U niversitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti

Facultatea de Agricultură Specializarea: Silvicultură

Referat Dendrologie

Student:Cioriceanu ConstantinGrupa:1202 S

Bucureşti 2011

1

Cuprins:

1.Introducere…………………………………………………………………………….3

2.Capitolul I:Prezentarea specie de arbore Quercus frainetto (Gârniţa)……………..32.1 Taxonomie…………………………………………………………………….........32.2 Morfologie şi caractere de recunoaştere……………………………………………32.3 Areal şi condiţii geografice…………………………………………………………62.4 Coportamentul ecologic………………………………………………………........62.5 Căderea prematură a ghindei de gârniţă ……….....................................................72.6 Insecte defoliatoare in arboretele de gârnita……………………………………….9

3.Capitolul II:Prezentarea specie de arbore Pyrus pyraster (Părul pădureţ)………….113.1 Taxonomie…………………………………………………………….....................113.2 Morfologie şi caractere de recunoaştere……………………………………............113.3 Areal şi condiţii geografice…………………………...............................................133.4 Comportamentul ecologic……………..…………………………………………...133.5 Materialul lemnos…………………………………………………………………..143.6 Compoziţia perelor şi indicaţii terapeutice…………………………………………15

2

1.Introducere

Lucrarea reprezintă o analiză detaliată a speciei de arbore Quercus frainetto (Gârniţa) din familia

Fagaceae şi a speciei Pyrus pyraster (Păr pădureţ) din familia Rosaceae.La ambele specii sunt

prezentate taxonomia ,morfologia,caracterele de recunoaştere,arealul,condiţiile geografice şi

comportamentul ecologic.La gârniţă (cap.1) sunt redate cancluziile unui studiu legat de căderea

prematură a ghindei în gârniţete şi sunt prezentate insectele defoliatoare.În capitolul II,care se referă la

părul pădureţ,se fac cunoscute utilizarea materialului lemnos precum şi compoziţia perelor şi

indicaţiile lor terapeutice.

2.Cap.I Quercus frainetto Ten.(Q. conferta Kit)-Gârniţa

2.1TaxonomieÎncrengătura : Magnoliophyta Clasa : Magnoliopsida Ordinul : Fagales Familia : Fagaceae Genul : QuercusSpecia : Quercus frainetto

2.2 Morfologie şi caractere de recunoştere

Gârnita este o specie taxonomica foarte omogena,cu puţine variaţii intraspecifice,indigena.este

arbore de marimea întai cu înalţimi până la 25-30 de metri, putând atinge excepţional 40 de metri

înălţime.Înrădăcinarea este pivotantă ,profundă,dar nu la fel de profundă ca la stejar, manifestă o mare

putere de pătrundere prin solurile cele mai compacte.

Tulpina (fig.1) este dreaptă, cilindrică, asemănătoare cu cea de gorun.Scoarţa prezinta ritidom

timpuriu,subţire,brun-cenuşiu,uşor de desfăcut cu mâna, moale la pipăit, iar când se freacă cu mâna

solzii se desprind usor.Lemnul are duramen alb-gălbui până la bruniu,dens dur,trainic.

3

Fig.1Tulpina (http://www.forestryimages.org/) Fig.2 Coroana (http://www.forestryimages.org/)

Coroana (fig 2) este largă ,cu frunziş bogat,ovoidă,deasă,cu ramuri ascendente.Lujerii(fig 3) sunt

viguroşi măslinii cenuşiu-gălbui,pubescenţi sau tomentoşi devin in iarna glabri,au lenticele

eliptice,mari.Primăvara si vara lujerii sunt acoperiţi cu un toment brun-roşcat sau gălbui spre toamnă

aproape glabri.Mugurii (fig 3,6) stau ingrămăditi catre vârful lujerilor,sunt gălbui-pubescenţi,mai mari

decât ai celorlalţi stejari, părosi, înconjuraţi de câteva stipele filamentoase,persistente,foarte

caracteristice.Sunt ovoizi,acuţi,mari până la 1,8 cm.

