CUPRINSI. Notiuni introductive. Notiunea de casatorie. Logodna.......................pag.2II. Conditiile incheierii unei casatorii........................................................pag.5III. Tipurile de casatorii.............................................................................pag.10IV. Desfacerea casatoriei la romani..........................................................pag.16V. Surse bibliografice................................................................................pag.18

I. Notiuni introductive. Notiunea de casatorie. Logodna La fel ca in present, familia la romani putea sa apara numai in baza casatoriei. Insa felul cum se facea casatoria la romani se deosebeste foarte mult de cea cu care ne-am obisnuit in present. In familia romana barbatul si femeia nu erau la acelasi nivel. Femeia tot timpul se supunea barbatului. Chiar si in epoca clasica, cind dreptul a cunoscut cel mai inalt grad de de dezvoltare, femeia nu a fost egala in drepturi cu barbatul. Casatoria romana se incheia in baza consimtamintului celor doi sefi de familie, dupa care femeia trecea sub puterea barbatului. Uneori, casatoria era precedata de o logodna, care se incheia in forma verbal, intre pater familias al fetei si pater familias al baiatului, dupa care urma casatoria propriu-zisa. Cstoria (iustum matrimonium sau iustae nuptiae), pentru romani modul natural de creare a puterii printeti const la origine n trecerea femeii sub puterea brbatului. Autorii explic aceast fizionomie a cstoriei romane, n epoca veche, prin dorina brbatului de a fi sigur de fidelitatea soiei i deci de paternitatea copiilor, care urmau s-i moteneasc. Pentru a asigura fidelitatea soiei, implicit paternitatea copiilor, soia era dat n mod absolut n stpnirea brbatului. Aadar cstoria ca si alte forme de structur social, aprea la vechii romani ca un reflex al spiritului individualist, generat de instituia proprietaii-putere. n ultim instan, femeia nu era dect un instrument supus puterii nelimitate a brbatului ca i celelalte elemente constitutive ale familiei, cu rolul de a-i crea motenitori, la rndul lor supui aceleiai puteri. Friedrich Engels explica fizionomia originar a cstoriei romane prin interesul lui pater familias de a-i asigura fidelitatea soiei i, prin aceasta, certitudinea partenitii faa de urmaii care veneau la motenirea bunurilor sale: Ea se bazeaz pe dominaia brbatului n scopul precis de a procrea copii cu paternitate cert. Definiia lui Justinian potrivit creia cstoria era unirea brbatului cu femeia, care const ntr-o comunitate de viat de nedesprit (viet mulieris coniunctio individuam consuetudim vitae continens) nu ne spune nimic despre coninutul social al cstoriei romane, fiindu-ne redat doar o imagine idilic a sa[footnoteRef:2]. [2: Dumitru Burghelea, Drept privat roman, Ed. Alfa, Iai 2004, pag.165.]

Din definitia dat de Modestin cstoriei: coniunicatio maris et feminae, consortium omnis vitae, divini et humani iuris comunicatio (unirea brbatului cu femeia, realiznd o comunitate pentru ntreaga viat prin mprtsirea dreptului divin si uman). rezult c inc se mai pstra vechea conceptie roman despre cstorie, evidentiindu-se trei elemente fundamentale:-Coniunctio maris et feminae, consortium omnis vitae este fragmentul din definitie ce subliniaz c, pentru romani, cstoria era o legtur pentru toat viata, fiind considerat o legtur de nedesfcut. Romanii nu priveau cstoria ca pe o simpl legtur sexual sau ca o afectiune trectoare, sotii fiind uniti prin puternica legtur de cult;-Comunicatio humani iuris vrea sa nsemne c ntre soti se stabilea o comunitate desvrsit n ce priveste bunurile materiale;-Comunicatio divini nsemna mprtsirea femeii la cultul divin al brbatului. Femeia, alturi de sot va ndeplini ceremoniile cultului, participnd la toate riturile si formulele necesare pentru ndeplinirea obligatiilor fat de religia casnic si cultul strmosilor. Ceremonia nuntii era att de solemn spune Fustel de Coulanges - si va avea efecte att de grave nct nu trebuie s ne surprind faptul c brbatii considerau c aceast ceremonie nu este permis dect pentru o singur femeie n fiecare cas.Din nefericire, vechile obiceiuri s-au alterat, concepiile s-au schimbat, credina religioas s-a diluat, fapt ce a dus la slbirea legturii csniciei, pstrndu-se doar unele din cele trei elemente, si anume comunitatea n ce priveste bunurile materiale, femeia fiind determinat s contribuie la sarcinile cstoriei sub forma dotei[footnoteRef:3]. [3: Romulus Gidro, Aurelia Gidro, Vasile Nistor, Roma- cetatea si destinul ei juridic -, Ed. Galaxia Gutenberg, 2009, pag.144.]

