SARAH I. MAAS

REGATULCETII

,

SIALFURTETt

volumul 2din SERIA

REGATUL SPINILORSI AL TRANDAFIRILOR

I

d

Poate cd, in adincul sufletului meu, arn fost diabolici si ratatidintotdeauna.

Poate ci o persoani buni gi onesti ar fl aruncat pumnalul de

trasin gi ar fi preferat mai degrabi moartea, decAt ce se aqternea infala mea.

Era singe peste tot.Mina-mi insAngerati imi tremura gi-mi era din ce in ce mai

greu si (in pumnalul cu care i-am injunghiat pe rAnd. in tot acest

timp, lequrile intinse ale tinerilor Mari Spiridugi se riceau pe po-deaua de marmuri.

Am incremenit in fafa lui cu pumnalul strAns in mAni.

- A$", spuse mieros Amarantha, de pe tronul ei.

inci o datd.

Un alt spiridug a$tepta ingenuncheat in fafa pumnalului din fra->in. O femeli.

$tiam ce se pregitea si spunl cu voce tare: rugiciunea.

$tiam, de asemenea, cd acolo aveam s-o ucid ca pe ceilal$ tineri.Aveam si o fac pentru a-i elibera pe to(i, pentru a-l elibera pe

Tamlin.

Eram cil[ul inocen{ilor gi salvatoarea unui finut.- Cand te simgi pregititi, minunatd Feyre, spuse tiriginat

Amarantha, cu pirul de un rogu Ia fel de aprins ca sdngele care-miminjea mAinile qi marmura.

Ucigagi. Ciliu. Monstruoasi. Mincinoasi. $arlatani.Nici nu mai qtiam de ce eram acolo.

Nu gtiam la cine mi refeream. Limitele dintre mine gi regini se

incelogaseri de mult.

IO SARAH ]. MAAS

Am linut mai relaxati pumnalul, iar acesta cdztt zlnginind pe

plm6nt, ftcand sI pgneasci stropi din balta de sA.nge care se formase.

Petele imi improgcari cizmele ponosite - rimiqi(ele unei vie$ de

muritoare atXt de indeplrtate in timp, incAt, la fel de bine, ar fl putut

si fie unul dintre visele mele febrile din ultimele cAteva luni.

M-am intors spre femela supli care igi aqtepta lncremeniti moar-

tea, cu gluga trasi pe cry. Mi-am adunat puterile ca s[ o omor, pen-

tru sacriflciul in care ea urma si se transforme.

M-am intins dupd al doilea pumnal din frasin de pe perna din

catifea neagri, simlindu-i mAnerul rece in mAna-mi caldi 9i umedi.

Girzile gi-au descoperit capetele.

Cunoqteam chipul care m[ fixa cu privirea.

Cunogteam ochii gri-albagtri, plLrul blond inchis, buzele pline gi

pomefii asculili. CunoEteam urechile care acum se arcuiseri deli-

cat, membrele puternice, imperfecliunile umane acoperite de o

subtili str[lucire nemuritoare.

CunoEteam senzafia de gol, de descompunere 9i disperarea care

se citeau pe acel chip.

Miinile nu mi-au mai tremurat cAnd am inclinat pumnalul.

Am apucat umirul cu oase delicate gi m-am holbat la acel chip

urAt - ca gi cum ar fi fost al meu.

$i am infipt pumnalul din frasin in inima mea, care aqtepta'

PARTEA lNrer

ctrs7^BflsTrrL0R

c/PrT0rur

Am vomitat in vasul de toaleti imbrifigAndu-i marginile reci,incercind si-mi stipAnesc sughiprile.

Razele lunii se strecurau in baia imensi din marmuri, fiind sin-gura sursi de lumini, in weme ce eu sufeream in ticere.

Tamlin nu se intorsese cind m-am trezit brusc. Cum nu am reu-git si deosebesc intunericul din camera mea de noaptea nesfrrgit[ atemnifelor Amaranthei, iar transpiratia rece care mi acoperea se

simfea ca singele acelor spiridugi, m-am gribit spre baie.

Trecuseri cincisprezece minute de cind eram la toaletl, aqtep-

tind si-mi treaci sughipl, iar frisoanele indelungi si se stingi pre-cum valurile intr-o piscini.

Gafaind, m-am aplecat deasupra vasului, numirand fiecare suflare.

Era doar un cogmir. Unul dintre multele care mi urmireau inacele zile gi cdnd eramtreazd, gi cind dormeam.