Fig.3 Planşă generală (muguri,lujer,ghinde, floare,frunze) (http://www.forestryimages.org/images/768x512/1379024.jpg)

4

Frunzele (fig 3) sunt pieloase,de regulă mari,până la 18 cm lungime,îngramadite în rozete spre

vârful lujerilor.Sunt lat-eliptice până la obovat-eliptice,la bază auriculate,sesile sau mai rar scurt

peţiolate,pe margini cu 7-11 perechi de lobi (adesea lobii sunt din nou lobaţi),sinurile dintre lobii

principali sunt înguste şi adânci.Lamina pe faţa este de un verde închis,nelucitor,cu peri rari,iar pe dos

acoperită cu un toment brun.Frunzele rămân în parte marcescente.Înfloreşte o dată cu înfrunzirea, în

mai.Florile sunt unisexuat-monoice,cele mascule sub forma de amenţi,cele femele câte 2-3 pe lujeri

grupate sesil pe un scurt peduncul comun.

Ghindele (fig 3) sunt scurt pedunculate sau sesile şi stau îngrămădite câte 2-8 la vârful

lujerilor.Achena este ovoid-elipsoidală,lungă până la 2,5 cm,cu greutatea relativ mică (greutatea a

1000 de seminţe este de 2,000-2,800 Kg),înconjurată la bază de o cupa(fig.5) mică, tomentoasă,

conică,cu solzi înguşti deslipiţi si uneori cu vârfurile răsfrânte.Miezul ghindei are un gust

dulceag.Maturaţia este anuală,fructifică abundent,la intervale de 3-7 ani,lăstăreşte puternic si până la

vârste mari.Are o creştere mai înceată decât stejarul si gorunul precum şi decât cele mai multe specii

principale forestiere de la noi.Realizeaza la 100 de ani numai circa 4,5 m3 pe an şi pe hectar.Cantitatea

maxima de masă lemnoasă ce se poate recolta în arboret de productivitate ridicată este de 7 m3 pe an şi

se realizeaza la 75 ani.La vârsta de 30 de ani când de regulă se exploatează,gârniţa poate produce 144

m3 pe hectar,cu mult mai puţin decât principalele specii ce se exploatează după cicluri de producţie

scurte.Gârniţa este aşadar încet crescătoare şi neproductivă.Longevitatea ajunge la câteva sute de

ani,dar este mai redusă decât la gorun.

Fig.5 Cupe ghinde (http://www.forestryimages.org/) Fig.6 Muguri (http://www.forestryimages.org/)

5

Lemnul cu alburn lat,este totuşi foarte trainic,chiar mai trainic decât cel de stejar,fiind vânjos

şi noduros se lucrează greu.Lemnul de gârniţă obţinut din triunghiuri bine conformate este căutat

pentru ambarcaţii fiind foarte rezistent.Lemnul mai poate fi folosit în costrucţii,pentru

grinzi,piloţi,traverse.La noi gârniţa se exploatează aproape exclusiv in crâng ,lemnul produs fiind

utilizat pentru foc.Adăugând la aceasta şi faptul ca specia creşte încet şi are o productie mică,se poate

spune că gârniţa nu prezintă interes forestier decât numai în măsura în care ea vegetează pe soluri

improprii altor specii.Acolo unde în present se află în staţiuni corespunzătoare unor specii mai

valoroase,gârnita va urma să fie substituită de acestea.

2.3 Areal şi condiţii geografice

Arealul este submediteranean din Spania şi Franţa până în Caucaz,Asia Mica.Apare la câmpie,

deal şi munte între altitudini de 50-1200 de metri,pe mare varietate de substrate şi soluri la limita

nordică mai ales pe soluri calcaroase în climat uscat şi cald (submediteranean).

La noi creşte spontan în staţiuni extreme dinspre silvostepă,apoi pe câmpia înalta din zona

forestieră,ridicându-se până pe platourile şi expoziţiile însorite din regiunea colinară.Se întinde din

vestul Transilvaniei,în Oltenia şi vestul Munteniei coborând pe valea Argeşului în câmpie până în

lunca Dunării.În estul Munteniei şi în Dobrogea este localizată pe suprafeţe restrânse.Formează

arborete pure numite gârniţete sau creşte în amestec cu cerul şi uneori cu stejarul şi chiar cu gorunul.

2.4 Comportamentul ecologic

Comportamentul ecologic este mult asemănător cu al cerului cu care se asociază adeseori.Este o

specie de lumină(heliofilă) care lasă să pătrundă şi la sol multă lumină,este termofil sensibil la ger şi

îngheţ.Gârniţa este o specie xerofită, cu consum de apă redus,foarte rezistentă la secetă.Pe perioada

iernii nu suferă de rupturi sau doborâturi.Este foarte puţin pretenţioasă faţă de sol putând vegeta chair

pe solurile cele mai grele,argiloase,compacte,cu puternică podzolire de hidrogeneză,cu multă

umiditate primăvara şi expusă secetei îndelungate în timpul verii.Specie nerezistenta la poluare,poate

fi atacat de insecte (defoliatori,carpofagi),relativ supusă atacului de ciuperci.