Dupa cum am mentionat mai sus, in unele cazuri casatoria era precedata de o logodna. Aceasta reprezenta un angajament solemn si religios al ambelor familii. Dupa consultarea zeilor, se schimbau inelele cu valoare simbolica[footnoteRef:4]. Toti prietenii familiei erau defata la logodna, ca martori ai legamintului. Multa vreme logodna producea doar efecte morale, dar incepind din epoca imparatului Constantin Cel Mare a devenit un raport de drept cu consecinte juridice. Desfacerea nejustificata a logodnei il obliga pe vinovat la despagubiri materiale fata de cealalta parte[footnoteRef:5]. De obicei, logodna si casatoria se faceau in cadrul aceleiasi ceremonii. Alteori se obisnuia ca actul casatoriei sa fie facut dupa logodna. [4: Iurie Mihalache. Drept privat roman. Chisinau, 2012, pag.123.] [5: Lupsan Gabriel. Drept roman. Suport de curs: Universitatea Danubius, Galati, 2009, pag. 53.]

II. Conditiile incheierii unei casatorii.Cstoria era un act de drept privat ce nu se putea ncheia fr prezenta sotiei, n schimb ea se putea ncheia fr prezenta sotului. ncheierea cstoriei era urmat de conducerea sotiei la casa sotului unde se ddea o petrecere ritual care atesta legitimitatea cstoriei. Pentru ca o casatorie sa fie considerate legal incheiata, se cereau respectate anumite conditii de fond si de forma.Condiiile de fond sunt reprezentate de: conubium, consimtmnt si vrsta comune ambelor forme ale cstoriei[footnoteRef:6] . [6: Cristinel Murzea, Drept roman, Ed. All Beck, 2003, pag. 81]

a) Prin conubium se ntelege formalitatea ncheierii cstoriei, dar nu numai att, termenul avnd si semnificatia religioas si juridic de aducere a femeii sub puterea brbatului. Cstoria presupune o conventie de aducere sub putere, deci un act juridic, care nu era posibil dect pentru cettenii romani, sau pentru peregrinii crora li se recunostea, ca o favoare, ius conubi. n vechiul drept roman, conubium a fost o conditie prin care se fcea nu numai diferentierea ntre cetteni si peregrini, ci chiar si n rndurile cettenilor. Astfel, pn la Lex Canuleia, din anul 445 . Hr., plebeii nu se bucurau de ius conubii, situaie n care se poate afirma pe bun dreptate c suntem n prezenta unei diferentieri cu un pronuntat caracter politic ce a avut ca finalitate mentinerea unor privilegii n favoarea patricienilor.n dreptul clasic, pentru a se recunoaste ius conubii, se impuneau si ndeplinirea urmtoarele conditii:-Inexistenta unor legturi de rudenie cognatic ntre viitorii soti. n linie dreapt (direct) acest impediment era socotit pn la infinit, iar n linie colateral pn la un anumit grad (gradul VI n epoca veche, fiind apoi redus la gradul IV). n perioada imperial s-a permis cstoria ntre colaterali dac exista cel putin un grad deprtare de strmosul comun;- Inexistenta legturilor de afinitate, adic a rudeniei ce uneste pe un sot de rudele celuilalt. Impedimentul, n linie colateral, mergea pn la a viza cumnati si cumnate;- Lex Iulia de adulteriis interzicea cstoria ntre sotul adulter si complicele su;- Era interzis cstoria ntre tutore si pupil;- Interdictia vduvei de a se recstori mai devreme de 10 luni, iar mai trziu, de un an, de la moartea sotului;- Persoanele ce ocupau functii care presupuneau un anumit rang social nu puteau ncheia cstorii cu persoane de un rang social net inferios;- Prin dispozitii imperiale s-a interzis guvernatorilor din provincii s se cstoreasc cu femei locuitoare n provincia pe care o guvernau;- n timpul primilor mprati crestini s-a emis si interdictia ncheierii cstoriei ntre crestini si evrei[footnoteRef:7] . [7: Romulus Gidro, Aurelia Gidro, Vasile Nistor, Roma- cetatea si destinul ei juridic -, Ed. Galaxia Gutenberg, 2009, pag. 148.]