Trecuseri trei luni de cAnd mi aflam la Poalele Muntelui. Treiluni de adaptare la corpul meu nemuritor, la o lume care se lupta sise adune dupi ce Amarantha o distrusese.

M-am concentrat asupra respiraliei - am inspirat pe nas Ei-amexpirat pe guri. De nenumirate ori.

Cind mi s-a pirut ci mi-am recipitat suflul, m-am ridicat de petoaleti, dar nu m-am indepirtat prea mult. Am rimas lAngi zidul

14 SARAH J. MAAS

din apropierea ferestrei deschise, de unde vedeam cerul noplii qi

simleam briza mAngiindu-mi fala lipicioasd. Mi-am rezemat capul

de perete gi-am atins cu palmele podeaua rece din marmuri. Era

adevirati.Acest lucru era real. Supravieluisem; reuEisem si scap'

Doar dacl nu cumva era un vis - doar un vis cauzat de febrl in

temnifele Amaranthei qi urma si mi trezesc din nou in celula

aceea qi...

Mi-am apropiat genunchii de piept. Etareal- Real'

Am qoptit cuvintele.

Le-am tot goptit pini cind am reuqit si nu-mi mai string genun-

chii la piept qi s[-mi inall capul. Durerea imi stribitea bralele"'

Cumva, le strinsesem in pumni atAt de tare, incAt unghiile

aproape ci imi strdpunseseri pielea.

Puterea unui nemuritor - era mai degrabi un blestem decit un

dar. Strimbasem qi indoisem toate tacimurile pe care le atinsesem

timp de trei zile de la intoarcerea mea aici, mi impiedicasem atdt de

des de picioarele mele mai lungi qi mai rapide, incat Alis mutase

toate obiectele de prel din camerele mele (fusese foarte suparati pe

mine pentru ci risturnasem masa pe care se afla o vaz| veche de

opt sute de ani) Ei spirsesem nu una sau dou[, ci cinci uqi din sticl[,

doar inchizindu-le, uneori, cu prea mare forfi.

Expirind Pe nas, mi-am deschis pumnul'

Mina mea dreapt[ era netedi, flri riduri. Perfecti, ca a unei Fae.

Mi-am inclinat mina stangl, spiralele din cerneali neagri aco-

perindu-mi degetele, incheietura mainii qi antebralul p6ni Ia cot,

absorbind intunericul din cameri. Ochiul incrustat in mijlocul pal-

mei plrea si m[ priveasci giret gi calm ca o pisici, cu pupila miritlfali de cum fusese mai devreme in acea zi. Ca 9i cind se ajusta la

lumini, ca orice alt ochi obignuit.

M-am incruntat la el.

M-aE fi incruntat Ia oricine m-ar fi privit pnn acel tatuai'

Regatul Ce{ii 9i al Furiei 15

Nu mai primisem veqti de la Rhysand in cele trei luni de cdnderam aici. Nici micar o goapt[. N-am indriznit si-i intreb nimicpe Tamlin, pe Lucien sau pe altcineva - ca nu cumva s[-l invoce pe

lIarele Lord al Regatului Nop{ii qi si-i aminteasc[ de t6rgul prostp€ care il fhcusem la Poalele Muntelui: o siptimdni alituri de el infiecare lun6, in schimbul salvirii mele de la moarte.

Dar chiar daci Rhysand uitase in mod miraculos, eu nu puteamsi o fac. Nici Tamlin, Lucien sau oricine altcineva. Nu puteam pen-tru ci aveam tatuajul.

Chiar daci Rhysand, pdni la urmi, nu fusese cu adevirat undugman.

Dar Tamlin, da. Orice alt regat, da. Foarte pulini treceau granilaRegatului Noplii qi supraviefuiau. Nimeni nu gtia ce era in cea mainordici parte a Prythianului.

Munfii, gi intunericul, gi stelele, gi moartea.Dar mie nu mi se plruse ci eram inamica lui Rhysand ultima

datn cand am vorbit cu el, in orele de dupi infringerea Amaranthei.)iu spusesem nimdnui despre intAlnirea aceea, despre ceea ce lmizisese, despre ceea ce-i mirturisisem eu.

.Feyre, bucuri-te ci ai o inimi de om! Si-1i fie mili de cei care

nu simt nimic!"Am strdns pumnul, acoperind ochiul, tatuajul. M-am ridicat in

picioare qi am tras apa inainte de a mi duce la chiuveti ca sl-miditesc gura gi si mi spdl pe fa{i.

Mi-am dorit si nu mai simt nimic.Mi-am dorit ca inima mea de om si se fi schimbat odati cu

mine; si se fi transformat intr-o marmuri nemuritoare, in schim-bul bucilii sfAgiate de bezna care era acum gi din care sdngele zeilorse prelingea in mine.

