referat-economie (1)

8/16/2019 referat-economie (1)

http://slidepdf.com/reader/full/referat-economie-1 1/17

EFICIENŢA ECONOMICĂ

CERIN Ă ESEN IALĂ A ECONOMIEIȚ Ț

MURARU

CELU MARIUS

0



EFICIENŢA ECONOMICĂ

CERIN Ă ESEN IALĂ A ECONOMIEIȚ Ț

1.1. Noţiuni despre eficienţa economică

În cadrul economiei moderne de piaţă, creşterea eficienţei economice

constituie firul călăuzitor în activitatea economică. Unităţile economice pot să atingă

finalitatea, să obţină profit şi să utilizeze raţional factorii de producţie, numai în

condiţiile optimizării corelaţiei eficienţă – utilitate - calitate1. Eficienţa economică E!

reprezintă efectele utile sau rezultatele acti"ităţii economice obţinute într-o anumităperioadă de timp e1! în raport cu eforturile sau c#eltuielile făcute pentru desfăşurarea

acti"ităţii respecti"e e$!. Eficienţa urmăreşte ma%imizarea efectelor cu un minim de

efort . &i"elul eficienţei economice poate fi calculat direct, prin raportarea efectului util

la efortul depus sau indirect, prin raportarea efortului depus la efectul obţinut'

E ( e1 ) e$ - ma%im* E ( e$ ) e1 - minim*

În practică e%istă mai multe posibilităţi concretizate în diferite "ariante pentru

realizarea unui obiecti", fiecare a"+nd a"antaele şi deza"antaele sale. legerea"ariantei optime se "a face pe baza unor criterii şi calcule riguros ştiinţifice. ceste

calcule trebuie să indice alegerea acelei "ariante care prezintă cele mai mari

a"antae, altfel realizarea obiecti"elor se "a do"edi neinspirată. În această idee,

realizarea unor obiecti"e de in"estiţii cu efort economic de forţă de muncă şi

materiale! mai mic dec+t cel propus, reprezintă concretizarea unei acti"ităţi

desfăşurată în mod eficient.

e%presie la modul general a eficienţei economice este dată de relaţia dintreefectele utile obţinute dintr-o anumită acti"itate economică şi c#eltuielile, adică

eforturile, realizate în acti"itatea respecti"ă. În e%presie matematică, eficienţa

economică$ poate fi e%primă şi sub forma'

Ee ( Ef ) Er ma%im, adică ma%imizarea efectelor,

sau

Ee ( Er / Ef minim, adică minimizarea eforturilor, Ef

1 V.A. Munteanu – Economie Politică,Vol I – Ed.Fundaţei „Chemarea”, Iaşi, 19942 V. Androniv – Eficienţa şi rentabilitatea în contextul economiei de piaţă -Editura Didactică şi ed!"!cică,

#ucureşti, 1999.

1



unde'

Ef - efectul economic*

Er - efortul economic

şadar, eficienţa economică înseamnă obţinerea unor efecte economice utile,

în condiţiile c#eltuirii într-un mod raţional şi economicos a unor resurse materiale,

umane, financiare, folosindu-se pentru aceasta metode ştiinţifice de organizare a

acti"ităţii.

&i"elul eficienţei este cu at+t mai ridicat cu c+t este mai mare efectul util pe

unitate de efort c#eltuit sau cu c+t este mai mic efortul consumat raportat la o unitate

de efect util.

/ăc+nd o analiză a noţiunii de eficienţă economică a in"estiţiilor se constată că

aceasta este o sumă de factori calitati"i, fapt ce îi conferă acesteia un caracter

comple%, "iz+nd perfecţionarea acti"ităţii în domeniul în care are loc punerea înfuncţiune a in"estiţiei respecti"e, care poate fi de modernizare, rete#nologizare,

reconstrucţie sau dez"oltare. 0tudiul eficienţei economice a in"estiţiilor presupune în

fond o analiză cauzală a factorilor care determină decizia în mediul de risc aferent.

În realizarea in"estiţiilor se face adesea greşeala c+nd se consideră că

noţiunea de eficienţă economică a in"estiţiilor este una şi aceeaşi cu rezultatele utile

ale acestora. 0pre e%emplu' "+nzarea unor produse de un ni"el calitati" superior se

apreciază ca fiind întotdeauna o acti"itate eficientă. în realitate, obţinerea unei calităţisuperioare poate fi rezultatul unui consum de muncă e%agerat care face ca acti"itatea

să se desfăşoare în mod ineficient. 2ealizarea unor produse de o calitate superioară

constituie o condiţie de bază a unei acti"ităţi eficiente, dar realizarea acesteia cu

costuri foarte mari este de neadmis.