Competitivitatea este destul de mare în raport cu arbuştii şi ierburile,dar redusă faţă de alţi

arbori.Fructificaţia este rara ,de regulă distrusă de carpofagi,de aceea aproape nu se poate regenera din

sămănţă.Este activă regenerarea din lăstarii aerieni şi subterani care apar din sol la distanţe destul de

mari de arborele bătrân,formând grupe cu profil caracteristic.Deşi creşte încet şi produce mai puţin

6

cantitativ,ţinând însa seama că poate vegeta pe solurile aride şi compacte din regiuni cu un climat

uscat şi având totuşi un lemn destul de bun ,în viitor trebuie să se dea o mai mare atenţie culturii

gârniţei în aceste părţi ale ţării.Gârniţa are un rol important în protecţia solurilor,climei şi a reliefului

din zonele calde şi uscate,în menţinerea pădurilor de silvostepă.

2.5 Căderea prematură a ghindei de gârnita (Quercus frainetto) în decursul unui sezon de vegetatie

Este cunoscut faptul cã regenerarea naturalã şi artificialã a pãdurilor de cvercinee depinde în

principal de periodicitatea şi adundenţa fructificaţiei, dar şi de calitatea, viabilitatea ghindelor rezultate

în anii de fructificaţie.

Sporirea calitãţii şi cantitãţii de ghindã produsã în aborete sursã de seminţe, rezervaţii şi plantaje a

reprezentat şi reprezintã o preocupare constantã a silvicultorilor. În acest scop, la noi în ţarã studiile şi

cercetãrile s-au concentrat numai pe protejarea ghindei stocate, iar în ultimii ani cercetãrile s-au extins

asupra protejãrii ghindei de atacurile insectelor seminofage, prin aplicarea de stropiri succesive în

plantaje.Speciile de cvercinee indigene fructificã abundent la cca. 4-8 ani, “cu stropeli” mai mari sau

mai mici intermediare. Periodicitatea şi abundenţa fructificaţiei variazã cu specia, condiţiile staţionale

şi de arboret şi cu vitalitatea arborilor.

Deşi în anii de fructificaţie gârniţa produce multe flori, majoritatea nu ajung sã se dezvolte în ghinde,

cantitatea totalã de ghindã produsã într-un an de fructificaţie şi viabilitatea acesteia depinzând de o

serie de factori care acţioneazã în momente diferite asupra formãrii şi dezvoltãrii acestora.Principalii

factori care influenţeazã producţia finalã de ghindã şi în special calitatea acesteia sunt numãrul de fl

ori ce apar primãvara, determinat de periodicitatea de fructificaţie a speciei,fixatã genetic, condiþiile

pedo-climatice şi activitatea insectelor ce atacã ghinda. Pe parcursul sezonului de vegetaþie, în

perioada mai-iunie polenizarea este influenţatã de factori climatici ca vântul şi precipitaţiile; în iunie-

iulie cãderea prematurã a ghindelor formate este determinatã, în principal de factori pedo-climatici şi fi

ziologici, iar în perioada iulie-septembrie de insectele seminofage şi de cantitatea de precipitaţii.

Analizând procentul de fecundare a florilor, s-a observat cã acesta a fost de 75%, respectiv 79%

din numãrul de flori iniţiale. Tinând cont de faptul cã polenizarea florilor este influenţatã şi de

factori climatici (vânt, precipitaþii ) acest proces nu poate fi controlat sau îmbunãtãţit în scopul

creşteri producţiei de ghindã.

Ghindele avortate au reprezentat cel mai mare procent din numãrul iniţial de flori, fiind de 33%

7

la varianta martor, respectiv 40% la varianta ghindã izolatã. Diferenþa dintre cele douã variante

se poate explica prin faptul cã o parte din ghindele cãzute datoritã atacului de Balaninus sp. În

intervalul 14.08-29.08, oricum cãdeau, probabil din cauza stresului hidric din aceastã perioadã.35-40%

din numãrul total de ghinde avortate au cãzut în perioada 25.06-17.07, când condiþiile climatice, în

special umiditatea au fost favorabile. Într-o sintezã a literaturii din acest domeniu,Stephensen (1981) a

concluzionat cã în cazul speciilor arborescente resursele minerale de care dispune planta reprezintã un

factor principal ce determinã cantitatea de seminţe viabile produse de cãtre plante, deci şi în cazul de

faţã avortarea ghindelor, la începutul dezvoltãrii acestora se datoreazã cel mai probabil factorilor fi

ziologici legaţi de nutriţia mineralã a plantei.

