Reforma luterana

Reforma luterana este un subiect extrem de controversat si de fascinant.Putine sunt aspectele asupra carora exista o intelegere unanima.Reforma este un termen folosit pentru a descrie un sir de enenimente datorita carora multi locuitori ai Germaniei,Scandinaviei,Marii Britanii si Tarilor de Jos s-au dezlipit de catolicism si au imbratisat o noua religie promovata de bisericile protestante independente.Numerosi crestini incapabili sa mai accepte abuzurile Bisericii Catolice isi formeaza propria lor religie,o religie purificata.

Initial s-a considerat ca Reforma a fost aproape in totalitate una religioasa aceasta fiind formata din doua seturi de evenimente legate intre ele.Primul eveniment poarta numele de reforma timpurie si are ca loc de desfasurare Germania.Acesta este centrat pe activitatile si invataturile lui Martin Luther.Cel de-al doilea ,Reforma tarzie,incepe in Elvetia dar are o mai larga raspandire si propaga invataturile lui Jean Calvin.Insusi cuvantul ’’Reforma’’ explica schimbarile in bine ce aveau sa fie infaptuite in sanul Bisericii Catolice.Deci, se subantelege ca apare un al doilea set de credinte si oricine putea considera ca cel putin una dintre ele este gresita.Multi incepeau sa se indoiasca de amandoua.Insa miscarea de reforma nu a fost doar o miscare religioasa ci s-a propagat pe toate planurile.Unii istorici considera ca Reforma a fost in esenta una politica,credintele religioase si stilurile culturii trecand in plan secund, un exemplu de nationalism german timpuriu1.Acestia considera ca Reforma a fost o miscare de iesire de sub controlul italienilor cei care de la Roma conduceau multe aspecte ale vietii in Germania.Alti istorici cred ca Reforma a fost una economica.Adica o perioada de inflatie ii facea pe oameni sa creada ca o ruptura cu Roma ar fii o cale eficienta de a-si reduce poverile financiare.

Reforma ar putea fii privita si ca o schimbare a modului de gandire,o diferenta intre tiparul medieval si cel modern.Tiparul medieval de gandire se bazeaza pe certitudinea ca Dumnezeu a creat lumea,ca fiecare individ trebuie sa accepte sa traiasca asa cum deja este planificat si ca autoritatile sunt loctiitorii lui Dumnezeu pe pamant.Gandirea moderna este opusa si se bazeaza pe indoiala,indoiala ca toate adevarurile sunt cunoscute,neincrederea in autoritati si indoiala ca omul este atat de neajutorat in fata scopurilor lui Dumnezeu. Reforma ar putea fii privita ca o miscare general europeana, provocata de progresul economic si social2.

1Keith Randell, Luther siReforma in Germania, 1517-55, Bucuresti, Editura All, 1994, p.13. 2Andrei Otetea, RnastereasiReforma, Bucuresti, EdituraStiintifica, 1968, p.252.

1

Initiatoarul acestei reforme a fost Martin Luther. Acesta era un calugar catolic si profesor de exegeza la Universitatea din Wittenberg. Ca si data conventioanala de inceput a Reformei avem 31 octombrie 1517 odata cu afisarea celor 95 de teze ale lui Luther pe usa Catedralei din Wittenberg.Datorita actiunilor ulterioare ale calugarului este normal sa-l consideram principalul responsabil pentru succesiunea de evenimente.Este adevarat,el a avut un rol major dar mai exista multi alti factori la fel de importanti.

Cauzele economice ale Reformei.