b) Consimtamntul (affectio maritalis). n dreptul vechi, dac viitori soti erau sui iuris, se cerea consimtmntul lor precum si consimtmntul tutorelui femeii. n cazul n care consimtmntul celor doi sefi de familie, n timp ce n epoca clasic se mai cerea si consimtmntul viitorilor soti [footnoteRef:8]. [8: Teodor Smbrian, Principii, institutii si texte celebre n dreptul roman, Casa de editur si pres Sansa, Bucuresti, 1994, pag. 68.]

Tutela asupra femeilor a disprut n epoca mpratului Claudius, dar pn atunci, o femei n vrst de pn la 25 de ani avea nevoie de consimtmntul ascendentilor, desi nu se mai afla sub puterea lor, consimtmnt dat n scop de ajutor si protectie. Peste vrsta de 25 de ani, femeia se putea cstori pe baza simplului ei consimtmnt.c) n vechiul drept roman, vrsta la cstorie era fixat de pater familias. Cu timpul, s-a procedat la examinarea corporal a viitorilor soti, pentru a constata pubertatea bietilor si nubilitatea fetelor. n legtur cu aceast conditie a existat o disput ntre Scoala Proculienilor si cea a Sabinienilor. Sabinienii sustineau c vrsta la cstorie trebuie s fie stabilit n urma unui control corporal, asa cum se proceda n vechiul drept. Proculienii, n schimb, au fixat o vrst minim pentru cstorie, fr un control corporal. Aceast vrst era de 12 ani pentru fete si 14 ani pentru baieti. Aceast opinie a triumfat, fiind preluat si n codificarea lui Justinian. n cazul nclcrii acestei conditii de vrst, cstoria era nul. Dac, ns, pn la constatarea nulittii, sotii mplineau vrsta, cstoria rmnea valabil[footnoteRef:9]. [9: M. Jacot, Drept roman, vol. I, Iasi, Ed. Chemarea, 1993, pag. 247.]

Condiiile de form. Aceste condiii au fost imprite n funcie de cele dou tipuri de csatorii: casatoria cu manus si casatoria fara manus.Cstoria cu manus cunoate trei forme:Confarreatio,[footnoteRef:10] cstoria specific numai patricienilor care beneficiau exclusiv de ndeplinirea unor ritualuri religioase de la care erau exclui plebeii.n cadrul acestora se oferea zeului Jupiter o pine fcut din gru,farreus panis, de unde si denumirea de confarreatio, se pronunau solemn anumite cuvinte cu semnificaie rituala, certa et solemnia verba, in faa unui numr de zece martori, a flaminului lui Jupiter i a lui pontifex maximus. Viitoarea soie trebuia s poarte pe cap un voal de culoare roie ce semnifica cinsacrarea ctre zeul Marte, zeu att al rzboiului ct si al agriculturii. [10: C.St. Tomulescu, Concubinatul in dreptul roman,1937, p. 143, P. Noailles, Revue historique de droit francais et etranger, 1936, p. 415, apud prof. univ. dr. Stefan Cocos, op. cit., p. 101.]

