UNIVERSITATEA "EFTIMIE MURGU" RE I A FACULTATEA DE TIIN E ECONOMICE I ADMINISTRATIVE

MARKETING

I COMUNICARE N AFACERI

REFORMELE EDUCA IONALE N CONTEXTUL EDUCA IONAL

Masterand : CRA OVAN ROBERT-GYORFI

Re i a 2011

Reformele educa ionale n context educa ional

Reforma educa iei/nv realizat

mntului reprezint o schimbare fundamental proiectat

i

la nivelul sistemului de educa ie/nv

mnt, n orientarea acestuia (schimbarea i n continutul si a

finalitatilor), n structura acestuia (de baza, materiala, de relatie, de conducere) procesului de instruire (schimbarea planului de invatamant, a

programelor

manualelor/cursurilor scolar/universitare, a altor materiale destinate invatarii). Conceptul pedagogic de reforma a educatiei a nv mantului inregistreaza un anumit

consens teoretic si metodologic, operabil chiar in conditiile unor practici de politica a educatiei foarte diversificate, extinse si intensificate, mai ales. in cea de-a doua jumatate a secolului XX. Definitiile reformei, avansate in ultimele decenii vizeaza un tip superior de schimbare a educatiei/ invatamantul, conceputa ca: - "o refacere generala a sistemului in optica educatiei permanente" care redistri-buie nivelurile invatamantul in timp si spatiu, prelungindu-le "dupa nevoile si spre folosul fiecaruia" (Faure, Edgar si colabor.,); - "o organizare noua, bazata pe structuri noi, programe noi, metode noi" (Clausse. Arnould,) - "o modificare ampla a sistemului in orientare, structura si continut" , Dic ionar de pedagogie); - o reproiectare a educatiei "care se refera la inovatiile structurale ale sistemului", produse la nivelul relatiilor ierarhice dintre treptele de invatamant. in contextul deschiderii scolii fata de societate (Vlasceanu, Lazar, S). - "o transformare globala si relevanta a sistemului educativ proiectata si aplicata in functie de exigentele societatii de azi si de maine, dar si de aspiratiile celor ce invata" pe baza unui "proiect filosofwo-pedagogic", elaborat de specialisti si asumat la nivel de politica a educatiei (Vaideanu. George); Factorii care determina declansarea procesesului de reforma a educatiei/invatamantului vizeaza, pe de o parte evolutia istorica a scolii si a societatii, iar, pe de alta parte, fenomenul de criza a educatiei, caracteristic sistemelor moderne de invatamant dupa ( Coombs, Philip, H, ). Evolutia istorica a societatii si a scolii permite analiza reformelor educatiei invatamantului la nivelul unui discurs care imbina resursele metodologice ale teoriei educatiei ( dimensiunea fundamentala a conceptului pedagogic de reforma a educatiei) - istoriei pedagogiei ( ascensiunea inovatiilor pedagogice sustinute in plan doctrinar si institutional) - pedagogiei

comparate ( analiza schimbarilor pedagogice realizate in diferite contexte spatiale si temporale) sociologiei educatiei ( tendintele de innoire ale sistemelor moderne de invatamant determinate in plan cultural-economic-politic, pe fondul relativei lor stabilitati functional-structurale). Combinarea acestor perspective de ordin metodologic permite evidentierea trasaturilor esentiale ale reformelor educatiei intreprinse pe parcursul secolului XX.

a) Reformele intreprinse in prima jumatate a secolului XX, denumite adesea "reforme nationale", sunt caracterizate prin urmatoarele tendinte: adaptarea, uneori intarziata, la transformarile ample, declansate la nivel social: desfasurarea spontana, fara o planificare metodica a schimbarilor pedagogice dorite sau necesare: modificarea partiala a structurii sistemului, actionand, "pe rand la nivelul invatamantului pnmar. secundar, profesional etc", cu reluarea ciclului dupa - generatii: orientarea prioritara spre "prelungirea invatamantului elementar cu - ani" ( Birzea. Cezar. . . , ).

b) Reformele realizate in a doua jumatate a secolului XX. apreciate adesea ca "reforme globale" sunt caracterizate prin urmatoarele mutatii esentiale: orientarea spre transformari globale, cu efecte functionale la toate nivelurile structurii sistemului si masuri operative coordonate spre baza invatamantului, centrate "nu numai pe elevii straluciti ci si pe cei slabi sau minoritari" (Willie, Charles, , .); generalizarea inovatiilor, confirmata prin faptul ca "in aceasta perioada toate tarile lumii au inregistrat cel putin o reforma scolara"; proiectarea strategica, pe termen lung, care "merge de la cinci la douazeci de ani", respectiv de la elaborarea conceptului pana la aplicarea sa integrala ( Vexliard, Alexandre, , .); institutionalizarea. schimbarii prin activarea unor "servicii specializate" in reorganizarea sistemului de invatamant ( Malita, Mircea, in Birzea, Cesar,).

