Tehnologia de cultivare a mazrii

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRICULTURA SI HORTICULTURA

REFERAT:

AMELIORAREA MAZARIIDISCIPLINA

AMELIORAREA PLANTELOR AGRICOLEIndrumator: Prof. Univ. dn. Soare Marin

Studenti: 1. Druga Gabriela

2. Dolea Daniela

Craiova 2013

CUPRINS

Introducere........................................pag4

CAPITOLUL I - Tehnologia de cultivare a mazarii.......................................pag5

1.1 Cultivarea mazarii......................................................................................pag5

1.2 Lucrariel solului in cultura mazarii.........................................................pag5-6

1.3 Samanta si semanatul................................................................................pag7-8

1.4 Intretinerea culturilor.................................................................................pag8

1.5 Recoltarea mazarii.....................................................................................pag9-10

CAPITOLUL II Caracteristici.......................................................................pag11

2.1 Importanta.Raspandire................................................................................pag11-12

2.2 Compozitie chimica...................................................................................pag12

2.3 Sistematica..................................................................................................pag13-14

2.4 Particularitati biologice. Zone ecologice...................................................pag14-46

CAPITOLUL III Ameliorarea mazarii ........................................................pag17

3.1 Necesitatea de ameliorare.........................................................................pag17

3.2 Caracteristici genetice................................................................................pag17-19

3.3 Surse de gene.............................................................................................pag19

3.4 Obiectivele de ameliorare.........................................................................pag20-23

3.5 Metode de ameliorare...............................................................................pag23-24

3.6 Mutageneza...............................................................................................pag24-26

Bibliografie.......................................................................................................pag27INTRODUCERE

Cultura de mazare este importanta, deoarece mazarea este o leguminoasa cu un continut mare de proteine, tinand cont de faptul ca, cultura de mazare nu este o cultura foarte pretentiosa mai mult aceasta elibereaza terenul din timp dand posibilitatea infiintari culturilor duble.

Ca importanta alimentara la nivel global, leguminoasele se situeaza dupa cereale in asigurarea caloriilor si proteinelor pentru polpultaia umana.In vederea obtinerii unor productii mari si de calitate atat soiul cat si hibridul cu insusirile lor, au un rol hotarator, deoarece conditiile superioare de fertilitate a solului sunt velorificate in mod diferit, de diferite soiuri sau hibrizi. Gradul de valorificare a acestor conditii depinde de potentialul biologic al solului sau hibridului, astfel ca in unele si aceleasi conditii, unele soiuri sau hibrizi realizeaza productii mari. In consecinta reiese necesitatea de a crea in permanenta noi soiuri si hibrizi cu insusiri superioare celor existenti, cu o mare capacitate de productie.

Noile soiuri obtinute in procesul de ameliorare trebuie sa asigure productii mari si stabile, sa prezinte rezistenta genetica la boli si daunatori, sa aiba o plasticitate ecologica si o calitate ridicata a productiei. CAPITTOLUL. I

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A MAZARII, 1.1 CULTIVAREA MAZARII , FISA TEHNOLOGICA MAZARE

Este de dorit ca mazrea s urmeze dup plante care prsesc terenul devreme, permind lucrarea mai timpurie i ct mai corect a solului, care s fie nivelat, fr resturi vegetale i buruieni nc din toamn. Cele mai bune rezultate se obin dup cereale pioase i dup unele culturi pritoare cu recoltare mai timpurie i n condiiile n care au fost combtute bine buruienile. n Romnia structura culturilor a impus, timp ndelungat, cultivarea mazrii, n primul rnd dup porumb, floarea-soarelui, sfecl de zahr, cartof, rapi (cu rezultate destul de bune). Nu se recomand amplasarea culturilor de mazre dup alte leguminoase, pe de o parte, pentru a evita riscurile excesului de azot, iar pe de alt parte, din cauza perpeturii i amplificrii atacului unor boli; de altfel, pentru structura culturilor din Romnia ar fi neraional s se renune al efectul ameliorator al leguminoasei n asolament. Mazrea este o plant care nu se autosuport i, ca atare, monocultura este exclus. n cazul cultivrii repetate a mazrii pe acelai teren, apare fenomenul de oboseala solului, care se manifest, n principal, prin tulburri brute de cretere, absena formrii nodozitilor pe rdcini, putrezirea rdcinilor i a tulpinii. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei i de excesul de ap, datorate compactrii solului i drenajului defectuos. n monocultur se amplific mburuienarea terenului, atacul de boli i duntori, astfel c produciile scad considerabil. n prezent, se accept c mazrea poate reveni pe acelai teren dup 3-4 ani, fr risc, cu condiia tratrii seminelor, nainte de semnat, mpotriva bolilor. La rndul su, mazrea este o premergtoare foarte bun pentru multe culturi i o excelent premergtoare pentru gru, deoarece, se recolteaz timpuriu, are o influen favorabil asupra structurii solului, solul este reavn i se poate ara n condiii bune, n sol rmne o cantitate apreciabil de materie organic i de azot (circa 1,5 t substan uscat i 30-100 kg N/ha). n condiiile din Romnia mazrea trebuie cultivat n solele n care urmeaz s fie semnat gru de toamn. Sunt situaii cnd, dup mazrea recoltat timpuriu, n luna iunie, sunt semnate culturi succesive, care folosesc bine disponibilul termic rmas pn n toamn. 1.2 Lucrrile solului n cultura mazrii

Dezmiritirea. Imediat dup recoltarea plantei premergtoare i eliberarea terenului de resturi vegetale, se recomand s se efectueze o lucrare de dezmiritit, cu scopul mrunirii buruienilor, a resturilor vegetale (miritea) i a startului superficial al solului.

Artura. Ct mai curnd posibil terenul se ar cu plugul n agregat cu grapa stelat, la adncimea de 25-35 de cm. Cultivatorii de mazre recomand, adesea, s se are mai adnc dect pentru alte culturi; ndeosebi pe solurile grele, afnarea adnc a solului favoriznd o mai bun dezvoltare a rdcinilor n straturile adnci ale solului.

Imaginea 1 Arturile efectuate vara se lucreaz n mod repetat pn n toamn (se grpeaz), lucrri prin care este nivelat terenul, sunt mrunii bulgrii i sunt distruse buruienile care rsar, reducnd, astfel, rezerva de buruieni. Arturile efectuate dup premergtoare cu recoltare mai trzie pot fi lucrate nc din toamn sau pot fi lsate n brazd crud. n mod obinuit, se susine necesitatea grprii i nivelrii arturii n toamn, ceea ce ofer avantajul c, la desprimvrare, terenul de usuc mai repede i mai uniform i se poate semna mai devreme; cultivatorii de mazre din zonele secetoase (de ex. Dobrogea) prefer acest sistem de lucrare a solului. Pe anumite terenuri, i ndeosebi n zonele cu soluri grele i unde cad cantiti mari de precipitaii n sezonul rece, grparea i nivelarea terenului n toamn pot conduce la compactarea exagerat a solului pe timpul iernii, acesta se usuc mai greu n primvar i se ntrzie semnatul. n asemenea situaii este de preferat ca artura s fie lsat nelucrat peste iarn. n primvar terenul se lucreaz ct mai timpuriu posibil, dar numai dup ce apa s-a scurs n profunzime, pentru a evita compactarea exagerat prin trecerea agregatelor agricole; din aceleai motive, trebuie redus la minimum numrul de treceri pe teren cu agregatele agricole. Grparea. De regul, n primvar, sunt necesare dou lucrri, dintre care o lucrare de grpat la desprimvrare, pentru mobilizarea solului i o a doua lucrare, efectuat chiar nainte de semnat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri n agregat cu cmpuri de grap cu coli i lam nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adncimea de semnat.

