞT1NA Pag. 263.

duri i nu a re n u m a i da to r in ţă , ci trebuie să se d i la teze , pe-când omul e dator să i u b e a s c ă pe d e a p r o a p e l e său . Legea fizică — p recum zice un conferenţ ier i lus t ru — es te a s e m e n e a unei bar ie re r igide de fier, p e s t e care nu poţi t rece , d e c â t s f ă rmându-o , pe când legea mora lă e o ba r i e ră t r anspa ren tă , , e ter ică , a s e m e n e a raze lor de soare , care îtj a ra tă l imita, p e s t e care nu trebuie să treci , da r poţi t rece . Insă, şi d u p ă c e ai t r e -cut -o , ea con t inuă să ex i s te si să af irme luminos l imita d e

7 , j

despăr ţ i r e Intre b ine şi rău. De aeeea , legea mora l ă es te o d ispozi ţ ie impera t ivă a

minţii , în vede rea binelui comun , şi p r o m u l g a t ă îndea juns , din p a r t e a autor i tă ţ i i c o m p e t e n t e . Sf. Torna o defineşte a ş a : „ r a -t ionis o rd ina t io ad b o n u m c o m m u n e , ab eo qui curam c o w m u -ni ta t is habe t p r o m u l g a t a " . (S. T. la 2 q. 90, a 1 şi 2, 4.)

Se n a ş t e î n t r eba rea , că de unde îşi p r imeş t e legea m o ­rală puterea sa obligatoare? Delà un pr incipiu in t r insec , a d e c * delà noi înş ine , sau delà s p u s a minţii noas t r e , ori doară de là un pr inc ip iu ex t r i n sec? Hotăr î t , că delà un pr incipiu ex t r insec . Es te deoseb i re esenţ ia lă , în t re Celce i m p u n e legea mora lă şi; în t re om, care e obligat s'o u rmeze . Şi p rec i s în faptul a c e s t a res idă diferenţa esenţ ia lă . în t re legea fizică şi legea mora lă . Legea fizică, adecă pr incipiul care d i rec t ivează acţ iuni le fiin­ţelor mate r ia le , se identifica cu î n s a ş n a t u r a lor. Legea fizică, în v i r tu tea căre ia corpur i le se a t r ag , nu ex i s tă afară de cor ­puri , ca un ce subs i s ten t , ci es te numai o idea l izare , o a b ­s t r ac ţ i une a minţii noas t r e .

Nu gtă însă a şa lucrul cu legea mora lă . Ea nu se iden­tifică cu esen ţa firii noas t re . Dacă legea mora lă , ca re d i r ec t i ­vează ac ţ iuni le voinţi i mele l ibere, nu mi -a r fi supe r io r şi nu ar avea nici un drep t , ca să -mi d i s p u n ă , ea ar înce ta să fie lege mora lă obl iga toare . Inzădar a ş zice că t ră mine î n s u - m i : fii s incer, dacă voeşt i să- ţ i c ins teş t i in te l igenţa , care e făcută pen t ru adevăr , dacă mie mi -a r mai p lăcea să nu fiu ra ţ ional în lucrăr i le mele şi să prefer minc iuna , pen t ru folosul real ce mi - l -a r aduce , fo loaselor p la ton ice ale a d e v ă r u l u i ! Cine îmi poa t e deci mie i m p u n e să fiu s incer , să fiu drept , să fiu cura t si, d a c ă refuz, să -mi z ică : tu esti da tor necond i ţ i ona t să -mi u rmez i? Pe cum de fapt îmi şi s p u n e eonş t i in ţa . Hotăr î t , că d ispozi ţ ia a c e a s t a impera t ivă nu vine delà mine , ci delà un altul cineva.

Pag. 2ti4, , 'ULTUKA C R E Ş T I N A Nr. 10 11

Inzădar va zice cineva, că aco lo e mintea , care iţi d i s ­pune , p e n t r u c ă ra ţ iunea s ingură judecă numai , da r nu d i s p u n e . S ingur voinţa lumina tă de in te l igenţă poa te d i spune . Insă chiar aici e g r e u t a t e a : cum să d ispuni ţie însuţ i , când a n u m e nu voeş t i ! Pen t ru aceea , ca să pu tem da o exp l i ca re ra ţ iona lă unui fapt incontes tab i l al vocei conşt i inţei noas t r e , t rebuie să zicem — precum a ievea şi es te —, că spuse l e minţii n o a s t r e sunt echoul unei voinţe, supe r ioa r e voinţi i n o a s t r e , sunt g lasu l Adevărului e tern şi imutab i l . Şi fiindcă noi s imţim o obl iga­ţ iune reală, de a u rma glasul minţii noas t r e şi fiindcă noi înşine nu pu tem fi, în a c e e a ş p e r s o a n ă , şi supe r io r şi s u p u s faţă de noi înş ine , d r e p t a c e e a fiinţa, care ne-a i m p u s obl iga­ţ iunea aceea , este un Legis la tor real, es te însuş Dumnezeur

Legea mora lă sădi tă în inimele noas t re , pr ivi tor la p r i ­mele şi esenţ ia le le sale pr incip i i , e veşnică şi imutabi lă . Acea ­s ta l ege , î n să nu t rebuie pr icepută ca o d ivini ta te s u b s i s t e n t ă afară de Dumnezeu , p recum afirma Platon, referi tor la idei le s epa ra t e , nici nu es te o a b s t r a c ţ i u n e a minţii noas t r e , ci e în suş Dumnezeu , în t rucâ t î n ţ e l epc iunea sa este pr incipiul şi r egu la toa rea suve rană a ordinului universa l , rea lminte exis tent , ori şi numa i posibil . înţelepciunea lui Dumnezeu' este baza moralei absolute.

Adevărul aces ta l-au în t rezăr i t şi filosofii" păgâni , iar Cicero numeş t e legea e t e r n ă : principem legem, când z ice : „hanc video s a p i e n t i s s i m o r u m fuisse s en t en t i am, legem n e q u e h o ­minis ingeni i s e x c o g i t a ' a m , nec sc i tum al iquod esse p o p u -lorum, sed aeterniim q u i d d a œ , quod Universum mundum re­gerer, imperand i p r o h i b e n d i q u e s ap i en t i a " (Cicero , de le­g ibus , II. c. 4).

Acestei împrejurăr i es te a se a t r ibui faptul, că şi legile civile, e m a n a t e sp re b inele publ ic , delà a u t o r i t a t e c o m p e t e n t ă , ne obl igă în conş t i in ţă . De u n d e u rmează în mod firesc, că nici vo in ţa super io ru lu i socie tă ţ i i , nici voinţa poporu lu i , nu s u n t în s t a re să ne obl ige în conşt i inţă , decâ t a tunc i , când ea es te reflexul fidel al legii e te rne , al adevă ru lu i subs i s ten t . De aceea cu dreptu l afirmă sf. Torna : „o tnnes leges, in q u a n t u m pa r t i c ipan t de ratione recta, de r ivan tu r a lege a e t e r n a " (Sum. Teo l . 1-a 2 -ae q. 93 a. 3). Se în ţe lege de s ine, că nu- i în că ­de rea individului să s t ab i l ească , dacă o a n u m i t ă dispozi ţ ie a supe r io ru lu i e, ori nu, în conformi ta te cu legea e ternă , căci

• j L r

; ; j ± L i j ^ _ . ^ ^ ^ ^ ^ H 1 ^ ! ! ^ ^ * - 1 ^ ^ 1 1 ^ - P a g - z 6 s -

al tcum s'ar a junge la ana rh ie fn s o c i e t a l Bine ne ave r t i s ează subt i lul scrii tor S u a r e z : „ T a m d i u legi t imi supe r io r i s o rd ina t io jus ta c e n s e n d a est, q u a m d i u de con t r a r io non cons t a t " . (De íegib . I. 1, c. 9, q 20.)

Astfel în ţe legând pu te rea ob l i ga toa r e a legif mora le , e în ­vederat , cât de mult concurge r ă s p â n d i r e a p r inc ip i i lo r morale i t r e ş t i n e în mijlocul omenimii la în tă r i rea o rd ine i socia le , la c u r m a r e a ned rep tă ţ i l o r faţă de semeni i noş t r i . Acestei con ­cepţii sub l ime avem să-i mu l ţ ămim p r i m e n i r e a modulu i de gând i r e Î:\ omenimii , după abe ra ţ i un i l e mora le în cari c ă z u s e p ă g â a i s m u l . Aceas ta concep ţ i e p u n e deopo t r ivă s tav i lă i m p e ­r ia l i smului abso lu t i s t i c şi demagogie i , c o n ş t i e n t e ori i ncon - -ş t iente , a masse lor .

D u p * învă ţă tu ra aceas t a , g e n u i n ă c r e ş t i n ă s e înal ţă la gradul cuveni t demn i t a t ea omului , căci nu-ş i p l e a c ă facu l tă ­ţile sale cele mai nobile, min tea şi voinţa, î na in t ea omulu i , ci a tunci , când u rmează presc r ip te le legilor, s e s u p u n e d e a d r e p t u l voinţei preasf in te a Zidi torului său . De aceea , d e v o t a t ce t ă ţ ean

**i a d e v ă r a t iubi tor de pa t r ie numai ace l a p o a t e fi, care s e * -foloseşte de l ibe r ta tea sa, conform g la su lu i da tor in ţe i , n izu in-du - se să-ş i a jungă scopul , adecă fer icirea, pTin mi j loacele a ră t a t e de mora l a c re ş t ină : prin ţ ine rea c o n ş t i e n ţ i o a s ă a s p u ­se lor legii morale , ca rea es te reflexul legii e t e rne !

Dr. August in Talar .

Pagini de istorie.

Villae olachales în judeţele Beregh, li/laramurăş şi Ungh, în veacul al XlV-lea.

Invas iunea Tă ta r i l o r în Unga r i a a avut influinţă d e s a -s t r u o a s ă a s u p r a ţării şi a popora ţ iun i i . In u r m a lor nu r e m â n e decâ t praf şi cen'uşe. Regele Bela al IV-lea, ca să p o a t ă o a r e ­cum reface ţ a r a devas t a t ă , dă to t feliul de scu t in ţe celor, cari ar dori să se a şeze în diferi tele păr ţ i ale ei. P a t e n t a a d r e s a t ă că t ră e p i s c o p u l ' A r d e a l u l u i la 2 Maiu 1246, ne vorbeş te des tu l de l ămur i t : „Venind îna in t ea N o a s t r ă cinst i tul păr in te le Gali, ep i s copu l A r d e a l u l u i . . . ne-a a ră ta t , că p u s t i i n d u - s e e p a r h i a pr in p ro t ivn ica goni re a Tătar i lor , la a t â t a r ă r ime de locuitori a venit , cât de pe vremea gonir i i p l n à la v remea lui, sau nici

Fag. 266. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr 10 11.

unii , sau tocmai puţini locui tor i s u n t . . . " deci „graţ ia a c e a s t * o facem, că şi cei mai d ina in te locuitori din numi te le sa te , d e cumva mai cus tă , şi colonii cei s lobozi , cari se vor a d u n a d e nou, de j u d e c a t a , ca re va fi, a i sp ravnic i lo r şi a t u tu ro r j u d e ­cător i lor , cu totul să fie scut i ţ i . 1 ) — Români i din judeţe le Beregh , M a r a m u r ă ş şi Ungh aveau a c e e a ş soar tă . Ei deja ,Inainte de invaz iunea Tă ta r i lo r erau o rgan iza ţ i s u b voivozii şi cnejii l o r Aveau drep tu l lor, d u p ă care erau admin i s t r a ţ i . Pe la 1261 regele Ştefan al V- lea pe t r ece mai mul tă v reme în o r a şu l S a t u - m a r e , unde î m p ă r ţ e ş t e diferite s cu t in ţ e şi d rep tu r i , cu deoseb i r e Nemţ i lo r colonizaţi aici de Gizella, soţ ia sf. Ştefan. In 1264 apa re p a t e n t a regelui , în care pe lângă dreptur i şi scu t in ţe , le mai dă şi p ă d u r e a d int re S a d a n (Jidani) şi A r d i e d . D e s p r e Români i din jude ţu l S a t u m a r e nu aflăm nimic . Probab i l , că ceice au pu tu t s'au refugiat în t re munţ i , pe cei r ămaş i i-au n imici t Tă ta r i i . In M a r a m u r ă ş însă Ştefan al V-lea în t ă reş t e pe cnejii Negri lă şi Radomi r în ch ineza te le din Vişău şi Iza. D r e p t că r eg re ta tu l is toric Xenopo l af irmă, că Ştefan I-ul n u m i t şi cel Sfânt ar fi în tăr i t în ch ineza te le numi te pe Negri lă şi Radomir , însă mai p robab i l ă mi-se pa re pă re rea , că d e s p r e Ştefan al V-lea es te vorbă, căci c o r e s p u n d e împre jurăr i lor v re -milor.

S u b Ladis lau C u m a n u l , l in i ş t indu-se pu ţ in ţ a ra , Români i p ă r ă s e s c munţi i şi r e în to rc la vetrele s t r ăbune , pen t ru a c e e a se plânge ep i s cepu l din Olmiitz că t ră p a p a Grigor ie al X-Iea că : „tot în aceea c ră ime se sufere a ievea eretici şi schismatici , , cari fug din alte t e r i " ; fugarii erau Români i din M a r a m u r ă ş , ţ a r ă a p r o a p e i n d e p e n d e n t ă pe v remur i le aces te . Cu t impul , u rmaş i i lui Negri lă şi a lui Radomi r şi cu ei şi alţii, pe cari însă nu-i c u n o a ş t e m , s'au întăr i t to t mai mult , astfel, că p e vremea^regelui Carol Rober t , în judeţe le Beregh, M a r a m u r ă ş şi. Ungh, avem o mul ţ ime de voivozi şi cneji români , toţi p u t e r ­nici , ma unul Crăc iun avea p r e roga t i vă de p r inc ipe . Iar î m ­pre jurarea , că regele Carol Rober t se c ă să to r e ş t e cu E l i s a b e t a y

sora regelui polon Cazimir , dă o î n s e m n ă t a t e d e o s e b i t ă R o ­mâni lor din judeţe le amin t i t e , deschi l in i t celor din Beregh. In d rumur i l e ei sp re Polonia , reg ina tot mereu îşi vede p o s e s i u ­nile din j ude ţ e l e aces te , iar poporu l român tot mereu v ine în a t ingere cu oameni i reginei şi ai regelui . De aici se expl ică număru l mare al dona ţ iun i lo r făcute voivozi lor ş i

') G h . Ş inca i Cronica R o m . , ed . G a v r a B u d a , 1844, p . 544 .

t 10 11 C U L T U R A CK ESTIN A Fag. 267.

cnejilor români , de că t ră regii Caro l Rober t şi fiul Ludovic . Mai adaoge , că Români i din păr ţ i le aces te erau obl igaţ i şi la a p ă r a r e a ţăr i i , deci t r ebu iau să aibă organ iza ţ ie mil i tară . Dovezi sun t : po runca regelui Ludovie că t ră corniţele judeţu lu i Ungh (1365) şi d ip loma de r ecunoş t in ţ ă a d r e s a t ă voivodului B a k u , tot In 1365. Pose s iun i l e dona te Români lor , f i indcă e rau loouite de Români , pur tau numirea de villae o l acha le s şi villa* o l acha l e s reginales, ceeace deno tează mai d e a p r o a p e p a dona t a r . Şi cu toa te că Carol Robert , prin p a t e n t a sa din 1324, mul te privilegii abro.agă, pe Români i din poses iun i l e acele Ii s c o a t e de s u b ju r i sd ic ţ iunea comiţi lor , s u p u n â n d u - i voivozilor liber aleşi, d e u n d e ape la tă se poa te face la regele. „Nos ig i tur a n n u i m u s e isdem wolacys notr is , u t w o y v o d a m q u e m c o m m u -n i tas w o l a c o r u m habere volueri t l iberam eligendi e t preficiendi h a b e a n t facul ta tem, q u i o m n e s c a u s a s inter ipsos exor t a s ju-d i C i i r e d e b e t et f i n e debi to t e rminare . 1 ) Afară de aminti ţ i i cneji Negri lă ş i Radomir , cunoaş t em pe următor i i voivozi şi cneji, posesor i ale sa te lo r r o m â n e ş t i : pe voivodul şi p r inc ipe le Crăc iun , voivozii Stan Bârsan , S tan is lau şi descenden ţ i i lor, apoi voivozii D r a g o ş de Gyulafalva, Drag , Balcu ş. a. Unii istorici maghiar i înşiră , între voivozii s tâpâni tor i pes te judeţu l Beregh, şi p e Tugomi r , tatăl voivodului B a s a r a b Aşa aflăm în „Monografia jud. S a t u m a r e " l a pag. 586, unde se e x p u n e genea log ia familiei I losvay de Nagyi losva, ş i u rmă toa re l e : „Cel d in tâ iu s t r ămoş cunoscu t ( a l familiei) e s t e , T u g o m i r , al cărui fiu este Bazarad , v o i v o d român . Pe fiul aces tu ia , pe Bogdan , 1-a coloniza t Carol Robert î n M a r a m u r ă ş . Nicolae şi Maxim s'au aşeza t în t re a n i i 1330—34 î n jude ţu l Beregh, o c u p â n d ter i tor d e 24,000 jug. l ângă râul I losva, unde au a şeza t î n t â i e -d a t ă Uosva mare şi de aici ş i -au î m p r u m u t a t numele şi mai târziu a t r ibu tu l familiar". Ca ceva carac te r i s t i c amin t im, că î n M a r a m u r ă ş ş i azi u n mun te poa r t ă numele de B a s a r a b Unul d in t re descendenţ i i familiei lui Crăciun, a n u m e V a r t o -lomeiu Gorzo , fost p r imarh iva r la judeţu l S a t u m a r e , astfel sc r ie d e s p r e cnejii şi voivozii români m a r a m u r ă ş e n i din veacul al XlV- lea : „In j u m ă t a t e a în tâ ie a veacului XIV, vre-o 20—24 cneji şi posesor i români au trăi t î n^Maramurăş şi aceş t ia erau în rud i ţ i ; gradul de în rudi re azi nu-1 mai pu tem cons ta ta , da r cu s igu ran ţă pu tem afirma, că aceia s'au der iva t delà rudeni i le

\i Mihá ly i , M á r a m a r o s i d i p l o m á k , M . - S z i g e t 19O0, p . 55 . 19

f a g . 268. C U L T U R A C R E Ş T I N A St J O 11.

renumi tu lu i voivod B a s a r a b al Muntenie i . Ja luz pe d o m n i e , voivodul numit , tot mereu p e r s e c u t ă pe nepoţi i săi, iar aceş t i a ce rcau refugiu în Ungar i a la Carol J. (Rober t ) , carele b u c u r o s i-a pr imit pe bărba ţ i i a ce ş t i a viteji, apoi îi colonisează în d i ­ferite părţ i ale tării , da r mai a les în Ardeal si M a r a m u r ă ş ' 1 . 1 )

In d ip loma e m a n a t ă Ia 6 Oct. 1335, aflăm un voivod Bogdan , fiul lui Mykula (Nico lau) , cu care a rh iep i scopu l din Co locea Ladis lau t ra tează , din în să rc ina rea regelui Carol , „de t r an ­si tu et t rans lac ione de te r ra sua in H u n g á r i a " ( d e s p r e t r ece rea şi m u t a r e a în Ungar i a ) ; în 1336 Carol face n o u ă dona ţ iune lui D r a g o s de Dese şi Dragomir , întăr i tă şi de regele Ludovic la 15 Sept . 1349, încă pe la 1317. Pe un Dragoş de Gyulafa lva îl găs im în d ip loma din 1343, iar regele Ludovic în tă reş te pe voi­vodul Crăc iun de Bylche în pose s iunea Bylche dată de regele Caro l . Intre 1343—50, a şa se vede, moare Crăc iun , căci în di­p loma din 31 Mart ie 1350 numai cei pa t ru fii ai lui sun t amin t i ţ i , a n u m e : Sa racen , Nicolau, Valentin şi Luca Ei d o b â n d e s c delà regele Ludovic sa te le româneş t i — villas n o s t r a s o lacha les •— L i p c e a (Lypche) şi Ze leumezeu din M a r a m u r ă ş , cu deobl igă-m â n t u l ca să le î m p o p o i e z e şi să le ducă Ia înflorire. T o t ­o d a t ă îi î n t ă r e ş t e , de cneji pes te acele, î m p u n â n d u - l e da to r in -ţele ob işnui te cneji lor. Aceste da to r in ţe erau u r m ă t o a r e l e : îngrăşaţ i în morile lor câ te un porc pent ru domn, iernau o i apă d o m n e a s c ă ; iar când domni i t r eceau prin sa te le lor, îi î n t i m p i n a u cu daruri . In vreme de răsboiu pe t r eceau pe s t ăpân la luptă , ei în p e r s o a n ă , ori fiii lor; co lec tau cvincvagezimele de l à sup uş i , din cari j u m ă t a t e l i -se cuvenea lor. Fa ţă cu d a -tor in ţe le aces te aveau şi dreptur i şi s cu t in ţ e : erau scuti ţ i delà lucru d o m n e s c şi delà none. In cauzele l i t igioase ale iobagilor , ei e x a m i n a u cauzele , p r e z e n t â n d domnu lu i judeca ta , pen t ruce p r imiau un b a n ; pu teau d i s p u n e l iber pes te ave rea lor ; unul •dintre copii m o ş t e n e a averea şi moara , ce de regulă p o s e d a u . Iar voind să-ş i câş t ige d ip loma de nobi l i ta te , nu aveau l ipsă de p e r m i s i u n e a domni lor . 2 )

Cei pa t ru feciori ai lui Crăc iun s'au ach i ta t p r o m p t de d a t o -r inţele i m p u s e , căci a c u m nu n u m a i regele, *ci şi reg ina m a m ă , E l i sabe ta , le face dona ţ iun j , d â n d u - l e sa te le Rakolch şi Mis t iche (Racol ţa şi Mist i ţa) . Insă fraţii Zoard , Ştefan şi loan , fiii r o m â ­nului Nicolau îi a t acă în poses iun i l e amint i te . Dec i ei r e c u r g la

l ) V. Goríó, Máramaros vm. ösi családai, p . 4. s ) Szirmai Siirmay Antal, Szatmárvmejye f e k v é s e , etc. Buda 1809, p . 7.