şa după cum a fost prezentat, în urma efortului de in"estiţii se obţin di"erse

efecte economice reflectate de fapt şi pe plan financiar. &i"elul acestor efecte, în

raport cu efortul in"estiţional dă măsura eficienţei in"estiţiei.3e regulă, efectele economice obţinute, în funcţie şi de caracterul in"estiţiei pot

fi'

de reducere a costurilor de funcţionare a utilaelor, ce se realizează pe seama

in"estiţiilor de înlocuire a maşinilor, utilaelor şi instalaţiilor*

de diminuare a c#eltuielilor cu munca prezentă forţa de muncă!, ca urmare a

promo"ării noilor te#nologii prin lucrări de rete#nologizare, reutilare sau modernizare*$ V. Androniv – Eficienţa şi rentabilitatea în contextul economiei de piaţă -Editura Didactică şi ed!"!cică,

#ucureşti, 1999.

2



de sporire a rentabilităţii agentului economic care de fapt este scopul tuturor

lucrărilor de in"estiţie pentru dez"oltare, modernizare, rete#nologizare*

de obţinere a unor efecte pe perioade îndepărtate, de natura in"estiţiilor

strategice sau cele de interes general, cum ar fi spre e%emplu c#eltuieli făcute pentru

îmbunătăţirea microclimatului într-o secţie de producţie.

eficienţă economică ridicată se obţine în condiţiile aplicării în procesul de

producţie a unor te#nologii moderne şi care "alorifică la cote superioare materiile

prime şi energia, asigur+nd produse de calitate superioară la un cost redus 4. 5ărimea

eficienţei economice influenţează în primul r+nd agentul economic unde ea se

înregistrează, dar ea are importanţă şi pentru economia naţională în ansamblul ei,

căci prin creşterea producţiei reducerea costurilor de fabricaţie, sporirea rentabilităţii,

etc. se obţine un spor al "enitului naţional.

3e fapt, în ansamblu, corelaţia dintre eforturi şi efecte din punct de "edere '

cantitati" se e%primă prin indicatori de eficienţă care de regulă îmbracă forma unui

raport matematic. 3at fiind caracterul său comple%, eficienţa economică a in"estiţiilor

nu poate fi e%primat printr-un singur indicator.

Este necesar să se folosească un sistem de indicatori de eficienţă pentru a

e"idenţia toate corelaţiile posibile. 6alculat pe baza uneia sau a două caracteristici

ale milocului fi% care realizează eficienţa economică, un anumit indicator "a reflectadoar o parte a eficienţei economice a in"estiţiei. ric+t ar fi de e%plicit şi de

condensat, un indicator nu poate cuprinde sau reflecta întreaga eficienţă economică a

in"estiţiilor, aceasta datorită caracterului comple% al eficienţei.

6alcularea tuturor rezultatelor unei in"estiţii şi compararea lor cu eforturile

necesare pentru realizarea sa este greoaie şi foarte dificilă, iar cei c+ţi"a indicatori pe

baza cărora se face analiza trebuie de aşa manieră aleşi înc+t să reflecte aspectele

cele mai semnificati"e ale fenomenului economic supus analizei.7ractic, pentru caracterizarea eficienţei economice a in"estiţiilor se calculează

c+ţi"a indicatori şi nu este e%clusă posibilitatea ca pentru o "ariantă, unii dintre ei să

fie fa"orabili, iar alţii să fie nefa"orabili. în astfel de situaţii se recurge la mărirea

numărului de indicatori de aşa manieră înc+t elementele dominante care determină în

final opţiunea, să fie scoase la i"eală şi să fie reprezentati"e.

şadar, eficienţa economică a in"estiţiilor reiese din raportarea efectelor

obţinute în urma punerii în funcţiune a unui obiecti" la eforturile necesare pentrurealizarea acestuia. Eficienţa economică a in"estiţiilor reprezintă de fapt corelarea4 V.A. Munteanu – Economie Politică,Vol I – Ed.Fundaţei „Chemarea”, Iaşi, 1994

$



rezultatelor obţinute pe multiple planuri ca urmare a efectuării unei in"estiţii prin

stabilirea unei cone%iuni între cauză şi efect.

1! "e#imi$area forme#or de manifes$are a#e eficienţei

3elimitarea formelor de manifestare ale eficienţei impune utilizarea unui

ansamblu de criterii ce decurg din cerinţele sociale, din caracterul resurselor folosite

şi natura acti"ităţii ce se desfăşoară. 7rincipalele forme de comparare a eforturilor

depuse cu efectele obţinute sunt'

a. din punct de vedere al sferelor activităţii economice distigem eficienţa

producţiei, circulaţiei, repartiţiei şi consumului*

%. după structura organizatorică a activităţii economice eficienţa se determină pe

loc de muncă, atelier, secţie, unitate economică, subramură, ramură, economienaţională*

c. în funcţie de diviziunea muncii pe ramură eficienţa acti"ităţii industriale,

agricole, în construcţii, sil"icultură, transporturi, telecomunicaţii, comerţ,

în"ăţăm+nt, cercetare, etc*

d. având în vedere resursele avansate sau consumate de societate distingem

eficienţa utilizării resurselor umane – producti"itatea muncii, eficienţa utilizării

capitalului, eficienţa utilizării resurselor naturale, eficienţa in"estiţiilor, etc*e. după modul de exprimare eficienţa poate fi e"aluată în mărimi absolute şi în

mărimi relati"e

În cazul adoptarea unei decizii de in"estiţii presupune în primul r+nd o analiză

multifactorială din care nu trebuie să lipsească gradul de solicitare al pieţei,

disponibilul financiar, necesarul şi ni"elul de pregătire a forţei de munca, baza de

materii prime şi materiale, amplasarea în zonă şi nu în ultimul r+nd condiţiileeconomico-sociale şi politice concrete cu care se confruntă ţara.