Prin toate lucrrile solului trebuie urmrit s se obin un teren foarte nivela, care s permit un semnat uniform, ca adncime u ca distribuire a seminelor, realizarea unor culturi uniform dezvoltare, foarte important pentru a nlesni recoltarea mecanizat a culturii.

1.3 Smna i semnatul mazrii

Imaginea 2

Mazrea este semnat primvara ct mai timpuriu, atunci cnd se poate pregti terenul n condiii bune (solul s-a zvntat bine). Calendaristic, n Romnia, culturile de mazre sunt semnate n cursul lunii martie (de regul, n prima jumtate a lunii martie n sud i n a doua jumtate n restul zonelor); spre nord i n ultimii ani cu desprimvrare trzie, sunt situaii n care mazrea este semnat la nceputul lunii aprilie.

Semnatul timpuriu ofer avantaje certe: sunt folosite bine cele 100-200 zile cu vreme favorabil mazrii, sub aspectul condiiilor de umiditate, temperatur i lungime a zilei (lunile martie-iunie). n acest fel, este valorificat n condiii optime umiditatea acumulat n sol n sezonul rece i care asigur germinarea seminelor i creterea tinerelor plntue.

Semnatul ntrziat antreneaz, de regul, scderea important a produciilor; se discut chiar despre pierderi de producie de 50%, la o ntrziere de 20 de zile fa de perioada optim de semnat. Sunt afectate toate componentele de producie i ndeosebi numrul de boabe formate pe o plant. Densitile ,(de semnat folosite n Romnia sunt de 125-140 boabe germinabile/m . n mod obinuit, la(pentru a se realiza 100-200 plante recoltabile/ m2 mazre, se estimeaz un procent de rsrire n cmp de 75%. Mazrea posed o anumit suplee privind densitatea lanului i poate compensa parial, prin ramificare, densitile prea mici. Ca urmare, cu ct zona are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic i pluviometric, cu att se poate semna cu densiti mai mici, iar ntrzierea semnatului are efecte negative mai pronunate. Din contr, cu ct zona de cultivare este mai secetoas, ci att trebuie semnat mai devreme i se va lucra cu densiti mai mari.De reinut: Cantitile de smn corespunztoare densitilor optime sunt de regul de 250-300 kg/ha.

Mazrea este semnat n rnduri dese (12,5 cm), prin care se asigur o mai bun distribuire a seminelor. Semnatul mazrii n crri (similar cu ce s-a prezentat la gru) ofer avantaje certe, permind aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor, bolilor i duntorilor, foarte uniform, i pn n faze de vegetaie mai avansate. Datorit cerinelor mari fa de umiditate n faza de germinare, mazrea trebuie semnat mai adnc; n condiiile din Romnia se seamn la circa 6 cm adncime. Semnatul superficial este foarte duntor deoarece conduce la un rsrit neuniform i poate spori pagubele produse de atacul psrilor. Semnatul exagerat de adnc este, de asemenea, defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a seminelor n curs de germinare este insuficient, se amplific atacul de boli i, ca urmare, se nregistreaz pierderi importante de densitate.

1.4 Intretinerea culturilora. Asigurarea necesarului de elemente nutritive: 40-60 kg/ha P; 40-60 kg/ha K.

Bacterioza se va cu Nitragin, 4 flacoane pentru samanta necesara la hectar.

b. Combaterea integrata a buruienilor.

Se realizeaza prin respectarea rotatiei culturilor, a adancimii si epocii de executare a araturilor, prin plivit si tratamente chimice inainte de semanat sau in cursul perioadei de vegetatie. Se pot folosi, in functie de imburuienare si de posibilitati, urmatoarele erbicide:

- Preemergent: Treflan 24 Cv = 3-5 l/ha, cu incorporare: Mecloran 48 CE = 5-7 l/ha, cu incorporare; Dual Gold 960 EC = 1,0 1,5 l/ha, inainte de semanat sau dupa semanat; Gesagard 500 FW = 2-3 l/ha, dupa semanat intrucat mazarea trebuie semanata primavara foarte devreme si deseori timpul nu permite aplicarea erbidelor inainte de semanat. - postemergent: se poate face tratamentul cu Rompiv = 0,5 0,75 l/ha, dupa rasaritul mazarii si pana cand plantele au ajuns la 8 10 cm inaltime. In comparatie cu Dikotex 40 L, Pometrex 50 SC combate si Xanthium, Solanum, Abutilor, Cirsium. In cazul infestarii cu Sorghum halepense se pot face tratamente ca cele prezentate pentru cultura de soia.c. Combatereaintegrala a bolilor si daunatorilor.

Prevenirea si combaterea antracnozei mazarii si a altor boli transmisibile prin samanta se realizeaza prin respectare rotatiei de cel putin trei ani si folosirea de seminte provenite din culturi sanatoase.

Cel mai periculos dintre daunatori este gargarita mazarii (Bruchus pisorum). In zonele in care acesta a fost semnalat, o masura obligatorie este tratarea intregi recolte obtinute, imediat dupa treierare, inainte de conditionare, prin gazarea timp de 48 ore, in spatii inchise etans, utilizand Reland 40 EC = 12,5 ml/tona, sau pastile de Fumitox 10 sau pestoxin in doze de 30 g/t in spatii bine inchise sau 50 60 g/t, cand spatiul este mai putin corespunzator sau tratarea se face sub prelate. Tratarea recoltei este obligatorie chiar daca s-au efectuat tratament in timpul vegetatiei pentru combaterea acestui daunator. In toate cauzurile, pentru evitarea accidentelor de munca, trebuie sa se urmareasca respectarea stricta a instructiunilor de folosire care insotesc produsele mentionat. 1.5 Recoltarea mazrii