-Nr. 1 0 - 1 1 C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 269.

regina E l i sabe ta (8 Dec . 1363). P e t r e c â n d pe a tunci reg ina în B e -r e g s a s ( L u m p e r t h a z a ) , cu datul de 27 Sept . 1363 dă po runcă , că r i eoarece poses iuni le amint i te au fost propr i i ale ei, le-a da t din •dreptul propriu fiilor lui Crăc iun pent ru serviJiile p r e s t a t e , deci n imenia să nu-i conturbe , ci dacă cineva c rede , că a re ceva d rep t faţă de poses iun i , să- i facă ei cunoscu t , când apoi va ce rce ta cauza . La jalbele celor pa t ru apoi , a fiilor Maxim, C le ­mente , loan şi Ştefan, şi a lui S imeon fiul lui Nicolae , r e s p u n d e regina, la 28 Oct. 1366 şi 26 Sept . 1370, opr ind, că fără caz de furt, jăfuire şi al te c r ime publ ice , nimeni să nu poa tă să-i t r agă la j udeca tă pe aceşt i români , iar d a c ă cineva ar avea a l tceva cont ra lor, să-i t ragă la j u d e c a t ă îna in tea comite lu i jude ţ ian şi a voivodului român ( co ram comi te nos t ro et w a y v o d a W o -lacorum nos t ro rum de p r aed i c to comi ta tu Bereg p r o s e q u a n t u r ) . C u da tu l de 8 Apri l ie 1380 le p e r m i t e numiţ i lor , să-ş i p a s c ă vitele în munţ i . La 22 Sept . 1380 reg ina E l i sabe ta , iar la 24 F e ­b rua r i e 1383 fiica ei, reg ina Maria , î n t ă r e ş t e scu t in ţe le şi p r i ­vilegiile á e p â n ă acum. Delà 1400 încolo familia Crăc iun se împa r t e în diferite ramur i , în u rmă se magh ia r i sează cu totul .

Una dint re cele mai vechi familii româneş t i din M a r a ­m u r ă ş a fost familia lui Sten (S tan) . Cu da tu l de 22 Sep t . 1326 regele Carol donează chinezului S tan i s l au , fiului lui Sten, ţ i ­nu tu l n u m i t : „ T e r r a Z u r d u k y " s u b „met i s et t e rmin i s su i s p r io r ibus" , sco ţându-1 de s u b jur i sd ic ţ ia , j u d e c a t a şi or ice fel de co l ec t e ; dă ru indu- i t r ibutul şi colectele delà în t reg p o ­porul ce locueş te pămân tu l ace la . 1 ) Ci, ca să în ţe l egem, ce privilegii p r imeş te cneazul Stanis lau , es te des tu l să amint im t r a t a tu l din 1367, unde sun t în ş i r a t e da tor in ţe le Români lor . Dator i erau să deie domnulu i o piele de r îs , ori un ga lbăn , a c incia pa r t e din oi, ori din c a p r e ; trei găini , o g â s c ă , zece ouă, şi un fazan; afară de aceea , tot câ te pat ru inşi , p r inzând la olal tă, erau dator i să ducă sa re , ori vin, cale de trei zile. 2 ) In 4 Apri l ie 1346 regele Ludovic î n t ă r e ş t e pe Myko lacus şi fraţii lui : Negh, Mayn şi Raad, fiii lui S tan i s lau , fiul lui Bârsan (Borzan) în p o s e s i u n e a ( ţăr i i ) Su rducu lu i , cu a c e e a obse rva re , că numitul Myk(o lacus ) es te s u p u s , ca şi alţi nobil i , jur isdic ţ iuni i regelui şi a a l tor juzi din ţ a r ă : „Ita ut Myk et fratres sui et i p so rum h e r e d e s ad ins ta r a l iorum npbi l ium Regni noştr i lu-•dicio et Iur isdic t ioni nos t r ae regali , necnon a l iorum lud icum et o r d i n a r i o r u m Regni d e b e a n t et t e n e a n t u r sub iace re" . 3 )_De u n d e

l ) Mihálv i , o p . cit. p . 6 . J ) S z i r m a y , o p . cit. p . 8. a ) Mihályi , o p . cit., p . 21 .

Pag. 270 C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 10 11.

u r m e a z ă , că fiii lui S tan i s lau şi descenden ţ i i lor pierd cneziatul, , r ă m â n â n d cu poses iun i l e numai , a d e c ă devin nobil i .

In 1371 (Sept . 5) Ludovic donează cneziatul comunei r e ­geş t i Fe l seu-Nerez lenche , fiilor voivodului de od in ioară S t a n i s l a u din Ungh, lui Ş a n d r u , loan, Ştefan şi Nicolae lângă rlul Ta raz , pe l i n g ă dreptur i le , scut inţele şi da tor in ţe le î n d a t i n a t e . Nu e s t e de a se confunda aces t voivod cu cneazul de mai sus . Acest S tan is lau era voivodul Români lor de pe poses iun i le reginei ' E l i sabe ta ( w a y v o d a o lahorum regina l ium) . Voivodatul încă Î1Î obţ ine delà ea, iar în 1383 (Februa r i e 24) regina Maria dă -rueş t e fiilor chinezatul sa te lor Kerechkey şi Kuchnyche (Che-re sche şi Cuhni ţa ori Cusn i ţ a ) , cu înda tor i rea ca să încaseze cv incvagez imele , din cari j u m ă t a t e l i-se cuvine lor. Dip loma a c e a s t a amin te ş t e , că p recum b u n i c ă - s a E l i sabe ta (soţ ia luii Carol Rober t ) , a şa şi ea, îi î n t ă r e ş t e în poses iun i le ace le . In: 1389 (16 Oct.) se împar t cei trei fraţi pe poses iun i le Laaz în Ungh, Câmpu lung , Cusn i ţ a şi 'Che resche în Beregh, în t re i părţ i egale. Nu se face însă amint i re d e s p r e Fe l seu -Nerez l enche . Delà 1400 încoace se ramifică şi familia aceas ta , cu v remea se desna ţ iona l i s ează , urmaşi i lor t recând înt re nobili i mag h i a r i .

C iumeş t i . P reo tu l ŞT. TĂŞIEDANU.

Episcopul Samoil Vulcan şi biserica neunită. o.)

In luptele poli t ice pur t a t e de că t ră conducă tor i i p o p o ­rului român din Trans i lvan ia , la sfârşitul veacului al XVil I - lea şi la începu tu l celui următor , s'a pu tu t cons ta ta ca o notă fe­rici tă a rmon ia şi buna în ţ e l ege re între cei doi ep iscopi , loan Bob gr . -cat . şi Geras im Adamovici , gr.-or., d u p ă cer inţe le v r e -milor de a tunci socqti ţ i şi ca conducă tor i politici ai Români lor . Aceşti doi arhierei , însufleţiţ i de ace la ş cu ra t pa t r io t i sm, au ş t iu t lăsa la o par te ori şi ce p r e a c u p a ţ i e confes ională şi având în vede re numa i binele de obş te na t ional al credincioş i lor , s ' a u ' p u s în fruntea mişcăr i i pol i t ice de a tunci , î m p r e u n a t ă cu mul te greută ţ i şi pr imejdi i . 1 )

Es te adevă ra t , eă păş i rea lor nu a avut succesu l dor i t , î n s ă avu t -a fericitul dar , de a porni valul de nobi le lupte n a -

*) Dr. I. L u p a ş : M i s i u n e a e p i s c o p i l o r Oh. Adaraovic i fi l o a n B o b l a c u r t e a din V i e n a în a. 1792, S ibi iu 1912.

-Ni. 10—11 C U L T U R A CREŞTINA Pag. 271 .

îţionale, care de a tunc i a mer s tot c r e scând , p â n ă Ia i zbânda •deplină din zilele de azi, şi, prin p i lda f rumoasă de lumina t pat r io t ism, fost-a şi u rmaş i lo r pu te rn ic î ndemn de d r agos t e şi

-de nobi lă în t recere , în lup ta m ă r e a ţ ă pen t ru idealul naţional.-Astfel vedem pe nemijlociţi i lor u r m a ş i : loan Lemeni din

Bla j şi Vasile Moga din Sibi iu , i scăl ind în anul 1842 o pet i ţ ie c o m u n ă că t ră die ta Trans i lvan ie i , pen t ru ce re rea de drep tur i confes ionale şi civile pen t ru Români i locuitori în F u n d u s r e ­gi us şi lup tând alături pen t ru d o b â n d i r e a dreptur i lor ce ru te . 1 )

Dar mai grea , şi decâ t a celor din T rans i l van i a , e ra s o a r t e a Români lor din Bihor. Aci pu te rn i ca s t ă p â n i r e a ep i ­scopie i la t ine din O r a d e a - M a r e şi a magna ţ i lo r şi nemeş i lo r maghiar i , abia îi suferia pe bieţi i Rpmân i , să-ş i câş t ige cu

:grele ostenel i pâ inea amară de toa te zilele, munc ind din g reu ca iobagi înt insele moşi i domneş t i , iar de şcoa lă , de cul tură şi de drep tur i polit ice, mai a les , c ine să le fi p u r t a t de grije? Biser ica le-a fost şi aci s ingura ocro t i toa re , mai a les d u p ă c e mila Domnulu i a făcut, ca în anul 1775 să se înfiinţeze d ie ­ceza gr . -catol ică r o m â n ă de O r a d e a - M a r e şi în f runtea ei s ă ajungă, de là începu t , bărba ţ i luminaţ i şi cu m a r e t r age re de inimă cătră toa te păsur i le poporu lu i r omânesc .

Al t re i lea în t re aceş t i a a fost ep i scopu l Samoi l Vulcanu , numi t în anul 1806, unu l d in t re cei mai mari arhiere i ai b i ­sericii r o m â n e unite, însufleţ i t pa t r io t şi da rn ic mecena te , d u p ă -cum f rumos îl c a r ac t e r i s ează s t r ănepo tu l său , Iosif Vu lcan : „ T o a t ă vieaţa lui fù un şir lung de ac te f i lantropice şi n a ţ i o ­n a l e cu l tu ra le . Reşed in ţa lui a deveni t un azil al t u tu ro r celor ce aveau t r ebu in ţă şi ajutor. Nici o mi şca re cu l tura lă na ţ i o ­na lă nu s'a iniţ iat , fără ş t i rea şi con lucra rea lui. Nici o car te r o m â n e a s c ă nu s'a t ipăr i t , fără con t r ibu i rea lui. Nici un scr i i tor r omân n'a r ă m a s , pe care să nu-I fi încura ja t şi spr i j in i t" . 2 )

Ep i scopu l Vulcanu a ş a d a r a ajutat şi spri j ini t toa te m i ş ­cări le na ţ iona ie si cul turale r o m â n e si pe toti bă rba ţ i i mune i -tor i pent ru binele de obş te al neamulu i r o m â n e s c , fără d e o s e ­bire de confes iune . Apos to l a d e v ă r a t şi s t â lp de credin ţă al biser ici i sa le , el a în t ins t o tu ş cu dărn ic ie m â n ă de a jutor bă rba ţ i lo r neuni ţ i , cari se l up tau la .Arad, ca să s c a p e b i s e -

' ) Cfr. Bar i t iu : Părţi a l e s e din i s tor ia T r a n s i l v a n i e i t. I., p . 6 2 4 . s ) los i f V u l c a n u : D imi tr i e Cichindeal , d i s c u r s d e r e c e p ţ i u n e la A c a ­

d e m i a R o m â n i , B u c u r e ş t i 1893, p . 22.

Pag . 272 C U L T U R A CREŞTINA >'r. 1 0 - 1 1 .

r ica lor de s u b jugul o p r i m a t o r al Sârbi lor , cei mai î n v e r ş u n a ţ i d u ş m a n i ai neamulu i r o m â n e s c , si a tunc i , ca si acum.

Spri j inul da t de ep i scopul Vulcanu Ia înfi inţarea p r e p a ­randiei din Arad, es te c u n o s c u t din c o r e s p o n d e n ţ a lui cu Ţ ich indea l . 1 ) Pu t e rn i c a fost concursu l şi ajutorul său şi în ehes t i a cu ra t b i s e r i cească a urcări i celui d intâ iu ep i scop r o ­mân neuni t în scaunu l e p i s c o p e s c din Arad. Aeest ges t nobil al mare lu i nos t ru a rh iereu , a fost măr tur i s i t şi din par te n e u ­ni tă foar te c o m p e t e n t ă 2 ) , însă du re r e ! cu un foarte d iscutabi l s imţ de r ecunoş t i n ţ ă .

II. Cea mai c las ică dovadă , despre pre ţ iosul ajutor da t din

pa r t ea lui S. Vulcanu, la înfăptu i rea aces te i dor in ţe a Româ­ni lor neuniţ i din Arad, ne -o dă Moise Nicoară , unul d in t re cei mai aprigi luptător i pen t ru rea l izarea ei . 3 ) Intre scr isor i le r ă m a s e delà ep i scopu l Vulcanu am aflat op t sp rezece scr isori autografe ale lui Moise Nicoară , sc r i se cu l i tere la t ine , într 'o f rumoasă l imbă r o m â n e a s c ă .

La îndemnul şi î ncura ja rea ep i scopulu i V u l c a n u 4 ) , Ro­mânii din Arad au a l e s e depu tă ţ i e , în frunte cu Moise Ni­coa ră , ca re a mer s la Viena şi în 27 Noemvr ie 1815 a p r e ­zen ta t împăra tu lu i a t reia pet i ţ ie în cauza numiri i unui ep i scop român . In Viena se vede că a s ta t M. Nicoară până în p r i m ă ­vara anului 1816, s t ă ru ind pe toa te căile pen t ru rezo lvarea favorabilă a pet i ţ i i lor îna in ta t e şi de acolo a scris lui S. Vu l ­canu cele mai mul te scr isor i , în cari îl informează despre d e s ­făşura rea lucrurilor.

Cea dintâiu s c r i soa re e d a t a t ă din Arad, în 15 August 1815. Nădă jdueş te , că va fi pr imi t copia suplicei Români lo r şi a clerului t r imisa prin prepozi tu l P r a n u şi îi mu l ţ ămeş te pen t ru ajutorul dat din pa r t ea sa în a c e e a ş t reabă . Preoţi i de faţă la

') Iosif V u l c a n , 1. cit. p. 17 şi urm. '') Prof. Dr. Avram S ă d e a n : A p o s t o l a t u l pr imi lor profesor i ai p r e ­

parandie i noaatre , Arad 1912, p . 2 1 — 2 5 . R. C i o r o g a r i u : D i s c u r s la a n i v e r ­s a r e a d e 100 ani a p r e p a r a n d i e i gr . -or . din Arad. Românul Nr. 244 din 4 /17 N o v . 1912, A c e l a ş : D i s c u r s ţinut în S i n o d u l eparhia l , O r a d e a - m a r e 1/14 Oct . 1920.

3 ) Scurtă not i ţă b iograf ică a lui M. N i c o a r ă af lăm la I. Vulcanu 1. c , . p a g . 41 .

4 ) V e i i s c r i s o a r e a e p . V u l c a n u cătră Ţ i c h i n d e a l dt . 17 A u g . 1815 la 1. Vu lcanu , 1. c , p . 9 3 .

î n m o r m â n t a r e a răposa tu lu i ep i scop , s'au a d u n a t la v i c e - c o m i -tele jude ţu lu i şi au înc red in ţa t prin scr i soare pe depu ta ţ i , ca să facă tot ce se cere , spre a dobândi un ep i scop român . S'au iscăli t pes te 30 de inşi şi l i-s 'a p romis şi din pa r t ea jude ţu lu i tot spri j inul , fiind şi d in t re „domni" mai mulţi pe pa r t ea lor-Sârbi i î n să nu . do rm; de g r a b ă au şi numi t admin i s t r a to r pe sârbul Brancovic i , care a şi sosi t la Arad, iar Fe ldmareşa lu l Radivojevici ar fi având p r o m i s i u n e a Împăra tu lu i , pent ru n u ­mirea unui n e ç o t al său, care e a rh imandr i t . Crede că va merge şi dânsu l depu ta t , dar îl cam în târz ie examene le . Insă nu au bani , şi în pr ivinţa a cea s t a , toa te a tâ rnă de là : „indura-, cione sii mare binevoliinza" lui Vulcanu . Ar fi b u c u r o s să şt ie, că oare aces ta , prin scrisori la locuri le compe ten t e , a î m p i e ­deca t numi rea ep i scopulu i ( s â r b e s c ) din pa r t ea a rh i ep i scopu lu i ?

Ajutorul b ă n e s c al lui Vulcanu nici nu a întârziat , căci în 2 Septemvrie îi scrie Nicoară din Giula (Iula) , că a pr imit banii pentru depu tă ţ i e şi în curând vor p u t e a pleca. Se p lânge tare în eontra directorului" Nestorovic i , ca re mult s t r ică n e a ­mului r o m â n e s c , de a c e e a ar fi de dorit , să fie înlocui t cu altul, d u p ă cum se vede că ar pofti şi Sârbi i , cari încă nu-1 pot suferi. Es te greu însă a-i afla un u r m a ş , mai bun deeâ t el, pen t rucă şi Hatvani , care umblă să- i ia locul, încă este pr ie t in cu Sârbii . Cere da r pă re rea lui Vulcanu în pr ivinţa aceas t a şi a ş t eap t ă să-i s c r i e : „la Buda, prin o carte cătră D. Major" ( P e t r u ) sau la Viena.

îna in te de p lecare îi scr ie iar, din Giula , cu dt. 4 Sep­temvrie 1815. M u l ţ ă m e ş t e pent ru „ R e p r e s e n t a c i o n e " şi înşiră pe mai mulţi asp i ran ţ i la ep i scop ie : Iosif Pu tn i c , român de or igine şi în câ tva c u n o s c ă t o r al l imbii r omâne , da r nici el nici altul din familia lui nu se ţin de români . Boli ts , puţ in cu ­noscut , da r p rea p lăcut a rh iep i scopulu i Manuelovic i , cu to tu l nev redn ic de ep i scop ie , Athanas iev ic i , a s e m e n e a prea puţ in îl c u n o a ş t e , da r îl cunosc profesorii din Arad şi cât mai cu­rând îi vor da informaţii . In sfârşit es te Nes to r Ioanovici , r o ­mân din Trans i lvan ia , spri j ini t de a rh i ep i s cop numa i fiindcă a, fost c rescut p r in t re Sârbi . Mare nădejde îşi pune Nicoa ră în spri j inul p r o m i s din par tea ba ronu lu i W e n k h e i m , om cu m a r e vază în toa tă ţa ra . încheie cerând iar bani , pen t ru cari cu t impu l vor fi mul ţămi tor i .

După sos i rea la B u d a scr ie lui Vulcanu, în 21 Octomvrie 1815, că au avut mari nep lăcer i cu d i rec toru l Püspök i , unul

Pag. 274 C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 10—11

_ d in t re deputa ţ i , care fiind deda t cu t ihnea la unei coconi te , le-a făcut mul te cheltuieli , u r c â n d u - s e acele până a tunc i la s u m a de 700 fi. Din cauza a c e e a P ü s p ö k i nici nu a mai mer s la Viena, ci s'a în tors înapo i . El şi cu N a m e s n i c u (?) delà Za rand au fost primiţ i tn aud ien ţă de Pa l a t i nu l ţări i , ca re le-a p r o m i s a ju torul său, c u n o s c â n d d r e p t a t e a cererii lor. Nes torovic i le face şi acolo multe greu tă ţ i şi toţi s t ă r u e pe lângă Pu tn ik sau Boli ts .

In 24 Oc tomvr ie 1815 au sosi t la Viena? u n d e se vede că Sârbi i au lucrat încă ' mai d ina in te împot r iva lor, p r e z e n -t ându- i ca pe niş te tu rbură to r i şi agi ta tor i , cari fără ş t i rea ce lor mai mari umblă în depu tă ţ i e , şi au t rebui t să d o v e d e a s c ă la poliţ ie cu d o c u m e n t e legale ca l i ta tea lor. Pe z iua 27 Oct., d u p ă amiazi a fost „rânduita la Innăltiatul Parintele bâtrinul". Şi -au ales de agent pe Salaţ, cu ajutorul că ru ia spe ră să facă toa te cele de l ipsă. Se roagă să i-se t r imi tă cu .Récépissé" i n s t an t i a din 14 Iulie 1814, da r dacă se p o a t e sc r i soa rea să fie a a l tuia . Ambros iu (?) ar face bine să le mai t r imi tă sc r i ­sori şi, mai a les , dacă le-ar t r imi te pr intr 'o s c r i soa re a d r e s a t ă lor, în care cei subscr i ş i să-i roage , ca ei să c e a r ă cu rugăc iune f ierbinte delà înăl ţatul Împăra t , să se îndure a le da e p i s c o p român . Ce rându- i ep i scopu l pă r e r ea a s u p r a in t roducer i i limbii greceş t i sau româneş t i în d i c ţ i o n a r ' ) , soco teş te ce l imba fran-ţuza scă ar fi de mai m a r e folos. „Asta ar fi p re b ine , que e a ique nu g r ecu l e sa tu (?) R o m ă n u , quare que re volie de a scr ie novel le r omănesc i : nu scie b ine romănesce , da re face pen t ru mirui re (câşt ig) , que are pes te 200 de p renumera t i i în Moldova sii România . D a q u e s'ar l â s sa asta , ar pu t e unul d in t râ ai noştr i si se apuce de aques tu lucru, unde muit a r pu t e folosi cu l tura neamulu i sii a limbei, dare la as ta ar ave Romani i ei (cei) de acolo l ipsa de un d ic t ionar iu , que a l tmin-t re le nu vor in t ie lege mul ţ ime de cuvinte de a nos t re . As ta e o g r e u t a t e de q u a r e toti sê p langu in tierile aquele . Soco tescu q u e l imba f ranzusesca ar fi mai de mare folos".