3esigur, o importată de necontestat în luarea unei decizii pri"ind actul

in"estiţional îl are cuantificarea fenomenului economic8, aceasta întruc+t stabilirea

eficienţei economice în domeniul in"estiţiilor ridică probleme greu de rezol"at, care de

fapt decurg din însăşi caracterul comple% al in"estiţiilor. 9unăoară, e%istă situaţii c+nd

rezultatele economice ale unei in"estiţii nu pot fi cuantificate sau nu se pot determina

cu precizie, cum sunt spre e%emplu obiecti"ele cu caracter social sau cultural pentrucare de fapt nu se dispune de instrumente de măsurare precisă a rezultatelor.& V.A. Munteanu – Economie Politică,Vol I – Ed.Fundaţei „Chemarea”, Iaşi, 1994

4



altă categorie de lucrări de in"estiţii pentru care cuantificarea eficienţei

economice este greoaie, dacă nu imposibilă, sunt cele care urmăresc doar

îmbunătăţirea calităţii produsului finit. Este cunoscut faptul că o calitate superioară a

produsului implică costuri suplimentare, fapt ce se răsfr+nge asupra preţului, dar nu

de puţine ori îmbunătăţirile succesi"e ce se aduc produselor au ca scop menţinerea

competiti"ităţii acestora pe piaţă, ele urm+nd a fi "+ndute la acelaşi preţ c#iar şi după

îmbunătăţirile aduse.

lte in"estiţii se fac cu scopul măririi siguranţei în e%ploatare sau îmbunătăţirii

microclimatului de producţie, ori a ec#ipamentului de protecţie, ceea ce de asemenea

nu oferă posibilităţile practice de măsurare a efectelor.

În procesul in"estiţional sunt frec"ente cazurile c+nd deciziile se referă la

posibilitatea de a dez"olta un agent economic e%istent sau de a realiza un obiecti"

nou.ricare ar fi caracterul unei in"estiţii, dez"oltare sau obiecti" nou, în analiza

eficienţei economice este necesar a se compara caracteristicile, costurile, precum şi

ni"elul performanţelor aferente capacităţilor care urmează a fi construite şi puse în

funcţiune, cu aceleaşi date ce pri"esc capacităţile e%istente, cu scopul de a scoate în

e"idenţă e"entualele costuri suplii îentare.

problemă maoră pentru decidentul in"estiţional este atunci c+nd trebuie să

aleagă fie "arianta care pre"ede mari economii cu munca "ie fie pe aceea în careeconomia de muncă trecută materiale! este mai mare. 3esigur, sunt preferate

"ariantele care realizează creşterea producti"ităţii muncii, adică economii cu munca

"ie, dar tot cu efecte economice fa"orabile sunt şi "ariantele care au ca obiecti"

reducerea consumului de materiale şi materii prime, adică economii de muncă

trecută, mai ales c+nd acestea sunt din import. 3ar decizia cea mai dificilă este

pentru alegerea din numărul total de "ariante e%istente pe aceea care încorporează

cele mai mici "alori de in"estiţie în fa"oarea acelei "ariante care pre"ede c#eltuielilecele mai reduse de e%ploatare a obiecti"ului pus în funcţiune.

Într-o astfel de situaţie calculele de eficienţă economică a in"estiţiilor constituie

un bun instrument pentru alegerea acelor soluţii sau "ariante pentru care, cu eforturile

minime să se obţină efecte ma%ime:. 3e precizat faptul că nu întotdeauna "arianta

care pre"ede cele mai mici eforturi reprezintă şi soluţia cea mai bună, după cum nu

întotdeauna "ariantei care realizează performanţa cea aiai înaltă îi corespunde şi

eficienţa ma%imă.

' V. Androniv – Eficienţa şi rentabilitatea în contextul economiei de piaţă -Editura Didactică şi ed!"!cică,

#ucureşti, 1999.

&



3e fapt, calculele de eficienţă economică a in"estiţiilor constituie un instrument

matematic, care folosit la momentul de decizie, determină luarea unei #otărîri

udicioase în ce pri"eşte actul in"estiţional.

În cuantificarea eficienţei economice a in"estiţiilor un mare neauns îl constituie

faptul că nu întotdeauna se poate face o confruntare eloc"entă a calităţilor şi a

defectelor "ariantelor supuse comparării, aceasta ca urmare a caracterului de unicat

al multor obiecti"e de in"estiţie, conferit de însăşi' parametrii obiecti"ului în sine.

3e fapt, în limba in"estiţional, fiecare "ariantă presupune e%istenţa unui

proiect independent a cărui elaborare necesită timp şi efort financiar, iar dintr-un

număr de "ariante posibile şi elaborate una "a a"ea indicatorii economici cei mai

buni, "a fi cea mai eficientă, deci "a fi "arianta aleasă.