Pentru a intelege reforma trebuie sa intelegem modul de viata din societatea in care aceasta a avut loc,adica o societate bazata pe religie.In sec. XVI societetile europene se bazau foarte mult pe doctrina religioasa.Acest lucru aduce de la sine doi suverani.Unul reprezentat de monarh,suveranul civil,celalalt,cel ecleziastic reprezentat de Biserica, la randul ei condusa de papa de la Roma. Tot evul mediu a fost o perioada in care aceste doua puteri s-au luptat sa castige intaietate, insa niciuna nu a reusit sa o domine pe cealalta pentru mult timp acceptand intr-un final sa se priveasca de pe pozitii de egalitate.Prin urmare omul obisnuit avea doi stapani,capul statului si capul Bisericii.Ca majoritatea locuitorilor Europei occidentale,germanul tipic din sec.XVI era profund interesat si de ’’viata de apoi’’.Mortalitatea ridicata si o viata mizerabil de scurta care rareori atingea 50 de an,il facea pe omul din sec.XVI sa fie foarte preocupat de aspectele vietii care asigurau accesul la vesnicie.Si daca pentru a imbuna sfintii existau rugaciuni adresate acestora sau ofrande facute in numele lor atunci se considera ca si mantuirea ar putea fii cumparata prin ’’fapte bune’’.Se pare ca in 1500 majoritatea oamenilor credeau ca din moment ce au fost botezati,frecventau biserica si erau miruiti cu putin inainte de moarte le era garantata mantuirea cata vreme pacatele nu erau foarte multe.Totusi nu toate pacatele erau marturisite preotului astfel ca dupa moarte erau obligati sa petreaca o anumita perioada in purgatoriu inainte de a trece in Rai1.Aceasta perioada din purgatoriu era neplacuta dar suportabila totusi, purgatoriul era preferabil Iadului.Dar de ce ar merge cineva in purgatoriu cand ar putea plati cu ’’fapte bune” pentru iertarea pacatelor?Iar un tip de ’’fapte bune” era achizitionarea de indulgente.Acestea erau promisiuni de reducere a pedepsei din purgatoriul care uneori ajungeau la cateva milioane de ani.Ele erau vandute in numele papei si constituiau o sursa importanta de venituri pentru Biserica.Pentru oamenii obisnuiti aceste indulgente pareau un targ bun insa pentru Martin Luther,initiatorul Reformei,reprezenta un mod de a impinge lumea in pacat.De fapt aceasta vanzare a indulgenteleor a fost picatura care a umplut paharul pentru Luther.

1Funck-Brentano, Luther, Bucuresti, Editura Librariei„Principele Mircea”, f.a., passim.

2

Una dintre nemultumirile populatiei germane era vis-a-vis de structura si oraganizarea Bisericii.Aceasta era sub conrolul strainilor.Era condusa de papa care locuia la Roma si care era ales de cardinali.Acestia la randul lor erau numiti de papa.Majoritatea cardinalilor si aproape fiecare papa erau italieni.Biserica Catolica fiind implicata intr-o lupta politica pentru dominarea Italiei cu francezii si habsburgii avea nevoie de venituri suplimentare.Pentru aceste venituri se apela la Germania care era singura tara catolica fara un puternic guvern central care sa reziste cererilor financire ale papei.In fiecare,an din Germania,plecau spre Italia cantitati uriase de aur si argint.Deci Reforma a fost o miscre indreptata impotriva Romei la care au participat toate clasele sociale1. Din aceasta miscare si principii aveau de castigat. Ei sperau sa puna punct crizei agrare prin exproprierea domeniilor bisericesti.

Intr-o perioada de progres,in timp ce economia devine industriala si capitalista,Biserica ramane agrara si feudala aparand astfel ca o piedica in calea emanciparii2.Toate fortele noi ivite pe urma dezvoltarii comertului si indusriei militau pentru rasturnarea regimului feudal de care era legata Biserica.Adeziunea burgheziei la miscarea de Reforma a facut din orasele Germaniei bastioanele Reformei.Taranimea germana coplesita de dari si de numeroase taxe si impozite a aderat la Reforma.Aceasta a dat miscarii o forta exploziva de o mare intensitate.Dar taranimea era nemultumita nu atat de darile imense impuse de autoritati pentru a recupera pierderile suferite in urma crizei agrare ci de trandavia si rolul de paraziti ai calugarilor.Din aceste motive mediul rural a fost foarte receptiv propagandei revolutionare,iar in 1524-1525 a izbugnitun mare razboi taranesc care a dezvaluit inegala dezvoltare a societatii germane.

In tarile scandinave principala cauza a reformei a fost dorinta nobilimii si a coroanei de a seculariza averile bisericesti3.Reforma a fost introdusa pe cale legislativa,averile bisericesti au fost scularizate,jurisdictiile ecleziastice abolite,iar episcopii au fost inlocuiti cu superintendenti.

In Polonia si Ungria miscarea luterana s-a dezvolatat in special in orasele cu populatie germana.Ca peste tot Reforma a adus cu ea secularizarea averilor bisericesti.In Polonia insa rivalitatea intre sectele protestante a impiedicat miscarea sa devina o mare miscare nationala.In 1570 Sinodul de la Sandomir proclama un regim de toleranta pe fondul caruia iezuitii restabilesc suprematia Bisericii Catolice. Situatia din Ungaria este favorabila Reformei datorita dezastrului de la Mohacs.In Transilvania maghiarii au adoptat calvinismul iar sasii luteranismul.Odata cu acestea

1Keith Randel, op. cit., pp.18-19.2Andrei Otetea, op. cit., pp.255-256.3Ibidem, p.258.