„Mit ropol i tu l delà lassi au opri t His t : lui Major — que sun t ci taţ i i la t inesc i" .

Scrisoarea din 31 Octomvrie o î n c e p e : „La pré S t ră luc i tu l T a t a Mosiul am fostu, m'a pr imi tu p re b ine , ma êi pa r é reu q u e nu e Impera tu l a c a s â " .

*) Poate că e vorbă de Dicţionarul din Buda, la care se lucra pe atunci.

Nr. 10 11. C U L T U R A CREŞTINA. Pag. 275.

' Din parfea unora a fost î nc red in ţ a t că Pu tn ik şi Boli ts TIU vor fi ia Arad. Confirmă cu nemărg in i t ă mu l ţumi re şi r e ­c u n o ş t i n ţ ă p r imi rea unei scr isor i a lui Vulcanu şi o copie a l ă tu ra t ă , nu s p u n e însă ce ar conţ inea . S'a aflat însă în mare în t r i s t a re , căci nu şt ie, care va fi sfârş i tul os tene le lor sa le . A c u m , mai mult ca ori şi când, s imte l ipsa unui geniu bun .

îna in te de a ajunge la împăra tu l , N icoa ră cău ta , to t pr in spr i j inu l lui Vulcanu, şi p ro tec ţ ia a l tor p e r s o a n e influente la C u r t e . Astfel în 3 Noemvrie scrie, că a r h i d u c e s a Bea t r i ce p l e a c ă la Italia pe 8 luni şi nu a p u t u t vorbi cu ea, da r : „Albani (nunţ iu l papa l ) mi-a promisu tóté pu t inc ióse" .

A vorbi t mult şi cu Lorenz (cons i l i e r guvern ia l şi om de î n c r e d e r e al ep i scopu lu i ) , care între al tele 1-a în t reba t , care au fost dat inele în a legerea de ep i scop , îna in te de ce au veni t Sâ rb i i ? Aces ta era pro tec toru l lui Nestorovic i şi, d u p ă c e i-l'a d e s c r i s Nicoară , ca pe un d u ş m a n al Români lor , a ceru t s u b secre t , ca să-i dea în scr is toa te observăr i l e sale cu pr ivire la şcoli şi la Nes torov ic i .

P e t r e c â n d în Viena, Nicoară umbla mereu pe la c o n s i ­lierii cance la r ie i şi pe la „cei din lâuntru", delà cari spe ra ceva ajutor, dar în t impina mul te greută ţ i , f i i n d c ă u n i i nu c u n o a ş t e a u d é loc s t a rea Români lo r şi, din l ipsă de d o c u m e n t e , după cari cău tau mai mulţi , era greu să l i-se dovedească , cum îşi a legeau Români i episcopi i lor, îna in te de ce au fost subjugaţ i prin Sârb i . Alţii se t emeau , să nu va teme privi legi i le Sârb i lo r şi mulţ i îl pă r t ineau pe Putn ik , cand ida tu l aces to ra .

La împă ra tu l însă în Viena nu a pu tu t a junge, de a c e e a va fi de l ipsă să mea rgă până la Mi lano . Acel d rum însă nu-1 p u t e a face fără de ga lben i , iar el nici alţi bani nu mai avea, d e v reme ce nu numai pe ai săi îi che l tu ise , ci şi de là alţii a fost î m p r u m u t a t , de aceea se roagă de Vulcanu , să-1 î m p r u ­m u t e cu cât va pu tea , sau să- i dea o poliţă (wechse l ) , ca să r idice bani acolo delà cineva, având l ipsă de cel puţ in 200 ga lb in i . D a r bani mulţ i îi t rebuiau şi în Viena , căci : „Gările sunt a tuturor căscate, aste sunt argumentele putinciose, quare le pot astupa". II împu te rn i c i se p r o t o p o p u l delà Chiş ineu , ca să î m p r u m u t e bani pe numele lui, câţi vor fi de l ipsă, da r acolo nu îl cunoştea n ime şi de aceea t r imi te sc r i soa rea lui Vulcanu, ca să-i î m p r u m u t e el bani , pe contul aceluia .

In t r ' aceea cand ida ţ i a la e p i s e o p i t se făcuse şi Sârbii lu ­crau cu mul tă pu t e re tn con t ra Români lor , deci el, Nicoară ,

Pag 276 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 1 0 - 11.

negreşit trebuie să meargă Ia împăratul, acum fiind timpul suprem de a ajunge la scopul dorit: „Au tote, au nemicâ. S o -cotescu, acuma é tempul sii clipita quare nique o da ta nu o vom mai câpeta. De amu faeutu numai jumătate noi asta data, nemica n'arn fâcutu. Acuma e feru caldu". Spre acest scop are nevoie să i-se trimită, măcar în extras, istoria episcopilor româneşti înainte de venirea Sârbilor, sau dacă aceasta nu s'ar putea, doar ar putea'avea delà Blaj şi despre arhiepiscopia Bălgradului şi toate ce se ţin de aceste.

A sosit rezoluţia pentru seminarul românesc, dar se teme să nu fie înşelaţi, de oarece unii, mai ales Nestorovici, voesc a-1 pune în mănăstirea delà Bezdiu, unde ar fi Sârbi, cari ştiu mai bine româneşte ca Românii! El se întreabă, că oare n'ar fi mai bine la Arad, la Bezdiu atârnând de Timişoara, adecă tot de Sârbi.

Fără a mai merge pe la Milano, s'a fost dobândit dreptul ca să se ţină sinod, dar cu condiţia, ca alesul să fie Român. Lui M. Nicoară însă şi acuma îi e tearnă despre: „essire bună a lucrului", pentrucă mulţi îl ţin pe Putnik de român, iar alţii cred că Bsl its e destoinic, fiindcă stie bine româneşte. Intr'a-ceea devenise vacant, nu ştim prin ce întâmplare, şi postul de ad­ministrator al diecezei, şi Nicoară scrie episcopului, că ştie că~ îl vor întreba despre administrator şi îl roagă, să: „cerceteze bine". El este de părere, că nime nu poate fi mai bun admi­nistrator, decât Ioanovici sau „Fogorosianu". Aceasta a cerut-o el, prin arhiducele Reiner: „Bine sau rau amu fâcutu nu sciu; asta una sciu que e rumânii, sii quel mai rêu rumânu e' mai bunii pentru rumâni, de quot quel mai hunii serbii".

In cea din urmă scrisoare, de dt. 29 Martie 1816, îl încu-nostiintează, că Mihut a fost numit director în Caransebeş si că spre sfârşitul lui Maiu se va ţinea în Sirmiu sinod, sub prezidiul unui general ca comisar c. r., care are instrucţie s e ­cretă, să lucre cu toată puterea, ca român să se aleagă.

' Arhiducele (Reiner) iar i-a promis împlinirea cererii lor în privinţa administratorului, şi el, Nicoară, iarăş este de pă­rere, că nime nu ar fi mai bun, ca Ioanovici (Fogorasianu); se teme de şiretenia Sârbilor, a căror „nefârie" trece toate marginile. Dar se plânge şi despre negligenţa celor de acasă, delà cari nu primeşte desluşirile de lipsă despre starea lucru­rilor de acolo. Lucrurile de altfel sunt cunoscute împărăţiei şi.

Nr. 1 0 - 11. C U L T U K A CKK.ST1NA Pag. 277

celor mai mari, dar se fac a n'u le cunoaşte şi ii tot s p u n -

„aste nouă nu ni se facu cunoscute". Scrisoarea ş i -o încheie cu aceste cuvinte, cam enigmatice:

„Sî queru cummissie? Ah! quote sii quote mi străbătu mintet Sciu multe nu sciu tote. Sii • . . şiretlicurile Şerbilor, infrico-siare cu pedepse, cu unire s. a. Dare tot voi sî facu".

„Pentru administrate ru mê rogu si aibi privinzâ". Pe când le scriam acestea, am aflat din întâmplare încă

o scrisoare a lui Nicoară cătră Vulcanu, dată: „In Pest 7-lea Februarie 1817"', în care scrie, că cu mari greutăţi a sosit acolo în zece zile delà Timişoara. Abia sosit acolo, mulţi îl întreabă despre „lilustrimea Sa" şi unul de curând îi zise: „vedi quôiu bine a fâcutu, sii totuşi unii voru sî-l împedece etc." apoi scrie despre un anumit Gica 1 ) , că ar fi plecat la Viena ca deputat din judeţul (Judezul, scrie N.) Timişoarei şi să depună taxa pentru o moş^e, la a cărei dobândire zice că şi Vulcanu i-ar fi ajutat, despre ce el, N., tare se bucură Având, se vede, lipsă de unele documente, pentru sprijinul cauzei lor, aşa le cere: „Din História lui Sinkai locurile în­semnate, sii altele que sê voru mai afla de folossu in lu­crul nostru, prequum sii din a lui Klein, iar mai virtuossu despre Brancovici almintrele Vestemianu p. 178 mê rogu sî mi le descrii prin quineva, .sii sî mi le trimiţi la Vienna, în cinqui dile voi ,pleca".

Din aceste cuvinte se vede, că încă pe atunci se între­buinţau cu mult folos colecţiile si scrierile marilor noştri i s to-riografi, în mare parte date uitării acum.

La una dintre scrisorile lui Nicoară a fost alăturată în copie o scrisoare mai lungă, în limba latină, primită delà prie­tinii săi din Arad: I. Vank jurat canţelist comitat, al Aradului^ Constantin Diaconovici prof., I. Mihuţ prof., cu datul 8 Aprilie 1816. Iscăliturile sunt autografe cu litere cirile, de unde se vede că copia a fost. făcută în Arad. Dupăce îşi exprimă bucuria pentru rezultatul fericit obţinut în afacerea cu care a fost încredinţat din partea naţiunii, îi mulţămesc pentru ostenele şi îl informează despre întâmplările delà ei. Ii d e s -coper cu deosebire uneltirile Sârbi lo r în favoarea lui Bran-

*) In Lugoj a m c u n o s c u t o fami l i e m a g h i a r ă cu n u m e l e Gyika , a i cărei s t r ă m o ş i s c z i c e că ar fi fo s t de or ig ine Români din famil ia Q h i c u -l e ş t i l o r din M u n t e n i a . P o e t e că din a c e e a fami l ie s ă fi f o s t şi a c s s t „Gica".

k o v i t s , pe care l-ar dori î n t r eagă d ieceza , comi ta tu l şi domni i de acolo . Mai ta re s t ă ru ia în favorul lui p ro to ­popul Aradului Alexici, care într 'o a d u n a r e ţ inută în M i c a -laca, Intre al tele a zis, că dacă vor avea ep i scop român , toţi vor fi făcuţi uniţi şi sp r e aces t scop loan Popovic i , p ro topopu l ( n u m i t de Alexici : v icar) Zarandulu i , ar fi pr imit delà ep i scopu l S. Vulcanu 6000 floreni, ca să meargă la Viena. Apoi ch ie -mând pe unul din cei de faţă în mijlocul odăii şi în t rebându-1 d a c ă ş t ie ce es te unirea, i-a porunci t , sà-ş i înt indă un bra ţ că t ră un pă re t e şi unul cătră celalalt , şi a z is : vezi a c e a s t a es te unirea , nici încoace , nici încolo . Le-a mai s p u s apoi, că pen t ru Brankov i t s are scr isori delà Mi t ropol i tu l , şi astfel în-fricaţi au s u b s c r i s rugarea , ce o făcuse p ro topopu l , şi umb la să fie subsc r i să de cât mai mulţi şi mai târziu fără ş t i rea d â n -şi lor a a p ă s a t şi sigilul comune i lor rJe ea.

P r o c e d u r a aceas ta o d e s a p r o a b ă şi ei, cont rară minţii s ă ­n ă t o a s e , legilor ţări i , in tenţ iuni lor şi o rd ina ţ iuni lor regeş t i , şi es te o mare î nd răznea l ă să cu teze c ineva a vorbi în acel fel d e s p r e rel igiunea ca to l ică a Domni to ru lu i . Şi ei cred, că toa te aces te nu se fac fără ş t i rea şi au to r iza rea mitropol i tului şi a •consilierului Tököly , amândo i mari spri j ini tori ai Iui B rankov i t s .

Dr. IACOB RADU.

Date cronologice la istoria catolicismului în Banat.

La anul 1716, ţinutul între Dunăre—Tisa, Mureş şi graniţa apuseană-sudică a Ardealului, a fost reocupat prin stăpânirea austriacă delà Turci.

De atunci, până la 1778, adecă în decurs de 62 ani, ţinutul acela a fost administrat ca o provincie neo-câştigată, ca >peculium domus austriacae«, sub numire de »Banatui timişan*, în formă independentă, prin un guvern provincial, numit: » Administraţia iimişană', până la 1751 supus Consiliului de resbel şi Camerei aulice, iar delà acel an numai Camerei aulice.

Actele de guvernare ale administraţiei, în decurs de 172 ani, au fost Îngropate în deosebite arhive, fără să fie cunoscute, cercetate ori publicate.

La anul 1889 scriitorul zelos istoric Dr. Ludovic Baráti, <iupă cercetări îndelungate, în parte le-a regăsit în archivul di-

Nr. 1 0 - 1 1 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 279.

recţiei finanţiare din Timişoara, dupăce o însemnată parte a do­cumentelor prin scartàri a perit , r ă m â n â n d numai nescaii frân­turi, altcam şi ca atari foarte preţioase, î n d e o s e b i pentru istoria Banatului, până la încorporarea aceluia la fosta Ungarie, căci acele formează isvor bogat pentru a cunoaşte " referinţele istorice, economice, industriale, finanţiale-etnografice, politice-bisericeşti, apoi de colonisări şi dislocări ale comunelor româ­neşti, peste tot, pentru istoria culturală a Banatului. Actele acele istorice. în' urmarea hotărîrii luate d e cătră »Asociatiunea istorica şi arheologică din Timişoara la 1892, s'au publicat în Magazinul sau Restritul istoric (Adatiái ) începând cu 1894—1904.

După examinarea făcută din partea dlui Baroti. intre ac-te'e din chestiune cele mai însemnate -i,nt aşa numite Rotule sau escerptele actelor, cari total tac 177 fas'-, cu 45725 poziţii.

Actele s i n t C l a s i f i c a t e delà 1716—1753 după oficii, toate în ord con-ologic, din 1754—1760 numai in ord cronologic, dar fără considerare la oficii.

Rotulele acestea s'au rompus pun anii 1820. Azi se află a şeza te în arhiva statului ungar în BudapeMa.

Rotulele din chestiune ocur s u b deosebire registre sau nu­miri, cum sunt:

»Hofrescripte« 1717—1754. — „Administrations-Circular Verordnungen« 1718 —1753 — „Vetwalte ämente« deia Cianad, Bfcicherec. P^nciova, Timişoara, Q a c o v a , Verst ţ. Uj-Pa.lanca,. Lippova—Lugoj Făget, Caransebeş, Or «va. toate din 1718— 1754.. Temesvarer-Stadtmagistnt 1718—1753, Comunität Teresiopol (Vinga) 1 7 4 3 - 1 7 5 3 , Generai Command.) 1732 —1753, Auswärtige C o m m a n d o . u n d Regiment-Commando 1717—1753, Temesvarer raezischer Stadtmagistrat 1721 — 1753, Corespondmţe între a d ­ministraţia şi consilierul au l i c Baton Fr. Rebentisch 1725—1728, apoi cu Camera aulică 1731—1753, cu Tesaurariatul guvernial din Transilvania 1721—1753, cu d e o s e b i t e oraşe, judeţe şi privaţi (1717 — 1753), Misce lane ' (1718-1737) , Temesvarer Obermauth-a m t 1 7 1 9 - 1 7 4 1 şi 1 7 4 9 - 1 7 5 3 , — Buchhalterei (1727—1753), Contracte 1717—1739 şi din 1748, Urkunde u. Zeugnisse (1718— 1753), Quittungen u. Reverse (1716—1753), Instructionen und Normalen (1716—1753), Fortification und Festungsbau (1748— 1753), Miliz (1736—1753), Salsämter în Lipova, Timişoara (1718 — 1753), Mauthämter în Cianad, — Segedinul nou, Aradul nou, Panciova, Orşova-Mehadia (1718—1754), Turcica şi Valachica. (1738—1753), kathe l i sche Geistlichkeit (1716—1753).

P a g 280. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10 11.

In toate reg'strele acum indicate ocur documente resfirate, cari privesc biserica de rit or.ental şi cea rom.-catolica, între cari şi cele ce se referesc la propagarea şi starea sf. uniri la poporul sârbesc şi românesc din Banat.

Dreptce am judecat a fi de interes, ca acele documente să le dau publicităţii în ord cronologic, întregindu-le şi cu al-

*tele, ante-ori contimporane. Iată-le:

A. 1366 Missionarii minoriţi pentru catolizarea Românilor din Banat şi «jud. Hunedoara aveau mănăstiri în Orşova, Caransebeş, Haţeg (le au până a zi ! ). Desigur, la stă- * ruinţa lor s'a făcut, c i regele Ludovic cel Mare; condus de politica cato'icizării Bulgaro-S&rbilor, cu ordinul său datat din Lipova, porunceşte, ca toţi preoţii schis­matici din j u d e ţ e l e Caras şi Cuvin să fie prinşi şi cu f e m e i l e lor cu tot să fie duşi înaintea comitelui Be­nedict,' care să procedeze în contra lor după ordina-ţiunea regelui, iar, mai apoi, ca în districtul Sebeşului nici în chinezat, nici ca nobil să nu p o a t ă câştiga funcţiuni celce este schismatic. In urmarea acestora Mich. Porece d n Bolvaşniţa e lipsit de bunul său. Aceste dispoziţiuni puţin rezultat a avut.

A. 1428. Sigismund regele, reînoind ordinul lui Ludovic din 1366/7, dispune, ca în districtele Caransebeş, şi Me-hadia n ime să nu cuteze a ţinea preot schismatic, sub pedeapsa pierderii averilor, ţi opreşte căsăto­riile între schismatici şi catolici. — (Sigismund nu era, de altfel , zcios aderent al catolicizării, căci doar sub el s'a îatemeiat mănăstirea Peri din Maramureş (1430); tot el a fost celce s'a învoit, ca Ecaterina Brancovici să se mărite după Ulrich Ciliéi, cumnatul lui Sigismund, şi sub condiţia ca copii să fie bote­zaţi şi Grescufi în credinţa »»rtodoxa«.

A. 1455. Missionarul loan de Capistran, vestitorul cruciatei în contra Turcilor, vine în părţile Lipovei, mai apoi in Sebeş. In 21 Sept. cneazul, juraţii şi locuitorii îl pof-tesc, ca în drumul său să vină şi la ei, unde era pro­topop gr.-or. Petru, şi unde poate să facă, ca schis­maticii să se întoarcă la biserica catolică. La stăruin­ţele acelora, şi călugării minoriţi aflători în Banat s'au sufulcat şi au reînoit propaganda de unire, încât după

Nr. 1 0 - 1 1 . C U L T U R A CREŞTINA. Pag. 281 .

afirmarea scriitorului Wadding, I. Capistrar) ingentem collegit messem Valachorum schismaticorum.

Spre acest scop s'a folosit de puterea guvernato­rului I. Huniădi, care la insistinţa castelanului Blasius din Lipova, eu d. Lipeva 7 Febr. 1456 a dispus, ea preoţii romani, hirotoniţi de episcopul 1. de Caph», din cetăţile Huniadiane: Şoimuş, Hunedoara şi Deva eu satele aparţinătoare, să fie expulsaţr şi duşi îna­intea călugărului Mihaiu Székely. Iar de mai înainte încă, adecă ia 6 Ian. 1456, scrie Capistran cătră domnii din Ardeal, rugându-i cu tot adinsul ca bisericile ro­mâneşti să le ardă, căci acele sunt ca nişte sinagoge ale satanei, iar pe preoţi să-i alunge de pe moşiile lor, dacă nu s'ar converti (vezi- Dr. Zenovie Pâclişanu în »Cu'tura Creştină» nr. 1 — 2 1920 p 2 9 ) .

A. 1628. Reşedinţa rnissionarilor franciscani era îfl Caraşova condusă de Marcu Buudalaevici şi cu soţul lui Ilie până la 1641. Acel călugăr în raportul său nu detai­lează rezultatul propagandei, ci numai descrie starea ticăloasă a bisrericelor catolice din părţile Timişoarei şi Lipovei. Succesorul lui, minoritul Desmanici cu dto de 16 Iulie 1643 relatează Propagandei, cà în Caraşova a reparat biserica, a zidit reşedinţă călugă­rească şi pe locuitori, cari în jumătate erau schisma­tici, i a adus la unire.

A. 1644. Succesorul lui, p. Anton Sulici, afară de Francise Papucar, întoarce la unire întreagă comuna Secaş, unde a dispus pe călugărul Paul Ht.ricich.