c) Reformele educatiei, necesare in tarile in curs de dezvoltare solicita, in si mai mare masura, proiectarea si aplicarea unor solutii structurale, care vizeaza in mod special: remedierea dezechilibrelor la nivel de sistem - cauza principala a disfunctiilor pedagogice care genereaza risipa resurselor materiale, umane, financiare, persistenta structural; reducerea inegalitatilor existente in politica scolara in ceea ce priveste accesul la instructia de calitate, la toate nivelurile sistemului; largirea campului social de actiune al educatiei, conceputa ca factor care opereaza (auto)reglator din interiorul activitatii culturale, politice, economice; alfabetizarea functionala

realizata/realizabila la scara universala, pe criterii de eficienta sociala validate social; ameliorarea calitativa a activitatii prin crestere a eficacitatii generale de utilizare a resurselor pedagogice existente ( Hallak, Jacques, , ., ). c) invatamantul romanesc reflecta tendintele inregistrate in evolutia reformelor educatiei care pot fi sesizate prin analiza legislatiei scolare si prin evidentierea unor idei inovatoare consacrate in planul gandirii pedagogice. Analiza legislatiei scolare permite urmatoarea etapizare a "miscarilor reformatoare" inregistrate la nivelul scolii romanesti: etapa -/ constituirea sistemului modern de invatamant; etapa - /afirmarea sistemului de invatamant national, unitar; etapa de dupa /"implementarea unor forme straine in structurile traditionale de organizare a scolii romanesti" ( Bunescu, Gheorghe coordonator). Reforma invatamantului vizeaza rezolvarea crizei morale a societatii prin "rolul preponderent acordat culturii", care poate declansa resursele formative maxime ale procesului de educatie. Fundamentarea sa pedagogica angajeaza actiunea complementara a doua principii orientative: "idealismul", care proiecteaza "scopul esential al educatiei, formarea omului"; "utilitarismul", care vizeaza adaptarea continua a invatamantului la mediu. Reforma educatiei propune astfel "un idealism activ", care urmareste prin mijloace specifice depasirea crizei sociale, respectiv asigurarea progresului societatii prin calitatea actului de cultura si de educatie. Reforma invatamantului vizeaza si activitatea de conducere a scolii care presupune "o descentralizare administrativa", bazata insa pe "o centralizare a metodelor motivate stiintific, metode care trebuie aplicate in invatamant". G.G.Antonescu pledeaza astfel pentru o conducere pedagogica apta sa avanseze "o politica de reforme scolare serioase, bine intemeiate pe realitati si pe convingeri stiintifice, nu imaginare" ( Antonescu, G.G). Criza generala a sistemelor moderne de invatamant reprezinta cauza fundamentala a reformelor scolare contemporane, angajate practic, n toate tarile lumii. "Criza mondiala a educatiei", analizat de Philip H. Coombs la sfarsitul anilor . de pe pozitia directorului Institutului International de Planificare a Educatiei, intretine o contradictie multipla, evidenta la nivelul structurii functionale a sistemelor moderne de invatamant: a) contradictia dintre afluxul candidatilor la studii si penuria resurselor pedagogice de calitate, accentuata functional "cu toate mijloacele acordate invatamantului, marite, dupa , mai mult ca oricand"; b) contradictia dintre costurile reale ridicate, pentru fiecare elev si student, investite la "intrarea" in sistem si rezultatele aflate sub nivelul cheltuielilor, constatate la "iesirea" din sistem;

