4
Religii tribale Începând cu sfârşitul secolului al XV-lea, istoria consemnează o largă expansiune a popoarelor europene şi a creştinismului. În mod inevitabil, se produce întâlnirea cu religiile şi culturile populaţiilor tribale de pe toate continentele. Cam în aceeaşi perioadă are loc şi întâlnirea între culturile hindusă, budistă, islamică şi culturile tribale din vecinătatea lor. Contactul dintre aceste culturi şi religii a scos în evidenţă, în primul rând, slăbiciunea religiilor tribale indigene, conducând la apariţia unor mişcări religioase noi, care presupun un amalgam religios şi cultural de elemente dintre cele mai diferite, aparţinând deopotrivă celor două părţi. Un exemplu în această privinţă îl reprezintă acele mişcări apărute, în 1546, în Columbia, ca o reacţie la venirea spaniolilor, şi în actualul Zair, prin 1570, după ce misionarii portughezi au început să-şi exercite influenţa asupra vechiului regat Kongo. Totuşi, cele mai multe dintre aceste mişcări îşi leagă propria istorie de marile expansiuni coloniale şi misionare de la sfârşitul secolului al XIX-lea, proliferându-se mai ales în secolul al XX-lea. Dincolo de felul în care au fost numite, respectiv culte milenariste, mesianice sau culte de criză, mişcări profetice, indigeniste şi revivaliste, cu toate laolaltă au un caracter sincretist. Cele mai multe dintre ele sunt întâlnite în Lumea a Treia, dar şi în rândul indigenilor minoritari din „Lumea a Patra“: în America de Nord (indienii şi eschimoşii), în Australia (aborigenii), în Noua Zeelandă (maorii), în Africa de Sud (negrii şi metişii) şi chiar în Europa de Nord şi de Est (samii sau laponii în Scandinavia, ceremişii, în Rusia).

religii

Embed Size (px)

DESCRIPTION

dociment

Citation preview

http://ziarullumina

Religii tribale

ncepnd cu sfritul secolului al XV-lea, istoria consemneaz o larg expansiune a popoarelor europene i a cretinismului. n mod inevitabil, se produce ntlnirea cu religiile i culturile populaiilor tribale de pe toate continentele. Cam n aceeai perioad are loc i ntlnirea ntre culturile hindus, budist, islamic i culturile tribale din vecintatea lor. Contactul dintre aceste culturi i religii a scos n eviden, n primul rnd, slbiciunea religiilor tribale indigene, conducnd la apariia unor micri religioase noi, care presupun un amalgam religios i cultural de elemente dintre cele mai diferite, aparinnd deopotriv celor dou pri. Un exemplu n aceast privin l reprezint acele micri aprute, n 1546, n Columbia, ca o reacie la venirea spaniolilor, i n actualul Zair, prin 1570, dup ce misionarii portughezi au nceput s-i exercite influena asupra vechiului regat Kongo. Totui, cele mai multe dintre aceste micri i leag propria istorie de marile expansiuni coloniale i misionare de la sfritul secolului al XIX-lea, proliferndu-se mai ales n secolul al XX-lea.

Dincolo de felul n care au fost numite, respectiv culte milenariste, mesianice sau culte de criz, micri profetice, indigeniste i revivaliste, cu toate laolalt au un caracter sincretist. Cele mai multe dintre ele sunt ntlnite n Lumea a Treia, dar i n rndul indigenilor minoritari din Lumea a Patra: n America de Nord (indienii i eschimoii), n Australia (aborigenii), n Noua Zeeland (maorii), n Africa de Sud (negrii i metiii) i chiar n Europa de Nord i de Est (samii sau laponii n Scandinavia, ceremiii, n Rusia).

Exist mai multe caracteristici ale acestor micri sincretiste, ntre care: au un pronunat caracter prozelitist, se rspndesc fr a ine seama de limbajul tribal sau de alte limitri, au un mesaj eshatologic, resping magia i susin adorarea unei diviniti supreme unice, detandu-se astfel de religiile tribale tradiionale. Avnd n vedere structura lor social, aceste micri au, la nceput, un caracter rudimentar, fiind legate n principal de figura unui lider carismatic, de cineva socotit profet sau vindector religios. Ulterior, se configureaz o grupare religioas extins, avndu-i propria baz economic, cultul i modul su de via. Fiind noi, aceste comuniti religioase ncep s activeze fr tradiii i instituii, iar coninutul lor religios i structura lor social vor cunoate modificri permanente.