Se apreciaz c perioada optim de recoltare a unui lan de mazre este foarte scurt, de numai 4-5 zile. Ca urmare, lanurile de mazre trebuie recoltate cu prioritate fa de alte culturi. La recoltare, terenul trebuie s fie foarte bine nivelat i fr buruieni. Se recomand s se nceap recoltatul atunci cnd plantele s-au nglbenit, frunzele s-au uscat i 75% din psti sunt galbene, pergamentoase i boabele s-au ntrit. De regul, maturarea i recoltarea mazrii au loc n a doua jumtate a lunii iunie; n zonele umede u rcoroase i n unii ani mai ploioi, se ntrzie pn n prima decad a lunii iulie. n ara noastr recoltarea lanurilor de mazre se efectueaz divizat ( n dou faze): n prima faz plantele sunt smulse sau tiate cu maina de recoltat mazre (sau manual, pe suprafee mici) dup care sunt lsate n brazd continu cteva zile pentru uniformizarea coacerii; n faza urmtoare se treier cu combina de cereale, prevzut cu ridictor de brazd i efectundu-se o serie de reglaje specifice, ndeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turaiei aparatului de treier la mai puin de 600 rotaii/minut; mrirea distanelor dintre bttor i contrabttor; reglajele se refac de 2-3 ori pe zi. Dificultile ntmpinate la recoltarea mazrii impun o foarte bun organizare; se lucreaz de preferat dimineaa devreme, pe rou i spre sear. Treieratul se desfoar cel mai bine cnd umiditatea boabelor este cuprins ntre 18-20%; sub 15% boabele se sparg uor, iar peste 22% treieratul se face cu dificultate. Extinderea n cultur a soiurilor de tip afila, la care plantele nu se culc la pmnt la maturitate, permite recoltarea direct a lanurilor de mazre dintr-o singur trecere cu combina. n acest caz se practic montarea unor degete speciale ridictoare de lan la dispozitivul de tiere al combinei. Imediat dup recoltare i nainte de depozitare boabele de mazre trebuie supuse operaiunilor de condiionare (gazarea contra grgriei, eliminarea impuritilor, uscarea boabelor pn la 14% umiditate). Mazrea este o cultur productiv, de la care se pot obine peste 3.000 kg boabe/ha. Din producia total, boabele reprezint 35-50%. Adunarea resturilor vegetale i eliberarea terenului nu pun probleme deosebite. Vrejii de mazre au valoare furajer ridicat i sunt adunai uor, prin presare, folosind presa pentru furaje. Se poate conta pe recolte de 1,5-3t vreji/ha.

Imaginea 3 CAPITOLUL II. CARACTERISTICI2.1 IMPORTANTA. RASPANDIRE

Importanat. Boabele de mazare sunt folosite in alimentatie in stare nematura, ca legume sau in stare matura (boabe uscate), decorticate si transformate in faina, apoi preparate sub forma de supe sau piure. Consumul boabelor mature de mazare are traditie in tarile Europei Centrale si de vest; in sudul si estul Europei, mazarea este inlocuita in alimentatie cu fasole, naut sau linte.

Mazarea are utilizari furajere multiple:

boabele, intregi sau sub forma de faina sunt folosite in hrana animalelor, indeseobi a tineretului; plantele de mazare intra si in componenta amestecurilor furajere, alaturi de ovaz, consumate ca nutret verde sau fan;

recturile vegetale au un continut in proteina mai ridicat comparativ cu paiele de cereale, sunt foarte apreciate in furajarea animalelor, mai ales a ovinelor

Importanta agronomica a mazarii este deosebita. Cultura este mecanizabila in intregime. In plus, mazarea paraseste terenul devreme, lasand-ul imbogatit in substanta organica si azot, curat de buruieni, fara resturi vegetale, cu umiditate suficienta pentru a fi lucrat si timpuriu si in conditii bune. Ca urmare, mazarea este o premergatoare foarte buna pentru majoritatea culturilor si o excelenta premergatoare pentru graul de toamna. Datorita recoltarii foarte timpurii, trebuie avuta in vedere si posibilitatea amplasarii dupa mazare a unor culturi succesiva. Raspandirea. Se considera ca mazarea este o cultura agricola veche, probabil la fel de veche ca graul si orzul originara din regiunea de set a Marii Mediterane, Africs de Nord-Est si Orientul Mijlociu. Mai tarziu, mazarea s-a extins spre vest in Europa, spre sud in Africa si spre set in India si China. Una dintre cauzele pentru care nazarea s-a raspandit a fost valoarea alimentara si conservabilitatea ridicata a semintelor. Semintele nemature (verzi) se pare ca au fost utilizate in alimentatie la inceput in China si mai tarziu aceasta forma de utilizare a fost preluata in Europa. In timp, mazarea verde s-a raspandit treptat, chiar in defavoarea mazarii uscate. Mazarea este o cultura agricola specifica zonei temperate di emisfera nordica fiind cultivata indeseobi intre 40 si 50 grade latitudine. Mai spre nord, productiile scad din cauza insuficientei caldurii, iar spre sud acestea sunt limitate de caldurile excesive, seceta si atacul daunatorilor.

In Romania, suprafetele ocupate cu mazare au fost foarte fluctuante: 31 mii ha in perioada 1930-1939, 109 mii ha in anul 1952, doar 12,5 mii ha in 1979, si din nou apropae 100 mii ha in 1987. in ultimele decenii mazarea, s-a restrans mult in cultura, ajungand la doar 22 mii ha in 1929 cu o productie medie pe intreaga suprafata se 1.497 kg boabe/ha, 11 mii ha in anul 2001, 20 mii ha in 2009; cea mai mare productie medie, de 2.086 kg/ha, a fost recoltata in anul 2008. Prin comparatie, mazarea verde se cultiva pe glob 2,11 mil ha, indeseobi in Asia si mai putin in Europa. Romania a cultivat in ultimul deceniu anual circa 5 mii ha cu mazare de gradina.

2.2 COMPOZITIA CHIMICA SI CALITATEA RECOLTEI In primul rand, cantitatea mare de substante proteice din boabele de mazare, precum si calitatea deosebita a acestora, data de ponderea importanta a aminoacizilor esentiali, indeseobi linzina si treonina. Totadata, prezenta in cantitati importante a amidonului, confera boabelor de mazare o valoare energetica deosebita. Compozitia chimica a semintelor de mazarea (g/100 g s.u.

Specificare Mazare GrauTurta de soia

Proteine:

- linzina

- metionona

- cistina

- treonina

- triptofan25,0

1,85

0,25

0,37

0,96

0,2012,9

0,37

0,21

0,32

0,40

0,1651,9

3,30

0,73

0,83

2,02

0,70

Amidon 50,068,53,4

Lipide 1,21,71,5

Celuloza 6,12,86,0

Saruri minerale:

fosfor

calciu3,5

0,40

0,091,9

0,38

0,077,2

0,78

0,31

Tabelul 1 Semintele de mazare uscate contin 271 kcal/100g boabe, si vitaminele complexului B, precum si vitaminele A, K, C. Ca urmare, acestea au o valoare alimentara si furajera exceptionala. Ele pot fi folosite cu bune rezultate in furajarea tuturor speciilor de animale. Semintele nemature contin in medie la 100 g.: 81 kcal, 6,55 g proteine, 16,0 g glucide, 0,48 g lipide, 0,92 g saruri minerale si sunt o sursa importanta de vitamine. 2.3 SISTEMATICA Mazarea de gradina apartine familiei Leguminoase si este originara din zona meridionala sau Asia de Vest. Este cunoscuta din epoca bronzului si cultivata pe suprafete intinse de catre vechii egipteni si romani, dar scrierile o atesta abia in secolul al XIII-lea, atat in Europa, cat si in America. Aceasta leguma este foarte apreciata pentru continutul ridicat al glucidelor in boabele verzi (zaharuri solubile), proteinelor, hidratilor de carbon si prin cantitatea de saruri minerale si vitamine, astfel clasandu-se pe locul 10 intre legume. Mazarea cultivata apartine genului Pisum. Speciile importante ale genului Pisum sunt:

1. Pisum sativum L. Subspecia sativum - mazarea comuna, cu flori mari, albe;

2. Pisum arvense. L. mazarea furajera, care se recunoaste prin floril rosii-violacee si prin inelul violaceu de la baza stipelelor.