3

s-a raspandit si unitarianismul mai alea in zona Clujului.Constitutia Transilvaniei a recunoscut dupa multe lupte,patru confesiuni: catolica,luterana,calvinista si unitariana.Acest regim de toleranta era contrar situatiei din restul Europei.

Luteranismul s-a raspandit si in Moldova mai precis in coloniile sasesti si maghiare.Majoritate populatiei Moldovei era ortodoxa care respingea de asemenea autoritatea papala.Luther vede in aceasta masa de oameni un aliat.Astfel Moldova devine solicitata din doua parti una religiaoasa de a lupta alaturi de lutherani si alata politica fiind solicitata – in cruciada antiotomana.O consecinta a acestor actiuni este crearea scolii latine de la Cotnari.Insa incercarea de a reforma Moldova a fost un esec datorita conditiilor nefavorabile.Coloniile reformate nu erau suficient de puternice pentru a lupta cu boierii si clerul.

In Franta protestantismul a aparut cu 10 ani inaintea celui din Germania.Acesta a avut un caracter propriu pe care si l-a pastrat pana la final.Statul francez era in acea vreme cel mai centralizat iar poporul sau cel mai coerent si mai constient din Europa.In consecinta Franta era deja aparata de stoarcerile pontificale.Deci regalitate si nobilimea nu erau interesate de secularizarea averilor manastiresti mai ales dupa concordatul din 1516 care pune clerul si bogatiile lui la dispozitia regelui.Cu toate acestea lacomia clerului superior si ignoranta si mizeria clerului inferior,absenteismul si simonia provoaca si in Franta proteste si dorinte de reinoire a vietii spirituale.Reforma a atras in primul rand meseriasii de la orase si taranii. Acestia vroiau dreptate si egalitate sociala. In noaptea de 17-18 octombrie 1533 la Paris a izbucnit un amplu protest. Regele care pana atunci avusese o atitudine toleranta fata de Reforma se simte amenintat, astfel incepe persecutarea reformatilor.

Pana la interventia lui Calvin protestantismul francez nu a creat nicio organizatie si nu a constituit niciun corp.Calvin creaza un program si o organizatie, urmeaza crearea bisericilor care vor fii conduse de pastori trimisi de la Geneva.

Reforma engleza scoate in evident cauzele economice ale acesteia. Anglia era principalul izvor de venituri al papilor. Biserica engleza poseda o treime din pamanturile Angliei. Principalele forte protestatare erau nobilimea de la tara si negustorii. La aceasta se mai adaugau fortele rezultate din dezvoltarea comertului si industriei. Miscarea de opozitie s-a manifestat prin atacuri contra numirilor pontificale si contra fiscalismului ei. Parlamentul a protestat si impotriva abuzurilor economice, abuzuri care prezentau doua

4

primejdii. Unul religios, acela ca turma credinciosilor ramanea fara pastor si cel de-al doilea economic, veniturile Bisericii erau trimise peste granita.Reforma engleza a luat fiinta printr-o serie de legi votate intre 1529 si 1536. Aceste legi au secularizat averile manastiresti si au eliberat Anglia de sub jurisdictia papala.

Putem spune deci ca situatia economica, criza prin care trecea Europa in sec. XVI a fost un factor determinant al Reformei. Pe oriunde a trecut Reforma s-a soldat cu un imens transfer de proprietati.

Cauze politice, morale si intelectuale.

Incepand cu sec. XIV statul incepe sa se impuna ca prima puterea in fata autoritatii papale, iar religia tinde sa devina un simplu instrument de guvernare1. Autoritatea politica urmarea sa scoata supusii de sub autoritatea Bisericii Catolice. Totodata scopul statului era de a-si atribui controlul asupra activitatilor de orice fel ale Bisericii. Aceasta era o mai veche idee a unui contestatar, din sec. XIV al Bisericii pe nume Wyclif.