Mrimea acestor micri variaz de la civa membri pn la cteva milioane de credincioi, grupai ntr-o singur micare. Cea mai puternic proliferare, n ciuda faptului c statisticile existente sunt nesigure, a avut loc n Africa Neagr, la nivelul creia se poate vorbi de aproape zece mii de micri, grupnd vreo zece milioane de persoane. Doar n Africa de Sud exist ntre trei i patru mii de grupri distincte. Cele mai multe micri africane se consider fiecare un fel de Biseric cretin. Cteva dintre ele, ns, se identific cu iudaismul i religia Vechiului Testament. De asemenea, gsim micri nrudite cu islamul, situate mai ales n vestul Africii, ncepnd cu acele culte ale posedrii de ctre spirite, precum bori, pn la marea i influenta comunitate a murizilor din Senegal.

Printre populaiile tribale din India, primele micri profetice, aprute sub influena hinduismului sau a cretinismului, au deschis calea unor forme de aciune mai laice sau mai politice, mai puin n cadrul unor state relativ cretinate din nord-est, unde sunt n proces de dezvoltare Biserici independente. n Filipine exist astzi sute de micri, printre care Iglesia di Cristo, care pretinde c ar numra peste jumtate de milion de credincioi. Noile micri religioase sincretiste au proliferat i n Polinezia, dar mai ales n Melanezia. Unele au luat forma unei Biserici independente, cum ar fi Christian Fellowship Church, din Insulele Solomon. Totui, cele mai cunoscute n acest spaiu sunt aa-numitele culte ale cargobotului. Se cheam astfel ntruct credincioii ateapt mrfurile pe care le vor trimite strmoii, cu ambarcaiunea sau cu avionul, ca s ridice populaiile autohtone la nivelul de dezvoltare pe care l-au cunoscut albii.

n America de Nord, cea mai cunoscut micare, avnd o istorie de aproape un secol, este religia peyotl, cunoscut i sub numele de Native American Church, avnd un numr de aproximativ o sut de mii de adepi din rndul indienilor americani. Ea folosete, n cadrul ritualurilor, planta peyotl, care are proprieti halucinogene.

La indienii din America Latin descoperim multe micri neoreligioase de tip milenarist nc din perioada colonial spaniol. Mai recent, n 1961, o asemenea micare a fost fondat de profetesa Mama Chi, la populaia guayni din Panama. De asemenea, n Peru, nc din secolul al XVI-lea, au aprut tot felul de micri milenariste, care prevesteau refacerea Imperiului incailor. Cele mai multe micri, n America Latin, le gsim n comunitile de negri de origine african, n special cultele afro-braziliene; acestea s-au rspndit, pe la sfritul secolului al XIX-lea, n oraele braziliene n rndul negrilor eliberai din sclavie, ptrunznd ulterior i n alte straturi ale societii. Astzi, se estimeaz c n jur de o treime din populaia Braziliei a aderat la asemenea curente neoreligioase, cum ar fi candombl, macumba sau umbanda, care poart amprenta unor elemente religioase i culturale africane i amerindiene. Cultele afro-braziliene asociaz divinitile africane cu sfinii catolicismului popular.

Analiznd mesajul tuturor acestor micri, constatm c adepii lor se afl n cutarea permanent a unui sens al existenei lor, a unei mpliniri religios-morale, a unei demniti umane pe care structurile tribale din care fac parte, aflate n declin, nu le ofer. Mult vreme, aceti oameni au fost ignorai sau chiar dispreuii, fiind atacai de autoritile civile i religioase, uneori pe bun dreptate, avnd n vedere tulburrile pe care le provocau. ncepnd cu anii 60, ns, a nceput s se contureze o nou atitudine fa de ei i micrile n care erau integrai. Astzi, mai mult ca oricnd, exist voci care le recunosc contribuia sui generis la exprimarea indigen a unei credine universale, rolul lor n modernizarea i schimbarea socio-cultural a lumii, innd seama de mutaiile sociale i psihologice pe care lumea contemporan le traverseaz. Nu n ultimul rnd, foarte important rmne nzuina lor dup Acelai Dumnezeu, printe al tuturor celor ce l cunosc sau ateapt s l cunoasc.