Mazarea (Pisum sativum) este o planta anuala, cu un sistem radicular bine dezvoltat, ramificat, cu numeroase nodozitati mai ales pe ramificatiile tinere ale radacinii, care au capacitatea de a fixa azotul atmosferic.

Specia Pisum sativum cuprinde un numar mare de varietati, diferentiate dupa marimea semintelor, aspectul suprafetei si culoarea tegumentului semintelor. Soiurile de mazare de camp cultivate, in prezent, apartin varietatii, vulgatum, caracterizata prin seminte de marime mijlocie, netede, de culoare alb-galbuie.

Soiuri de mazare

Sortimentul de soiuri de mazare de camp include patru soiuri romanesti, si anume:1. Aurora creat la INCDA Fundulea;

2. Dorica creat la SCDA Turda;

3. Magistrat Liv creat la SCDA Livada:

4. Vedea Tr creat la SCDA Teleorman:

Si trei soiuri straine:

5. Athos;

6. Atika

7. Austin Se mai folosesc si alte doua categorii de soiuri: cu bobul neted si cu bobul zbarcit.

8. Soiuri de mazare cu bobul neted - Alaska" - soi timpuriu, cu boabe extrafine si foarte fine, pastaia este ascutita, are 5-8 seminte si productia obtinuta este de 5-6 t/ha. - Fina verde" - soi semitimpuriu, cu boabe extrafine si fine, cate 5-7 intr-o pastaie si cu o productie de 7-8 t/ha. - Prima" - soi timpuriu, foarte productiv (10-12 t/ha), formeaza circa 6 seminte in pastaie, care sunt fine si extrafine.

9. Soiuri de mazare cu bobul zbarcit - Vidra 187" - soi semitarziu, cu o capacitate productiva de 7-8 t/ha, formeaza pastai cu varful bombat, in care sunt 6-8 seminte fine si foarte fine. - Mingomark" - soi timpuriu, rezistent la seceta, are potential productiv de 13 -14 t/ha, pastaia cu varful bont, are 7-8 seminte verzi, mijlociu de fine. - Gotinga" - soi tarziu, cu boabe mijlociu de fine, cate 9-10 intr-o pastaie si un potential productiv de 11 - 12 t/ha. - Bordi" - soi semitimpuriu, cu productie scazuta (5-8 t/ha), pastaia are varful bont si un numar de 7-9 seminte.

Se mai cultiva soiurile: Cornelia, Mantica, Adela, Victoria, Armonia. In ultimele decenii, in atarile care cultiva pe suprfate mari mazare pentu boabe uscate au fost create si extinse in cultura soiuri cu anumite caracteristici care favorizeaza recoltare directa, reducand dificultatile intampinate, in mod obijnuit, la recoltare si limitand pierderile.2.4 PARTICULARITATI BIOLOGICE. ZONE ECOLOGICE

Ciclul vegetativ la mazare dureaza, de la semanat la maturitate, 100 120 zile. Germinatia este hipogeica, ceea ce imprima o mai buna putere de strabatere si permite un semanat mai adanc.

Radacina mazarii este pivotanta, ramificata, destul de bine dezvoltata, putand atinge 1 m adancime. Pe radacina se formeaza nodozitati, datorita inocularii cu bacterii fixatoare de azot, aprtinand speciei Rhizobium leguminosarum, existente in sol sau provenite de la tratarea semintelor inainte de semanat. Particularitatile de a forma nodozitati pe radacini ii confera mazarii pretentii mari fata de aerarea solului, precum si sensibilitatea la excesul de apa din sol, care inhiba formarea nodozitatilor. Tulpina este erbacee, goala in interior, urcatoare si prezinta carcei proveniti din transformarea foliolelor. Este inalta de 60 150 cm si are crestere nedeterminata. La formele normale mazarea, pana la inflorire, tulpina este erecta sau semierecta; apoi, pe masura ce se formeaza pastaile si boabele, planta se culca sub greutatea acestora, dar si din cauza ca tesutueile mecanice ale tulpinii sunt slab dezvoltate. Aplexul tulpinii da nastere la internodii succesuve, cu o dispunere pe doua randuri a frunzelor, care confera tulpinii o forma de zig zag mai mult sau mai putin accentuata. La subsuoara fiecarei frunze se diferentiaza cate un mugure. Primii muguri formati la baza tulpinii sunt vegetativi. Daca ei se dezvolta, vor da nastere la ramificatii. Gradul de ramificare depinde de soi, densitatea culturii si perioada de semanat.

Frunzele sunt mari, alterne, alcatuite din 2-3 perechi de foliole, de culoare verde. Ele apar cate una sau grupate cate 2-3 la un loc si au polenizare autogama. Inflorirea la o planta dureaza 20-25 de zile, in functie de soi si de conditiile de mediu. Ele mai pot fi paripenat compuse, avand 1- 3 perechi de foliole, cu stipele mari la baza si carcei; in acest caz, fotosinteza este asigurata de stipele mari la baza si carcei la partea superioara. La soiurile de tip Afila foliolele sunt inlocuite cu carcei; in acest caz, fotosinteza este asigurata de stipele foarte mari, precum si de celelalte parti verzi ale plantei. La aceste soiuri, plantele se sustin intre ele datorita carceilor si nu se culca la pamant la maturitate; pagubele in perioadele ploioase sunt mici si, in plus, foarte important, lanul poate fi recoltat dintr-o singura trecere cu combina.

Florile. Mazarea infloreste de vreme, in mod obijnuit incepand din luna mai. Florile albe au constitutia specifica leguminoaselor si sunt grupate la raceme dispuse la subsuoara frunelor. Se formeaza, de regula, 2 3 flori pe un etaj, (la un nod), indeseobi la primele eteje (noduri) bazale, care sunt si cele mai productive. Fecundarea este autogama.

Fructul este o pastaie de culoare verde, continand, de regula, 3-6 boabe. Pastaile sunt usor ehiscente la maturitate, ceea ce creaza dificultati la recoltare si pote determina pierderi mari de boabe prin scuturare. Semintele au MMB = 200 350 g MH = 75 80 kg, ele se sparg cu usurinta la recoltarea si la orice manipulari mecanice.

Ciclu de vegetatie al mazarii se poate divide in 4 perioade;

- perioada I, care incepe cu rasaritul plantutie si se incheie la inceputul infloritului; este perioada in care planta formeaza numai organe vegetative; - perioada a II-a, care debuteaza la inceputul infloritului si dureaza pana la atingerea stadiului limita de avortare; inceputul aestui stadiu este marcat de momentul in care la prima pastaie, lungimea bobului este de 6 mm;

- perioada a III-a corespunde intervalului cuprins intre stadiul limita de avortare si pana cand pastaia de pe ultimul etaj florifer contine o samanta mai mare de 6 mm;

- perioada a IV-a dureaza pana la maturitatea fiziologica; este faza cand are loc umplerea semintelor si in care se manifesta o competitie intre diferitele etaje ale plantei pentru asimilatele necesare formarii boabelor.