Usus, ntruct plebeii nu aveau acces la confarreatio si triau n uniuni nelegitime,s-a creat aceasta form a cstoriei usus- si const in coabitarea femeii cu brbatul timp de un an de zile, la captul cruia femeia intra n mod automat sub puterea brbatului, dac aceasta nu ntrerupea prin ius trinoctii, termenul, adic dreptul de a absenta trei zile consecutiv dela domiciliul brbatului. Coemptio a aprut ceva mai trziu, pentru ocolirea inconvenienelor decurgnd din formele lui confarreatio si usus. Aceasta const dintr-o mancipaiune fcut de nsi femeie ctre viitorul ei so. Deci aceasta era o vnzare-cumprare simulat a femeii ctre brbat, o form de cstorie inventat de ctre plebeii care nu aveau acces la confarreatio, cu scopul de a dobndi i ei putere, manus asupra soiilor lor dup modelul patricienilor. In mod simbolic, in prezenta a cinci martori, viitorul sot cumpara de la pater familias, in schimbul monedei de un as[footnoteRef:11], fata care urma sa-i fie sotie. [11: As- denumirea vechii monede de bronz din Roma. Pe fata avea imprimat chipul unui zeu ( de exmplu, Jupiter), iar pe verso putea fi o corabie sau alt symbol.]

Cstoria fr manus (sine manus) presupunea o singur condiie de form si anume, instalarea femeii n casa brbatului (deductio mulieris in domnum mariti). Cu aceast ocazie, pentru a se sublinia semnificaia faptului, se organiza o petrecere sau se constituia o zestre[footnoteRef:12]. Nu presupunea forme solemne. [12: Dumitru Burghelea, Drept privat roman, Ed. Alfa, Iai 2004, pag.166.]

III. Tipurile de casatorii.Casatoria romana se realiza, la origine, prin trecerea femeii sub puterea barbatului. Ca si alte creatii ale dreptului roman, casatoria a aparut ca un reflex a spiritului individualist, generat de proprietatea privata[footnoteRef:13]. [13: Iurie Mihalache, op.cit., pag.125]

In epoca veche se practica casatoria cu manus, caracterizata prin trecerea femeii in puterea barbatului. La sfirsitul republicii, familia romana si-a schimbat aspectul. Casatoria cu manus a cazut treptat in desuetudine, locul ei fiind luat de casatoria fara manus, in care femeia nu mai trecea sub puterea barbatului, ci raminea sub puterea lui pater familias de origine[footnoteRef:14]. [14: Deaconescu Rodica. Aspecte de viata sociala: familia romana, publicat in Buletinul Cercului de Istorie Veche si Arheologie Vladimir Dumitrescu, volumul II (Sibiu, Romania), 2003, pag.30]