Tamlin inci dormea, tntins gol pe saltea, cdnd m-am strecuratinapoi in dormitorul intunecat. Pentru o clip6, i-am admirat mug-chii p,r1..rrt.i ai spatelui, atAt de minunat conturafi de lumina lunii,

16 SARAH ]. MAAS

pirul auriu, riviqit de somn gi de degetele mele, cdt am ficut dra-

goste, cu pufin timp in urm[.Pentru el flcusem asta - pentru el mi distrusesem bucuroasi,

odati cu sufletul meu nemuritor.

Iar acum, aveam si triiesc cu asta o eternitate.

Cu pagi din ce in ce mai grei, m-am indreptat spre pat. Cear-

gafurile erau acum reci gi uscate, iar eu m-am strecurat in pat, cu

spatele la el, cu bralele strAnse in jurul trupului. Respira profund,

calm. Dar, cu urechile mele Fae... uneori, pentru o clipi, mi se pirea

ci nu ii mai aud respira[ia. Nu am avut niciodati curajul s[-l intgeb

dacd eratreaz.El nu se trezeaniciodati cAnd cogmarurile imi tulburau somnul;

nu se trezea niciodat[ cind vomitam nopfi la rind. Daci gtia sau

alJzea, nu spunea nimic despre asta.

$tiam cd, qi pel el, vise aseminitoare il trezeau la fel de des ca pe

mine. Prima dati cind s-a intimplat, m-am trezit - am incercat si-ivorbesc. insl el s-a indepirtat de atingerea mea, cu pielea lipicioasi,

gi s-a transformat in bestia bldnoasi cu gheare, coarne 9i col1i. $i-apetrecut restul noplii intins la picioarele patului, supraveghind uqa,

zidul cu ferestre.

De atunci, gi-a petrecut multe nopli astfel.

Ghemuiti in pat, am tras pStura, tanjind dupl cdldura ei in r[-coarea noplii. Si nu o lisim pe Amarantha si cAEtige recunoscind

ci inci ne chinuia in vis gi ci devenise inlelegerea nerostiti dintre

noi atunci cAnd eram treji.

in orice caz, era mai ugor s[ nu fiu nevoit[ si dau explicafii. Sl

nu trebuiasci s5-i spun ci, deEi il eliberasem qi ii salvasem poporul

gi tot Prythianul de Amarantha... mi distrusesem.

$i c[ eu credeam cI nici micar vegnicia nu-mi era indeajuns ca

s[ imi revin.

c/PrT0ruL

- Vreau si plec.

- Nu.Mi-am incruciqat bralele, ascunzA.ndu-mi mina tatuati sub bi-

oepsul drept, qi mi-am depirtat un pic mai mult picioarele pe

podeaua murdari a grajdurilor.

- Au trecut trei luni. Nu s-a intimplat nimic, iar satul este la mai

puEin de opt kilometri...

- Nu.

Soarele diminefii care se strecura prin uga grajdului ii fbcu

parul blond al lui Tamlin si striluceasci atunci cind el termini siisi fixeze centura cu pumnale pe PiePt. Pe chipul de o frumuse{e

aspri, aga cum il visasem in lunile lungi in care purtase masci, se

citea hotirirea, buzele-i descriind o linie sublire.

in spatele lui, deja pe calul siu gri pestri[, impreuni cu al$ trei lorzi

spiriduqi-santineli, Lucien frcu ticut dit *p in semn de avertisment,

mijindu-qi ochiul metalic, pirAnd a-mi spune ,,Nu insista!"

Dar cdnd Tamlin se indrepti cu paqi mari spre locul in care ar-

mnsarul lui negru fusese ingeuat, am strins din dinli gi m-am gribitsi-l urmez.

- Satul are nevoie de tot ajutorul posibil.

- Iar noi inci vinim bestiile Amaranthei, sPuse el, incilecinddintr-o singuri migcare degajati.

2

18 SARAH J. MAAS

Cdteodati, mi intrebam daci folosea calul doar ca si pari civi-lizat, normal. Ca si pretindi ci nu alerga mai repede decdt ei, ci nuera obiqnuit cu pidurea. Ochii verzi ii erau ca de gheafi cAnd armi-sarul porni la pas.

- Nu am santinele in plus, care si te escorteze, adiugi Tamlin.Am fandat spre frAu.