Pe de alta parte rolul Bisericii era de a face legatura intre oameni si Dumnezeu si de a da oamenilor invatatura pe plan religios. In sec. XVI se dovedeste ca Ea nu numai ca nu mai era capabila de acest lucru dar se infatiseaza ca o piedica in fata schimbarilor care trebuiau infaptuite, iar aceasta piedica trebuia inlaturata. Deci Reforma nu a fost determinata de viciile clerului ci de noile forte care nu se puteau acomoda cu pozitia privilegiata a Bisericii2.

La sfarsitul sec. XV inceputul sec. XVI umanismul, dupa ce descoperise greseli de traducere in numeroase scrieri istorice si filozofice incearca o traducere exacta a Bibliei. Acestia, in frunte cu Desiderius Erasmus dovedesc ca traducerea Bibliei contine o multime de greseli3. Unele din dogmele fundamentale ale religie catolice erau intemeiate pe baza unor greseli de traducere. Astfel umanistii ofera protestantilor o importanta arma impotriva Bisericii Catolice.Desi ideile lui Luther aveau la baza conceptul umanistilor, el

1Ibidem, pp.263-264.2Ibidem, p.2653

5

fiind de astfel un admirator al lui Erasmus, acestia au ales sa ramana in Biserica militand pentru schimbarea acesteia din interior catalogand atitudinea reformatorului drept una excesiva. Acesta este punctual in care Luther nu numai ca isi pierde respectul fata de Erasmus ci admiratia lui se transforma in ura.

Pana in acest punct putem spune ca Reforma si Renasterea s-au confundat. Insa acum apare separarea si aceasta ia o forma spectaculoasa prin calitatea si prestigiul reprezentantilor celor doua curente: Luther si Erasmus. In 1524 Erasmus publica scrierea “De libero arbitro” in care sustinea ca omul dispune de puterea de a alege intre bine si rau, deci, de facultatea de a savarsi tot ce-i poate asigura mantuirea de veci. Anul urmator Luther replica prin “De servo arbitro” lucrare ce sustine ca omul nu poate face nimic prin el insusi pentru a se mantui. Doar gratia lui Dumnezeu il poate mantuii si aceasta se obtine prin credinta.Acesta a fost inceputul adversitatilor dintre cele doua curente.Astfel Reforma si Renasterea s-au desprins una de cealalta desi aveau origini comune si aceiasi dusmani.

Putem spune ca lucrarile umanistilor au creat un climat intelectual in care ideile lui Luther au devenit acceptabile1. In concluzie afirmatia ca fara scrierile lui Erasmus si ale altor umanisti Reforma probabil nu ar fii avut loc e cat de poate de adevarata.

Doctrina protestanta

Ideea centrala a protestantismului este izbavirea prin credinta2. Izvorul principal ramanea educatia si invatatura catolica. In viziunea lui Luther preotul inceteaza a mai fii mijlocitorul omului cu Dumnezeu si pierde puterea de a lega si dezlega faptele lui. Acesta pastreaza doar dreptul dobandit prin studiu de a explica Evanghelia. Astfel proetul si omul normal din societate devin egali in fata lui Dumnezeu.

Desfasurarea evenimentelor

In anul 1506 Papa Iuliu al II-lea se implica intr-un proiect pe termen lung ce consta in construirea unei basilici marete cu scopul de a o inlocui pe cea a Sfantului Petru din Roma. Nefiind finalizata inca, in anul 1515 Papa Leon al X-lea il insarcineaza pe

1Keith Randel, op. cit., p.23.2Andrei Otetea, op. cit., p.252.

6

calugarul dominician Ioan Tetzel sa adune bani pentru terminarea basilicii. Fondurile necesare urmau sa vina din vanzarea de indulgente in Germania. Desi actiunea lui Tetzel nu s-a desfasurat sub nici o forma in ducatul de Saxa, Luther s-a vazut dator sa ia atitudine deoarece aceasta practica contravenea doctrinei sale religioase. Astfel la 31 octombrie 1517 Luther lipeste pe usa catedralei din Wittenberg 95 de teze profitand de valul de credinciosi care urmau sa vina pe data de 1 noiembrie cu ocazia praznicului infiintarii acesteia. Aceste teze tratau negustoria indulgentelor si cuprindeu articole considerate de reformator temelia credintei crestine. Luther inca nu contesta autoritatea papei ci se revolta impotriva practicii indulgentelor1. In unele dintre aceste propozitii reformatorul face chiar apel la papa informandu-l de abuzurile infaptuite in numele sau, iar altele cuprindeau idei ce vor constitui temelia doctrinei care va sta mai tarziu la baza luteranismului. De asemenea unele dintre teze sunt stupide2. La scurta vreme aceste teze sunt tiparite oferindu-le astfel o difuzare mult mai mare decat la nivelul populatiei din micutul oras Wittenberg. Ulterior cele 95 de teze sunt modificate substantial in cele initiale strecurandu-se numeroase greseli deoarece fusesera elaborate in graba.