Casatoria cu manus. n aceasta form femeia trecea sub puterea lui pater familias din noua familie. Drept urmare bunurile sale, ntreaga avere dac fusese sui iuris sau numai zestrea dac fusese alieni iuris, deveneau proprietatea brbatului . Acesta putea fi soul i atunci ea dobndea n noua familie locul unei fiice (loco filiae mariti), sau tatl soului su i atunci ea dobndea locul unei nepoate, iar fa de proprii copii ea era considerat ca o sor (loco sororis). Aceast cstorie se realiza n trei feluri pe care le-am mentionat mai sus si adica:Confarreatio (cstorie religioas solemn) era o form de cstorie rezervat patricienilor care avea loc ntr-un cadru solemn, n faa pontifilor. Presupunea prezenta viitorilor soi, a lui pontifex maximus, a flaminului lui Jupiter, precum i a zece martori. n acest cadru se oferea lui Jupiter o pine special, farreus panis, cu scopul de a atrage favoarea zeului suprem.La usus apare vechea conceptie a uzucapiunii, deci a dobndirii unui obiect prin folosint ndelungat, usus nensemnnd altceva dect folosire. Lipsit de orice form, cstoria devenea valabil cu dubla conditie a coabitrii timp de minim un an si ca traiul comun s nu fi fost ntrerupt timp de trei nopti consecutive. Dac intervenea deci usurpatio trinoctii (folosire, ntrebuintare a celor trei nopi) aceasta l mpiedica pe brbat s dobbdeasc manus asupra sotiei. Se pare c aceast form de cstorie a fost conceput initial pentru a da satisfactie plebeilor, pentru a putea dobndi si ei manus asupra sotiei. ncepnd cu secolul al II-lea al erei noastre, Gaius spune c aceast institutie a czut n desuetudine.Coemptio const ntr-o nstrinare fictiv a femeii. A aprut mai tarziu, pentru ocolirea inconvenienelor decurgnd din confarreatio i usus. Coemptio se realiza printr-o autovnzare fictiv a viitoarei soii de ctre viitorul so. Aceast form de cstorie este o aplicaiune a mancipaiunii fiduciare, ca procedeu de creare a puterii asupra unei personae[footnoteRef:15] . Coemptio era uzitat n vremea lui Gaius i n alte scopuri dect cstoria ca de exemplu pentru schimbarea tutelei unei femei, pentru a putea testa, pentru cstoria formal cu un btrn care o scutea de cultul propriilor strmosi. [15: Dr. Vasile Popa, Dr. Radu. I. Motica, Drept privat roman, Ed. Presa Universitar Romn, Timisoara 1994, pag. 88]

Odata cu iesirea de sub puterea tatalui, pater familias trebuia sa-i acorde femeii o dota (dos). Dota, numita si zestre, era alcatuita din diverse bunuri mobile sau imobile si era menita sa sustina sarcinile casatoriei. Dota era foarte importanta la romani, iar lipsa acesteia era considerata drept o dovada de dezonare[footnoteRef:16]. [16: Pantea Oleg. Suport didactic la cursul Drept privat roman. Chisinau: Garamond-StudioSRL,2007, pag.38]

In perioada timpurie, regula genrala era ca sotul devenea stapinul absolut al bunurilor si al fructelor provenite din acestea. El putea sa le instraineze sau sa le administreze in alt mod ( sa le foloseasca , sa consume fructele acestora), nefiind obligat sa le inapoieze la divort ori la decesul sotiei[footnoteRef:17]. [17: Cebotari Serghei. Relatiile patrimoniale ale sotilor in statul Roman, publicat in Revista Nationala de Drept, 2003, nr.11, p.44.]

In asa mod, multi barbati faceau avere pe seama zestrei: cereau intentionat desfacerea castoriei ca sa obtina zestrea. Pentru a pune capat unei asemenea situatii neplacute, in epoca clasica s-a hotarit ca in momentul incheierii casatoriei, mirele trebuie sa faca o promisiune scrisa, precum ca la desfacerea casatoriei zestrea va fi intoarsa sotiei. O astfel de zestre era numita dota returnabila (receptitia).