1!Necesi$a$ea ca#cu#ării eficienţei economice

Este bine cunoscut faptul că în acti"itatea de in"estiţii, c#iar mai se"er dec+t în ori

care altă acti"itate economică' cercetare, proiectare, producţie, ser"icii etc, c#eltuielile

se e"idenţiază cu o ma%imă rigurozitate, aceasta, pe de o parte se datorează faptului

că în marea maoritate capitalul in"estit este împrumutat, pentru care se plăteşte o

dob+ndă, iar pe de altă parte faptului că odată proiectul de in"estiţii materializat în

construcţii, utilae, etc. de"ine ire"ersibil în condiţii a"antaoase. 3e regulă, erorilesă"+rşite în proiectarea sau edificarea lucrărilor de in"estiţii sunt deosebit de

păguboase, gener+nd uneori mari c#eltuieli suplimentare pentru corectare.

0tabilirea c#eltuielilor de in"estiţii precum şi a efectelor acestora, rezultate ca

urmare a materializării unui proiect, e%primă de fapt calculul de eficienţă economică al

proiectului de in"estiţii analizat.

Într-o economie concurenţională, în care cererea şi oferta pieţei este elementul

#otăr+tor în buna desfăşurare a acti"ităţii economice, compararea rezultatelor, aefectelor economice cu eforturile depuse, adică cu costurile aferente este o

necesitate a unui management eficient, raţional;. 7ractica economică a demonstrat

faptul că o e"aluare a eficienţei economice a unei in"estiţii se poate realizeze numai

prin analiza, şi compararea în comun a eforturilor şi a efectelor acesteia.

3e fapt, efectele economice ale unui proiect care urmează a fi pus în operă pot

fi calculate doar pe baza rezultatelor obţinute de la obiecti"e similare realizate în ţară

sau străinătate, la care se au în "edere posibilităţile de perfecţionare aplicabile

( V. Androniv – Eficienţa şi rentabilitatea în contextul economiei de piaţă -Editura Didactică şi ed!"!cică,

#ucureşti, 1999.

'



proiectului, e"entualele de"alorizări posibile şi nu în ultimul r+nd condiţiile socio-

politice ale perioadei şi perspecti"ei, luate în calcul pe un orizont de timp suficient de

mare, astfel înc+t să acopere cel puţin pre"izional, durata normată de "iaţă a

obiecti"ului.

În acti"itatea de in"estiţii se operează cu informaţii a"+nd un a"ansat grad de

certitudine în ceea ce pri"esc eforturile, costurile in"estiţionale, şi cu ni"eluri, "alori,

mărimi, intensităţi, de regulă pre"izionate în ce pri"eşte efectul.

0pecificul acti"ităţii de in"estiţii şi ca urmare a documentaţiilor şi a proiectelor

te#nice elaborate, putem cunoaşte cu o anumită anticipaţie şi cu suficient de mare

e%actitate mărimea eforturilor economice, adică costurile de realizare a obiecti"ului, în

sc#imb mărimea efectelor scontate ca urmare a realizării in"estiţiei, a rentabilităţii

acesteia şi în general a eficienţei lor este rezer"at doar "iitorului şi prezintă un anumit

ni"el de incertitudine şi risc<.3atorită "iitorului incert, după cum am arătat, al rezultatelor obiecti"ului de

in"estiţii, sunt necesare in"estigaţii asupra "iitorului, ca astfel să se poată determina

ni"elul de risc al in"estiţiei. în acest sens se "or face aprecieri în legătură cu posibilele

sc#imbări ce pot sur"eni în legătură cu cererea pieţei, cu preţul acceptat de ea, cu

ni"elul de calitate solicitat, cu producti"itatea ce se cere - deci implicit cu

îmbunătăţirile te#nologice ce se impun, etc, funcţie de care se încearcă o estimare a

ni"elului rentabilităţii ce se poate obţine. în consecinţă, pentru ca o in"estiţie ce serealizează pe baza unor calcule de profit şi a unei rate a rentabilităţii să aibă sorţi de

izb+ndă este necesar ca aceşti indicatori să fie austaţi cu indicatorii de risc posibil.

&umai aşa in"estitorul poate fundamenta deciziile cele mai realiste, e"it+nd surprizele

neplăcute.

În sc#imb, în "ederea pre"enirii sau e"itării unor consecinţe nedorite în ce

pri"eşte decizia de in"estire, un manager profesionist "a elabora o serie de calcule

probabilistice sau simulări de stări şi situaţii care să-i permită o estimare cu un gradmare de e%actitate a unor modificări de cereri ale pieţei cu pri"ire la cantitate, preţ,

calitate, etc.

În această conunctură, ce precede luarea unei decizii de in"estire, în care

elementul dominant şi #otăr+tor este realizarea unui c+ştig, a unei profitabilităţi c+t

mai mari, este e"identă necesitatea e"aluării oricărui proiect din punct de "edere al

eficienţei economice.