Cu toate ca elaborase cele 95 de teze Luther nu vroia un conflict cu Biserica. Insa papalitatea a vazut in tezele acestuia un atac la adresa sistemului finaciar si a autoritatii sale. Tetzel, insarcinat cu contraatacul creaza la sfarsitul lui 1517, 156 de propozitii pe care le tipareste si le duce la Wittenberg. Acestea sunt arse de numerosii adepti ai lui Luther.

In primavara anului 1518 Luther prezinta in fata unei conventii a ordinului augustinilor alte 28 de teze. Acestea enuntau mult mai clar decat precedentele ideile reformatorului vis-à-vis de indulgente si mantuire contestand autoritatea papala. Explicatia pe larg a celor 95 de teze este publicata in august 1518 sub numele de Rezolutii ale Dezbaterii asupra Valorii Indulgentelor.

Luther este acuzat de erezie insa incercarile papei de a-l aduce la Roma au fost zadarnice datorita impotrivirii electorului Friedrich de Saxonia.

In 1519 are loc un eveniment de o importanta majora si anume disputa de la Leipzig dintre Luther si Johann Eck. In aceste dezbateri care au durat 3 saptamani Luther declara ca numai cuvantul lui Dumnezeu este infailibil si ca autoritatea bibliei e mai presus de papi si de concilii3. In urma acestei afirmatii Luther se exclude din

1“Predicatoriiindulgentelor se insealacand spun caprinindulgentelepapiloromul e dezlegat de oricepedeapsasiizbavi”(Teza 21). “Oricecrestin care se caieste are drept la iertareapacatului, chiarsifarascrisori de indulgenta”(Teza 36).2In “Teza 29” Luther se intreabadacatoatesufletele din purgatoriuvoiau cu adevaratsa fie eliberate.3Funck-Brentano, op. cit., passim.

7

sanul Bisericii. Cearta de la Leipzig a dus la adancirea rupturii dintre Roma si Martin Luther. Ea se petrece in cea mai importanta perioada din viata acestuia (1517-1520). Acum el isi definitizeaza ideile si atinge apogeul faimei si asta cu ajutorul protectiei principelui sau.

In 1520 ruptura decisiva se petrece in special datorita a trei dintre scrierile lui Luther: Manifest catre nobilimea crestina de natiune germana pentru imbunatatirea credintei crestine – care nu este nimic altceva decat un apel la autoritatile politice de a prelua fraiele Reformei; Captivitatea babiloniana a Bisericii si Libertatea crestinismului. In urma acestor scrieri reformatorul capata un statut de erou national al tuturor claselor sociale din Germania.

Reforma prinsese avant si singura solutie a Bisericii ramane excomunicarea lui Luther. Aceasta se petrece in iulie 1520. Data ta 2 iunie 1520, bula papala este publicata la Roma in 15 iunie insa intra in vigoare dupa 60 de zile, timp in care ereticul se poate dezice.In data de 20 decembrie papa cere autoritatilor germane arestarea lui Luther ca urmare a bulei papale dar proaspatul imparat Carol Quintul nu indrazneste sa pune in aplicare sentinta datorita opiniei publice germane care era in majoritate adepta Reformei. Luther este convocat in fata dietei de la Worms dar acesta refuza sa isi retraga acuzatiile si este scos in afara legii. Acum orice il putea prinde si omor. Pe drumul de intoarcere spre Witteberg reformatorul este rapit de catre o ceata de calareti ai lui Friedich cel intelept si dus in castelul de la Wartburg. Aici este ascuns un an timp in care traduce Noul Testament in limba germana si devine preocupat de turnura violenta a Reformei si rapiditatea cu care aceasta se desfasura.