Cstoria fr manus era cstoria specific dreptului clasic cu toate c ea coexista i cu cstoria cu manus, care era oricum mai rar n aceast epoc. Era o cstorie mai simpl i cu toate controversele ce au existat asupra ei, se pare c ea exista nc din epoca veche, mai ales c era menionat de ctre Legea celor XII Table, fiindc probabil era folosit de plebei . Prin cstoria fr manus, adic fr puterea brbatului exercitat asupra femeii, aceasta rmnea n familia de origine avnd dou poziii dup cum era cazul: prima, era sui iuris aflndu-se sub tutela perpetu a agnailor, a doua, era alieni iuris, gsindu-se astfel sub patria potestas a lui pater familias. Aceasta era i ea o iustae nuptie, iustum matrimonium chiar dac brbatul nu avea autoritate asupra ei. Din punct de vedere al statutului juridic al femeii, aceast form de cstorie se deosebeste net de cstoria cum manu:-Femeia rmnea supus agnatic n familia ei de origine, sub autoritatea tatlui sau a unor rude agnatice, iar n cazul n care, n momentul cstoriei, era o persoan sui iuris, si va pstra acest statut pe ntreaga durat a cstoriei;-Tatl putea s-si revendice fiica cstorit, ca pe oricare din copiii si, oriunde s-ar afla;-Din punct de vedere patrimonial, femeia cstorit sine manu si supus autorittii paterne nu putea dobndi bunuri pentru sine sau pentru sot, ele revenind celui care exercita autoritatea patern. De la aceste reguli de principiu s-au admis cu timpul o serie de derogri, venite de altfel, n ntmpinarea dorintei de a da o pondere tot mai mare legturilor provenite din cstorie;-n privinta relatiilor personale dintre soti, femeia putea prsi locuinta sotului, din proprie initiativ sau la solicitarea tatlui ei. si aceast regul de principiu a fost amendat spre sfsitul Republicii, cnd pretorul a acordat sotului prsit, n fapt, posibilitatea de a uza de interdictul de uxore exhibenda, pentru a-si readuce sotia la domiciliul conjugal.-n cazul n care ntre sot si tatl femeii cstorite intervenea un conflict cu privire la domiciliul sotiei, s-a dat cstig de cauz sotului, apreciindu-se c nu se putea exercita autoritatea printeasc mpotriva vointei celui ce a acceptat acea femeie drept sotie. Pretorii au apreciat c prin consimtmntul tatlui la cstorie, drepturile acestuia au fost cedate sotului;-Sotii erau obligati s-si poarte reciproc respect iar o anumit independent n cstorie nu nsemna c ei sunt strini unul fat de cellalt, predominnd comunitatea de viat si interese a celor doi. n acest sens, nu se permitea sotilor s intenteze, unul mpotriva celuilalt, actiuni penale sau infamante, recunoscndu-se, pe planul dreptului privat, un drept de succesiune ntre soti, fapt ce este n total contradictie cu vechile conceptii romane cum c sotii ar fi strini unul fat de altul.Cstoria sine manu era lipsit de formalitti, dar totusi, se cereau anumite conditii n afar de simpla convietuire a sotilor. n primul rnd se cerea, din partea brbatului si a femeii, manifestarea de voin de a tri ca soti affectus maritalia. Pe lng aceasta, erau necesare anumite ceremonii care deosebeau aceast cstorie de concubinat.Concubinatul era cstoria sfecific dreptului post clasic, o cstorie inferioar celor dou anterioare, care n dreptul clasic nu constituia dect o simpl uniune de fapt. Justinian a fost acela care a ridicat concubinatul la rangul de cstorie, dndu-i efecte juridice, crend un drept de mostenire fat de tatl lor copiii naturali nscuti n afara cstoriei fra manus.Denumirea concubinatului folosit n dreptul vechi era pelicatum[footnoteRef:18] despre care profesorul Tomulescu, n lucrarea sa Concubinatul n dreptul roman trateaz evoluia sa istoric dar si contextul tuturor implicatiilor pe plan social si juridic. Deci pelicatul sau concubinatul era recunoscut ca o uniune de fapt ntre brbat cstorit sau necstorit cu una sau mai multe femei. [18: C. St. Tomulescu, Concubinatul n dreptul roman, 1953, pag. 96]