) V. Androniv – Eficienţa şi rentabilitatea în contextul economiei de piaţă -Editura Didactică şi ed!"!cică,

#ucureşti, 1999.

(



3e fapt, e"aluarea oricărui proiect de in"estiţii urmăreşte în primul r+nd

costurile şi încasările realizate de agentul economic, iar apoi implicaţiile acestora în

ansamblul economiei naţionale. întruc+t pentru orice in"estiţie "iitorul este mai mult

sau mai puţin incert, calculele de eficienţă trebuie să cuprindă şi e"aluarea riscului pe

care îl implică in"estiţia, risc ce urmează a fi asumat at+t de agentul economic c+t şi

de banca finanţatoare, de furnizorul de utilae, într-un cu"+nt de toţi coparticipanţii la

realizarea obiecti"ului.

1%Core#aţia economică &n$re op$im 'i eficien$

În principiu, noţiunea de optim este legată de o perfecţiune care trebuie să

caracterizeze o acti"itate ce este coordonată şi realizată fără cusur, ireproşabil. În

acest caz "orbim de un optim absolut, întruc+t pe măsură ce acti"itatea practică se îmbunătăţeşte, se i"esc noi posibilităţi de perfecţionare a acestora, dar care

întotdeauna are rezer"e de mai bine.

3in punct de "edere in"estiţional, c+nd numărul de "ariante de proiect este

limitat, e%istă întotdeauna o "arinată care "a a"ea indicatorii economici cei mai buni,

deci "a fi o "ariantă optimă, cea mai eficientă. =n acest caz este "orba de un optim

relati".

În procesul de optimizare, eficienţa economică apare ca un scop determinat fiede ma%imizarea rezultatelor, fie de minimizarea eforturilor şi a consumurilor de

materiale, de muncă şi bani.

3espre o acti"itate se spune că este eficienta, doar atunci c+nd aceasta a

depăşit ni"elul care înregistreză pierderi şi se termină cu o acti"itate optimă.

&oţiunea de optim şi cea de eficient sunt folosite în teoria şi practica

economică în mod corelat şi aceasta întruc+t între ele e%istă o legătură necesară, de

interdependenţă în ultimă instanţă, ele neput+ndu-se confunda, dar nici nu pot fi luate în considerare separat una de alta.

6onfundarea celor două noţiuni între ele este e%clusă prin însăşi faptul că

optimul reflectă starea de ec#ilibru ce se află în economie, între laturile interde-

pendente ale producţiei sociale, care rezultă de fapt dintr-un anumit mod de

repartizare a resurselor economice utile, în condiţiile economisirii muncii sociale.

3eci, între cele două noţiuni, de optim şi de eficienţă, e%istă o dependenţă

indisolubila, adică eficienţa economică dob+ndeşte un caracter real, concret şi

aceasta doar atunci c+nd este legată de o anumită structură a resurselor, de

posibilităţile optime de utilizare a acestora, în concordanţă cu mărimea ne"oilor, iar

)



optimul economic trebuie să se supună unui scop anume, concretiz+ndu-se într-un

criteriu de eficienţă economică.

3esfăşurarea unei acti"ităţi optime apare ca o consecinţă de strictă necesitate

pentru fiecare agent economic în parte, aceasta cu scopul asigurării unei eficiente

economice c+t mai ridicate.

În fapt, procesul de optimizare asigură ec#ilibrul cel mai a"ansat între factorii

de producţie, întruc+t se realizează în raport cu anumite restricţii e%istente şi în

numele unui scop bine stabilit. în acest timp, optimizarea acti"ităţii economice de

producţie permite o fundamentare a ni"elului real, concret al eficienţei economice,

căut+ndu-se posibilitatea de atingere a mărimii sale e%terne, fie prin ma%imizarea

efectelor cu miloacele e%istente, fie prin minimizarea c#eltuielilor totale ce pri"esc

realizarea obiecti"ului propus>.

?a ni"elul macroeconomic, procesul de optimizare se e%primă prin ec#ilibrul cese statorniceşte între resursele materiale şi de muncă e%istente într-o anumită

perioadă dată şi structura producţiei, corespunzătoare cerinţelor societăţii şi se

fundamentează pe caracteristicile ramurilor şi a produselor precum şi pe rolul

funcţional al acestora.

în ce pri"eşte optimul structurii economiei naţionale, acesta se asigură at+t prin

respectarea criteriilor obiecti"e ale di"iziunii sociale, c+t şi prin aplicarea principiilor

eficienţei producţiei sociale.

1()ar$icu#ari$ăţi#e indica$ori#or de e*a#uare 'i eficienţă economică a

in*es$iţii#or

În analiza eficienţei economice a in"estiţiilor un instrument important dein"estigare îl constituie indicatorii economici. 2olul lor este acela de a e%prima

conţinutul real al diferitelor caracteristici ale fenomenului economic, din acti"itatea

in"estiţională, supus analizei, cum ar fi bunăoară' raportul dintre mărimile acestor

caracteristici, corelaţiile dintre ele, e"oluţia lor în timp, etc.

ceşti indicatori fac parte din instrumentul de bază folosit pentru măsurarea şi

analiza eficienţei economice în cadrul e"aluării proiectelor de in"estiţii, reprezent+nd

9 V. Androniv – Eficienţa şi rentabilitatea în contextul economiei de piaţă -Editura Didactică şi ed!"!cică,#ucureşti, 1999.