In lipsa lui Luther o serie de principate adera la Reforma. Aceasta adeziune a atras toate clasele sociale in miscare. Mai intai in 1522 mica nobilime germana s-a ridicat sub conducerea lui Franz von Sickingen si a incercat sa puna stapanire pe mosiile arhiepiscopului de Trier, insa au fost infranti. Apoi in 1524 izbucneste marele razboi taranesc. Cererile revoltatilor se bazau pe libertatea crestina, acestia vroiau desfiintarea iobagiei si dijmelor si libertatea de a-si alege preotii. Luther le cere rasculatilor supunere in fata principilor lor dar acestia nu tin seama de indemnul lui. Furios reformatorul face apel catre partizanii ordinii cerandu-le sa-i trateze pe rasculati cu violenta. Parasit de masele populare care il vedeau ca pe un tradator Luther incredinteaza conducerea Bisericii lutherane principilor teritoriali. Astfel Reforma proclamata in numele constiintei individuale devine un instrument de guvernare absolutista1.

1Andrei Otetea, op. cit., p. 270.

8

Spuneam ca la inceputul anilor 1520 o serie de orase ca Nurnberg, Strasbourg sau Ulm au autorizat introducerea Reformei. In ceea ce priveste Reforma religioasa conducerea orasului Nurnberg trebuia sa ia in seama si atitudinea catolica a suzeranilor habsburgi. In 1524-1525, perioada cruciala a Reformei in Nurnberg, consiliul de conducere raspunde presiunilor populare prin introducerea unor schimbari linistind in acelasi timp furia habsburgilor. Astfel conducatorii oraselor isi asumau o multime de riscuri prin introducerea schimbarilor religioase. In Augsburg si Koln schimbarile religioase au fost restranse.

In momentul in care orasele germane (cele ce faceau parte din state) au acceptat totusi Reforma au facut-o pentru a mentine consensul in comunitatile urbane si pentru a evita tulburarile publice prin introducerea treptata de schimbari religioase. Acestia vedea prin adoptarea Reformei un mod de a reinnoi societatea urbana, de a promova invatamantul, moralitatea si ajutorul pentru saraci.

Reforma nu a fost adoptata in acelasi in mod in toate orasele. La Strasbourg, sub conducerea lui Martin Bucer, Reforma a avut trasaturi lutherane conbinate cu trasaturi ale reformei lui Ulrich Zwingli din Elvetia.

In toate orasele germane care au adoptat Reforma intre 1520 – 1530 mari domenii aflate in proprietatea Bisericii au trecut in administrarea principilor. Toate averile confiscate Bisericii au mers catre educatie, spitale, ajutoare pentru saraci si alte directii asa cum considera idealul lutheran.

Dupa 10 ani de la aparitia religiei luterane ca o forta progresista moderata multi din sustinatorii lui Luther se departeaza si urmeaza in mod pasiv inclinatiile principilor lor1. Unii au fost atrasi de noi forme de radicalism religios cum ar fii anabaptismul. Acum apar diverse diviziuni ale luteranismului. Aceste diviziuni aveau tendinta de a slabi Reforma cu atat mai mult cu cat cauza catolica recastiga incredere pe plan politic. In 1529 la Speyer se da o lege care desfiinteaza toleranta religioasa si reafirma Edictul de la Worms din 1521. O minoritate a membrilor luterani din Reichstag a inaintat un protest impotriva acestui act(de unde si numele de protestanti). Dorind sa rezolve aceasta problema in 1530 Carol Quintul care ajunsese la apogeul puterii sale convoaca Reichstagul la Augsburg. Confesiunea expusa de Melanchton ajutorul lui Luther, este respinsa iar deciziile impotriva luteranilor sunt pastrate. Acest eveniment poarta numele de „Confesiunea de la Augsburg”. In replica un grup de principi luterani formeaza o asociatie defensive numita Liga de la Schmalkalden. Aceasta a dus la cresterea tensiunilor religioase in Germania insa in 1532 are loc o pace intre protestanti si catolici numita Armistitiul de la Nurnberg.

1Ibidem, p.271.