La sfrsitul Republicii odat cu marile cuceriri romane, cnd conditiile vietii materiale au modificat conceptia de viat a romanilor n sensul c moravurile s-au depreciat, au deczut, iar vechea familie roman se destrma, ca o consecint a acestei cauze a aprut cstoria fra manus. Aceasta avea un dublu aspect: unul privea concubinatul si cellalt nssi cstoria fr manus ca instituie pe deplin legitim. De aici chiar cuvntul paelex (de la pelicat) nsemna pe de-o parte femeia care tria cu un brbat nensurat si pe de alta, cea care tria cu un brbat nsurat. Cu timpul paelex a devenit uxor n cstoria cu manus, si cele dou forme respectiv concubinatul si cstoria fr manus s-au diferentiat net.n timpul mparatului Augustus concubinatul se confunda cu relatiile trectoare si nu avea un caracter onorabil, apropo de conditia juridic a femeilor concubine. Totusi Augustus a dat concubinatului un caracter licit numai cnd era vorba de anumite persoane, dar la fel ca si perioadele precedente era considerat ca o uniune de fapt fr efecte juridice.n perioada crestin a epocii clasice si postclasice se pare c a dobndit caracter juridic, dar exist nenumrate controverse n aceast privin. mpratul Constantin, initial a cutat s desfiinteze concubinatul prin toate mijloacele deoarece crestinismul considera unirea sexual n afara cstoriei ca pe un pcat. Pentru a-l evita nu exista dect un singur mijloc ce consta n contractarea unei cstorii. De aici neadmiterea initial a concubinatului, iar apoi admiterea sa ca o form de cstorie inferioar pentru a se nscrie totusi n principiile morale crestine.De aceea, tinnd seama de aceste idei, mpraii cretini ncepnd cu Constantin, chiar dac considerau initial concubinatul ca o uniune contrar moralei crestine, totusi ulterior au ncercat s-o recunoasc ca pe o cstorie inferioar, att n ceea ce priveste brbatul si femeia ct si copiii.mpratul Justinian, dup cum am mai spus l-a ridicat la rang de cstorie, pentru c copiii naturali aveau dreptul la succesiunea ab intestat- fat de tatl lor natural, exista de asemenea obligatia alimentar a acestuia, iar copiii puteau s aib un nume special.n ceea ce priveste pe concubin, aceasta avea acum o situaie onorabil, iar copiii ei aveau un tat cert din punct de vedere juridic. Concubinatul capt astfel un caracter monogam, durabil si a fost considerat ca o uniune contractat cu o persoan necstorit[footnoteRef:19]. [19: Prof. univ. dr. Stefan Cocos, Drept roman,Izvoare, procedur, persoane, drepturi reale, succesiuni, obligatii, izvoarele obligatiilor, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2005, p. 100.]

Desfacerea casatoriei la romani.Casatoria la romani putea fi desfacuta in urmatoarele situatii: Decesul unuia dintre soti; Absenta unuia dintre soti de la domiciliu timp de 5 ani fara ca sa fie cunoscuta vreo informatie despre locul aflarii lui; Constatarea faptului ca la incheierea casatoriei nu au fost respectate conditiile de fond cerute de lege; Pierderea libertatii sau a cetateniei de catre unul dintre soti; Divortul propriu-zis.Divortul inseamna desfacerea casatoriei prin acordul ambilor soti (din limba latina, divortium). Se considera ca in Roma primul divort a avut loc in anul 231 i. Hr. Cicero ne spune cum se face ape atunci un divort: un cetatean roman, tinind cont de Legea celor XII Table, ii spunea femeii sale sa ia lucrurile care ii apartin ei si, luind de la ea cheile, o alunga. Simplitatea cu care se faceau divorturile ducea la esuarea multor casatorii. Vazind aceasta, imparatul Iustinian a cerut ca divorturile sa fie justificate, de exemplu, caderea in prizonierat, adulterul, atentarea la viata sotului, impotenta sexuala, violenta barbatului fata de femeie. In celelate cazuri, declarate nejustificate, sotul (barbatul sau femeia) vinovat de desfacerea casatoriei era tinut la plata unei amenzi. In epoca clasica, sotii erau liberi sa desfaca casatoria daca ambii isi doreau acest lucru. Divortul avea loc si atunci cind unul dintre soti facea o declaratie de refuz de a trai impreuna cu celalalt. Acestei desfaceri unilaterale a casatoriei i se spunea repudium. Se cerea ca declaratia facuta de sot sa exprime cu adevarat intentia sa de a desface casatoria. Daca repudium se facea atunci cind sotul era intr-o stare de manie sau de nervozitate, se asteapta ca sotul sa redobindeasca o stare de liniste sufleteasca si numai atunci casatoria se considera desfacuta. In asa mod, daca femeia spunea ca divorteaza de sotul ei, dar apoi se intorcea la el, declaratia facuta de femeie nu putea fi luata ca divort[footnoteRef:20]. [20: C .. . - : ec, 2008, p. 202.]