9



caracteristici cantitati"e, mărimi şi "alori, cu autorul cărora se e%primă ni"elul

eficienţei economice.

În esenţă, indicatorii economici au menirea de a atenţiona decidentul asupra

condiţiilor concrete în care funcţionează sistemul economic în perioada analizată, iar

neluarea lor în seamă sau ignorarea informaţiilor furnizate de ei pot conduce la o

funcţionare ineficientă a sistemului sau c#iar blocarea acestuia.

=ndicatorii de eficienţă economică se obţin prin calcule şi prin prelucrarea

informaţiilor iniţiale, e%istente în documentaţia de proiectare. /iecare indicator

economic, prin e%primarea pe care o are, face referire la una sau mai multe

caracteristici, ceea ce denotă că un fenomen economic poate fi caracterizat printr-un

număr mai mic sau mai mare de indicatori, potri"it comple%ităţii acestuia, scopului

urmărit şi nu în ultimul r+nd a însuşirilor sale.

analiză pertinentă a unui fenomen economic din acti"itatea de in"estiţii, şi nunumai, depinde de gradul de cunoaştere a trăsăturilor fundamentale ale fenomenului

studiat, precum şi de fidelitatea cu care indicatorii construiţi reflectă conţinutul real al

acestor trăsături. ri, tocmai această ultimă condiţie ridică cele mai mari dificultăţi în

acti"itatea practică şi aceasta din mai multe considerente.

în primul r+nd datorită faptului că în maoritatea cazurilor fenomenele economice au şi

caracteristici atributi"e care nu se pretează la cuantificare. în altă ordine de idei, din

interacţiunea mai multor caracteristici rezultă altele noi care nu sunt constituite doar dintr-o simplă sumă a celor primare, ci pe baza unor reguli mult mai comple%e, iar nu

în ultimul r+nd trebuie a"ut în "edere faptul că o caracteristică se poate e%prima nu

numai printr-o "aloare ci şi printr-un sistem de "alori, fapt ce complică analiza

economică făcută acti"ităţii de in"estiţii.

În acest conte%t, indicatorii economici au menirea de a auta la fundamentarea

adoptării deciziilor de aşa manieră înc+t resursele financiare disponibile să fie

consumate în "alorile cele mai mici posibile, dar cu realizarea de efecte economicedintre cele mai mari.

=ndiferent sub ce formă se "a materializa acti"itatea de in"estire obiecti"e noi,

modernizări, rete#nologizări, dez"oltări, plasamente de capital, etc.! a agentului

economic, un aspect al problemei răm+ne sigur şi anume acela al obţinerii de profit

ma%im.

3esigur, în acti"itatea practică, pentru realizarea unui obiecti" de in"estiţii

e%istă mai multe posibilităţi concrete, iar pentru fiecare dintre acestea, miloacele de

realizare diferă at+t ca structură c+t şi ca "olum, e"ident cu rezultate diferite.

10



şadar, problematica in"estiţională este comple%ă şi arareori identică sau cel

puţin asemănătoare, de fapt, fiecare obiecti" de in"estiţii a"+nd particularitatea sa,

fapt pentru care analiza eficienţei economice a acestora trebuie să se facă pe baza

unui sistem larg de indicatori.

În practica in"estiţională niciodată nu se recurge la realizarea unui obiecti"

dintr-o singură "ariantă, fără să se fi analizat de fapt două, trei sau c#iar mai multe

"ariante, desigur fiecare cu a"antaele şi deza"antaele sale, pentru care doar analiza

indicatorilor de eficienţă economică a in"estiţiilor "a recomanda în final "arianta cu

eforturile cele mai mici şi efectele cele mai mari.

@in+nd seama de cele prezentate, acum "om putea aprofunda şi mai mult

noţiunea de indicator al eficienţei economice a in"estiţiilor, consider+nd ca fiind acea

mărime care e%primă o anumită caracteristică a procesului in"estiţional, precum şi pe

cea de recuperare a fondurilor consumate, cu menţiunea de a ser"i la scoaterea îne"idenţă a rezultatelor, comparati" cu resursele consumate.

?a conceperea şi formularea indicatorilor de eficienţă economică a in"estiţiilor

este necesar să se aibă în "edere o serie de priorităţi şi e%igenţe metodologice şi

practice de utilizare.

7entru început, să subliniem faptul că orice indicator de eficienţă economică a

in"estiţiilor "a trebui să aibă conţinut şi semnificaţie clară din punct de "edere

economic, să poată fi uşor calculat şi e"aluat, iar interpretarea care i se dă să fie plinăde semnificaţie şi să răspundă cerinţelor decidentului)in"estitorului sau a creditorului

care finanţează proiectul.