A. 1645. Turcii la "insistinţa episcopului schismatic (o bună seamă din Verşeţ.'j prind pe Sulici şi Heri c 'ch şi le­gaţi îi duc la episcopia din Verşeţ.

In satele mărginaşe: Cârnecea Comoriste, Varadia, Gornia, Gerüste, Foroac, Doman, Cuptore, Câlnic, Re­cita, Brazova se găsesc 80 familii unite (ve*i celelalte în »Unirea« 1892, p. 238).

A. 1708. Isaia Diacovici episcop gr.-oriental din Timişoara, cu reşedinţa în Becicherecul mare, în rugarea sa de dto 8 Ian., dată cătră curtea împărătească, cere, că dacă Mitrepolitul sau alt episcop sau vre-un preot s'ar uni CH biserica Romei, prin aceasta acela să fie considerat ca lipsit de oficiu.

P«g. 282. C U L T U R A UKEŞT1MA Jir. 1 0 - 1 1 .

A. 1713. Episcopul gr.-or. din Arad, Ioaniciu Martinovici (1710 până 1722) care avea sub jurisdicţia sa partea ba-natică, de-alungui Mureşului spre răsărit, s'a unit.

A. 1718. In suburbiile Timişoarei, Palanca, mare şi mică, că­lugării franciscani, ţinând predici în limba maternă, la Sârbi şi Români catolici (uniţi), s'a unit şi un preot gr.-ort. de 60jani din Timişoar» (Nilles, Symbol»e, T. II, p. 804—809, Prayer, Monografia Tirmş»arei).

A. 1721. Conferenţă publică în prezenta mitropolitului gr.-or şi a altor 2 episcopi, precum şi a guvernatorului bs -natic. — Se s ta tonsc modalităţile de uniune a schis-maticil(.>r cu catolicii şi se hotăreşte ca schismaticii să nu defaime unirea, ci dacă c neva s'a unit. fie preot,, fie mirean, dup.! trtetre să nu se acuze cu fapte de aceica. după cari inainte de unire nu a fost pedepsit .

A. 1734. Episcopul Ada bert L. B. Falkenstein (1730—1739), în sciisoarea dată càtrà Împăratul, zice ca atară de n;úl~ ţimea nespusă a celor ce s'au lăpâdat de erezia, H U -

f marul celor trecup delà schisma grecească la unirea bisericii latine este de vre-o două sute.

A. 1734 Episcopul Vincenţ'.u Ioanovici di* Timişoara cu toată suita sa călătoreşte la Viena. ţi în urn a consfătuirii părăseşte unirea, de c^rea fu silit să se lase.

A. 1734 Patriarhul sârbesc cu episcopul gr. or. din Verşeţ sunt de faţă la p r e d e n e missionai nor iesuiţi din Car-loveţ şi arhidiaconul episcop de Veişeţ cu alţi doi preoţi se unesc (Nilles, o. c , p. 804).

A. 1734. Episcopul Faikeaxtein, pentru lăţirea unirii, propune sistemizarea parohiilor şi înfiinţarea < piscopiei unite.

A. 1732—35. Episcopul Falkenstein, în representarea sa, de dto 16 Nov. 1732, cerând strămutarea reştdinţii delà Se-ghedin la Timişoara, ca motiv aduce, că de curând mulţi s'au unit şi s'ar mai uai (vezi: » Unirea* din 1892, Nr. 27. p. 214).

A. 1736 Guvernatorul Hamilton din Viena scrie episcopului Falkenstein, că i-s'a prezenta* conspectul protopo­pilor, parohilar, diaconilor, clericilor şi mirenilor, cari în câteva luni s'au unit şi lasă episcopu ui ca să iee la inimă lăţirea unirii prin dotarea parohilor şi zidirea bisericilor, cu atât mai vârtos că în districtal Caran­sebeş, Orşova, Lugoj, Făget, Timişoara ţi Ciacsva

Nr 10 11. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 28».

naţiunea română este foarte nemulţâmită cu preoţii săi schismatici. Falkenstein, în reprezentaţia sa de' dto 6 Ian. 1836, zice că: magn» spes afulget, pauco temporis spatio universalem unionem subsecuturam schismaticorum.

A. 1735. Aprilie 16. Episcopul rom.-cat. al Cianadului rapor-teaiă, că unii din fjreoţimea sârbească (ratzische) cer delà dânsul asistenţă şi patrociniu, dând asigurare, că şi dintre popor mulţi ii vor urma întru îmbrăţişarea unirii.

A. 1735. Nov. 9. Consilierul adm. Neffzer trimite comandan-telui Hamilton spre subscriere decretul, prin care parohului Petroniu Popovici i-se dă stipendiul anual de 100 fi. (Actele de corespondinţă delà Gen.-Con»ando).

A. 1735. Episcopul Cianadens Ad. Falkenstein, în calitate de episcop cu rit latin şi grecesc, făcând raport la curtea împărăteasca despre starea diecezei sale, pentru lă­ţirea sf. uniri între Români şi Sârbi, între alte moda­lităţi, propune, ca în apropiere să se înfiinţeze o epi­scopie unită. (V. »Unirea« an. 1892, p. 214.)

A. 1735. Dec. 21. Consilierul adm. De Jean raportează coman­dantului Hamilton aflător în Viena, că d*i preoţi români vreau să primească credinţa catolică unită; iar cu d. 31 Dec. acelaş consilier raportează, că iaraş i-»'au anunţat doi preoţi, cari voiesc să te unoască (Gen. C^m.)

A. 1736. Ian. 6. Episcopul rom-cat. Falkenstein raportează, că naţiunea sârbă din zi in zi a r a t ă înclinare pentru unirea c u biserica catolică şi că clerul încă se arată aplicat, c a biserica gr.-neunită să se unească. — Iar cu d. 14 Martie raportează, că deja a suşternut con­spectul preoţilor întorşi ia unire ?i cu d. 19 Martie recurge la împăratul, ca pentru clerul întors la unire să seasemneze stipendiu anual (Titula »Katholische Geist­lichkeit«, din publicaţiunile lui Barothi din Történelmi adattár).

A. 1736. Ian 26. Administraţia lasă consilierului Neffzer, ca după putinţă să sprijinească pe cei doi preoţi sârbi, cari au primit unirea. (Notabene: sub preoţi sârbi sunt a se înţelege preoţi aparţinători bisericii gr.-orientale).

20

Pag. 284. Si. 1 0 - 11.

A. 1736., Ian. 31. Administraţiunea dispune provizoratului di» Lipova, că în cauza neînţelegerii ivite între preotul nou unit Ion Popa şi comuna Chesinţ (lângă Z&bran) să facă raport şi pe numitul preot sà-1 trimită la Ti­mişoara (Corespondinţa cu provizoratul din distr. Li-povei).

A. 1736. Febr. 9 . Comandantul* gen. şi preşedinte Hamilton dia Viena răspunde lui Ntffzer, să se îngrijească, ca

" fundul contemplat pentru preoţimea unită, prin colecte şi alte ajutoare să crească. Cu privire la fondul de zidire, instrucţiunea de lipsa a trimis o consilierului de resbel, Bosch

A. 1736. Febr. 18. Acelaş răspunde lui Ntffzer. că aprobă pro­punerea făcută pentru. înfinţarea unui for,d, din care să fie remuneraţi preoţii sârbi, cari trec la religiunea catolică unită (G. C.j

A, 1736. Martie 19. Petroniu Petrovici (Kirchendiener der röm.-kath. Religion, adecă preot. gr-cat.) dia Tînrşoara se roagă de antistia comunală, ca să oprească pe Sârbi, de a batjocori ceremoniile religiunii rom.-cath. (G. Corn.)

A. 1736. Maiu 16 — Conspectul specificat al acelor protopopi, preoţi, diaconi (dieci), clerici şi mireni, cari lăpa-dându-se de biserica schismatică, au imbrăţoşat unirea.

A. 1736 La statul guvernatorului Banatului, cu numele Hamilton, şi a secretarului aulic Benedict Neffzer, episc. Falken­stein cu d. 6 Iunie 1736 prezintă Împăratului o re­prezentare, în care, pentru promovarea unirii în Banat, se cere sistemizarea beneficiilor, respective dotarea preoţilor uniţi, la număr: 12, şi adecă în comunele: Timişoara, Murani. Chesinţ, Firiteaz, Făget, Fizeş, Goleţ, Comorişte, Cacova, Fenloc, Wizma, Serezani, Kimérést (Temeresti) , Giavna. — Dotarea aceasta s'a şi înfăptuit în urmarea resoluţiei majestátice d. d. 31 hec. 1736.

A. 1736. Iunie 18. Administraţia notifică lui Petroniu Petrovich, că csmuna Făget, pentru grijea pastorală prestată este îndatorata a-i da anual 60—80 fl. (Kath. Geistfa-lichkeit).

A . 1736, Iunie 27. Generalul preşedinte de administraţie Ha­milton din Viena scrie consilierului De Jean, că cu-

Nr. 1 0 - 1 1 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 285.

m i l i t a p acere a înţeles din epistola ce i-a trimis, că • îşi dă toată silinţa, că deja pe mulţi schismatici i-a

întors la religiunea catolica, şi când se va reîntoarce s iarăş în Banat, va şti să remunereze aceea faptă sa­

lutară (Gen. Corn.). A . 1736. Iunie 30. Administraţia banatică asigură pe episcop,

că totdeauna îi va da mână de ajutor, pentru întoar­cerea celor dt la secta sârbească la adevărata credinţă (Distr. Lipovei).

,A. 1736. Sepţ. 2. Parohul Grcgoriu Better din Slatina notifică, că nu poate ţinea în casa sa cu mâncare ş i beutură pe missionarul George Ellii, cu scop de a lăţi reli­giunea catolica între sârbii din satele vecine. (Cei din Slatina sunt Români rom.-cat,)

A. 1736. Sept. 20. Camera aulică ordonează, din conside­rarea că mai mulţi preoţi sârbi (ratzische) intenţio­nează a trece la unire, şi şi mai mulţi s'ar uni, dacă ar ft asiguraţi, că pe lângă stolă, să capete salar anual de 100 A., — că acum la început se pot aplica 5 preoţi de aceia. (Hof. Rescripte.)

A . 1737. Episcopul de Cianad, Falkenstein, raportează, că are multă speranţa pentru unirea bisericii sârbeşti cu cea catolică. (G. G.)

A. 1737. Iunie 15. „Hamilton scrie lui Neffzer, că nu este străin, ca îa Fabrica (Timişorii) să zidească o bise­rică unită, — cauza deocamdată să rămână în su-spenz, până ce se va regula chestiunea cu Extrafund-cassa, întrucât spesele de zidire s'ar putea lua din alt fund, să i-se notifice, că acei bani de unde se vor rebonifica fundului anticipator. (Gen. Com.)

A. 1737- Aug. 2. Cancelaria aulică noffică, că, dupăce în Ca­raşova s'au unit mai mulţi, pe lângă missionarul de acolo să se mai aplice un ait soţ, căruia să i-se plfi-tească anual 250 fi. (H. R Ó

A. 1737. Dec. 30, Specificul stipendulor împărţite din cassa principală, preoţilor sârbi întorşi delà schisma la ade­vărata biserică. (K. G.)

A . 1738. Maiu 10. împăratul Carol VI aproabà înfiinţarea epi­scopiei unite în Banat, cu Reşedinţa în Moldova (veche) sau Uj-Palanca, împreuna cu înfiinţarea unei mănă­stiri cu alumneat pentru 12 studenţi. — Pentru edi-

Pag . 286 C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 10 11.

ficarea bisericii catedrale, a reşedinţii ţi a mănăstirii se destinează venitele intercalare ale episcopiei rom.-cat. delà Oradea mare (1733 şi 1736). Dotaţiunea episcopească se statoreşte In 2000 fl., a călugărilor; 1000 fl. şi pentru studenţi 5fj0 fl. în sarcina »Cassei parohiale*. Dotaţiunea aceasta se dispune a s e h y p o - * teca pe Dominiul Provizoratului Tokai.

A. 1740. Aug. 22. Provizoratul din Lipova notifică admini­straţiei, că doi Turci de acolo nu vreau să primească credinţa catolică, la sfaturile Guardianului ar fi zis: de acestea nu vrem să auzim, mai bine dă-ne vin.. (D. Lipovei.)

A. 1741. Febr. 20. Episcopul cianadens Stanilovich propune curţii imperiale, ca episcopia unită să se înfiinţeze, în Lugoj.

A. 1741. Cancelaria Aulică cu dto 21 Sept. notifică, că preo­ţilor aplicaţi în Banat, pe lângă plata de 150 fl. şi stolă, s'a mai aplacidat 15 metr. grjlu, 30 m. Hart-futter, în loc de porci 5 m. cucuruz, 27 cară de fâtl şi 20 atângini de lemne (H. R.).

A. 1742. Ianie 4; Episcopul Stanilovich din Timişoara reco­mandă de protopop pe preotul din Fizeş Andreiu Misescu.

A. 1744. Iunie 12. Provizoratul raportează despre rugarea c o ­munei Novo-Sello (azi Neudorf, lângă Zăbran), cu pri­vire la aşezarea a 6 tamilii spălători de aur, din prediul Zabran, — anume, că acelea afirmă a avta pentru colonizare permisiune delà Administraţie, de­spre ce cnezul lor promite a da desluşirile la Ti­mişoara.

A. 1744. Iunie 21. Provizoratul raportează, că cei 3 greci din Lipova, cari au trecut cu călugărul (Sofronie) în Ar­deal, au fost prinşi în Dobra, unde deja de 3 săptă­mâni stau închişi. Grecii din Lipova pe lângă cnuţie oficială cer eliberarea acelora, deci (provizoratul) cere inviaţiune, că poate să primească cererea acelora, ori ce are să facă? (D. Lip.)

A. 1744. Iulie 4. Provizoratul raportează, că confluxul popo­rului, care din cauza călugărului de acolo mai de tot a încetat, acum de nou se iveşte, din motiv că acela ar fi proleţit, că pentru păcatele cele multe ale ce lcr

Nr. 1 0 — 1 1 . C U L T U K A C R E Ş T I N A P a g . 287<

din Arad, în sărbătoarea sf. apostoli Petru şi Pavel, cetatea se va nimici; ceeace numai aşa se va putea împiedeca, dacă poporul se va aducă în rugăciune la crucea din Lipova.

A. 1744. Aug. 28. Provizoriii Gebauer not i i că administraţiei investigaţiunea ţinută în causa învăţăturilor propa^ gate în districtele Lipovei şi a Lugojului prin călu­gărul arestat. (Deci şi în districtul Lugoj a făcut turburări călugărul Sofronie!)

A. 1744. Nov. 18, Provizoratul raportează, că Gavriil Ristin car» s'a dus cu călugărul în Ardeal şi acolo a fost arestat, a fugit din arest şi venind în Lipova s'a dus la ostaşi, întreabă, că să-1 aresteze ori ba? (D. Lip.)

A. 1745. Maiu 3. Administraţia dispune, ca colibele ridicate pantru sălăşluirea peregrinilor la crucea din Lipova să se strice, crucea insă să rămână nevătămată.

A. 1745. Iuraio 16. Administraţia diapune, ca Găvriil Ristin, cam a fugit din arest, să fie de nou arestat. (D. L,)

A. 1745. Sept. 14. Provizoratul raportează că crucea «sfântului* încă stă, dar colibele ridicate în jurul aceleia au fost Stricate. Confiuxul peregrinanţilor de un timp s'a mai micşorat, e probabil însă că, cu ocazia proximei săr­bători, iarăş se va înmulţi.

A. 1745. Oct. 17. Provizoratul din Lugoj arată administraţiei, eă prin repausarea preotului N. din Făget, parohia unită de acolo a devenit vacantă (azi nu este pa­rohie unită).

A. 1746. Aug. 8. Canonicul cianadens Mayer se roagă de ad­ministraţie, să se facă paşii la locurile competente, ca missionarii trimişi pentru unirea credincioşilor sârbi să nu fie împiedecaţi în scopurile lor prin preoţi schismatici.

A. 1746. Dec. 31. Administr. dispune Provizor. din Lugoj, ca numai decât să iasă la Temerest, cu scop ca pe locuitorii de acolo să-i îndemne şi îndatoreze la pri­mirea unirii şi a s. sacramente.

A . J747. Aprilie 28. Provizoratul din Lipova raportează, că crucea . ridicată cu 2 ani înainte încă stă, că peregrinajul la

aceea, care stătea zilnic din 50— 60 persoane, acum cu totul a încetat.

^ag. 288. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr 1 0 - 1 1 .

A. 1747. Maiu 10. Proviz. raportează^ că la c r u c e a d i n Lipovai schismaticii, atât din Banat, cât şi de dincolo de Mu­reş, în număr mare se adună.'

A. 1747. Se vorbeşte de consignarea protopopilor, preoţilor,, diaconilor şi diacilor.

A. 1749. Aprilie 29. Episcopul rom.-cat din Timişoara arată. împăratului cele ce sunt a se* face în dieceza sa, în­deosebi cu privire la augmentarea religiei ortodoxe (catolice!) în Banat.

A. 1750. Aprilie 8. Episcopul rom.-cat. de Timişoara suşterne unele puncte referitoare la lăţirea religiunii catolice în Banat.

A. 1750. Iulie 4. Provizoratul din Lipova raportează, că co­muna Zăbran a declarat, că vrea să fie Heunită şi nici decât nu intenţionează a trece la unire. Deci funcţiunile preoţeşti nu lasă a se săvârşi prin preotul Nedeikovioi din Zăbran, ci la mandatul episcopului y

prin popa delà Nero (Neudorf) — Novosel lo. In urmare Administraţia ordonează, ca Provizoratul

să facă dispunere severă, ca preotul Nedelkovici di­spus provizorie la Zăbran să fie acceptat din partea comunei, iar soţia reposatului preot Mişea să fie scoasa din casa parohială, carea împreuna cu pământurile (Acker und Wiesen) să se predee lui Nedelkovici.

A. 1751. Martie 13 Provizoratul din Lugoj raportează, că unii din Temerest au îndrăsnit a merge la episcopul ro­mân (?) din Timişoara, ca să se plângă împrotiva ce­remonialelor bisericii unite.

A. 1751. Aprilie 13. Rescriptul aulic notifică că grija parohiei unite din Oradea Mare s'a încredinţat arhidiaconului unit Popovici, care a fost în dieceza Orăzii Mari. (Hof-decrete.)

A, 1751. Aprilie 20. Acelaş raportează, că protopopul unit Petro Petrovich din Timişoara, împreună cu s subpro-vizorul Scheffenacker, au ieşit la Temerest, spre a investiga diferenţele religioase de acolo, cu care ocazie s'a dovedit, că acei Temeresteni voiesc să rămână în în religia r. g. (cred: ritus graeci).

A. 1751. Aprilie 30. Administraţia dispune Provizoratului din Lugoj, că pe Dragan Gatta primipilul din Temerest, sub bună pază, să-1 trimită la Timişoara, pentrucăi

după plânsoarea dată din partea protopopului unit Popovich, — acela ar fi făcut abuz cu s. cuminecă­tură (?), o a împărţit sub pruni.

A. 1751. Aug. 18. Provizoratul suşterne investigaţia instituită prin preotul Nedelkovits Nicolau din Zăbran, asupra credincioşilor de acolo, acuzaţi că ar fi defecţionat.

A. 1752. Martie 10. Administraţia recearcă pe episcopul Engel din Timişoara, să facă ca preotul unit Waynagi cât mai curând să fie instalat, în locul preotului fugit din Fabrică, Petru Pop.

A. 1752. Aug. 17. Subprovizorul Scheffenacker din Făget ra­portează, că preotul român Pop Domitro se căieşte împrotiva românilor uniţi, că aceia au plătit con­tribuţia de fum episcopului sârbesc din Timişoara, şi că aceia încearcă să părăsească religia creştină cato­lică, în care s'au botezat şi s'au cununat.

NB. Parohia Temerest ca semper unita (1744) a sub­sistât până ia 1766.

A. 1752. Nov. 30. Adm. transpune provizoratului din Lipova, spre opinare şi raport, plânsoarea spălătorilor de aur din Zăbran, că au fost lipsiţi de pământuri, cari s'au dat coloniştilor germani nou-aşezaţi în Guttenbrun, şi întreabă, că aceia nu s'ar putea trimite la Novo-Sello sau în parte la Şetdin (Sáudin—Schöndorf), în parte la Kisfalud, şi apoi pământurile acelora să fie împărţite la coioniştii germani nou-aşezaţi în Gutten­brun, iar cele 4 familii unite din Zăbran provizo­ratul le-ar putea trimite la uniţii români din Bulei. (Distr. Lip.)

A. 1753. Maiu 15. Provizoratul raportează, că familiile spălăto­rilor de aur, cari au format comuna Zăbran, trecând Mureşul, au părăsit comuna (D. L.), atunci au venit alte familii din Zarand.

A. 1753. Iulie 8. Administraţia recearcă pe canonicul Mayer, să dea atestat autentic despre capacitatea celor doui preoţi, Egereshi şi Petrovici, cari au recomandaţie pentru obţinerea beneficiului vacant din suburbiul Fabricei, iar cu d. 9 Iulie se cere opiniunea aceluiaş, că administratorul parohial graeci ritus Demetriu Georgievici vrednic este pentru beneficiul parohial vacant? Cu dto 14 Aug. admin. cere opiniunea canon.

C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 10—11 .

Mayer, despre cualificaţia necesară a lui Moise Pla-şojevici, care asemenea a recurs pentru parohia va­cantă din Fabrică.

A . 1753. Oct. 25. Administraţia notifica canon. Mayer, că Ma­iestatea Sa a conferit beneficiul mai mare vacant delà biserica unită din Fabrică lui Igereshi , iar ce­lalalt lui Dem. Georgevich. (G. C.)