Relatii ca factorii de vegetatie. Mazarea este o planta a climatelor mai umede si racoroase. Caldura. Are pretentii mici fata de caldura. Semintele au nevoie pentru germinare de numai 1-3C, iar plantele tinere suporta pentru perioade scurte si temperaturi negative (-5C). Temperatura optima de crestere este de 20-25C.Lumina. Mazarea este pretentioasa fata de lumina, fiind specie de zi lunga. In conditii de umbra se produce un numar scazut de pastai, plantele sunt cu o talie mai inalta si ramifica putin.

Apa. Este pretentioasa fata de apa din sol. Datorita acestui fapt, se recomanda semanatul in mustul zapezii" pentru a beneficia de umiditatea mai mare de la inceputul primaverii si a se crea o cultura uniforma si cu densitate buna. In functie de cantitatea de apa din sol, se formeaza un numar mai mare sau mai mic de seminte in pastaie si de marime diferita. Apa in exces determina o crestere slaba, intarzierea infloririi, plantele devin sensibile la boli, iar daca apa persista mai mult, plantele mor.

Solul. Mazarea se cultiva pe terenuri permeabile, cu textura usoara sau mijlocie, cu apa freatica la peste 2 m, soluri cu fertilitate mijlocie, insorite si curatate de buruieni. Mazarea prefera solurile mijlocii, luto-nisipoase sau nisipoase-lutoase, bine drenate, cu o buna capacitate de retinere a apei, bogate in humus, fosfor, potasiu si calciu, cu reactie neutra (pH = 6,5 7,5), bine structurate. Nu sunt potrivite solurile grele, argiloase, acide, cu exces de apa sau cu stagnarea apei, si nici cele nisipoase, srace in materie organica. Mazarea este considerata leguminoasa cernoziomurilor, a zonelor foarte favorabile pentru grau. Zonele ecologice. Zona foarte favorabila pentru cultura mazarei se afla in Campia de Vest, caracterizata prin precipitatii bine repartizate si 20 grade C temperatura medie in perioada de fructificare.

Zona favorabila se situeaza in sudul Campiei Romane, Campia Transilvaniei, a Crisurilor si in partea de nord-vest a tarii. Trebui subliniat ca zonle cu cernoziom din Dobrogea, Baragan, Moldova, cu climat secetos, in general, poate asigura productii bune la mazare, cu conditia unui semanat cat mai timpuriu.

Imaginea 4

CAPITOLUL III AMELIORAREA MAZARII 3.1 NECESITATEA DE AMELIORARE Necesitatea ameliorarii mazarii este data de valoarea alimentara si energetica a boabelor sale. Acestea au un continut ridicat de proteine (25-35%), amidon (30-35%), grasimi, vitamine, saruri minerale. Pe langa valoarea alimentara mare, reprezinta si o importanta sursa de proteine pentru furajarea animalelor, atat productie principala cat si secundara. Prezinta si avantajul ca elibereaza terenul timpuriu si lasa terenul timpuriu si lasa terenul imbogatit in azot.

Conditiile de clima si sol sunt favorabile pentru cultura mazarii in tara noastra si extinderea suprafetetlor este conditionata de crearea de soiuri noi productive.

3.2 CARACTERISTICI GENETICE

Toate speciile de mazare sunt diploide avand numarul de baza x = 7. Pe aceasta baza hibridarea intre specii se executa usor, dar in multe cazuri hibrizii obtinuti sunt sterili datorita diferentelor structurale intre cromozomii formelor parentale sau a unor cauze de natura fiziologica. Mazarea se foloseste frecvent in analizele hibridologice datorita variabilitatii mari a caracterlor si a faptului ca au o ereditate simpla si usor de evidentiat. Comportarea ereditara a unor caractere si insusiri la mazare in prima generatie hibrida este redata in tabelul de mai jos. S-au indentificat si gene pentru rezistenta la diferite boli. La unele boli rezistenta este de tip poligenic iar in alte cazuri determinismul este monogenic.

Comportarea la hibridare a principalelor caractere in prima generatie hibridare

Caracterul sau insusireaDominant Recesiv

Numarul internodiilorMareMic

Lungimea internodiilorLungiScurte

Ramificarea tulpineiRamificataNeramificata

Tipul tulpiniNefasciataFasciata

Numarul de folioleTrei perechiO pereche

Latimea frunzeiLataIngusta

Numarul de floriMicMare

Forma pastailor Diferita

Precocitate

Marimea boabelor Intermediar sau transgresiv

Mare Mica

Rezistenta la antracnozaRezistenta Susceptabilitate

Rezistenta la virusul

mozaicului comunSusceptibilitateRezistenta

Rezistenta la mozaicul ingalbeniriiSusceptibilitate Rezistenta

Tabelul 2 Cercetarile privind rezistenta la Aschochita pisi, Ascochita pinodella, micosphaerella pinodes, au scos in evidenta lipsa unor surse de rezistenta. In schimb, la Fusarium solani f. Pisi se cunosc rasele fiziologice de baza: 1,2 si 3. Rezistenta fata de rasa 1 este determinata de gena dominanta Fw, care nu confera insa rezistenta la rasa 2. rezistenta la rasa 2 este conditionata de prezenta altei gene dominante Fw. Cu ajutorul selectiei si incrucisarii s-au creat in prezent numeroase soiuri de mazare rezistente fata de rasa 2, dar agentul patogen se modifica si el determinand aparitia altor rase fiziologice.

Cele mai multe dintre caracterele mazarii sunt caractere poligenice. Majoritatea genelor indentificate la mazare au fost repartizate in sapte grupe linkage dupa numarul haploid de cromozomi.

Genele care intervin in determinismul sau controlul genetic al insusirilor de soi la mazare sunt redate in tabelul de mai jos.

Controlul genetic al principalelor caractere la mazare

Caracterul (insusirea)Controlul genetic

Numarul internodiilorT nr. mare de internodii

Lungimea internodiilor t nr. mic de internodii

Ramificarea tulpiniiLe, Lo Internodii lungile, lo internodii scurte

Numar de folioleRr, Fru gene cu efect aditiv

Latimea frunzeifa, fas gene cu act. pleiotrica

Forma pastailorPoligenic

Precocitate Monogenic

Numar de floriFn si Fna o floareFn si Fna; fn si Fna doua flori

Fn si fna trei flori

Marimea boabelorSy1, Sy2, Sy3, Sy4 (actiunea cumulativa

Rezistenta la antracnozaPoligenic

Rezistenta la virusul mozaiculuiMonogenic, recesiv (no)

Rezistenta la mozaicul ingalbenitMonogenic, recesiv

Tabelul 33.3 SURSE DE GENE

Germoplasma la mazare este foarte bogatain forme si soiuri. O importanta mai mare prezinta speciile Pisum sativum si Pisum abyssinicum. Specia Pisum sativum cuprinde mai multe varietati ca se deosebesc intre ele dupa dezvoltarea plantelor, dupa marimea si culoarea boabelor. Varietatile comestibile sunt grandisemineum, vulgatum, glaucospermum si coronatum.

Prin selectie s-au obtinut soiuri de mazare de camp, soiuri de mazare furajera si soiuri de mazare de gradina.