3easemeni, orice indicator al eficienţei economice trebuie să fie în concor-

danţă cu scopul urmărit prin materializarea proiectului şi să poată reliefa pe "ariante

de proiect a"antaele şi deza"antaele fiecăruia, să reflecte şi să răspundă trăsăturilor

psi#ologice ale in"estitorului, modului său de comportare în diferite condiţii de

incertitudine şi risc. În fapt, indicatorii de eficienţă economică a in"estiţiilor reprezintă o informaţie

calitati" nouă, cu alt conţinut economic şi cu alte semnificaţii în raport cu datele iniţiale

ale proiectului referitoare la eforturi şi efecte. Aocmai aceste noi informaţii dau

factorilor de decizie în domeniu posibilitatea cunoaşterii gradului de utilizare raţională

a in"estiţiilor într-o "ariantă sau alta de proiect, care este rentabilitatea financiară a

in"estiţiilor, la c+t se ridică mărimea capitalului angaat, după c+t timp se recuperează

capitalul in"estit pe seama "eniturilor, care este profitul pe care îl "a aduce proiectul

de in"estiţii.

11



Întruc+t scopul nemilocit al fiecărui in"estitor este c+ştigul, profitul, se impune

utilizarea în calculele de eficienţă economică, indicatori de tipul diferenţei dintre

"eniturile integrale şi costurile totale, ceea ce se e%plică prin faptul că aceşti indicatori

sunt mai aproape de noţiunea de c+ştig, de profit.

În cazul în care rezultatele economice sunt egale pe "ariantele de proiect, în

condiţii identice de producţie şi protecţie a mediului înconurător, se "or e"alua pentru

început costurile totale de in"estiţie şi apoi cele de e%ploatare.

3e fapt, orice indicator de eficienţă economică are o anumită capacitate de

e%primare, de informare, caracteriz+nd un anumit aspect al eficienţei in"estiţiilor şi

aceasta în funcţie de categoria de eforturi şi efecte ce se compară.

1+ C#asificarea indica$ori#or de eficienţă economică a in*es$iţii#or

3eoarece rezultatele obţinute prin edificarea unui obiecti" de in"estiţii se pot

răsfr+nge pe mai multe planuri, la fel ca şi resursele consumate pentru punerea în

funcţiune a in"estiţiilor, care la r+ndu-i afectează di"erse domenii, în cadrul analizei

economice sau financiare pot inter"eni o di"ersitate de indicatori, mai mult sau mai

puţin încadraţi în astfel de analize, moti" pentru care în literatura de specialitate sunt

prezentate diferite modele sau clasificări ale acestor indicatori şi anume1B' . o primă clasificare a indicatorilor de eficienţă economică a investiţiilor ,

e%primată sub forma unor modele este'

a! modelul raportului matematic de forma'

C efecte economice la eforturile corespunzătoare

C eforturi economice la efecte economice

iar la calculul acestor indicatori se pot lua în considerare efectele anuale dar mai ales

efectele economice integrale, costurile de in"estiţii dar şi costurile totale de in"estiţii şide e%ploatare.

cest gen de indicatori se e%primă sub forma'

D eforturi costuri! specifice pentru obţinerea unor unităţi de efecte economice

D efecte rezultate! ce sunt specifice pe unitatea de măsură a costurilor necesare,

antrenate de realizarea proiectului în "arianta dată'

D rate de rentabilitate şi in"ersul acestora

10 V. Androniv – Eficienţa şi rentabilitatea în contextul economiei de piaţă -Editura Didactică şi ed!"!cică,#ucureşti, 1999.

12



D coeficienţi

b! modelul diferenţei între "eniturile încasările! totale şi costurile c#eltuielile! totale,

considerate pe un orizont de timp egal cu durata de realizare a in"estiţiilor, la care se

adaugă durata de funcţionare eficientă a capacităţilor ce se pun în funcţiune

=ndicatorii obţinuţi pe baza acestui model sunt de tipul c+ştigului sau a profitului net

obţinut pe seama realizării unui anumit proiect.

c! modelul costurilor totale de in"estiţii şi de e%ploatare, corespunzătoare necesităţilor

de construire şi funcţionare a capacităţilor de producţie sau ser"icii.

6u astfel de indicatori se e"aluează angaamentul de capital, format din costurile

iniţiale de in"estiţii şi costurile totale de e%ploatare.

d! modelul indicilor de structură, at+t pentru costuri c+t şi pentru unele efecte

economice.

cest gen de indicatori se e%primă sub formă de cotă-parte, greutate specificăsau în procente.

9. din punct de vedere al capacităţii de informare, de cunoaştere, indicatorii de

e"aluare a eficienţei economice a in"estiţiilor se pot clasifica în'

a! indicatori analitici, care se determină şi se analizează la ni"elul detaliilor de proiect,

pe costuri şi pe diferite categorii de resurse

b! indicatori sintetici, ce se calculează pe subsisteme

c! indicatori complecşi, a căror determinare se face pe ansamblul proiectului dein"estiţie, pri"it ca un tot unitar sistem!