A . 1753. Nov. 12. Adm. dispune, ca cele 12 familii din St. Ana, să nu se coloniseze în Zăbran. Cu privire la emigrarea acelor familii, notarul din S. Ana a făcut paşapoarte false, pentiu care acela a fost lipsit de oficiu, şi doue familii germane, cari au voit să se aşeze în "Zăbran, au fost arestate (19 Dec. 1753).

A. 1754. Rescriptul aulic, prin care se aprobă constituirea pro­vizorie a preotului Dem. Popovici în Fabrică.

A. 1754. Septemvrie 3. Rescriptul aulic dispune, ca celor trei preoţi (Popen) din Fabrică să se dea deputatul anual: grâu 15 m., cucuruz 15 m., oves 30 m.

• I. BOROŞ.

Chestiunea catehezei.

Cateheza în şcol i le primare. De când au apă ru t ar t icolele mele , d e s p r e religie în g e ­

n e r a l , şi d e s p r e ca teheză în spec ia l , pe pagini le aces te i rev is te {nr. nríi 5, 9 şi 11—1914; 2, 1 5 — 1 9 1 5 , 9 - 1 9 1 6 ) , am trăi t câ ţ iva ani , în cari even imen te de cea mai cap i t a l ă i m p o r t a n ţ ă s'au p e r i n d a t cu repez ic iune u imi toa re , încâ t ab ia ne pu tem da s e a m ă desp re impor t an ţ a lor reală . — Aceste e v e n i m e n t e i s t o ­r ice , cari au s c h i m b a t radica l pr incipi i şi stări de lucrur i , d o ­mina toa re în mul te veacur i de -a rându l , au a d u s pent ru noi î m p l i n i r e a visului de aur „s t ropi t cu lacrămi , copil al sufer in ţe i" : un i rea t u tu ro r Români lo r în a c e e a ş ţ a ră .

D a c ă D u m n e z e u ne-a făcut şi nouă d rep ta t e , pr in d e s r o -b i rea t u t u r o r celor robi ţ i , — acea s t a mare şi m in u n a t ă d e s r o -b i re p re t inde o m u n c ă ur iaşă , ne înce t a t ă , febrilă, cumirrte, a tuturor forţelor c ins t i te ale Românie i mar i , pen t ru închegarea , o rgan izarea , s u s ţ i n e r e a şi î n t ă r i r e a ţării noas t r e . Una d in t re forţeie mari , men i te să î m p l i n e a s c ă acea s t a dor in ţă şi d a t o ­r in ţ a , e religia. T r e c u t u l r e c e n t a dovedi t din be l şug , că fără

>r. 1 0 - 1 1 C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 291.

c r e d i n ţ ă conşt ie , fără religie luc ră toa re , temel i i le s ta te lor sun t ş u b r e d e , nes t a to rn i ce , r ăc ind şi s t i n g â n d u - s e s imţul re l igios din sufletele oameni lor , ţări le şi n e a m u r i l e sun t n imici te , r ă ­s t u r n a t e .

Năde jdea ţâri i , a neamulu i şi a vii torului nostru , c o m o a r a s c u m p ă a tu tu ror , e t inere tu l , copiii . Fără ei ţa ra ar fi un ci-mi te r imenz, rece, t ăcu t şi gol, casele pust i i şi n e a m u l nostru şi nume le lui ş t e r s din car tea istoriei . — Şi cum fără religie c r e ş t em adevă ra ţ i ologi, nepu t inc ioş i sufleteşti , şi luăm s in ­g u r u l razim a d e v ă r a t al sufletelor t ine re tu lu i , care n 'a re altă î n d r e p t a r e şi î n d r u m a r e pe căile î n to r toch ia t e a vieţ i i : e d a - , tor in ţa tu tu ro r o a m e n i l o r de bine , să se îngr i jască de c reş te rea r e l i g ioasă -mora l ă în şcoli.

Sufletul copii lor es te ca c e a r a ; în tâ ie le impres i i , din v remea trezirii la conş t i in ţă , lasă u rme neş t e r se , cari , în mi j ­locul viforelor de mai târziu chiar , sun t în s ta re să-i o p r e a s t ă de là p r ă p a s t i a morala , sau să- i ducă la p r ăpas t i e mora lă , d u p ă -c u m au fost acele impres i i . — Şi e cons ta ta t , prin exper i en ţe , că sufletul copi i lor însetează d u p ă religie şi c red in ţă ; e con ­s ta ta t , că copii de 6—7 ani, pe lângă egală p r icepere p e d a ­gogică şi di l iginţă , mai uşor şi mai pe mul t t imp p ă s f r e a i ă în minte religia, decâ t alte s tudi i . — Pe lângă a c e a s t a pa r t e t eore t ică a creşter i i re l igioase, care e n e a p ă r a t de l ipsă să se î n c e a p ă cât se poa te mai curând , b i se r ica , a l t a ru l , p reo tu l , cântăr i le , oameni i , î ngenuncher i l e , ş. a. toa te f rapesză sufletul copiilor, cari deja sunt conş t ien ţ i în m ă s u r a de a obse rva ceeace e neobişnu i t . Iau s eamă , că t r ebu ie gă fie mare pu t e r ea lui D u m n e z e u , d a c ă a tâ ţ ia oameni mari , bă t rân i cărunţ i chiar, cu a tâ ta smeren ie îi cân tă laude şi p reamăr i re . Impresii le aces te r ă m â n a p r o a p e t o t d e a u n a şi pe mai târziu tot vii, î ncâ t şi aces t câş t ig din duce rea lor la b i se r ică î n s e a m n ă un foarte î n s e m n a t p a s , spre o vieaţă re l ig ioasă-mora lă adevă ra t c reş t inească , r o ­d i toa re de fapte bune .

E foarte greş i tă pă re rea unor filosofi, ca t ineretul numa i la 18 ani să ajungă la s tud ia rea ori a scu l t a r ea rel igiei! Pe

.a tunci , când necredinţa , cărţi le rele, priet inii răi, pa t imi le mari a le firii omeneş t i au s t o r s mul tora din ei or ice s cân t ee de dor in ţe a sup rana tu ra lu lu i , orice pu t in ţă de a c rede , — a tunc i e p r e a târz iu! Cape te l e mici lor copii sun t u m p l u t e cu fel şi fel de versur i , s t r âmbă tu r i şi prost i i , ca păr inţ i i să se p o a t ă , .produce cu ei î na in tea oaspe ţ i lo r , ca şi cu n iş te câni d resa ţ i . —

P a g 292. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10 11.

P â n ă ce «unt capabi l i de tot ce e b a n şi nobi l , p â n ă ce nu se-s t inge orice simţ, ce nu are ca obiect ma te r i a b ru tă , — până a tunci să se verse în sufletul lor e l emente le credinţe i , i u -birea faţă de D u m n e z e u , să a ibă măca r idee desp re s u p r a n a ­tu r a l ! Al tcum, ne facem noi înş ine vinovaţi pen t ru r ăc i r ea s imţulu i rel igios, pen t ru nec red in ţa , imora l i t a t ea concetăţenilor, , pen t ru veşnici le tu lbură r i , agi ta ţ i i şi ne îndes tul i r i , pent ru bo l ­şevism, cu toa tă cea ta re le lor ce umblă în u r m a aces te i plăgi a omeni r i i . — Neamul r o m â n e s c e ca un stejar pu te rn ic , pe care furtunile grele şi viforele cumpl i t e ale unui t recut , mai

s m u l t du re ros , de 2000 ani nu a fost în s ta re să-i d o b o a r e . Abia câteva crengi u sca t e au fost rupte , prin a c e a s t a însă s'a cură ţ i t t r up ina ! Necred in ţa , c re ş t e rea fără religie ar fi viermii, cari af măc ina aces t s tejar falnic, şi cari încuibându-se , , ar face ceeace n 'au pu tu t face veacur i l e : l-ar dobor î la p ă m â n t ! Q n e nu vrea să vadă o astfel de per i re ru ş inoasă a n o a s t r ă , să - ş i p u n ă toa te forţele pen t ru î ncun ju ra r ea răului .

Deci religia t rebuie să se p ropună în întreg cursu l s tu ­diului , delà î ncepu t până în capă t , ţ inând paşi cu progresu l în cele la l te studii , pentru c o n t r a b a l a n s a r e a even tua le lo r o t iă -vuri de necred in ţă . — P r o g r e s â n d în a c e a s t a privinţă, ca racii,. — mai îna in te de toa te e nevoie neapă ra t ă de sporirea orelor de religie. — In şcolile p r imare , mai vâr tos în cele rurale , unde nu te poţi baza pe aceea , că elevii vor s tudia acasă cele ex­pl icate în şcoa lă : 2 ore la s ă p t ă m â n ă sun t prea pu ţ ine . Să te ocupi într 'o s ingură oră cu 6 clase, cu mater ia l şi c apac i t a t e deoseb i te , si încă asa , că acolo în scoală să înveţe totul , a c a s ă

y » ' y y '

nu, — e impos ib i l i t a te morală şi fizică să produci reznltat^ având num'ai 2 ore la s ă p t ă m â n ă . — Pent ru ca, Ia sfârşitul s tudi i lor , elevul să aibă cunoş t in ţ ă genera lă l impede despre mate r ia lu l întreg, t r ebu iesc 4, s au cel puţ in 3 ore de re l ig ie depl in la d ispozi ţ ia ca tehe tu lu i .

Religia e punerea în p rac t i că a celei mai necesa re v i r tu ţ i : a s c u l t a r e a ! P r e t i ndem delà elevi ascul tare , a l t cum e i m p o s i ­bilă o rd inea ; tocmai aşa şi Dumnezeu , p re t inde ascu l ta re delà toţi oameni i , pent ru sus ţ i ne rea ordinei mora le . Deci spor i rea număru lu i orelor, pe lângă aceea , că dă t imp la s t u d i a r e a t e ­mein ică a rel igiei , în loc să fie păgub i toa r e , e folosi toare din toa te punc te le de vedere . Cine s tă în t re b i se r i ca D o m n u l u i Hr i s to s şi în t re copi i , op r indu - i delà î n suş i r ea t emein ică şi l im­pede a celui mai folositor s tud iu , p r e c u m şi a legi lor b i s e -

Nr. 1 0 - 1 1 C U L T U R A CREŞTINA. Fag , 293

r ici i : acela ca lcă în picioare, nu numai dreptu l omenesc , c i şi d reptu l dumnezeesc .

Avem nevoe urgentă de manuale mai uşoa re , uniforme,, şi de un plan b ineprec iza t , uniform şi obligator . In pr iv in ţa a c e a s t a s tăm i à u de tot. Plan uniform şi co ră spuneă to r î m ­pre jurăr i lor noas t re specia le n 'avem, deşi de mult t imp e-a ş t ep t a t cu ne răbda re . Ca teh t ţ i i îşi fac ei p lanur i , i i e ş t e c a r e după p r i ceperea şi voinţa sa ; astfel, la mutăr i şi sch imbăr i Irt p i r s o n a l u l aces tora , se na sc foarte mul te inconvenien te , şi pes te tot nu se poa te ajunge la un s is tem u n i f o r m . — Cei de pe gran i ţe (jud. Bihor, Sălaj, Să tmar , Arad etc.) a jungem cu foarte mari greută ţ i la m a n u a l e ; adeseor i n 'a jungem de loc la ele şi sun tem nevoiţi a lucra după memor ie , ceeace, la copii i delà sa te , ş t ie or ic ine, ce î n seamnă .

Preotul t r ebu ie să ca tch iseze personal, căci are po runcă d i rec tă delà Mân tu i to ru l spre aceas ta (Mat . 28, 19). — Din î n s e m n ă t a t e a eno rma a catehizări i se poa te d e d u c e şi însem­nă ta t ea dator in ţe i preotului de a ca tehiza . învă ţă to ru l p o a t e să- i î nve ţe , pe elevi la rec i ta rea pe de rost a religiei, d a r preotul , f i ind-specia l i s t , el t r ebu ie să expl ice elevi lor cele d e

. l ipsă pen t ru p r i cepe rea lucruri lor . E firesc, că p r o p u n e r e a religiei n ' aduce nici un rezultat, ,

dacă nu se face conform cer in ţe lor pedagogie i . T rebu i e să se p redee obiec tu l după pr iceperea elevilor, cu exemple din v iea ţa de toa te zilele, cunoscu t ă şi de ei ; la biblie cu i lustraţ i i , a l căror rost încă e, ca să ţină mai u şo r minte . — R ă s p u n s u ­rile maş ina le la în t rebăr i le din manua l , cu abso lu ta nep r i ­cepere a lucrur i lor şi a cuvintelor, n 'a jung nimic . Pe o r a vi i toare elevul uită cuvintele înşirate acolo, fără să s t ie ce-a s p u s ; e sen ţa n'a p r i cepu t -o şi deci la sfârşitul anului-şco la r nu va şti ce a învăţat . Sunt dese cazuri le, că elevii unei şcoli întregi nu sunt In s ta re , să r ă s p u n d ă o vorbă, d a c ă se s c h i m b ă 2—8 cuv in te din m a n u a l . — O astfel de p r o p u ­nere nu-ş i a junge s c o p u l ; e pierdere de vreme, b ă t a e de c a p pent ru elev şi nici un folos moral . Ca tehe tu lu i poa te îi e mar uşor, da r da tor in ţa mare şi sfântă astfel nu şi-o împ l ine ş t e !

D u p à c e şi aşa avem prea pu ţ ine ore de religie, a c e l e * m ă c a r t rebuie ţ inute cu punc tua l i t a t e , ca în cursul unui an şcolar , care la sa te se poa te socot i numai pe lunile de t o a m n ă

' târz ie şi de ia rnă , cel puţ in esenţa s tudiului religiunii să f i e p r e luc ra t ă de ca tehe t şi de sufletele elevilor.

Pag. 294. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr 10 11

Ches t ia ca tehezei e una din cele mai î n s e m n a t e ; mer i tă t o a t ă si l inţa, toa tă bunăvo in ţa , toa tă d ragos tea şi i n t e resa rea celor în drept . La şcoli le n o a s t r e ru ra le absen ţe le iau proporţ i i adeseor i î n s p ă i m â n t ă t o a r e . Am avu t prilej să cons ta tez , că a d e s e ­ori nici învăţător i i , nici preoţi i nu se s i lesc să con t rângă pe cale legală pe părinţ i i negligent!', nepăsă to r i şi nep r i cepă to r i de adevă ra tu l b ine al copi i lor lor. Şi foarte adeseor i se cons ta tă o negl igenţă de nep r i cepu t , întru e x e c u t a r e a o rd ine lor pr ivi tor la absen ţe , din pa r t ea o rgane lo r admin i s t r a t i ve , cari ar trebffţ să dee m â n ă de ajutor t o t d e a u n a , când e vorbă de b ine le tăr i i , si ar fi da tor i să nu facă iluzorii si r id icule o rd ine le , » 7 i » 3

cari d i spun p e d e p s i r e a păr in ţ i lo r négligent)' în t r imi te rea co­pii lor la şcoală . Fă ră măsur i energice în pr iv in ţa aceas ta , t oa tă t r u d a noas t ră e z a d a r n i c ă !

Să ne p u n e m la lucru dec j ! U m ă r la umăr , toa te forţele c ins t i te şi dor i toa re de în tă r i rea aces tu i neam, a tâ tea veacur i l ăsa t cu voia în în tuner ic , şi a tâ t de d u ş m ă n i t şi invidiat as tăz i , — sun t da toa r e a lucra la o r egene ra re s i s t ema t i că şi s ă n ă t o a s ă a vieţii r e l ig ioase -mora le , fără de care nu este m â n ­tu i r e pen t ru noi !

Ceice am trăit t impur i l e i s tor ice a le unirii t u tu ro r Ro- » manilor , să l uc răm din r ă spu te r i la î n t ă r i r ea ţării n o a s t r e ! — Iar când D u m n e z e u sfântul va binevoi să vedem î n t r u p a t şi celalal t vis s t ră luc i t şi luminos al nos t ru , împ l in i r ea şi pen t ru noi Români i a t e s t amen tu lu i Domnu lu i H r i s t o s : ut omnes untím! ca toţi cei Romani de sânge , să ne unim în o c r ed in ţ ă : a tunc i va fi p raznic pe aces t pămân t . Ah! a tunci ar sa l tă munţ i i că­runţi şi s 'ar vesel i vă i le ; bucur i e a r şopt i izvoarele şi toa tă suf la rea aces tu i s c u m p p ă m â n t al Românie i n o a s t r e . Atunci s 'ar rost i în adevăr , cu evlavie şi vesel ie mare , cuvinte le fru­m o a s e de od in ioară , da r dure re , ne împl in i te atun'ci: Lae t en tu r coeli et exul te t t e r r a ! — Atunci s'ar bucura în a d e v ă r ceriul şi ar să l ta p ă m â n t u l ; a tunc i s 'ar înăl ţa un melod ios şi plin de înă l ţ ă to r a v â n t sfânt : Măr i re int ru cei de S H S lui D u m n e z e u şi pe ,pământ pace , în t re oameni b u n ă v o i r e ! — Atunci ţ a ra noas t r ă , l ega tă de Apus , nu numa i pr in sânge , ci p r ip ne rup t a l egă tură a c redin ţe i , ar lua un avân t ne mai v isa t şi ne mai p o m e n i t , ar „s t ră luci ca soa re l e aci în răsă r i t ! "

D a r şi p â n ă a tunci , cu toţii să lucrăm la Întăr i rea cre­d in ţe i , a religiei, în mijlocul neamulu i nos t ru , şi pr in ea la î n t ă r i r e a ţării s c u m p e , a Românie i n o a s t r e !

GHEORGHE M. PTEANCU.

Nr. 10 — 11. C U L T U R A CRKSTLNA Pag. 295 .

Pentru limba

i. „Doamne îndură-te spre noi". — Ref lexiuni l a art icolul Păr. I. S â n g e o r g e a n u . 1 ) —

Am cet i t şi rece t i t a r t icolu l amicului Iosif S â n g e o r g e a n u din Nr. 6 al „Cultur i i C re ş t i ne" , referi tor la r e s p o n z o r i u l : „ D o a m n e , î ndu ră - t e spre noi" . C â t e - v a reflexiuni, ce urmează, , cred că vor con t r ibu i la l ămur i r ea ches t iuni i d i scu ta t e aco lo .

I a t ă - l e : I. î na in te de toa te , t rebuie obse rva t un lucru. Es te cu­

noscu t , că găseş t i în unele limbi expres iun i propr i i , cari adéquat nu le poţi t r a d u c e în al tă l imbă. N e p u t â n d găs i exp res i a c o ­r e s p u n z ă t o a r e , adequa t ă , î n tocmai , t rebuie să te mul ţ ămeş t i cu o ap rop ie r e de în ţe lesul expres iune i pr imi t ive . Aşa avem în franceză exp re s i a şi cons t ruc ţ i a cu i m p e r s o n a l u l on. In l i m b a g e r m a n ă poţi zice că îi c o r e s p u n d e a d é q u a t , e x a c t : man. De ex. : on dit que on ne veut p lus de gue r r e = Man sagt , man will ke inen Krieg m e h r . — Dar r o m â n e ş t e ? — Ş t i u , din exper ien ţa p ropr ie , câ tă bă ta i e de cap le t r ebu ie elevilor, ca să afle e x ­p r e s i a c o r e s p u n z ă t o a r e : pr icep în ţe lesu l , da r nu le vine c u ­vân tu l : a m a juns uneor i şi la ş a se expres i i ori cons t ruc ţ i i . T r e b u i e să zici, că toa te sun t corec te , da r nici una a d e q u a t e On dit, man sagt , d u p ă împre jură r i îl poţ i t r aduce cu : se zice, c ineva zice, tu zici, noi zicem, oameni i , lumea zice. Câte o d a t ă u n a nu se pot r iveş te , a l t ăda tă , da. — Aşa, î n exemplu l de mai s u s : v o m t r aduce corect par tea în tâ iu : se zice c ă . . . da r partea a doua , t o t on, însă: n u se vrea, n u mai merge. T r e b u i e spus: se zice, că nu mai vrem răsboiu , ori oameni i , l u m e a . . . n u mai vrea răsboiu!

Se pare, că şi expres ia f rumoasă g r e a c ă kyr ie e leeson are a c e l a ş c â n t e c : este aşa de p rop r i e l imbei g receş t i , c â t a d é q u a t nu o poţi r eda în al tă l imbă. De aci îmi expl ic in ­t r oduce rea ei şi în li turgia şi ritul latin, fără a o t r aduce . De aci se expl ică , pes te tot , i n t roduce rea cuvinte lor s t ră ine în t r 'o l imbă : n e a v â n d expres i e a idoma, la fel: în t rebuin ţez i pe cea s t ră ină , p â n ă îi găseş t i ech iva len tu l ! — D u r a Hecessitas! •

Aceas t ă reflexie ne ara tă , că nu t rebuie să ne mirăm, d a c ă pen t ru a c e e a ş expres i e g reacă găs im în l imba r o m â n ă mai

' ) Vez i . C u l t u r a Creş t ină" Nr. 6 din a. c.

h'ag 2 9 6 k X i l . T U K A C R E Ş T I N A

m u l t e forme. Suntem de acord cu au torul , că nici o formă nu redă adéqua t , perfect, sensul expres iuni i g receş t i . Tocma i de

< a c e e a nu m'as fi mirat , d a c ă si orientali i ceilalţi ar fi i n t rodus e x p r e s i a în forma ei genuină g reacă ), cum au făcut latinii , •deşi ritul latin nu e la fel cu cel g recesc . Latinii aci s'au d o ­vedit mai puţin egoiş t i !