c) contradictia dintre rigiditatea structurilor interne ale sistemului de invatamant si dinamica necesitatilor externe ale sistemului social global; d) contradictia dintre conservatorismul cadrelor didactice si cerintele de perfectionare continua a activitatilor proiectate si realizate la nivelul sistemului si al procesului de invatamant. Solutia reformei respecta o noua logica manageriala care solicita permane-tizarea inovatiei pedagogice. Doar astfel pot fi rezolvate numeroasele probleme acumulate, ca urmare a discordantei existente intre expansiunea cantitativa a sistemelor de invatamant - bazata adesea pe o enorma risipa de resurse financiare, materiale, umane si pe "un import nechibzuit de modele straine" - si eficienta educatiei ia scara sociala. in acest context, "reforma educatiei trebuie sa vizeze insesi structurile sistemului" (idem, ., ). Criza mondiala a educatiei solicita insa si o abordare a cauzelor existente la nivelul sistemului social global: relatia simplista dintre cresterea economica si progresul social; relatia ambigua dintre investitia in tehnologie si investitia in educatie, care cere "structuri de primire" si de perfectionare adecvate; relatia contradictorie dintre costurile aparente si costurile reale ale educatiei, confirmata de faptul ca "scumpa nu este persoana bine educata, ci cea insuficient educata, care paraseste scoala de baza sau universitatea cu o formatie subreda sub aspect intelectual, moral sau estetic" (Vaideanu, George). Sistemul social global intretine criza in masura in care amplifica "inegalitatile educationale" la nivel de dezechilibre: de dezvoltare (intre tari, zone, regiuni, tipuri de scoli) - in interiorul sistemului (scoli urbane - scoli rurale; scoli centrale-scoli de cartier; scoli de elita-scoli de masa; licee teoretice-licee profesionale etc.) - in termeni de acces limitat (economic, pedagogic - sistemul de evaluare bazat pe selectia negativa) - in termeni de oferta psihosociala limitata (predominant cognitiva in liceele teoretice - predominant aplicativa, in liceele profesionale etc). Reformele educatiei, proiectate in ultimele decenii, anticipeaza saltul de la idealul pedagogic al societatii industrializate - care vizeaza formarea unei personalitati multilaterale, adaptabila la cerinte sociale complexe, dar repetabile - la idealul pedagogic al societapi postindustriale, care vizeaza formarea personalitatii creative, adaptabila la conditii sociale aflate in permanenta schimbare. Acest ideal pedagogic angajeaza (re)orientarea valorica a educatiei, proiectata si realizata in perspectiva deceniilor viitoare, la nivelul sistemului si al procesului de invatamant.

Realizarea unei reforme curriculare, centrata asupra obiectivelor generale si specifice ale planului de invatamant si ale programelor scolare/universitare angajeaza o noua corelatie a continuturilor si a metodologii lor de predare-invatare-evaluare. Logica reformei curriculare reflecta dimensiunea mullifazica a politicii educatiei care urmareste: a) elaborarea componentei conceptuale, de tip managerial, care sta la baza noului plan de invatamant (criterii generale - obiectiv general); b) stabilirea componentei strategice si tactice, de tip metodologic, care sta la baza proiectarii noilor programe si a noilor manuale scolare (obiective specifice); c) realizarea cadrului institutional, de tip participativ, necesar pentru implementarea noului plan de invatamant, a noilor programe si manuale scolare, precum si a noilor structuri de organizare a activitatii de formare initiala si continua a cadrelor didactice. Reforma auriculara asigura astfel proiectarea sistemica a planului de invatamant, in sensul interdisciplinaritatii si ai educatiei permanente. Structurarea sa in jurul "trunchiului comun" stimuleaza, in acelasi timp: - ia nivelul continutului instruirii: crearea unor noi valori, operabile pe tot parcursul scolaritatii, prin mijloace de integrare a educatiei scolare cu educatia extrascolara; - la nivelul metodelor de instruire: individualizarea invatarii pentru "cresterea sanselor oferite elevilor, oricare ar fi aptitudinile si competentele lor initiale"; - la nivelul evaluarii instruirii: regandirea examenelor pentru "a putea elimina sau a reduce la maximum selectia prematura organizata in detrimentul dezvoltarii personalitatii" ( Les reformes de Veducation: experiences et perspectives).

BIBLIOGRAFIE

1) Cerghit, I. (2008), Sisteme de instruire alternative i complementare. Structuri, stiluri i strategii, Edi ia a II-a, rev zut i ad ugit , Ia i, Editura Polirom

2) Pan uru, S. (coord.) (2008), Teoria i metodologia instruirii. Teoria i metodologia evalu rii, Bra ov, Editura Universit ii Transilvania 3) Pni oar , I.-O. (2008), Comunicarea eficient , edi ia a III-a, rev zut Polirom 4) Sandy, S.V. (2007), Metodologia cercet rii n rezolvarea conflictelor, n Moscovici, S., Buschini, F., Metodologia tiin elor socioumane, Ia i, Editura Polirom 5) Schaub, H., Zenke, K. G. (2001), Dic ionar de pedagogie, Ia i, Editura Polirom i ad ugit , Ia i, Editura