- Nu am nevoie de escorti.Am strins frAul mai tare cdnd am tras calul pentru a-l opri, iar

inelul de aur de pe degetul meu, cu smaraldul pitrat care str[luceadeasupra, liciri in soare.

Trecuseri doul luni de cind Tamlin mi ceruse de sotie - douiluni in care suportasem si mi se prezinte flori, haine, aranjamentullocurilor qi mAncare. in urmi cu o siptimAni, mulfumiti Solstiliuluide Iarni, fusesem scutiti de acestea, cu toate cd inlocuisem contem-platul dantelei gi al mitisii cu alegerea ghirlandelor gi a coroanelorde brad. Dar micar luasem o pa:uzir.

Trei zile in care petrecusem, biusem gi ne dlruiserim mici ca-

douri, care culminaseri cu o ceremonie lungi qi cam odioasi pe

dealuri in cea mai lungd noapte, care sd ne insofeasci de la un an laceldlalt, in timp ce soarele apunea gi risirea din nou. Sau aga ceva.

Celebrarea unei sirbitori de iarni intr-un loc in cate era mereuprimivari nu mi inveselise prea mult.

Nu ascultasem cu atenlie explica{iile referitoare la originea ei -qi pdni gi spiriduEii discutau daci fusese iniliati de Regatul lerniisau de cel alZilei. Ambele Regate pretindeau ci era cea mai sfrnt[sirbdtoare a lor. Tot ce gtiam sigur era ci fusesem nevoiti se suportdoui ceremonii: una Ia apus, pentru inceputul noplii nesfhrgite de

dansuri, gi cadouri, gi biuturi, in onoarea morfii vechiului soare; gi

una tn zorii celei de-a doua zile, cu ochi incefogafi gi dureri de pi-cioare, pentru intimpinarea soarelui reniscut.

Era destul de ri'u ci mi se ceruse sI stau in fala curtenilor care

se adunaseri qi a spiridugilor de rang inferior, in timp ce Thmlininchina pahare gi saluta de nenumirate ori. in mod inten[ionat,

Regatul Celii 9i al Furiei 19

uitasem sI spun cuiva ce $i ziua mea de naqtere cidea in cea mai

lungi noapte a anului. Oricum primisem suficiente cadouri gi, fbriindoiali, aveam si primesc mult mai multe in ziua nun[ii. Nu aveam

ce sI fac cu at6t de multe lucruri.

Acum, nu ml mai despdrleau decAt doui siptlmAni pAni la ce-

remonie. Asta daci nu iegeam din conac, daci nu aveam parte de o

zi in care sL fac altceva in afard de a-i cheltui banii lui Tamlin si incare si mi se faci pleclciuni...

- Te rog! Mi recuperez foarte incet! Ag putea si vA:nez pentru

sateni, si le aduc mincare...

- Nu este ceva sigur, spuse Tamlin ddndu-i din nou pinteni

armlsarului ca si o ia la pas. Mai ales pentru tine.

Coama calului strdlucea ca o oglindl neagr6, chiar gi in umbra

grajdului.Asta zicea de fiecare dat[ cAnd ne certam in privinla acestui

Iucru, de fiecare dati cind il imploram si mi lase si mi duc insatul vecin al Marelui Spiriduq ca si ajut la reconstruclia a ceea ce

Amarantha incendiase cu mulli ani in urm[.L-am urmat in lumina zilei senine de dincolo de grajduri, prin iarba

ce acoperea dealurile din apropiere Ei se unduia sub briza ugoari.

- Oamenii vor si se lntoarci, vor un loc in care sd trdiascd...

- Aceiagi oameni te v[d ca pe o binecuvintare, ca pe un semn al

statorniciei. Dac[ !i s-ar intAmpla ceva... El ticu atunci cAnd igi opri

calul la marginea potecii bititorite care urma si-l duci spre pidu-rile estice, Lucien agteptAnd acum la cAliva metri depirtare. Nu are

rost s[ reconstruim ceva daci bestiile Amaranthei cotropesc tird-murile gi le distrug din nou.

- Zidurile sunt ridicate...

- Unii s-au strecurat inainte s[ fi fost reparate. Ieri, Lucien a vAnat

cinci naga.

Am intors capul spre Lucien, care treslri. Nu imi spusese asta

seara trecut[, la cini. Md min{ise cAnd l-am intrebat de ce gchioplta.

Stomacul mi se intoarse pe dos - nu doar din cauza minciunii, ci 9i

20 SARAH I. MAAS

a... creaturilor naga. Uneori visam cum singele lor mi improgca intimp ce le omoram; le visam fefele diabolice gi viclene incercind simi sfdgie in inima pidurii.