Soiurile ameliorate de provenienta straina introduse in cultura contin gene ce controleaza caractere si insusiri valoroase pentru ameliorarea mazarii si constituie o importanta sursa de gene fiind folosite in hibridari cu soiuri romanesti. O alta categorie de resurse genetice o reprezinta speciile inrudite cu Pisum sativum, in special fiind folosite in hibridari ca surse de gene pentru plasticitatea ecologica si rezistenta la actiunea unor factori nefavorabili cum ar fi:

- Pisum elatius pentru reziatente la unele boli;

- Pisum fulvum pentru rezistenta la seceta si arsita;

- Pisum formosum si Pisum Arvense pentru rezistenta la temperaturi scazute;

De asemenea, reprezintra importanta pentru selectie a anumite grupe ecologice ce contin gene valoroase pentru ameliorare. 3.4 OBIECTIVELE DE AMELIORARE

1. AMELIORAREA CAPACITATII DE PRODUCTIE

Este un obiectiv prioritar si se obtine prin imbunatatirea mai multor elemente de ordin morfologic si fiziologic. Cele mai importante elemente de productivitate la mazare sunt:

numarul de plante le unitatea de suprafata;

numarul mediu de pastai fertile pe o plante; numarul mediu de boabe in pastaie si greutatea boabelor.

Numarul de plante la unitatea de suprafata depinde de talia plantelor.

Numarul de pastai depinde de numarul nodurilor florifere si de numarul florilor la un nod. De regula, maoritatea nodurilor florifere sunt localizate la jumatatea inferioara a tulpinii fapt ce ingreuneaza recoltarea lor. In acest sens se urmareste obtinerea de soiuri la care nodurile florifere sa fie repartizate pe toata lungimea tulpini si mai ales spre varf.

In vederea sporirii procentului de pastai fertile este necesara sporirea capacitatii de dezvoltare si asimilare a sistemului radicular a activitatii simbolice cu bacteriile fixatoare de azot.

Soiurile ameliorate trebuie sa aiba o talie relativ scunda pentru a permite o dimensiune mai mare, sa formeze un numar mai mare de 10 pastai pe planta si peste 7 boabe in pastaie, iar MMB-ul sa fie ridicat (peste 200 g). Ele trebuie sa fie uniforme in privinta maturitatii pentru a evita scuturarea primelor pastai si a permite recoltarea mecanizata. In acest sens ele trebuie sa aiba o inflorire li,itata. De asemenea, trebuie sa fie rezistente la seceta. O midalitate moderna pentru sporirea productiei la mazare este reducerea suprafetei foliare, deoarece o mare parte din substantele extrase din sol sunt consumate pentru intretinerea aparatului foliar. Pe langa cresterea productiei, reducerea suprafetei foliare conduce si la cresterea rezistentei la cadere deoarece foliolele sunt transformate in carcei, iar plantele se prind intre ele sprijinandu-se una pe alta in pozitie verticala. In acesta directie se poate utiliza gena af (afila) care transforma foliolele in carcei si gena st care reduce marimea stipelelor. La acest tip de plante, afila, suprafata foliara se reduce cu pana la 40%., iar productivitatea creste cu pana la 20%, comparativ cu formele cu foliaj normal.

2. AMELIORAREA CALITATII PRODUCTIEI

Se urmaresc mai multe elemente care difera in functie de modul de utilizare al boabelor. Pentru alimentatia o,ului si folosirea boabelor in industria de conserve, calitatea este conditionata atat de marimea si uniformitatea boabelor cat si de simultaneitatea maturizarii tehnologice. Culoarea tegumentului este un alt element important al calitatii si prefera a fi verde. Din punct de vedere al compozitiei chimice prezinta importanta deosebita continutul in proteine, care trebuie sa fie ridicat (28-30 %), continutul in glucide simple in jur de 7-8 % si continutul in vitamine ( A, B1, B2 si C).

Dintre factorii care influenteaza continutul in proteine cei mai importanti sunt:

conditiile climatice ale anului;

atacul bolilor foliare

pozitia pastailor pe plante.

O importanta deosebita o prezinta proportia aminoacizilor esentiali din fractia proteice, care trebuie sa fie in cantitate cat mai mare, mai ales in metionina si triptofan.

Totusi, cresterea continutului de proteine din boabe este corelata cu scaderea capacitatii de productie, intre aceste elemente existand o corelatie negativa.

Un element al calitatii este si durata de fierbere. Boabele trebuie sa fiarba usor si uniform, sa nu crape in timpul pasteurizarii si sa nu tulbure lichidul de conservare. Tegumentul trebuie sa fie fin pentru ca procentul de coji sa fie cat mai mic, iar gustul sa fie placut.

3. AMELIORAREA REZISTENTEI LA BOLI SI DAUNATORI

Soiurile cultivate actual prezinta sensibilitate variabila la boli. Dintre bolili care provoaca diminuari ale productiei cele mai periculoase sunt:

rugina produsa de Uromyces pisi;

antracnoza produsa de Ascochyta;

fuzarioza produsa de Fusarium oxysporum f. Pisi;

fainarea produsa de Erysiphe polygoni.

Cercetarile efectuate privind rezistenta la boli privind rezistenta la boli au scos in evidenta lipsa unor surse de rezistenta, cunoscandu-se numai anumite soiuri sau specii tolerante.

Rezistenta la fuzarioza este dificil de realizat datorita existentei mai multor rase fiziologice cu agresivitate ridicata. Nu s-au indentificat forme rezistente la fuzarioza, ci doar la forme tolerante, cum dunt unele soiuri americane la care se pot transfera ganela in procesul de ameliorare. Pentru ameliorarea rezistentei la antracnoza pot fi folosite unele forme tolerante, in special soiuri olandeze care contin gene la o specie salbatica Pisum elatius.

La mazare sunt foarte frecvente si vorozele provocate de diversi virusi. S-a constatat ca sunt mai rezistente la mozaicul comun soiurile cu bob zbarcit. De asemenea, au fost descoperite unele surse de rezistenta in materialul originar din India, bazat in special pe existenta unor gene recesive.

In toate cazurile de ameliorare a rezistentei la boli se recurge la soiuri rezistente, posesoare ale unor gene de rezistenta si la hibridare, pentru transferul acestora la materialul biologic luat in ameliorare.

In ceea ce priveste rezistenta la daunatori, cel mai periculos este gargarita mazarii. Pana in prezent nu se cunosc forme rezistente la gargarita. Se mizeaza pe obtinerea unor forme precoce, cu ritm rapid fructificare, care sa evite perioada atacului maxim al insectei.

4. AMELIORAREA PRECOCITATII Este un obiectiv important la mazare deoarece soiurile precoce folosesc mai bien precipitatiile din lunile mai iunie, evitand astfel temperaturile ridicate, fata de care mazarea este foarte sensibila. Totusi, intre precocitate, capacitatea de productie si calitatea exista o corelatie negativa, fapt ce ingreuneaza procesul de ameliorare in acest sens. Se recomanda obtinerea unor soiuri semitimpurii, cu perioada de scurta de vegetatie (0-90 de zile), care sa asigure si o productie satisfacatoare. Aceste soiuri trebuie sa aiba un ritm rapid de crestere in primele faze de vegetatie si sa aiba o maturizare simultana a pastailor.

5. AMELIORAREA REZISTENTEI LA TEMPERATURI SCAZUTE

Necesitatea evitarii temperaturilor ridicate impune semanatul cat mai timpuriu si astfel exista posibilitatea ca plantele tinere sa fie surprinse de ingheturi tarzii.