Un factor important care influenþeazã cantitatea de ghindã ce ajunge la maturitate, şi în special gradul

de viabilitate al acesteia, îl reprezintã acţiunea insectele seminofage, larvele acestora acţionând asupra

reducerii viabilitãţii ghindelor prin consumarea cotiledoanelor embrionului şi determinând cãderea

prematurã a acestora. Ghindele atacate de Balaninus sp., Carpocapsa sp.şi Cynips sp. au reprezentat

30% din numãrul iniþial de fl ori (din 38% câte ar fi putut fi atacate),iar în cazul variantei ghindã

izolatã numai 7% (maximul 35% din numãrul iniþial de fl ori), 3% reprezentând atacuri de Cynips,

care a depus ouãle înflori înainte de izolare şi 4% Balaninus care a înţepat ghinda la contactul acesteia

cu sacul. Studii privind acţiunea insectelor seminofage asupra cãderii prematuare şi viabilitãţii ghindei

aratã cã 36-61% dintre ghindele cãzute premature sau mature au prezentat diverse grade de vãtãmãri

provocate de larvele acestor insecte , deci combaterea acestor insecte la momentul optim (iunie), poate

spori considerabil cantitatea de ghindã viabilã obţinutã în special din livezi semincere şi plantaje.

Dintre cauzele care conduc la diminuarea producţiei de ghinde de gârniţã, cãderea premature

reprezintã unul dintre cei mai importanţi; 33-40% din procentul iniţial de flori, de şi s-au format

ghinde, acestea au fost avortate de cãtre plantã, în diverse stadii de dezvoltare. Având în vederea cã

acest proces este determinat, în principal de cantitatea de substanţe minerale pe care plante poate

sã le asimileze, pentru a mãri producţia de ghindã, alãturi de combaterea insectelor

seminofage,trebuiesc aplicate mãsuri de asigurare a optimului de elemente minerale în sol, în funcþie

de cerinţele fiecãrei specii de cvercinee.

8

2.6 Insecte defoliatoare în arboretele de gârniţã

Cvercetele sunt defoliate an de an de omizi, iar în plus, în zona de dealuri, periodic, de cărăbusi.

Dintre omizi, Marcu, Simion, (1995) menţionează speciile Lymantria dispar( fig7), Tortrix viridana

(fig.8), cotari (g. Geometra, Hibernia, Biston etc.), Cnethocampa processionea, Malacosoma neustria

si altele. Defolierile intensive în perioadele secetoase, care coincid cu perioadele de inmulţire masivă a

omizilor, produc starea de dispoziţie cea mai favorabilă fenomenului de uscare. La atacul insectelor

defoliatoare se mai adaugă atacul de Microsphaera alphitoides, care infectează de preferinţă lujerii de

refacere, nascuţi după defolieri. Arborii debilitaţi mai întâi prin defolierea produsa de insecte, mai sunt

din nou debilitaţi prin faptul ca, ciuperca menţionata acopera aparatul nou foliaceu, stângenind

îndeplinirea functiilor sale fiziologice, ceea ce împiedica procesul de însănătosire a arborilor dăunaţi.

Fig.7 Lymantria dispar (httpwww.reinocham blogspot.comr.jpg)

Fig.8 Tortrix viridana (http://www.ipmimages.org/browse/TaxThumb.cfm?fam=498&genus=Tortrix)

9

Arboretele de pe suprafete întinse se pot usca sub actiunea combinata a defolierii de insecte, a atacului

de făinare şi a survenirii în acelaşi an a secetelor prelungite. De cele mai multe ori însă, insectele

defoliatoare reprezintă factorul primar, care produce o debilitare a arborilor, după care apoi se

instalează un număr mare de paraziţi secundari, care infecteaza organele nevătămate. Acţiunile acestor

paraziţi sunt în general combinate.In cvercetele din teritoriile daunate de seceta s-a raspindit, intr-o

proportie considerabila, insecta Cerambyx cerdo. Larvele acestei insecte traiesc 3-4 ani in lemnul

tulpinilor arborilor maturi, pe care ii gauresc in tot cuprinsul. Un asemenea lemn este de neutilizat

pentru scopuri industriale. Insecta isi depune oaule de preferinta pe tulpinile care sunt luminate

puternic. In arboretele cu consistenţa mare, atacul croitorului este restrins.