Tamlin spuse incet:

- Nu pot si fac ceea ce trebuie daci securitatea ta imi di motivede ingrijorare.

- Bineinfeles ci voi fi in siguranf[. Ca Mare Spiriduq, cu putereagi viteza mea, ag reugi si scap, daci mi s-ar intimpla ceva.

- Te rog... te rog, fi asta pentru mine, spuse Tamlin, mingiindgreabinul puternic al armisarului siu, cAnd animalul nechezl ne-

ribditor. Ceilalli deja mergeau la galop, primii dintre ei ajungindaproape in geana pidurii. Tamlin privi spre casa din alabastru care

se ivea in spatele meu. Sunt sigur ci ai cu ce si ajuli pe lAngi cas[.

Sau ai putea si pictezi. incearci setul nou pe care !i l-am diruit laSolstiliul de Iarni.

in casi nu m[ agtepta decAt plinuirea nunfii, de vreme ce Alisrefaza si mi lase si ridic un deget. Nu din cauza a ceea ce insem-nam pentru Tamlin, a ceea ce urma si devin pentru el, ci... pentruce fbcusem pentru ea qi biiefii ei, pentru Prl.thian. To[i servitoriierau la fel; unii inci igi exprimau recunogtinfa cAnd treceau pe langimine pe holuri. CAt despre pictat...

- Bine, am qoptit eu. M-am forpt si-l privesc in ochi qi si zim-besc. Ai griji, i-am spus eu qi am vorbit serios.

GAndul ci el pleca acolo, si vdneze mongtrii care, cdndva, o ser-yiseri pe Amarantha...

- Te iubesc, spuse Tamlin incet.

Am dat din cap murmurAndu-i ci qi eu il iubesc, in timp ce se

indepirti la trap spre locul in care Lucien inci agtepta, emisarul in-cruntindu-se ugor acum. Nu i-am urmirit plecdnd.

M-am retras lncet printre gardurile vii ale gridinii, ascultindpisirile de primivari ciripind vesel, gi pietriqul scirldind sub incil-{irile-mi subliri.

Regatul CeEii qi al Furiei 2l

Uram rochiile strilucitoare care deveniseri uniform a mea zilnicd,dar nu mi induram sl-i spun lui Thmlin, mai cu seami ce imicumplrase atit de multe gi pirea atit de fericit si mi vadi ci le port.Iar cuvintele lui nu erau departe de adevir. Ziuain care imi voi im-brica pantalonii qi tunica, ziuaincare imi voi prinde armele pe mineca pe nigte bijuterii fine va trimite un mesaj clar peste finuturi. Aga ciam purtat rochiile gi am lSsat-o pe Alis si-mi aranjezepdrul - chiar

daci am ficut-o doar pentru ca oamenii si se simtl mai linigtifi.Micar Tamlin nu avea nimic de zis despre pumnalul pe care il

pistram intr-o parte gi care at?trna de o curea cu pietre pre{ioase.

Lucien mi le diruise pe amdndoui: pumnalul in lunile de dinainte de

Amarantha qi cureaua in siptimAnile de dupl ciderea ei, cA.nd pur-tasem pumnalul, impreuni cu multe altele, oriunde mergeam. ,,Micarsd ariti bine, daci tot te vei inarma pAni-n dinfl", imi spusese el.

Dar, chiar daci echilibrul domnea de o suti de ani, mi indoiamci avea si existe vreo dimineati in care si mi trezesc si si nu-miiau pumnalul.

O suti de ani.

Aveam asta - ayeam secole inaintea mea. Secole cu Tamlin, se-

cole in acest loc frumos si linistit. Poate ci aveam si-mi revin cdndva.

Sau poate ci nu.

M-am oprit in fala scirilor care conduceau spre casa acoperiticu trandafiri gi iederi gi m-am uitat in dreapta, spre gridina de

trandafiri qi ferestrele de dincolo de ea.

Am pitruns in acea camer[ - in vechiul meu atelier de picturd - osinguri dat6, dup[ ce m-am intors prima oari.

$i am urit toate tablourile, toate pAnzele albe qi uneltele care m[a$teptau si infrligez povegti gi sentimente, gi vise...

Am iegit cAteva clipe mai tirziu gi, de atunci, nu m-am mai intors.

Am incetat si clasific culorile, sentimentele qi texturile, am lncetat

sd le mai observ. Abia puteam si m[ uit la tablourile din conac.

O voce dulce gi feminini imi rosti numele de dincolo de ugile

deschise ale casei, iar incordarea din umerii mei cedi un pic.