Pentru a se obtine forme rezistente la temperaturi scazute se foloseste hibridarea cu speciile inrudite, mai ales cu forme din specia Pisum arvense, cu ajutorul careia s-au obtinut forme de mazare de toamna cu rezistenta la ger. Pe langa formele obtinute prin hibridare cu Pisum arvense au mai fost indentificate in Asia Mica anumite varietati foarte rezistente la temperaturi ridicate.

6. AMELIORAREA REZISTENTEI LA SECETA

Mazarea nu suporta temperaturiuile ridicate si seceta, fenomene care provoaca pierderi mari de productie si reduc calitatea acesteia. Seceta conduce la reducerea numarului de pastai la punctele de fructificare si a numarului de boabe in pastaie.

Ameliorarea acestui carcater se face indirect prin dezvoltarea sistemului radicular. Obtinerea de forme valoroase se face prin incrucisarea soiurilor cultivate cu forme din varietatile afagnicum, persicum, marocanum, sau cu unele specii inrudite cum ar fi Pisum Fulvum si Pisum arvense. Acestea au o capacitate sporita de dezvoltare a sistemului radicular in primele faze de vegetatie, dar prezinta boabe mici care conduc la obtinerea unor productii scazute. 7. AMELIORAREA REZISTENTEI LA CADERE SI SCUTURARE Aceste caractere conditioneaza aptitudinea pentru recoltarea mecanizata a mazarii. Soiurile de mazare, atat cele de camp cat si cele de gradina, trebuie sa prezinte o talie mijlocie, tulpini elastice si mai groase precum si grupare a pastailor spre varful tulpinii.

Obtinerea de soiuri cu tulpina scurta, chiar daca sunt mai rezistente la cadere, nu este avantajoasa la mazare deoarece pastaile se formeza prea jos si nu pot fi recoltate cu combina, fiind apropae de sol sunt infectate mai repede de catre boli.

Rezistenta la cadere poate fi imbunatatita prin folosirea formelor de mazare tip afila la care ultimele frunze sunt transformate in carcei foarte ramificati. Pe lanaga acesta insusire, care confera rezistenta la cadere, aceste forme prezinta si tulpini mai scurte si o fructificare mai rapida si uniforma. Rezistenta la scuturare este determinata de prezenta stratului pergamentos din pastaie. Pentru ameliorarea acestui caracter se pot folosi formele zaharoase si semizaharoase de la mazarea de gradina.

3.5 METODE DE AMELIORARE Principalele metode de ameliorare folosite la mazare sunt cele caracteristice uturor plantelor autogame, dintre care pot fi amintite: selectia, hibridarea, mutageneza. 1. Selectia - este metoda prin care au fost obtinute numeroase soiuri la mazare. In trecut, selectia era efectuata din cadrul populatiilor si soiurilor locale.

Actual, selectia se foloseste pentru prelucrarea populatiilor asupra carora s-au folosit diverse matode de creare a variabilitatii. 2. Hibridarea sexuata Hibridarea sexuata asigura cresterea variabilitatii materialului biologic, fiin metoda de baza in acest sens. Se executa relativ usor si permite obtinerea de genotipuri valoroase, mai ales atunci cand cele doua forme parentale sunt alese corespunzator obiectivele de ameliorare. Se pot sfectua hibridari intraspecifice intre soiuri, care sunt si cele mai frecvent folosite in special pentru sporirea insusirilor de productivitate si calitate. Prin hibridarea sexuata se intelege metoda de unire pe cale sexuata a doi sua mai multi genitori, care pot fi: soiuri, rase, linii consangvinizate, varietati, specii, genuri, etc. Hibridul sexuat este organismul rezultat i ura hibridari exuate.

Organismul hibrid este considerat rezultatul asimilarii reciproce a gametilor de sex opus. Hibridarea constituie o sursa a variabilitatii, iar hibridul obtinut reprezinta un material initial valoros pentru selectie.

Clasificarea hibridarilor sexuate:

Dupa modul de realizare, hibridarile sunt: naturale (vant,insecte) si artificiale ( libera, semilibera, fortata).

Hibridarea sexuata libera se realizeaza prin castrarea florilor fara sa se faca izolarea, iar polenzarea se face liber.

Hibridarea sexuata semilibera se relizeaza prin castrarea florilor si se izoleaza, introducandu-se sub izolator inflorescentele mascule.

Hibridarea sexuata fortata. Se aleg precis doi genitori, se castreaza genitorul mama si cu penseta se aduce polen de la genitorul tata si se polenizeaza genitorul mama, fortat.

Dupa gradul de inrudire al genitorilor, hibridarile po fi: apropiate si indepartate.

dupa numarul de genitori: simpla, dubla, repetata, complexa, reciproca, dialela, ciclica.

Hibridarea simpla are loc intre doua oiuri, specii, genuri, rase sau dou liniii consangnivizate.

Hibridarea repetata, retroincrucisarea, backrossul sau incrucisaea regresiva. Se incruciseaza doua linii, se obtine hibridul si apoi acesta se polenizeaza cu acelasi polenizator. Dupa 3-4 generatii, la hibridul obtinut, se imprima in baza lui ereditara caracterele si insusirile genitorului tata, dar are caractere de la mama.

Hibridarea complexa - participa forme de la care se recolteaza polen si se amesteca, obtinandu-se un hibrid complex.

Hibridarea reciproca, cand incrucisarea se schimba rolul celor doi genitori, care servesc pe rand ca genitor matern si patern.

Hibridarea ciclica se realizeaza atunci cand fiecare linie se incriciseaza cu restul liniilor., se mai numeste si dialela.

Hibridarea dialele se foloseste in analiza genetica a caracterelor cantitative si la determinarea reactiei la incrucisare a fiecarii linii, adica a capacitatii combinative specifice a formelor parentale.

3.6 MUTAGENEZA IN AMELIORAREA PLANTELOR 1. Definitie

Mutageneza este metoda de ameliorare genetica in care se valorifica efectul agentilor mutageni asupra materialului genetic al plantelor si anume mutatia. In sens larg, mutatia poate fi definita ca o modificare a materialului genetic, care nu e provocata de recombinarea genetica sau de segregare.

Termenul de mutatie provine din latinescul mutatio = schimbare, insemnand o variatie ereditara permanenta si transmisibila celulelor fiice si generatiilor urmatoare. Acest termen a fost introdus in 1901 de Hugo de Vries, care a studiat fenomenul schimbarii substantei ereditare la Lumanarica (Oenothera lamarckiana), insa fenomenul s-a dovedit a nu fi mutatie ci o gresala de distributie a cromozomilor metafizici.

2. Importanta mutatiilor

Mutatiile sunt indiferente din punct de vedere al efectului foarte rar, de cele mai multe ori ele afecteaza negativ individul si devin avantajoase numai in cazuri exceptionale. Totusi ele stau la baza evolutiei prin sporirea variabilitatii, precum si prin cresterea numarului de combinatii posibile in cazul cresterii numarului de alele. In ameliorarea plantelor, mutatiile sunt folosite cu succes in special la obtinerea unei rezistente la boli si daunatori. Realizari notabile din acest punct de vedere sunt:

- W.C. Gregory (1955) a izolat o mutanta de alune de pamant rezistenta la patarea frunzelor, boala foarte pagubitoare pentru aceasta specie.