In schimb, in cvercete  care sunt degradate si rarite, pe tulpinile luminate ale arborilor, insectele au

gasit cel mai prielnic mediu de instalare si inmultire. Invazia acestor insecte, pe lânga deteriorarea

lemnului tulpinilor mai contribuie si la grabirea procesului de debilitare a arborilor infectati, aducindu-

i în situaţie depericanta. Astfel gaurile de iesire ale insectelor adulte, constituie rani, prin care

primavara se produce o scurgere abundenta de seva; pe aceasta cale se micşorează afluxul de sevă

către coroana arborilor, tocmai in perioada de înfrunzire.  In galeriile din lemn se acumulează mari

cantităţi de seva, care este fermentată de drojdii şi bacterii cu producerea de gaze dăunătoare, care

omoară celulile vii din apropierea caleriilor. Lichidul alterat se infiltrează mai departe în lemn şi

scoarţă si mareste continuu arealul mortificat. Toate speciile descrise mai sus se pot instala pe

suprafeţele neatacate ale arborilor. La acestea se mai adaugă un şir nesfârşit de paraziţi care pătrund în

arbori prin răni.

10

3.Capitolul II Pyrus pyraster(L.) Burgst. -Părul pădureţ

3.1 TaxonomieÎncrengătura : Magnoliophyta Clasa : Magnoliopsida Ordinul : Rosales Familia : Rosaceae Genul : PyrusSpecia : Pyrus pyraster

3.2 Morfologie şi caractere de recunoştere

Numele ştiinţific (botanic) este „Pyrus pyraster”, care provine din cuvintele latine pirus (arbore

de păr), piru (fruct) şi aster (stea). Părul are ca ţară de origine Persia şi Armenia,de unde în urma cu

2000 de ani a fost râspăndit de către greci şi romani.

Autorul Linne în lucrarea publicată în 1753 „Species plantarum” nu face diferenţă între părul sălbatic

şi părul cultivat, îi descrie sub un nume comun „Pyrus communis”. Părul sălbatic a fost considerat de

el numai ca o varianţă a speciei. Abia în 1787 a ridicat Burgsdorf părul sălbatic la rangul de specie

distinctă. Specia Pyrus aparţine familiei Rosaceae unde au fost incluse mărul,părul,gutuiul şi altele.

Părul pădureţ este un arbore indigen de până la 20 de metri înalţime,mai rar arbust,cu

tulpina(fig.1) puternic ramificată în coroană ,cu ritidom solzos,mai mărunt decât la mărul

pădureţ,frriabil sau nefriabil.Ramurile se termină uneori în spini mai ales brahiblastele.

Fig.1 Tulpina Fig.2 Coroana(http://www.baumkunde.de/baum_galerie.php)

11

Lujerii(fig.3) sunt slab muchiaţi (spre vârf) ,glabri,lucitori,bruni,cu muguri ovoizi-conici,ascuţiţi,puţin

depărtaţi de lujer.

Frunzele (fig.3) sunt relativ mici,de numai 2-5 cm lungime,lat-eliptice sau rotund-ovate,cu vârful acut

sau foarte scurt acuminate şi baza rotunjită sau slab cordată,pe margine întregi sau fin dinţat-serate,la

maturitate glabre,pieloase,verzi închis lucitoare pe faţă pe dos verzi deschis ,cu peţiol lung(mai mare

decât lamina).

Florile(fig.3) sunt grupate în corimbe umbeliforme albe,câte 6-9.Fructul este o poamă obovoidală sau

globuloasă ,de până la 3 cm ,pietroasa,verde sau cafenie ,cu caliciul persistent,astringent)devine

comestibil numai după ce se înmoaie şi încep să fermenteze).