6. după modul cum reflectă sau nu impactul factorului timp în economie , indicatorii

de eficienţă economică a in"estiţiilor se clasifică în'

a! indicatori statici

b! indicatori dinamici, care sunt predominant folosiţi în analizele economice şi

financiare, cu luare în considerare a acţiunii factorului timp

3. după modul de fundamentare a deciziei în domeniul investiţiilor , indicatorii se maipot clasifica în'

a! indicatori naturali

b! indicatori "alorici

a! =ndicatorii naturali caracterizează "aloarea de întrebuinţare a in"estiţiilor sau a

rezultatelor acestora şi e%primă aspectele cantitati"e şi calitati"e, proprii diferitelor

elemente ale obiecti"ului de in"estiţii.

ceşti indicatori pot fi grupaţi după trei caracteristici de bază şi anume'

C 6onţinutul economic şi material, care cuprinde'

D indicatorii miloacelor de muncă

1$



D indicatorii obiectelor muncii

D indicatorii forţei de muncă

C 0fera de producţie, care include'

D indicatori cu caracter general

D indicatori specifici

C /azele principale pe care le parcurge obiecti"ul de in"estiţii p+nă la scoaterea lui

din funcţiune, care grupează'

D indicatorii construcţiei

D indicatorii e%ploatării

D indicatorii producti"ităţii muncii

D indicatorii calităţii

D indicatorii de amplasare e%' amplasamentul, suprafaţa terenului, suprafaţa

construită, gradul de ocupare a terenului, etc.!D indicatorii de "alorificare' a materiilor prime şi a materialelor, a normelor şi

normati"elor de consum, a stocurilor de materii prime şi semifabricate, etc.

3ată fiind sfera lor de cuprindere, care este destul de limitată, indicatorii

naturali în cadrul analizei de eficienţă economică sunt mai puţin rele"anţi, comparati"

cu indicatorii "alorici.

b! =ndicatorii "alorici caracterizează cel mai bine in"estiţia, moti" pentru care ei sunt

folosiţi în calculul de eficienţă economică, în "ederea luării deciziei finale şi e%primă'D "aloarea in"estiţiei

D costul de producţie

D profitul

D in"estiţia specifică

D producţia obţinută la lei capital fi%

D durata de recuperare a in"estiţiilor

D coeficientul de eficienţă economică a in"estiţiilor D c#eltuieli la lei producţie marfă

D gradul de utilizare a capacităţilor de producţie

D profitul la lei capital fi%

D cifra de afaceri la lei capital fi%

D normati"e de calitate şi de înnoire a producţiei

E%istă situaţii în care acelaşi indicator e%primă pentru o "ariantă de proiect o

situaţie fa"orabilă, iar pentru altă "ariantă a aceluiaşi proiect o situaţie defa"orabilă,

moti" pentru care se impune creşterea numărului de indicatori ce trebuie determinaţi

în "ederea realizării unei analize economice adec"ate. ri tocmai indicatorii celor

14



patru grupe răspund unei astfel de analize de eficienţă economică, complet+ndu-se

reciproc în calcule, red+nd în final o imagine suficient de cuprinzătoare asupra

fenomenului economic în general şi în special asupra eficienţei economice a

proiectului de in"estiţii.

Conc#u,ie

6uantificarea ni"elului eficienţei economice determina e"aluarea efectelor

obţinute şi a eforturilor depuse. 7entru realizarea comparabilităţii efectului util cu

efortul depus este necesar un numitor comun de e"aluare, respecti" de categoria"alorilor la care se raportează cum ar fi preţ, cost, profit, credit, dob+ndă, care

permitla toate ni"elurile acti"ităţii economice, e%primarea unitară a rezultatelor şi a

c#eltuielilor.

6reşterea eficienţei întregii acti"ităţi economice a unei ţări se impune ca o

cerinţă primordială pentru economia de piaţă a unei ţări. rice acti"itate economică

trebuie să corespundă unei ne"oi sociale reale şi să fie eficientă. industrie la baza

căreia se află clientul şi cerinţele lui, este un proces de satisfacere a clientului şi nuun proces de producere a unor bunuri

6orespunzător particularităţilor procesului de producţie, se impune o meto-

dologie adec"ată de e"aluare a eficienţei economice, cu specificaţia că se menţin

principiile generale de calcul al indicatorilor de eficienţă economică, iar indicatorii

specifici "in doar să completeze tabloul indicatorilor cu caracter general, de bază şi

suplimentari dea calculaţi, cu scopul de a oferi indicii suplimentare, specifice ramurii,

subramurii sau sectorului de acti"itate.

-i.#io/rafie0

1&



1. A Mun$eanu – Economie Politică,Vol I – Ed./undaţei F6#emareaG, =aşi,

1>>4,

$. 23 Creţoiu4 'a 5 Economie Politică,Vol I – Ed. FAempus G, 9ucureşti,

1>>$

. N N Cons$an$inescu - Dileme ale tranziţiei la economia de piaţă -Editura

ger - Economistul, 9ucureşti 1>>$.

4. Androni* – Eficienţa şi rentabilitatea în contextul economiei de piaţă

-Editura 3idactică şi 7edogocică, 9ucureşti, 1>>>.

1'

Documents

referat-economie (1)