Nici „ D o a m n e mi lueş te -ne" , nici „Doamne îndură - t e spre no i " nu c o r e s p u n d e formei greceşti kyrie e leeson. De acord! „Doamne,_ .milueşte" se ap rop ie . Autorul se îndoeş te , dacă şi „ D o a m n e , î n d u r ă - t e " se ap rop ie . — Aci am de obse rva t ceva, ce tocmai va lumina şi pe au to r şi cred, că-1 va face să ad­mi tă , că „ D o a m n e îndură - t e" , „ îndură - t e " în l imba vulgara are

/ înţeles de milă. — Am auzit , în mai mul te părţi româneş t i , chiar pe unde în b iser ică se cân t ă : „ D o a m n e mi lueş te" , la uşa b iser ic i lor şi pe s t radă, câte un nenoroc i i s t r igând : „ î n d u r a -ţ i -vă" de un orb, şch iop ş. g. m. depa r t e . Deci geniul l imbei r o m â n e admi te , ca nenoroc i tu l să ceară milă prin cuvân tu l îndur aţi-vă.

Cum expl icăm acum faptul aces t a cer t : ca îndură - te , în ­du ra re , îndură tor , r o m â n e ş t e exp r imă m i l ă ? Admi tem, de acord , că lat ina c las ică nu cunoaş t e sensu l milos la cuvântul

•primitiv:' ' durum; ci tocmai din con t ră ! Cor d u r u m , verbum d u r u m ! — Cum se face, ca îndura re să expr ime tocmai sensu l con t ra r? Noi c redem, că pa r t i cu la în t rebuie luată în în ţe lesul unui alpha privativ, ca: azot etc. Avem şi alte exemple , unde in ajută a forma un cuvânt c o m p u s , cu în ţe les contrar celui s implu pr imi t iv : ac t iv- inac t iv ; pur - impur , ofensiv-inofensiv; cu l t - incul t ! — Pentru eufonie se pa re că uneor i in s'a confundat cu în şi se ros teş te la fel; al teori s'a p ă s t r a t sunetul pur de j , în în ţe les de a l p h a pr ivat iv . — P r e c u m din amic, p u n â n d pe in îna in te , faci inamic şi inimic, e x p r i m â n d tocmai cont ra r iu l de là a m i c : aşa şi din durum, durare, vulgar , potr ivi t cu geniul lat inei şi a fiicelor ei, cu t impul s'a pu tu t forma noul cuvânt , n e c u n o s c u t c las ic i lor : indurare, în în ţe les de a muia, a îndu­plecă, a mişca sp re milă. Spir i tul formaţ iuni i e deci latin, p o ­t r i v i t cu geniul l imbii . De ac-eea bine s'a format cuvân tu l şi fo rmaţ iunea t rebuie p ă s t r a t ă , necum luat cuvân tu l slav milu, care va t rebui înloeuit , cu t impul , ca şi alte* cuvinte s lavone , cu cele lat ine ori de formaţ iune la t ină .— Iată de ce socot im că,

') Ea se găseşte numai la unele liturgii orientale.

\

Nr. 1 0 - 1 1 CU</rUR.A CRKŞTliNA. r'aţ;: 2 ' t l

rpotrivit geniulu i limbii române , mai potr ivi t şi mai bine* ex­pr imă mila: îndură-tt, decâ t s lavonul milueşte. — Chiar dacă , cae ter is pa r ibus , expres ia s lavonă nu exp r imă mai mult decât cea latină, preferim, ca latini, pe cea la t ină.

II. Cum remâne însă cu „spre noi, spre el, spre eau etc.? De ce uua s ingură exp re s i e să o dăm prin mai multe expres i i şi t oa te c o r e c t e ? — Mot ivarea mai multor expres iun i , pen t ru una s ingură, se ev iden ţ iează din obse rva rea pre l iminară din punc tu l I. — Expres i a g reacă kyrie e leeson t rebu ie socot i tă ca idiotism grec , par t icu la ră limbii greceş t i , şi aşa de pa r t i cu ­lară limbii greceş t i şi propr ie , încât perfect, adéqua t , nu-i găseş t i expres ie în l imbile noas t re . — Au şi latinii , cum bine obse rvă autorul , cuvinte p e n t r u milă: miserer i , mise r icord ia , mi se r i co r s ; toa te bune la locul lor, dai cu toa te aces t ea au a d m i s pe kyrie e leeson!

Sf. Gregorie cel Mare , a ş a zice Breviarul roman , la s e r -bă toa rea lui, a ordonat , ca în l i turghie să se zică de nouă ori : Kyrie, e leeson (6) şi Chr i s te , e leeson (3). Asta, în fiecare l i­turghie . Mai î n t â l n i m ' ş i Eleeson imas , în Vinerea mare . Kyrie e leeson t ipic mai vine şi la r u g ă c i u n e a pen t ru reposa ţ i . Dar î nda t ă ce e vorba de al tă const rucţ ie , refer i toare la a c e e a ş idee, de milă, î ndu ra re , latinii în t rebu in ţează al te forme, ca mise re re mei, Deus , m i s e r e a t u r noşt r i , e tc . Aşa t rebu ie făcut , cred, şi r o m â n e ş t e . Şi a tunci , după înţe les , vom comple t a în­dură-te cu complemen tu l respect iv . De sigur, e g reşa lă , a p u n e un complemen t , când în ţ e l e su l . ce re altul. Aşa, in cazul ci ta t de autor , î ndură - t e spre noi nu merge, când se s p u n e : să ne rugăm pent ru ei. Asemenea greşeli se î n d r e a p t ă la o nouă ediţ ie.

Mai grea ne pa re altă lă ture a ches t iuni i . P a r e c ă as tă împre ju ra re a făcut şi face, ca e x p r e s i a : îndură-te spre noi să nu fie aşa de popu la ră , cum ar t rebui . E vorbă de com­pl imentu l aces tu i verb . Cu ce se e x p r i m a ? Cu spre? T o t la uzul p o p u l a r t rebuie să cău tam lămur i re . Cât îmi pot amint i , în păr ţ i le din vechiul regat , unde am auzi t exp re s i a înduraf i -vă, compl imentu l l -am auzit cu de: î ndura ţ i -vă de mine, de un nenoroc i t : a se î n d u r a de c ineva. Poa te că în păr ţ i le Ardealului să fie uzat şi s p r e : da r în orice caz, nu cred ca spre să fie mai popula r , decâ t de. Ace laş i nconven ien t îl are şi milueşte s lavon. In uzul l i turgic se s p â n e : mi lueş te -ne . D a r în uzul comun din Regatul vechiu pare mai î n t r ebu in ţa t ă forma re -

Pag. 298 C U L T U R A UKEŞTÎMA Nr. 10 - 1 1

f lexivă: a se milui de c ineva — decâ t a milui p e c ineva. D e aceea şi Doamne milueşte-ne a r ă m a s mai mult In b i se r ică .

T r e a b a edi tor i lor noui , în c o m u n acord cu a u t o r i t a t e a respec t ivă , r ămâne , să coreagă ce vor c rede n e c e s a r şi să adop t e expres i a mai potr iv i tă . Ţ i n e m însă să a c c e n t u ă m , că er ice modif icare s 'ar face, t r ebu ie făcută în spi r i tu l l imbi i . D a c ă în t recut s'au i m p u s cu de-a sila s lavonismul , î nda t ă ce împre jurăr i le permit , se cuvine a l e p ă d a ha ina s t ră ină for­ţa tă şi a ne î m b r ă c a cu stofă i nd igenă : ne ş ade mai b ine %

Proi . Dr. P .

II. „...marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru etc." Liturgierele mai nouL cel de là Blaj edi ţ ia din 1905, şi

cel de là Bucureş t i din 1912, r e p r o d u c textul l i turgic aşa , cum es te p u s în f runtea aces to r ş i r e : „Şi să fie î ndu ra rea (la Blaj — milele, la B u c u r e ş t i ) mare lu i D u m n e z e u şi Mântuitoriului nostru I sus Hr is tos cu voi cu toţ i" .

Adeseori însă , mai a les preoţ i t i ne r i , ' t r ebu ind să r o s t e a s c ă a c e a s t a exc l ama ţ iune fără de car te , din uşa al tarului cu faţa că t ră ' popor , îi auzi că mai a d a u g un a: Şi să fie î n d u r a r e a marelui Dumneze i i şi a Mân tu i to ru lu i etc .

E corec t a s a ? Cred, că e corect . Şi iată, p e n t r u c e : D u p ă regulele g rama t i ce i şi s in taxe i româneş t i , dacă a t r i ­

butul , ce s tă în cazul geni t iv , -urmează imedia t d u p ă s u b s t a n -

l ) C o n c l u z i a , în a c e e a ş ord ine d e idei , a autorului a c e s t o r reflexiuni, . o d a m ac i :

P r i m e n i r e a « c e a s t a t o t d e a c o l o s e v » înt inde mai mul t , d e u n d e a porni t : din Ardea l , şi a n u m e d e l à uniţii Ardea lu lu i . S e cere î n s ă mai m u l t ă încredere din par tea neuniţ i lor , m a i a l e s ce i din v e c h i u l r e g a t a r trebui s ă d e v i e mai o b i e c t i v i f i s ă nu ţ ină m o r ţ i ş la formule s ec i . Aci ia Ardea l v i d , că ş i o a m e n i or todox i d e va loare , şi din vech iu l regat , r e ­c u n o s c , la o r i c e o c a z i e , că r e n a ş t e r e a na ţ iona lă s e d a t o r e ş t e români lor uniţi . Un p r o f e s o r d e l à u n i v e r s i t a t e a din Cluj , f o s t c o m i s a r ori d e l e j a t minis ter ia l la e x a m e n u l d e matur i ta te din Iunie a. c. la B la j , cu m u l t ă c o n v i n g e r e s p u n e a t inerimii ş c o l a r e , c u m a e x i s t a t şi e x i s t ă In p o p o r u l r o m â n spiritul d e f i l o z o f i e : a c erce ta a d e v ă r u l , ori u n d e ar fi; şi a-1 iubi,, ori u n d e l-ai găs i . La Români f i losof ia n e a m u l u i din f a t ă e a l to i tă c u f i losof ia creş t in i smulu i . C o m p l e t î n s ă e s t e a l to i tă p e credinţa lui P e t r u ş i a urmaş i lor s ă i : nu-i c re ş t in i sm c o m p l e t fără d e R o m a . Ubi P e t r u s , ib i Ë c l e s i a , s p u n e a sf. Ambr s i e , tn v e a c u l IVI

Nr. 1 0 - 1 1 . C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 299.

t ivul, al cărui în ţe les îl de t e rmină mai d e a p r o a p e , fie d i r e c t fie mijlocit, a tunci îna in tea acelui geni t iv nu se p u n e ar t icolul poses iv al, a, decâ t numai a tunci , când subs tan t ivu l de te rmina t n 'are articol encl i t ic .

Aş pu tea ci ta exemple , ori cât de mul te , căci a cea s t ă regulă n 'are escepţ i i , decât numa i în l icenţele poe t i ce ; da r mai b u c u r o s r e p r o d u c versur i , pe lângă alte mot ive , şi pen t ru ca să mai s t r opesc cu niţică rouă b inefăcă toare u scăc iunea rega le lo r g r a m a t i c a l e :

„Atâtea pat imi plâng în glasul Cuvântătorului părinte*) „Şi a tâ ta dor apr ind în inimi de clipa răşbunurii'1) sfinte. „ - Bă t rânul m a g înalţă fruntea, ce sfânt e graiul gurii'2) sa le „Din el va răsăr i norocul actstui neam*) sfârşit d e jale. ' 1

( „ A p o s t o l u l " d e Q o g a l .

Cuvintele cu litere curs ive s u n t e x e m p l e pent ru regula noas t r ă de mai sus .

Textu l din l i turgier e după exemple le î n s e m n a t e cu nu ­mărul ( I ) , întru cât genet ivul e al unui adjectiv ori p r o n u m e şi se refereşte la subs t an t ivu l ce u rmează d u p ă el, şi numa i prin mijlocirea aces tu ia s e refereşte şi la subs tan t ivu l d ina in tea lui: _Si să fie î ndu ra rea mare lu i D u m n e z e u . . . cu voi cu to ţ i " . Pa r t ea aceas ta deci e bună . Înaintea genet ivulu i „ m a r e l u i . . . " nu s'a p u s ar t icolul poses iv „a", fiindcă genet ivul aces t a ur­mează înda t ă după subs tan t ivu l „ îndura rea" .

Ur inează par tea greşi tă (? R e d ) . Regula e : Dacă genet ivul a t r ibut iv nu ur inează îndată d u p ă subs tan t ivu l de te rmina t , ci e despă r ţ i t de aces ta , prin unul sau mai mul te cuvinte , a tunc i îna in tea genet ivului se pune ar t icolul poses iv „a" , „a l " :

„Şi d i n neguri d in t re codri t r e m u r â n d s 'arată luna „ D o a m n a măr i lor şi a nopţ i i varsă l iniş te şi somn."

( E m l n e s c u : ScFKöarea III.)

„ D e a s u p r a criptei negre a sfântului mormânt „Se s c u t u r ă salcâmii de t o a m n ă şi de vân t" .

^ ( E m i n e s c u : „CMnarnă!")

Atr ibute le în genet iv , „a nopţ i i " , „a sfântului m o r m â n t " au art icolul poses iv a înainte , fiindcă „a n o p ţ i i " e despăr ţ i t de subs t an t ivu l d e t e r m i n a n t „ d o a m n a " , prin două cuv in te : „mă­ri lor" şi pr in „ş i" . „A sfântu lu i" , d e a s e m e n e a are a r t i co lu l poses iv , fi indcă e despăr ţ i t , prin cuvântu l „negre" , de s u b s t a n ­tivul „cr ip te i" , la care se refereşte, prin med ia rea s u b s t a n t i -

21

f a g . 300 C U L T U R A CREŞTINA Nr. 10 - 1 1

vulu i „mormân t " . Urmând aces to r régule , textul din l i turgier v a suna corec t :

„Şi să fie î n d u r a r e a mare lu i Dumnezeu şi M Mântui toru lu i nos t ru Isus Hris tos cu voi cu toţ i" . îna in tea genetivului „Mân­tu i t o ru lu i " se pune articolul poses iv a, fiindcă aces t genet iv e despă r ţ i t de subs tan t ivu l „ î ndu ra r ea" , al cărui în ţe les îl d e ­te rmină , prin trei cuv in te : 1. „mare lu i" , 2 „ D u m n e z e u " , 3. „şi".

ICR AN.

P S . Imi permit să reflectez la şirele de mai sus ur­mă toa re le :

C u v â n t u l „Mân tu i to r " es te , ca şi „mare le D u m n e z e u " , o a p o i i ţ i e dată iui „Isus Hr i s tos" .

Nu este vorba aci de doue p e r s o a n e d u t n n t z e e ş t i : „ma­rele D u m n e z e u " (Ta t ă l ) şi „Mântu i tor iu l nostru Isus Hri­s t o s " ( D u m n e z e u - F i u l ) , ci se cere, la aces t loc din l i turghie, mila Dumnezeu-F iu lu i , a lui I sus Hr is tos , marele D u m n e z e u şi Mân tu i to r al nostru , prin u r m a r e acel a nu are loc aci. Al tcum, punându-1 , ar t rebui să în ţe legem, că e vorba de d o u e p e r s o a n e dumnezeeş t i d iverse , a şa c u m am zis mai sus .

Dar, dacă e v o r b a de frază r o m â n e a s c ă , mi-se pa re că a r t rebu i să zicem şi mai co rec t : „Şi să f i e . . . marelui D u m ­nezeu şi Mântuitor al nostru şcl., p r ecum d. p. z icem: bunu lu i pr ie t in şi b inefăcă tor al mieu.

Atr ibutul adject ival mare refer indu - l la ambele apozi ţ i i . d u p ă c e aces t a t r ibu t este ar t iculat , cele doue apoziţi i t r ebu ie să r ă m â n ă ambele near t i cu la te , si a tunci a r t i cu lăm numai al doilea a t r ibut : al nostru, care se referă mai d e a p r o a p e numai ila „Mântu i to r " .

Asa mi - se pa re , că ar fi mai r o m â n e ş t e ! ' D r . M.

Î n s e m n ă r i .

S t a t i f i c a r e a ş c o l i l o r ş i b i s e r i c a . S ă r m a n ă b i se r ică r o m â n e a s c ă din une le p r o v i n e ^ uni te ! P â n ă a p r o a p e de cu ­rând era i s ingura oc ro t i toa re a neamulu i nos t ru subjugat . Tu ai fost, d u p ă împrejurăr i -ş i t impur i , l umină toa rea şi m â n -gă ie toa rea s inceră şi î n ţ e l eap tă a poporu lu i din umilele n o a ­stre sa te . Slujitorii tăi eucernic i lua t - au pa r t ea leului din t oa t e durer i le , suferinţele , umiliri le şi nenoroci r i le fiilor lor spir i tual i , a v â n d s ingur ei rol i m p o r t a n t în lupte le şi sbuc iumăr i l e de

Sr. 1 0 - 1 1 C U L T U R A C R E Ş T I INA. Pag. 301 .

atâtea ori seculare ale poporului românesc. Când nu erau din sângele nostru nici financier), nici magistraţi, nici pretori, nici prefecţi, nici miniştri şi când toţi cei delà cârma ţăriilerau una, în acţiunea sistematica pentru suprimarea culturii noa­stre naţionale, tu, luptându-te cu duşmanii noştri şi uneori cu nepriceperea fiilor tăi seduşi de răuvoitorii lor, ai ridicat temple acestei culturi prigonite, lăsându-ţi altarele tale în mizerie: fără averi, fără decoruri.

Acum. când a sosit plinirea timpului, în care credeai, că vei avea bucurie în gratitudinea fiilor tăi, silită eşti să asculţi imputările şi aspra critică, câ n'ai lucrat de ajuns şi inescep-•ţionabil şi că n'ai dus la şcoală pâne destul de albă şi de • mare. In vară, la o mare adunare, ţi-s'a spus, că ai fost pie-decă îii organizarea învăţărorilor, aşa cum era şi fostul stat maghiar. Sărmană mamă, desconsiderată de fiul, ţinut la învă­ţătură cu cele mai mari jertfe ale iubiri i! . . .

Curios! Când se tratează de un monument istoric de va­loare artistică, statul jertfeşte sume considerabile pentru re­staurarea în starea originală -şi pentru- conservarea acelui monument; atunci însă când e vorba de şcoli le confesionale, aceste monumente preţioase din trecutul nostru, conducătorii statului se aliază cu ori cine, pentru demolarea lor.

De 3 ani se observă o agitaţie nervoasă şi neînţeleasă împotriva şcolilor confesionale.

încă în revoluţie se vorbia, rJe* unele locuri mai ridicat, pe altele mai încetişor, de separarea şcolii de biserică. La congresul ţinut la Sibiiu, în 24 Februarie 1919, învăţătorii au spus respicat, că sunt pentru statificarea întregului învăţă/nânt. De atunci agitaţia a luat proporţii tot mai mari, sprijinită fiind de bolşevici, de socialişti , de învăţători şi de politicianismul nenorocit. In jumătatea a doua a lunei Octomvrie a. c. s'a dat un comunicat delà ministerul insrrucţiunii, în care se scria despre statificarea iminentă a învăţământului. Mai târzior dl ministru al cultelor spunea, la Cluj, că şcol i le vor trece delà confesiuni la stat, fiindcă aceasta e dorinţa şi a poporului.^ Şi, pentru ca să se dovedească cu acte, că poporul doreşte sta­tificarea şcolii lui, ,Asociaţ ia" învăţătorilor, în o cerculară delà 1 Noemvrie c , provoacă secţiile sale, să compună memorii, ' în cari să se ceară statificarea întregului învăţământ primar, mai mult! să se trateze chestiunea şi in comune, dresându-se procese verbale cu poporul, care doreşte această statificare«

Pag 302 C U L T U R A C R E Ş T I N A N Nr. 10 - 11.

Mai recent , lin profesor de un ivers i ta te , că t răni t pe congresu l na ţ iona l b i se r i cesc din Sibiiu, pen t ru ho tă r î rea de a m e n ţ i n e cu or ice pre ţ şcoli le confesionale , a convoca t pe membr i i ş c o ­lilor din Cluj, toate de stat , cu excep ţ ia şcolii p r imare g r . - c a t , şi cu t unan imi t a t e au luat conc lus pent ru s ta t i f icarea învă­ţ ămân tu lu i .

Dacă duşmani i şcolii confes ionale s'ar recruta numai d in bo lşev ico-soc ia l i ş t i , cari urăsc statul şi sun t duşmani i ne îm­păcaţ i ai biserici i , fiind aceas t a cel mai pu te rn ic sprijin al s ta tu lu i , am pu tea înţelege nervos i ta tea , cu care se poar ta lupta nenoroc i tă împot r iva şcol i lor confes ionale . Pe ceilalţi d u ş m a n i ai a ce s to r şcoli însă nu-i pu tem înţelege, căci d o a r s ta tu l poa te să exerceze şi în şcolile confesionale, de orice l imbă, controlul şt, în ult ima anal iză, d isc ip l ina , ce o d e p r i n d e şi In şcolile propri i . El s tab i leş te calificaţia învăţător i lor şi sa­larul ace lora . El a p r o a b ă p lanul genera l de învă ţămân t , ma­nualele şi recvis i te le de şcoală . El fixează t impul de f r e c u t n ţ â şi vacan ţe l e . El de te rmină măr imea şi poziţ ia şa le lor de în­vă ţămân t , locuinţa şi superedjf icatele economice ale î nvă ţ ă ­torului . In chipul aces ta s ta tu l e s t ăpânu l si tuaţiei şi nu poa t e avea nici cea mai mică d a u n ă pe u rma şcol i lor confesiuni lor , cari nu- i con tes tă d rep tu l cel mai larg de control .