9

Aceasta pace are loc datorita nevoii de aliati a imparatului pentru a rezista ofensivei turcilor. El era gata sa suspende orice actiune impotriva membrilor Ligii atat timp cat primea la schimb oameni si bani. Dar adevaratul triumf avea sa vina in 1534. Ducatul de Wurttemberg era condus de habsburgi inca din 1520 cand il inlaturasera pe Ulrich pentru incalcarea legii imperiale. Fillip de Hesse conducatorul Ligii considera ca reinstaurarea lui Ulrich care era un protestant convins ar fi un mare sprijun pentru cauza luterana. Ulrich este instaurat cu ajutorul lui Fracis I de Franta marele dusman al lui Carol, iar singura religie permisa in ducat devine luteranismul. Se parea ca disparitia catolicismului din Germania era doar o chestiune de timp. Dupa moartea conducatorilor lor in 1535 si 1539, Brandenburgul si Saxonia au devenit protestante, Brandenburgul preferand o reforma moderata asemanatoare celei introduse de Henric al VIII-lea in Anglia. Cu toate acestea protestantii erau intr-o pozitie vulnerabila ei nefiind in niciun caz mai uniti decat catolicii. Multi dintre principii protestanti aveau retineri in a intra in razboi cu imparatul astfel ca multe state au refuzat sa intre in Liga iar unii membrii puneau interesul personal mai presus de interesul grupului, in consecinta Liga era o alianta fragila.

Carol a decis in urma esecului dietei din Regensburg ca singura metoda de a le impune lutheranilor sa se intoarca la vechea religie este forta militara. Acesta era sustinut si de principii catolici care o vedeau ca pe o posibiltate de extindere. In acelasi timp Filip de Hesse isi pierduse credibilitatea datorita unei casatorii bigame aprobate in mod neinspirat de Luther si se afla la mila imparatului, bigamia fiind un pacat capital in Germania. Dar protestantii au fost din nou norocosi deoarece razboiul cu Franta reincepe in 1542 iar schisma religioasa din Germania cade in plan secund pentru Carol. In 1544 Franta a fost infranta iar pana in 1546 Carol a rezolvat si problema cu turcii astfel ca acum era in sfarsit liber sa se ocupe de problemele religioase.

1546 este si anul in care Martin Luther a murit in timpul unei calatorii pentru a aplana un conflict intre contii de Mansfeld, acesta avand grave probleme de sanatate. Pe langa atentia sporita cu care imparatul trata problema schismei religioase si moartea initiatorului reformei, Carol l-a atras de partea sa si pe ducele Maurice de Saxonia, conducator protestant, crescand sansele de victorie ale catolicilor. Maurice a invadat Saxonia electorala provocand astfel confuzie si demoralizare in Liga. Infrangerea Ligii a survenit in 1547 la Muhlberg iar liderii ei au fost capturati.

In septembrie 1547 – mai 1548 la Augsburg a fost convocata o dieta in care Carol propune planuri pentru o intarire a guvernului central si o asezare religioasa bazata

10

pe doctrina catolica putin modificata pentru a crea aparenta unui compromis cu lutheranii. Planurile imparatului au fost respinse prin urmare victoria lui nu facuse decat sa scoata in evidenta cele doua prioritati ale sale, sa-si asigure o crestere a puterii si sa-i alunge pe protestanti. Carol nu cantarise bine situatia si isi fixase scopuri nerealiste. Acum era intr-un moment in care luteranismul era practic imposibil de distrus. Acest lucru a fost recunoscut in anul 1555. Intr-o dieta la Augsburg s-a ajuns la o intelegere care accepta ca schisma religioasa este permanenta si se faceau aranjamente pentru a se descurca cu ea in aceste conditii. Aranjamentele au fost lasate in grija lui Frederic, fratele lui Carol, care trebuia sa-i urmeze la domnie. Pacea de la Augsburg a fost recunoastere a realitatii politice si religioase din Germania.Fiecare stat urma sa aiba o singura religie decizia apartinand guvernantilor. Niciun stat nu avea voie sa se implice in politica interna a altuia iar locuitorii se puteau muta in alt stat in functie de religie, fara sa piarda nimic din ceea ce le apartinea.

Acest aranjament a fost pretuit aproape universal ca un exemplu de bun simt luminat si de toleranta. Luther murise de aproape un deceniu, cei ce incepusera Reforma erau batrani si obositi, iar Carol care 30 de ani facuse eforturi pentru a impiedica schisma ajunsese la capatul puterilor sale. Pacea de la Augsburg marca sfarsitul Reformei timpurii si a fost preferabila nesigurantei si continuarii luptei. Dar batalia era abia la jumatatea drumului: Calvin si adeptii sai vor reaprinde curand focul unui conflict sectarist.

Bibliografie

1. Funck-Brentano, Luther, Editura Librariei „Principele Mircea”, Bucuresti, f.a.

2. Randell Keith, Luther si reforma in Germania, 1517-55, Bucuresti, Editura All, 1994.

11

3. Otetea Andrei, Renasterea si Reforma, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1968.

12