In perioada monarhiei absolute au intervenit o serie de schimbari. Divortul prin acordul de vointa al sotilor a fost interzis de catre imparatul Iustinian. Declaratia unilaterala de divort a fost permisa numai in cazul cind celalat sot a fost infidel, a atentat la viata sotului ori a admis cu vinovatie alte actiuni din partea sa. Divortul se permitea si fara vinovatia celuilat sot, insa numai daca exista un temei serios (de exemplu , dorinta de a se retrage la o manastire pentru a se calugari). Daca sotul divorta de unul singur, era obligat sa plateasca o amenda ( casatoria nu se mai restabilea)[footnoteRef:21]. Dupa desfacerea casatoriei fostii soti dispuneau de dreptul de a incheia noi casatorii . Cu referire la copii, acestia ramineau la sotul nevinovat. Sotul era obligat sa restituie imediat dota. Daca nu o facea, rudele sotiei aveau la dispozitie actiunea in restituirea dotei, cu care se adresau in judecata impotriva sotului. [21: .. . : - , 1998 ,p.65]

Reesind din situatia materiala a sotului, judecatorul putea dispune restituirea esalonata a dotei, iar daca se constata ca nu avea de unde, sotul putea fi scutit de aceasta obligatie.

Surse bibliografice1. Dumitru Burghelea, Drept privat roman, Ed. Alfa, Iai 2004;2. Romulus Gidro, Aurelia Gidro, Vasile Nistor, Roma- cetatea si destinul ei juridic -, Ed. Galaxia Gutenberg, 2009;3. Iurie Mihalache. Drept privat roman. Chisinau, 2012;4. Lupsan Gabriel. Drept roman. Suport de curs: Universitatea Danubius, Galati, 2009;5. Cristinel Murzea, Drept roman, Ed. All Beck, 20036. Teodor Smbrian, Principii, institutii si texte celebre n dreptul roman, Casa de editur si pres Sansa, Bucuresti, 1994;7. M. Jacot, Drept roman, vol. I, Iasi, Ed. Chemarea, 1993;8. C.St. Tomulescu, Concubinatul in dreptul roman,1937;9. P. Noailles, Revue historique de droit francais et etranger, 1936;10. Deaconescu Rodica. Aspecte de viata sociala: familia romana, publicat in Buletinul Cercului de Istorie Veche si Arheologie Vladimir Dumitrescu, volumul II (Sibiu, Romania), 2003;11. Dr. Vasile Popa, Dr. Radu. I. Motica, Drept privat roman, Ed. Presa Universitar Romn, Timisoara 1994;12. Pantea Oleg. Suport didactic la cursul Drept privat roman. Chisinau: Garamond-StudioSRL,2007;13. Cebotari Serghei. Relatiile patrimoniale ale sotilor in statul Roman, publicat in Revista Nationala de Drept, 2003;14. Prof. univ. dr. Stefan Cocos, Drept roman,Izvoare, procedur, persoane, drepturi reale, succesiuni, obligatii, izvoarele obligatiilor, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2005;15. C .. . - : ec, 2008;16. .. . : - , 1998. ~ 1 ~