Mulţ i d in t re conducă tor i i noştr i , se pa re , au moşteni t menta l i ta tea Maghiar i lor , cari c redeau , că pot răpi azi un drept , m â n e al tul , delà naţionalHăţi şi delà confesiuni , p r e s u p u n â n d că , t o a t ă comed ia pro tes te lor na ţ ional i tă ţ i lor ţine 3 zi le", iar ei r ămân mai tari şi mai bogaţ i . Da r ce au a j u n s ? Slabi şi să­raci . Să grijim, că cine merge pe ace laş drum, va ajunge la a c e e a ş ţ in tă!

Ce cere şi p re t inde biser ica noas t r ă delà s ta t? Să o lase n e c o n t u r b a t ă în drep tur i le câş t iga te a tunci , când s ta tu l nici h a b a r n 'avea de şcol i ; iar pentru vrednici i le din t recut şi pen t ru servicii le reale , ce vrea şi poa te să le a d u c ă şi s ta tului , s'o ajute în împl in i rea misiunii sale , în spec ia l să - i dea tot con­cursul la î n c a s a r e a salarelor învăţă toreş t i , dor ind ca aces t ea s i fie Intru toa te Ia fel cu cele ale învăţă tor i lor de s tat .

Cu l tu ra adevăra tă , care stă in nob i l a rea sufletului, în a-ţ i face da tor ia cât mai bine, faţă de toţi şi între orice împre jură r i , iar nu a-ţi utiliza cunoş t in ţe le în specu lă , tn o împl ini re per-i u n c t o r i ă a da tor in ţe lor şi în ura şi ned rep tă ţ i r ea a l tora , cu l tu ra a c e a s t a es te un bun comun , folositor pen t ru toţi . Bunul a c e s t a

Nr. 1 0 - 11 C U L T U R A CREŞTINA. Fag. 303.

c o m u n t rebuie sprijinit , a p ă r a t şi desvol ta t din pa r t ea tu turor , în p ropor ţ i a puter i lor sp i r i tua le şi mate r ia le , de cari d i spun . In u rmare , s tatul are toa tă îndrep tă ţ i rea , nu numa i de a stabi l i în t reagă s u m a de l ipsă la sus ţ ine rea t u t u r o r şcoli lor, ci s'o şi î ncaseze de là toţi ce tă ţeni i , în p ropor ţ i a aver i i , apoi s'o d i ­s t r ibu ie confesiuni lor , nu după număru l şcoli lor, ci d u p ă p r o ­centu l , ce-l dă număru l credincioş i lor diferi telor confes iuni . P r inc ip iu l aces t a l-am sus ţ inu t şi îna in te de 1 Decemvr i e 1918, şi-1 vom sus ţ inea t o t d e a u n a , având convingerea , că şi in te re ­se l e a d e v ă r a t e ale s tatului , numai în forma a c e a s t a se pot servi. Mora l i t a tea creş t ină , şi nu cea filosofică, e mai n e c e s a r ă acum pent ru ex is ten ţa s ta tu lui , decâ t îna in te , iar aces t suc de vieaţă se va pu tea p roduce , nu prin s e p a r a r e a şcolii de b i se ­rică, ci prin a rmonizarea , act ivi tăţ i i eelor doi factori culturali , car i s u n t : preotu l şi învăţă toru l .

De 3 ani de zile guvernan ţ i i noş t r i au da t mul te d o ­vezi, că n'au prea avut îna in tea ochilor p r inc ip iu l : a guve rna este a p revede . Din negl igenţa , ori neş t i in ţa aceas ta , am cules mul te şi mari rele. De nu vom fi p revăză tor i nici în ches t i a învă ţămân tu lu i , uşor , p rea uşor , vom ajunge la dezas t ru . Ro­mânii vom slăbi , iar minori tă ţ i le , cari sun t hotăr î te a a d u c e cele mai mari jertfe pent ru şcolile lor confesionale se vor în­tă r i . Cunosc comună , în care vre-o 21 familii magh ia re , s ă r a c e , îşi ţin şcoa la lor şi cunosc comune , în cari şi cei mai sărac i con t r i bu i e câte 100 lei la an, pent ru şcoa lă confes ională . Apoi să nu se ui te , că unde e mai mare şi mai cura tă jertfa, acolo e mai m a r e darul şi b i n e c u v â n t a r e a .

Aces tea sun t cons iderante le , pent ru cari noi cerem nu s ta t i f i ca rea , ci confes ional izarea tu tu ro r şcolilor. Senior.

*

Mitropolitul Varlaam şi dogma „Filfoque". Adevărul d e s p r e p u r c e d e r e a Spir i tu lui Sfânt şi delà Fiul e expr ima t în mai mul te feliuri, a tâ t în sf. Scr ip tu ra , câ t şi în t rad i ţ ie . In sf. S c r i p t u r ă se n u m e ş t e Spiritul Fiului (Gal . 4. 6), se zice d e s p r e El, că îşi are ştiinţa delà Fiul ( loan 16, 13—15), că e trimis de Fiul ( l oan 15, 26) şi că e suflat peste apostoli de Fiul ( loan 20, 22) etc.

In t radi ţ ie , pe lângă măr tur i s i rea expresă , că Spir i tul sf. p u r c e d e de là T a t ă l şi delà Fiul , vine îna in te mai des e x p r e s i a .„prin F iu l" .

P a g 304. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10 11.

Biser ica or ienta lă de după sch i smă , se şt ie , că a r ă m a s foarte î n a p o i a t ă în d t s v o l t a r e a şt ienţif ică teologică . Nu-ş i mai cunoş t ea explici t nici doc t r ina propr ie . De biser ica a p u s e a n ă ştia, că o d e s p a r t e un p u n c t ca rd ina l : ura de moar te împot r iva aces te ia . Au t r ebu i t să vina arh iere i cu învă ţă tu ră din şcolile catol ice, cari să s p u n ă puncte le , prin* cari se d e o s e b e s c o r i en ­talii de apusen i , cum a fost Pe t ru Movilă la Ruşi , de or ig ine r o m â n . — Deci nu- i mirare , dacă fun i i arhierei or iental i aveau a c e e a ş credinţă cu b ise r ica a p u s e a n ă , în unul sau al tul din punc te le diferenţ ia le , fără să-ş i dea înşiş i s e a m a de acea s t ă „erezie" , ori să a t r a g ă a ten ţ i a al tora a s u p r a „ ră tăc i r i i " lui.

In t re aceş t ia se n u m ă r ă şi mi t ropol i tu l V a r l a a m , unul din cei mai învăţaţ i prelaţi ai Moldovei , care a scr i s „Ca­zania" delà 1643, şi „Răspunsu r i la Ca teh i smul c a l v i n e s c " a. 1645. Acest mi t ropol i t s p u n e , prin gu ra domni to ru lu i din a c e e a vreme, Vas i le Lupu , u rmă toa re l e cuvin te , refer i toare la re la ţ ia Spir i tului sf. faţă de Fiul. „P rea lumina t întru p ravos iav ie şi c red inc ios întru păr in te le nenăscu t şi întru fiul delà p ă r i n ­tele nă sc u t main te de toţi veacii şi î s t ru duhul sfânt delà pă­rintele purcezător şi pe fiul odihnitor sfânta t roi ţă unul a d e ­vă ra t Dumnezeu zidi tor şi făcă tor t u tu ro r văzu te lo r şi nevă ­zutelor" . (P redos lov ia Cazaniei . )

D e s p r e Duhul sfânt zice că es te pre fiul odihnitor. Ce ar î n semna aces t ea cuvinte a l tceva , decâ t relaţ ia de p u r c e d e r e a Spir i tu lui sf. şi delà Fiul? — căci al tă re la ţ ie între aces tea două două p e r s o a n e nu es te . Acest mi t ropol i t deci , ce t ind a tâ tea scr ier i ale păr in ţ i lo r ^orientali, a a juns inconş t ien t , în aces t punct , la convingerea credinţi i măr tur i s i t e de biser ica apuseană . .

(ier.) *

Dimitrie Cantemir şi purgatoriul. In „Descrierea Mol­dovei", a celui mai învă ţa t român de pe vremea sa, care a fost p r inc ipe le Dimitrie Cantemir, 1673—1723, iată ce cetim, d e s p r e credin ţa Moldoveni lo r , deci şi a a l tor români o r todox i :

„Cred, că drepţi i încă n'au a juns desăvâ r ş i t des fă t a rea raiului , ci o a ş t eap tă până la ziua judecă ţ i i î m p r e u n ă cu Pavel ; ; şi au Intru sufletele lor năde jde fără îndoia lă , care le p r ic i -n u e ş t e lor bucu r i e n e s p u s ă , încât nu le l ipseş te n imic pent ru vrednici i le lor. Iar pen t ru p u r g a t ó r i u m , nu cred, în să a d e v e -rează, că păca te le cele mici se pot ierta şi d u p ă moar te , pr in rugăciuni le biserici i ei prin mi los teni i" . — Deci dacă cred, că>

Nr. 10 11 C U L T U R A CREŞTINA. Pag. 305.

nici chiar drepţi i nu merg dead rep tu l în raiu d u p ă moar t e , ci t r ebu ie să mai sufere , ori pen t ru păca t e l e uşoa re , ori pen t ru păca te le grele, din cari l i -s 'a ie r ta t prin pocă in ţă numai p e ­d e a p s a veşnică, şi că drepţ i i , în sufer in ţe le , în cari au a juns d u p ă moar t e (căci dacă nu sun t în raiu, sun t în loc de sufe­rinţă!) au t o t u ş o b u c u r i e : năde jdea — apoi a cea s t a e t ocma i măr tu r i s i r ea biserici i catol ice , refer i toare la purga tor i Atâ ta deoseb i r e numai , că b i se r ica o r ien ta lă nu are aces t t e rmin în d ic ţ ionarul ei, deci a c e e a ş c red in ţă şi-o s p u n e prin mai mul te cuv in t e . -—Aşada r credinţa în aces t p u n c t e a ceeaş , deoseb i r ea e numai în te rmini , căci, pe când biser ica a p u s e a n ă a re un s ingur te rmin , prin care expr imă no ţ iunea purga tor iu lu i , pe a tunc i b iser ica orientală se exp r imă prin o c i r cumscr i e re , l i p ­si ndu- i t e rminu l potr ivi t , şi nev rând să-1 î m p r u m u t e ( D o a m n e fereşte!) delà latini . (ier.)

' * C a t o l i c i s m u l , , nu hus i t i smul , ori p r o t e s t a n t i s m u l , a fost

ini ţ ia torul cul t ivări i na ţ iona le la poporu l nost ru r o m â n e s c din d r e a p t a Dunăr i i .

Adevărul aces ta a fost a r ă t a t la noi a c u m două deceni i , de profesorul s lavist Dr. llie Barbulescu, în ca r t ea sa „ C e r c e ­tări i s tor ice filologice", Bucureş t i 1902.

D I B a r b u l e s c u cele su s ţ i nu t e acum 20 de ani, le r epe tează şi în t regeş te cu p robe nouă, în comun ica tu l din „Arhiva" din Iaşi Iulie 1921. (cf. „Cult . Creş t ." din 1921, p . 250).

Mai nou un alt profesor un ivers i t a r din Iaşi, dl Dr. Gh. Pascu, tn „Istoria l i teraturii şi l imbii r o m â n e din secolul XVI", Buc. 1921, la p. 22—26, dovedeş t e pe s cu r t cu da te is tor ice , că „Cul tu ra latină a fost a l imen ta t ă la noi şi de un fac tor ex t e rn : p r o p a g a n d a ca to l ică" .

„Mij loicele de p r o p a g a n d ă e r au : 1. Misionar i i cari p r e ­dicau româneş t e încă din secolul XII.

' " 2 . Autor i tă ţ i cari p u n e a u în ev idenţă or igina la t ină a limbii şi poporului român.

3. î n t r ebu in ţa rea l i teri lor l a t ine" . d r s p .

„Biserica ortodoxă română şi problema unificării" es te titlul unui s tudiu de drep t b i se r icesc , ce se publ ică în foiţa unui ziar de zi delà noi.

Nu avem nimic împotr ivă , dacă autoru l s tudiu lu i , un p r o ­fesor de un ivers i ta te , vorbind desp re rapor tu l d in t re b i se r ică

P a g ^ 3 0 6 . C U L T U R A C R E Ş T I N A >'r 10 Î L

şi stat , r e p r o d u c e „ e x p u n e r e a t emein ică şi p o n d e r a t ă " a lui N . Mi iasch ep iscopul o r todox de Zara , privi tor la teor ia d r e p ­tului biser ic i i or ien ta le . — Iar pr ivi tor la teor ia de d rep t p u - , bl ic a biser ic i i ca to l ice , se r e susc i t ează a r g u m e n t e şi vorbe l ua t e din a r sena lu l ob i şnu i t şi tocit al cont ra r i lo r ca tol ic ismului .

Noi, în in te resu l adevăru lu i şi al şt i inţei româneş t i , am r e c o m a n d a Dlui profesor, dacă nu chiar s tudi i spec ia l e , d. ex. T a r q u i n i ori Tapare l l i , ori pe Ca thre in , da r măca r o e x p u n e r e au ten t i că a în t regei doc t r ine catolice, d. p . pe Girodon, E x p o s é delà doc t r ine ca thol ique , Par i s , P lon-Nour r i t ) , în specia l pa r t ea ce t r a c t ează teza Dlui profesor.

C redem, că o e x p u n e r e s inceră a tezei ca tol ice ar fi fost d e folos pent ru c u n o a ş t e r e a şi apropierea suf le tească a ce lor d o u e biserici , Ia care ş t iam că ţ ine mult şi Dl profesor! (x.)

* Prescurile nedospite ale — uniţilor- Un alt domn, Dr.

în medic ină , într 'o a l tă gaze tă de d incoace de Carpaţi, scr i ind despre „a l VIII-lea s inod e c u m e n i c " , are câ teva lu­cruri cari , soco t ind că le sosie un mi rean de b u n ă credin ţă , sun t interesante.

Are d rep ta t e Dl Dr., că delà 787 d. Hr i s tos î ncoace au mai fost ţi alte sinoade ecumenice. Ch ia r „P rav i l a " , codice le de d rep t a l .b iser ic i i o r ien ta le , vo rbeş t e despre al VIII-lea s ă b o r e c u m e n i c , cel delà F loren ţa . D a r înafară de aces ta , b iser ica a p u s e a n ă mai n u m ă r ă încă alte 12 a tar i s inoade — ult imul (al 20- lea) ţ inut la 1870, a şa zisul Conciliu Vat ican, iar p e n ­u l t imul , în veacul al 16-lea, la Tr ien t , — la cari , ca şi la cele d e mai„ îna in te , au fost invitaţ i toţi episcopi i şi mitropoli ţ i i con t imporan i , cari au h i ro tonia a p o s t s l i c ă ( adecă şi episcopi i „o r todox i" ) . — Aces tea s ă b o a r e le-au convoca t şi le-au p re ­z ida t Papi i ori „ i sp ravn ic i i " lor, şi ei au întărit canoane le lor, a şa cum s p u n e ap r i a t la „Pravi lă" , că s*ă" făcut şi la cele 7 s ă b o a r e , pe cari le r e c u n o s c „or todoxi i* noşt r i .

Cons t a t a r ea Dlui Dr., că la „uniţii noştr i echil ibru! în t re b i se r i că şi na ţ ional i ta te es te destul de stabil , întru c â t . . . e tc ." n e b u c y r ă . P r o p a g a n d a celor cari vreau să ne prez in te ca pe d u ş m a n i i poporu lu i nos t ru propr iu — se vede că — nu p r ea p r i n d e ! Ba, par t idu l l iberal , în mani fes tu- i de cu rând apărut , î n sc r i e chiar în p rog ramul s ă u : „rolul ce se cade biser ici i uni te , ca biserică naţională".

Nr. 10 U . •_ C U L T U R A C R E Ş T I N A Hjy^ 307^

Dl Dr. are apoi , în art icolul său, o idee înt ru adevă r ro­mânească: ; ,Unificarea biserfcii o r todoxe cu cea ca to l ică ar avea a s u p r a re la t iuni lor n o a s t r e pol i t ice cu s ta te le a p u s e n e lat ine o influenţă incalculabilă, influenţa aceea de ca rea s'au b u c u r a t Unguri i o mie de ani în de t r imen tu l nos t ru . . . " — Vorba lui Ş inca i , Die doctor , delà c ronica anului 869, scr i ind d e s p r e s u b t r a g e r e a Româno—Bulga r i lo r de s u b jur isd ic ţ ia pa ­t r iarhului delà R o m a : „Baremi , de nu s'ar fi î n t â m p l a t aceas ta , că Români i mai fericiţi ar fi fost, de s 'ar fi s u p u s pa t r ia rh ie i din Roma p recum s'au fericit şi al te neamur i , cari înşi-ş i le vedem!"

— Ce folos însă , dacă fraţii de azi cred, că n e a m u l ro ­m â n e s c se va ferici cu — „Sta tu tu l o rgan ic (vezi a legerea mi ­t ropol i tu lu i Mangra ! ) ori cu adhesiuiaea pa t r i a rhu lu i e cu men ic ori a lui Lenin , ţarul Rusiei de a s t ăz i !

Cât pen t ru ches t iun i le de d ivergenţe dogmat i ce , Dlui doctor , - pen t ru o mai bună or ien ta re , îi r e c o m a n d ă m or icare manua l de dogmat i că catol ică , chiar şi una pent ru şcoli le s e ­c u n d a r e . Va vedea , cât de mare es te „erez ia" catolici lor , a tâ t în c h e s t i u n e a Filioque, cât şi în a purgatorului.

Ches t iunea pâinei dospite ori nedospite încă e uşor de resoîvi t . l sus Hr is tos la cina cea de ta ină — cina paş t i lo r j i ­doveşt i — nu p u t e a să fo losească a l tceva , decâ t pâ ine ne­dosp i t ă , căci orice a luat dosp i t se l epăda din casele j idoveşt i , când î ncepea praznicul Paşt i lor . — Biser ica a p u s e a n ă ea î twaş foloseşte până azi pâ ine nedosp i t ă , da r r ecunoaş t e şi admi te , ca în biser ica orientală să se fo losească pâ ine dosp i t ă , a şa cum uzul p r imelor veacur i c re ş t ine a consfinţi t , şi pe cum s p u n e şi „Povăţuireau pentru „ma te r i a Pâ ine i , a î n suş t rupulu i lui Hr i s tos" din Liturgierul edi ta t de sf. S inod la Bucureş t i 1912 p . 387: „ p â i n e a - a z i m ă . . . în sfânta sobo rn i cea scă Biser ica a Răsăritului nici de cum nu p o a t e fi ma te r i a a î n suş T r u -puiui lui Hr i s tos" .

Dar b i se r i ca o r todoxă r e c u n o a ş t e - v a uzul — după a n o a ­stră pă re re — is tor iceş te mai justificat, al biserici i apusene , de a folosi, în l i turghia sa, p â i n e a - a z i m ă ?

Cât pen t ru Dl doctor , Dsa se î m p a c ă şi cu bul inele ca ­tolicilor, da r crede că „uniţi i nu au d r e p t a t e să în t rebu in ţeze prescuri nedospite la sf. c u m i n e c ă t u r ă " ! ! — Pen t ru b u n a p r i e -t inie r e c o m a n d ă m Dlui doctor , să facă o p r imb la re p â n ă în S t r a d a lungă nr. I l l , la sape la uni tă din oraşul -unde t ră ieş te ,

Fág. 308. C U L T U R A CREŞTINA Nr. 1 0 - 11.

şi să în t rebe pe preotu l de acoafi, d a c ă sunt sau nu sunt d o s ­pite p rescur i l e n o a s t r e ?

Şi după a c e a s t a pu tem d i scu ta mai depa r t e , noi de aiçi şi Dsa din gaze ta Dsale , pent ru folosul şi al a l to ra ! (m.)

C r o n i c ă .

P r e l u c r a r e d a t e l o r s t a t s t i o e pen t ru a rh id ieceza gr.-cat. de Alba-Iul ia şi Făgă ra ş , P. V. Ord ina r i a t a r h i e p i s c o p e s c a înc red in ţa t -o Păr . canon ic lacob Popa. Noi, cari şi în t recu t ne -am ocupa t cu ches t iunea aceas t a , (v. nr. 11-— 12 din 1918), ne b u c u r ă m , că în viitor datele s ta t is t ice nu se mai î n c r e d i n ­ţează pent ru s tudiu s ingura t ic i lor referenţi ai d is t r ic te lor p ro -topopeş t i , ca apoi concluzi i le ul t ime să nu se scoa tă din ele, ci se concen t rează in o mână , sp r e cont ro la re , î nd rep ta re , g r u ­pa re şi p re luc ra re .

Avem toa tă înc rederea , că P. V. Ord ina r i a t va da tot spri j inul referentului , pent ru a pu tea a d u n a în t reg mater ia lu l s ta t i s t ic pr iv i tor nu numai la ches t iuni le re l ig ioso-mora le şi cul tura le , ci si la cele mater ia le b iser iceş t i . Din date le s t a t i -st ice exacte , a d u n a t e şi a ranja te după principii umforme, se va cons t ru i tabloul , în care să se reogl indeze p rog re se l e ori r e ­grese le a r ă t a t e în vieaţa întregii arhidieceze . Cifrele, cari vor indîça e locvent resul ta tu l observăr i i conş t ien ţ ioase a faptelor şi fenomenelor din s ingura tece le parohi i , ne vor spune , ce am făcut şi ce va t rebui să facem pent ru 1 binele biserici i noas t re .