Fig.3 Planşa generală (lujer,floare,fruct,frunze)

(http://www.forestryimages.org/browse/detail.cfm?imgnum=1379050)

12

3.3 Areal şi condiţii geografice

Aria de răspândire(fig.4) in Europa cuprinde ţările din zonele submediterane (Portugalia,

puţine zone din vestul Spaniei, Italia, Grecia) şi ajunge prin Vestul-, Centrul-, şi Sud-Estul Europei

până la zonele subcontinentale. La Nord este mărginit de Sudul- Angliei, Marea Baltică şi zona Kiev -

Voronyezs iar la Est la Caucaz În general este o specie a regimurilor joase, dar în Europa de sud s-a

răspândit şi la atitudini mai mari (900 -1000 m). Această răspândire verticală se datorează în cea mai

mare parte nevoii sale pentru căldură. În regiunea Carpatică apare aproape oriunde, dar mai ales în

regiunile de câmpie şi deal. Altitudinea maximă la care se mai găseşte părul sălbatic este de 1179 m în

Carpaţii Orientali.

Fig.4 Areal (http://www.euforgen.org/distribution_maps.html)

3.4 Comportamentul ecologic

Din punct de vedere al comportamentului ecologic,părul pădureţ este un arbustoid de

semiumbră,mezoterm,mezofil,eutrof(apare pe soluri trofice,profunde.înfloreste în aprilie-mai.

Are valoare silviculturală ca specie de subetaj în pădurile de şleau,ca importanţă cinegetică

prin fructele consummate de vânat şi industrială prin fructele folosite în industria alimentară.serveşte

ca portaltoi pentru culturile de măr.Are şi valoare ornamentală(cultivarul ,,Plena” cu flori duble roz

apoi albe). Parul necesita mai multa caldura in cursul perioadei de vegetatie  decat marul, fiind mai

13

putin rezistent la temperaturile scazute din timpul iernii, care limiteaza arealul plantatiilor comerciale

de par. Din aceasta cauza raspandirea parului spre nord nu trece de paralela de 52 de grade, extinderea

culturii acestei specii fiind impiedicata nu atat de temperaturile scazute din timpul iernii cat si de

influenta caldurii in perioada de vegetatie si durata acestei perioade.

Numai in prezenta luminii masa foliara poate elabora substantele organice de care are nevoie pomul

pentru a creste si fructifica normal.De cantitatea si calitatea luminii primite de frunze depinde si

intensitatea asimilatiei clorofiliene si deci formarea hidratilor de carbon , gradul de transpiratie al

frunzelor, intensitatea cresterii lastarilor corelate nemijlocit cu productivitatea si calitatea fructelor.La

randul lor calitatea si cantitatea de lumina primita de pomi sunt influentate de altitudinea, longitudinea

si latitudinea locului, relief, expozitie, anotimp, numarul de pomi la unitatea de suprafata si densitatea

ramurilor in coroana.

Parul este mai pretentios fata de lumina decat marul , reuseste pe terenuri cu expozitie sudica, sud-

estica si sud-vestica. In conditiide lumina insuficienta lastarii nu se lignifica  si degera in timpul

iernii,iar fructele sunt de calitate inferioara. Nevoia maxima fata de lumina la par apare in faza

infloritului, in timpul inductiei antogene si in perioada de maturare a fructelor.In anii cu luminozitate

normala organele parului reusesc sa parcurga  intreg ciclul anual de crestere si dezvoltare.Fructele

pozitionate  la lumina sunt mai colorate si au gust  si aroma mai placute decat cele din umbra.

3.4 Materialul lemnos

Arborele de păr sălbatic nu atinge dimensiuni şi vârtse extreme. În general creşte la înălţimi de 10-15

m şi are diametre de 50-70 cm. Înălţimea maximă înregistrată este de peste 20 m cu diametrul de 1m.

Trunchiul fără arbore poate atinge 6 – 8 m.

Deoarece necesită un timp îndelungat pentru creştere are o pondere redusă în cantitatea de

material disponibil (în România sub 1%). Domeniile de utilizare a arborelui de păr sunt foarte

răspândite: uşi, mobilier,parchet, lambriuri, piese sculptate, elemente de precizie (rigle), piese

strunjite, instrumente de muzică.

Materialul lemnos se rupe greu, este tare, elastic şi uşor de îndoit. Prelucrarea lui este uşoară din

toate punctele de vedere: sculptură, strunjire rândeluire, frezare, lipire, uscare.