- F.C. Elliot (1956) a transferat prin iradieri rezistenta la rugini a speciei Agropyron elongatum la graul hexaploid (Triticum aestivum). Mecanismul a fost explicat prin producerea in urma iradierii a unor rupturi cromozomiale si translocatii.

- A. Moes (1959) si J. Mackey (1964) au obtinut la grau, orz si ovaz mutante rezistente la diferite specii de rugini.

- In prezent, metoda de mutageneza este larg utilizata la din ce in ce mai multe specii, urmarindu-se obtinerea de indivizi cu rezistenta crescuta la boli si daunatori.

Unele mutatii ce au importanta practica atrag dupa sine o modificare poate nedorita si a unui alt caracter. Spre exemplu, s-a stabilit existenta unei corelatii intre scurtarea indusa a paiului si scaderea productiei. De aceea, utilizarea eficace a mutatiilor necesita o hibridare cu soiul mama sau, uneori, cu alte soiuri. Atfel, prin selectie se poate realiza eliminarea mutatiilor negative si fixarea caracterului cautat. Un astfel de sistem de selectie a fost cel introdus de Fossati A. (1972).

4. Tehnica mutagenezei

Pentru a obtine forme mutante de plante se utilizeaza agenti mutageni fizici sau chimici, precum si combinat, a caror actiune se aplica o data sau de mai multe ori, la seminte, organe ale plantei sau chiar la planta intreaga. Momentul de aplicare a agentilor mutageni este diferit, in functie de specia utilizata ca material initial de ameliorare, cat si scopul urmarit. In orice situatie trebuie avuta insa in vedere doza letala a agentului mutagen utilizat (DL 50%) si de obicei, in cadrul experientelor se aplica doze diferite din acelasi agent mutagen, pentru a vedea atat gradul de afectare a materialului genetic, cat si pentru siguranta obtinerii efectului mutagen. Materialul biologic folosit in mutageneza trebuie sa indeplineasca mai multe conditii si anume:- ciclu vital scurt;

- prolificitate ridicata;- numar redus de cromozomi, de dimensiuni mari, care se diferentiaza intre ei usor din punct de vedere morfologic;- caractere si insusiri distincte, usor de evidentiat;- conditii ieftine de experimentare, usor de realizat. 4.1. Agentii mutageni fiziciFactorii mutageni fizici reprezinta un real interes pentru mutageneza experimentala deoarece produc o frecventa relativ mare de mutatii. Factorii mutageni fizici actioneaza asupra acizilor nucleici in stare de repaus. Din aceasta categorie fac parte radiatiile, variatiile de temperatura si ultracentrifugarea.Prakken R. (citat de Nicolae N., 1978) a clasificat radiatiile dupa capacitatea lor de ionizare, in doua categorii: radiatii ionizante si radiatii neionizante.-Radiatiile ionizante sunt cele care produc reactii radiochimice. Din aceasta categorie fac parte radiatiile electromagnetice si cele corpusculare.Radiatiile electromagnetice sunt reprezentate de radiatiile norului electronic al atomilor si sunt produse de dezintegrarile radioactive. Din aceasta categorie fac parte razele Rentgen (X) o lungime de unda de 0,5 si 100 si radiatiile gamma () cu lungimea de unda cuprinsa intre 1,4 si 0,005 . Desi razele Rentgen sunt mai putin nocive pentru operator si chiar daca au o putere de penetrare mai redusa sunt mult mai folosite decat razele gamma.Radiatiile corpusculare sunt reprezentate de un flux de atomi care se deplaseaza cu o viteza variabila. Ele sunt impartite in trei grupe: particule elementare usor incarcate electric (electronii si protonii), particule grele incarcate electric (protoni, deutroni si particule ) si particule neutre (neutronii). Cele mai utilizate elemente corpusculare in biologie si agricultura sunt razele (), beta () si netronii.- Radiatiile neionizante provoaca excitatii la nivel molecular prin intermediul reactiilor fotochimice pe care le produc. Dintre acestea, cel mai des utilizate sunt radiatiile ultraviolete. Razele ultraviolete sunt fotoni cu energie joasa si cu lungime de unda cuprinsa intre 136 si 4000 . Cercetarile recente au aratat ca razele ultraviolete au o lungime de unda de 2 580 , care corespund spectrului de absorbtie al ADN si au cel mai puternic efect mutagen. Actiunea radiatiilor asupra organismelor vii este foarte profunda si complexa. Patruzand in organismele vii radiatiile ionizante actioneaza in doua sensuri: pot da nastere la mutatii sau pot produce leziuni letale. Patrunse in celule, radiatiile actioneaza asupra ultrastructurii celulare, indiferent daca acestea sunt citoplasmatice sau nucleare.Iradierea prezinta unele particularitati determinate de sursa utilizata, precum si de planta sau organul iradiat si poate actiona direct asupra materialului de ameliorat sau, indirect, prin intermediul mediului nutritiv sau al plantei gazda.Eficienta iradierii asupra organismelor in vederea provocarii mutatiilor depinde, dupa cum arata Dubinin N.P. (1966), de intensitate, durata de actiune si tipul radiatiilor, de substratul genetic asupra caruia se actioneaza, de viteza diviziunii, de sensibilitatea leziunilor provocate. Eficienta iradierii este influentata de pH, continutul in apa, continutul in oxigen, temperatura.Datorita sensibilitatii diferite a diverselor organe si a specificitatii reactiei genelor fata de mutageni, aplicarea radiatiilor trebuie facuta diferentiat.Iradierea se aplica in diverse faze de vegetatie. Daca aplicarea se face o singura data, cu o doza masiva, se face o iradiere acuta si care se aplica de regula semintelor in stare de repaus. In cazul in care tratamentul este indelungat iradierea este cronica, dozele fiind moderate.Pentru stabilirea dozelor de radiatii s-au facut numeroase cercetari, intrucat efectul mutagen maxim are loc la fiecare specie si chiar la fiecare soi numai la anumite doze.Conventional, s-a stabilit ca doza corespunzatoare de iradiere, pentru fiecare specie, doza care opreste cresterea sau provoaca moartea la 50% din indivizii iradiati.Aceasta valoare este cunoscuta sub denumirea de doza letala si se noteaza cu DL 50% si variaza in limite foarte largi de la o specie la alta, si chiar in cadrul speciei de la un soi la altul. Doza de iradiere nu trebuie sa depaseasca DL 50%, adica doza care provoaca moartea a 50% din indivizi (tabelul 10).

Bibliografie :

1.Cbulea, I. i colab., 1975 - Germoplasma local de porumb din Transilvania i utilizarea ei n lucrrile de ameliorare.

2.Murean, A., Crciun, T.I., 1972 - Ameliorarea special a plantelor. Editura Ceres,Bucureti, pag.279

3.Soare Marin- Ameliorarea plantelor agricole. Editura Sitech 2010

4.Statiunea de Cercetari Agricole Suceava-Surse de gene5. Georghe Valentin Roman- Bucuresti 2011 Editura Universitara Fitotehnie Vol. 1Webografie:

1. www.finantisti.ro2. www.agriculturaromaneasca.ro3. www.recolta.euPAGE 6