(?r.)

l ' e u t r u c e s e c e r e s t a l i fi c a r e n ş c o l i l o r ? Nu am crede , dacă nu am vedea negru pe alb, t ipăr i tă în „Noua Revistă Bisericească", organ al p reo ţ imi i o r t o d o x e (Nr. l l - - 1 3 p . 220), o „ informat iune" de u rmător iu l con ţ inu t :

„In mul te sa te din Ardeal , credincioşi i români g r e c o -catolici au cerut revenirea Ia c redin ţa s t r ă m o ş e a s c ă .

. „ A ş t e p t ă m ziua de mâine , când în t reg p o p o r u l g r eco -catolic, luminat prin şcoala primara a statului national, să impună preoţ imii , cu l t iva toare de s epa ra t i sm rel igios, r e în toa r ­cerea în si nui biserici i creş t ine o r todoxe" .

— Chiar şi or todoxi i noştri din Ardeal au înţeles altfel ros tul şcolii p r imare a s ta tu lu i na ţ iona l !

Cât pen t ru reveni rea t u tu ro r c redinc ioş i lor g reco-ca to l i c i la biser ica or todoxă , noi şop t im la u rechea au toru lu i „infor-

Nr. 10 11. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 309 .

maţ iun i i " vorba a t â to r mireni g reco-ca to l i c i : „de va t rece ch ia r Sf. Sa P a p a delà Roma la — „or todox ie" , noi vom r ă m â n e a asa cum sun tem astăzi !

Ne-am înţeles , nu-i a ş a ? (v.i *

C u m s e f a c e a i e ţ f e r e » P a t r i a r h u l u i e c u m e n i c ? Scriu gazete le , că ar fi murit de curând pa t r ia rhul „ecume n i e " al Cons tan t inopo lu lu i . In orice caz este un even iment , când un pa t r ia rh ecumen ic moare pe scaunul lui. Dar, deocamda tă , nu desp re a c e a s t a vorbim.

Mi-a căzut în mâini , zilele aces tea , o b roşură de in te res , cred. Ti tu la ei: „Pa t r i a rh i a de Qons tan t inopol . Regulamente le pen t ru conduce rea şi admin i s t r a r ea afaceri lor acestei pa t r iarh i i^ t r a d u s e din greceş te etc. de Dragomir Deme t r e scu , etc. Bucu­reşt i , T ipograf ia Cărţ i lor Bisericeşti 1900.

Va* să zică este o car te oficială şi informaţii le din ea sun t ^autentice.

In Prefaţă, t r aducă to r iu l , ca re este astăzi mare n o m o p h y l a x a rhon al biserici i « r t odoxe , s p u n e că b r o ş u r a cupr inde „orga­nizaţ ia ac tua lă a b iser ice lor pa t r i a rha le din Orientul c reş t in , adecă legile şi r egu lamen te l e astăzi în v igoa re" .

Unul d in t re aces te r egu lamen te se n u m e ş t e : Regulamentul pentru alegerea şi numirea Patriaihului. Cu privire la modul alegeri i , aces t r egu lamen t p revede că, în cazul când s c a u n u l pa t r ia rh ie i ecumen ice ar deveni vacant , s inodul mitropoli ţ i lor , la o la l tă cu membr i i consi l iului mixt, aleg un locţii tor, a | cărui h u m e se comun ică spre întărire înaltei Porţi.

D u p ă c e se fixează, conform presc r i se lo r din Art. 2 - 6 ai c i ta tului Regulament , nume le mit ropol i ţ i lor eligibili/ ei vor fi înscrişi într 'o l istă sigilata de cătră locţiitor, s inodul mi t ropo­liţilor şi membr i i consil iuiui mixt.

Art. 8. p revede apoi , t ex tua l : Fi indcă viitoriul P a t r i a rh este nu numai biser ' iceşte şef sp i r i tua l , dar in ace l a ş t imp es te pol i t iceş te organul înal tului guvern, prin care se a d u c e la în­depl ini re hotăr î r i le sale, cu privire la afacerile socia le ale creşt ini lor , ce ţin de pa t r ia rh ia sa, pen t ru aceas ta , de oa rece n u m i r e a acelu a ce s'ar c rede capabi l pent ru afaceri le spi r i ­tuale şi na ţ iona le es te lăsa tă la a legerea şefilor laici şi spir i ­tuali , şi pen t ru ca înal tul guvern să nu fie p u s în poz i ţ iune de a nu-ş i pu t ea exerc i ta în mod natura l d rep tu l ce îi a p a r ­ţine excluziv a s u p r a pe rsoane i , care prin a legere , c o m u n ă a r fi p r o c l a m a t ă , pen t ru aceas t a , lista p e r s o a n e l o r el igibile, a l că -

P a g . j u a .CULTURA C R E Ş T I N A . Nr 10 l t .

tu i tă se va t r imi te mai în tâ iu î n m e d i a t înal tei Por ţ i . D a c ă din n u m e l e aflate în ea, s 'ar afla unele cari, în ceeace pr iveş te p a r t e a poli t ică, nu s 'ar afla capabi le , a tunci înalta Poa r t ă eli-minându- le , v a ' a n u n ţ a Pa t r i a rh ia priu ad re să , în t imp de 24 ore , pen t ru a se face a legerea a s u p r a p e r s o a n e l o r r ă m a s e " .

Din t re aces te se a leg de cătră a d u n a r e a compusă din clerici şi laici trei candidaţ i , şi d intre aceş t ia apoi membr i i clerici vor alege pe unul s ingur , pen t ru a u rma pe s caunu l Pa t r i a rh ie i .

Art. 13 cont inuă, t ex tua l ; „ înda tă ce se va t e rmina ale­g e r e a . . . se va încheia p roces verbal , d u p ă o r ându i a l a cea veche şi se va p rezen ta înaltei Porţ i . D u p ă c e p e r s o a n a a leasa , în u rma învi ta ţ iuni j înal tei Porţ i , se va p rezen ta dead rep tu l la Maies t a t ea Sa (Sul tanul! ) şi va fi recunoscută în mod oficial; în u r m ă venind la înal ta Poar tă (Minis te r iu l de extertje) VÖ fi şi aici recunoscută, a tunci se re în toarce cu p roces iunea obiş ­nuită la Pa t r ia rh ie , unde se s ăvâ r şe sc cele o rându i t e , conform t r ad i t iun i i " .

— Şi apoi , să mai zică cineva, că b iser ica „ e c u m e n i c ă " nu e s t e „o r todoxă" , dacă capul ei t r ebu ie să î n t runească a p r o ­b a r e a Sul tanulu i , Califul, adecă şeful re l igios al tu turor M u s u l ­manilor, şi să fie r e c u n o s c u t de căt ră a c e s t a ?

La „pap i s t a ş i " încă era .odată un drept onorif ic a co rda t mar i lo r împăra ţ i catolici, de a s p u n e veto împo t r iva căru iva d in t r e cef ce erau cand ida ţ i la s caunu l pontif ical . Atunci însă , când Aust r ia a încerca t să-1 şi depr indă , refuzând pe Card i ­na lu l Rampol la , cel d intâ iu p a p ă ce a fost ales, Piu al X-lea, a ş ters pent ru t o t d e a u n a acel ve to ! (x.)

* U n i f i c a r e a b i s e r i c i l o r o r t o d o x e se ap rop ie de sfârşit .

C o m i s i a exmisă de „Cons t i t uan t a b i s e r i c e a s c ă " a p regă t i t un proiec t de s ta tu t pent ru o rgan iza rea biserici i autocefale o r to ­d o x e române . Congresu l na ţ iona l al Ardeleni lor se va a d u n a zilele" p rox ime , pent ru a-şi rosti j iWecata a s u p r a proiectului-To t aşa proiectul a fost t r imis şi ce lor la l te provinci i b i s e r i ­ceşt i , spre a-şi s p u n e cuvântul . Iar la 16 Decemvr ie se va a d u n a la Bucureş t i Cons t i t uan ta b i se r i cească , sp re a s tabi l i depl in s ta tu tu l de unificare.

D u p ă cât scriu gazete le , p u n c t u l de vedere al Ardelenilor , ca r i au s tă ru i t pen t ru organiza ţ ia mdemocratică", a răsb i t în mul te pr ivinţe . Pr inc ip iu l „cons t i tu ţ iona l i s t " şi al par t ic ipăr i i

C U l . T U K A CKKŞTIKA Pag 311.

e lementu lu i mi rean în admin i s t r a ţ i a b iser ic i i a t r iumfat , faţă* cu au toc ra ţ i a din vechiul R e g a t . To t Ardelenii au lucra t într 'o d i rec ţ ie descentralizatoare, s t ă ru ind pent ru oarecar i o r ­ganizaţi i în juru l mit ropol i ţ i lor . Intru reuş i ta aces tu i punc t de vedere Mitropoli tul Ardea lu lu i a invoca t : primejdia celorlalte confesiuni, ce locuesc în Ardea l . . .

P u n c t u l a c e s t a de vedere nu î n t r u n e ş t e însă a p r o b a r e a ch ia r a m u l t o r o a m e n i de s eamă . Chiar în cercuri b iser iceş t i o r todoxe delà noi se g ă s e s c o a m e n i , cari ţin să r e a m i n t e a s c ă „ impasu l : formal ismului otnorî tor de duh al b ' r o c r a t i s m u l u i cer tăre ţ d e până a c i . . . , tot a tâ tea s c ă d e r i " a l e s t a t u t u l u i o rgan ic şagunian , . pe -ca r i le a d o p t ă în pa r t e şi n o u l proiect d e s ta tu t uni tar , şi -cari se t e m , pe temeiul e x p e r i e n ţ e i d e doi ani , că „ res tabi l i ţ i -du-se vieaţa poli t ică r o m â n e a s c a , mireni i , cari p â n ă ac i d ă d e a u un pre ţ ios c o n c u r s , îş i cău tă a c u m ros tur i l e în v i e a ţ a publ ică , , r e m ă n â n d u - l e prea puţ in t i m p pentru p a r t i c i p a r e in tens ivă l a lucrăr i le vieţii b i s e r i c e ş t i " .

Vom mai reveni , când v o m a v e a s ta tu tu l v o t a t defini t iv! ' > (X . )

* C o n c o r d a t u l G r » c i e i . A g e n ţ i a „Sefani" anun ţă din-

Atena, că guvernul g r e c e s c d o r e ş t e să î n c h e i e un c o n c o r d a t cu R o m a . In aces t s c o p dl S k a s s : s min i s tru l G r e c i e j la Madr id , a fost î n să rc ina t cu o m i s i u n e t - x t r a o i d i n a r ă p e lângă sfântul Scaun . Aceeaş te legramă s p u n e , că g u v e r n u l g r e c a î n să rc ina t pe dl S k a s s i s cu î n c h e e r e a c o n c o r d a t u l u i , p t n t r u c à e g reco-ca to l ic şi fiindcă bărbaţ i i de s ta t e l en i î n ţ e l e g , că nici odată ' un o r t o d o x neuni t nu p u t e a negocia cu Vat icanul cu atât folos, pentru ţ a ra lui, cât unul unit .

B i s e r i c a c e l i o - s l o v a c à S'a pub l i ca t acum câ t eva s ă p t ă m â n i în t r 'un z iar de s e a r a , că un ep i s cop sârb , ar fi ra ­por ta t la P a t r i a r h i a din Fanar , că cinci mil ioane de c e h o ­slovaci au t recut l a ' o r t o d o x i a neuni tă . Adevărul e cu totul al tul . Sârbii ar voi să lege legături sufleteşti cu Cehoslovaci i , , din cari o minor i ta te , ce nu ajunge la o su tă de mii, a r u p t cu Roma si a format un fel de biser ică Husi tă . Cei din Bel-g rad Îşi fac i luziunea, că toţi aceş t ia s ' a r uni cu ei.

De aceea s'a vent i la t în Belgrad c iuda ta idee, de a p r o ­c lama sfânt p e Ion Huss , pe care toţi neuni ţ i i l'au s o c o t i t ere t ic , ca şi romano-ca to î i c i i . (x.)

Pag 312 CUI-TU KA CK ESTIN A Nr. 10 11.

Cărţi, r e v i s t e , r e c e n z i i .

(. Lupaş: Nicolae Popea şi loan M- Moldovanii (discurs . de recepţiune la Academia Româna, Bucureşti 1920. Preţul 4 lei.)

Dl loan Lupaş, care a venit la Academie tn locul rămas vacant în urma morţii canonicului delà Blaj I. M. Moldovanu, avea datorinţă de a vorbi despre acesta, însă ca adept a paralelismului plutarchian, a făcut o fericită combinare — cre­dem că, fără tendinţe. — Şi a vorbit la 8 Iunie 192Ó despre 1. M Moldovanu şi, înaintea lui Moldovanu, şi despre un bun prelat al bisericii surori, despre Nicolae Popea, de asemenea fost membru al Academiei care, deşi murise înainte cu 10 ani, încă nu fusese comemorat la Academie de nimenea. — Nu ne supărăm, că s'au aşezat lângă olaltă, ca doi buni prietini, aceşti mari antogonişti de pe vremuri, dar credem, că 11-s'a schimbat, fára drept, rândul în commemorare.

Cu toată deosebirea, pe temă confesională, aceşti doi oameni în memoria noastră pot sta alăturea. Şi nici în rrjor-mânt, cred, că nu se vor supăra de această apropiere, căci în lume aceeaş le-a fost ţinta, pentru care au jertfit totul, toata vieaţa şi plăcerile, de care se leagă atât de tare cei netrebnici.

Amândoi au das o vieaţa austeră de pustnici, ca cu ago­niseala cruţării lor excesive să facă mai uşoară, decum le-a fost a lor, calea spre culmile cărţii, pentru cei săraci, cari vor încerca drumul lor,

Că dl Lupaş a înţeles bine pe Popea şi 1-a apreciat după vrednicie, nu ne miră. — Celce a scris vieaţa lui Şaguna, trebuia să cunoască şi pe acest dârz apărător al „ortodoxiei" şi al ideilor şaguniane — ne suprinde însă plăcut faptul, că Dsa a făcut o apreciere dreaptă, putem zice chiar călduroasă, şi lui I. M. Moidovanu, acestui tipic reprezentant al Blajului de odinioară, care leagă generaţia de azi cu marea generaţie a trecutului.

•fcste aproape surprinzător, că Dl Lupaş, care n'a crescut la Blaj — unde cu toată năvălirea gălăgioasă a vieţii nouă se mai păstrează ceva din arhaismul şi farmecul specific al trecutului —, nu a văzut în „Moldovănuţ" un maniac şi un bătrân sgârcit şi neînţelegător a rostului vremurilor nouă.

Fireşte, Dsa nu s'a putut avânta, ca să spună o vorbă şi despre mediul, în care a trăit I. M. Moldovanu. Partea de in-fluinţă a mediului asupra omului Moldovănuţ nu a înţeles-o

-Nr. 10—11 C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 313.

Dl Lupaş , ceeace nu este o vină. căci Dsa nu cunoaş t e aces t mediu , unde fiecare piat ra din ziduri vo rbeş t e de mari s t ă ru in ţ e şi jertfe de vieţi c o n s u m a t e pent ru luminarea neamulu i , de ascheză r iguroasă şi nopţi pe t recu te a s u p r a căr ţ i lor şi h r i soa -velor — unde , din toate ziduri le cari încunjură p ia ţa Blajului se d e s p r i n d e ca un zumzet de albine glasul domol al t r e cu ­tului, în care se ames t ecă glasul lui Inocenţ ie , Aaron, Maior , S inca i , a cucernicului călugăr Samui l si toa ie îti vo rbesc de mari jertfe, şi ideal ism curat .

Dl L u p a ş a p a s ă chiar fraza, că ps ihologia lui Moldovanu a fost ps ihologia ţă ranulu i nos t ru , neîăls if icată de anumi te şcoli , cătră cari , fără drept , fraţii o r todoxi se uită cu ură, cu t o a t e că de acolo ne -a venit noua lumina şi, prin noi şi lor, S u b aces t respect , Dl Lupaş — m a i ales in t impul din u r m ă — se pare că găseş t e în Blaj chiar o maş ină r i e infernală, unde se s t â leeş te sufletul genuin r o m â n e s c . . . Nimic mai greşi t . N i -căiri în p ă m â n t u l r o m â n e s c robit , nu s'a c rescu t mai româ­neş te t inere le genera ţ i i , ca la Blaj. Aici, pe lângă oameni , era resp i ra ţ ia t r ecu tu lu i care c reş tea şi educa pe t ineri , chiar când, ca în ultimul t imp, profesori lor nu le e ra iertat să vo rbească . Când oameni i nu mai pu teau vorbi, vo rbeau pietri le, cari erau c imen ta t e în zid cu energia şi pu t e r ea d e , v i e a ţ ă a mar i lor îna in taş i . Si sufletul ma r i l o r . î na in t a ş i era viu, în acele vremur i de încă tuşa re .

Altfel, r e cunoaş t em b u c u r o s , că în tot d i scursu l Dlui L u p a ş nu este nici o ieşire p ă t i m a ş e contra Blajului Cine ar cunoaş t e pe Dl L u p a ş numai din articolii despre — c o n c o r d a t , ş i -a r face o idee falsă desp re dânsul . Cu multă d r agos t e de adevă r es te înfăţ işată vieata fiului de olariu din Varfalău, care a cutezat să vină la şcoa lă fără mij loace mate r ia le , î n a r m a t numai Cu min tea sa c lară şi pu t e r ea vieţii sale, pe care a jertfi t-o zi de zi fără c ru ţa re în câ ş t i ga rea şi a panii şi a învă ţă tur i i , aşa încât , a tunci când avea să fie în vârful scări i , era să se rupă faştelul , la cel din. u rmă p a s — cum zice Cerna — însă n a ­t u r a a sp ră , cu suflări de mun te delà Varfalău, 1-a v indeca t şi 1-a r eda t bisericii şi neamulu i , pe pari le-a sejvi t până în cl i­pi ta din u r m ă a vieţii sale.

Un devo ta t preot al biser ici i sa le , un îndârj i t român, din t inereţele sa le , — când îşi scr ia cărţi le de geografie şi de is tor ie i redent i s tă , pen t ru elevii săi , când p ro t e s t a din tot su ­fletul, cu energ ie şi adese cu s a r c a s m tă ie tor , împot r iva p o -

lî ti cei de maghia r iza re , prin gaze te le şi revis te le de pe a t u n c i — un adve r sa r cinst i t şi cava le resc , plin de sp i r i t în p o l e m i ­cele cu M a i o r e s c u , Popea , W a t t e n b a c h ş. a., a ş a ni-1 p r e z i n ţ i Dl L u p a ş . — Pent ru a-i c o m p l e t a por t re tu l , Dl L u p a ş t rebu ia să mai a m i n t e a s c ă s cena celebră , din zilele bă t râne ţe lo r , când cu vizita minis t ru lu i de cul te u n g u r e s c Jankov ich la Blaj, ca şi la S ib i iu . în anii d ina in tea răsbo iu lu i , ca re s cenă ca r ac t e r i s ează a t â t de b ine pe bă t r ânu l Moldovănu ţ . Cei de azi nu p rea şt im, cu ce gândur i a veni t a tunci pe la noi Dl Jankovich , t r imis de guve rnu l ungure sc . Ajunge a spune , că la masa festivă da t ă la Mit ropol ie în c ins tea „ îna l tu lu i " oaspe , la care fu invi ta t şi' vicarul şi prepozi tul I M- Moldovanu , după diferite toas t e oficiale şi „d ip lomat ice" , ros t i te în lih ba s tatului , se ridică şi b ă t r â n u l : „Ca să aibă prilej Măria Sa, să audă şi accente le du lc i ale limbii r o m â n e ş t i . . . Eu sunt om vech iu : am a p u c a t era ungurească d ina in te de 1848 . . . am a p u c a t era nemţească , a b ­so lu t i smul , cari au t r e c u t . - Acum t ră im, delà 1867 î ncoace , în era c o n s t i t u ţ i o n a l ă . . . va trece şi asta, şi cine ştie ce va mai v e n i . . . " etc. Pr iv i rea bă t rânu lu i pă t runză toa re şi i ronică sfre-delia parecâ pe înal tul t r imis al guvernu lu i unguresc , c a r e ab ia de-şi va fi ui tat v re -oda tă „de îndrâsnea la bă t r ânu lu i „ p o p ă va lah" — ca şi care abia va mai fi fost c ineva, să a i b ă curajul , de a vorbi a ş a de desch i s şi pe ş leau unui min is t ru unguresc .

Aşa era bă t rânul M o l d o v a n u ! — S'ar face bun serviciu neamulu i şi t inerelor genera ţ i i , dacă ch ia r aci la Blaj i - s ' a r face o biografie amănun ţ i t ă , — ceeace a scr is regreta tul Dr. I.. Raţhi e cam s u m a r — câtă v reme aci este încă viie memor ia aces tu i om, mic de s tat , a d u s puţ in de spa te , cu pa l t onu l vechiu în t r 'un umăr , cu pă lă r i a veşnic tur t i tă do tă cam p e ceafă, cu c işmele şi cu r eve renda toci tă de vreme, cu ochit, mici şi vioi, sub o frunte lată, cu vorba rară şi a p ă s a t ă , ori i ronic , de o i ronie m u ş c ă t o a r e , vioiu şi cu suflet t iner , pot r iv i t pen t ru gândur i măre ţe , şi de o s impl i ta te a p r o a p e d iogen iană în mânca re şi în î m b r ă c ă m i n t e , ca şi în feliül d e a fi cu oameni i ! *

Şi până a tunc i , por t re tu l ce 11 face Dl Lupaş , e s t e fidel,, liniile esenţ iale sun t a d e v ă r a t e ! (im.)

Blaj. Tipografia Seminarulu i t e o l o g i c g r e c o - c a t o l i c .