14

Caracteristicul principal acestei specii este că nu lucrează în timp. Datorit acestui fapt,a fost folosit

pentru o perioadă lungă ca materie primă pentru fabricarea uneltelor de mână (necesare prelucrării

lemnului) şi pentru piese de precizie (locul lui a fost preluat treptat de materialele plastice). Textura sa

extrem de fină şi netedă, face ca lemnul de păr să dea o materie primă ideală pentru sculptură, dar

datorită înălţimii reduse a arborelui produsele fabricate se limitează în dimensiuni, realizându-se

obiecte ornamentale mici. Colorat în negru imită abanosul, folosindu-se ca înlocuitor al acestuia în

construirea instrumentelor muzicale şcolare.

Părul pădureţ este o specie de interes forestier,care în cele mai bune condiţii de vegetaţie poate

produce trunchiuri de circa un metru diametru.Lemnul său se lustruieşte frumos şi are însuşirea

deosebită de a fi practic insensibil la alternanţele de uscăciune şi umezeala,fiind foarte apreciat pentru

fabricarea rechizitelor de birou fine,a cutiilor pentru aparate optice precum şi ca lemn de sculptură şi

gravură.

3.6Compoziţia perelor şi indicaţiile lor terapeutice

  În primul rând aceste fructe conţin o mare cantitate de apă, ceea ce le face foarte utile ca  depurativ

şi laxativ pentru cei care suferă de constipaţie sau de un tranzit intestinal greoi. De asemenea, perele

conţin multe fibre care ajută la îmbunătăţirea digestiei, o pară conţinând 20% din doza zilnică de fibre

necesară corpului.

  De remarcat este şi conţinutul important de zahăr, remarcabil prin faptul că este uşor de asimilat şi de

digerat, lucru ce recomandă perele în alimentaţia diabeticilor. De asemenea este bine de ştiut că perele

sunt fructele cu cel mai scăzut indice glicemic şi taie senzaţia de foame pentru că tranzitează lent

stomacul, ceea ce le recomandă în dieta persoanelor care doresc să slăbească.

   Vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E şi PP şi multitudinea de minerale (fosfor, sodiu, calciu,

magneziu, sulf, potasiu, clor, zinc, cupru, fier, mangan, iod, arsen) indică perele pentru întărirea

sistemului imunitar, mai ales în perioada de dinaintea sezonului rece.

   Perele sunt indicate şi în tratamentul diferitelor afecţiuni urinare, precum calculii renali, cistita,

dificultăţile de urinare, infecţiile urinare, litiaza urică sau prostatite. Pentru aceasta se recomandă un

ceai preparat din 2 linguri de frunze de păr mărunţite care se pun la 500 ml apă clocotită, se acoperă

pentru 15 minute, apoi se strecoară. Acest ceai ajută la afecţiunile renale prin favorizarea diurezei, prin

distrugerea germenilor care produc infecţii urinare şi prin contracţia sfincterului vezical.  În cazul

15

afecţiunilor respiratorii părul se recomandă în caz de afecţiuni faringiene, amigdalită, aprindere de

plămâni, exces de mucus, senzaţie de gât uscat şi tuse.  Nimic nu se poate compara cu gustul unei pere

coapte care conferă un efect de revigorare asupra bolnavilor de astenie sau a persoanelor cu surmenaj

psihic care apare după o zi lungă la serviciu sau în urma unui efort intelectual susţinut. Acest lucru se

explică prin faptul că perele au efect sedativ si calmant asupra sistemului nervos.   De asemenea perele

se mai recomandă şi pentru tratamentul naturist în caz de angină pectorală,hemoroizi, hipertensiune,

anemie, artritism, astenie, cancer, colesterol în exces, debilitate fizică, dureri de retină, gută,

reumatism, intoxicaţii cu alcool, iritaţii şi leziuni ale pielii.

16

Bibliografie:

E. Negulescu, Al.Săvulescu - Dendrologie (Editura Agro-silvică de stat 1957)

Nicolae Şofletea, Lucian Curţu – Dendrologie vol. 1 (Editura ,, Pentru Viaţă”)

Doniţa Nicolae, Geambaşu Teodora, Brad Remus Radu – Dendrologie (,,Vasile Goldiş” Arad

2004)

http://www.editurasilvica.ro/analeleicas/48/1/stuparu.pdf

http://www.baumkunde.de/Quercus_frainetto/

http://www.baumkunde.de/baumbestimmung/laubhoelzer/bestimmung-knospen.php

http://www.unitbv.ro/LinkClick.aspx?fileticket=6FvMEvgBli0%3D&tabid=4579

http://www.forestryimages.org/

17